Cazul Anna O si impactul asupra psihanalizei

ISTORIA PSIHOLOGIEI

In octombrie 1885, Freud s-a dus la Paris pentru a studia cu Jean-Martin Charcot, un neurologist renumit care conducea o cercetare stiintifica despre hipnoza. Si-a amintit de aceasta experineta mai tarziu ca fiind catalizatoare in indreptarea sa catre practica medicala a psihopatologiei. Charcot s-a specializat in studiul isteriei si suscebilitatii la hipnoza, pe care o demonstra in mod frecvent cu pacienti pe scena in fata publicului. Freud a fost extraordinar de impresionat de studiul lui Charcot asupra isteriei traumatice si a luat de la el notiunea ca una dintre principalele forme de nevroza apare atunci cand o experienta traumatica a dus la procesul de formare a unor simptome inconstiente. Acum incepe sa dezvolte aceasta idee, si a facut asa in parte cu referire la lucrul unui coleg medic, Josef Breuer. Freud a fost interesat in mod special de cea mai neobisnuita pacienta a colegului sau, celebra Anna O. pe care Breuer a inceput sa o trateze in 1880. Anna O. a fost o femeie de 21 de ani care s-a imbolnavit in timp ce a avut grija de tatal ei inainte sa moara. Boala ei a inceput cu o tuse severa. Imediat dupa a inceput sa dezvolte mai multe simptome fizice care includeau paralizia extremitatilor din partea dreapta a corpului, contractii, tulburari de vedere, auz si limbaj. A inceput sa experientieze si pierderi de constiinta si halucinatii. Breuer a diagnosticat boala Annei O. ca un caz de isterie si a adezvoltat in mod gradual o forma de terapie pe care a considerat-o eficienta in alinarea simptomelor ei. A ajuns la concluzia ca atunci cand o convingea sa-i relateze seara continutul halucinatiilor ei din timpul zilei, devenea calma si linistita. Breuer insusi vedea aceasta ca o cale de a arunca produsele din sinele rau al Annei O. si a inteles-o ca pe un proces de catharsis emotional. Insasi pacienta a descris modalitatea ca pe curatarea hornului si ca pe terapia vorbirii. Breuer a continuat aceasta terapie. Cand Anna O. a hotarat sa opreasca hipnoza dar a continuat sa spuna orice ii trecea prin minte a marcat inceputul asocierilor libere, o tehnica importanta in terapia psihanalitica. Pacientul era incurajat sa spuna orice ii trece prin minte, fara sa se gandeasca daca ideile sale sunt rationale sau nu. La un moment dat al bolii ei, timp de cateva saptamani Anna O. a refuzat sa mai bea apa si isi potolea setea cu fructe si pepeni. Intr-o seara, intr-o stare de hipnoza auto indusa, a povestit o intamplare cand a fost scarbita la vederea un caine band apa dintr-un pahar. Imediat dupa a ceut sa bea si apoi s-a trezit din hipnoza cu un pahar la buze. In relatarea sa publicata despre caz, scrisa 20 de ani mai tarziu, Breuer a tratat intamplarea pe care Anna O. a relatat-o in transa ca pe un eveniment care s-ar fi intamplat cu adevarat si care a cauzat aversiunea ei pentru baut. A
2

