I.\M H.

CALVIN
CUM GÂNDEŞTE CREIERUL
WILLIAM H. CALVIN este neurofiziolog te
oretician la Universitatea Washington din
Seattle. Este autorul a nouă cărţi, printre
care The Cerebral Code, The River That
Flows Uphill, The Ascent of Mind, The
Cerebral Symphony şi, împreună cu neu
rochirurgul George A. Ojemann, Conver
sations with Neil's Brain.
 WILLIAM H. CALVIN

CUM GÂNDESTE ,

CREIERUL
Evoluţia inteligenţei

Traducere din engleză de

Oana Munteanu

II
HUMANITAS
BUCUREŞTI
Regretatului meu prieten, viitorologul
Thomas F. Mandel (1946-1995),
ale cărui meme rămân vii.
 Mult, umiri

Discuţii fructuoase cu Derek Bi ckerton, lain D

a vid
son, Daniel C. Dennett, St ephen Jay Gould, Katherine
Graubard (care a sugerat titlul cărţii), Marcel
Kinsbour ne, Elisabeth Loftus, Jennifer Lund, Don
Michael,
George Ojemann, Duane Rumbaugh, Sue Savage - Rum
baugh, Marc Sullivan şi regretatul Jan Wind sunt reflec
tate în multe părţi ale cărţii . Bonnie Hurren m-a
îndrumat cu amabilitate către definiţia piagetiană a
inteligenţei .
Editorii de la Scientific American, John Rennie, Jo
nathan Piel şi Michelle Pres s au fost de mare ajutor (o
versiune scurtă a argumentului meu despr e inteli genţ ă
a apă rut în numărul speci al din octombrie 1994 al re
vistei lor, "Life in the U niverse " , fragment e din
articol
apar pr etutindeni în această carte) ; la fel şi Howard
Rhei n gold de la Whole Earth Review (ultima parte a
ul timului capitol a apărut în n umă rul din iarna lui
1993).
Printre alţii cărora trebuie să le mulţumesc pentru
sugestiile lor editoriale se a flă şi Lynn Basa, Hoover
Chan, Lena Diethelm, Dan Downs, Seymour Grau
bard, regretata KathlecnJohnston din San Francisco, Fritz
Newmeyer, Paolo Pignatelli , Doug vander-Hoof, Doug
Yanega şi conferinţei WELL a scriitorilor . Ca de obi
cei, Blanche Graubard a redactat cartea înainte de a fi
predată editurii şi am pro fitat din nou de simţul ei fin
şi de stilul ei ales. Jeremiah L yons şi Sara Lippinc ott
au
8 CUM GA.NDEŞTE CREIERUL

redactat cartea pentru seria Science Masters şi au făcut

multe sugestii excelente pentru varianta revăzută şi co
rectată.'\

,', Notele sunt indicate în text printr-un asterisc şi încep la pa

gina 231, trimiţând la pagina de carte.
 1

Ce-i de făcut

Filozofii au perfectă dreptate

atunci când spun că viaţa trebuie în
ţeleasă de
la capăt sp re început, dar ei uită cea laltă
afirmaţie, că de trăit trebuie trăită
de-a cum Înain te.
S0REN KIERKEGAARD, 1843'"'

Toate orga nismele înzestrate cu un sis

tem nervos complica t se confruntă
neîn cetat cu problema oricărei clipe a
vieţii: ce vom fa ce mai depa rte?
SUE SAVAGE-RUMBAUGH
şi ROGER LEWIN, 1994'·'

Piaget obişnuia să spună că inteligenţa este ceea ce

fo loseşti atunci când nu ştii ce să faci (o descriere
po trivită situ aţiei în care mă aflu acum, căci tocmai
încerc să scriu despre inteli genţă ). Dacă poţi găsi
răspunsul co rect la problemele vieţii care te so
mează să alegi, atu nci eşti deştept. Dar a fi in
teligent presupune ceva mai mult - un aspect creator,
prin care inventezi "din
zb or" ceva nou. Î ntr- adevăr, multe so luţii îţi apar
în
minte, unele mai bune decât altele.
10 CUM GÂNDEŞTE CREIERUL

De fi ecare dată când privim alimentele rămase în

fri gider, încercând să ne dăm seama ce mai trebuie
cumpărat pentru pregătirea cinei, fo losim un
aspect al in teligenţei neobs ervat nici la cele mai
deştep te an trop oide. Cei mai buni bucătari ne
surprind cu nişte combinaţii interesante de ingrediente
despre care n-am fi crezut niciodată că "merg împreu
nă ". Poeţii se pricep în special la aranjarea în aşa fel a
cuvintelor, încât aces tea să ne copleşească prin se
mnificaţii pătrunzăto are. Totuşi, noi cu toţii c
onstruim exp resii comp l et noi de sute de ori pc zi,
recombi nând cuvinte şi ges turi pentru a transmite
un mesaj nou . Ori de câte ori fo r mulezi o propoziţie
pe care n-ai mai pronunţat-o nici odată înainte, ai
aceeaşi problemă de creativitate c a şi bucătarii sau
poeţii - mai mu lt, faci toate co recţiile ne cesare
prin eliminări succesive în chiar secunda di namtea
ro stini cu voce tare.
S-au în registrat mari progrese, în ultima vreme, în
locali za rea anu mitor aspecte ale s em anticii în crei
er.
Adesea, găsim verb ele în lobul D in anu
mite motive, num ele proprii par să prefere lobul
tempo ral ( extremitatea lui frontală; culori le şi
concep tele tind
să se găsească spre capătul lobului temporal stâng). Î
nsă inteli genţa este u n proces, nu un loc. Ea
presupune
im provizaţie, scopul fiind o ţintă în miş care. Es te u
n proces care implică multe regiuni ale creie rului şi
prin
care căutăm noi înţel esu ri, adesea "în mod conştient" .
11 CUM GÂNDEŞTE CREIERUL
Cercetători mai experimentaţi a i i nteligenţei,
pre cum special iştii în IQ (intelligence quotient,
coeficient de inteligenţă, n. t.), se feresc de cuvântu l
"c onştiin ţă" .'" De as emenea, mulţi dintre col egii
mei neuro-
 CE-I DE FĂCUT 11

speciali şti evită şi ei conştiinţa ( unii fizi cieni -

vai!
- au fost fo arte fericiţi să umple golul cu greşe li
de
înc epăto r). Unii clinicieni trivi alizează
neintenţionat conştiinţa, re definind-o ca pe o
simplă excita bilita te ( deşi a vo rbi despre tru
nchiul cerebral ca s ediu al conştiinţei îns eamnă a
co nfunda comutatoru l elec tri c cu însăşi lumina!);
iar noi o redefinim ca simplă conştienţă ori
"lanternă" a atenţiei selective.
Toate acestea sunt linii de investi gare foarte utile,
dar ele omit acea activitate specifică vieţii
mentale prin care te creezi - şi re-creezi - pe tine
însuţi. Via ţa mentală inteligentă este o imagine mereu
schimbă toare a lumii tale interioare şi exterioare .
Parţial se află sub propriul contro l, parţial este ascu
nsă intro specţiei, fiind chiar capricioasă (scăpând
aproape to tal ori cărui control în fi ecare noapte, în
timpul celor patru sau ci nci episoade ale somnului
cu vis e). Aceas tă carte încearcă să cerceteze
desfăşurarea acestei vieţi interne de la o secundă la alta,
când treci de la o idee la alta, când produci şi respingi
alternative. Ea s e in spiră din studiile ps ihologilor
asupra inteligenţei, dar şi mai mult din etologie, bi
olo gi e evoluţionistă, lin gvi stică şi ştiinţele sis
temului nervos .

Multă vreme s-a considerat că există argumente ce

justifică evi tarea unei abo rdări directe a
problemelor conştiinţei ş i intelectului. O tactică
bună în ş ti inţă, în special atunci când explicaţiile
mecaniciste nu po t o feri o imagine de ansamblu
neces ară abordării unui su bi ec t neclar, este de a
desco mpune pro blema în co m-
12 CUM GÂN DEŞTE CREIERUL

po nente mai mic i - ceea ce într-un anumit sens s-

a şi întâmplat.
Un alt subterfu giu era de a evita necazurile prin ca
muflarea adevăratelor pro ble me faţă de toată lume
a, cu excepţia iniţiaţilor (adică, în limb aj modern,
pă s trând posibilitatea dezminţirii). Ori de câte o ri
observ cuvinte având sensuri co mu ne, dar care au în
plus to t odată şi co notaţii specific e utilizate doar
de grup uri de iniţiaţi, îmi amintesc de numele de
cod. Î n urmă cu câteva se co le, o analo gie
mecanicis tă n ecamufl ată
a minţii a avut mari probleme, chiar şi într-o Europă
apus eană re lativ tolerantă. După cu m se ştie,
medicul
francez Jul ien Offro y de La Mettri e ( 1709-1751)
a
pub licat un pamflet în care vo rb ea despre
motivaţii
le umane ca despre analoagele resorturilor de clanş
a
to are de energie ale ma
şinilor.
Aceasta se întâmpla în 1747; cu un an în ainte La
Mettrie fu gise din Franţa la Amst erdam. El scri se
se o carte care se intitula, se p are, Istoria naturaLă a
su fletului. Parlame ntului parizian îi displăcu se
într-a tât încât di spusese arderea tuturor exempl arel
or.
De data aceasta La Mettric a fost precau t
publicând anonim pamfletul său intitulat Omul ca
maşină. Olan
dezii, co nsideraţi cel mai tolerant popor din Eu ropa,
 13 CUM GÂN DEŞTE CREIERUL
au fo st scandalizaţi, încercând fu rioşi să descop e
re cine-i autorul pa mfletului. Olandezii fiind fo
arte ap roape de a afla, La Mettrie a fost nevoit să
fugă d in nou - de data aceasta la Berlin, unde a şi
murit pa tru ani mai târziu, la vârsta de patruzec i şi
doi de ani.
Deşi, în mod clar, îşi depăşise cu mult timpul său,
nu La Mettrie a inventat metafora maşinii. Aceasta es
te,
 CE-'I DE FĂCUT 13

de ob icei, atri buită lui Rene Descartes (1 5 96-

1650), apărând cu un secol mai devreme, în luc rarea
sa De Homine. Descartes a trebu it, de asemenea, să
plece din Franţa la Amsterdam, ca m în acelaşi timp
în care Galileo i ntras e în confl ict cu Vaticanul
p entru îns ăşi metoda ştiinţifică . Des cartes n-a fost
nevoit să fugă din Olanda ca La Mettri e, dar el şi -a
lu at p recauţia, ca să zicem aşa, de a-ş i tip ă ri c artea
la câţiva ani după ce era în s iguranţ ă . .. mort.
Descartes şi co ntinuato rii s ăi n-au înc ercat să
În- Iăture orice di sc uţie despre sp irite; căci într- ad
ev ăr
una din preocupările lor tipice era să identifice cu
exactitate unde anume în creier se afl ă " sedi ul
sufle tului" . Ac eastă strădanie este o continu are a
trad iţiei scolas tice, centrată pe marile rezerv oare
de fluid ce rebrosp inal din creier numite
ventricule. C ărturarii ecleziaşti de acum 500 de ani
credeau că su bdiviziu nile su fl etului erau găzduit e
în aceste cavităţi : Într-u na m e mo ria; fan te z i a ,
bunul - si m ţ şi im aginaţia în alta ; ia r g ândire a
raţio nală şi j udecata în a treia. Ase mene a stic lei din
po ve şti care ţine cap tiv un duh, ven triculele erau
presupuse a fi rec i pi e n te pen tru spi rite . Des cartes
credea despre glanda pineală că ar fi un s e diu mai p
otrivit pentru ceea ce ne guvernează, pe mo tiv că este
una dintre puţi nele struc turi nepereche ale creierului
.
Acum, la fin de millenium, deşi mai există ţări teo
crati ce unde uti li zare a numelor de cod rămâne
încă o idee bună, suntem în g e n eral mult mai re
laxaţi în privin ţ a metafore i minţii ca maşină. Putem
chiar să discutăm tem eiurile principiale ale orică rei
contro-
14 CU M GÂNDEŞTE
CR EI ER UL
verse privind orice analogii între minte şi maşină.
Minţile sunt creative şi imprevizibile, afirmă un argu
ment; maşi nile pe care le ştim sunt lipsite de
imagi naţie creatoare, dar sigure - astfel că maşini
precum computerele digitale păreau iniţial o analogie
hazardată.
Corect. Dar Des cartes statornicise că era util să vo
r beşti despre crei er ca ri cum ar fi fost o maşină.
Iar tendinţa este să se meargă mai departe în această
di recţie, examinându-se creierul, aseme nea unei
cepe, strat după strat. Chiar dacă exis tă "altceva"
ascuns în dosul straturilor obturatoare, omul de şt
iinţă presu pune prin ipote ză că nu există nimic
princ ipial incog noscibil, care să facă imposibilă p
robarea explicaţiilor alternative. Această tactică
ştiinţifică - a nu se con funda cu concluzia
ştiinţifică - a revoluţio nat modul în care ne pnvlm
pe noi înşine.
Mu lt timp abord ărilor mecaniciste ale minţii le-
a lipsit o compo nentă ese nţială : un mecanism al d
ez
voltării doar prin forţe proprii. Suntem obişnuiţi cu
ideea că un artefact sofi sticat precu m un ce as
presu pune un şi mai sofi sticat creato r de ceasuri.
Aceasta tine de bunul-simt - ca si fizica aristotelică
, "

ce rămâ-
ne înc ă de bun-simţ (în ciuda fap tu lui că e
greşită).
Dar, de la Darwin încoace, am aflat că lucrurile s
o fisticate pot de asemenea apărea (de fapt, se pot
au to-organiza) din elemente mai simple. După
cum remarcă filozoful Daniel Dennett în prefaţa

cărţii
 CE- I DE FĂ CU T 15
sale Darwin's Dangerous Idea, chi ar şi oamenii fo
ar te instruiţi pot fi incomod aţi de asemenea noţiuni
re ferito are la o evo luţie doar prin forţe proprii:
Teoria darwinistă a evoluţiei prin selecţie naturală m-a
fascinat Întotdeauna, dar, peste ani, am găsit o surprinză-
16 CU M GÂNDEŞTE
CR EI ER UL
to are diversi tate de gânditori ce nu-şi pot ascund e
dis confortul faţă d e această mare idee, manifestând
de la scepticism sâ câ itor pâ nă la ostilitate făţişă. Am
întâlnit nu numai n especialişti şi gândito r i r eli gioşi , dar
şi filozofi laici , psiho l o g i, fi zici eni şi chiar biol o g i care
ar prefera, se pare, ca Darwin să se fi înşelat.

Dar n u toţi . La doar doisp rezece ani după pub

licarea lucrării Originea speciilor, în 1859, psihologul
William James scria prietenil or despre ideea lui p
otrivit căreia activitatea gând irii implica un proces
darwinist la nive lul minţii.'" După mai mult de un
secol, noi abia înce pem să dăm consistenţă acestei idei
punând în evidenţă mecanisme cerebrale aflate în
acord cu darwinismul. De câteva dece nii vo rbim
desp re supravieţuirea se lectivă a sinapselor în exces.
Şi aceas ta-i doar vers iu nea surogat a darwinismului,
analogă scobirii tip arului unei statui într- o bucat ă de
lemn şi nu într-un bloc de pi atră. Tot acum încep em,
de asemenea, să înţele gem interco nexiunile creieru
lui prin care operează proce sul darwinist în depl
inătatea sa, după toate prob abi lităţile, la scara de
timp a conştiinţei, al că r ei domeniu se întinde Între
milisecunde şi minute.
Această versiune a darwinis mului implică gene
ra
rea multor copii ale anu mitor structuri de conexiuni
cerebrale, as tfel încât acestea să se diferenţieze cu
m
va între ele şi să concu reze pentru dominaţia asupra
unui spaţiu de lucru ( cam tot aşa cum două tipuri di
ferite de iarbă - iarba de Kentucky şi cea
obişnuită
- se află în competiţie pentru grăd ina mea). Compe
 CE- I DE FĂ CU T 17
tiţia es te influ enţată de rezonanţa acelo r
structuri spaţiotemporale de conexiuni cu tras eele
şi particu larităţile întâlnite în cal e - cu structu
rile memorate
18 CU M GÂNDEŞTE
CR EI ER UL
ş i înmagazinate la nivel si naptic. După cum veţi
ve de a, asemenea Maş ini Da rwin reprezintă unul
dintre s ubie c tele mele preferate ; dar pentru
început să ne facem o idee despre ceea ce este - şi
despre cee a ce n u este - inteli genţa.

o tactică bună în explorarea inteligenţei, care

evită definiţiile premature, este fo losirea listei de
întrebări a jurnalistului: cine-ce-unde-când-cum
şi de ce. Voi în cepe cu ce consti tuie inteligenţă şi
când e nece sară inteligenţa, pentru că termenul e
folosit în atât de mul te sensuri încât, ca .şi în cazul
conştiinţei, e uşor
de dis cutat în contexte care se întrepătrund. În capi
tolul următor voi întreprinde o cercetare amănunţită
a in teligenţei fără pierderea din vedere a es
enţialului,
după care voi ataca nivelurile de explicaţi e şi
confu
ziile "conştiinţei".
Persp ectiva unei scurte ere glaciare de vi ne
impor tantă în explorarea asp ectelor evoluţioniste
ale inte ligenţei care ţin de întrebarea de ce, în special în
discuţia despre strămoşii noştri hom iniz i.
Ţărmul Alaskăi este cel mai bu n loc unde se poate
observa că era gla ciară este încă activă ; Go lful Gl
acier având circa opt zeci de kilometri lungime era
complet acoperit cu gheaţă în urmă cu numai 200
de ani. Acum este po p ulat c u destule foci, caiace �i
vase de croazieră încât
s ă apară p ro ble me de trafi c. In contextu l Golful
Gla
cier, voi ridica problema dez voltării capacităţîlor "omu
 CE- I DE FĂ CU T 19

lui bu n la toate" atunci când argumentele

eficienţei ne spun că un special ist unidirecţional
("maşina su
p ereficienţei" atât de dragă economiştilor) se descur
că întotde auna mai bine în oric e climă. Un
răspuns
20 CU M GÂNDEŞTE
CR EI ER UL
scurt? Dezvoltarea ac estor cap ac ităţi e pos i b il ă
prin schimbarea permanentă, bruscă şi imprevizibilă
a cli me i , care face ca efi c ien ţ a s ă nu mai fie regu l a

jo culu i.
În al cincilea c ap i tol voi discuta despre maş inări a
mentală necesară exprimării p ro po z i ţiilo r
suficient
de co m p li c a te pentru a neces it a o sintax ă . Mulţi
ob
servato ri, p r intre care mă număr, bă nu i e sc că
marele
salt al inte ligenţei di n timpul evoluţiei ho minideIor
a
fost produ s de acele structu ri lo gic e nec esare
unu i limbaj g r amatic a l (utile Însă şi în alte situaţii).
Cim panzeii şi bonobii (aceşti "cimpanzei ai
pigmeilo r" sunt antrop oide distincte, pu rtând acum
nume le pe care se crede că l-ar fi dat b ăştinaşii) oferă
o b ază im po rt antă de anal iză a rolului limbajului
în dezvo lta rea inteligenţei şi conştiinţei.'·' Pietre l e
şi oasele sunt
tot ce a mai rămas de la strămoşii no ştri direcţi, dar
ve rii noş tri mai îndepărtaţi ne arată ce
comportamente ancestrale ar fi putut manifesta.
Al ş as e l ea ca pito l tratează p r o b lemel e gândirii
con vergen te şi d i vergen te în contextul darwinist.
Simp o zioane res trânsc de neurobiologie, ca acela la
care am p a rti ci p at de curând în Montcrey Bay, ilus
trează cu siguranţă gândirea co nvergentă - to ţi
acei specialişti s trăduindu-se să găsească ră spu nsu l
corect l a pro b l e ma me cani s me lor memo ri ei, re
strângând cercetarea lor la câteva aspecte. Gândirea
divergentă, în schimb, este cea de care au nevo ie
 CE- I DE FĂ CU T 21
oamenii c rea ti vi pentru a descop eri o teorie
ştiinţifi că sau pentru a scrie un po em, sau (l a un
nivel m a i terest ru ) p ent ru a născoci toate acele
răspunsuri greşite pe care le dau la tes te le - grilă
privind gândi re a co nvergentă. Ori de câte ori un
neurolog propune o expli caţie pentru mecanismul
18 CUM GÂNDEŞTE CREIERUL

sto cării memoriei, auditorii su gerează imediat

câteva exp licaţii alternative - pe care le-au
inventat pe loc prin gând ire divergentă. Cum
transfo rmăm deci un gând nou în ceva de calitate,
fără echival entul mâinii călăuzitoare care transfo
rmă un bu lgăre de lut în tr-un ulcior ? Răspunsul
poate fi titlul capi tolului 6: "Evoluţia din zb or".
Acelaşi proces darwinist care formeaz ă o nouă
specie în mi leni i sau un n ou anti corp în cele
câteva săptămâni neces are răsp unsului
imunitar - poate, de asemenea, făuri idei la scara
tem
po �a lă a gândirii şi
acţiunii.
In penultimul capitol voi îndrăzni să fac o analogie
a proces elor mentale cu alte procese darwiniste
cu noscute ş i să propun o descriere a felului cum (e
vor ba de un cu m mecanicist al fi ziologului ) pot
manevra creierele noastre reprezentările în aşa fel
încât să pro ducă o competiţie de cop iere, o co ncu
renţă care p oa te fi darwinistă şi as tfel să transfo
rm e aleatoriul în presupunere corectă. Această des
cindere în codurile cerebrale (care, ca şi codurile de
bare de la magazin, sunt structu ri abstracte ce
reprezintă lucrul real ) şi în reţeaua circuitelor cereb
rale (în s pecial în reţeaua cen trilor corticali de
suprafaţă, responsabili de poşta internă a creierului)
mi-a oferit cea mai mare cuprin dere de până acum a
mecanismelor funcţionării in te lectu ale de nivel mai
înalt : cum putem ghici sau spune propoziţii
neformulate Înainte şi chiar cu m putem opera în
plan metaforic. Oferă chiar o anumită înţe legere a
marelui pas făcut de la protolimbaj la Gra matica
Universală.
În op inia mea, această versiune cereb rală a Ma şi
nii Darwin e ceea ce va sc hi mba fundamental
con-
 CE-I DE FĂCUT 19

ceptul nos tru de p ersoană. Ca Dodo din Alice în Ţara

Minunilor, care spunea că e mai uş o r să
demonstrezi jocul decât să-I exp lici, vă voi purta
prin meandrele câtorva detalii ale procesului
darwinist, precum fo r
marea gândirii şi luare a deciziei. încercarea de a de
scrie inteligenţa, sunt fericit să v-o pot spune, nu es te
la fel de dificilă precu m încercarea de a d esc rie cu
m să mergi pe bicicletă ; totuşi veţi înţelege mult mai
bine
desc rierea dacă veţi încep e să "simţiţi" acest proc
es, mai degrabă decât dacă aţi fi mulţumiţi cu o
evalu a re abs tractă (pe care o veţi găsi în capitolele 6
şi 8, în cazul în care veţi sări peste capitolul meu p
referat).
în capitolul final vo i reveni şi voi rezuma elemen
tele esenţiale ale inteligenţei de nivel ridicat, descrise
în capitolele anterioare, concentrându-mă asupra ace
lor mecanis me necesare unei inteligenţe extrate res
tre sau artificiale pe ntru a putea acţiona la nivelul
unei clase cuprinzătoare, de la cimpanzeii isteţi până
la un geniu muzical uman. Voi încheia cu fo rmularea
anu mitor precauţii fa ţă de orice tranziţie la
inteligenţa suprau mană, ad ică fa ţ ă de acele aspecte
ale cursei în armărilor asupra cărora o atenţiona
Regina Roşie pe Alic e - de ce trebuie să al erg i
Întruna pentru a rămâ ne în acelaşi loc.
[O doctrină] înfăţişează omul ca pe o maşină inductivă
înghiontită de presiuni externe şi lipsită de orice iniţiativă
şi spon tan eitate. O alta îi dă Spielraum [spaţiu de
desfă şurare] de a crea idei şi de a le Încerca. A cunoaşte
lumea În seamnă, conform prim ei con cepţii, săfii
condiţionat de ea; conform celei de-a doua, înseamnă să
te aventurezi În ea.
J.W.N. Watkins, 1974
 2
Elaborarea
. .

uneI presupunen co recte

În vrem e ce reacţiile înnăscu te, comportam entul

instinc tiv, mo tivaţia şi impulsul determinate intern, şi
învăţarea În născu tă constituie toate elemente fu ndam
entale ale re perto riului cognitiv al unui animal, ele nu
par să fie com ponente a le acelui domeniu mult mai
ezoteric al activităţii m entale pe care îl asociem cu
gândirea, judecata şi luarea de cizie i. Dar ce este gândirea
şi cum o putem recunoaşte la alte fiin ţe, în in teriorul
celu i mai tainic dintre organe, creierul? Ce criterii
comportam en tale n e permit să distin gem între
gândirea adevărată pe care suntem deprinşi s-o
considerăm implicată în luarea deciziilor estetice, morale
şi practice, şi programarea co mplicată ce poate crca iluzia
gândirii la cel p uţin alte câteva animale? Sau, ilşa mfl/
su gerează partizanii inteligenţei artificiale, S-(lr jlUletl
(hlre
ca orice fel de gândire, inclusiv a noastră, St' fi(' t!D/t) ((JII
secinţa unei programări isteţe?
James L. Gould şi Carol (;I.lIId (;ould,
The Anim/ti Afll/d, I ')').p

De cele mai multe ori inteligenţa este exprilll.,I.' prin

cuvinte surprinzător de precise ca şi {'II III .lI fi lIll
IIU măr, de preferat cât mai mare, care pll.'lt· li
unei pers oane în maniera stabilirii v,l lt)! li 1111111'11111'
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 2J

tiv pe baza punctajului obţinut p rintr-un anume al

go ritm la diverse pro be spo rtive. Ea a fost
măsurată întotdeauna pri ntr-o serie largă de evaluări
ale aptitu dinilor spaţiale, înţelegerii verbale, fluenţei
vorbirii, uşurinţei operării cu numere,
raţionamentului in ductiv, vitezei de percepţie,
raţionamentului deduc
tiv, memoriei m ecani ce şi altele asemen ea." În
ultimele decenii a existat tendinţa de a se vorbi desp
re aceste variate subteste ca măsurând " inteligenţe
multiple " .
Chiar aşa, d e ce să co ntop im aceste capacităţi
încer
când să reducem inteligenţa la un singur număr ?
Răspunsul scurt este că acel unic nu măr pare să
ne spună ceva în plus - de vreme ce aleatoriul,
când e
masiv generalizat, ofe ră o informaţie interesantă.
Iată de ce : rezo lvarea bună a un ui tip de su btest
de inte
li genţă nu anticipează niciodată rezul tate slabe la
al tul ; o capacitate nu pare să fie niciodată în
detrimentul alteia. Pe de altă p arte, un ind ivid
care se descurcă bine la un ase menea test va dep ăşi
adesea media la ce lelalte subteste.
Este ca şi cum ar acţiona u n anume facto r
comun ca, de p ild ă, capacitatea de a rezo lva tes tele.
Aş a-nu mitul "factor general g" exprimă această
corelaţie in teresantă între subteste. Psihologului
Arthur Jensen îi place s ă subl inieze că cele do uă
pu ternice i nfluenţe asup ra lui g sunt viteza ( ca, de
pildă, la câte întrebări
 poţi răspu nde într-un timp dat) şi numărul elemen
telor cu care p oţi jongla mental în acelaşi timp. Pro
blemele de analogie (A este pentru B precum C este
pentru [D, E, F]) necesită, de obicei, reţinerea simul
tană şi co mpararea mentală a cel puţin şase concepte.
22 CUM G Â NDEŞTE C R E I ERU L

Împreună, ele fac ca un coeficient ridicat de inte

li genţă să se ase mene cu des crierea precisă a
pregăti rii rapide a unei mari cantităţi de hrană,
bucătarul ocupându-se de pregătirea a şase mese
diferite s imul tan, oră de oră. De aceea IQ-ul
ridicat poate fi fără semnificaţie pentru viaţa celor
mai mu lţi oameni, sau important doar în acele situaţii
care pretind o mare mo bi litate. Un nivel ridicat al IQ-
ului e neces ar, de obi cei, o bţinerii unor rezultate
bu ne în meserii foarte complexe şi în continuă schi
mbare (de exemplu, în cea de medic) şi reprezintă
un avantaj În meserii de o co mplexi tate moderată
(mu nca de secretariat sau În poliţie); conferă Însă
puţine avantaj e În muncile de ru tină sau în ca re
luarea dec iziilor nu neces ită timp scurt sau care
necesită rezo lvarea unor pro bleme simple ( de
exemplu, pentru fu ncţionari şi casi eri cre dibil itatea
şi disponibilităţi le sociale sunt pro babil mult mai
importante decât coeficientu l lor de inteli genţă). '"
Cu siguranţă, IQ este un aspect fas cinant al inte
ligenţei, dar nu le include pe celelalte ; nu trebuie s
ă facem greşeala de a încerca să reducem subiectul
in teligenţă la un simplu număr p e o scară de
apreciere. Ar fi ca şi cum am caracteriza un j oc de
fotbal în ter menii unei statistici, să zicem în proce
ntul paselor fi nalizate. Desigur, la nivelul întregii
divizii victoriil e se corelează semnificativ cu acea
statistică, dar fotba lul este mult mai mult decât un
simplu procent al pa selor finalizate ; unele echipe
câştigă fără să fi nalizeze nici măcar o pas ă, specu
lând alte ocazii. IQ se core lează cu "victoria " în
multe situaţii, dar nu reprezin-
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 23

tă întregul jo c al inteligenţei mai mult decât

reprezin
tă pas ele finalizate j o cu l de
fotbal.
Cred desp re inteligenţă c ă este pu nctul
culminant
al neurofiziologiei - rezultatul multor aspecte ale
organizării cerebrale a unui individ, ce permi te În
făptui rea unor lucru ri niciod ată făcute înainte.
Poate nu suntem în stare să explicăm inteligenţa
în toată splendoarea ei, dar ave m acum câteva
dintre elemen tele unei ex plicaţii. Unele sunt compo
rtamentale, al tele sunt neu rofiziologice, iar altele
sunt procese de tip evoluţionist ce acţionează în nu
mai câteva secun de. Ba chiar ştim câte ceva despre
principiile de au to -organizare ce co nduc către chin
tesenţa ascunsă - acele niveluri de decizie care fu
ncţionează când (pen tru a anticipa un capito l
ulterior) cate gorii şi metafo re concurează pentru
teritoriul cere bral.
Marea p roblemă pentru înţelegerea inteligenţei
nu este cin e are mai multă, ci ce este inteli genţa, cân
d e necesară ş i cu m operează ea. Is teţimea,
anticiparea,
viteza, creativitat ea şi cât de multe sunt lucrurile
cu care pot j ongla simult an - rep rezintă o parte
din ce ea ce cuprinde i nteligenţa .

Inteligenţa noas tră a apărut oare ca urmare a

faptu lui că posed ăm într-o cantitate mai mare ceea
ce au şi ani malele? Simpla privire asupra creierului
şi apre cierea lui după mări me, ca a unui dovleac la
24 CUM G Â NDEŞTE C R E I ERU L
piaţă, ne pot înş ela. Do ar învelişul periferic,
cortexul cerebral, este pregnant imp licat în crearea
de noi asociaţii . Cea mai marc p arte din volumul
creierului o constituie izolaţia din ju ru l "fi rclo r"
ce conectează o parte a
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 25

creierului la cealaltă; cu cât e mai mu ltă izolaţie, cu

atât este mai rapid fluxul mesajelor. Pe măsură ce
anima lele devin mai mari, iar distanţele mai lungi,
cu atât e nevoie de mai multă izolaţie pentru
accelerarea trans misiei şi micşorarea ti mpului de
reacţie; această izo laţie măreşte volumul materiei
albe chiar şi atunci când numărul neuroni lor
corticali rămâne acelaşi.
Cortexu l nostru cereb ral este chiar mai subţire
faţă de cre ier d ecât e ste coaja unei portocale faţă de
aceas ta - aproxi mativ 2 mm. Cortexul nos tru
este îns ă fo arte ri dat ; dacă ar fi desprins de creier şi
îndreptat, ar acoperi patru coli de hârtie A4.
Cortexul unui ci m panzeu ar fi cât o coală, al unei
maimuţe cât o carte poştală, al unui şobolan cât un
timbru. Dacă am de limita printr-o gri lă fină sup
rafaţa plană a cortexului, am găsi î n fi ecare pătrăţel
al grilei aproape acelaşi nu măr de neuroni, în toate
regiunile corticale ( c u ex cepţia cortexului vizual
primar care are în plus mulţi alţ i mici neuroni la maj
oritatea animalelor binocula re ). De aceea, dacă e
nevo ie de mai mulţi neuroni pentru o fu ncţie
specială, e nevoie de o întindere mai mare a suprafeţei
corticale.
Î nclinăm să considerăm că suprasolicitări le
vizuale pentru găsirea hranei " extind" cortexul vizu al al
maimu
ţei la generaţiile următoare, dar nu şi cortexul audi
tiv, odată cu evoluţia tinzând să se producă o bo
mbare ici, iar mai apoi, când intră în joc alte presiuni
ale se lecţiei, o protub eranţă dincolo. Însă acum se
presu pţlllecă orice altă selecţie naturală ( să zicem
26 CUM G Â NDEŞTE C R E I ERU L
vizuală )
pentru mai mult spaţiu în creier, în afară de cea
olfac
tivă, are ca rezultat crearea de mai mult spaţiu cere-
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 27

bral şi pentru toate cel elalte funcţ ii - adică dezvo

lta rea p rin extinderea regională a creieru lui este cel
mai ades ea Astfel "dacă Lărgeşti o parte,
lărgeşti tot" s -ar putea să fie mai degrabă re gula
generală decât o excepţie.
Şi dacă o cale evoluţionistă spre o suplimentare
gratu ită nu este su ficientă, exista şi o alta : noile fu nc
ţii apar adesea mai întâi prin fo lo sirea suplimentară
a unor părţi preexistente ale creierului. Până la un
punct regiu nile creierului sunt mu ltifuncţionale ,
rezistând înc ercărilor noastre de a le eticheta. Deci
ce fu ncţii preex istente ar fi putut fi cele mai
relevante pentru saltul cali tativ la inteligenţă şi cap
aci tate de a demon stra de-a lungu l evoluţiei de la
antropo ide la homini de ? Cei mai mul ţ i ar spune că
limbaj u l. Voi demonstra că o " înles nire es en ţi ală "
comună limbajului şi p l a ni fi cării mişcărilor mâinii (
folosi tă în timpul nos tru li ber p entru muzică şi
dans) are o putere expli cativă şi mai mare decât o
înlesnire sp eci fică d oar funcţiilor limba j u lui.

