Modernitate
Despre modernitate se discut destul de frecvent n ultima perioad. De bine sau de
ru, nu mai conteaz, important este faptul c se vorbeste. Pe de o parte, progresistii vd n
modernitate o epoc de aur, fr de care nu ar putea fi definit civilizatia actual. De cealalt
parte, traditionalistii cred c modernitatea nu a generat dect efecte negative pentru posteritate,
mai ales n ceea ce priveste spiritualitatea. La o prim vedere, ambele tabere par a avea
dreptate. Nu putem vorbi ns de modernitate, aceea inaugurat de Descartes, fr a aduce
n discutie filosofia modern.
Modernitatea ncepe cu o redefinire a omului, centrat pe relaia cu sine nsui ca fundament
al adevrului.ndoiala cartezian instituie refuzul tradiiei ca surs a cunoaterii, dorind astfel
s constituie un punct zero epistemologic. Coninutul cunoaterii, esena sa, se mut astfel
spre viitor, sub forma unui de-cunoscut. Pentru asta este nevoie de timp, timpul fiind mediul
n care se desfoar cunoaterea viitoare. De aici progresul ca semnificant epistemologic
major al modernitii. Totodat, ndoiala instaureaz raportarea opozitiv la tradiie (la tradi ia
cunoaterii, la cunotinele tradiionale; la tradiie ca surs a cunoatere), adic o cdere
ontologic a timpului trecut. Trecutul devine astfel surs i loc al iraionalului, ceva ce
trebuie depit pentru a ajunge la cunoatere. Omul modern se definete pe sine n zona
acestui refuz al iraionalului i al trecutului, a ceea ce-i vine dinaintea sa, a tot ceea ce nu este
instaurat de sine prin propriul efort. nvarea ajunge astfel principalul mijloc social al
construciei de sine, deschizndu-se necesitatea instaurrii unui cadru instituional pentru
pregtirea raional a individului. Ia natere astfel coala ca instituie esenial pentru
antrenarea raiunii, pentru smulgerea lui de sub dominaia trecutului. Cum coala nseamn
un drum (instituional) al raiunii, ea se finalizeaz printr-o certificare a gradului de aderen
la raionalitate, a iniierii n modul de-a fi raional. Inadecvarea contemporan a colii este
derivat din excesiva concentrare pe pregtirea raional, n condiiile n care raionalitatea
rmne doar un ideal pentru societate. Motiv pentru care este posibil ca coala s nasc buni
stpnitori ai tehnicilor de raionare fr ns a avea posibilitatea adaptrii la contextele
sociale concrete.
ndoiala sistematic i claritatea exprimrii sunt considerate caracteristicile de baz ale
gndirii moderne. Pentru a ajunge la acele fundamente pe care se poate construi cunoa terea
sigur (independent de dogme, de filosofia tradiional, de educaie .a.m.d), Descartes se
orienteaz dup procedeele matematicii. Premisa cunoaterii este procedeul metodic.
Modernitate nseamn i distanarea i chiar ndeprtarea de autoriti ca Biserica, statul,
metafizica, de tradiie n general ; singura autoritate recunoscut este raiunea (ratio). Omul
epocii moderne este autonom, nesigur, autarhic.
Modernitatea nu este inventat de Descartes, dar el este unul dintre vinovati acestei
perioade. Dup L. Kolakowski, filosoful francez se face vinovat, printre altele, de
urmtoarele fapte: a izgonit definitiv, cel putin la prima vedere, conceptul de Cosmos, adic
ideea de ordine a naturii dublat de finalitate. Lumea a devenit lipsit de suflet si numai
plecnd de la acest premis a putut evolua stiinta modern ; Descartes cu toate probele sale
inatacabile ale existentei lui Dumnezeu, a contribuit decisiv la dezvoltarea ateismului
european.
Filozoful polonez Leszek Kolakowski in volumul Modernitatea sub un neobosit colimator nu
ntrzie prea mult asupra idei de progres adus de modernitate, dar desfiinteaz efectiv mitul
progresului printr-un simplu exemplu: mi s-a povestit c, n apropierea unui lagr de
exterminare nazist, unde solul era splendid fertilizat cu cenusa nenumratelor trupuri ale
victimelor arse n crematorii, varza crestea att de repede, nct nu mai avea timp s-si formeze
cptna obisnuit si producea, n schimb, o tulpin dreapt, pe care frunzele rmneau
rsfirate; se pare c nu era comestibil . Pn la urm, nclin s cred c este o rzbunare a
firescului din natur. Firesc ce este din ce n ce mai zdruncinat n ultimul timp.
Un exemplu valabil in arhitectura este Le Corbusier, ale carui idei nu au adus in practica
o viata mai buna. Ideea ca orasul este o masina si gandirea urbanismului in acest fel a dus la
transformarea unui organism viu intr-o suma de piese rigide care functioneaza si atat.Am
reusit sa renuntam la o intreaga latura a omului, cea subiectiva, si am pastratpartea obiectiva.
Am luat din mainile ocupantiilor orasului arhitectura si am pus-o in mainile guvernului. Am
realizat mega-proiecte si am decis ce este mai bine pentru locuitori, le-am distrus orasul
realizat de ei si i-am cazat in noua arhitectura. Chiar daca noua arhitectura ar fi exceptionala si
net superioara a ce a fost distrus, nu este acceptabil sa o introduci in oras cu asemenea
brutalitate.
In concluzie, continuam sa ne intrebam daca merita sa renuntam la mister si sa ne negam
trecutul in schimbul rationalului, simplitatii si ordinii. Realitatea este poate mai mult decat o
intindere geometrica, iar noi trebuie sa incercam sa preluam luciditatea si originalitatea
modernismului, fara insa a construii o lume superficiala, previzibila si fara substanta.