concluzionat ca modalitatea de a vindeca un anumit simptom al isteriei era de a recrea amintirea incidentului care a condus la el de la inceput si sa provoace catharsis-ul emotional inducand pacientul sa-si exprime orice sentiment asociat cu el. Disparitia subita a unuia dintre multele simptome ale Annei O. a devenit astfel baza a ceea ce Breuer a descris mai tarziu ca fiind procedura terapeutica tehnica. Conform lui Freud si Breuer, aceasta metoda a fost aplicata sistematic la fiecare simptom al Annei si astfel a fost vindecata complet de isterie. Cazul Anna O. reflecta existenta procesului transferului. Transferul este experientierea de sentimente, pulsiuni, atitudini, fantezii, si mecaniste de aparare pentru o persoana din prezent care nu vizeaza acea persoana ci sunt o repetare a reactiilor originate in legatura cu persoane semnificative din copilaria timpurie, inconstient plasate in figuri din prezent. (Greenson, G. G. (1967). The Technique and Practice of Psychoanalysis, International University Press). La un moment dat in timpul sesiunilor Anna O. a inceput sa-si imagineze ca este insarcinata cu copilul doctorului. A experimentat simptome de sarcina, inclusiv greata. Din acest moment, Joseph Breuer a oprit tratamentul. Cazul Annei O. a jucat un rol fundamental in dezvoltarea gandirii lui Freud. A fost descrisa de multe ori ca fiind primul pacient psihanalitic, o parere pe care insusi Freud, a sustinut-o odata in timpul unei lecturi la Universitatea Clark din Statele Unite: Daca exista vreun merit pentru crearea psihanalizei, acest merit nu este al meu. Nu am contribuit la inceputurile sale. Eram student si studiam pentru examenele finale in acel timp cand un alt medic vienez, Dr Josef Breuer a folosit pentru prima data aceasta procedura pe o fata care suferea de isterie. Breuer si Freud si-au publicat descoperirile si teoriile in Studies despre Isterie , in 1895. Au presupus ca simptomele isteriei apareau cand un proces mental puternic incarcat emotional isi gaseste calea normala blocata catre constiinta si miscare. Acest afect strangulat se indreapta catre cai gresite si trece in inervatia somatica (conversie). Prin hipnoza, gandurile si amintirile conectate cu simptomele ar ajunge pana la urma in constiinta. 'Catharsis' (curatare in greaca) ar aduce o descarcare normala a afectului; in ciuda acestor fapte, simptomele aveau tendinta sa reapara daca relatia cu medicul ar fi fost deranjata intr-un fel, semnaland ca o legatura emotionala intensa juca un rol important in tratament.

Autorii au mentionat ca aceste simptome aveau sens si inteles, fiind subtituenti pentru acte mentale normale si erau cauzate de dorinte inconstiente si amintiri uitate (traume psihice). Astfel, istericii sufereau in principal de reminescente care nu au fost analizate. Piatra de temelie a acestei teorii a fost presupunerea existentei unor procese mentale inconstiente care urmeaza reguli care nu se aplica gandirii constiente. Mai tarziu, aceste procese au fost mai bine intelese si mecanismele productiilor psihologice asemenea viselor au putut fi intelese. Considerand hipnoza inadecvata, Freud a cizelat metodele lui Breuer, pe baza intelegerii nevrozei in urma activitatii clinice din ce in ce mai crescuta. A realizat ca succesul tratamentului depindea de relatia pacientului cu medicul sau a carui sarcina era de a face inconstientul sa devina constient. O noua relatie intre pacient si medic s-a dezvoltat in urma unei schimbari tehnice si rezultatele surprinzatoare obtinute astfel s-au extins la multe alte forme de boli nevrotice. Freud a numit aceasta procedura Psihanaliza o arta a interpretarii, in 1896. Totusi Freud intelegea propriul rol. Psihanaliza nu s-ar fi nascut niciodata daca el nu ar fi transformat tratamentul vorbirii lui Breuer prin combinarea lui cu viziunile lui Charcot despre isteria traumatica si propriile sale tehnici elaborate pentru recostructia amintirilor reprimate prin interpretare si asociatii libere. Freud a stabilit ca un model mai consistent si eficient de vindecare a simptomelor ar putea fi obtinut, fara a recurge la hipnoza, prin incurajarea pacientilor sa vorbeasca liber despre orice idei sau amintiri care le veneau in minte. In plus la aceasta procedura, pe care a numit-o asociatii libere, Freud a descoperit ca visele pacientilor ar putea fi analizate pentru a descoperi structura complexa a materialului insconstien si sa demonstreze actiunea psihica a represiei care sta la baza formarii simptomelor. Pana in 1896 Freud abandonase hipnoza si folosea termenul de "psihanaliza" pentru a se referi la noua sa metoda clinica si la teoriile pe care era bazata.