Inteligenţa este uneori des crisă ca o îmbinare a

zone
"
28 CUM G Â NDEŞTE C R E I ERU L

lor "a şti cum şi "a şti ce" din creier, a tuturor acelor
mecanisme perceptive atât de sensibile la aştep tări .
Des igu r, acesta e un adevăr ; dar dacă această defi
ni ţie a inteli genţei e ste atât de largă încât include
cele mai multe lucruri pe care le face creieru l, o
asemenea fo rmulare nu aj ută să progreseze înţe
legerea mai mult decât o face extinderea conştiinţei
şi asupra vie ţii vegetale. Catal oagele nu s u nt
explicaţi i, oricât de interesante ar fi listele sau oricât
de mare ar fi ne v oi a
tratări i sub iectelor într-un curs introductiv.
Scopul meu nu es te să elimin mecanismele
perceptive din in teligenţă, c i să lămu resc
fundamentele ascuns e ale presup unerii core cte şi
acele niveluri de auto -o rgani zare care produc
stabilitate stratificată.
Î n 1 5 75, medicul sp aniol Ju an Hu arte definea
in
teli genţa ca înzes trarea de a învă ţa, de a face
judecăţi
şi de a fi imaginativ. Capacitatea de a gândi abs
tract, de a raţiona şi de a organiza în sisteme cu
înţeles can tităţi mari de informaţii e desemnată
drept co notaţie
a inte ligenţei în literatura modernă. Nu nu mai
că sună ca o încercare a academicilor de a se defini
pe ei înşişi, dar ţinteşte prea sus pentru a fi o
d efiniţie care să fi e rapid extinsă la alte animale. Un
început mai po trivit pentru a răspunde întreb ărilo r
în legătură cu ce es te inte ligenţa reprezintă literatu
ra despre compor tamentul animal, unde definiţiile
op eraţionale bune ale inteligenţei sunt axate pe
mobilitatea în rezolva rea de probleme.
Bertrand Ru ssell remarca sarcastic odată: "Ani
malele studiate de americani se năpustesc aproape ne
buneşte cu o incredibilă agitaţie şi energie, iar la
sfârşit obţin întâmplător rezultatul dorit. Ani malele
obser vate de germani stau liniştite şi gândesc, i ar la
sfârşi t dezvoltă s oluţia din conştiinţa lor lăuntrică. ""
Pe lân gă faptul că este un com entariu britanic
asupra uzan ţelor ştiinţifice din 1927, zeflemeaua lui
Russell desp re isteţimea în rezo lvarea problemelor
ilus trează ob iş nuita falsă diho tomie Între
perspicacitate şi ni merea la prin eliminări succesive :
perspicacitatea este, dincolo de orice di scuţie,
comportament intel igent, p e când ,
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 27

în ordinea obişnuită a lucrurilo r, "simpla nimereală"

nu este ; dar aceasta este gre şeala prin care suntem
in duşi în eroare - mai mu lte d�spre acest subiect,
mai târziu.
Î mi place afirmaţia lui Jean Piaget că inteligenţa este
ceea ce fo loseşti când nu ştii ce să faci.'" Ea
prinde
elementul de nou tate, capacitatea de imitare ş i
dibui
re neces ară când nu există un "răspuns co rect" ,
când a te descurca la fel ca de obicei nu mai p are să
fi e su
fi cient. Improvizare inteligentă. Gândeşte-te mai
de
grabă la improvizaţia de j azz decât la un produs fini
t înal t cizelat precum un concert de Bach sau
Mozart. Inteli genţa este procesul de improvizare şi
cizelare pe
scara temporală a gândirii şi acţiunii.
Neurobiologul Horace Barlow pune problema ceva
mai strict şi ne conduce spre aspectele testabile exp e
rimental spu nând că inteligenţa co nstă în între
gime în a face pres upuneri - nu doar o pres
upunere ca re a mai fost făcută înainte bineînţeles, ci
aceea care des coperă o anumită nouă ordine
fundamentală. "A pre supune corect" acoperă cu
acurateţe mult teren; găsirea
soluţiei la o pro blemă sau a logicii unui argu ment,
ni merirea unei analogii potrivite, crearea unei armo
nii plăcute sau a unei replici spirituale, predicţia
corectă a ceea ce este probabil să urmeze să se
întâmple .'"
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 28
într-adevăr, în mod cu rent presupui ce urmează
să se întâmple, chiar şi subconştient - să zic em,
când
asculţi o poves te sau o melodie. Să laşi copilul
care plânge să spună el ultimul cuvânt al fi ecărui
vers al unui cântec este o tactică de distragere a
atenţiei ui mitor de efi cace, observată În mu lte
culturi." Prcdic-
28 CUM GÂNlJEŞTE CREIERUL

ţia subconştientă este adesea mo tivul pentru care

po anta unei glume se lasă aşteptată. Parodierea mu
zicală a lui Bach îţi atrage atenţia - eşti surprins de
ne po trivire. A greşi puţi n poate fi amuzant,
dar o inco erenţă substanţială a mediului este
neplăcută, căci atu nci când de-a lungul unei zile te
loveşti de insecu ritatea locului de muncă, zgomot,
şoferi nebuni şi prea mulţi străini, eşti foarte frus
trat din cauza nep o triviri lor frecvente Între ceea ce
aştepţi şi ceea ce se În tâmplă real mente."
Re mediul lui Calvin pentru inco erenţa ambienta
lă? Co borâţi pretenţiile de predicţie la un nivel mai
confortabil - nu chiar p ână la plicticoasa
predictibi
li tate abso lută sigu ră, ci până acolo unde ai
dreptate cam 50%. În fe lul acesta te reas iguri că
eşti totuşi competent privind predicţia. Probabil
acesta-i mo ti vu l pentru care, după o zi grea, plină
de i mprevizibil, cauţ i destind erea în ritualuri,
muzică s au în seriale de comedie - orice te face să re
găs eşti pl ăcerea de a pre supune cu un mare procent
de siguranţă ceea ce ur mează !
Una dintre greşelile încep ătorilor este să pună sem
nul egal între inteligenţă, scop şi complexitate. Şi aceas
ta de oarece comportamentele co mplexe par
iniţial un loc rezonabil în care p oţi găsi semnele intel
igenţei . La urma urmei, limbajul şi comportamentele
noastre de anticipare sunt cu siguranţă aspecte ale co
mporta mentului intel igent şi su nt destul de
complexe .
Dar multe comportamente compl exe sunt Înnăs
cute la animale : nu e nevoie de nici o învăţare, căci
le
sunt activate încă de la naşte re. Ase menea comporta
-
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 29

mente au tendinţa de a fi inflexi bile şi ades ea dificil

de co ntrolat prin voinţă, Întocmai ca strănu tu l şi
roşitul. Aceste structuri de miş care stereotip e nu
demonstrea ză o mai mare perspicacitate sau
înţelegere a scopului decât un program de computer.
Ele sunt piese Într-un angrenaj.
Atât comportamentele Înnă scute, cât şi cele Învă
ţate pot fi compl exe şi de lungă durată. Să ne gândim,
de pildă, la perform anţele unui savant idiot, o p ers
oa nă cu o impresi onantă memorie a detalii lor, dar
cu o foarte slabă capacitate de utilizare Într-un context
nou a informaţi ei reamintite, nefiind capabil de
fragmen tarea structurii în componente cu sens şi
recombina rea lor. Cântecul balenei şi constru irea
muşuroiu lu i insectei pot fi la fel de ne inteligente.
Faptul că balenele şi p ăs ările leagă secvenţe
sonore nu este, de asemenea, o dovadă de mobi litate
mentală . Cele mai multe aspecte i nconştiente ale
comportamen telor sunt adesea legate, desăvârşirea
unuia atrăgând după sine pe următorul.
Comportamentul de curta re poate fi urmat de cons
truirea compli cată a cuibu lui, apoi de trecerea
imediată la depunerea ouălor şi clo cirea lor, apoi de
co mporta mentele parentale stereo
tipe diferite. într-adevăr, cu cât comportamentu l este
mai co mplex şi mai "di recţional" către un scop
anu
me, cu atât poate fi mai departe de comportamentul
inteli gent, pur şi simplu pentru că selecţia naturală a
dezvo ltat un mod sigur de a-l duce la bun sfârş it,
lă sând fo arte pUţin la voia întâmplării. La urma
urmei, Învăţarea este de obicei focal izată pe
lucruri mult mai simple decât înlănţu irile complexe
30 CUM GÂ NDEŞTE C R
ale celor mai EIERUL
imp ortante comportamente.
 ELABORAREA UNEI PRESUPUNERI CORECTE 31

Animalul poate să nu-şi înţeleagă propriul com

portament mai mult decât ne înţelege m noi
propriul căscat sau tendinţa de a ne îmbrăţişa şi
săruta (ob ser
vată în m od cert şi la cimpanzei şi bonobi). În
majo
ritatea ci rcums tanţelor, maj oritatea animal elor nu
par să aibă prea mare nevoie de "înţelegere " - în
sensul
modalităţii noastre de evaluare a situaţiilor - şi nu
în
cearcă inovaţi i, cu exc epţia unor variaţiuni
modeste
şi a unui proces lent d e învăţare. Es te ca şi cum
gân direa ar fi o piesă de rezervă nU prea fo los ită,
fi ind· prea lentă şi predispusă la greşeală pentru a se
pu tea
bizui pe ea în desfăşurarea normală a
lucrurilor."
Cei mai buni indicatori ai inteligenţei pot fi găs
iţi
în problemele mai simple, dar mai pUţin predictibile,
cu care se c onfruntă animalele - acel e situaţii
rare
sau noi pe ntru care evoluţia nu a fu rnizat un
răspuns
standard, as tfel încât animalul treb uie să improvi
ze ze, folosind propriile-i mij loace intelectuale. În ti
mp ce noi luăm adesea "inteligenţa" ca însemnând
atât o
gamă largă de cap acităţi, cât şi eficienţa cu care sunt
ele utilizate, ea mai implică, de asemenea, fl exibilita
32 CUM GÂ NDEŞTE C R
te şi EIERUL
creativitate în term enii etolo gilor James şi
Carol Go uld <', o "capacitate d e a sc ăp a de cătu şele
instinc
*
tului şi de a ob ţine noi soluţii la probleme".
Aceas
ta limitează serios câmpul întrebărilor privind ce este
intel igenţa.
În testele de gândire convergentă există aproape întot
deauna o concluzie sau un răspuns considerat unic, iar
gândirea trebuie să fie condusă sa u controLată în
direcţia acelui răspuns. .. Prin gândirea divergentă, pe
de altă parte, se desfăşoară o cercetare mai amănunţită
în direcţii diferite. Aceasta se observă cel mai limpede
când nu exis-
 EL ABORARE A UNEI PRESUPU NE RI CORECTI': -' J

tă concluzii unice. Gândirea divergentă. .. e caracteriza

ta. .. ca fiind mai puţin legată de scop. Există libertatea de
a merge în diferite direcţii. . . Respingerea vechii soluţii şi
deschiderea de noi direcţii sunt necesare, iar organismul
plin de resurse mai mult ca sigur va reuşi.
J. P. GUILFORD, 1959;'

Când inteligenţa devine su biectul convers aţiei, mu

lţi oameni îş i reamintesc istorioare cu animale de
genul "nu-i aşa că sunt deştepte ? " . Cu siguranţă
un câine poate fi calificat ca inteligent, v or insista ei.
Cele mai multe dintre aceste poveşti se dovedesc a fi
despre cât de bine în ţelege un câine li mba sau
citeşte gânduril e stăpânu lui său .
Etolo gii şi sp ecialiştii în psihologi a animal elor
vor răspunde cu răbdare despre câini că sunt
animale
foa rte sociale, experte în citirea limbajului corpului.
Un câine este înto tdeau na atent Ia stăpânu I său în
ace
l asi mod în care un câine sălbatic se uită la
,

conducă-
torul haitei întrebând parcă din priviri "Ce urmează,
şefu le ?" sau căutând, emoţional, ca un pui, sigu
ran
ţa, sperând să obţină bu năvoinţă. Vo rbirea cu
câinii domesticiţi interferă cu aceste tendinţe
înnăscute, deşi vorbele per s e pot să nu c onţină
mesajul. Oamenii nu
realizează câtă info rmaţie este co municată prin tonu
l vocii şi lim bajul corpului condl1cătorului de su bs
ti tuţie (adică du mneavo astră). D acă citeşti c âinelui
tău titlul ziarului de azi cu acelaşi ton, în aceeaşi
poziţie şi cu aceeaşi privire ca atunci când îi ce ri să
aducă pa pucii, s-ar putea să m eargă la fel de bi ne
şi în deter minarea comportamentu lui do rit."
32 C U M GÂNDEŞTE CRE I E
RUL
Î n mu lte cazuri, câi nele nu prea are c e să
confun de. Decorul însuşi (oamenii, lo cu rile,
situaţiile, obiec tele prezente ) fu rnizează
majoritatea informaţiilor necesare câini lor pentru a
răspunde adecvat unei co menzi. Maj oritatea câinilo
r au repertorii limitate şi de aceea este uşor pentru
ei să presupună în mod co rect. Dresarea unui câine
să aducă la co mandă câteva obiecte diferite este o
sarcină m ult mai dificilă, pur şi simplu pentru că
devine mai greu pentru câine să-ţi ghicească
intenţiile.
Dacă eşti sigur că un câine înţelege cuvintele per se,
ai putea încerca să pui pe altc ineva să rostească
cuvin tele din altă cameră prin interfon ; aceasta va
elimina cele mai multe dintre sugestii le situaţionale.
Multe ani male isteţe nu pot trece testu l seve r al
înţelegerii cuvin telor rostite, nici chiar anumiţi
cimpanzei îndelung instru iţi care răspund cu
promptitudine la simb oluri grafice. Dar câinii trec
de cele mai multe ori testul mai uş or al îndep li nirii
acţi unilor dorite când situa ţia este familiară, iar al
ternativele re ies clar din context. Dimensiunea
repertoriu lui de răspuns este un factor impo rtant
al inteligenţei. Câinii au multe comporta mente
instinctive, cum ar fi strângerea turmei şi lătra tul de
alarmă; ei pot învăţa mult mai multe. Printr-un
antrenament îndelu ngat, chiar şi repertoriul lo r c
o municativ poate deveni impresio nant, după cum
ob
servă psihologul Sta nley Co ren.
[Câinii mei] au un limbaj receptiv de aproximativ 65 de
cuvinte sau expresii şi aproximativ 25 de semne şi gestu ri,
33 C U M GÂNDEŞTE CRE I E
deci în total RUL
un vocabular receptiv de aproap e 90 de ele
me nte. Au un limbaj prod uctiv de aproape 25 d e
vocali zări şi aproape 35 de gesturi corporale, deci un
vocabular
 E L A B O R A R E A U N E I PRESU PUNE R I C O R E CT E 33

productiv întreg de aproape 60 de elemente. Nu fac deloc

dovada unei si ntaxe sau gram atici. Dacă erau copii
umani, ar fi demonstrat nivelul limbajului uzual din jurul
vârstei de 1 8 sau 22 de luni. [Bonobii] care au învăţat un
limbaj [de semne sau alte simboluri] pot obţine scoruri [de
înţele gere] echivalente unui copil în jurul vârstei d e 30 de
luni.'"

Viteza de învăţare es te, de asemenea, le gată de inteli

genţă ; un motiv pentru care câinii şi delfinii dobând esc
prin antrenament un repertoriu mai larg de compor
tamente este acela că ei învaţă mai repede decât pisi
cile. As tfel, "inteligen ţa " este realmente un comp
ozit, multe cap acităţi mentale fi ind relevante . Pro
babil, un compo rtament inteligent e mai b ine cons
tituit prin comb inarea lor efectivă.

Sel ecţia unui comportament ad ecvat pe care o face

animalul poa te fi cheia pe ntru cl as area
afirmaţiilor despre inteligenţa animală. În multe
dintre is torioa rele despre aceasta, animalul nu
gândeşte si ngur, ci doar ră spunde la o comandă.
Elementul de cre ativi
tate al lui Piaget de obicei lipse ş te în faţa unei sa rci
ni
ambigue - mai puţin în trecutul ludic al animalulu;
Literatura ştiinţifică despre intelig enţa nonu man ..
încearcă să facă faţă proble mei inovaţiei, dar de vre
me ce acţiunile ani malelor cu cea mai mare probabili
tate de a fi inteli gente nu sunt rep etate, este greu să
eviţi o serie de anecdote (într-adevăr, există o carte
minu nată pl ină de întâmp l ă ri cu antropoide, numită
Machiavellian lntelligence ).' Riscurile ştiinţifice obiş
I1U ite ale dovezil or anecd otice pot fi reduse cum va
prin accentu area comp araţiilor di ntre specii. De ex
em -
34 CUM GÂ NDEŞTE C R
EIERUL
plu, cei mai mu lţi câini nu-şi pot dezlega lesele
din jurul c opacilor, dar un cimp anzeu pare să nu
aibă nici o pro blemă. O încuietoare de tipul lesei la
uşă va fi suficient să ţină în cuşca l or maj oritatea
maimuţelor mici, chiar dacă ele pot aj unge la
încuietoare ju cân du-se. Dar marile antrop oide pot
înţelege cum func ţionează înc uietoarea, deci
trebuie folos ite lacăte - şi să nu fie lăsate cheile
prin jur !
Cimpanzeii pot folosi viclenia: un cimpanzeu poa
te ghici ceea ce este probabil să gândeas că un alt ani
mal şi poate exploata această cunoaştere. Dar cele
mai mul te dintre maimuţe nu par să aibă maşinăria
men tală necesară pentru a se înş ela una pe alta.
Pentru mulţi oameni, esenţa inteligenţei este aceas
tă isteţim e creativă. Când un animal este deosebit
de
mo bil intelectual în rezolvarea problemelor sau
inven tarea de noi mişc ări, noi considerăm aces t
comp orta ment ca fiind cu deosebire inteligent. Dar
inteligenţa umană este evaluată şi după alte cri terii.

Când am verificat această definiţie a inte ligenţei ca

"is teţime creativă" pe unul dintre colegii mei, el a
fos t s ceptic şi a început să citeze exemple de simp lă
iste ţime care nu e şi inteli genţă.
Ştii, mi-a spus el, sunt situaţii când cineva te întrea
bă cât de inteligentă este o anu mită persoană, iar tu îi
răspunzi "Da, cu siguranţă e isteţ" Prin asta vrei să
.

spui că vorbeşte bine, dă dovadă de mobili tate în

impro vizarea de tactici pe term en scu rt, dar nu-şi
urmează propriile-i proiecte şi-i lipsesc calităţi pe
 E L A B O RA R EA U N E I P R E S UP U N E R I C O R 35
termen lung, cum ar fi strategia, perseverenţa şi o
EC TE

judecată sănătoasă.
36 CUM GÂ NDEŞTE C R
EIERUL
Bine, am acceptat, într-adevăr e nevoie şi de anti
cipare pentru a fi cu adevărat inteligent. Iar cimpanzeii,
după câte se poate observa din comportamentul lo r,
nu se gândesc prea mult la ziua de mâine, chiar dacă
ocazional fac oarecari planificări pe o perioadă de o
jumătate d e oră.
As tfel, poate că flexibili tatea viitorului este un
ada
os uman la inteligenţa antrop oidei. Inteligenţa impli
că, de as emenea, ceva imaginaţie, am continuat,
amintindu -mi de un grup cu IQ ridicat pentru
care
am ţinut odată un dis curs după cină. Am fo st
sur prins să constat - având în vedere faptul că
fiecare dintre cei prezenţi avea scoruri foarte mari
la tes tel e de inteligenţă - cât d e lipsit de
imaginaţie era unul dintre ei, şi apoi am realiza t
brusc că Întotdeau na am fost convins că IQ şi
imaginaţia merg mână în mână. Dar imaginaţia
contribuie la inteligenţă doar când se transfo r mă în
ceva cali tativ.
Pacienţii cu halucinaţii sunt, de asemenea, foarte
imaginativi, dar asta nu-i face în mod necesar
foarte inteligenţi. Ceea ce arată că IQ măsoară doar
anumi
te aspecte a ceea ce înţ e legem în mod obişnuit a fi
comportament inteli gent. Prin îns ăşi natu ra lor,
exa menele IQ tind spre excluderea testelor de
creativi tate sau a celor pentru capacitatea de a face
planuri .
Dacă am creat vreodată o idee originală, s-a în tâ
mpla t tocmai pen tru că am avut o pre dispoziţie
neobişnuită spre confuzia ideilor... şi astfel am găsit
 E L A B O RA R EA U N E I P R E S UP U N E R I C O R 37
EC TE
anaLogii şi relaţii înde părtate pe care alţii nu Le-au luat
în considerare ! Alţii fac foarte rar aceste confuzii,
desfăşurând o anaLiză precisă.
K E N N ETH J . W. CRAI K ,
The Nature Explanation, 1943'"'
38 CUM GÂ NDEŞTE C R
EIERUL
Comp orta mentele inven t i ve nu s un t, de obicei, noi
; dimpotrivă, ele sunt combinaţii noi de elemente
vechi : un stimul determină fi e un comp
ortament standard, fi e un răspuns în care e
folosită o nouă co mbinaţie de mişcări . Cum este
invenţia senzorială şi de miş care înrudită cu
inteligenţa ?
Ar putea fi importante absolut toate tipurile de ele
mente componente. Catalogarea rep ertoriilor
senzo riale şi de mişcare, ca aceea făcută de Stanley
Coren pentru crini, este u n exerciţiu util atâta vreme
cât d i hotomia stimul - răspuns nu e luată ad litteram.
Câte odată răspunsurile apar fără să fi e evident ceea
ce le-a declanşat ; există multă pierdere de vreme, de
pildă când cimpanzeii de sfrunzesc o creangă
aparent fără nici un motiv. Adesea aspectul stimul -
răs puns este puţin sesizabil ; ani malul va căuta
senzaţii care au un rol în contu rarea răspunsului. Cu
aceste precauţii, să vedem câteva exemple clasice de
pe rechi stimul- răspu ns.
Multe animale au tipare senzoriale prin care veri
fică di mensiunea (şi forma) a ceea ce văd, la fel cum
un copil verifică formele pentru prăj ituri pe un SOr
timent de pr ăj i turele de Crăciun deja coapte
pentru a vedea care cui se potrivesc ( dacă se potrives
c). Puii de păsări de curte, de exemplu, se ghemuiesc
când un şoim zboară pe deasupra, comportament ce
sugerea ză că s-au născut cu imaginea şoimului."
Realitatea este Însă cu totul diferită : iniţial ei se ghe
muiesc când zboa ră orice fel de pasăre pe deasupra
lor. Apoi aj ung s ă recu noască ti purile de păsări pe
care le văd î n fiecare zi ; pe măsură ce o fo rmă
 E L A B O RA R EA U N E I P R E S UP U N E R I C O R 39
devine familiară, încetează să răspundă la apariţia ei.
EC TE

Datorită acestei obiş nuin-

40 CUM GÂ NDEŞTE C R
EIERUL
ţe, ei se ghemuiesc even tual doar ca răsp uns la
vede rea unor forme nu prea frecvente, cum ar fi
păsările străine aflate doar în trecere - şi la vederea
unor pră dători precum şoimii care sunt rari, căci
acolo nu
�xistă prea multe dintre speciile afl ate în fruntea me
niului lor. As tfel ghemuirea e un răspuns la noutate,
nu la o imagine de "alarmă" pre- existentă. Este ca
şi
cum copilul, găsind o prăj i tură diformă care nu
se potriveşte cu nici una din fo rme, se Întristeaz ă.
Compozitorii subliniază că armonicele pure (ca ace
lea ale flautului) sunt relativ liniştitoare, În timp ce ar
monicele întâmplătoare (ca În muzica heavy metal sau
vocile care îţi zgârie urec hile ale unor cântăreţi
pre
cum Mick Jagge r) par să indice ameninţare sau
alarmă, iar eu m- am gândit de multă vreme că,
pentru ac elaşi
motiv, senzaţiile haotice produse de leziunile nervoa
se sunt ades ea pe rcepute ca dureroas e ( mai degrab
ă
decât fără sens )
:'

Pe lângă tiparele senzoriale pentru imaginil e şi su

netele familiare, animal ele au, de asemenea, sc
heme pentru mişcările familiare între care ele aleg cu
grij ă. Un co rmo ran p oate hotărî dacă să plutească
pe deasupra apei În căutarea al tei porţii de hrană sau
să zboare că
tre alt iaz, sau să-şi scuture aripile pentru a se usca
( penele cormoranului nu au uleiul pe care îl au penele
 E L A B O RA R EA U N E I P R E S UP U N E R I C O R 41
raţei), sau doar să rămână prin Împrej urimi, consul
EC TE

tându-ş i, probabil, greutatea arip ilor, gradul de um

olere a s tomacu lui, pornirile sexuale ş.a.m.d. Luarea
le decizii este o activitate proprie tutu ror animale
lor ; constă, de obi cei, în cân tărirea senzaţiilo r şi po
r- nirilor în genul celei făcute de econom ist, urm ată
de
38 CU M GÂNDE ŞTE
CREIERUL

un comportament standard din repertoriul animalu

lui, adaptat circums tanţelor.
Bineînţeles, noi, oamenii, procedăm adesea în mod
ase mănător când alegem un restaurant, luând în
con
siderare meniul lui, parcarea, preţul, timpul de drum
şi aşteptare, şi ambianţa - comparând cumva toţi
aceşti factori cu cei ai altor res taurante. Î n timp ce
astfel d e
evaluări ale alternativelor par în special conş tiente,
având scop şi intenţionalitate, alegerile per se nu i m
plică o viaţă mentală prea complexă - nu de tipul
ce lei pe care o asociem cu adăugarea de noi variante la
lista alternativelor pentru ceea ce urmează să fac em
în vi itor. ( "Dacă există în oraş nişte res taurante
nord-viet nameze ?" )
Din curiozitate, am scos un creion din buzunar şi am atins
marginea unei pânze de păianjen. Imediat a apăru t
răs punsul. Pânza ţesută de amen inţăto rul său locatar a
Înce put să vibreze, devenind o pată în tunecată. Orice
gâză şi-ar fi atins cleştele sa u aripa de acea uimitoare
capcană
ar fi fost complet întemniţată. Pe măsură ce vibraţiile
au
încetinit, am putut vedea proprietarul pipăin du -şi
firele
pentru detectarea semnalelor de zbatere. Un creion era o
imixtiune fără precedent în acest univers. Păianjen ul
era
lim itat la ideile sale de păia njen ; universul său era un
uni vers de păianjen. Tot ce se afla dincolo de el era
iraţiona l neesenţial, în cel mai bun caz, materie primă
,

pen tru pă ianjen. Co ntinuându-mi drumul de-a

 lungul şanţulu i, profilându-mă ca o imposibilă umbră
uriaşă, am realizat că, în lumea păianjen ului, eu nu
exist.
LOREN EISELEY, The Sta r Thrower, 1978 '"

Uneori un animal încearcă, în ti mpul jocului, O

nouă combinaţie a tip arului senzorial şi de mişc are,
găsind
 E L A B O R A R E A U N E I PRE S U P U N E R I C O R E C 39
TE

mai târziu o utilizare pentru acea co mbinaţie. Deci

ar trebui probabil să adăugăm şi joaca pe lista atrib u
telor i nteligenţei.
Oricum, multe animale se j oacă do ar în copilărie.
A fi adult este o treab ă serioasă, cu toate acele guri
de hrănit, astfel că adulţii n-au timpul sau dispoziţia
pen
tru " a se prosti". O perioadă j uvenilă lungă, proprie
antropoidelor şi oamenilor, aju tă cu siguranţă
mobi litatea, datorită acumulării de combinaţii utile. Î n
plus,
anu mite direcţii evolu ţioniste, inclusiv do
mesticirea animalelor, tind să prelu ngeas că
existenţa trăsături lor juvenile şi în perioada de matu
ri tate - ceea ce, de asemenea, poate spori mobil
itatea."
Nu înve ţi doar din propria ta experienţă. Poţi
co pia acţiunile alto ra, ca şi maimuţele japoneze care
au copiat tehn ica inovatoare a unei femele de
curăţare a
hranei de nisip." Poţi evita ceea ce pare să-i sp erie pe
alţii, chiar dacă tu nu ai fost ameninţat pers onal, şi
ast fel de compo rtamente "superstiţioas e" pot fi
depăşi te. Se po ate pi erde înţelesul originar al unor
maxi me de tipul "Nu călca pe vârf creanga curbată",
dar trans ferul cultural Între generaţii continuă timp
de secole, fiind auto-s uficient.

Un reperto riu larg de "mişcări bune" uşurează

mult anticiparea, bineînţeles . Anticiparea pare
iniţial sim plă, aproap e prea simplă pentru a necesita
o inteli gen ţă ridicată. Dar ni se pare aşa pentru că noi
confundăm anticiparea cu compo rtame ntele
40 C U M G Â N D EŞTE C R E I ERUL
periodice specifice s peciilor.
Strângerea alunel or pen tru iarnă de către
veveriţe pare a fi exemplul stand ard de planifi care
în regatul
 E L A B O R A R E A U N E I PRE S U P U N E R I C O R E C 41
TE

animalelor. Iar noi ştim acum care e mecanismul de

funcţionare a acestui tip de comportament. Hormo
nul melatonină, secretat de glanda pineal ă pe
timpul întunericului, anunţă aprop ierea iernii. Nop
ţile din ce în ce mai lungi au ca efect secretarea unor
cantităţi din ce în ce mai mari de melatonină care, la
rândul ei, declanşează strângerea de hrană şi
schimbarea blănii. Nu e nevoie de prea mult creier
pentru acest tip de "planificare" .
Bineînţeles, există alte comportamente create de ac
tivitatea iniţială a creierului, al căror sc op este aran
j a rea lucrurilor cu luni înai nte. Comportamentele
de împerechere au ca efect apariţia progeniturilor
după o întâ rziere considerabilă. Migraţiile
periodice apar prin activitatea înnăscută a creierului
sau sunt învă ţate de către pui şi devin ritualuri
adulte inconştien te. Bi neînţeles, asemenea
comportamente nu sunt rezultatele nici unui fel de
planifica re. Anotimpurile sunt eminamente
previzibi le ; iar de-a lungul mileni ilor, prin evoluţie,
plantele şi animalele au fost forma te să si mtă
semnele ap rop ierii iernii prin intermediul unor
mecanisme Înnăscute absolut sigure : strângerea
nucilor dă o "senzaţie de bine" pe măsura scurtării zi
lelor, la fel de mult ca şi adulmecarea urmei unui
fe romon sexual din aer.
Î n anumite ocazii se poate observa o planificare
de câteva minute, dar, după cum veţi vedea, nimeni
fi-ar
trebui, probabil, s-o numească planificare. ;'
Abţinerea de la o mişcare deja planificată - ca
atunci când mai muţele dintr-o cuşcă văd unde este
42 C U M G Â N D EŞTE C R E I ERUL
ascunsă hrana şi o pot localiza dou ăzeci de
minute mai târziu, când
 E L A B O R A R E A U N E I PRE S U P U N E R I C O R E C 43
TE

sunt eliberate din cuşcă - poate fi numită uneori

"plani ficare " . Este oare vorba doar de amintirea unei
intenţii ? Un alt tip de dovezi discu tate se referă la
coordona rea spaţială. Când albinele sunt închis e
Într-un con tainer opac şi duse într-un loc la
întâmplare, aflat la câţiva kilo metri distanţă de stup
şi ap oi elib erate, ele stab ilesc rapid cea mai bună
cale spre nevăzutele sur se de hrană preferate . '" Este
vorba de planificare sau doar de amintiri de referinţă
ale profilului orizontu
lui ? Î nainte de a stabili direcţia co rectă, albinele se
ro
tesc mai întâi de câteva ori în zbor pentru a se orienta ;
dar foarte bine ele pot, în acelaşi timp, să cerceteze
orizontul pentru a găsi câteva pu ncte de reper.
Probabil ar trebui să s punem că plan ificarea
im plică ceva nou, mai apropiat de modul nostru de a
amâ na când ne dăm seama că ceva poate fi lăsat fără
grij ă deoparte până mâine (ş i totod ată evitat). Î
ntr-ade
văr, ar trebui să păs trez termenul "planificare" pe
n
tru îmbinarea multiplelor mişcări ce prec ed ă
acţiunea
- şi nu pe ntru organizarea mişcărilor ulterio are,
ca
pabile să realizeze sc opul, determinând, în plus , şi
o
reacţie inversă.
Dar, vai, există surprinzător de puţine dovezi pen
tru acest tip de planifi care stratificată la marile antro
poide, chiar şi în comportamentele lor obişnuite. După
44 C U M G Â N D EŞTE C R E I ERUL
cum sublinia od ată matematicianul Jacob Bronowski,
nici unul dintre cimpanzeii pescuitori de termite
"nu-şi pierde seara scormonind şi obţi nând pentru a
doua zi o provizie frumuşică de hrană" ," Deşi cim

panzeii sălbatici par adesea să sosească la un pom fru

c
tifer îndepărtat exact când fructele se coc, se pu
ne
 E L A B O R A R E A U N E I PRE S U P U N E R I C O R E C 45
TE

Întrebarea cât este ritual de migraţie şi cât este

planifi
care în totalitate concepută dinainte a unui singur drum
?
Î n desfăşurarea celor mai multe dintre mişcări, cum
ar fi, de exemp lu, ridicarea spre buze a unei ceşti de
ca
fea, există timp pentru improvizaţie. D acă ceaşca
este
mai uşoară decât Îţi aminteşti, îi pOţi corecta traiecto
ria Înainte să-ţi lovească nasul. Astfel un plan complet
conceput dinainte nu e necesar ; o ţintă şi o elaborare
par
ţială vor fi sufi ciente. Porneşti în direcţia generală şi
ap oi îţi co rectezi traiectoria, la fel cum face şi
racheta către lună. Multe dintre poveştile despre
"planifica rea animalelor" intră în acest tipar.
Planificarea multistratificată este probabil cel mai
bine ob servată Într-un tip avansat de inteligenţă socia
Iă: prin care alcătuicşti un model mental al modelului
mental al al tcuiv a, iar ap oi îl exploatezi. Imaginaţi
-vă un cimp anzeu strigând "mâ ncare ! " , în tr-un loc
unde nu se află hrană, ap oi Întorcându-se pe fu riş
În pădu rea deasă acolo unde realmente a văzut
mâncare mai
devreme. În timp ce toţi ce ilalţi c i mpanzei fac fe
rfe
niţă tufi şurile din locul unde s-a strigat, cimpanzeul
care a ţipat mănâncă el singur tot, în loc să trebuias
că să împartă hrana.
Cu ad evărat dificil însă este să faci din ainte un
plan detaliat pentru o situaţie un ică precum acele
-

resturi din fri gider şi ceea ce putem face cu ele. Ne

46 C U M G Â N D EŞTE C R E I ERUL
cesită imaginarea unor scenarii multiple, fi e că eşti
un vânăt or punând l a cale diferi te moduri de
apro
piere de o căprioară, fie că eşti viitorolog, învârtind
trei
scenarii des pre felu l cum ar putea arăta o industrie
în alt deceniu ." Comparativ cu antropoidele,
facem o
grămadă de as tfel de planificări : suntem în stare chiar
 E L A B O R A R E A U N E I PRE S U P U N E R I C O R E C 47
TE

să ţinem uneori seama de avertis mentul lui Edmund

Burke din secolul al XVIII- lea : "Interesul public
cere să facem astăzi ceea ce oamenii inteli genţi şi
de bu nă-credinţă ar fi vru t încă de acum cinci sau
zece ani să fi făcut. "
As tfel, pl anificarea multistratificată a situaţiilor
noi este cu siguranţă un aspect al inteligenţei - Într-
a devăr, aspectul ce suferă o impresionantă
amplifica re în tranziţia de la creierul antropoidei la
creierul uman. Dar cunoaşterea este, cred, un loc
comun.

