Exist cirti de care rimai cumva indrigostit: crezi cd le-ai uitat gi torusi le duci atat de tare dorul... Sau cirgi cirora le-ai presimyit mira- colul, farisile fi cunoscut vreodati. Carti gata si teiubeasc, adunate pentru tine in colectia CARTEA DE PE NOPTIERA. Beets eater arya tol Retest rac ice povesti. Este numaiuna din lectiile primitede Arie Wl svete igo annette Mim OaRe eet Fervor tan tfegeetrenat eNyeer t Cerri ttle trie crete Reese eesti CS tment Prefera, fara indoiald, televizorul, nu biblio- eb saeera tte nessa) Peon titer kseyraremo eet ttere Sri neler tered ater ci (Vee teria tye ce vin CatcerntC peimpatimiyicirtlor, dar ev, in locul dum Sere oer crTeoetosl arent vay siserecunoascaintr-tnul din personaje. Lucru Pee ve ert tartrcer ricer mba din pestera = zB E a 2) CURTEA DE PE NOPTIERA HUMANITASa 31869 CARTEA DE PE NOPTIERAIntre profesorii de literatura de la Universitatea Nowa din Lisabona este si RUIZINK (nascut in capitala Portu- galiei, la 16 iunie 1961). Norocul este deopotriva al studentilor si al literaturii Pe studen fi invajai cum sa Giteascd un scriitor indrgit iar literatura scrisi de dom- nul profesor, intre care siCittor din pestent(O Anibuetor), beneficiazA de pe urma candidelor intrebari studentest. Rui Zink a debutat cu Hotel Lusitano, in 1987. A scris romane, nuvele, eseuri, piese de teatru si cirti de copii Este autorul primului e-book portughez (Os Surfistas, 2001), se ocupa de teatrul stradal si de happening-uri, Are centura neagr’ la Karate. Lisabona ise pare un oras plin de melancolie, iar lumea de azi, destul de deprimanta, Dac mai mulfidintre noi ar scrie aga, ar exista si mai multi cate si ne citeasca”, a spus critica literara despre Rui Zink. Cititoral din pester a aparut in 2006, prilejuit de Ziua Mondialé a Lecturii. Povestea, spust cu umor gi ard idacticism,ea unui copil al strézii care descopera cartea. Scrieri principale: Hotel Lusitano (1987), Apocalipse Naw (1996), O Suplente (1999) si Os Surfistes 2001). A tradus din Saul Bellow. Micaela Ghitescu a tradus numeroase cart din literatura portugheza (Fernando Pessoa, Antonio Lobo Antunes, Camilo Castelo Branco, Femio Mendes Pinto, Alexandre Herculano, Almeida Garrett, Urbano Tavares Rodrigues, José Augusto Seabra etc), braziliana (Erico Verissimo, Paulo Coelho, Luciano Maia etc), francezi (Albert Camus, julien Gracq), englez4, canadian’, guatemalezs. Rui Zink Cititorul din pestera Traducere din portugheza de MICAELA GHITESCU 949637 NMI i HUMANITAS BUCURESTICColecte iniiats de Toana Parvulescu Redactor coordonator al colectiei Mona Antohi Redactor: Florentina Hojbota Coperta: Angela Rotaru ‘Tipit la Fedprint Rui Zink © Anibaletor © Editorial Teorema and Rui Zink, 2006 Iustrati: Manel Cruz Desen: Ana Hatherly (© HUMANTTAS, 2012, pentru prezenta versiune roméneascd Descrierea CIP a Biblloteci Nationale a Roméniel ZINK, RUT CCititorul din posters / Rui Zink; trad. Micaela Ghiteseu. 4. a 3a - Bucuresti: Humanitas, 2012, Bibliogr. 