HARTA CONJUGĂRII VERBELOR LA DIATEZA ACTIVĂ – MODUL INDICATIV

WERDEN
HABEN a avea SEIN a fi
a deveni

h1 h2 s1 s2 w1
ich habe ich hatte ich bin ich war ich werde
du hast du hattest du bist du warst du wirst
er, sie, es hat er, sie, es hatte er, sie, es ist er, sie, es war er, sie, es wird
wir haben wir hatten wir sind wir waren wir werden
ihr habt ihr hattet ihr seid ihr wart ihr werdet
sie, Sie haben sie, Sie hatten sie, Sie sind sie, Sie waren sie, Sie werden

singular I singular II singular III plural I plural II plural III

IMPERFECT
F2 + st F2 + n/en F2 + t F2+ n/en
F2 F2 + ø F2 + ø

PERFECT h1 s1 …………. + F3
MMCP …………. +
h2 s2 F3
VIITOR …………. +
w1 F1
PERS. II sing. = verbul conjugat la prezent pierde două elemente: „-st” şi „du”. [Pot
IMPERATIV primi însă un „e” final. Verbele care schimbă a în ä la prezent, pierd această
schimbare la imperativ.] Pers. II pl. = verbul conjugat la prezent pierde un singur
element: „ihr” (voi). Formula de politeţe = verbul conjugat la prezent cu inversarea
locurilor, verbul trecând pe primul loc.
1. cele trei forme importante ale fiecărui verb, sunt:
(F1) = infinitivul (forma întâi) (F2) = imperfectul (a doua formă) şi (F3) = participiul II trecut (a treia formă)
(F4) = condiţional optativ
2. „R” reprezintă rădăcina verbului, care se obţine din infinitivul verbului după îndepartarea
terminaţiei finale „-n/ -en”.
3. pe parcursul conjugării, pentru pronunţarea distinctă a rădăcinii precum şi a terminaţiilor de
conjugare, au nevoie de un „(e)” ajutător (intercalat între rădăcina verbului şi signalul conjugării la sing. pers. II şi
III şi plural pers. II), verbele a căror rădăcină (R) se termină într-o consoană sau un grup de consoane
cum ar fi: d, t, chn, ckn, ffn, etc.: reden (a vorbi), arbeiten (a munci), rechnen (a calcula)
4. la timpurile trecute: perfect si MMCP, verbele se conjugă cu verbul auxiliar „haben” (h1) şi (h2).
5. EXCEPTIILE, care se conjugă cu verbul auxiliar „sein” (s1) şi (s2) sunt verbele:
a. sein (a fi), bleiben (a rămâne), werden (a deveni); b. verbele care arată o deplasare dintr-un loc în
altul şi răspund la întrebarea „încotro? wohin? b. verbele care arată o transformare, o trecere, o schimbare
dintr-o formă/stare în alta. Dicţionarele precizează verbele care se conjugă cu sein: (s) sau (ist).