Mobilitatea, anticiparea şi creativi tatea sunt condi

ţionate, bineînţeles, de existenţa unei cunoaşteri pre
alab ile. Nu pOţi fi un poet sau un om de ştiinţă fără
un vocabular adecvat, dar definiţiile inteligenţei care
pun accentul pe cunoaştere sau pe mecanismele si nap
tice de memorie pierd din vedere es enţialul ; ele
in terpretează greşit reducţionismul - practica de a
reduce ceva la elementele fu ndamentale, care, în cazul
de faţă, e dusă prea departe. Aşa cum voi explica în
capitolul următor, aceasta este greşeala pe care o fac
adesea fi zicienii conştiinţei .
De pildă, Shakespeare n-a inventat vocabularul pe
care l-a folosit. El a inventat combinaţiile acelor cuvin
te, cele mai rem arcabile fi ind metaforele ce
permit
transferul relat iilor de la un nivel la altul al discursu
'
lui. Î ntr-o manieră asemănătoare, mare parte din com
portamentul inteligent co nstă în noi combinaţii ale
vechilor el emente.
Logica deductivă este un alt aspect a ceea c e este
inteligenţa, cel puţin în cazu l celei u m ane. Cred că fi
48 C U M G Â N D EŞTE C R E I ERUL

lozofii şi fi zicienii au fost nejus tificat de mult

imprc-
44 CUM G Â N D EŞTE C R E I E R U L

sionaţi de facul tatea umană a gândirii logice. Logica

ar putea consta în presupunerea ordinii fu ndamenta
le a lucrurilor, a la Horace Barl ow, însă doar în situa
ţia în care există o logică neambiguă sub
iacentă ( matematica fi ind exemplul cel mai grăitor
în acest sens ). Aproximarea "pe bucăţele",
împreună cu pre supunerile neces are unei împ
ărţiri lungi pot opera subconştient atât de rapid
încât să pară un salt către p rodusul "logic" finit. Ar
putea oare însemna asta că logica este o proprietate
mai de grabă a subiectului analizat decât a procesului
mental - că presupunerea este "regula jocului"
pentru calculele mentale ca şi p entru gândirea
creativă t
Lista lu i ce poate fi extinsă mai departe, atât în
direc ţia a ce este, cât şi în direcţia a ce nu este
inteligenţa. Dar mă voi ocup a mai târziu de aspectul
presupune rii ordinii al lui Barlow şi, la un nivel mai
general, de problema improvizări i a lui Piaget, a
felului cum tre buie să procedăm când alternativa
nu este evidentă. Î mi dau seama că as tfel exclud
anumite uti lizări ale cuvântu lui "inteligenţă" ca,
de exemplu, proiectare
inteligentă sau inteli genţă militară, dar inteli genţa
ca presupunere acceptă o gamă atât de largă de
conota ţii ale termenului, încât vom proceda bine
organi zând analiza în jurul ei - cu condiţia
evitării confuziilor în privinţa conştiinţei şi a
nivelurilor de explicaţie inadecvate.
Deşi am estecul dintre agresivita tea de sorginte
hormona lă, do rinţa de putere so cială şi sexuală,
înşelăciune, jocu ri le în ca re sunt permise anumite
metode mai puţin ortodox e, prietenie şi duşmănie, şi
gluma de bună sau de proastă calita te, sună cunoscut... ,
nu există nici un mod re-
 EL A BOR AREA U N E I PRESUPUNERI COR E C 45
TE
zona bil de a da seama de comportamentul multor
prima te (în specia l cel al cimpanzeilo r) fără asumarea
ideii că aceste animale înţeleg mare parte din ceea ce fa
c şi ca ută să fa că, şi că ele inferează ap roap e la fel de
mult ca şi oa menii în privinţa inten ţiilor şi atitudinilor
semenilor lor.
JAMES L. GOULD şi CAROL GRAND GOULD,
Th e Animal Mind, 1 9 94'"
 3
Vi sul de mărire al portarului

Conştiinţa umană este unul dintre ultimele mistere care

au supravieţuit. Un mister e un fenomen despre care
oa menii nu ştiu încă ce să crea dă. Au mai existat şi alte
ma ri mistere : misterul originii universului, al vieţii şi al
repro ducerii, misterul unui scop ascuns al natu rii, al
timpulu i, spaţiului şi gravitaţiei. Acestea nu erau doar
zone de ig
noranţă ştiinţifică, ci de totală co nfuzie şi mirare. in că
nu avem răspunsuri la toate întrebările cosmologiei şi
fizicii
pa rticulelor, ale geneticii moleculare şi teoriei evoluţionis
te, dar ştim ce să credem despre ele.. .
in ce priveşte conştiinţa însă, ne aflăm în tr- o
încurcătură
teribilă. Conştiinţa rămâne astăzi singurul subiect ce-i
lasă adesea fără grai şi încurcaţi chiar şi pe cei mai
sofisti ca ţi gânditori. Şi, la fel ca şi în ca zul celorlalte
mistere, sunt mulţi ca re insistă - şi speră - că nu va
exista nicio dată o demistzficare a conştiin ţei.
DA NIEL DE NNETI,
Consciousness Explained, ·1 991 ,.:

Cum spunea Charles Mingus despre jazz, nu poţi

i mproviza p ornind de la nimic. Trebuie să
improvi zezi pornind de la ceva. Romanii aveau o
vorbă : Ex nihilo nih il fit. Crearea unui nou plan de
acţiune tre buie să pornească de undeva şi ap oi să
îmbunătăţeas -
 V I S U L DE M Ă R I R E A L PO RTA R U L U I 47

că lucrurile. Cele două mari exemple de creativitate

activă, evoluţia speciilor şi răspunsul imunitar, utili
zează ambele procesul darwi nist pentru a transfo
rma începuturile modeste în ceva diferit calitativ. Dar
con fuziile privind conş tiinţa (ca să nu mai
vorbim de spre confuziile privind nivelurile de
mecanis me) ne conduc, de obicei, pe un drum
greşit când încercăm să aplicăm darwinismul vieţii
noastre mental e. Aces ta-i probabil motivul pentru
care a trecut mai mult de un secol fără un prea
mare pro gres al darwinis mului mental.";
Î n capitolul precedent am discutat câte ceva de
spre ce este sau nu este inteli genţa. Aici voi înc
erca
acelaşi lucru pentru conştii nţă, sperând să previn re
petarea acelor argumente ce au deviat ideea lui Wil
liam James. Există o largă suprapunere între cono
taţiile conştiinţei şi cele ale inteligenţei, deşi termenul
"con ştiinţă" pare să se refere la starea de veghe
conştien tă ca aspect al vieţii noastre mentale, în
timp ce inteligenţa tinde să se refere la imaginaţia sau
eficien ţa vieţii noastre mental e. Reţineţi că cele mai
avansa te tipuri de intelect pot, în fap t, necesita
procese conştiente (deci şi subconştiente ) .

C u m a r trebui să abordăm explicarea necunoscutu

lui ? Este bine să avem în minte strate gii gl obale,
în special ori de câte ori ne sunt oferite drept expl
icaţii prescurtări atrăgătoare, de către cei pe care
filozoful Owen Flanagan îi numeşte " n oii mistici".
Folosind definiţia epi gramatică a mi steru lui dată
de Dennet t, să ne oprim o clipă la acei fi z ic ien i care
48 CU M G Â ND EŞ TE CR EI E
speculează În RUL
 V I S U L DE M Ă R I R E A L PO RTA R U L U I 49

legătură cu felul în care poate avea mecanica cuanti

că un rol în conştiinţă, cum poate furniza "liber ar
bitru " şi o cale de scăpare din "determinism" prin
proces ele mecanicii cuantice de la nivelul subcelular,
în acele tu buri minuscule foarte subţiri ce s e grupea
ză adesea lângă sinapse.
N-am să ocup spaţiul analizând amănunţit argu
mentele lor de mare succes la public (s au mai
degra
bă argumentele cărţilor lor de mare succes de
casă), dar când te gândeşti cât de îngust cuprind (ca să
nu mai vorbim despre cum explică) ei, de fapt, gama
largă de teme impl icate în problema conştiinţei şi
inteli genţei, ai putea simţi ( c a şi mine) că ei
reprezintă un exem plu pentru " mult zgomot
pentru foarte pUţin" . Mai mul t, conform studiilor
despre haos şi complexi tate, determinismul este de
fap t o falsă problemă care nu necesită nici un fel de
clauză specială a mecanicii cuan tice şi care-i p otrivită
doar pe post de gambit în con versaţiile la un pahar.
Cu câteva excepţii notabile (c are sunt
neurospecia1iştii eccleziastici, pe care îi numesc aşa
după un mare neurop siholog australi an, John C.
Eccles ) neurospecialiştii rareori vorbesc astfel ; în
tr-adevăr, rareori ne jucăm cu cuvintele când e vor
ba de conştiinţă. "
Şi nu din cauza lipsei de interes ; la urma urmei, prin
cipala noas tră preocupare este funcţionarea creieru
lui. După o zi grea de şedinţe pe teme ştiinţifice,
aj ungem la concluzia că, deşi poate nu avem încă
ex
pl icaţii cupri nzătoare pentru conşti inţă, ştim
50 CU M G Â ND EŞ TE CR EI E
totuşi ce R U L
tipuri de explicaţii nu merg.
Jocurile de
cuvinte pro duc mai multă căldură decât lumină, şi
acelaşi lucru
 V I S U L DE M Ă R I R E A L PO RTA R U L U I 51

e valabil şi pentru explicaţiile care doar înl ocuiesc un

mister cu altul.
Neurologii ştiu că o expli caţie ştiin ţifică
adecvată
a vieţii noastre interioare trebuie să fie mai mult
decât
un catalog de capacităţi mentale. Trebuie să explice şi
erorile caracteristice, pe care fizicienii conştiinţei le
ignoră - distorsiunile iluziilor, inventivitatea
haluci naţiilor, capcana miraj elor, nesiguranţa
memoriei, predispoziţia noastră spre b olile mentale
şi ap ople xii, rar obs ervate la alte animale. O
explicaţie trebuie să fi e compatibilă cu multe fap te
puse în evidenţă de cercetarea creierului din ultima
sută de ani - cu ceea ce ştim despre conştiinţă din
studiile asupra s o mnu lui, atacu rilor cerebrale şi
bolilor mentale. Avem ast fel numeroase mijl oace
de respi ngere a unor idei altminteri atrăgătoare ;
şi am auzit o grămadă în trei zeci de ani de cercetare
a creierului.

Există diferite ungh iuri sub care se poate decupa via

ţa noastră mentală. Am înc ercat să mă con
centrez asupra conştiinţei în The Cerebral
Symphony. <, Un motiv pe ntru care voi evita mai
târziu o discuţie asu pra conştiinţei în favoarea celei
asupra fu ndamente lor inteligenţei este acela că
aprecierile asupra conştiinţei aj ung repede să ai bă
ca punct terminus un obs ervator pasiv mai degrabă
decât unul care explo rează lumea, care se aventu
rează în ea. Aceasta se poate observa în multe
conotaţii ale conştiinţei afla te în dicţionar :
52 CU M G Â ND EŞ TE CR EI E
• capabil sau Rmarcat
UL de gând i re, voinţă, intenţie sau per
cepţie ;
 V I S U L DE M Ă R I R E A L PO RTA R U L U I 53

• simţire personală, c a î n "vinovăţie conştientă" ;

• a percepe, înţelege sau remarca prin gândire sau obser
vaţie cu un anu mit grad de control ( cu alte cuvi nte, în
to tală cu noştinţă de cau ză ) ;
• a avea facultăţi mentale, nemanifestate în t impul
som
nului, leşinului sau letargi ci : "Ea a devenit conştientă după
ce anestezia a trecu t" (cu alte cuvinte, trează ) ;
• a face ceva sau a aCţiona în mod critic : "El a făcut un

efort conştient de a evita aceeaşi greşeală" (aici "d elib erat"

poate substitu i termenul "conşti ent"
);
• având posibil itatea de a remarca, a judeca sau aprecia :

"EI era un director conştient de valoarea negocierii" ;

• marcat de preocupare sau interes : "Ea era un director

conştient de importanţa bugetu lu i"

;
• marcat de idei sau sentimente puternice : "Ei formează o

societate conştientă de importanţa problemei rasiale" (pen

tru ultim ele trei utilizări, substitutul poate fi "sensibil" ).

Filo zoful Paul M. Churchland a Întocmit de

curând o listă şi mai bună, în care conştiinţa :
• utili zează memoria de scurtă durată (sa u memoria

de lucru, cu m mai este uneori nu mită) ;

• este independ entă faţă de stimulările senz oriale, în

sen sul că ne putem gândi la lucruri absente şi ne putem

ima gina lucruri ce nu există ;
• manifestă atenţie distributivă ;

• are cap acitatea de a da interpretări alternative datelor

complexe sau ambigue ;

• di spare în somnul profund

;
• reapare în vis ;

• concentrează conţinutul mai multor impresii senzoria

le într-o singură experienţă unificată. ,',

54 CU M G Â ND EŞ TE CR EI E
RUL
Din nou, această listă exprimă punctul de vedere al
obs ervatorului pasiv şi nu al exploratorului, dar
găsim
 V I S U L DE M Ă R I R E A L PO RTA R U L U I 55

noţiunea pi ageti ană de inteli genţă inclusă într- o

de
finiţie a conştiinţei la punctul "interpretări alternative".
Printre oamenii de ştiinţă există tendinţa de a fo
losi termenul "conştiinţă" cu înţelesul de conştienţă
şi recu noaştere : de exemplu, Francis Crick şi Christof
Koch folosesc "conştii nţă" referindu -se la " p
roble ma legătu ri i" în recunoaşterea şi reamintirea
ob iecte lor." Dar faptul că aceste două facultăţi
mentale atât de
diferite sunt desemnate în engleză printr-un singu r
cuvânt nu înseamnă că ele au acelaşi mecanism neu
ral. La urma urmei, alte limbi pot asocia propriul lor
cuvânt uneia sau alteia din conotaţiile mai sus menţio
nate ale termenului "conştiinţă " . Teoria talam o-
cor ticală a lui Crick este foarte utilă pentru
înţelegerea mecanismului recu noaşterii obiectelor, dar
ea nu spu ne nimic despre anticip are sau luarea
deciziilor - şi totuşi acestea sunt adesea printre
conotaţiile conşti inţei, cuvânt pe care el îl fol oseşte.
Este uşor să gene rali zezi doar prin cuvi ntele pe
care le foloseşti. Dar afirmaţia că "Nici o alternativă
nu e bună până nu în ţelegem mai bine mecanismele"
nu este
Cititorul poate dej a conclu ziona cu temei că ace
le co notaţii ale co nştiinţei sunt un fel de test de
inte li genţă verificând capacitatea cuiva de a nu se
îneca în ambiguitate. Î n dezbaterile despre conştiinţă
se face
mereu co nfuzie între aceste conotaţii, iar participan
ţii se comportă ca şi cum ar crede în existenţa unei enti
tăţi fundamentale com u n e "un mic omuleţ în cap"
-
56 CU M G Â ND EŞ TE CR EI E
- care vede Rtot.
UL
Pentru a evit a su p ozi ţia unui
meca nism comun tuturor conot a ţ i i l o r , putem
utiliza c u vinte diferite pentru c o no t a ţ i i d i fe r i te,
folosind, d e
 V I S U L DE M Ă R I R E A L PO RTA R U L U I 57

exemplu, sintagma "a-şi da seama că", pentru a evita

termenul "conştient" . De obicei încerc să procedez ast
fel, dar exi stă, de asemenea , şi capcane în care cazi
atunci când utilizezi termeni alternativi. Aceasta da
to rită a ceea ce poate fi denumit retroversiune.
Medicii, de exemplu, încearcă să evite cuvântul
"conştiinţă" vorbind despre gradul de excitabilitate
ce poate fi atins de un pacient când se stri gă la el şi e
împ uns (comă, perplexitate, orientare, vigilenţă
sau ori entare deplină în spaţiu şi timp ). E foarte
bine atâ ta vreme cât cineva nu încearcă să facă
retroversiunea în terminologia conştiinţei ; într-
adevăr, o persoană în comă este inconşti entă, dar a
spune despre conştien ţă că este celălalt capăt al scării
excitabilităţii poate in duce serios în eroare.
Mai rău, echivalarea lui "conştient" cu "excitabil"
p oate fi interpretată ca atribuire de co nştiinţă
orică rui organism ce poate simţi un stimul. Din
moment ce capacitatea de a simţi stimuli este o
proprietate fun damentală a oricărui ţesut viu, atât
vegetal, cât şi ani mal, conştii nţa e extinsă la aproape
orice, mai puţin pi etre ; unii nespecialişti vorb esc
dej a despre conşti
inţa plantelor. Î n vreme ce asta-i atrage pe unii şi-i în
grozeşte pe alţii, din punct de vedere ştiinţific este pur
şi simplu o strategie proastă (c hiar dacă adevărată).
Dacă arunci totul în "oala" co nştiinţei şi amesteci, îţi
reduci şans ele d e a înţelege ce este
conştiinţa.
Cu atât de multe si nonime ( "în cunoştinţă de ca
uză" , "sensibil" , "treaz" , "excitabil" , "deliberat" etc.
) îţi poţi da seama de ce toţi se cam încurcă atunci
58 CU M G Â ND EŞ TE CR EI E
când vorbesc Rdespre
UL conştiinţă. Adesea pOţi observa
schim-
 V I S U L D E M Ă R I R E A L PO R T A R U L U I 53

barea cono taţiilor cuvântului într-o si ngură discuţie

; în cazul cuvântului "galerie" , când un vorbi tor
înţe lege prin el un lăcaş al artei, iar celălalt grupul
fani lor unei echipe de fotb al, izb ucnim în râs . Dar
când vorbim despre conştii nţă, ad esea nu sesi zăm
schim barea (iar v orbitorii chiar explo atează
ambiguitatea pentru a susţine sau devia u n argu
ment ). Ba, mai mult, cel pUţin în comunitatea
neurologilor cogniti vi şti, conotaţiile conştiinţei
includ aspecte al e vieţii mentale precum
concentrarea atenţiei, vi gilenţă, re petiţie me ntală,
acţiuni voluntare, instruire sublimi nală, lucruri pe
care nu ştiai că le ştii, reprezentare vizuală, înţele
gere, gândire, luarea de deci zii, stări al terate ale
conştii nţei şi dezvo ltarea conceptului de sine la
copil - care intră, de asemenea, în componen ţa
subconşti entului şi ale căror automatisme pot tre ce
neobservate "sfătosului n os tru în ale conştiinţei" .
Mulţi oameni cred că poveştile p e care ni le spu
nem noi înşine când suntem trej i sau visăm tind să ne
structureze conştiinţa. Poveştile sunt o parte i mpor
tantă a cuno as terii de sine, si nu doar în sens
, ,

auto- biografic. Când jucăm un ro l - ca şi copilul

de patru ani care se preface, jucându -se "de-a
doctorul" sau "de-a ceaiul dansant" - trebuie să
ieşim temporar din noi înşine, imagi nându-ne în
locul altcuiva şi comportându-ne ca atare (această
capacitate este una di ntre cele mai bune defi ni ţii ale
cunoaşterii de sine ).
Dar poveştile sunt un autom ati sm al vieţii no
astre zilnice în propria piele. Î ncep ;lnd de pe la vârsta
de trei, patru ani, i nventăm pove�ti d es p re cele mai
54 CUM G Â N DEŞTE CREI ERU L
multe lu cruri. Sintaxa este ades ea o vcrs i 1I 1 l e

prescurtată a p o-
 V I S U L D E M Ă R I R E A L PO R T A R U L U I 55

veştii : doar prezenţa cuvântului "prânz " într-o

pro poziţie ne fac e să căutăm variante pentru
verbul "a mânca" , pentru hrană, loc şi pers oane
prezente. Un verb precum "a da" ne trimite la cele
trei substanti ve neces are pentru a putea intra în
roluri : un făptui tor, un obiect dat şi un destinatar.
Există o mulţime de relaţii standard, cu roluri
familiare pentru jucă tori, iar noi ghicim din context
ce se potriveş te în lo curile libere. Adesea ghicim
bine, dar visele ilus trează acelaş i tip de confabul aţi
e obs ervată la oamenii cu tulburări de memorie la
care presupu nerile greşite sunt tolerate fără de
ştire.
S-a spus recent că percep ţ ia poate fi în ţeleasă în prim
"

ul rând ca modificare a unei anticipări ". Este în

totdea una un proces activ con diţiona t de aşteptările
noas tre şi adap
tat situaţiilor. În loc să vo rbim despre a vedea şi a şti,
ar fi mai bine sa vorbim despre a vedea şi a rema rca.
Remar
căm doa r când cău tăm ceva, şi cău tăm câ nd atenţia
noas
tră este atrasă de vreun dez ech ilib ru, o dzferenţă în
tre aşteptările noastre şi mesajul primit. Nu ne putem da
sea
ma de tot ceea ce se află în tr- o ca meră, dar rema
rcăm dacă ceva s-a schim bat.
E. M. GOMBRICH,
Art and Ilul sion, 1 960:�
Cunoaşterea de sine este asociată unei vieţi mentale
sofi sticate, deci permiteţi-mi să discut pe scurt ideea
comună că "a-şi da seama de sine" (adesea numită
şi "conştiinţă de sine" ) implică structuri mentale "i
 56 CUM G Â N DEŞTE CREI ERU L
nte ligente" sofis ticate.
Cum ştii ce muşchi să mişti pentru a i mita pe alt
cineva - să zicem, pentru a scoate limba ca reacţie
la
vederea unui comportament ase mănător ? Trebuie să
 V I S U L D E M Ă R I R E A L PO R T A R U L U I 57

te vezi mai Întâi într-o ogl indă pentru a face asocie

rea Între im agine şi comenzile musculare care o vor
imita r
Nu . Nou- născuţii umani pot imita unele
dintre exp resiile faciale pe care le văd, fără o
asemenea expe rienţă. Aceasta sugerează că există
conexiuni Înnăs cute care leagă cel puţin anumite
tipare senzoriale cu co menzile de mişcare coresp
unzătoare - că suntem "co nectaţi să imităm"
până la un punct. Asemenea conexiuni explică de
ce anumite animale se pot recu noaşte Într-o oglindă,
în timp ce altele îşi tratează pro pria imagine ca pe alt
animal care trebuie convins sau ameninţat. Cimpanz
eii, bono bii şi urangutanii se pot recunoaşte fi e
imedi at, fie după câteva zile de exp e rienţă repetată ;
gorilele, babuinii şi maj ori tatea celor lalte primate nu
pot. Dacă i se pune în cuşcă o oglindă care îi reflectă
imaginea în mărime naturală, o mai muţă cap uţin (
cebus fi ind cel e mai inteligente din tre maimuţele
din Lumea Nouă, şi cei mai buni utiliza tori de
unelte ) poate petrece săptămâni întregi ame
ninţând "celălalt animal" Î n mod normal, unul dintre
animale ar lăsa-o mai moale după o perioadă scu rtă,
recunoscându-l pe celălalt ca do minant. Dar în
cazul
mai muţei din oglindă nimic nu e rezolvat definitiv
;
chiar dacă maimuţa capuţin încearcă un comporta
ment supu s, la fcl face şi celă lalt animal. Î n cele
din urmă, capuţi nul începe să fi e atât de deprimat de
con
fli ctul social nerezol vat, Încât experimentatorii
tre
 58 CUM G Â N DEŞTE CREI ERU L
buie să îndepărteze ogl i n da.
Ce ar putea implica auto-rec u n oaşterea ? Acţiuni
le produc aşteptări cu privire la in fl u xul senzorial re
zultat din ele ( aşa-nu mita co p i e c fe re ntă ), iar
astfel
 V I S U L D E M Ă R I R E A L PO R T A R U L U I 59

po trivirea perfectă a acestor predicţii senzoriale cu

stimulii de la piele şi muşchi în timpul miş cărilor
re duse va furniza un mod de recunoaştere a
propriei persoane într-o imagine. Î n cazul ani
malelor sălbati
ce, o potrivire perfectă a mişcărilor imaginii cu
predic ţiile interne pentru mişcări faciale ar fi cu
siguranţă neobişnuită, din moment ce ei îşi văd
extrem de rar propria lor faţă.
Problema conştiinţei de sine în literatu ra zoologi
că poate gravita în jurul a ceva atât de simplu precum
atenţia acordată predicţi ilor despre senzaţiile faciale.
Aceasta concentrează cu siguranţă o parte din consi
deraţiile asupra conştiinţei, dar cu greu poate fi văzu
tă de cineva ca p ivotul acestora. Au to
-recunoaşterea implică, desigur , atât presupunerea
corectă a lui Ho race Barlow, cât şi sofisticatul dibuit
al lui Piaget, dar aş pune-o pe lista a ce nu este inteli
genţa. Recunoaş terea de sine este Însă oricum mu lt
mai la obi ect de cât câmpurile cuantice.

Enigmele mecanicii cuantice chiar au de - a face cu

as pectele conş tiente ale vieţii noastre mentale ? Sau
in vocarea mecanicii cuantice în co ntextul
conştiinţei este doar un alt exemplu de greşeală ce
su gerează că o zonă cu efecte misterioase presupus
tainice - haos ul, automatele auto-organizatoare,
fractalii, economia, vremea - ar putea fi legată cu
alta la fel de misteri oa să ? Cele mai multe dintre
asociaţiile de acest tip com bină lucruri fără l egătu ră
Între ele, iar când cele două zone su n t l a capetele
opuse ale spectrului fe nomene lor enigmatice,
60 CUM G Â N DEŞTE CREI ERU L
argumentul este extrem de suspec t.
 V I S U L D E M Ă R I R E A L PO R T A R U L U I 61

Reducerea lucrurilor la fundamente - stri

gătul disperat al tuturor fi zicienilor - este o
strategie şti inţifică exce lentă atâta vreme cât fu
ndamentele sunt la un nivel adecvat de organizare.
În entuzi asmul l o r reducţio nis t, fi zicie nii
conştiinţei se comportă ca şi când ei n-ar fi auzit
despre una dintre p rincipalele caracteristici ale
ştiinţei : n ivelu rile explicaţiei ( frec vent asociate cu
nivelurile mecanism ului). Specialis tul în ştiinţele
cognitive Douglas Hofstad ter dă un bun exemplu
de niveluri atunci când subliniază că un blocaj de
circulaţie nu se produce din cauza unei sin gure
maşini sau a elementelor ei . '" Blocaj ele de trafic
sunt un exe mplu de auto-organizare, mai u şor rec
u noscut când ele dobândesc o formă extremă de
cva sistabili tate - c ristalizare cunoscută ca
paralizare totală a u nei zone largi datorită
ambuteiaj elor din in ters ecţiile p rincipale . Un blocaj
întâmplăto r se poate dato ra componentei pană, dar
bujiile vinovate nu sunt un nivel de analiză prea
edificator - nu În com paraţie cu traficul Încărcat,
interval ul confortabil din tre maş ini, timpii de
reacţie ai şoferil or, aranj area semafoarelor şi
greşeala şoferilor de a accelera la pante.
Niveluri le de explicaţie prea elementare sunt cu to
tul irelevante pentru blocajele de circulaţie - în
afară de cazul în care oferă anal ogii utile. Î ntr-
adevăr, prin cipiile de co eziune, raportul dintre
suprafaţă şi vo
lum, cristalizarea, dezordinea şi fractalii sunt obs
ervate la multiple niveluri de o rg a nizare. Faptul
că acelaşi principi u es te observat la câteva niveluri
 62 CUM G Â N DEŞTE CREI ERU L
nu Înseamnă Însă că el es te un mecanism ac o p e ri n d
toate nivelu ri l e : ceea ce constitui e o an alog ic n u
este u n meca n is m .
58 CUM G Â ND E ŞTE
CRElE RU L

Nivelurile cvasistabile fac mai uşor de evidenţiat

auto -organizarea, în special când apar elementele com
ponente - asemenea cristalelor. Din moment ce
cău tăm câteva analogii utile explicării vieţii noastre
mentale, merită să examinăm cum au funcţionat
nivelurile de explicaţie în altă parte. Tumultul
combinaţiilor în tâmplătoare produce din când în
când o nouă fo rmă de organi zare. Anumite forme,
precum celulele he xagonale ce apar în terci ul de
ovăz de pe foc, când uiţi să-I amesteci, sunt
efemere. Alte forme pot avea o "rotiţă cu clinchet"
care previne recăd erea la vechea organizare, odată ce
o anumită nouă ordine este dobân dită. Unele din cele
mai bine cunoscute dintre aceste fo rme cvasistabile
sunt cris tal ele, iar altele sunt c on figu raţii le
moleculare, şi e chiar posibil să existe for me
cvasistabile la niveluril e intermediare - cum ar fi stă
rile cuantice microtubulare, unde le-ar plăcea fizi
cienilor conştiinţei să se situeze procesele conştiinţei.
Stabilitatea stratificată se referă la susţinerea unor
asemen ea nive luri cvasis tabile. " Formele de viaţă
im pli că susţinerea câtorva dintre ele ; din când în
când, ele se prăbuşesc, ca un castel de cărţi de j oc, şi
cele mai înalte fo rme de organizare se dezi
ntegrează (iată un mod de a înţelege moartea ) .
Î ntre mecanica cuantică şi conştiinţă sunt pro ba
bil o grămadă de astfel de niveluri de organizare p
er
sis tente : exemplele includ legăturile chimice, moleculele
şi auto -organizarea lor, bi ologia molecu lară,
geneti ca, biochimia, membranele şi canalele lor
ionice, si napsele şi neurotransmiţătorii lor,
neuronul însuşi, ci rcuitul neural, coloanele şi
modulele, di namica cor-
 V I S U L D E M ĂRI R E AL P O RTA R U L U I 59

ticală la o scară mai largă ş.a. m .d. Î n neu roştiinţ e,

ci neva este întotdeauna conşti ent de aceste nivel uri
da torită conc urenţei acerbe a specialiştilor ce
lucrează la niveluri le învecinate.
O al terare accidentală a con ştiinţei se
datorează de fe cţiunii maj ore a anu mitor tipu ri de
sinapse. Dar un nivel mai potrivit de investigare a
conştiinţei este, probabil, nivelul de organizare
imediat subiacent ce lui al percepţiei şi pl anificări i :
dup ă toate proba bili tăţile, (în viziunea mea) schema
circuicităţii cortexului cerebral şi auto -organizarea
dinamică implicând structuril e de conexiune ale ac
tivităţii permanente a
regiu nilor corticale de mărimea timbrelor poştale. Cu
siguranţă, conştiinţa, în o ricare din variatele sale co
notaţii, nu este localizată j o s, la subsolul chimiei sau
Ia subsubs olul fizicii. Această încercare de a aj unge,
printr- un si ngur salt, din subsubsolul mecanicii cu
an tice pe ac operişul conştiinţei este ceea ce eu
numesc "Visul de mărire al portarului " .
Mecanica cuantică este, pro babil, es enţială pentru
constiintă cam în acelasi fel în care cristalele erau
, ,

odată esenţiale radiouri lor sau cum sunt Încă es

enţia le buj iile pentru blocaj ele de circulaţie. Neces
ară, dar
nu suficientă. In teresantă în si ne, dar un sub iect
legat doar de departe cu viaţa noas tră mental ă.

Şi totuşi, pen tru că mintea p are "diferită" de

simpla mate rie, mulţi oameni Încă presupun în -

ciuda ce lor menţionate anterio r - că ca trebuie

explicată ca având o natură spirituală. D a r m i ntca
60 C U M GÂN D EŞTE C R E I
treb uie văzută
E Rca
U L u n cristal - având în CO Ill P O I l C l
l ţ ;l aceeaşi vec h c
 V I S U L D E M ĂRI R E AL P O RTA R U L U I 61

materi e şi energie c a orice altceva, însă fi ind

tempo rar organizată ceva mai complicat. Aceasta nu
e nici decum o idee nouă ; iată ce spunea Percy
Bysshe Shel ley la începutul secolului al XIX -lea :
Convinge rea marii maj orităţi a fi inţelor u mane a
fost aceea că sensibi litatea şi gândirea [ca opuse
materiei] au propria l or natură, mai pUţin predispusă
diviziunii şi des compunerii, iar când corpul este
descompus în elemen te le sale, principiul care l-a
animat va rămâne veşnic şi neschimbat. Oricum Însă e
probabil ca ceea ce noi nu mim gândire să nu existe
efectiv, la fel ca şi relaţia dintre anumite părţi ale masei
infinit de variate din care este compus restul univ
ersului, care Încetează să existe d e În dată ce acele părţi îş
i schimbă poziţia un ele faţă de altele.