1SBN978-973.5034368 1.Ghitescu, Micaela (trad) 821,134331=135.1 EDITURA HUMANITAS Plata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romdnia tel, 021 408 83.50, fax 021 408 83 51 ‘wwwhumanitas 10 ‘Comenzi online: wwwibhumanitas 70 ‘Comenzi prin e-mail: [email protected] (Comenzitelefonie: 021 311 23:30 / 0372 189 509 CalatoriaPovestea asta s-a petrecut acum maibine de treizeci de ani. Parinfii mei tocmai terminaseré divorful, lucru de care nu-mi psa prea mult, in afar’ de faptul ci in toiul micului lor rizboi per sonal, aveau inca si mai putin timp ca de-obicei ca si ma piseze. Eu umblam de colo-colo cam pierdut si, cdnd m-am regisit, eram membrul uunei bande de mici gtinari in zona cheiului, lings estuar, unde fluviul si marea se intalnese ca si-si incheie socotelile cu viafa. Jara copilariei mele era o miniatura intr-o sfera de sticla, din cele care produc zpada de polistiren daca le scutur’im, darin care, daca nu le scuturdm, nu se intimpla nimic. Ei bine, pe vremea aceea exista pe acolo un targ in fiecare simbité, iar hofomanii de noi profitam de inval- misealli ca s& terpelim niscai portofele, fructe, plicinfele $i alte produse de pe urma cérora ne alegeam si noi cu cite ceva. 7Totul mergea de minune pand ce, intr-o dimi- neaja in care adunaserim 0 sumi bunicic’, au aparutin piaf& soldat Regelui. Ca sa faci 0 razie ~ si s4 ridice tot ce se putea ridica. ‘Trebuie si spun c& arta furtisagului nuvi chiar atat de rea cum se zice. La urma urmelor, e 0 activitate de schimb comercial ca oricare alta si, mai intotdeauna, este departe dea merita faima pe care din nefericire o are. Se zice in popor c& in spatele unei mari averi se afla un furt mare — doar ci asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale ~ cele mici, ba chiar si cele spirituale nu scapa de aceasta umila genez’. Toata lumea fura ceva de la cineva: bani, idei, ‘muneé, timp, viaf& chiar. Numai sufletul nu se fura, pentru ca el poate fi doar cumpérat (sau, maibine zis, vindut) de citre insusi stSpanul su, ceea ce de altfel mulfi dintre noi fac cu destul plicere si, as spune eu, la un pref suficient de ‘modic. Evident, asa vorbeste un hot. Dac as fi © persoana cinstit’ a5 spune poate c& esenta societtii este virtutea si cA nu exist virtute mai frumoasa decat respectul pentru proprietatea semenului. ‘Unde ajunsesem? A, da, la razia girzilor regale. ‘Umbla vorba ci un mare hof daduse una dintre loviturile acelea de care doar o fire indraéz- neat si imprudent e capabila, iar autoritatile fusesera informate de prezenta lui in impreju- rimile piefei de langa chei. 8 Nimeni nu umbla in cautarea unor pustani ca mine, dar eu de unde era sa stiu? Tineretea are intotdeauna mania enervanti de a se ridica in varful picioarelor, aga c& m-am comportat ca furnicufa care, pe sosea, cocofat& pe spinarea elefantului, exclama, mandra nevoie mare: ,la te uita ce de praf am stémnit noi doi!” Fie-va mila sinu uitafi c&, in delasarea parinfilor mei, inca pierdufiin camera cu oglinzi a ranchiunii lor, imi pica tare greu sé fiu dispretuit pana side garda regal. in definitiv, eram si eu un hof si, chiar daca furam miniflecustefe, daca hot cautau, de ce sAnu mi fi c&tutat pe mine? Sa fi eu oare mai putin important decat ceilalfi? Insa, indata ce i-am vazut pe soldafi, m-a cuprins un atac de panica fericita si am sters-o catam putut de repede. Ceilalti din banda, asij- derea, La momentul acela mis-a parut c&-i totul un fel de cadril: incercam s& ma strecor sub 0 tejghea: acolo se afla deja Gineto; 0 stergeam prin spatele unui cruf: Licas mi-o luase inaint ma furigam intre dou’ grimezi de legume, adapostul era deja plin de peblivani. Si acum, pe unde sé fug? Eram intr-un mare buculc, Sa fiu intr-un mic bucule ar fi insemnat sa dorm intr-un pat frumos $i toate astea sanu fi fost decat un vis. Darnu, eram chiar la mare buculc. Pe vremea aceea habar n-aveam de unde vine expresia, presupuneam cé-i o chestie de-a oamenilor mari, povesti legate de pat side inse- latorii gi de barbafi incomnorati sau evadairi epice din inchisori folosind cearsafuri drept franghii. 