Structura fluxului de circulaţie din creiere este mult

mai compli cată decât aceea a mişc ării vehiculelo
r ; din fericire, în mu zică exi stă câteva as emănări pe
care
le putem folosi p entru anal ogii. Î nţelegerea conş ti
in
ţei şi a inteligenţei va necesita metafore mai bune şi
mecanisme concrete, iar nu întoarcerea la jocurile de
cuvinte sau spiritisme.
Fantomele sunt o al tă versiune a naturii spirituale
a minţii, şi e interesant pentru analiza noastră a
vieţii mentale creato are , să vedem ce s-a întâmplat
cu acest co ncep t. Fanto mele ilu strează ce lălalt
aspect creativ al mintii, rolul memoriei.
Î ns ăşi prezenţa cuvântului "fantomă" în maj
orita
tea limbilor arată că destul de mulţi oameni au sim

ţit nevoia să vorb ească despre lucrurile inexplicabile

62 C U M GÂN D EŞTE C R E I
pe care le-au văzut
E R U L sau auzit. De ce atât de mulţi oa

meni au considerat că fanto mele sunt reale ?

Acesta să fie locu l de unde a pornit ideea de spirit
necorpo
raI al lumii ?
V I S U L DE M Ă R I R E A L PO R T A R U L U I 61
62 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

Acum ştim că fantom ele par reale datorită unor

greşeli ale creie rului. Un ele sunt triviale, greşeli de
fiecare zi, iar altele se dato rează anomaliilor so
mnului cu vise ; altele sunt date la iveală de mici crize
de epi lepsie sau de procesele patologice observate în
psiho ze. Le numim halucinaţii ; ele implică mai
degrab ă sunete false decât apariţii false. Oamenii şi
lucrurile s unt înfăţişate în aceste halucinaţii cam de-
a valma, la fe l cum apar ş i în încâlceala viselor noas
tre de noapte.
Reamintiţi-vă că ceea ce vedeţi în circums tanţe
normale îş i datorează stab il itatea unui model
mental pe care îl construiţi. Ochii dumneavoastră
scrutează într-adevăr totul cu privirea, producând
pe retină o imagine la fel de proastă ca aceea a unui
operator video amator, o parte din lucrurile pe care
crezi că le-ai văzut fi ind, de fapt, comp letate din
memorie.
Î ntr-o halu cinaţie, aces t model mental este dus la
extrem : amintiri st oc at e în creier sunt interpr etate
ca
stimul senzorial ob işnuit. Câteodată asta se întâmp lă
când te forţezi să te trezeş ti, când paralizia muscula
ră din timpu l somnului cu vise nu s-a des trămat ca
de obicei. Elementele visului se suprapun imaginii
oa
menilor reali care se mişcă prin dormitor. Sau poţi
auzi o rudă moartă adresându-ţi-s e cu fraze
familiare. Jumătate din creier este treaz, iar restul
visează în con
tinuare. Cu puţin noroc, îţi dai seama de asta şi nu în
cerci să dai o interpretare mai exotică. La urma urmei,
fiecare dintre noi cunoaşte simptome de demenţă,
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 63
iluzii şi halucinaţii în curs ul somnului cu vise ; sun
tem obi şnuiţi să nu ţinem cont de asemenea lu cruri.
Şi totuşi halucinaţii le pot să apară nu doar noap
tea când eşti lu ngit în pat, ci şi ziua când eşti treaz în
64 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

timpul lucru lui. Eu cred că multe dintre aceste

"fan tome" sunt doar simple erori cognitive, ca una
care mi s-a întâmplat recent : am au zit în bucătărie
un sunet foarte clar, ca un ronţăit, care s-a repetat o
clipă mai târziu . "Aaa ! " m- am gândit în timp ce
continuam să dactilografiez, "în sfârşit pisica îşi
mănâncă hrana usca tă. " Mi-au mai trebuit încă două
secunde până să re alizez că pisica - vai ! - era
moartă de câteva luni, după ce făcu se nazuri la
mâncare o lungă perioadă de timp . Ceea ce am auzit
atât de vag s-a dovedit a fi dispozi tivul de
dezgheţare auto mată al frigiderului nos tru - e ceva
mai fin decât zgomotul dispozitivelor de în gheţare
uzuale - şi am presupus din obişnuinţă ce ar putea
însemna sunetul, fără a lua în considerare situaţia.
Î ntotdeauna facem presupuneri, completăm cu
detalii când se aude un zgomot slab. O uşă sc
ârţâind din cauza vântu lui poate suna destul de
asemănăto r
cu scheu natul de foame al dragului tău căţel
dispărut, pentru ca tu să-ţi "auzi" din nou câinele.
Odată ce această amintire este rechemată, poate fi
foarte greu să reiei adevăratul sunet pe care l-ai
auzit - şi astfel c omp l etarea cu detalii din
memorie devine realitatea percepută. Asta nu e
neobişnuit ; o fac em tot timpul, după cum remarca
acum un secol William James :
Când as cultă m o p e rs o an ă v o r b i n d sau când c i t i m o
pa gină tipărită, m u l t d i n c e e a ce c r ede m că vedem sau au
zim este fu rnizat de m e m o r i a n O ,l s t r,l . N e sc a p ă g reşe l i l e
de ti par, ima ginându-ne l i t e r e l e c o rec t e , d e� i le v e d e m
pe cele greş i t e ; şi câ t d e p uţi n a u z i m d c Ll p t c ,Îl 1 d a
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 65
s cu lt ă m un
discurs, realizăm când m e rgcm Lt U l l t e .l t r u străi n ; c ă c i
ceea
ce ne sup ără nu e atât fa p tu l Cl l 1 U p u t ell l Î l l ţ e l e ge c e zi c ,I
C
tarii, cât faptul că nu put e m ;j U l i c u v i n t e l e lor . Re a l i t a
te a
66 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

e că, Î n condiţii similare, au zim t o t at â t d e pUţin şi

acasă, numai că mintea noas tră fi ind pl ină de asociaţii

verbale englezeşti, fu rnizează materialul necesar
înţelegerii pe baza unei mult mai uş oare sugestii au
ditive . '�

Această completare din memorie este o parte a ceea ce

e cunoscut drept percepţie categ orială; noi o numi m
halucinaţie când nu ne dăm seama ce a declanşat-o.
Dacă sunetul nu se repetă, s-ar putea să nu fim în sta
re să comparăm percepţia noastră compl etată cu ori
ginalu l ; din fe ricire, acolo unde e vorba de fe no
mene vizuale, putem adesea aru nca o a do ua
privire, detec tând eroarea înainte să dăm credit
"apariţiei " .
Acum se ştie c ă sugestib ilitatea ( nici măcar nu e
nevoie de hi pnoză ) şi stresul (nici măcar nu e
nece sară sup ărarea ) pot spori tendinţele noastre
natu ral e de a trage c oncluzii pripite, pe rmiţând
amintirii lor să fie interp retată ca realitate curentă.
Fiind intrigat de ceva, aş fi putut să nu cau t o explic
aţie alte rnativă înainte de a fi prea târziu pentru
găsirea adevăratei sur se a su netu lui din bucătări e.
Mai târziu , reamintin du-mi că am "auzit" pisica
moartă, aş fi putut cădea în explicaţiile neş tiinţifice
banale : "A fo st o fantomă ! " sau "Trebuie să-mi fi
pierdut minţil e ! Alzheimer-ul e de vină ! " Ambele
posi bilităţi su nt înfricoşătoare şi ambele foarte
improbabile. Dar, d acă ele sunt singu rele explicaţii
care ţi se oferă, po ţi avea o serioasă sta re de disconfo
rt.
Au eliminat explicaţiile ştiinţifice fantomele din cul
tura noastră ? Cel puţin pentru cei aflaţi la vârstă şcola
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 67
ră, noţiu nea de fantomă rămâne în întregime o emoţie
ieftină ( d in exact aceleaşi motive pentru care dinoza-
68 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

urii sunt atât de populari printre copii : ei sunt o com

binaţi e potenţi ală triplă, de ", mare" , "înfricoşător"
şi "moarte sigură" ). Epilepticii cu leziuni ale lobului
tem poral nu consideră fantomele deloc amuzante,
înain te ca doctorii să le explice halucinaţiile pe care le
suferă. Rudele îndu rerate îşi pot do ri, retrospec tiv,
ca cine va să le fi prevenit cu privire l a halucinaţiile
fără sens .
î n acest caz, ştiinţa (pentru cei a căror educaţie o
include) po ate elimina ceea ce era odată un mister în
fricoşător. Nu numai că ştiinţa ne dă putere,
punând bazele unei mai bune tehnologii, dar ea aj
ută în pri mul rând la prevenirea necazurilor.
Cunoaşterea roa te fi ca un vaccin, imunizându- ne
împotriva temerilor false şi a mişcărilor greşite .

Mai există O a doua variantă neuroştiinţifică a p oveş

tii cu fanto me : încântătoarea expresie a
filozofului Gilb ert Ryle, " fantoma din maşină" , se
referă Ia "mi cuI omuleţ dinău ntru " pe care-l
postulăm de obicei când ne gândim Ia "noi", cei din
interiorul propriilor creiere ." Ac eastă manieră de a
ne referi Ia noi înşine i-a determinat pe câţiva
cercetători să vorbească despre "interfaţa " dintre
"minte" şi creier, dintre cognoscibil
şi incognoscibil. Nu e cumva propunerea carteziană
a gland ei pineale îmbrăcată în haine moderne de că
tre noii mistici ?
Acu m facem un mare progres înlocuind as emenea
pseudospirite cu analogii fiziologice mai potrivite -
si chiar, în anu mite cazu ri, cu mecani sme cere
brale concrete . Tot aşa cum o generaţie anterioară de
, ,
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 69
oameni de stiintă au eliminat cu fol os fantomele
exterioare,
70 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

îmi place s ă cred că stadiul actual al cunoaşterii sub

stitutelor spi ritului va aj uta oamenii să gândească
mai clar de spre ei înşişi şi să interpreteze simptomele
bo lii mental e.
Fizicienii conştiinţei, prin modul lor de a pune
problema, cu siguranţă nu intenţionează să spună încă o
poveste cu fantome. Ei doar se dis trează sp
eculând,
în maniera scriitorilor de s cience-fiction (şi
totuşi, gândiţi -vă ce ciudat ar fi ca sp ecialiştii în
neuroştiin ţe să speculeze în legătură cu enigmele
fizicii, chiar şi aceia dintre ei - şi sunt destui - care
au făcut câteva cursuri de mecanică cuantic ă). Dar de
ce se iau aceşti fizicieni atât de în serios, când ei
ignoră o grămadă de niveluri de organizare din
afara prop riei lor spe cialităţi ? Specializarea însăşi
es te, poate, o parte din răspuns şi prob ează unul
din riscurile inteligenţei.

Specializarea În ştiinţe înseamnă să pui întrebări la

care se poate răspunde, care necesită focalizarea pe
detalii - iar aceasta ia mult timp şi energie. Î nsă
nici unul di ntre noi nu vrea cu adevărat să renu nte
la ace
le minunate dis cuţii cu stude nţii despre Mar {le Î ntre

bări. Ne- au preocupat aceste între bări . E le sunt

cele
care ne-au atras spre ştiinţă, în p rimul rând. Ele nu
sunt demodate ca fanto m ele. Dar dezvoltarea
inte lectuală ulterioară a oamenilor de ştiinţă
activi îmi aminteşte câteodată de senzaţia pe care o
ai când eşti prins într- un canal în timp ce nivelul
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 71
apei creşte. Cel puţin în Seattle, e ca şi cum ai fi într-
o cadă gigantică având în faţă priveliştea unui oraş
pe marginea unei imens ităţi de ape, a unor
crescătorii de peşte, munţi şi spectatori. Odată tras
dopul, barca în care te afli s e
72 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

scufundă şi atenţia îţi este atrasă de fo rmarea vârtej

u rilor, care trag bărcile la fund. Sunt fascinante. Dacă
în figi o vâslă într-unul pOţi face mai multe alte
vârtejuri. Teoriile auto-s imilitudinii se propun
singure şi astfel începe digresiunea despre frac tali.
Fiind în interiorul acestei căzi de baie s upradimen
sionate, ar trebui să-ţi ri dici privirea din exp erimen
tele şi teoretizările tale, şi priveliştea va fi devenit un
petic dreptunghiular de cer. Acum p riveşti afară, din
interiorul unei cutii mari şi umede ai cărei pereţi sunt
înalţi cât o casă cu unul sau două etaj e. Î n peticul de
lu
mină solară de pe peretele nordic al cutiei sunt câte
va umbre ale oamenilor stând pe marginea de sus. Ca în
peştera lui Platon, în cepi să interpretezi umbrele de
pe pereţi făcând presupuneri imp erfecte de spre
ceea ce se întâmplă realmente ac olo. Ceea ce par să fi
e doi oameni lovindu -se unul pe altul se dovedeşte
a nu fi nimic altceva decât o persoană stând în faţa
celeilalte şi gesticulând zdravăn în timp ce poartă o
discuţie.
Iată ce po ate fi specializarea : o imagine nu
prea mare, dacă nu ieşi la aer din când în când să
admiri sce na, să vezi întregul context .
Preţul pro gresului este ades ea nefamil iarizarea
cu alte niveluri de organizare, excep tându -Ie pe
cele imediat inferioare sau superioare specialităţii
(un chimist poate şti biochimie şi mecanică cuantică,
dar nu prea multe din neu roanatomie). Când nu ai alte
date decât cel e fu rnizate de propria viaţă mentală,
e uşor să dai interpretări fanteziste umbrelor de pe
perete. Totuşi, uneori asta-i tot ce poţi fac e, iar Platon
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 73
şi Des cartes au fă cut-o foarte binc, la vrcmea lor.
74 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

Dar când poţi face mai mult, de ce să te

mulţu meşti cu o catalogare a umbrelor ? Sau să co
ntinui să faci j ocuri de cuvinte ? Cineva realizează
până la urmă că însuşi cuvântul este o ap roximaţie
foarte săracă a procesului pe care îl reprezintă. Până
la sfârşitul aces tei cărţi, citi torul va fi În stare, sp er,
să-şi imagineze anu mite procese neurale ce pot avea
ca rezultat con ştiinţa - procese ce pot opera
suficient de rapid pen tru a constitui o inteligenţă
ageră.

Descrierea vieţii noastre mentale mai presupune o

dificultate bine cunoscută, vechea capcană a subiec
tivităţii asociată cu punctul de vedere, ceea ce Îns eam
nă că există încă două vârtej uri în jurul cărora
trebuie să navigăm.
Punctul de vedere conform căruia observatorul este
pas iv, pendulând la nivelul mentalului (care e la mij
loc ) între senzaţie şi acţiune, conduce către tot fe
lul de necazuri filozofic e inutile. Î n parte, pentru că
sen
zaţia este doar o ju mătate de buclă, şi de aceea nu
tre buie să ţinem seama de rolul ei în pregătirea
acţiunii. Unele dintre legăturile mai compli cate ale
senzaţiei cu acţiu nea sunt numite "reflexe corticale",
dar e ne cesar să înţelegem, de asemenea, cum este
legată în mod inteligent gândi rea cu acţiunea, când
bâj bâim după un nou curs al acţiunii. Ignorarea
mentalu lui de mij loc, cum au făcut psihologii
behaviorişti cu o jumătate de secol în urmă, nu mai
este o soluţie. Ceea ce fac de obi cei specialiştii în
neuroştiinţe este să investigheze pregătirea pentru
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 75
o mişcare ; asta ne apropie de pro cesul
76 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

Adesea vorbim despre activităţile noas tre menta

le ca fiind subdivizate în faze de si mţire, gândire şi
acţiune. D ar problema este că lu cru rile se petrec în
tr- un singur punct în spaţiu şi timp. Toate
aCţiunile interesante din creier implică structuri
spaţiotempo rale ale activităţii celulare - nu departe
de ceea ce con stituie o melodie muzicală, unde spaţiul
este claviatura sau scara muzicală. Toate senzaţiile
noas tre sunt struc turi desfăşu rate în timp şi
spaţiu, precum senzaţia din degetele tale când eşti
gata să întorci pagina. La fel, toate mişcările noastre
sunt structuri spaţiotempora le implicând diferiţii
muşchi şi momentele la care sunt activaţi. Când
întorci pagina activezi cam tot atât de mulţi muşchi
câţi fo loseşti p entru a cânta la pian (şi până nu îi
sincronizezi corect nu vei fi în stare să se pari pagina
următoare de rest). Totuşi, ades ea încercăm să
înţelegem evenimentele mentale tratându-Ie ca şi cum ar
fi apăru t Într- un anumit loc şi s-ar fi întâmplat la
un anu mit moment.
Dar tot ceea ce se află în centrul mental constituie,
de asemenea, o structură spaţiotemporală - descărcă
riIe electrice ale diverşilor neuroni - şi n-ar trebui s ă
considerăm aceste descărcări ca având loc într-un anu
mit punct în spaţiu (de pildă, un neuron anu me), iar
decizia ca fi ind luată la un anumit moment în timp
(de exemplu, momentul când neuronul respectiv des
carcă un impu ls ), ca şi cum o percepţie sau un
gând ar consta în dntarea unei singure note. Am
cunoş tinţă doar despre un singu r asemenea caz la
vertebra te (din când în când natura fac e lucrurile
convenab ile pentru neurofiziol ogi ) : este u n re fl ex
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 77
de elib erare la
78 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

peşti, transmis uşor printr-un singur mare neuron

din trunchiul cerebral a cărui descărcare determină o
puternică l ovitură de coadă. D ar fu ncţii mai
compli cate implică inevitabil conlu crarea unui mare
număr de celule, ale căror acţiuni sunt desfăşu rate
în timp, iar acesta e un concept mult mai dificil.
Pentru înţele gerea unor funcţii intelectuale mai
complicate trebuie să ne îndreptăm atenţia spre stru
cturile spaţiotemp o rale ale creierului, acele melodii
ale cortexului cere bral .

Riscurilor navigaţiei li se adaugă şi cele ale ale gerii

ele mentelor explicaţie i, as tfel încât să nu
înlocuim pur şi simplu un mister cu altul. Abando
narea pre matură este cel mai evident risc în alegerea
elemente lor explicaţiei - câteodată noi oprim prea
devreme mec anis mele candidate la supravi eţuire,
ca atunci când explicăm prin spirite sau mecanică
cuantică.
Trebuie, de asemenea, să ne p ăzim de riscurile
de a avea de-a face cu punctele terminus ale unei
"expli
caţii" : ideea, aparţinând curentului New Age, că to
tul e în legătu ră cu totul şi explicaţiile reducţioniste
s unt un nivel nepotrivit de organizare ( ceea ce
de
fapt fac fi zicienii conştiinţei şi neurosp ecialiştii
ecle
ziasti ci, în opinia mea nu-prea-umiI ă) .
Explicarea vieţii mentale este o sarcină i mportan
tă şi p oate aţi observat că aceasta este o carte foarte
subţire. După cum am mai spus, în locul explorării
 V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 79
în continu are a conotaţiilor conştiinţei, o să atac alt
fel problema, concentrându -mă pe structurile vieţii
noas tre mentale ce sunt aso ciate cu inteli genţa .
Inte-
80 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

ligenţa înseamnă improviz are, crearea unor largi

re
pertorii de comportament e, "mi şcări bune" pe
ntru dife rite situaţii. O concentrare asupra
inteligenţei acoperă cam acelaşi teritoriu ca şi
concentrarea asu pra conştii nţei - dar evită multe
dintre riscurile că lătoriei. Cel mai important,
repertoriul mi şcărilor bune este un punct terminus
foarte diferi t de instan taneele contemplaţiei pasive.
Cu siguranţă e mai uşor să găseşti o continuitate
între noi înş ine şi restul reg nului animal prin
studierea subi ectului inteligenţei, în comparaţie cu
harab abura p e care -o creăm când încercăm să
discutăm despre "conştiinţa" animală. Astfel,
următoarea sarcină este să aru ncăm o p rivire scurtă
acolo de unde ar putea proveni presupunerea
corectă, în termeni evoluţionişti.
Paradoxul conştiin ţei - conform căruia, cu câ t cin eva
are mai multă conş tiinţă, cu atât este mai separat de
lume prin procesarea specifică - este unul dintre atâtea
altele în natură. Distanţarea progresivă de lumea
externă este doar preţul plătit pentru a şti cât de cât ceva
despre lume. Cu cât conştiinţa noastră despre lu me devin
e mai adâncă şi mai largă, cu atât mai complexe devin
etapele procesă rii necesare pen tru a obţine acea conştiin
ţă.
D uu: K B I C
KERTO N, Lmgutlge {m e i
V I SU L D E M Ă R I R E A L PO R TA R U L U I 81
Species,
 4
Evoluţia animalelor inteligente

După câte ştiu, toate antropoidele se compo rtă în

fiecare moment al vieţii lor ca şi cum ar avea minţi foarte
asemă nătore cu a mea. S-ar putea să nu fie în stare să
gândeas că atâtea lucruri ca mine sau la fel de
profund, şi nici să nu poată plamfica în tr-atât de
departe ca min e. Ca orice maimuţe, antropoidele fac un
elte şi îşi coordo nează acţiu nile în timpul vânării
prăzii. Însă nu s-a observat nici o antropoidă care să
facă planuri suficient de îndepărtate încâ t să îm bine
capacităţile de fabricare a uneltelor cu cele de vânătoa re
în atingerea unui singur scop. Asemenea ac tivităţi
constituiau un elem ent esenţial în viaţa primilor
hominizi. Aceste capacităţi sporite pe care le am ca
fiinţă umană sunt motivul pentru care sunt în stare să-
mi con struiesc propriul adăpost, să-mi câştig salariul şi
să u rmez legile scrise. Ele îmi permit să mă comport ca o
persoană civilizată, însă asta nu înseamnă că eu "
gândesc " în timp ce antropoidele doar " reacţionează".
S UE S AVAGE-RuMBAUGH, 1994 '·'

A răspunde întrebărilor de tipul cum este adesea,

pen t r u noi, cea mai scu rtă cale de a răspunde la
întreba rea de ce. Să ne amintim că răspunsurile la
întrebarea "cum funcţionează mecanis mele ?"
îmbracă două forme extreme, cunoscute uneori
sub denumirea de
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 73
NT E

"cea mai apropiată " şi "cea mai îndep ărtată "

cauză." Chiar specialiştii le mai confundă uneori, pentru
a des coperi mai apoi că au discutat despre două feţe ale
ace leiaşi monede. De aceea cred că sunt necesare cât
eva clarificări prealabile.
Când întrebi "cum funcţionează as ta ?" ,
termenul c u m poate fi înţeles uneori într-un sens res
trâns, me canic - cum fu ncţionează ceva acum,
Într-o persoa nă anu me. Alteori, termenul cu m
poate fi înţeles în sens larg, evoluţionist -
implicând o serie de popu laţii de animale care se
transfo rmă pe parcu rsul evo luţiei speciilor."
Utilizat în primul său sens, termenul cum se referă la
mecanis mele fi ziol ogice ce stau la baza
comportamentu lui inteligent ; mecanis mele preisto
rice care au creat creierele noastre ac tuale sunt răs
pun sul la celălalt tip de cu m . Poţi uneori să "explici"
Într-un singur sens, fără să atingi, fi e şi în treacăt, ce
lălalt sens al lui cum . O as emenea fal să înţ elegere a
completitudinii este, bineînţeles, cel mai bun mod de
a rămâne des cop erit Într-un loc sau altul.
Mai mult, există diferite niveluri ale explicaţiei în
ambele cazuri. Î ntrebările cu m privitoare la fi ziolo
gie pot fi puse la multe niveluri diferite de organi
za
re. Atât conşti inţa, cât şi inteligenţa rep rezintă cea
mai înaltă culme a vieţii no as tre mentale, şi totuşi
ele sunt confundate adesea cu procese mult mai
elemen tare - cu ceea ce ne permite să recunoaştem
un prie ten sau să legăm un şiret. Cel mai probabil, as
emenea mecani sme neurale mai simple reprezintă
nucleul din care s-au dezvol tat capacităţile noas tre
74 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
de mânuire a logicii şi metaforei .
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 75
NT E
Î ntrebările cu m privind evolu ţia au, de
asemenea, o serie de niveluri ale explicaţiei : a spune
doar că "o mutaţie a produs aceasta" e puţin
probabil să consti tu ie un răspuns satisfăcător la o
Între bare ce implică
populaţii întregi .
Pentru a înţelege în cele mai mici detalii propria
noastră inteli genţă sunt neces are ambele tipuri de răs
punsuri - fizi ologic şi evoluţionist - în
multiplele
lor variante. Ele ne pot aj uta chiar să înţ elegem
cum poate evolua o inte li genţă extraterestră sau
artificia lă - contrar creaţiei de sus în j o s.

Cu toţii am admirat vulturii pl eşuvi în timp ce vasu

l de croazieră se strecura prin îngu sta trecăto are a
vâr fu lui Strai t of Georgia, între insula Vancouver
şi us catul continental British Columbia. Î n fi ecare
cuib de vultur, părinţii erau ocupaţi să umple
ciocurile
căscate.
Am urmărit un corb eu îns umi. Găsise o scoică şi
se străduia să-i spargă cochilia pentru a aj unge la
con ţinut. A luat scoica în plisc, a zburat la o înălţime
con
siderabilă, ap oi a lăsat-o să cadă pe o porţiune de
piatră a ţărmu lui. A treb uit să repete de trei ori
operaţia
până să-şi poată ciuguli hrana din cochilia zdrobită.
A fost un comportament ins tinctiv, învăţat din exp
e rienţa altora, învăţat prin încercări repetate şi
succes întâmplător sau a fost inovaţie inteligentă ? A
76 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
studiat problema vreun corb ances tral şi ap oi a ghicit
soluţia ? Avem dificul tăţi în detectarea treptelor
intermediare între "a reacţiona" şi "a gândi", îns ă
avem, de aseme nea, şi o convingere gratuită că "mai
mult înseamn ă
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 77
NT E
mai bine" - că a avea mai multe opţiuni
comporta
mentale este mai bine decât a avea mai puţine.
Natura este plină de specialişti care fac fo arte bine
doar u n anumit lucru - ca un actor dramatic ce
j oa
că doar un singur tip de rol, neavând niciodată un re
pertoriu. Cele mai multe dintre animale sunt specialişti.
Gorila de munte, de exemplu, digeră zilnic douăzeci
şi cinci de kilograme din aceeaşi şi aceeaşi verdeaţă asor
tată. Hrana ursului panda este la fe l de specializată.
Pentru a afla ce le place să mănânce, nici gorila şi nici
panda nu au nevoie să fie mai deş tepţi decât un cal. Se
poate ca În aintaşii lor să fi fo st nevoiţi să-şi
manifeste inteligenţa în alte activităţi, dar acum
gorila şi panda şi-au restrâns aria îndeletnicirilor la
un nivel care nu necesită prea multă inteligenţă.
Acelaşi lucru este va labil şi pentru mamifere le
marine Înzestrate cu creie re uriaşe, pe care le-am
văzut În croaziera din Alaska
- animale care îşi duc viaţa în tr-un mod mai
mult sau mai puţin asemănător peştilor cu creier
mic, spe ciali zaţi în a mânca alţi peşti .
Comparativ, cimpanzeul are o hrană variată : fru c
te, termite, fru nze - chiar şi carne atunci când e sufi
cient de norocos să prindă o maimuţică sau un purceluş.
Deci cimpanzeul trebuie să se agite foarte mult, iar
asta Îns eamnă o mare mobilitate mentală. Ce contri
buie Însă la fo rmarea unui rep ertoriu bogat ?
Cineva poate să se nască cu multe programe de
mişcare sau le poate învăţa, sau le poate recombina
pe cele exi sten te astfel înc ât să producă noi comp
78 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
ortamente în situa ţii neaşteptate. Omnivorele
precum ursul, caracatiţa, cioara şi cimpanzeul au
multe " mişcări" pur şi simplu
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 79
NT E
pentru că înaintaşii lor au trebuit să alerge mult Între
vari atele surs e de hrană. Omnivorele necesită, de ase
menea, mult mai multe tipare senzoriale -
imaginile şi sunetele în a căror căutare sunt.
Celălalt mod de a dobândi comportamente noi
este prin intermediul vi eţii sociale şi al j o cului,
prin care pot fi descoperite noi combinaţii. Durata
înd e lu ngată a unei vieţi ar trebui să serveas că la
acumula rea atât a comportamentelor Învăţate, cât
şi a celor inventate ; iar o viaţă de lungă du rată este
toc mai ceea ce lipseşte chiar şi caracatiţei, cea mai
inteligentă din tre nevertebrate. (Caracatiţa este
aproap e la fel de in teligentă ca un şobolan, în unele
privinţe. ) Animalele inteligente au apărut din
variate le ramuri ale arbore lui genealogie al speciilor
de vertebrat e - corbii, în tre păs ări, mamiferele
marine, urşii, linia primatelor.
Dacă specializarea este pri ncipalul mecanism de
adaptare, atunci ce determină adaptab ilitatea ? Un răs
puns este : un mediu capricios - acest răspuns evi
denţiază factorul ambi ental În selecţia naturală. Î
nsă
permiteţi- mi să încep cu o altă sursă maj oră a
evolu ţiei : viaţa socială însăşi, care implică aspectul
de se lectie sexua lă al selec tiei natural e.
, .

Inte ligenţa socială este un alt aspect al inteligenţei ;

nu mă refer la simplul mimetism, ci la dificultăţile
vieţii sociale (ale traiului în grupuri ) - dificul tăţi
care ne cesită o rezo lvare inventivă. Psihologul
britanic Ni cholas Hump hrey, de exemplu, consid
eră de prim ă importanţă în evoluţia hominizilor
80 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
i nterac ţiunea so cială, şi nu fo los irea uneltelor."
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 81
NT E
Cu si guranţă, viaţa socială uşurează enorm lărgirea
repertoriului de acţiuni. Anumite animal e nu s tau
suficient de mult timp alături de al tele din specia lor
pentru a-şi împ ărtăşi exp eri enţe le. Cu excep ţia
scur telor perioade de împ erechere, urangutanii adu
lţi se în tâl nesc rareori unii cu alţii, deoarece surs ele
lor de hrană sunt atât de risipite, încât e nevoie de
un spa ţiu larg pentru a acop eri nevoile unui singur
adult.* O mamă cu o singură progeni tură este ap
roape cel mai mare grup social (exceptând alianţele
trecătoare dintre urangutanii adolescenţi), as tfel că
transmite rea culturală nu are prea multe şanse de
realizare.
Viaţa so cială, pe lângă faptul că fac il itează răs
p ândirea noilor tehnici, solicită şi rezo lvarea
multor probleme inte rp ersonale, cum ar fi neresp
ectarea or dinelor. Un individ, pentru a-şi păstra
hrana pentru sine, ar putea fi nevoit să o ascundă de
animalul do minant al grup ului. E l are nevoie de o
mu lţime de ti pare senzoriale pentru a evi ta
confundarea unui individ cu altul şi, de asemenea, de
o memorie bună pentru a ţine minte toate contactele

anterioare cu fiecare din tre col egii săi.

Vicisitudinile vieţii sociale depăşes c obişnuita luptă
cu mediul pentru supravieţuire şi re iterează toate
problemele cu care se co nfru ntă uran gutanul
solitar. De ac ee a s-ar părea că viaţa socială este fu
ndamentală pentru acu m u l a rea c u l t u r a L i de " m i ş
cări bune" - deşi cred to t u ş i c;l u ll u i el in e so c i a b
i l îi lipseşte potenţialul m e n t a l al u l l u i u r a l l h u t a n
s o l i ta r .
Selecţia naturală a intd i hl' n ţ e i s( ) ci.l l e po at e S ;l nu
82 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
implice factorii de supra v i e ţ u i r e so li ci l . l li Î n m od ()bi�
nuit în proce sele de ada p t a re , Î n sc h i m h , av a n t
ajele
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 83
NT E
inteli genţei sociale se vor manifesta în primul rând
"
prin ceea ce Darwin numea selecţie sexuală. Nu toţi
adulţii îşi transmit genele mai departe. Î n modul de
împerechere de tip "harem" doar câ�va mascuIi au şansa
de a se împerechea, după ce i-au eliminat pe ceilalţi
prin inteligenţă sau forţă fizică. Î n tip ul de împ
ere
chere în care fe mela alege, mai degrabă acceptabilita
tea ca partener social este impo rtantă pentru mas cuIi ;
de exemplu, ei trebuie să arate cât mai bine, să fie dor
nici să-şi împartă hrana proprie ş.a.m.d. Masculul
care poate semnala es trul (p erioada de împ
erechere
- n. t. ) mai bin e decât alţii şi care p oate convinge
fe
mela să intre în tufişuri cu el pe durata estru lui,
de
parte de ceilalţi masculi, va avea o şansă mai mare de
a-şi transmite genele chiar şi într- un tip de
împere
chere promiscuu . ( C hiar şi acest tip de împerechere
- în care fe mela al ege - poate îmbunătăţi nu
doar inteli genţa : am argumentat în altă parte că
alegerea
femelei ar fi putut fi un excelent punct de pornire
pentru îmbunătăţirea capacităţilor de utilizare a lim
baj ului, o fe melă punând un accent deosebit pe cap
a cităţile de limbaj ale mascul ului, acestea trebuind
să fi e cel puţin la fel de bune ca acelea ale ei. )
Con diţia ca primatele sociale săfie fiin ţe care gân desc
este pusă de însuşi sistem ul pe care ele îl creează şi îl
men ţin ; ele treb uie săfie în stare să evalueze
84 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
consecinţele prop riu lu i comportamen t, să evalueze
comportamentul afişat al alto ra, săpună în balanţă avan
tajele şi pierderile - şi toa te astea în tr- un co ntext în
care realitatea pe care se bazea ză evaluările lor este
efemeră, ambiguă şi predispusă la schim bare, nu în
ultim ul râ nd ca o consecinţă a propriilor acţiu ni. În tr- o
asemenea situaţie, " talen tul social" este in -
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 85
NT E
disolubil legat de in telect, şi aici, în sfârşit, fa cultăţile
in
telectuale cerute sunt de cel mai înalt nivel.
Jocul intrigii sociale nu fi practicat doar
în baza cunoasterii . . . El ne cesită un
nivel
de in telige�ţa despre care afirm că n-are egal
în nici o alta sferă a viului.
NICHOLAS HUMPHREY,
Co nscio usn ess Regained,
198 4
1'

Cele mai multe dificul tăţi amb ientale, care pot

deter mina selecţia naturală, se întâlnesc în zonele
temp e rate. O dată pe an se instalează o perioadă de
câteva luni când plantele intră într-o stare de latenţă.
O stra tegie de depăşire a iernii este aceea de a
mânca iarbă (c are rămâne nu tritivă chiar şi în stare
de hib ernare ) . Altă strategie, mult mai pretenţioasă,
presupunând multiple mecanisme neurale, e aceea de a
mânca îns eşi erbivorele. Toate antropoidele sălbatice
care mai exis tă trăi esc foarte ap roap e de ecuator;
în vreme ce ele trebuie să facă faţă, poate, unui sezon
uscat, nimic nu se compară cu redu cerea drastică a re
surselor pe tim pul iernii.
Schimbarea climei ocupă următorul loc în ordinea
celor mai obişnuite dificultăţi ambientale periodice,
ea fiind obs ervată chiar şi la tropic e : tiparele anu
ale ale vremii se schimbă al tfe l decât în trecut. U n
exem plu familiar sunt secetele d e mai mu lţ i ani , ca re
du rea ză însă uneori secole sau c h i a r m i l e n i i . În u n e l e
cazuri,
carac teristicile cl i m c i sunt d e pendente de anumit e
 86 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
stări. Am văzut un exem p l u În C o if u l ( ; l a c i er, la vest
de Juneau.'; Când ex p l o r a t o r i i a u t r ec u t d e g u r a
G o l fului Glacier, acum d o u ă s u t e d e a n i , a l i re l atat
c a er a
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 87
NT E
plin de gheaţă. Acum gheţarii s-au retras ' aproape o
sută de kilometri, iar Golful Glacier are o deschide
re dublă faţă de cea din trecut. Câţiva ghe ţari de
mari di mensiuni au rămas în văi le zonei, iar vasul
nos tru a
trecut, la o dis tanţă respe ctabilă, pe lângă unul
dintre aces te ziduri de gheaţă ; bl ocuri mari din el
se spăr
geau şi se prăbuşeau în ocean, chiar sub ochii noştri .
Discutând despre gheţarii lo cali cu un geolog aflat
la bord, am aflat că unii avansau ( c ei pe care am
fost
noi să-i vedem), dar alţii erau în retragere. Avansare
şi retragere în acelaşi timp, chiar în aceeaşi vale şi în
aceeaşi climă ? Ce se în tâmplă, am întreb at ? Se în
tâmplă că un gheţar poate rămâne înţepenit în pozi
ţia "avan sare" timp de secole sau milenii, chiar
dacă între timp clima se răceşte. De exemplu, apa
prove nită din gheaţa topită în câteva veri călduroase
poate aj unge dedesubt şi erodează co ntactul cu
părţile ne regulate ale rocii de bază ; astfel, chiar
dacă procesul de top ire încetează, gheţarul poate
aluneca mai rep e de la vale. Aceasta face, în schimb,
ca masa de ghea
ţă să se rupă mai degrab ă decât să alu nece atu nci
când trece peste asperităţi, şi as tfe l se produc mai
multe fi suri vertic ale. Orice băltoacă de gheaţă
topită de la suprafaţ ă poate ap oi curge spre roca de
bază, lub rifi
ind zonele de contact şi accelerând mişcarea. Î
naltul
88 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
munte de gheaţă încep e să se prăbuşească prin împ
răş tierea părţilor. Î n cele din urmă poţi vedea sup
rafeţe Întinse de apă acop erite cu bucăţi de gheaţă
- în
Golful Glacier însă, gheaţa aj unge în ocean, care ero
dează în continuare gheţarul, smulgându -i bucăţi
uria-
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 89
NT E
ş e care pot pluti, în schimb, către clime mai calde, pen
tru a se topi.
Mai târziu, în aceeasi excursie, am văzut Ghetarul '
�
H bb ard, o insulă de gheaţă de cinci kilometri lu
gi me şi mai înaltă decât vap orul nostru . Blocuri n
mari
de gheaţă, desprinse de valuri, se prăbuşeau periodic
în mare. Î n dreapta golfului Yakutat am p utut
vedea fi ordul Ru ssell. Cu doar un deceniu în
urmă, intra
rea în aces t fi ord era blocată de gheaţa plutitoare
pro venită din Gheţarul Hubbard. Avansarea
gheţarului a fost mai rapidă decât puterea valurilor de
a-l fărâmi ţa, astfel acesta s-a strecurat prin gura
fiordului, ză găzuindu-l. Nivelul apei a început să
crească în spatele stăvilaru lui de gheaţă ameninţând
mamife rele marine prinse acolo, căci ap a sărată se
dilua din ce în ce mai mult cu cea provenită din
gheaţa proaspăt topită. Când nivelul lacului a crescut
aproximativ de două ori faţă de nivelul mării, stăvi
larul de gheaţă s-a rupt.
Ştim totul despre valurile de gheaţă plutitoare din
statul Was hington, căci ele au bl ocat râul
Columbia de cel puţin 59 de ori cu circa 1 3 000 de
ani în urmă ; de fi ecare dată când stăvilarul de
gheaţă se sp ărgea, un zid de ap ă se revărs a prin
mijlocul Washingtonu lui, sfârtecând pământu l şi
târându-l către mare. '" (Poate că mugetul a&lncu ri
lor n e l i n iş tite preve nea pe oricine încerca s ă p
rindă somon în a p e le d in aval ale râu lui că trebuie
să m e a rg ă În am o n te. )
Zăgăzuirea unui fi ord ar fi P U I U l av ea mai m u l t e
90 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
consecinţe grave. Fiordu rilc s u n l adesea aco p erite de
gheaţă plutitoare la fel cum văi le l l l o l l l a l l C sunt te
mpo rar blocate de pietrişul adus de ava lan�e . Î n să fi
ord u -
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 91
NT E
riIe zăgăzuite servesc drept rezervoare natu ral e
de apă proaspătă, iar când în tr-un sfârş it
stăvilarele de gheaţă se rup, cantităţi enorme de apă
proaspătă aj ung în oceanele învecinate într- o
jumătate de zi, cât altă dată într- o jumătate de an.
Apa proaspătă se întinde iniţial la sup rafaţa ocea
nului şi abia mai târziu se amestecă cu apa sărată.
Din păcate, stratul reîmp rospătat de la sup
rafaţă poate avea co nsecinţe nefas te maj ore în cazul
fi ordu rilor din Groenlanda; este un potenţial
mecanism de închidere pentru câteva secole a
curentului nord-atlan tic ce încăl zeşte Europa - un
subi ect asupra căruia voi reveni cu rând.
Vă spu n toate acestea pentru reliefarea as imet
rici uriaşe între acu mularea de gheaţă şi topi rea ei
ulte rioară ; aces te fe nomene nu sunt ase
mănătoare schimbu lui de energie implicat de în
gheţarea şi topi
rea unei tăviţe de cuburi de gheaţă. Î n faza de acu mu

lare se menţin orice crăpături pline cu zăpadă

proaspătă şi se micşorează alunecarea zonelor de con
tact cu roca. Topirea este ca o prăbuşire cu încetini
torul a unui castel de cărţi de j oc.
Su ntem familiarizaţi cu aceste faze de la cele trei p
o ziţii ale aparatel or de aer condiţionat : re ce-
răcoa re- cald. Nu doar gheţarii au faze, ci şi curenţii
oceanici şi cl imele co ntinentale - faze care pot fi
declanşate, în unele cazuri, de valurile îndep ărtate de
gheaţă plu titoare. Uneori tempe ratura anuală şi
ploile torenţiale se modifi că radical cu atâta rap
iditate încât au impli caţii majore în procesul
evoluţiei, dând reale avantaj e animale lor adaptabile,
92 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
precu m corbul, faţă de concu renţii lor inferiori.
Acesta este de fapt su biectu l capi-
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 93
NT E
tolului : cum este călăuzită evoluţia, cu toată impre
vi zibil itatea ei, spre producere a tipului nostru
de adaptabil itate - instabilitatea c1 imatică rep etată
con stituie un tip special de sp rij in pentru exis
tenţa re perto riilor largi şi a înce rcărilor reu şite .

Pale oclimatologii au descop erit că multe zone

ale Pământului suferă schimbări c1imatice extrem de
bruş Secetele de zeci de ani sunt un exemplu, iar
acum ştim ceva şi despre ciclul de treizeci de ani în
care Sa hara se extinde şi se res trânge. Ciclul El Niiio,
durând în medie cam şase ani, are acum, se pare,
efecte ma j ore asupra ploilor torenţiale din America
de Nord .
De asemenea, au existat câteva episoade în care
pădurile au dispărut pe parcursul câtorva decenii din
cauza sc �derilor severe de temperatură şi ploilor to
renţi ale. Intr-o altă schimbare bruscă, ploile calde au
reap ărut fără veste câteva secole mai târziu - deşi,
de Ia ultima revenire a Europei Ia o climă de tip
sibe rian, a trebuit să treacă mai mult de o mie de ani
până să se încălzească din nou. ,',
Î n anii ' 8 0, când s-au des coperit dovezi ce confir
mă aceste schimbări bru şte ale c1imei, am crezut
că
ele erau particularităţi ale glaciaţiunilor (perioadele
glaciare au venit şi-au trecut de-a lungul ultimelor
2,5 milioane de ani, topiri m asi ve ale gh eţuri lor
înre
gis trându -se Ia fiecare 1 0 0 0 0 0 de a n i ) . N i ci u n u l
din
tre episoadele d e răcire brus cl n u s - a pet recut
în
94 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
ultimii 1 0 0 00 de
Dar se constată că doar în p er i o a d a a c t ua l ă d i n
t re glaciaţiuni ele n-au avut loc ( p in �l a c u m ) . V remea
c a l d ă d e după ultima încălzire majo ra a r i i mei d e a
c u Jl l
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 95
NT E
1 3 0 000 de ani a fost turbulentă în comp araţi e cu
ac tuala peri oadă interglaciară; primii 1 0 000 de
ani ai perioadei calde au fost punctaţi de două epis
oade de răcire brus că. Unul a durat 70 de ani, iar
celălalt 750
de ani . Î n timpul lor, pădurile germane de pini
au fost înlocuite cu tufiş uri şi ierburi caracteristice
acum
Siberiei
Am fost scutiţi astfel de as emenea episoade amenin
ţătoare pentru civilizaţi e. Din punct de vedere cli
ma
tic, am trăit şi trăim vremuri neobişnuit de stabile.

o climă capricioasă care distruge pomii fructiferi ar

fi un de zastru pentru populaţiile multor specii regio
nale de maimuţe. Deşi ar lovi, de asemen ea, şi
multe omnivore, acestea ar putea rezista cu alte
alimente, iar urmaşii lor ar putea face parte din exp
lozia demo grafică ce urmează crizei, când rămân
doar câţiva competitori.
Î n asemenea tipuri de redres are există,
temporar, suficiente resurse as tfel încât cei mai
mulţi pui pot
supravieţui până Ia vârsta reproducerii ; o pot face
chiar şi exe mplarele accidentale provenite din
încur căturile genetice pe care le produc
spermatozoizii şi ovulele. Î n vremuri normale,
asemenea "accidente"
mor în cop i lărie, dar în timpul redres ării ele fac fa
ţă slabei concurenţe ; e ca şi cum regulile obişnuite
ale concurenţ ei ar fi fost temp orar suspendate. Se
96 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
p oate ca la următ oarea criză tocmai unele dintre
exemp la rele accidental e să aibă însuşiri mai
potrivite pentru a rezista, oricare ar fi resursele
rămas e. Laitmotivu l tradiţional din procesul
darwinist este sup ravieţuirea
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 97
NT E
celor adaptaţi, dar vedem aici că aceasta es te doar re
cuIul vremurilor grele ce contribuie la perpetuarea
laturilor creatoare ale evoluţiei. ':'
Desi Africa era în curs de răcire si uscare acu m
, ,

circa 4 milioane de ani, pe vremea când p oziţia

cor purilor hominidelo r devenea verticală, totuşi
dimen siunea creierului nu s-a modificat prea
mult. Până acum nu există prea multe dovezi că s-ar
fi mărit cre ierele în timpul schimbărilor climei
africane din pe rioada cuprinsă între 3 ,0 mili oane şi
2,6 milioane de ani în urmă - o perioadă în care au
apărut multe spe cii noi de mamifere afri cane. Nu
este aici locul unei discuţii mai largi asup ra tuturo
r factorilor implicaţi în evo luţia umană, dar este
impo rtant de remarcat că dimensiunile creierului
hominidelor începe să creas că în perioada cuprinsă
între 2,5 şi 2,0 milioane de ani în urmă, continuând
cu o uimitoare împ ătrită ex tindere a cortexului
cerebral al antrop oidelor. Aceas ta e perioada erelor
glaciare şi, deşi în Afri ca nu prea se aflau gheţari,
continentul a suportat, probabil, fluc tuaţii masive ale
climei în timpul reorganizării curen ţilor oceanici. O
eră glaciară nu e restrânsă la emisfera nordică ;
gheţarii din Anzi s-au modificat şi ei, în ace laşi timp .
Primele episoade majore ale plutirii gheţari lor din
Atlantic au avut loc În perioada c u p r i ns ;l Între
circa
2,5 1 şi 2,37 de m il i o a n e de a n i Î n u rm ;i, b u d ţ i l c
de gheaţă atingând lati tu d i n i l e b r i t a n ice s u d i c e .

M a l u rile d e gheaţă din Antarcticl, ( ; r o c l l l . l l l d .l , E u r

op a d c Nord şi America de N o rd ne-au În s oţit d i
ntotde a u na, topindu-se doar ocaz i o n a l I > u pa c u m.
 98 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
s e � t i l', În
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 99
NT E
prezent ne aflăm într-o perioadă interglaciară, care a
început cu circa zece mii de ani în urmă. Există un
ritm amp lu de avansare şi retragere a gheţii, asociat
cu modificări ale înclinaţiei axei Pământului şi ale or
bitei lui în j urul Soarelui.
Ano timpul celei mai mari ap ropieri a
Pământului de Soare variază ; periheliul este în
prezent în prima săp tămână a lui ianu ari e.
Periheliul se perindă prin calend ar, revenind în
ianuarie peste 1 9 000 până la
26 000 de ani, în funcţie de locul celorlalte planete.
Configuraţiile celorlalte planete se repetă cu aproxi
maţie la aproape fi ecare 400 000 de an i. Atracţia
lor gravitaţională determină modificarea fo rmei
orbitei
Pământu lui de la ap roape circulară la elip soidală. (
Î n prezent suntem cu trei procente mai departe de
Soa
re în iulie, deci primim cu şapte procente mai
puţină căldură. ) Mai mult, înclinaţia axei
Pământului varia
ză între 22,0° şi 24,6°, un ciclu durând 41 000 de
ani. Ultima înclinaţie maximă a fo st acum 9 500
de ani ;
cea curentă este de 23,4° şi se află în scădere. Cele trei
ritmuri se combină pentru a contribui la o topire re
almente maj oră la aproape fi ecare 1 0 0 000 de ani,
de regulă atunci când înclinaţia e maximă şi
periheliul este în iunie ; aceas ta determină veri
extrem de fier binţi în latitudinile nordice superio
are, unde se afl ă situate cele mai mari pături de ghe
a ţă. "
10 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
0 Peste încetinirea glaciară se suprapun episoadele
de răcire şi reîncălzire bruscă menţio nate mai
înain te. Primul care a fost descoperit a avu t loc -
în urmă cu 13 000 de ani - în momentul în care
toţi acei fac tori orbitali s-au combinat produ când
verile fierbinţi
 EVO L U Ţ I A A N I M A L E L O R I N T E L I G E 10
NT E 1
SCHIMBĂRIL E BRUSTE ALE CL IM E I ÎN T I M P U L
U LTIMEI GLACIAŢIUNI
10 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
2

Prim a pe rioadă caldă s- a sfârş i t acum

Sporirea cu
circa 1 2 0 000 de ani ; a înre g istrat şi
50% a p lo ilor
două modi ficări bruş t e durând 750 şi
t o rcn ţ i a lc
70 d e a n i.
Furtu ni m ai
p U ţ i n sev ere,
Seco lu l dinainte şi d u p ă rc- d oa r timp de
încăl zi r ea bruscă 20 de a ni

În emi sfera nordică - Într- adevăr, ju mătate

din gheaţa acumulată se topise dej a. Younger Dryas
( nu mele unei plante arctice al cărei polen a fo st
găs it adânc sub vechile lacuri din Danemarca) a
apărut brusc. Mostrele prelevate din păturile de
gheaţă ale Groenlandei arată că a apărut la fel de
brusc. Plo i le torenţiale anuale s-au redus, furtu nile
de iarnă au d e
venit mai aspre, iar temp eratura medie europeană a
scăzut cu circa 7° C totul în câteva decenii. Aceas
-

tă răcire bruscă a durat mai mult de o mie de ani

p â n ă când, la fel de abrupt, ploile calde s-au reÎntors .
( C u privire la încălzirea globală di n cauza efectu lu
i d e seră, remarcaţi că ultima dată când s- a produs o
răc i re bruscă a fo st În timpul unui episod major d e
Î n c :1 1 · zire globală treptată. )
 Mostrele d e ghe aţă din Groenlanda pot fi
datate în urmă cu doar până la o zecime din cei 2,5
milioa ne de ani ai erei glaciare pleistocene ; în
Groenlanda a rămas gheaţă doar din ultimii 2 50
000 de ani, pen tru că antep enultima topi re a
dezgolit complet roc a de bază. Dar mostrele
înregis trează ultimele două topiri majore - cea
care a început cu 1 3 0 000 de ani în urmă şi cea mai
recentă, care a început cu 1 5 000 de ani în urmă şi s-a
încheiat acum circa 8 000 de ani . Cel mai important
este că se pot vedea "trei inele" anua le în ultimele
milenii şi se pot număra anii, se pot lua mostre ale
izotopilor de oxigen şi deduce astfel tem peratu ra
de la suprafaţa mării în timpul evap orării apei din
Atlanticul mij lociu, înaintea căderii ei sub formă
de zăpadă în Groenlanda.
Paleoclimatologii pot observa acum o mulţime de
eveni mente bruşte din ultimii 1 3 0 000 de ani,
supra puse încetiniri i glaciare - şi chiar apărând în
timpul perioadelor calde. Marile valuri glaciare pot fi
unul din factori - pe care îl discut în The Ascent
ofMind pen tru simplul motiv că o mare cantitate
-

de apă proasp ă tă, plutind la sup rafaţa oceanului

înainte să se amestece cu ap a sărată, poate determina
schimbări maj o re ale curentu lui oceanic ce aduce
multă căldură în Atlan ticul de Nord şi aj ută la
încălzirea Europ ei în timpul iernii. De aceea mă
îngrij orează valul glaciar care pro duce un rez ervor
imens de apă proasp ătă În fiordu riIe Groenlandei :
po ate fi eliberat Într-o singură zi, când în cele din
urmă cedează un stăvilar de gheaţă. Ultima dată
când am z burat peste vastul sis tem de fiorduri de
p e coasta estică a Groenlandei la 70° lati-
tudine nordică, am fost îngrozit să văd fiorduri
care, deşi deschise spre ocean, aveau înfăţişarea unor
rezer voare inel are, gata să se revers e. Există o
zonă fără gheaţă extinsă mult deasupra liniei cotei
maxime a flu xului, şi peste tot părea să aibă acelaşi
nivel ; aceasta indică o enormă acumulare de apă
proaspătă forma tă cândva încă de pe vremea ulti
mei ere glaciare, ni velând uniform întinderea de
gheaţă.
O altă răcire bruscă ar fi devastatoare pentru agri
cultura din Europ a, iar jumătate de miliard de oa
meni i-ar îndura consecinţele - efectele asupra
plantei Younger Dryas au fo st obs ervate pe to t
cu pri nsul � lobului, chiar şi în Australia şi sudul
Cali fomiei. In vreme ce încă una ar ameninta , ,

civilizatia
umană, răcirile bruş te din trecut au j u c at probabil
un
rol important în evolu ţia strămoşilor noştri antro
poizi, tocmai d atorită derulării atât de rapide a aces
tor episoade.
Nu putem cere unui om să se po trivească imediat unui lo
c care nu-i pe po triva lui. El are nevoie de timp pen tru a
se remodela.
MARK TWAIN

Importanţa mob ilităţii animalului pe du rata întregii

sale vieţi depin de de scara de măsurare a timpului :
atât călătorul modern, cât ş i a n t ro p o i d a În evo luţie
depind de cât de re p e d e se s c h i m b ;l v re m e a \ii cât
d u rează călăto ria. Când c i m p a n i ' . c i i d i J l U g a n d a aj
u J l g l a u n pâIe d e pomi fr u c t i fe ri , c i d es co p e Ll
ad es e a el eficientele maim u ţe locale a u "CU L1 \ a l " d ej a
copaci i de fruc tel e bune de mân cat. C i m p.l Ili'.ei i se
pot Î n toa rce Ia pes cuitul de termite sau la Î n c er c a rea
d e a pri nde ( )
90 C U M G Â N DE ŞT E C R E I E R U L

maimuţă pentru a o mânca, dar în realitate populaţia

lor este drastic limitată de această competiţie, în ciu
da faptului că ei au un creier de două ori mai mare
decât al concurenţilor lor specializaţi.
Mobil itatea nu e înto tdeauna o calitate, şi nu în
totdeauna e mai bine să fii mai mobil . După cum
ştiu cei ce călăt oresc frecvent cu avionul, pasagerii
care au doar bagaj e de mână pot lua oricare di ntre
taxiurile libere, pe când cei încărcaţi cu trei valize
aşteaptă veri ficarea bagaj elor lor. Pe de altă parte,
dacă vremea este atât de imp revi zibilă şi excesivă
încât toţi trebu ie să călătorească cu o gamă largă de
haine de la costum e de baie la pufoaice arctice, cel
care e obişnuit cu multe e avantaj at faţă de cel limitat.
La fel e şi în cazul mobilită ţii comportamentale care
permite speciei să treacă ime diat de la ceea ce îi este
propriu la ce îi este impropriu .
Mobilitatea ar putea, de ase menea, să necesite un
creier mai mare. Dar a i nevoie de nişte criterii fo arte
bune ca să pui în balanţă dezavantaj ele unui creier
mare. După cum remarca lingvi stul Steven Pinker :
De ce a al es evoluţia mereu acel organ bulbos cu
metabo lismul său hulpav pentru extind erea dimensiunii
creieru lui ? O fi inţă cu un creier mare este condamnată
la o viaţă care îm bină toate dezavantaj ele ţinerii unui
dovleac În tr-o coad ă de mătură.. . iar pentru femei
dezavantaj ele ex pulzării u nei di tamai "pietre la rinic
hi", la fi ecare câţiva ani. Orice selecţie a înseşi mărimii
creierului l-ar fi favori zat pe cel cât gămălia de ac.
Selecţia unor capacităţi spori te de calcu l (limbaj, percep
ţie, gândire ş.a.m.d . ) trebuie să ne fi dat un creier mare ca
u n efec t secund ar, nu invers ! '"

Pentru orice model al inteligenţei ca acumulare sporită

 EVO LUŢIA A N I M A L E L O R I N TE L IG E N 91
important
TE
es te cât de rep ede se schimbă
lucrurile,
92 C U M G Â N DE ŞT E C R E I E R U L

indiferent dacă aceasta imp lică un creier mai mare

sau doar unul reorganizat. In orice fel de clime, spe
cialistul poate în cele din urmă să atingă acele perfor
manţe care copleşesc generalistul suprasolicitat ;
oricum, adap tările anatomice apar mult mai lent
decât frec ventele schimbări climatice ale erelor
glaciare, ceea
ce face ca adaptările să "urmeze" cu greu clima. Î ntr-a
devăr, treceri bruşte de la o climă la alta pot apărea în
timpul vieţii unui singu r individ, care fie că are
rezer
va de capacităţi neces ară sup ravieţu irii, fie că n-o
are.
Argumentul acesta se ap lică multor om nivore, nu
doar strămoşilor noştri . Dar nu există alte exemple
de extinderi împ ătrite ale creierului în ultimel e
câte
va milioane de ani, as tfel că doar o climă dezordona
tă nu asigură dobândirea unui cap mai mare. S-a mai
întâmp lat şi altceva, iar epis oadele schi mbărilor
cli matice bruşte probabil i-au amplificat importanţa,
ceva ce a ţinut în afara competiţiei concurenţii "care
ştiu una şi bu năcc în favoarea tipului celor "p ricepuţi
la toa te ", care a evoluat.
Fiecare are o teorie preferată despre ceea ce ar fi pu
tut fi acest "altceva" (de exemplu, Nick Hu mphrey ar
alege inteligenţa socială ca factor determinant). Candi
datul meu este doborârea precisă a vânatului -
dis
ponibilitatea de a mânca animalele ce mănâncă iarbă
pentru a supravieţui ierni i. Dar cei mai mulţi oameni
ar alege limbajul. Î n special sintaxa.
 EVO LUŢIA A N I M A L E L O R I N TE L IG E N 93
{Înţelege T E rea limbajului} an trenează multe co mpo/l
e/l l e ale inteligenţei: recunoaşterea cuvintelor,
decodljic,m·a În ţelesurilo r lor, fragm en tarea
succesiunilor de cuvinte În e/e mente grama ticale,
combinarea înţelesuri/a r În cmm{lIri, deducerea
legăturilor În tre enunţuri, re ţ in e rea În lI 1 C ll l l m i l
94 C U M G Â N DE ŞT E C R E I E R U L

de scurtă durată a conceptelor anterioare în timpul

pregă tirii discursului următor, deducerea in ten ţiilo r
vorbitoru lui sau scriitorului, schematizarea esenţei
unui pasaj... [Cititorul} construieşte o reprezentare
mentală a situa ţiei
# acţiun ilor descrise.. . Cititorii tin d să-şi amintească
mai degra bă modelul mental pe care l-au co nstruit al
unui
text, decâ t textul însuşi.
GORDON H. BOWER şi
DAN IEL G. MORROW, 1 9 90'·:

A desea observ că un roman, chiar unul bine scris şi in

te resa nt, se estomp ează curând după ce l-am terminat.
Îmi amintesc perfect ce-am simţit când l-am citit, starea
în care eram, dar sunt mai puţin sigur în privinţa deta
liilor po veştii. Este aproape ca şi cum cartea arfi fost,
după cum spu
nea Wittgenstein despre propoziţiile sale, o scară ce
trebuia urcată şi ap oi aruncată după ce şi-a îndeplinit
scopul.
SVEN BIRKERTS, 1 994'·:
 5
Sintaxa - u n fund ament
al inteli genţei

E greu de imaginat cum ar putea gândi o fiinţăfără

lim baj, dar s-ar pu tea crede că o lume fără nici un fel
de lim baj ar semăna într-un fel cu o lume fără bani -

o lume în care ar trebui să se fa că schim buri cu

obiectele de uz cu
rent mai degrabă decât cu sim boluri de meta l sau
hârtie pen tru valoa rea acestora. Cât de înceată şi
greoaie ar fi o vânzare simplă şi cât de imposibilă una
mai complexă!
DEREK B I CKERTON,
La nguage and Sp ecies, 1 9 90 '"

Noi, oamen ii, avem anumite capacităţi sp

ectaculoase în comparaţie cu verii noş tri cei mai
apropiaţi dintre antrop oidele existente - chiar în
comparaţie cu ac e le antrop oide care împărtăşesc mult
din inteligenţa noas tră socială, capacitatea de a se pune
la adăpost şi cea de a înşela. Noi avem un limbaj sin
tactic în stare să sus ţină gândirea metaforică şi
analogică. Noi planificăm întotdeauna dinainte,
imaginând scenarii ale viitorului, alegând apoi vari
antele care ţin cont de posibilităţile îndepărtate.
Avem chiar muzică ş i dans . Care au fost paşii prin
care o fi inţă de tipul cimpanzeului s- a tran s format
Într-una aproape umană ? Aceas ta-i întreba rea cu
adevărat centrală pentru umanitatea noastră.
94 C U M G Â N D EŞTE C R E I
ERUL
Fără îndoială, cam tot ce îns eamnă intelige
nţă umană este sintaxă - fără sintaxă noi am fi cu
foarte puţin mai isteţi decât cimpanzeii. Cazul
unui băiat de unsprezece ani, surd, crescut zece ani
fără limba jul se mnelor, prezentat de neurologul
Oliver Sacks, arată cum este viaţa fă ră si ntaxă :
Joseph ved ea, distingea, gândea în categorii şi le folos ea
; nu avea probleme cu percepţia categorială sau
generaliza rea perceptuală, dar se părea că nu poate
merge mult mai departe ; nu putea să reţi nă idei abs
tracte în minte, să me diteze, să se joace, să planifice.
Părea complet axat doar pe aspectu l propriu al
lucrurilor, era incapabil să intre în tr-un domeniu al
imaginarului sau al fi guratului ... Ase meni unui animal
sau unui bebeluş, părea blocat în prezent, li mitat la
percepţia propriu lui şi imediatului, deşi con ştientiza
această percepţie cum nici un sugar n-ar fi putu t-o face. 1'

Cazuri sim ilare ilustrează de asemenea că orice

apti tudine intrinsecă pe ntru limbaj trebuie
dezvoltată prin p ractică în timpul primei copilării.
Joseph n-a avut ocazia să obs erve modul de
operare al sintaxei în timpul ani lor cruciali ai
copilăriei timpurii : n-a putut auzi limbajul vorbit
şi nici nu i s-a arătat vre odată si ntaxa limbajului
prin semne.
Se crede că trebuie să exi ste un bioprogram, numit
uneori " Gramatică Univers ală" . Nu este însăşi
gra matica mentală ( la urma urmei fi ecare dialect
are o gramatică diferită), ci mai degrabă
predispoziţia cui
va de a descop eri gramatici în ceea ce îl înconj oară
într-adevăr, gramatici particul are dintr-o mult
mai largă mulţime de gramati ci posibile. Pentru a
 S I NTAX A - UN FUND A M E N T AL INT E L I G E NŢ E I
înţele95ge de ce oamenii sunt atât de inteli genţi, tre
buie să
96 C U M G Â N D EŞTE C R E I
ERUL
înţelegem cu m au rem odelat strămoşii noş tri
reper toriul simboli c al antropoidelor şi cum l-au îm
bună tăţit inventând sintaxa.

Din păcate, cam tot ce ne-a rămas de la strămoşii noş tri

din ultimele p atru milioane de ani sunt pi etre şi
oase, şi nu capacităţile lor intelectuale. Alte specii
s -au desprins pe parcu rs, dar ele nu mai există
pentru a fi cercetate. Trebuie să ne înt oarcem cu
şase milioane de ani înaintea apariţiei speciilor cu
care avem un stră moş comun : ramura nonhominidă
însăşi s-a divizat acum circa trei milioane de ani în
cimpanzei şi mult mai rarii bonobi ( " cimpanzeii
pigmeilor" ). Dacă vrem să arunc ăm o privire asupra
comportamentel or an cestrale, spec ia bonobo este
cea mai bună alegere. Ei au mai multe asemănări
comportamentale cu oame nii şi sunt, de as eme nea,
subiecte mult mai bune pen tru studierea limbajului
decât cimpanzeii care au fost "vedetele" anilor '60 -
'70.
Lingviş tii au prostul obicei să pretindă că ceea ce
nu are sintaxă nu e limbaj . H m ! As ta-i ca şi cum
ai spune că un cântec gregorian nu e muzică doar
pen
tru că nu fo loseşte, precum Bach, tehnica polifonică
stretto, cântatul pe mai multe voci, inversiunea în
oglindă a temelor. De vreme ce lingvistica se limitea
ză la "B ach şi după Bach" , cade în primul rând
în sarcina antrop ologilor, etologilor şi specialiştilor
în psihologie co mparată să fi e " muzicologii " , să se
lup te cu problema a ceea ce a fost înaintea sintaxei .
Le pădarea trad iţională a lingvi ştil or de toate
cercetările de genul aces ta ( " Ştii, nu e cu adevărat
 S I NTAX A - UN FUND A M E N T AL INT E L I G E NŢ E I
97 ) este o ciudată eroare categorială, de vreme
lim baj"
ce ob iectul ccr-
98 C U M G Â N D EŞTE C R E I
ERUL
cetării este înţel egerea an teceden telor
puternicei structurări pe care o furnizează sintaxa.
Uneori poate fi de aj utor bine cunoscutul loc
co mun "ontogenia - repetă- fi logenia" , d ar
limbaj ul uman e dobândit atât de repede În prima
copil ărie Încât cred că există o accel erare care
maschează com plet orice r egi e ini ţială la fel cum
autostrăzile tind să şteargă orice urmă a vechilor
drumuri . Rapidul tra seu încep e la sugari cu
extinderea graniţel or fenome nului : prototipuri le
devin "magneţii" care captu rează variante."; Apoi
apare o pronunţată receptivitate pen tru noi cuvinte
în al do ilea an, pentru structura de in ferare a
cuvintelor În al trei lea ( dintr-odată copiii Înc ep
să fo los ească cu cons ecvenţă trecutul simp lu şi
pluralu l, o generaliz are ce apare fără prea multe
eli minări succesive ), iar pentru poveşti şi fantezie
pe la al cincilea. Este un noroc pentru noi că cimpan
zeilor şi bonobilor le lipseşte un asemenea tras eu
rapid, căci ne oferă şansa să vedem, În dezvo ltarea
lor, etap ele intermediare anterioare puternicei
noastre si ntaxe.