9In fine: idea c’ intotdeauna exist& riscuri neas- teptate cand te culci intr-un pat care nu-ial tau. ‘Am umblat asa dintr-o parte intr-alta, siinval- miéaseala era mare, pentru ca piata gemea de sarlatani cu constiinfa incareat’, iar eu exam departe dea fi singurul care se temea ce finta zelului garzii regale,fiindca muschetele loraveau faima c& trag mai intAi si-ntreaba abia dup’ aceea. Incepusem si amefesc de atata alergat in zigzag... Pana ce m-am trezit suspendat in gol, peste apa. Am dat cat am putut din brafe incercand cu disperare s&-mi regasesc echilibrul, darla nimic nu mi-au servit efemerele aripi. Si as fi cizut in apele intunecate, daca o frainghie groas’, aproape mai groasi decat braful meu, nu m-ar fi prins Ja jumatatea drumului. Mai tarziu aveam si aflu c& marinarii detes! li se spuna franghiilor franghii: dintr-un motiv care-mi scapi, prefer sa li se zicd parame. M-am agaifat, asadar, de o parama mai groas& decat bratul meu. Nu stiu {in ce masurd asta schimba ce s-a intémplat: am. ramas atérnat de franghie (de parama) cu bra- fele si picioarele, cu capul in jos; si cu capul in jos am avansat pnd la tambuchiul prin care mam strecurat in ambarcafiunea ancorat acolo, Dintre toate relele, cel mai mic. Gasisem 0 ascunzatoare din care n-aveam sa ies inainte de c&derea noptii, din urmatoarea cauza: dac& a5 fiiegit era semn réu, semn cé m-ar fi prins. Aga stnd lucrurile, m-am aranjat cat am putut mai bine gi, desi nu stiam pe ce vas ma aflam, doar 10 prost sa fi fost s& nu-mi dau seama cé eram in cambuza. Am luat o para malaiata si am mus- cat din ea, ca si-mi ingel mai curénd spaima decat foamea, fredonand in gand un céntec in voga la epoca aceea: Dunele-s ca si divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactusi si tz rupte... Na-na-na... Tolanii pe dune, rozand mere... Na-na-na... M-am desteptat cu capul greu, cum se intam- pla cand dormi prea mult sau te trezesti dezvelit siti dai seama ca frigul pe care simfisesi in somn era frigul pe care il suferea corpul tau cu ade- vairat. Astazi sti c& niciodata nu trebuie si dis- prefuim relafia dintre ce e in capul nostru si ce ein corpul nostru, chiar si numai pentru faptul cA acest cap se naste prins bine de corp; noi suntem cei care, pe urma, din prostie sau negli- jenta, il vom desuruba. ‘As putea spune acum citeva cuvinte fru- moase despre strania legénare pe care o sim- team, dar nu enevoie, nu-iasa? inainte dea vedea stiam deja, iesisertim in larg. Am privit prin tam- buchi si ceea ce am vazut nu era deloc linisti- tor: nimic, nimic, decat un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus pana jos, dintr-o iparte in cealaltt, doar albastru, o imensitate albastra, un balans albastru. As minti daca as spune cd m-am intrebat unde ma aflam, fiindc’, odatii trecut’ toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se intamplase: piafa, zarva cu girzile regale, aproape cfiderea mea in ap, vasul. Tinerit pot si nu ib’ multe calitafi, dar un cap limpede au intotdeauna. Problema mea era alta: cum s4 ies de acolo? Dupa cateva minute am infeles c& aveam o problema inca si mai mare: cum sa mt ies de acolo? Daca ma gaiseau, aveau si ma pun sa sar de pe trambulind, spre bucuria rechinilor? Speram ca nu aveau si mi arunce peste bord, dar. —Ia te uit’, ce-avem noi aici? Hei, maistre, ai vizut ce soarece ne-a aprut in cal? Haiti, ma gasisera. Eram tofi pe covert’, marinarii asezatiin jurul meu, cu mutrenu foarte prietenoase. Cel céruia fi spuneau maistru, despre care am descoperit in final c& era contramaistru, a mai De unde ai aparut, mai drace? Cand voiam, reuseam si fiu mai ascuns decat un perete fals: — Am cazut de pe chei, bunul meu domn, mam agifat de o franghie si... —Pe vapor nu exist’ franghii, bai, musule! mi-a tliat-o 0 voce rigusiti. Doar parame. Au facut un fel de cérare. Cépitanul umbla sprijinit intr-o carji, dar o facea cu multé 12 autoritate, S-a uitat la mine cu severitate, 0 cali- tate care, avusesem deja ocazia s& aflu, rima in general cu autoritatea. — Ai inteles, musule? —D-da, bunul meu domn, am baiguit. — Ai noroc, musule, a mugit c&pitanul. In alte vremuti ai fi stat legat de catarg pand la sfar- situl c&litoriei sau te-am fi aruncat la rechini. Nu stiam in ce parte s& ma intore. Marinarii se imparfeau intre cei care rAdeau pe infundate sicei cu mutre nu foarte prietenoase. Din fericire, nu era prima oar’ cnd incasam o sapuneala. Din nefericire, era prima oara cand n-aveam pe unde sa fug. Capitanul nu avea un cérlig in locul nici unei maini, dar se sprijinea intr-o cérja, semn de picior ranit - sau poate chiar lipsa. Mi-am incercat norocul: — Dac, prea excelenfii mei cavaleri, m-afi putea duce inapoi acasi... v-as rimane indatorat. R&spunsul la rugémintea mea a fost un hohot de ras general. De altfel, nici nu fécusem sugestia cu mult convingere. imi displicea si fit: luat fn ras, dar rafionamentul meu era mai mult sau mai putin urmatorul: mai bine batjocorit decat mort. C&pitanul a parut sa ia 0 decizie —Bine, de vreme ce tot esti aici, 0 si ne fii de folos. Pe nava mea nu e loc pentru puturosi. Mi-am luat pozitie de drepti ca un soldat: cerul incepea sa mi se insenineze. —Da, domnule cépitan! 13—,Da, cépitane” edeajuns. ,Domn e pentru. papitoi. Vezi vreun papitoi pe-aici, musule? M-am uitat in jur cu coada ochiului. Fetele, in pofida rasetelor, erau aspre si brazdate. — Nu, bunul meu do... Nu, capitane. —Bine, gata, c& se face tarziu. Musule, urca pe platforma gabiei si evalueaza orizontul. Am hotarat si ma art zelos: —Ca sd caut pamant, capitane? —Pamant? a tunat cépitanul. Péimant?!! Stiu eu bine cé tineretul de azi e deosebit de avariat la cap, dar nu gasesti un pufintel fintel fintel idiot s4 plece cineva pe mare ca s& caute pimant? Dacd voiam s& gasim pamént n-ar fi fost mult mai infelept, ca sii nu spun chiar logic gic gic, sa ramanem pe uscat? C&pitanul a dat din cap si s-a indepartat, spri- jinit in carja: , Pamant, auzi!” — Atuncice caut, cdpitane? am strigat, tot in pozitie de drepti. Els-a intors, cu un ranjet urat: —Nu cauti nimic. Cat timp esti sus pe gabie, nu incurci pe nimeni aici jos. Asta-i ce ai de facut. $4 nu incurci pe nimeni aici jos. Crezi c& ai si reusesti si faci asta, musule? Mi-am dus palma desfacutt a frunte, precum garzile regale cand se incrucisau cu nobili de alt calibru: —Da, capitane! La ordinele dumneavoastr, c&pitane! 