Maimuţele săl batice de savane I fo losesc patru

ţipete de alarmă diferite, câte unul pentru fiecare
di ntre animalele de pradă ce le atacă de obicei."; De
aseme nea, mai au alte vocalizări pentru reunirea
grupului sau pe nt ru a semnala aprop ierea unui
alt grup de maimuţe. Cimpanzeii sălbatici
utilizează în jur de treizeci şi şase de vocali zări
diferite, fi ecare dintre el e, ca s i al e maimutelor de
"

savan e, având Întelesul ei. Un lătrat pu ternic de tip

,

uaa, al unui cimp anzeu În-

 S I NTAX A - UN FUND A M E N T AL INT E L I G E NŢ E I
99
I E vorba de Cercop ithecus aethiops pygeryth rus (n. t. ).
 10 C U M G Â N D EŞTE C R E I
0 ERUL
seamnă provocare, fu rie, un Lătrat tuşit încet este,
surprinzător, o ameninţare . Uraaa e un amestec de
cu riozi tate cu fri că ( ,, 0 chesti e ciud ată, treaba
asta ! " ), iar un huu încet semnifică ciudăţenia fără
ostil itate ( " Ce este chestia asta ?" ). Dacă un uaa -
uraaa-huu ar însemna ceva diferit de buu - uraaa
- uaa, cimpan zeul ar trebui să suspend e ju d ecata, n
eţi n â n d s eama de înţelesurile standard ale fi ecărui
strigăt până când întregul şir nu a fo st recepţi onat
şi analizat. Asta nu se întâmplă. Combinaţiile nu sunt
folosite pentru anu mite înţelesuri.
Oamenii au, de asemenea, în j ur de treizeci şi şase
de vocalizări numite foneme - dar nici unul nu
are
înţe les ! Nici chiar maj oritatea si labelor precum
"ga"
şi "li" n-au nici un înţ eles dacă nu sunt combinate
cu alte fo neme pentru a forma cuvinte cu înţeles
precum
"gal axi e" sau " liliac" . Undeva, de-a lungul
evoluţiei, străm oşii noştri au cu răţat cele mai multe
dintre su netele vo rbirii de înţe lesul lo r. Dar
comb inaţiile de
sunete au acu m înţeles : noi înşiruim laolaltă sunete fără
sens pentru a face cuvinte cu înţeles. Aceasta nu s -a
observat nicăi eri în regnul animal.
Mai mult, exis tă, şiruri de ş iruri - precum
expre
siile ce formează această propoziţie - ca şi cum prin
cipiul ar fi fost repetat la încă un nivel de organizare .
Maimuţele şi antrop oidel e pot r ep et a u n s t r i gă t
pen tru a-i intens ifica înţelesul (ca şi m u l te l i m b aj e
u m a n e , cum ar fi cel polinezian ), dar n e - o a m e n i i
 S I NTAX A - UN FUND A M E N T AL INT E L I G E NŢ E I
d i n s ă101
l b ă ti
cie nu înş iruie laolaltă ( deocamd ată) s u n e te
d i feri t e
pe �tru a crea înţelesuri co mplet noi .
Incă n-a exp licat nimeni cu m au l u a t - o s t răm oş i i
noştri p e calea cea bună a înl o c u i r i i regu l i i un - SUll
el
10 C U M G Â N D EŞTE C R E I
2 ERUL
/un - în ţeles cu un siste m comb inatoriu secvenţial
de foneme fără sens, dar este probabil una dintre cele
mai importante etape ale evoluţiei de la antropoidă la
om.

Albina, cel pUţin În contextul unui s istem simplu de

co ordonate, pare să fi scăpat de schema un -semn/un
-în ţeles. Când se întoarce la roiul ei, ea execută un
,',

"dans legănat" în formă de opt, ce comunică

informaţii de spre amplas area sursei de hrană pe care
tocmai a in spectat-o. Unghiul axei cifrei opt
indică direcţia în c are se află hrana. Durata dansului
e proporţională cu distanţa de la roi : de exemplu,
cel puţin în inter pretarea tradiţională, trei rotiri în
formă de opt ar ară ta şaizeci d e me tri dis tanţă
p entru albina itali ană obişnuită, deşi pentru cea
germană ar arăta o sută cinci zeci de metri - aceasta
ţine mai mult de gene decât de societatea în care a
crescut albina. Şi totuşi, lin gviş tii nu sunt prea imp
resionaţi - în cartea sa, Lan guage and Sp ecies, De
rek B ickerton nota :
Oricare alte creaturi pot comunica doar despre lucrurile
care au semnificaţie evoluţionistă pentru ele, dar fiinţele
u mane pot comunica despre orice .. . Strigătele şi
semnele animalelor sunt structural hol istice şi nu pot fi
divizate în părţi componente, cum poate fi limbajul.. .
Deşi, în s ine,
su netele li mbajului [ uman] nu au înţeles, ele pot fi
re
com binate în diferi te moduri pentru a prod u ce mii de
cu
vinte, fiecare cu un înţeles distinct. .. Exact în acelaşi mod,
un număr fi nit de cuvinte ... pot fi combinate pe ntru a
p rod uce un infinit număr de propo ziţi i. Nu există
 S I NTAX A - UN FUND A M E N T AL INT E L I G E NŢ E I
103 nici
nimic măcar vag asemănător în comunicarea
animală.'"

Cu suficient exerciţiu, numeroase ani male pot Învă

ţa o gamă largă de cuvinte, simboluri sau gesturi
 S I N TAXA - UN F U N D A M ENT AL I N T E L I G ENŢE I 99

umane - dar trebuie făcută cu grij ă dis tincţia

între înţelegere şi capacitatea de a iniţia co
municări com plic ate. Acestea nu merg cu necesitate
împreună.
Câinele unui psiholog, după cum spuneam mai
devreme, înţelege în jur de nouăzeci de elemente ;
cele şaizeci pe care le produce nu se suprapun prea
mu lt, ca înţeles, cu cele recepţionat e. '·' Un leu de
mare a în
văţat să înţeleagă o sută nouăzeci de gesturi umane
dar numărul gesturilor cu care răspunde e mult mai
mic. B onobii au învăţat chiar un număr şi mai
mare
de simb oluri pentru cuvinte şi le pot combina cu
ges turi pentru a cere ceva. Un pap agal cenuşiu a În
văţat în zece ani un vocabu lar de şaptezeci de
cuvin te ce include treizeci de nu me de obiecte,
şapte culori, cinci adj ective privind forma şi o
diversitate
de alte "cuvinte" - şi poate formula cereri cu
unele dintre ele.
Nici unul dintre aceste animale talentate nu po
vesteşte despre cineva care i- ar fi făcut cuiva ceva ;
nici
măcar nu discută despre vreme. Dar e clar că verii
noştri cei mai aprop iaţi, ci mpanzeii şi bonobii,
pot atinge niveluri considerabile de înţelegere a
limbaj u lui cu aj u torul unor profesori pricepuţi
care î i pot motiva. Cel mai instruit bonobo, sub
îngrij irea lui Sue Savage-Rumbaugh şi a colaborato
rilor ei, poate interpreta acum propoziţii pe care nu
le-a mai auzit niciodată Înainte - precu m " K a n z i ,
d u -te la birou şi adu-mi mingea roşie" - aproape Ia
fc l d e b i n e ca u n copil d e doi ani ş i jumătate. ' N i ci
bon o bo, nici copi luI nu construiesc asemenea
propo z i ţ i i , d ar ei pot de monstra prin acţiu nile lor că
le Î n ţ c l e �. 1 ) C al tfel, şi În
100 CUM G ÂND EŞTE CR
E I ERUL
dezvoltarea limbajului la copii apare întâi înţele gerea
şi abia ap oi exprimarea.
Mă întreb adesea câte dintre succesele modeste în
regis trate în studiul limbajului antrop oidelor s-
au
datorat doar unei motivaţii insuficiente ; poate că pro
fe sorii trebuie să fie suficient de buni pentru a
înlo cui auto-motivaţia normală a receptivităţii
micului pui. Sau poate succesele li mitate s-au
datorat fap tu
lui că nu s-a început cu animale fo arte tinere ? Dacă
un bonobo poate fi mo tivat cumva în primii săi doi
ani să înţeleagă noi cuvinte într-un ritm aprop iin
du-se de cel al cop ilului de un an, ar pu tea oare el
ap oi să meargă mai departe şi să descop ere fo
rmarea cuvintelor în maniera copilului pre-s
intactic t Dar s-ar întâmp la oare aceasta suficient
de înc et pe ntru ca noi să putem vedea clar etapele
care precedă sin taxa propriu -zisă, acelea acoperite
de " autostrăzile" bine delimi tate fu rnizate de actu
alul geno m uman ?

Î ntreaga capacitate de comunicare a acestor animale

este foarte impresionantă, dar este ea limbaj ? Terme
nul lim baj e fo losit mai degrabă imprecis de către
cei
mai mulţi oameni. Î n pri mul rând se referă la un
dia
lect particular, precum engle za, fri zona s au
olandeza
(ş i germana de acum o mie de ani din care au
derivat
fiecare - şi, mai înainte, proto-indo-europeana).
 SINTAXA - UN FUND AM ENT AL INTELIGENŢE I 101
Dar 101101
lim baj desemnează, de asemenea, categoria ul tracu

prinzătoare a sistemelor de co municare ce sunt elabo

rate artificial. Cercetătorii albinelor folosesc termenul
lim baj pentru a descrie ceea ce văd că fac subiecţii
lor, iar cei ce studiază cimpanzeii, la fel . Î n ce
punct
repertoriile simbolice ale animal elor devin asemănă-
102 CUM G ÂND EŞTE CR
E I ERUL
toare li mbajului uman ? Răspunsul nu e deloc evident.
Webster's Collegiate Dictio nary ne oferă ca definiţie
a limbajului : "un mij l oc sistematic de co municare
a ideilor sau sentimentelor prin folo sirea de semne,
su
nete, gesturi convenţionale, având sensuri stabilite".
Aceasta ar trebui să cuprindă exemp lele anteri
oare.
Sue Savage-Rumbaugh su gerează că esenţa limbaju
lui este "capacitatea de a-i s p une altui individ ceva ce
el sau ea nu s tiau dinainte " , ceea ce, bineînt eles,
, ,

În- seamnă că individul receptor va trebui să

folosească ceva inteli genţă p iagetiană de tipul
presupunerii co recte, în construirea înţelesulu i.
Dar limbaj ul asemănător celui uman ? Lingviştii vor
spune imediat : "Nu, acolo exi stă reguli!" Vor înce
p e să vorb ească despre regulile presupuse de
grama tica mentală şi să se întrebe dacă aceste reguli
pot fi găsite sau nu în vreu n exemplu non-uman.
Faptul că anumite animale, precum Kanzi, pot
folosi ordinea cuvi ntelor pentru a clarifica ce
anume li se cere, nu-i impresi onează. Lingvistul
Ray JackendoH este mai diplomat decât cei mai
mulţi, dar, în ultimă ins tanţă, are aceeaş1 părere :
În prob lema dacă antropoidele au sau nu limbaj ,
mulţi oameni au citat definiţii şi co ntra-definiţii
pentru a-şi susţine poziţia. Cred că asta-i o dispută
ridicolă, adesea determinată de inte resul fie de a reduce
dis tanţa dintre oameni şi a,!1ima l e , fi e de menţinere a
acestei distanţe cu
orice preţ. Intr-o în cercare de a fi mai puţin doctrinari,
hai să ne întrebăm : reuşesc antrop oidele să
comunice?
Fără nici un dubiu : da. Ba chiar s-ar părea că reuşesc
 SINTAXA - UN FUND AM ENT AL INTELIGENŢE I 103
să 103103
comunice simb olic, ceea ce es te chiar impresionant.
Dar,
dincolo de as ta, ele nu prea par a fi capabile de construi
rea unei gramatici mentale c are s ă ordoneze în mod coe
rent simbolurile. (Din nou o chestiune de grad - poate
-
104 CUM G ÂND EŞTE CR
E I ERUL
că există ceva, dar nimic apropiat de c apacit a tea umană.)
Pe scu rt, Gramatica Universală, sau chiar ceva care să
aducă de departe cu ea, pare să fie exclusiv umană. ,',
Ce are, dacă are, de-a face această dispută asupra Ade
văratului Limbaj cu inteligenţa ? Judecând după ceea
ce au des coperit lingviştii despre structurile
mentale, după ce au descoperi t cercetătorii limbaj
ului antrop oi delor despre inventarea regulilor la
bonobi - are de-a face chiar foarte mult. Să începem
cu ce-i mai

Unele enunţuri sunt atât de simple încât nu e

nevoie de reguli complicate pentru clasificarea
elementelor me sajului - cele mai multe cereri,
precum "banana" sau "dă-mi" transpar din mesaj în
orice ordine ar fi puse. Ajunge o simplă asociere. Dar
să presupunem că exis tă două subs tantive într-o
propoziţie cu un singur verb: cum asociem "câine
băiat mus că" aflate în ori- ce ordine ? Nu e nevoie de
,

prea multă gramatică men tală, deoarece băieţii nu

muşcă, de ob icei, câinii. Dar "băiat fată atinge" este
ambiguă în lipsa unei reguli care să te ajute să decizi
care subs tantiv este cel ce face acţiunea şi care cel
asupra căruia se acţionează. O sim plă convenţie
poate decide asta, ca, de pi ldă, ordinea subiect-
verb - obiect ( SVO) a celor mai multe pro poziţii
declarative în engleză ( " Câinele muşcă băia tul")
sau ordinea SOV în japoneză, în expresiile scurte,
schema e pres curtată, primul substantiv fiind cel ce
face acţiunea - o regulă pe care Kanzi probabil a
asi milat-o din modul în care Savage-Rumbaugh îş i
fo r mula cererile, precum "Atinge mingea de
banană" .
 SINTAXA - UN FUND AM ENT AL INTELIGENŢE I 105
Poţi, de asemenea, să ad augi cuvinte într- o
105105
expre
sie indicând rolul lor ca subiect sau obiect fie prin
106 CUM G ÂND EŞTE CR
E I ERUL
forme flexionare convenţionale, fi e utilizând
forme speciale numite marcatori de caz - ca atu nci
când zi
cem "el" pentru a spune că persoana este subiectul pro
pozi ţiei, dar "lui" când este ob iectu l verbului sau
al propoziţiei. Engleza avea odată o mulţime de
marca tori de caz, precum "ye" ( "voi" ) pentru subiect
şi "you" ("vouă") pentru ob iect, dar ele sup
ravieţuiesc acum mai ales în pronumele pers onale şi
în "who" / "whom" ( " cine" /" cui"). Te rminaţiile
speciale îţi pot anunţa, de asemenea, rolul
cuvintelor în exp resie, terminaţia
-ly sugerându-ţi că "softly" ( "uşor" ) determină
Î
verbul şi nu un substantiv!. n limbile cu multe fo
rme fle xio nare, ase menea marcatori sunt larg folos
iţi făcând
ca ordinea cuvintelor să conteze prea puţin în iden
tificarea rolului p e care îl joacă cuvântul în co nstrui

rea modelului mental al relaţiilor.

Pentru ca noi să fim în stare să vorbim şi să înţelegem
pro poziţii noi, trebuie să înmagazinăm în capul nostru
n u doar cuvintele limbii noastre, ci structuri de propo ziţii
po sibile în limba noastră. Aceste structuri, în schimb,
descriu
nu doar structuri de cuvinte, dar şi structuri de structuri.
Lingviştii se referă la aceste structuri ca la reguli de lim
baj în magazinate în memorie, ei se referă la o
colecţie completă de reguli ca fiind gramatica mentală
a limbii,
sau pe scurt, gramatica.
RAY]ACKENDOFF,
Patterns in the Mind, 1994'"

Cele mai simple moduri de creare a bagaj elor de cu

 SINTAXA - UN FUND AM ENT AL INTELIGENŢE I 107
vinte,107107
cum ar fi stâlci rea unei limbi străine ( germana

1 În româneşte nu există asemenea te rminaţ ii speciale care

să determine rolul cuvântului în propoziţii. A cesta e indicat prin
formel e flexionare obişnuite sau prin ord in ea cuvintelor
(n.t.).
1 04 CUM GÂNDEŞTE CREIERUL

mea turis tică ), sunt ceea ce li ngvistul Derek

Bicker ton numeşte protoli mbaj. Ele nu se
conformează prea mult regulilor mentale. Asociaţia de
cuvinte ( " bă iat câine muşcă" ) poartă mesajul,
probabil cu ceva ajutor din partea ordinii obişnuite
a cuvi ntelor, pre cum SVO . Lingviştii ar clarifica
probabil realizările antropoidelor în do meniul
limbajului, atât ca înţele gere cât şi ca exprimare,
drept protolimb aj .
Copiii învaţă gramatica mentală ascultând o lim
bă (copiii surz i obs ervând limbaju l semnelor) . Ei
re
ceptează atât asoci aţii, cât şi cuvinte noi, iar o mu
lţime compli cată de asociaţii constitu ie gramatica
mentală a limbajului particular. Începând cu vârs ta
de aproxi
mativ opt luni, copiii încep să înţeleagă regu lile
loca le şi, în cele din urmă, încep să le folosească în
prop riile lor propoziţii. Ei pot să nu fie în stare să
descrie păr ţile vorbirii sau să facă schema unei
propoziţii, dar "ma şina li mbajului" pe care o
posedă pare să ştie totul despre asemenea chestiuni
după un an de exp erienţa.
Această tendinţă biologică de a descoperi şi im
ita ordinea este atât de puternică încât tovarăşii de
joacă surzi pot i nventa prop riu l lor limbaj flexio
nar de semne ("semnele casei " ), dacă nu li se arată
cum tre buie unul p e care să-I ia ca model.
Bickerton arată cum cop iii de imi granţi inventează
un limbaj nou creaiel din proto limbajul limbii
- -

stricate pe care o aud la părinţi i lor. Afaceriştii,

turiştii şi muncitorii
 1 "Creale" este un termen intraductibil, desemnând o lim
bă nouă cu reguli precise, vorbită de persoanele născute în ţara
de adopţie a părinţilor lor - de exempl u, locuitorii cu
ascen denţă franceză ce trăiesc în statul Louis iana, S. V.A.
(n. t. ).
 SINTAXA - UN FUNDAMENT AL INTELIGENŢEI 105

străi ni (şi, în vechi me, sc1avii ) utilizează de obicei

o limbă stricată p entru co municare, când ei nu
împăr tăşesc acelaş i limbaj . De obicei există o
mulţime de gesticulări şi ia mult timp pe ntru a
spune puţin, din cauza tuturor p erifrazelor.
Într-un limbaj propriu-z is, cu o mulţime de re
guli (acea gramatică mentală), pOţi comprima mult
înţeles într-o propoziţie scurtă. Limbajele creole
sunt într-adevăr limbaj e propr iu -zise : copiii celor
ce
vorb esc stricat preiau vocabu larul p e care îl aud
şi
creează anumite regu li pe ntru el - o gramatică
men
tală. Regulile nu sunt în mod necesar vreunel e
din
cele pe care le ştiu din învăţarea simultană a limbii
materne a părinţilor lor. Şi as tfel un n ou limbaj ap
a re din gurile unor copii, când ei descriu rapid cine
ce a făcut cuiva.

Care din tre aspectele limbaju lui sunt uşor de dobân

dit şi care sunt dificile ? Catego riile largi p ot fi
cele mai uşo are, ca atu nci când cop ilul trece printr-
o fază de desemnare a oricărui animal patrup ed
drept "că ţel" sau a oric ărui bărbat adult drept
"tătic " . Trece rea de la general la particular este
mult mai dificilă. Dar anumite animale, după cu m
am văzut, pot învă ţa, în cele din urmă, sute de
reprezentări simbolice.
O probl emă mai i mportan tă poate fi crearea
de noi categorii care să nu ţină cont de cele vechi.
Spe cialistul în ps ihologie comp arată Duane
Rumbaugh observă că prosimienii (lorisu l, galago
ş.a.m.d.) şi mai mUţele se împ otmolesc adesea la
primele reguli de distincţie care le sunt predate, spre
deosebire de mai muţele rhesus şi antrop oide, care
pot Învăţa un nou
106 CUM GÂND EŞT E
CREIERUL

set de reguli care le încalcă p e cele vechi.'" Noi

putem, de asemenea, suprapune o nouă categorie p
este cea veche, dar câteodată este dificil : percepţia
categoria lă (acea cre are de noi categorii
independente de cele vechi, menţionată mai înainte,
asociată cu halucinaţi ile audito rii) este motivul
pentru care j aponezii au atâta bătaie de cap cu disti
ngerea sunetelor englezeşti pentru L şi R.
Limba japoneză are un fonem intermediar, un ve
cin atât pen tru L cât şi pentru R. Aceste foneme
en gle zeşti su nt, din greş eală, tratate doar ca
variante ale fo nemului japonez. Din cauza aces tei
"prinderi " în categoria tradiţio nală, acei vorbitori
japo nezi care nu pot auzi diferenţa, vor avea de as
emenea probleme cu pronunţarea lor distinctă.
Combi narea unui cuvânt cu un gest este,
cumva, mai sofisticată decât schema un cuvânt/un
înţeles iar îmbinarea câtorva cuvinte într-un şir cu
-

un unic în ţeles este consi derab il mult mai dificilă.

Ordinea de bază a cuvi ntelor aju tă la clarificarea
ambiguităţilor, atunci când nu poţi spune altfel
care substantiv este cel ce face acţiunea şi care e cel
asupra căruia se săvâr şeşte acţiunea. Prop oziţia
englezească declarativă de tip SVO este doar una din
cele şase p ermutări ale ace lor unităţi , iar fiecare
permutare se găseşte într-un anu mit limbaj uman.
Unele ordini de cuvinte sunt regăsite mai frecvent
decât altele, dar divers itatea lor su gerează că
ordinea cuvintelor este mai degrabă o convenţie
culturală decât un i mp erativ biologic de ti pul celui
propus în cazul Gramaticii Universale.
Cuvintele ce indică repere în timp ("mâine" sau "îna
inte") neces ită capacităţi mai avansate decât cer cu-
 SINT AXA - UN FUND AM ENT AL INTELIGENŢ EI
107 107
vintele care indică o dorinţă de info rmare ( " ce ?"
sau
"există oare... ? ") şi cuvintele pen tru posibilitate ( " s-
ar
putea" sau "posibil" ). Merită remarcat ce-i lipseşte
protolimbajului de tip "limba stricată" : nu foloseşte
articole ca "un" , ,,0 , "i", "le", "a", care te aj ută să
"

ştii
dacă un substantiv se referă la un obiect anume sau
doar la o clasă generală de o biec te. Nu foloseşte
fle
xiunile ( terminaţiile specifi ce verbel or, su
bstantive
lor şi altele) sau propoziţii le subo rdonate, şi adesea
omite verb ul, care e ghicit din context.
Deşi neces ită timp pentru a fi Învăţate, vocabularul
şi ordinea de bază a cuvintel or sunt totuşi mai uşoa
re dec!t celel alte părţi guvernate de regu li ale limba
j ului. Intr- adevăr, confo rm studiilor lui J acqueline
S. John so n şi Elissa L. Newp ort, imi granţii as iatici
care învaţă engleza ca adulţi reuşesc să se descurce cu
voca bularul şi propoziţiile ordinii de bază a
cuvintelor, dar au mari dificultăţi cu celelalte aspecte
: aspecte pe care cei care au venit de copii le stăpânesc
cu uşurinţă.
Cel puţin în engleză, întrebările cine-ce-unde-când -de
ce- cum se abat de Ia ordinea de bază a
cuvintelor :
"Ce i-a dat John lui Betty ?" es te convenţia
uzuală
(exceptând emisiun ile co ncurs în care
întrebările doar mimează ordinea de bază a
cuvintelor şi folo ses c în schimb accen tul: "John
 108 CUM GÂNDEŞTE C R E I E R
i-a
108 da t c e luiUL
Bet
ty ?" ) . Ordonările cu vintelor altfel decât conform
ordinii de bază în engleză sunt dificile pentru cei ce
au imigrat ca adulţi, la fel fiind şi alte col1cordanţc
pe
distanţe mari, precum situaţia în carc l1 u m e l e
de obie cte la plural trebuie să se potri ve as d
verbclor Ia plu ral, în ciuda intervenirii multor
adjective. Adulţii imigranţi nu numai că fac asem
ene a erori gramatica-
 SINT AXA - UN FUND AM ENT AL INTELIGENŢ EI
109 109
le, dar ei nici nu pot detecta ero rile când le aud."
De exemplu, sistemul flexionar englezesc modifică un
sub
stantiv când se referă la mai multe elemente ("Băiatu l
a mâncat trei prăj itură. " Este corect ?) şi modifică
un verb când se referă la timpul trecut ( " Ieri fata
mân gâie un căţel. " E bine ?). Cei ce au sosit în
S.U.A. îna
inte de vârsta de şapte ani fac câteva asemenea erori
de recunoaştere ca adulţi, şi există o rată cons tantă
de creş tere a numărului de erori pen tru adulţii
care au început să Înveţe engleza Între 7 şi 15 ani -
vârsta la care nivelul de eroare al adultului este atins.
(Ar tre bui să menţionez fap tul că lingviştii au
testat, în toa te cazu rile, imigranţi cu zece ani de
engleză, care se descurcă bine cu vocabul arul şi
interpretarea propo ziţiilor î n ordinea de bază a
cuvi ntelor. )
Pe la vârsta de doi sau trei ani, copiii învaţă regu
la plu ralului: adaugă -i, le Î nainte de asta tratează
-
.

toa
te subs tantivele ca neregu late. Dar chiar dacă
spu neau "şoricel " unui grup de şoareci, odată
învăţată regu la plu ralului, pot încep e să spună
"şoricei". În cele din urmă învaţă să trateze
substantivele şi verbe le neregulate drept cazuri
speci ale, excep ţii de la re gulă. Copiii devin
receptivi l a regulile obişnuite în ju rul celei de-a
doua aniversări a zilei de naş tere, dar se pare, de
asemenea, că acest moment favorabil se ter mină în
timpul anilor de şcoală. Poate să nu fie im posibil să
înveţi asemenea lucruri ca adult, dar simpla
cufundare într-o societate de limbă engleză nu func
 110 CUM GÂNDEŞTE C R E I E R
ţionează
110 pentru
ULadulţi în acel aşi mod ca pentru copiii
de la doi la şapte ani.
Fie că o nu meş ti bioprogram sau Gramatică Uni
vers ală, învăţarea celor mai dificile aspecte ale li
mbii
 SINT AXA - UN FUND AM ENT AL INTELIGENŢ EI
111 111
pare să fie mai uşo ară prin recep tivitatea din
copilă
rie care are baze biologice, exact ca învăţarea mersu
lui biped. Poate că această recep tivitate este specifică
li mbajului, poate doar caută structuri ascu nse în su
nete şi imagini şi învaţă să le imite. Un copil surd ca
]oseph, care urmăreş te cu regularitate j ocu ri de şah,
112 CUM GÂNDEŞTE C R E I E R
112 UL

ar putea, după câte ştim, să des copere, în schimb,

�
structurile şahului. In multe privinţe, acest biopro
gram de căutare a structurilor pare a fi o importantă
bază de susţinere a inteli genţei umane.

Un dicţionar va defi ni cuvântul gramatică drep t ( 1

) morfologie (formele şi term in aţiile cuvântului) ;
(2) sintaxă (din grecescul "a pune împ reu nă" -
ordona rea cuvintelor în propoziţii şi enu nţuri ); şi
(3 ) fone tică (sunetele vorbirii şi aranj area lor).
Dar tot aşa cum noi folosim adesea gramatică în mod
vag pentru a ne referi la fo losirea corectă a limbii
din punct de vedere social, lingviştii merg uneori în
ext rema cea laltă, apclând la definiţii m a i degrabă
excesiv de stric te decât excesiv de largi . Ei fo losesc
adesea termenul gramatică pentru a preciza doar
un element al gra maticii mentale - toate mic ile
cuvinte ajutătoare, precum "lâng ă", "deasupra" şi
"în" care aj ută Ia co munic area unor i n fo rm aţ i i
precum poziţia rela tivă. Oricum ar fi numite ac es t
e cuvinte, ele sunt de ase menea des tul de impo

rtante pe nt ru inteligen ţei pe care o

întreprindem.
In primul rând, asemenea elelllente gral1l.uiealc
pot exp rima locul relativ (dcasuprtl, dcdcS/fb/, in, pe,
Lângă, aLături de) şi direc ţia relativă (cdlre, de ItI, prin.
stânga, dreap ta, sus, jos ). Apoi există cuvintele pentru
110 CUM GÂNDEŞTE CREIERUL
110
timpul rel ativ (înainte, după, în timp ce şi
numeroşii indicatori ai timpulu i) şi numărul relativ
(mulţi, puţin, câţiva, terminaţia pl uralului ).
Articolele exprimă o presupusă fam iliari tate sau
nefam ili aritate (articolul hotărât -1, -i, -a, -le, -lui,
-

-lor - pentru lucrurile pe care vorbitorul crede că

auditorul le va recunoaşte şi artic olul nehotărât un,-

unui, 0 , unei, nişte, un or pentru lucru rile pe care

vorbito rul crede că auditoru l nu le va recunoaşte)
într-o manieră întru câtva ase mănătoare sub
stantivelor. Alte elemente gramaticale din lista lui Bi
ckerto n exp rimă posibilitatea rel ativă (p oţi, ai vo
ie, ai putea ), contingenţa relativă (da că nu, deşi,
până ce, de oarece ), posesia (a, ale, a avea ), agentu l
(p rin ), scopul (p entru), neces itatea (trebuie ), obl
igaţia (trebuie să, eşti da tor să), exi stenţa (a fi ) ,
inexistenţa (n u, nici, fără, a-) ş. a.m.d.'" Unele limbi
au Elexionări verb ale care indică dacă ştii ceva pe
baza experienţei perso nale sau doar la a doua mână.
Astfel, cuvintele gramaticale aj ută la poziţion
area obiectelor şi evenimentelor unele faţă de altele pe
o har
tă mentală a relaţi ilor. Deo arece rel aţiile ("mai
mare",
"mai rapid " etc.) sunt ceea ce compară de obicei ana
logiile ( ca în "mai mare înseamnă mai repede" ), aces t
aspect al gramatic ii legat de cuvintele de p oziţionare
po ate de asemenea spori intel
igenţa.

Sintaxa es te o structu rare arborescentă a relatiilor în

mo delu l mental al luc ruril or, care merge mul ;
dinco lo de ordi nea convenţională a cuvintelor sau
de mai
 111 CUM GÂNDEŞTE CREIERUL
su
111 s-menţionatele aspecte poziţi onale ale gramaticii.
Prin intermed iul sintaxei, un vorbitor poate trans
mi te rap id un model mental unui ascu ltător, despre
cine ce a făcut cui. Aceste relaţii sunt cel mai bine
repre-
 SI NTAX A - UN FUND AM ENT AL INTE LI GENTEI 1 1 1

zentate printr-o structură în formă de arb ore răstur

nat - nu schematizarea propoziţ iei din anii mei de
şcoală, ci o vers iune modernă a schematizării cunos
cută ca structura în fo rmă de X a expresiei. De vre
me ce acum exis tă nişte cărţi excelente pe acest
subiect, nu voi mai explica diagramele aici (pfui!).
Structura arb orescentă ap are cel mai evid ent în
cazul propo ziţiil or sub ord onate, ca în versul
despre casa pe care a const ruit-o Jack ( " Acesta e
ţăranu l semă nând porumbul! Ce ţine cocoşul ce
cântă dimineaţa/
... Ce stă în casa pe care Jack a construit- o ") .
Bicker ton sp une că asemenea grup are sau inclu
ziune este posibilă pentru că
expresiile nu sunt, aşa cum ar putea părea, legate în serie,
ca mărgelele într-un şirag. Exp resiile sunt precum cuti ile
chinezeşti aşezate una într-alta . Importanţa acestu i aspect
poate fi cu greu supraestimată. Mulţi oameni preocupaţi
de originile limbajului uman sau de aş a-zisele capaci tăţi
de limbaj ale speciilor non- umane au aj u ns să
propună ipoteze grosolan de simpliste despre cum a
putut apărea limbajul, pur şi simplu pe baza unei presup
uneri greşite. Pentru ei, cuvintele sunt înlănţu ite în serie
fi expresii, iar expresiile în propoziţii, Într-o mare măs
ură cam în acelaşi mod în care paşii sunt înlănţu iţi în mers
... Ni mic n-ar pu tea fi mai departe de ad evăr. .. Lu cru
lesne de observat de exemplu în cazul expresiei "viţelul
cu cornul răs ucit ce-i place ţăranului Giles" . Deşi, nic i
măcar un singur cuvânt din această exp res ie nu e am
biguu, întreaga expresie este, căci noi nu ştim dacă
ţăranului îi place cornul sau viţelul.'·'
Î n p lus faţă de o asemenea "struc tură a
expresiei" (cum e ea numită), mai există şi o "stru
ctură a argu mentului" care aj ută în special la det
ermi narea ro lu lui nu meroaselor subs tan tive î n
propoziţie. Dad
112 CUM GÂN D EŞTE
CREIERUL

observi un verb intranzitiv, precum "a dormi ", poţi

fi sigur că un substantiv ( s au un pronume ) va fi
sufi cient pentru a completa gândul - ad ică cel ce
săvâr şeşte acţiunea. Acest lucru va fi adevărat în
orice limbaj având un cuvânt pentru dormit. La
fel, dacă un lim baj are un verb însemnând "a bate"
, poţi fi si gur că sunt implicate două subs tantive,
un făp tuitor şi un destinatar (şi poate şi un al
treilea pentru in strumentul cu care e administrată
bătaia ). Un verb însemnând "a da" cere trei subs
tantive, din moment ce necesită un el ement care
este dat celui ce primeşte. As tfel, orice hartă
mentală de organizare înfăţişând verbul "a da" va
avea trei spaţii goale, care treb uie umplute în mod
adecvat înainte să si mţi că "ai înţe les " corect
propoziţia şi să poţi trece la următo area chestiune.
Uneori subs tantivele sunt i mplic ite, ca în îndemnul
"Dă!", unde noi completăm automat cu "tu" ,
"bani ", " mie".
După cum remarcă Bickerton,
o propoziţie este ca o mică piesă de teatru sau o poveste
În care fiecare din tre perso naj e are un anumit rol de
jucat. Există o listă finită, şi În tr-adevăr scurtă, a aces tor
roluri. Nu toţi lingviş tii sunt de acord cu privire la ceea
ce sunt ele exact, dar cele mai multe liste, dacă nu toate,
vor in clude rolurile de Agent (JOHN a pregătit cina),
Cel care suportă acţiunea sau Te ma (John a pregătit
CINA), Ţinta (I-am dat-o MARIEI), Sursa (Am cumpărat-o
de la FRED), In strumentul (Bill taie cu un CUŢIT),
Beneficiarul (Am cu mpărat-o PENTRU TINE ), precum
şi Ti mpul.'"
Nici un limbaj al vreu nui ani mal sălbatic nu are
ase menea caracteristici structu rale. Î n cel mai bun
caz, limbajele animalel or sălb atice se ridică la
câteva stri găte şi ampli fic ări asociate (de ob icei
comportând re-
 SI NTAXA - UN FUNDAMENT AL INTELI GENŢEI 1 1 3

petiţie, ca în rotaţiile dansului legănat al alb inei

sau repetările ţipătului de alarmă al pri matel or) şi
nişte combinaţii de strigăte utilizate fo arte rar
pentru noi tip uri de mesaje. Prin educaţie, anumite
animale au aj uns să înţeleagă o ordine co erentă a
cuvintelor, ast fel încât ele răspund corect unei cereri
de tipul " Kan zi, atinge banana cu mingea", în care
ordinea cuvintelor e fo losită pentru a distinge ceea
ce săvârşeşte acţiu nea de cel asupra căruia se
săvârşeşte.
Oricum, lingviştii ar vrea să situeze graniţele limba
jului dincolo de o asemenea înţel egere a propoziţiei :
în experimentele cu ani male, ei vor să vadă produce
re de propo ziţii prin utili zarea gramaticii mentale
;
simpla înţelegere, insistă ei, e prea uş oară. Deşi pre
sup unerea înţeles ului adesea e sufic ientă pentru
înţe legere, încercarea de a crea şi ro sti o unică prop
oziţie demons trează rap id dacă ştii sau nu regul ile
suficient de bine pentru a evita ambiguităţile .
Totuşi, testul producerii de propoziţii este mai re
levant pentru deosebirile dintre oamenii d e ştiin
ţă decât pentru cele di ntre cei care învaţă limbaj ul ;
la urma urmei şi la copii înţelegerea ap are prima.
Încer
carea iniţială de a învăţa cimpanzeii li mbaj ul prin
sem
ne ale surzilor a implicat învăţarea cimpanzeului cum
să producă mişcările dorite ; înţe legerea semnificaţiei
unui semn a venit doar mai târziu, dacă a venit. Acum
prob lema comprehe ns iunii , ridicat;l În cele din urmă
de limbajul antropoidelor, pare S;l fie un obstacol llluit
mai mare decât s-a crezut , dar, odata Cl' lill allilll;ll
îl
trece, producerea creşte spontan.
Lingviştii nu sunt prea interesaţi d<.' ceva mai si 111-
plu decât regu lile reale, dar etolohii �i specialiştii În
114 CUM GÂNDEŞTE CRE I E RUL

psihologia comparată şi cea a dezvoltării sunt. Uneo ri,

pentru a da fiecăruia partea sa, vorbim desp re limbaje :
"limbaj", în sensul comunicării sistemati ce, şi Limbaj
cu li teră mare pentru exp rimarea eli tei utili zatoare
de sintaxă. Toate aj ută la dezvol tarea mobilităţii şi a
vite
zei mentale (ş i, deci, a inteligenţei ). Î n vreme ce
mor
fologia şi foneti ca ne spun, de asemenea, ceva
despre procesele cognitive, structura expresiei,
structura argu
mentului şi cuvintele legate de poziţia relativă prezin
tă un interes special datorită aspectului lor arhitectural
- şi aceasta fu rnizează o anu mită cunoaştere
despre structurile mentale potrivite inteligenţei de
tip pre
supu nere corectă.
Înţelegerea necesită un proces in telectual activ de asculta
re a altcuiva în timp ce încerci să ghiceşti, dintr-o scurtă
rafală de sunete, intenţia şi ceea ce vrea să spună celălalt
- am bele fiind exprimate întotdeauna imperfect.
Produ
cerea, dimpotrivă, e simplă. Noi ştim ce credem şi ceea ce
vrem să spunem. Nu trebuie să ghicim" ce este
ceea ce vrem să spunem", ci doar cum s-o spunem.
Dimpo trivă, când ascultăm pe altcineva, trebuie nu
numai să determi năm ceea ce spune cealaltă persoană,
dar, de asemenea, şi ceea ce ea sau el vrea să spună prin
ceea ce a spus, fără cu noaşterea din interior pe care o are
vorbitorul.
SUE SAVAGE-RuMBAUGH, 1 9 94'"
Cât din limbaj es te Înnăscut la oameni ? Desigur, im
boldul de a Învăţa noi cuvinte este probabil înnăscut
Într-un mod În care imboldul de a Învăţa matemati
că nu este. Alte animale învaţă ges turi prin imitare,
dar copiii preşco lari par să aj ungă la o medie de
zece cuvinte noi În fiecare zi - o realizare ce-i aşază
Într-o clasă diferită de imitatori. Iar ei dobândesc
instrumen-
 SIN TAXA - UN FU NDAMENT AL INTE L I G ENŢEI 1 1 5

te sociale importante, nu doar vocabu lar. Un

instru ment adecvat muncii conferă inteligenţă utili
zatorului, subliniază neu ropsihologul englez
Richard Gregory
- iar cuvintele sunt instrumente sociale. As tfel,
doar aces t imbold singur poate da seama de o sp
orire ma joră a inteligenţei antropoidelor.
Mai exis tă, de asemenea, imboldul preş colarului
de a-şi însuşi regulile de combinare pe care le
numim gramati că mental ă. Aceasta nu e o sarcină
intelectu ală, în sensul obişnuit : chiar şi copiii cu un
nivel scăzut de inteli genţă par să-şi îns uşeas că fără
efo rt si ntaxa,
ascultând. Î nsuş irea sintaxei nu e nici rezultatul
eli
minărilor suc ces ive, căci copiii par să facă destul
de rapid trecerea la construcţii sintactice. Î nvăţarea
joa că un rol, cu si guranţă, dar anu mite aspecte
rigide ale
gramaticii sugerează o conexiune înnăscu tă. Aşa cum
subliniază Derek Bi ckerton, modurile noastre de ex
primare a relaţiilor (toate acele cuvinte de tip deasu
pra!dedesubt) nu pot fi extinse, în timp ce întotdeauna
pOţi adăuga mai multe substantive. Datorită exis ten
ţei constante în toate limbile a erori lor făcute de co
piii care toc mai învaţă să vorbească, datorită felului
în care numeroase aspecte ale gramati cii se modifică
împreu nă în toate limbile (atât SVO cât şi SO V utili
zează prepoziţii, chiar dacă le poziţi onează diferit -
SVo le prep une, iar SOV le pos tpu ne )', datorită
ace lor adult i asiatici si datorită anu mitor construct
" ,

ii ce
 1 Autorul se referă la fe n om e nu l trecerii de la sintetic la ana

li tic, feno men observat la majoritatea limbilor; în ace st

proces, exprimarea ra p orturi lor gramaticale nu se mai face
prin adău garea de afixe la tema cuvintelor, ci prin cuvinte
izolate (n.e.).
116 CUM GÂNDEŞTE CREIERUL

par interzise în oricare d intre limb ile cunoscute,

lin gvişti precum Noam Chomsky au presupus că
es te implicat ceva biologic - creierul uman având
struc turi Înnăscute pentru cons trucţiile
arborescente ne cesare sintaxei, la fel cum are structuri
înnăscute pentru mers ul biped :
Vorbirea normală e alcătuită, în mare parte, din fragmen
te, false începuturi, combinări şi alte distorsiuni ale for
melor idealizate fundamentale. Totuşi... ceea ce învaţă
copiii sunt fundamentele [idealizate]. Acesta este un fapt
remarcabil. Trebuie, de asemenea, să avem în minte că un
copil construieşte aceste forme idealizate fără o instruire
explicită, că el dobândeşte această cunoaştere la vremea
când nu e capabil de realizări intelectuale complexe în
mul te alte domenii, şi că această realizare este relativ
indepen dentă de inteligenţă.

Există, bineînţeles , un " modul al limbaj ului" în

creier - localizat la cei mai mulţi dintre noi chiar
deasup ra u rechii stingi -, iar Gramati ca Univers
ală po ate fi o structură înnăscută a aces tei porţiuni.
Mai mu ţelor le lip seş te această zonă laterală stângă
a lim bajului : vocalizările lor (ca şi exp rimările
emoţionale ale oamenil or) utili zează o zonă co
rticală mai primi tivă a vorbirii, deas upra corpului
calos. Ni meni nu ştie încă dacă antropoidele au o
zonă laterală a lim baj ului sau vreo configuraţie
asemănătoare.

Dacă un tânăr bonobo sau un cimpanzeu ar avea cele

două impulsuri pe care le au copiii - de a căuta
cuvinte şi descoperi reguli - suficient de puternice
şi la mo mentul potrivit în dezvoltarea creierului, şi-ar
auto-crea oare un cortex al limbajulu i ca al nos tru şi
l-ar folo-
 SINTAXA - UN FUNDAMENT AL I NTE L IG ENŢEI 1 1 7

si pentru a cris taliza un set de reguli din amestecuri

le cuvintel or ? Sau interconexiunile neurale
înnăscu te ale oamenilor există şi în absenţa exp
erienţei, fiind pu r şi simplu neutilizate dacă
impulsurile sau ocazi ile lipsesc ? Mi se pare că amb
ele situaţii sunt compa tibile cu afirmaţia lui
Chomsky. Gramatica Universală poate rezulta din
"cristalizarea " regulilor prin auto-or ganizare
cerebrală, apărând asemeni subs tanţel or de "
semnalizare" din automatismele celulare.
Şi, p entru a dis tinge experimental între structu
ri le înnăs cute exclusiv umane şi cristalizarea
determi nată de stimul, soluţia este de a "îndopa" cu
vocabu lar şi propoziţii tinere antrop oide promi
ţătoare, scheme inteligente de motivare substitui nd
receptivitatea na turală a copilului. Este, cred , un
noroc că antropoi dele sunt limitate când e vorba să
pos ede Adevăratu l Limbaj, al lingviş til or, căci
studiind efo rtu rile lor am putea, în cele din urmă, să
aru ncăm o privire asupra fundamentelor
funcţionale ale gramaticii mental e. S-ar putea ca,
în cursul evoluţiei umane, treptele de evoluţie să fi
fo st acoperite d e sup ras tructuri şi să fi devenit fu
ncţionale fără să ne l ase posibilitatea de a le id
entifica.
Uneori ontogenia repetă filogenia (încercările copi
lului de a sta în picioare reco ns tituind filogenia
tre
cerii de la patrup ed la biped ; coborârea laringelui
în
primul an al copilului reconstituind modificările pro
cesului de transformare a antrop oidului în om). Totu
şi,
dezvol tarea se poate derula atât de rapid Încât nu
re
uşeşti să vezi repetarea procesului de evolUţie. Oricum,
dacă am putea observa tranziţia către constru cţii mai
complicate la bonobi, am putea fi în stare să descoperim
118 CU M GÂ NDEŞTE CREI
ERUL

ce tipuri de învăţare sporesc capacitatea de sintaxă, ce

altceva concurează, iar astfel ob strucţionează limba
jul, şi ce zone din creier "se lumineazăcc în comparaţie
cu cele umane. Pe lângă implicaţiile maj ore pentru
concep ţia noastră despre ceea ce este exclusiv uman,
o înţeleger e a fundamentelor lingvistice antropoide
ne-ar putea aj uta să-i instru im p e cei cu probleme
de limbaj şi am putea chiar dezvălui sinergiile ce aj
ută învăţarea limbajului şi capacitatea de a face
presupu neri mai corecte. Doar p rin eforturile
pricepuţilor îndrumători ai bonobilor avem
posibilitat ea să răs pundem întrebărilor despre
treptele evoluţiei .

Sintaxa este ceea ce foloseşti , s- ar părea, pentru a crea

acele modele mentale mai complicate , implicând si
tuaţiile de tipul cine ce a făcut cui, de ce, când şi în ce
scop. Or, cel pUţin dacă vrei să comunici o asemenea
înţe legere elab orată, trebuie să traduci modelul tău
mental al acelor relaţii în gramatica mentală a li mba
jului, şi apoi să ordonezi sau să flexionezi cuvintele pen
tru a-l aj uta pe as cultător să reconstruiască modelul
tău mental. S-ar putea, bineînţeles, să fie � ai uşor
doar să " gândeşti în sintaxă" în primul râ nd. In
acest
s ens, treb uie să ne aşteptăm ca sp orirea capacităţii
de
sintaxă să aibă ca rezultat o mare sp orire a inteligen
ţei de tip presupunere corectă.
Regula jocului este să re-creezi modelul tău men
tal în mintea ascultătorului. Receptorul mesaj ului tău
nu va avea nevoie să ştie aceeaşi gramati că mentală
pentru a dec odifica şirul cuvintelor Într-o ap
roxima
tiv acee aşi înţelegere mental ă. Deci sintaxa
înseamnă structurarea rel aţiilor între elemente
(cuvinte, de obi
cei ) în modelul tău mental subiacent şi nu sup
rafaţa
 SI NTAXA - UN FUNDAM ENT AL I NTELIG ENŢEI 1 19

lucrurilor - precu m SVO sau flexi u nile, care

sunt doar indicii. Treaba ta ca ascultător este să-ţi dai
sea ma ce tip de arb ores cenţă se va potrivi exact cu
şirul de cuvinte pe care îl au zi. ( Imagi nează- ţi că s
unt tri mise valo rile numerice pentru tabelele de
contabili tate şi că t rebu ie s ă ghiceşti formulele
tabelel or de contab ili tate neces are pentru co
relarea lo r!)
Aceasta se poate realiza încercând o configuraţie
simpl ă (făptuitor, acţiune, cel ce suferă acţiunea, 1 e
terminanţi) şi comp letând cu cuvintele rămase. In
cerci o altă arborescenţă şi descoperi că există spaţii
necompletate care nu pot fi lăs ate goale. Fol oseşti
acele indicii despre stru ctura arborescenţei fu rni
zate de pluraluril e şi verb ele vorbitorului - de
exemp lu, ştii că " dă" cere atât un receptor, cât şi
un e le ment dat. Dacă nu exis tă nici un cuvânt
(exprimat sau im plicit) pentru a umple spaţiul nec
esar, atunci ştergi acea arborescenţă şi treci la alta. Pro
babil încerci o mulţi me de arborescenţe diferite în
mod simultan mai de grabă decât serial, deo arece
înţelegere a (găsirea unei interpretări suficient de
bune a acelui şir de cuvi nte) poate op era cu o
viteză ulu itoare.
La s fârşit, câteva arborescente p ot fi com p letate
cum trebuie, fără cuvinte răm ase pe dinafară, astfel
încât trebui e să hotărăşti care di ntre inte rp retări
este cea mai rezonabilă, dată fiind situaţia în car e te
a fl i Apoi ai terminat. Asta înseamnă înţelegere
.

conform mod elu lui lingviştilor - cel pUţin în

versiunea mea ( d esigur ultrasimplificată) .

Gândiţi în termenii "pasie nţei": nu termini pân;ln-ai

Înto rs cu succes toate cărţi le, urmând r e g u l i l e
pri-
12 0 C U M GÂNDEŞTE CREIERUL

vind ordinea descendentă şi alternarea culorilor -

iar în anumite configuraţii ale cărţilor este imposibil
să reuşeşti. Pierzi acea partidă, amesteci pachetul de
cărt i s i încerci din nou. Pentru anumite s iruri de
, , ,

cu- vinte, nici o rearanj are nu va duce la găsirea unei

mul ţimi co erente de relaţii -la o poveste impl icând
cine ce a făcut cui, pe care s-o poţi construi. Dacă
cineva îţi spune un şir de cuvinte atât de ambiguu,
atunci a picat un important test de capacitate
lingvistică.
Î n cazul anumitor propoziţii create de un om com
petent din punct de vedere lingvistic, ai o altă problemă :
pOţi cons trui scenarii multiple - moduri
alternative de înţelegere a şirului de cuvinte. Î n gene
ral, unul din
candidaţi va satisface convenţiile limbajului sau ale
situaţiei mai bine decât ceilalţi, devenind as tfel "înţe
l esul" co municări i. Contexul creează înţelesuri
pen tru anumite elemente în propoziţie, salvând
vorbitorul de la producerea unor fo rmulări mai
lungi. (Pronu mele sunt as tfel de presc urtări. )
Acele reguli fo rmale de corectitudine compoziţio
nală pe care le-ai învăţat la şcoală sunt, de fapt, tot tim
pul încăl cate în formulările inc omplete al e
vorbirii de fiecare zi. Dar vorbirea de fiecare zi este
suficientă, căci adevăratul examen constă în a putea
comunica au dienţei modelul tău mental despre cine
ce a făcut cui, iar contextul va permite, de obic ei,
ascultătorului să completeze piesele lipsă. Pentru că
un mesaj scris tre buie să funcţioneze fără o mare
parte din context, şi fără o conexiu ne inversă,
precum expresia de ilumi nare sau nedumerire de
pe faţa ascul tătorului, tre buie să fim mult mai ri
guroşi - şi, într-ad evăr, mult mai redund anţi -
atunci când scriem de cât atunci
 SI NTAXA - UN FU NDAMENT AL INTELlGE NŢE I 1 21

când vorbim, dând o utili zare mai deplină sintaxei

şi regu lilor gramaticale.

Lingviştilor le-ar plăcea să înţeleagă cum sunt create şi

înţe lese propoziţiile în mod mecanicist - ce
permite viteza uluitoare a înţelegerii prop oziţiei . Î
mi place să
numesc această " maşină a limbaju lui" o lingua ex
machina. Ac easta bineînţeles atrage după sine com
paraţia cu deus ex mach ina din teatrul clasi c - o
pl atfo rmă rotită pe scenă ( maşina zeu ) de pe care
un zeu îi dăscăleş te pe ceilalţi actori; mai recent,
termenul e atribuit oricărei rezolvări fo rţate a unei
p ro bleme complicate. Până se îmbunătăţeşte
tehnica noastră dramaturgică, algoritmul nostru
pentru înţelegerea p ro poziţiilor va părea, de
asemenea, fo rţat.
Voi propune în continuare un mod de funcţio nare
a unei asemenea lingua ex machina, combinând algo
ri tmic stru ctu ra expresiei cu structura
argumentului. Li ngviştii vor găs i, probab il, că este
cel puţin la fel de forţat ca ş i alt e sisteme de
schematizare. Dar iată în continu are câteva rând uri
care me rită atenţia despre "Sistemul pn eumatic de
ri di care al lui Calvin ", im plicând p rocese la fel de
simple ca ş i cele ale dep arta mentului maritim sau
ale unei linii de producţi e.
Să presupunem că toc mai am auzit sau citit o
pro poziţie comp letă : "Î naltu l bărbat blond cu un
pantof negru i l-a dat pe celălalt ei". Cum construim
modelul
mental al acţiunii ? Trebuie să încadrăm câteva dintre
piese, iar exp resiile prcpoziţionale sunt un punct de
po rnire potrivit. Maşina noastră ştie toate prepoziţi
ile şi pune în aceeaşi cas etă cu ele substantivele ad
ia cente lor (u rmătorul substantiv, dacă propoziţia
este
122 CUM GÂNDEŞTE C R EI E RU L
1221
Sistemul pneumatic de ridicare al lui Ca/vin

1. Încadrează expresiile prepoziţionale, având o casetă sp ecială pen

tru verb (cuprinzând orice adverbe şi auxiliari).

3. Verbul precizează tipul de disp ozitiv de ridicare: un subiect cu

două obiecte obligatorii.

Înaltul bărbat un pantof

4. Funcţionează cu succes dacă e în stare să "ridice" propoziţia fără

a lăsa ni mic pc dinafară.

5. Dacă lipseşte o cas etă obligatorie, nu se formează nici un fel de

vid când e tras minerul.
 S I NTAX A - UN FU N D AMEN T A L I N TELI GENŢEI 12
3

în engleză, subs tantivul precedent dacă propo ziţia e

în j aponeză ). Voi folosi casete cu colţuri rotunj
ite p entru a indica gruparea exp resiilor - "cu un
pantof negru" şi "ei". Din când în când, amintirile
nonlin gvis tice trebuie puse l a treab ă pentru a face o
încadra re co rectă, ca în cazul acelei expres ii
ambigue "viţel ul c u cornul răsucit care-i place
ţăranului Giles " . Cuno aş terea faptului că Giles are o
colecţie de co arne deasu pra căminului te-ar putea aj
uta să ghiceşti dacă "ceea ce-i place ţăranului Giles"
ar trebui pus în aceeaşi ca setă cu "viţel" sau cu
"corn răsucit" .
Verbele au casete speciale datorită rolului special pe
care îl joacă. A apărut un adverb sau un auxi li ar,
ca
"trebuie", îl voi pune în aceeaşi casetă cu verbul, chiar
dacă el nu-i este adiacent.
Apoi punem în casetă expresiile substantiv, cuprin
zând orice casetă cu expresii prepoziţionale care le mo
difică, astfel încât putem avea casete rotunj ite în casete
dreptunghiulare. Dacă avem o exp resie compl exă,
ea
poate funcţiona ca un subs tantiv pentru gruparea ur
mătoare. Acum am strâns totul grupat (trebuie să fie
cel pUţin două casete, dar adesea există mai multe ) .
Ap oi trebuie să le "ridicăm" comasat şi să scoa
tem, metaforic, din spaţiul de muncă această comasa
re în sfârşit înţeleasă. Se va ridica de la pământ ? Sunt
câteva moduri diferite de manevrare a mas inii
'
mele
de ridicare pneumatică, în funcţie de verbul pe care îl
id entificăm (în cazul acesta, trecutul lui "a da" ). Exis
tă "o pompă de vid" pentru caseta exp resiei substan
tiv conţi nând su biectul ( l -am desenat ca pe o
mică piramidă). Nu poţi avea o propoziţie fără sub
iect şi verb, iar dacă subi ectul lipseşte, aeru l va fi
aspirat în
 124 CUM GÂNDEŞTE C R EI E RU L
1241
câmp deschis, nu se va forma nici un fel de vid, iar
maşina de ridicat nu va fu ncţiona. (De aceea am
uti lizat aici mai degrabă pompe de vid decât
cârlige - pentru a fac e ţinta obligato ri e. )
Dar, după cum spuneam mai devreme, "a da" este
special prin aceea că necesită două obiecte. (Nu poţi
spune "Am dat ei" sau "Am dat". ) De aceea dispozi
tivul de ridi care are în plus două linii de aspirare.
1 -am lăs at, de asemenea, şi câteva linii nepneumatice
- simple şiruri cu drl ige, care pot purta cât de
mul
te expresii substantivale opţionale şi expresii prepo
ziţionale, oricum atâtea câte permite verb ul.
Câteodată capetele de aspi rare şi cârligel e opţio
nale neces ită o anumită ghidare pentru a găsi o ţintă
ad ecvată : d e exemplu SVO poate aj uta capătul
su
biect să găsească expresia substantivală adecvată -
cum
ar putea s-o facă şi un marcator de caz, precum "el".
Alte flexiuni sunt de mare folos, precum acordul în
gen şi număr între verb şi subi ect. Capetele asp
ira
toare şi cârligele ar putea veni cu mici eti chete pe ele
pentru Beneficiar, Instru ment, Negaţie, Obligaţie,
Scop, Pos esie ş.a.m .d., cuplându -se doar cu
termeni
ad ecvaţi acelor categorii. Capacitatea acestei
maşini
gramaticale speciale de a ridica dispozitivul ataşat ver
bului şi de a pu rta toate casetele, nelăsând nici una
în
urmă şi fără nici un capăt de aspirare lib er, arată
că
 125 CUM GÂNDEŞTE C R EI E RU L
maşina
1251 a recunoscut propoziţia. Dacă un capăt aspi
rator nu găseşte nimic de care să se fixeze, nu s e
pro
duce nici un vid când tragi minerul, iar constru
cţia
nu este ri dicată. Nu se pune problema ducerii la bun
sfârş it a sarc inii.
După cum s-a observat, fi ecare verb odată id enti
fi cat de către lingua e x machina , are un tip de
dispo-
 SINTAXA - UN FUNDAM ENT A L INTELIGENŢEI 125

zitiv caracteri stic: de exemplu, dispozitivele pen

tru verb e intranzitive precum "a dormi" au doar un
ca păt de aspirare pentru subi ect, dar au câr1i ge
opţio nale, în caz că există expresii în plus ce
trebuie agăţate. "A dormi" va susţ ine rolu ri opţi
onale, pre cum Timp ("după cină" ) şi Loc ("pe
canapea" ) - dar nu Des tinatar.
Exi stă de obicei un capăt de asp irare pentru
un Agent (deşi câteodată nu există un Agent - să
zicem în propoziţii ca "Gheaţa s-a topit" ), poate
alte cape te de asp irare cu roluri înrudite,
precum şi câteva cârl ige pentru alte ro luri posibile
în repertoriul nara tiv al verbului.
Şi, bineînţeles, acelaşi principiu al cutiilor în cutii
care permit ca o exp res ie prepoziţională să joace ro
lul unui substantiv ne poate permite să avem
propo ziţii în propoziţii, ca în prop oziţiile
subordonate sau în cele de tipul "Cred că l-am
văzut plecând, pentru a aj unge acasă" .

Aceasta este versiunea scurtă a sistemului meu de ri

dicare. Dacă i se pare valoroasă lui Rube Goldb
erg, nu uitaţi că el este sfântul p rotector al evoluţi ei.
Presupu n că, exact ca Într-o sală plină de j u căto
ri de bingo, multe Încercări de rezolvare sunt făcute
în paral el, cu mu ltiple copii ale propoziţiei candidat
su prapuse diferi telor eşafodaj e de propoz iţii
prototip, iar multe dintre aceste co nstruc ţi i cad
din cauza cu vintel or rămase pe dinafară şi a
capetelor de aspi rare libere. Vers iunile al căror d i
spozitiv ataşat verbului rid ică totul strigă "Bingo ! "
şi jocul descifrării e în cheiat (afară de cazul În care
e rem iză ).
126 CUM GÂN DEŞTE C REIE R U L

În plus faţă de capetele de aspirare pentru rolurile obligato

rii, mu lte dispozitiv e de verb au "cârlige" ce joacă roluri
le opţionale, dacă ele p ot găsi o casetă cu conţinut potrivit.

AGENT SUFER I TOR/TEMĂ BENEFICIAR LOC

Dispozitivelor vcrbeJor intranzitive le lips esc anumite câr1i

ge de rol ...

AGENT LOC TIMP

... iar anumite casete ilicite pot să nu aibă nimic care să le
ri dice, rămânând în urmă, şi as tfel sarcina rămâne
neîndeplini tă.

âftre ea

SUFERITOR/TEMĂ?
BENEFICIAR?
 S I NTAXA - UN FU N D A M ENT AL INTELIGENŢEI 127

A fi în stare să ridici totul este p u r ş i simplu u n

test de stru cturare adecvată a propoziţiei ;
remarcaţi că, odată reuşită ridicarea propoziţiei,
ordinea şi fl e xiunile nu mai contează, căci rolurile
au fost reparti zate. Această lingua ex machina ar
putea ridica anumite tipuri de nons ensuri -
precum celebrul exemplu al lui Chomsky, "Ideile
verzi fără culoare do rm cu fu rie" - dar ar eşua să
ridice o non-propoziţie, precum "Ideile verzi fără
culoare dorm lor". ( D isp oz itivu l verbului "a
dormi" nu are cârli ge s au braţe aspira toare
pentru restul de Obiecte. )
Deşi un model mental raţi onal a l relaţiilor poate
fi scopul comu nicării, iar propoziţiile
negramaticale
nu pot fi descifrate excep tând modalitatea
simplei asoci eri de cuvinte, stru ctu rile gramaticale
ale cuvin telor pot fi totuşi create as tfel încât să se
p otrivească, dar să nu aibă asociat un model
mental rezonabil . Testul semanticii este diferit de
testul gramaticii. Se mantica anu lează echivocul,
hotărând între multiplii învingători cam în acelaşi
mo d ca la meciurile de box fără knock out, decise
pe baza punctaj elor acordate de arbitri . Tot aşa
ghicim ce e mai probabil să-i pla că ţăranu lui Giles
- viţelul sau cornul.

Deşi fiecare propoziţie e o mică poveste, noi construim

şiruri de structuri conceptuale mult mai mari
decât p ropoziţiil e. Şi ele au o mulţim e de roluri
obligatorii şi opţionale de satisfăcut. Ele urmează
gramatica, după cum observă scriitoarea Kathryn
Morton:
Primul semn c ă un copil v a deveni o fi inţ ă umană şi n u
un animăluţ zgomotos apare atunci când începe să
numeas că lu mea şi să pretindă povcşti care să kgc
părţile ci.
128 CUM GÂN D EŞTE CREIER U L

Odată c e află primele poveşti, el îşi va instrui ursuleţul de

pluş, îşi va impune imaginea sa despre lume victimelor de
la locul de joacă, îşi va spune sieşi poveşti despre ceea ce
face când se joacă şi va anticipa istorii despre ce va face
când va fi mare. Va ţine evidenţa acţiunilor celorlalţi şi va
raporta persoanei responsabile abaterile remarca te. Va
dori o poveste înainte de culcare.'"

Capacităţile noastre de planificare prealabilă se dez

voltă treptat de la poveştile copil ăriei şi sunt o teme
lie importantă pentru opţiunile etice, de exemplu,
când ne imaginăm desfăşurarea unei acţiuni, ne ima
ginăm efectele sale asupra altora şi decidem să n-o fa
cem.
Î mprumutând stru ctu ri le mentale ale sintaxei
pen
tru a judeca alte combinaţii de acţiuni pos ibil e,
ne
putem extinde cap acităţile noastre de planificare pre
alabilă şi inteligenţa. Până la un anumit nivel aceasta
se face vorb ind în gând cu noi înşine, inventând po
veşti despre ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor şi ap
oi aplicând regu lile de combinare de tip sintaxă
pentru a aprecia (iarăşi o decizie la puncte) un sc
enariu can didat ca o abs urditate periculoasă sau
doar o absurdi tate, ca posibil, prob abil sau logic.
Dar presupunerea noastră inteligentă nu e limitată la
construcţii de tip limbaj : într- adevăr, putem striga
"Evrika!e< atunci când un set de relaţii mentale se po
triveşte, dar putem avea to tuşi probleme cu
exprimarea acestora şi înţe legerea verbală la mai
multe săptămâni după aceea. Ce se afl ă în creierele
umane încât ne p ermite să fi m atât de buni în
presupu nerea relaţii lor complicate ?
Nu realizăm cât de adânc afectează presupuneril�noastre
de început modul în care pornim în căutarea şi
interpreta-
 SINTAXA - UN FUNDAMENT AL INTELIGENŢE I 1 2 9

rea datelor pe care le strângem. Ar trebui să recunoaştem

că organismele non-umane nu au nevoie să cunoască fie
care nouă definiţie a limbajului uman, a folosirii unelte
lor, a minţii sau conştiinţei umane pentru a avea versiuni
proprii ale acestora, care sun t rezultatul unui studiu se
rios. Noi ne-am separat prea mult agăţându-ne de
defini ţii care să distingă omul de celelalte forme de
viaţă de pe planetă. Trebuie să ne fntoarcem din nou la
marele curs al vieţii de acolo de unde ne-am ridicat şi să
ne străduim să pătrundem în ceputurile a tot ceea ce
suntem şi a tot ceea ce putem fi.
SUE SAVAGE -RuMBAUGH, 1 994�'

Nu ne putem înţelege nici pe noi şi nu putem fn ţelege

nici lumea noastră până n-am în ţeles pe deplin ce este
limba jul şi ce a făcut el pentru specia no astră. Căci,
deşi limba jul a creat specia noastră şi lumea în care
trăim, puterile pe care le- a descătuşat ne-au condus la
înţelegerea şi con trolul mediului în conjurător, mai
degrabă decât la explo rarea cauzei principale a înseşi
existenţei noastre. Am urmat calea controlului şi
dominării până câ nd şi cei mai îndrăz neţi dintre noi au
în ceput să se teamă gândindu-se unde se poate ajunge.
A cum motorul dorinţei noastre de putere şi cunoaştere ar
trebui să devină el însuşi obiectul a ceea ce căutăm să
aflăm.
DEREK BICKERTON, 1 990'·'
 6

Evolutia din zbor

,

Predicţia fenomenelor şi puterea asupra lor depin d de

cu
n oaşterea succesiunii lor şi nu de vreo noţiune pe care
ne-am fi putut-o forma privito r la o riginea sau natura
lor cea mai intimă.
JOHN STU ART MI LL,
Auguste Comte and Positivism, 1 8 65 '"

Problemele sunt rezolvate nu prin furnizarea de noi in

formaţii, ci prin ara nja rea a ceea ce ştiam de mult.
LUDWIG WITTGENSTEIN,
Philosophical lnvestigations, 1 9 53

"Un lucru urmează altu ia" este un concept destul de

simplu, pe care multe ani male îl pot stăpâni. Î nt r -
ade văr, în cea mai mare p arte acest lucru se învaţă ;
pen
tru câinii lui Pavlo v era clopoţ elul urmat, de regulă,
de h rană.
Pot fi înlănţuite mai mult decât două lucruri ; mu l
te animale au elaborat secvenţe muzica��, ca să nu
mai v orbi m de ac ele secvenţe de mişcare precum
pa şii (c ail or). Do bândirea vocabularu l u i şi în ţel
 ordinii de bază a cuvintelor sunt, după cu m
ege rea
tocmai
 EVOLUŢIA D I N ZBOR 131

am văzut, probleme de limb aj relativ u şoare

atât pentru oameni, cât şi pentru bonobi.
Dacă secvenţializarea este atât de el ementară, de
ce planificarea p real abilă este atât de rară în re
gnul
animal, cu excep ţia acelor cazu ri banale de
anticipare cu care se descurcă atât de bine simpla
melatonină ? Ce maşinărie mentală mai este neces
ară pre gătirii pentru o eventuală nouă întâmplare
neprevăzută ? (Să fie oare structura argume ntului,
ca în acele dis pozitive ridicătoare de verbe ?) Cum
facem noi ceva ce n-am mai făcut înainte, fără
amintiri exacte care să ne călăuzească ? Cum putem
chiar să ne şi imaginăm un asemenea lucru ?
Î ntotdeauna spunem ceva ce n-am mai spus nici
odată înainte. Celălalt generator de noutăţi, operând
la fel de frecvent în viaţa noas tră (deşi adesea
sub
conş tient), este acel anticipator a "ceea ce urmează să
se întâm p le", menţionat în capi tolul 2 în contextu]
efectelor amuzante şi deranj ante ale incoerenţei am
bientale.
Poate că mecanismele anticipării sunt asemănă
to are celor folos ite în ce le mai complicate asp ecte
ale gramaticii mentale, cele antrenând concordanţe
de mare întindere, cu m ar fi înlocu irea ordinii de
bază a cuvintelor cu fo rme alternative p entru
întrebările ci ne- ce- când. Poate că arbores cenţele
utilizate de struc tura expresiei sau rolurile
obligatorii ale stru cturii argumentului sunt
mecanisme mentale ce fo losesc anticipări într- u n
mod mai general.
Gramatica mentală fu rni zează cea mai
 EVOLUŢIA D I N ZBOR 132
completă înţel egere a acelor structuri mentale ce ar
putea fi cele mai la îndemână pentru presupunerea
intelige ntă.
13 2 CUM GÂND E ŞTE CR EI
ERUL

Acest capitol va scruta încă trei : regruparea, se

cven
ţializarea şi procesele darwiniste.