14 Si astfel am inceput s&-mi duc zilele singur pe platforma gabiei, scrutand marea, cerul, norii, pana ce, pe innoptate, imi spuneau sa cobor si ma schimba alt mus. Prima data cand m-am urcat pe catarg mi-a fost greu, marturisesc cd mica fost greu, am avut amefeli, vertijuri, grefuri. De acolo, de sus, era imposibil s& nu observi cat de mic’ era ambar- cafiunea, sau caravela, sau galera, sau barca. Bra mai putin decat o coaja de nuca - era 0 coaja de nimic pe imensitatea imensului albastru. Pe urma m-am obisnuit. Marinarii erau impresionafi de agilitatea mea: —Oadevarata maimuta, drécusorul de pusti! — Ai crede cd are maini in loc de picioare! ‘Dupa céteva zile, aproape toti mi-erau prie~ teni, Din clandestin devenisem mascota ambar- caiunii —Incotro mergem? am indraznit intr-o zi si intreb, inainte de a urca la postul meu. — Vezi norii sia din fund, musule? a spus contramaistrul. —Da, de ce? intr-acolo mergem? —ntr-acolo sau in iad, a ras el. Mai probabil, iniad. — Serios, am insistat, deja cu un picior pe scara de franghie. Incotro mergem? —Hai, urcd. Daca te vede aici capitanul ein stare si se razgdndeasca si sa te pund in fiare. 15Printre marinari era unul, numit Keequog, care se distingea nu numai dupa capul ras, ci si pentru cé avea trupul acoperit de tatuaje. — Am inscrise pe corp sase sute doutzeci si gase de poeme gi trei romane, mi s-a lfudat Keequog. In editie revazuta si adaugita. — Pe corpul t&u e loc pentru toate astea? m-am minunat. — Hiindca pana si cel mai mic loc e bine folosit. $i ghiceste unde am Céintarea Cintéilor. —Cantarea cui? — Versetele de amor ale regelui Solomon pentru regina din Saba. Pantecele titu este un pahar rotund, de unde nu lipseste vinul mirositor... ‘Am ezitat. Era posibil?... Bine, dar el spusese c& pana si cel mai mic spatiu fusese folosit... — Pe inima! a exclamat Keequog, si toti au ras in hohote. Pai tu unde credeai, mai pun- gasule? Era un echipaj bun asta. Avusesem norocul si ma imbare pe o corabie a nebunilor, iar cel mai nebun dintre tofi era cel care conducea fragila coaji de nuc& intr-o misiune ce mi se parea absurd. Capitanul era un barbat meticulos. Niciodata nu povestea cum isi pierduse piciorul -Keequog spunea cé-i fusese smuls de o balend alba, si eu cram gata si-l cred, dar am vazut la timp cum i-a facut contramaistrului cu ochiul. Peurma am ajuns si aflu c’ si o poveste despre o balena era inscrisA pe corpul lui in ce parte a corpului nu stiu, nici n-am vrut sa sti. 16 Acolo sus ma plictiseam pentru ci n-aveam nimic de facut. in lips de ceva mai bun, ma distram urmarind miscarea de pe vas. Pérea un vals: coborarea si umflarea velelor, invartirea carmei, aruncarea navoadelor, spalarea puntii. Cépitanul arar iesea din cabina lui. Uneori ii ziream mana sprijinita pe o harta de culoare paméantie, degetele-i batind darabana langa un pahar cu vin. Cand venea la prora, schiopatatul Tui parca rupea balansul navei. Era ciudat s& vezi cd doar el umbla drept in acel carusel neincetat. Cépitanul nu era om rau, avea insd enervanta manie de a crede c& nu se ingal& niciodat& side anu avea decat rareori indoieli. Pe atunci, cum eram mic, chiar imi ziceam c& asta este, probabil, o calitate esentiala pentru a fi capitan. Astazi nu mai gindese aga. Keequog, ingenios, a incercat s& ma puna in slujba lui organizénd partide de c&rfi chiar sub catarg. Idea lui era ca eu s& spionez jocul adver- sarilor si s8-i fac semne indicand cum stateau ceilalfi. Marinarii au o predispozitie nemaipo- menita pentru jocurile de noroc. Eu nu stiam prea bine de ce poate fiindca, in fond, arta mari- niireascé este, in sine, un joc de noroc cu elemen- tele si furiile divine. Cand marea era mai agitat4, timonierul era legat de carma, pentru a nu fi luat de valuri in caz c& ar fi ajuns pe punte; toti ceilalti erau impingi dintr-o parte in alta, ca nigte bile de popice, doar printr-o minune nefiind aruncati peste bord. $i Wwam descoperit ca, in largul marii, minunile sunt painea noastra cea de toate zilele. Din pacate, poate fiindcd nu era vorba de o minune, ci de smecheria unei fragile fiinte ome- nesti, planul lui Keequog era sortit eseculuti. Cum el nu-si putea rasuci tot timpul gatul in sus, cu riscul dea face un torticolis (sau de a trezi suspi- ciuni), ne infeleseseram ca eu sé-i transmit ‘mesajul scuipand. Un scuipat rapid era semn si pluseze; dous, cd mai bine si spuna pas, fiindc& adversarul era bine alimentat cu asi, popi si dame. Ideea nu era rea ~ mai rea era ochirea mea neindemanatica, pe ling factorul vant: i-am nimerit de mai multe ori pe tofi ceilalti decat pe Keequog. Timp de aproape o saptimana nici ream coborat de pe gabie, temandu-ma si nu fit scalpat. Uneori, delfinii streau intr-un vesel concurs cu noi; alteori, cate o ingiruire de aripi dorsale se alinia lang pup’, mai ales atunci cand bucitarul arunca afard resturile de mancare. Nu mai erau cartofi in cambuza, iar con- tramaistrul m-a trimis s& caut un sac in cali. Cand am coborat, am dat peste zeci de saci, ingra- ‘mAdifi unii peste alfi,alaturi de urcioare, butoaie, lazi. Dar care s& fie cei care confineau cartofi? Am desfacut unul si pe data s-au pravalit sume- denie de carti. arti? O expeditie maritima transporta cifrfi? in fine, o fi vreun capriciu de-al cpitanului — 18 desi nu-l vizusem niciodata citind, ceea ce de asemenea nu era de mirare, fiindcé cea mai mare parte din timp statea inchis in cabina. lar cand il vedeam, finea in mana o harta infasurata ca overgea. Din curiozitate, m-am dus si cercetez ceilalfi saci. Nu-i puteam desface pe tofi, dar mi-am datosteneala s& pipai vreo cinci, sase: tofi pareau si fie plini cu cirfi, doar daci nu cumva cartofii incetaser s& fie rotunzi! Mi s-a parut foarte ciudat si am continuat sA pipai pana ce am dat in fine de sacul pe care ma trimisesera ‘si-l caut. Cand am avut ocazia, Lam intrebat pe Keequog: —Stiai de cal c& e plina de carti? Keequog si-a vazut mai departe de treaba. Ceea ce voia si spuna ci, da, stia. —Pentru cesunt toate carfile alea? am insistat. Keequog s-a uitat intr-o parte si-n alta, — Ca sil atragem pe Anibalector, a mur~ murat printre dinti. —Pe cine? —Pe Anibalector. Dar tun-ai aflat asta dela mine. —Ce anume? —E vorba de un animal pe cat de fantastic, pe atiit de feroce. $i, dacé o vrea Dumnezeu, vom fi primii care vor raméne in viata dupa ce Lau vazut. —Ce fel de animal? Keequog m-a apucat de umeri, gata si mi-i fring 19