Jonglarea cu mai multe lucruri deodată este una din

tre capacităţile măsurate de testele cu multiple varian
te de răspuns, în special de problemele de analogie.
(A este pentru B precum C este pentru [D, E, F] . ) Ea
se manifestă, de asemenea, în capacitatea noastră de
reamintire a numerelor de tel efon suficient timp pen
tru a le putea forma. Mulţi oameni pot reţine nume
re cu şapte cifre între 5 şi 1 0 secu nde, dar vor recurge

la notarea p e hârtie dacă vor avea de-a face cu un nu

măr interurban sau chiar mai lung, internaţional.
Reiese că limitarea nu e dată de numărul cifrelor,
ci de numărul grup urilor de cifre. Î mi amintesc
pre fixul pentru San Francisco, 4 1 5, ca pe o singură
u ni
tate, dar nu mărul 45 1 nu înseamnă nimic
pentru
mine, de ci ar trebui să mi-l amintesc c a fiind format
din trei uni tăţi : 4 , 5 şi 1 . Regru parea se referă la
pro cesul de comprimare a numerelor 4, 1 şi 5 în
entita tea 4 1 5. Un nu măr de tel efon de zece cifre
din San Francisco, precum 4 1 53326 1 06, are p
entru mine doar opt elemente ; schemele noas tre
de utilizare în notarea nu merelor a unor sep
aratori pe care nu-i fo rmăm - ca (4 15 ) 33 2 - 6 1 0
6 sau 4 1 5.332 .6 1 06 - sunt un aj utor es enţial p
entru regrup are . '"
Câte grupuri de numere poţi reţine ? A C-!!asta
di feră de la om la om, dar media obişnuită dă
titlul unui celebru arti col al psihologului George
Miller :
.
"Nu mărul magic şapte, plu s sau minus doi" Este
ca .,,
şi cum mintea are loc do ar pe ntru un număr
limitat
de elemente - cel puţin în spaţiul de lucru
folosit
 E V OL U ŢIA D I N Z B O R 133
133
pentru prob lemele curente. Când te ap ropii de
limi
ta ta, încerci să comprimi câteva elemente într-un
singur grup pentru a fac e astfel mai mult spaţiu. Acro
nimele sunt o versiune a regrupării, făcând un
singur "cuvânt" din mai multe. Î ntr-adevăr, multe
cuvinte
noi sunt doar substitute pentru o expresie mai lungă,
ca, de exemplu " ambivalenţa" , inventată de cineva ca
o prescurtare, pentru a scuti un întreg paragraf expli
cativ. Un dicţionar este un compendiu de regrup ări
făc ute de-a lungul secolelor. Combinarea
regrupării cu vorbirea rapidă, as tfel încât foarte
mult înţeles să poată fi cuprins într-un interval cât
mai redus al me moriei de scurtă durată, a fo st, cu
siguranţă, deosebit de i mp ortantă p entru reţinerea
în minte în acelaşi timp a cât mai multor informaţii

As tfel una dintre primele lecţii despre memoria de

lucru este aceea că, după toate probabilităţile, există o
zonă de rulare lim itată, mai potrivită câtorva elemen
te decât dublului acelui număr. Această lim itare
are
probabil anumite implicaţii pentru inteligenţă (cu si
guranţă pentru testele IQ), dar principala trăsătură a
actelor inteligente este gândirea divergentă creativă,
nu me moria per se. Un proces care va produce pre
supuneri corecte este ceea c e ne trebuie.

Limbajul şi inteligenţa sunt atât de puternice mcât de

obicei presupunem că din ce în ce mai m u l t Î n s e a m n
ă şi din ce în ce mai bine. Totuşi, ccl p uţin teore ticie
n i i evoluţionismului sunt foarte ataşaţi ideii c a l ' v o l
 134 CUM G ÂN DEŞTE
u \ i a este plină Cde staţiiU Lterminus c a re p ot p re
REIER v el l i a Sl '

"progres" direct şi încearcă să su b I i n i l ' l . l '

IlH 'IlC a

cl ilc ind i recte ale evoluţiei ce implică o r g a n l ' m u l t i

fu n q i O l l a -
 E V OL U ŢIA D I N Z B O R 135
135
le. Multe organe sunt de fapt multifuncţionale şi îşi
modifică amestecul l or relativ de funcţii de-a
lungul
timpului. (Când anume a devenit p lămân
organul schimbului de gaze al peştilor - cunoscut
ca "băşica
înotătoare" datorită rolului său în neu tralizarea for
ţei ascensionale - ? ) Iar, dacă analogia cu softwa
re-ul calculatorului are credibilitate, este mult mai
uşor pentru creier decât pentru orice alt organ să fie
multifuncţional. Cu siguranţă, anumite regiuni ale
crei erului sunt, de asemenea, multifuncţionale.
Deci, pentru a înţelege începuturile maşinii neura
le a anticipării sau a limbaj u lui, trebuie să avem în
minte că mecanismele pe care se sprijină ar putea ave a
funcţii multiple, oricare din ele putând fi determinată
de selecţia naturală, aducând as tfel incid ental profi
turi celorlalte. Ar putea fi asemenea cu ceea ce arhitec
ţii numesc înlesniri esenţiale, precu m camerele
pentru copi atoare şi cutiile poştale. Gura, de
exemplu, este o înles nire esenţială multifuncţională,
implicată în băut, gustat, ingurgitare, vocalizare şi
exprimare emoţiona lă ; la anumite animale, de as e
menea, în resp irat, ră corit şi luptă.
Tactica bonus-ului (plătirea unui lucru, dar obţine
rea altuia "gratis" pentru că l-ai cumpărat p e prim !ll)
este o strategie de marketi ng fa miliară. Ce capacităţi
umane ar putea fi grupate precum proverbialul "ape
ritiv gratuit" care intră în preţul băuturilo r ? Î n
par
ticular, ar putea sintaxa ori planificarea să fi e grupate
cu altă capacitate pur şi simplu pentru că ele pot uti
136 CUM G ÂN DEŞTE
liz � în plus o înlesnire
C REIER U Lesenţială ?
Imi dau seama că o explicaţie de tip "aperitiv gra
tuit" va ofensa sensib ilitatea multor calvinişti di
ntre
 E VO L UŢIA DIN ZBOR

ad aptaţioniştii ce susţin teoria evo luţionistă - cei

ce
cred că orice trăsătură, cât de neînsemnată trebuie
să-şi plătească partea sa. Dar o contabilitate strictă nu
e Întotd eau na regula j ocului. După cum notam
mai
devreme ( extinzi o parte, extinzi tot), lărgirea creie
rulu i mamiferel or nu se face pe zone. Iar un "
aperi tiv gratuit" este doar un alt mod de raportare la
ceea ce susţinea Însuşi adaptaţionismul originar.
Charles Dar win reamintea cititorilor, Într-un
comentariu pe marginea cons ideraţiilor sale general
e asupra ad aptării, că reconversiil e funcţiilor sunt "
atât de importante" .
Î n timpul convertirii fu ncţiei - al transformării
băş icii Înotătoare În plămân, de exemplu -
există
probabil o pe rioadă multifuncţională (într-ad
evăr, uneori perioada multifu ncţională poate
dura l a nesfârş it). Î n timpul ei, o caracteristică
anato mică
apărută iniţial prin sele cţia naturală pentru o
singură fu nqie con tri buie enorm la o nouă fu n c
ţie c u mu l t mai mult decât a făcut-o până atunci
orice selecţie naturală a noii funCţii. Plămânii au fost
"prefiguraţi " de comp ens ările anterioare ale fo
rţei ascensional e. Ce funcţii cerebrale au "ajutat"
alte fu ncţii cerebra le ? Cum a contribuit acest lucru
la inteligenţă ?
Privitor la tranziţia organelor, este extrem de impo rtant
să avem în minte proba bilitatea conversiei de la o fu
ncţie la alta.
CHARLES DARW IN,
 The Origin of Species, 1 8 59 '-'

Cu siguranţă avem o pasiu ne pcn tru crearea unor le

gături stru cturate Între lucruri care d e p ăşcsc cu
mult secvenţiali zările produs e de alte ani male. Pe
lângă
136 CUM GÂND EŞTE CRE I E
136 RUL
cuvinte în p ropoziţii, noi îmbinăm note în melodii,
paşi în dansuri şi creăm p oveşti în cadrul jocurilor cu
reguli procedurale. Ar putea fi aceste şiruri stru
ctu
rate o înlesnire esenţială a creierului, utilă pentru lim
baj, povest ire, pl anificare prealabi lă, j ocuri şi etică
?
Ar putea fi mărită, prin selecţie natural ă, maşina ne
urală comună acestor capacităţi as tfel încât gramati
ca îmbunătăţită să serveas că extinderii capacităţilor
de planificare prealabilă ?
Anumite capacităţi specific umane - muzica, de
exe mplu - produc confu zie, căci este greu de
imagi
nat vreun mediu înconjurăto r care să confere un
avan
taj evoluţionist celor dăruiţi muzical faţă de afoni.
Până
la un anumit pu nct, muzica şi dans ul sunt, cu sigu

ranţă, u n câştig secundar al înseşi maşinăriei neurale

create de îmb inările structurate mai expuse selecţiei
naturale, precum limbajul.
C e alte capacităţi spec ific umane e probabil să se
fi afl at sub o p u ternică selecţie naturală ? Oricât
de
improbabil ar părea, mişcările balistice de
s-ar putea să fi contribuit serios la apariţia limbaju
lui, muzicii şi inteligenţei. Antropoidele au fo
rmele
elem entare ale mişcărilor rapide ale braţului în
care noi suntem experţi - ciocănire, strângere,
aruncare
 EVOLUŢI A DIN ZBOR 137
- şi de aceea cineva îşi poate imagina scenarii 137
de
vâ nătoare şi fabricare de unelte care, în anumite
situa ţii, erau completări importante la strategiile
de bază
pentru ob ţinerea hranei ale hominidelor. Dacă aceeaşi
înlesnire esenţială de tipul unui " şir structurat" este
fo los ită pentru gură ca şi pentru miş cările
balistice ale mâinii, atunci pe rfecţio narea limbaj ului
ar p utea contribui Ia îmbunătăţirea dexterităţii
manuale. Dar
138 CUM GÂND EŞTE CRE I E
138 RUL
la fel de bine ar putea fu ncţiona ş i în celălalt sens
:
aru ncări precise deschid posibilitatea de a mânca
re
gulat carne, de a putea supravieţui iernii în zonele
tempe rate şi, ca u n profit neprevăzut, un
"aperitivul
gratuit" de a vorbi tot mai bine.

Al egerea între miş cările mâinii presupune mai

întâi găsirea unui program de miş care candidat -
proba bil o co nfiguraţie conexio nal ă caracteristică
a neuro nilor corticali - şi ap oi a mai multor
candidaţi. Se ştie

Decizia unei mişc ări

Trei candidaţi d iferiţi pentru o mişcare a mâinii pot

 EVOLUŢI A D I N Z B O R 139
concu ra pentru spaţiu în co rtexul premotor prin c10narea139
structu rilor spaţiotemporal e.
Doar când există un co r suficient de ma re Într-o si
ngură
structură, mişcarea ar putea, în sfârşit, Începe.
138 C U M GÂ N D EŞTE C RE IE R U L

încă foarte puţin despre modul cum se produce acest

lu cru în crei eru l uman, dar un model simplu
implică multiple copii ale fi ecărui pro gram de
mişcare, fieca re dintre ele concurând pentru sp aţiu
în creier. Pro gramul pentru palmă deschisă ar putea
produce mai rap id copii decât pro gramul pen tru ges
ticularea sem nului V sau precizia strân gerii unui
cleşte.
M işcările balistice (numite as tfel pentru că,
din colo de un anumit punct, nu mai există
posibilitatea de modificare a comenzii ) necesită
surprinzător de multă planificare, comparativ cu
maj oritatea mişcă rilor. Este, d e as emenea, probabil
să necesite o mu l ţim e de cl on e ale programului de

Pentru mişcări bruşte ale membrelor durând mai

puţin decât circa a opta parte dintr-o secundă, corcc
tări le prin conexiune inversă sunt în c�.. mai
mare
parte ineficiente, căci timpii de reaCţie sunt prea
lungi. Nervii trans mit prea încet, iar deciziile nu
sunt suficient de rapide ; conexiunea inversă ar putea
aj u ta pla nificarea pentru data viito are, dacă ţinta nu
fuge
până atunci, dar nu este de folos în momentul resp ec
tiv. Pentru ultimele 1 / 8 secunde de strângere,
ciocă nire, arunc are şi lovire, creierul trebuie să
planifice fiecare detaliu al mişcării şi apoi să dea co
manda, mai degrabă aşa cum e neces ară mai întâi
ştanţarea unei partituri pe ntru un pian automat şi
ap oi rularea ei.
Pentru mişcările balistice avem nevoie de o plani
ficare prealabilă aproape încheiată în timpul "s
etă rii " , fără a conta pe conexiunea invers ă.
Ciocănitul necesită planificarea ordinii exacte a
activării mulţi
mii de muşchi. Î n cazul arunc atu lui, problema este
şi
mai difici lă : există o fantă de lansare - o perioadă
de
 E VOLU Ţ I A D I N Z B O R 139
139
timp când proiectilul poate fi lansat astfel înc ât să
poată lovi Lans area are loc îndată ce viteza sca
de, în timp ce proiectilul porneşte din mâna în frâna
re. A reuşi să faci ca viteza să scadă exact la
timpul potrivit, în cel mai potrivit unghi faţă de
orizontală, este marea performanţă.
Date fi ind problemele fantei de lansare, p oţi ve
dea de ce planificarea este atât de difi cilă pentru
miş cările balistice umane. Fantele de lans are
depind de cât d e departe e ţinta şi cât de mare este
ea. Haideţi să zic em că în opt încercări din zece
poţi lovi o ţintă de mărimea unui iepure de la o dep
ărtare de doi metri
- ceea ce implică o fantă de lansare de unsprezece
mi-
1isecunde. Lovirea aceleias i t inte de la o distant ă
, , ,

du- blă, cu aceeaşi siguranţă, presupu ne o fantă de

lans are cam de opt ori mai mică, adică de 1 , 4 mil
isecunde. '" Iar neuronii nu sunt chiar ceasuri atomice
atu nci când e vorba de sincronizare precisă ; există
o mare agita ţie când sunt produse impulsurile, as
tfel încât orica re neuron ar avea probl em e chiar şi
cu lovirea unui graj d, dacă ar trebui să stabil ească
singur mom entu l lansării.
Din fericire, mai mu lţi neuroni turbulenţi sunt mai
buni decât mai puţini - atâta timp cât fi ecare îşi
face treaba lui şi as tfel comite propriile-i greşeli.
Combi nându -i, poţi redu ce media instabili tăţii.
Poţi ved ea acest principiu în acţiune în ini mă, unde
face ritmul bătăilor mai regulat. O creştere împ ătrită
a număru lui de celule stabilizatoare de ritm serveşte
la reduce rea la j u mătate a instabilităţii ritmului
cardiac. Pentru reducerea instabilităţii lansării
 E VOLU Ţ I A D I N Z B O R 140
balistice de opt ori este nevoie de reducerea 140a
reacţiei
şaizeci şi patru de ori
14 0 CUM GÂN D EŞT E CREIE
RUL

mai mulţi neuroni turbulenţi d ecât a i nevoie

p entru pro gramarea aru ncării iniţiale. Dacă vrei
să loveşti ace eaşi ţintă de dimen siunea unui
iepure, la de trei ori dis tanţa, cu aceeaşi siguranţă
de opt din zece ori, contează pe neces itatea de a
recruta o mulţim e de aj uto are : vei avea nevoie de
729 de ori mai mulţi ne uroni decât numărul
suficient pentru generarea arun cării tale scu rte
standard . Este red undantă, dar În tr-un sens diferit,
faţă de, să zicem, cele trei p osibilităţi pe c are le are
o rice avion mare de a reduce viteza.
Astfel, avem acum o a treia înţelegere a mecanisme
lor cerebrale relevante pe ntru secvenţe complicate :
pe lângă acele memorii de rulare limitate ce încu raj ea
ză regruparea, obs ervăm că secvenţele complicate de
activare (precum mişc ările balis tice) împ a r" pro
babil, aceeaşi stare cerebrală reală cu alte secvenţe
comp licate
- şi că unele neces ită niveluri însutite de redund
anţă,
at u nci când preci zia s in cron i z ă rii este
importantă.

Legea numerelor mari

(Principiul corului bisericesc)

Pen tru a reduce

la jumătate im
precizia sincro
nizării sunt
necesare de pa
tru ori mai mul-
te ceasuri
 E V O L U Ţ I A DIN Z B O R 141

E neces ar, de as emenea, mult spaţiu d e

planificare când ocheşti o ţintă aflată la o distanţă ne-
standard - una pentru care nu ai un p lan de mişcare
stocat (cum ai putea avea pentru trasul cu arcul sau
aru ncările li be re la coş, din jocul de baschet).
Pentru lovituri ne standard trebuie să creezi o
mulţime de variante Între două programe stand ard şi
s-o alegi pe cea mai apro piată de atingerea ţimei tal e.
Improvizaţia ocupă mult spaţiu . Dacă, odată ce ai
ales "cea mai bună" varian tă, toate celelalte se
modifică pentru a i se conforma, atu nci poţi avea
redundanţa necesară pentru a te men ţine În limitele
fantei de lansare. Imaginează-ţi o sală pli nă de solişti,
toţi cântând melodii întrucâtva diferite, convergând
apoi către una singură, astfel încât să poată cânta ca un
cor. Iar mai apoi, pentru o precizie adevă rată,
atrăgând o mulţime de aj uto are, Întocmai cum dirij
orul corului atrage publicul în co rul bis ericesc.
O înl es nire esenţială pen tru secvenţele
structura
te poate rezolva o mulţime de probleme. Dar chiar
exis tă realmente aşa ceva ? Dacă da, am putea
observa din când în când o anumită aso ciere sau u n
conflict între mişc ări asemănătoare.
Charles Darwin a fost unul dintre p rimii ce au pus
în evidenţă asocierile mână - gură în cartea sa din
1 8 72 de spre exprimarea sentimentelo r : "As tfel,
per
soane tăind ceva cu o pereche de fo arfeci po t fi văzu

te mişcându -şi fălcile simultan cu lamele foarfeci

lor.
Copiii care învaţă să scrie, adesea îşi învârtesc în mod
caraghios limba după cum li se miş că degete le. ce "�;
Dar despre ce fe l de secvenţe vorbim ? Miş cări le
ritmice per se sunt omniprezente : mestecatul,
respiratul, depla sarea ş.a.m.d. El e p ot fi real izate de
simple circuite la
1 42 C U M GÂN DEŞTE C R EI E R U L

nivelul măduvei sp inării. Ca şi în cazul simplei

reguli a învăţării "un lucru urmează pe altul ", nu
există nimic distinct la nivel cerebral privitor la ritm
sau alte sec venţe. Dar toată dificultatea o constituie
noile secvenţe. Dacă există un producător de secvenţe
comun noilor mişcări mai co mplicate, unde se află
el în creier ?
Secvenţializarea în sine nu necesită un cortex cere
bral. Mare parte din coordonarea mişcării este re ali
zată în creier la nivel subc ortical, în zonele cunoscute
drept ganglioni bazali şi cerebel. D .v mi şcările
noi
tind să depindă de cortexul premotor şi prefrontal,
din capătul ultimelor două trei mi ale lobilor frontali.
Există şi alte regiuni ale cortexului cerebral care
par să fie implicate în activităţile de aranj are a secven
ţelor. Po rţiunile dorsolaterale ale lobului frontal
( dor
so = superior, lateral = parte ; dacă ai avea o pereche
de co arne în fru nte, aceste regiuni s-ar afla sub
ele)
sunt responsabile de reacţiile întârziate. Arată-i
unei
maimuţe nişte hrană - şi permite-i să vadă unde
o
ascunzi -, dar forţeaz -o să aştepte douăzeci de
mi
nute înainte să i se permită s-o caute. Maimuţele cu
cortexul frontal dorsolateral vătămat nu pot reţine
acea informaţie. Poate să nu fie o eroare a memo riei,
ci o prob lemă de formulare a unei intenţi i de du
rată sau poate chiar a unei " agend e" .
Marele neurolog ru s Alexandr Luria de scria si
tuaţia unui pacient afl at la pat cu braţele sub
pătură.
Când Luri a l-a ru gat să ridice un braţ, el părea să
nu poată face acest lucru. Dar când i-a cerut să sc oată
bra
ţul de sub pătură, a făcut-o fără probleme. Pacientul
a putut, de as emenea, Să-şi mişte braţul prin aer în
sus
şi în j os când i-a fos t cerut acest lucru. Pentru el
era
 EVO LUŢIA DIN ZB O R 1 43

dificilă planificarea secvenţei - rămânând blo cat la

nivelul depăşirii obs tacolului păturilor care îl ţineau
prizonier. Leziunile prefrontale stângi produc pacien
ţil or dificul tatea de a desfăşura o secvenţă adecvată
de acţiuni - sau, poate, în primul rând de a o pl
anifi Pacienţii cu leziuni ale cortexului premotor
stâng au probleme cu îmbi narea acţiunilor într-o
mişcare flue ntă - pe care Luria a numit-o melodie
cinetică.
Tumorile sau accidentele vasculare în partea de jos
a lobului frontal, chiar deasupra ochil or, afec tează
de asemenea secvenţe de activităţi, precum mersul
la cump ărătu ri .'" Un pacient celebru, contabil de
mese rie, avea un IQ ridicat şi s-a des curcat des tul
de bine la un set de teste neuropsihologice. Şi totuşi
el av ea mari probleme î n organi zarea vieţii sale : a
fost con cediat de mai multe ori, a dat faliment, a
trecut prin două divo rţuri în doi ani, ca urmare a
unor căsătorii pripite. Adesea el nu era în stare să ia
rep ede decizii si mple - să zicem, ce pastă de dinţi
să cu mpere sau cu ce să se îmbrac e. Se bloca făcând
comparaţii şi dis tincţii nesfârşi te, adesea neluând
nici un fel de deci zie sau făcând alegerea absolut Ia
întâmp lare. D acă voia să iasă pentru cină, trebuia
să ia în considerare aşezarea, meniul, atmosfera şi
conducerea fiecărui res taurant posibil. Putea merge
Ia fi ecare în parte pen tru a vedea cât este de
aglomerat, şi nici atunci n-ar fi fo st în stare să aleagă
între ele.
Sunt două tipuri maj ore de probe ce atestă că zona
laterală a limbajului, afl ată de asupra urechii
stângi, este în strânsă legătură cu secvenţele ce nu ţin
de lim baj . Neuropsihologul canad ian D oreen
Kimura şi colab oratorii ei au arătat că pac i e n ţ i i cu
accide nte cc-
144 C U M GÂ N D EŞTE C R E
I ER UL

rebrale lateral-stânga care au probleme de limbaj (afa

zie) Întâmpină de asemenea mari dificultăţi în
execu tarea secvenţelor noilor mişcări ale mâinii şi
braţului, o stare cunoscută sub numele de apraxi e:"
(O secven ţă complicată, deşi nu nouă, ar fi luarea
�heilor din bu
zunar, găsirea celei potrivite, introducere� ei în broască,
răsucirea cheii şi apoi împingerea uşii .)
Utilizând stimul area electrică a creierului î n tim
pul o p eraţiilor pe epileptici, neurochirurgul
George
Ojemann din Seattle şi colaboratorii săi au arătat că
o
mare parte din specializarea lateral-stânga a limbaju
lui este legată de ascultarea secvenţelor de sunete, '"
Aceste regiuni includ partea lo bului frontal adiacen
tă zonei Broca, regiunea superioară a lobu lui temp
o
ral, p e ambele părţi ale cortexului auditiv primar, şi
ceva din lobul pari etal în spatele suprafeţei acoperite
de piele. ( Cu alte cuvinte, ele sunt "perisylviene ", adi
că învecinându-se cu scizura sylviană. ) Marea surpri
ză a fost că exact aceleaşi zone par implic ate serios în
produc erea secvenţelor de mişcări oral-faciale -
chiar şi a celor nelingvistice, precum imitarea unor
expre sii faciale.
Unul din riscurile numirii lucrurilor în creier este
că ne aşteptăm ca ceva numit cortexul limbajului să
fie cons acrat doar limbajului. Dar date ca acelea ale
lui Oj emann arată că, în esenţă, specializarea cortica
lă este mult mai generalizată, privind secvenţe noi
de diferite tipuri : mâna dar şi gura, senzaţia dar şi
miş carea, imitaţi a dar şi povestirea.

Nu nu mai că multe specii pot Învăţa simboluri abstrac

te şi un limbaj simplu, dar în mod evident unele pot

 EV O LUŢI A D I N ZBOR 14 5

învăţa categorii. Î ntr- adevăr, animalele generalizeaz ă

ades ea în acelaşi mod în care un copil trece prin faza
în care numeste toti bărbatii adulti "Tati " . Relati
ile
de tipul este u�/o s;u es te ";ai mar; de câ t pot fi î�vă
ţate. O banană este un fru ct, O banană este mai
mare
decât o castană.
Mai aproape de inteligenţă se află capacitatea de a
construi analogii, metafore , comp araţi i, parabole
şi modele mentale. Ele implică o comparare a
relaţiilor,
ca atunci când facem o analogie imperfectă între este
mai mare decât şi este mai rapid decât, deducând
că
mai mare înseamnă mai repede.
Noi, oamenii, putem opera mental într-un domeniu
familiar (de exemplu, punând un document într-un
d o sar sau aruncându-l Într- un coş de gunoi) transfe-

p relu at d i n Oj emann, 1 9 83
Coordonarea secvenţelor oral-faciale est e În / rnup t,'i p rin , t illllliarea
electri
că a aceloraşi doud z o ne ca re intrerup şi percepere" j'Jr!clfl c!
or.
146 C U M G ÂN D EŞTE
CR EI ERU L
rând această relaţie asupra unui domeniu mai puţin
familiar (salvând sau ştergând fişiere pe calculator, poa
te prin mu tarea simb olurilor pe ecran ). Putem
face un gest într-un domeniu mental şi să-I avem
interpre tat în altul . Toate aceste proiecţf� se sfârş
esc undeva
- şi, cum spunea Robert Frost, treb uie să ştim p
ână unde putem stăpâni o metaforă şi judeca atunci
când este sIgură."
Să luăm în considerare corespondenţa de la un
dom eniu la altul, pe care o face aici Umb erto Eco :
Reali tatea e că lumea este împărţită în utilizatori de com
putere Macintosh şi utilizatori de computere compatibi
le MS -DOS. Am convingerea fermă că Macintosh este
catolic, iar DOS e protestant. Î ntr- adevăr, Macintosh este
Împotriva reformei şi a fost influenţat de "ratio studio
rum" a iezuiţilor. Este voios, prietenos, conciliant, arată cu
devotament cum trebuie să se procedeze pas cu pas ca să se
atingă - dacă nu Împărăţia Cerurilor - măcar
momentul imprimării documentului. Este catehistic : es
enţa revela ţi ei este tratată prin formu le simple şi
simboluri so mp tuoase. Oricine are dreptul la salvare .
DOS este protestant sau chiar calvinist. Permite interp
retarea liberă a scriptu rii, pretinde decizii personale
dificile, impune utilizatoru lui o hermeneutică subtilă şi
consideră drept inacceptată ideea că nu toţi pot atinge
salvarea. Pentru a face sistemul să fu ncţio neze trebuie să
interpretezi programul tu Însuţi : o cale lungă de la
comunitatea barocă a co mentatorilor, iar utilizatorul e
prins În singu rătatea prop riului chin in
ten. or.
Ai putea ob iecta că, prin trecerea la Wind ows,
universul
DOS începe să semene tot mai mult cu toleranţa contra- re
fo rmistă a Macintosh-ului. E ad evărat, Windows repre
zintă o schismă de tip anglican, mari ceremonii În cated rală,
dar, există întotdeauna posibilitatea unei întoarceri la DOS
147 C U M G ÂN D EŞTE
p � ntru a CR
schiEImba
ERU Llucrurile co nfo rm unor decizii
excen
tnce .. .
 E V O LU Ţ I A D I N Z B O R 147

Dar codul maşină, care se află în spatele ambelor sisteme

(sau medii, dacă vreţi) ? Oh ! Acesta are de-a face cu Vechiul
Testament şi este talmudic şi cabalistic. ,',
Cele mai multe corespondenţe sunt mai si
mple, asemeni asocierii obiectelor cu o secvenţă de
foneme (ca în numire ). Cu puţin efort, cimpanzeii
pot învă ţa anal ogii simple, de tipul "A este pentru
B precum C este p entru D " . Dacă cimpanzeul ar
putea aplica asemenea operaţii mentale la
evenimente din viaţa sa de fiecare zi, în loc să le
utilizeze doar în timpul tes tărilor de laborator, ar fi
o antrop oidă mai capabilă. Oamenii, evident,
continuă proiecţia, adău gând sta bilităţii stratificate
câteva niveluri în plus .

Siguranţa este marea problemă a combinaţiilor de

probă, a celor ce produc comportamente nemanifes
tate vreodată înainte. Mai mare nu înseamnă întotdea
una mai rep ede. Chiar şi simplele invers ări de
ordine pot prod}lce noutăţi periculoase, ca în "Uită-
te dup ă ce sari ". In 1 943, în cartea sa Th e na ture of
Exp lana tion, psihologul britanic Kenneth Craik
susţinea că :
sistemul nervos este... o maşină de calculat capabilă să
mo deleze sau să co mpare evenimente externe... Dacă
orga nismul are în capul său un "model la scară mică" al
realităţii externe şi al propriilor acţiuni posibile, atunci
este în sta re să probeze di fe rite alternative, să
concluzioneze care este cea mai bună dintre ele, să
reacţioneze la situaţiile viitoa re Înaintea apariţiei lor, să
ţină cont de cunoaşterea eveni mentelor trecute În
tratarea viitorului şi să reacţi oneze în toate privinţele
într- o manieră mult mai depli nă, sigură şi competentă în
faţa urgenţelor cu care s e con fruntă.'"
Oamenii pot simula cursul acţiu nilor v i i to a re
elimi
nând ceea ce este inutil sau deplasat ; d u pă cum sp u nea
148 C U M G ÂN D EŞTE
CR EI ERU L
filozoful Karl Popp er, aceasta "permite ipotezelor
noas tre să moară în locul nostru " . Creativitatea -
într- adevăr punctul culminant al inteligenţei şi con
ştiinţei - implică jocuri mentale care dau naştere
ca
lităţi i.
Ce tip de maşinărie mentală ar fi neces ară pentru
a face lucruri de tipul celor sugerate de Craik ?

Psihologul american William James vorbea despre

procese mentale operând în manieră darwinistă în
anii 1 8 70, la puţin mai mult de un deceniu după ce Char
les Darwin şi-a publicat Origin ea sp eciilor. Ideea
eli minărilor succesive a fost dezvoltată de către
psihologul scoţian Al exander Bain în 1 8 55, dar
James utiliza în plus gândire a evoluţi onistă.
Nu numai că darwinismul ar putea exp lica mai bine
dezvoltarea crei erului în 2 milioane de ani fără
mâna călăuzitoare a unui meşter olar, dar un alt
proces dar winist, operând în creier, ar putea da o
soluţie mai inteligentă unei probleme Într-un
interval de timp cuprins pe sc ara temporală a gând
irii şi acţiunii între milisecunde şi minute. Răspunsul
imunitar al corpu lui pare să fie, de asemenea, un
proces darwi nist, prin care anticorpi din ce în ce
mai performanţi în lupta împotriva moleculelor
invadatoare sunt formaţi de-a lungul câtorva
generaţii în câteva săptămâni.
Proces ele darwi niste tind să pornească de la o
bază biol ogică : reproducerea. Î ntotdeauna se
produc co
pii. O teorie a luării hotărârilor este aceea conform
căreia îţi faci nişte planuri de mişcare - făcând gestul
149 C U M G ÂN D EŞTE
palmei deschise
CR sau se Lmnul V, sau o miş care precisă
EI ERU
de strângere - iar aceste pl anuri alternative de
miş-
 E V O L UŢ IA D I N Z B O R 14 9

care concurează reproductiv unul cu altul până când

unul "învinge" . Confo rm acestei teorii, e neces ară o
masă critică de done de comandă înainte ca acţiunea
să fi e în cele din urmă iniţiată.
Totuşi darwinismul necesită mult mai mult
decât simpla reproducere şi comp etiţie. Î nc ercând să
rezum caracteristicile es enţiale ale procesului
darwinist din
ceea ce ştim despre evoluţia speciilor şi reacţia imu
nitară, am găsit şase proprietăţi es enţiale pe care
tre buie să le posede Maşina Darwin'" pentru a
putea continua să funcţioneze :
• Implică o structură. Clasic, acesta este lanţul elemente
lor ADN -ului numit genă. După cum sublinia Richard
Dawkins în The Selfish Gene, structu ra poate fi, de
ase menea, una culturală, asemeni unei melodii, motiv
pentru care el a inventat, cu folos, termenul meme
pentru astfel de structuri. Structura po ate fi, de
asemenea, constitu ită din structurile activităţii cereb
rale, asoci ate cu emiterea unui gând.
• Copiile suntfăcute cumva după această stru ctură.
Celu
lele se divid. Oamenii fredonează sau fl uieră o arie
pe care au auzit-o de mai multe ori. Î ntr-ad evăr, ceea ce
este copiat pe j u mătate sigur reprezintă unitatea de
structură ( care este mema ) de exemp lu lanţul ADN-
-

ului genei este copiat pe j u mătate În timp ul meiozei, pe

câtă vreme cromozomii în între gime sau organismele în
totalitate nu
sunt deloc cop iate
.
• Un eori tipa rele se mo difică. Mu taţi ile esenţiale

datorate
razel or cosmice sunt alterărilc po;1te ccl mai bine cunos
 cute, dar mult mai comu ne su nt e ro r i l e d e copi erc şi
(ca
În meioză ) calitatea şi dispune rea elementelor date
.
• Competiţiile de copiere apar pentru ocu p.uca spaţiu
lui
limitat existent. De exemp lu, câteva t i p u r i .l l e u n or C X C I
l1 -
150 CUM GÂ NDEŞTE CREIERUL

pl are de iarbă numite iarbă de Kentucky şi iarbă obişnui

tă concurează pentru grădina mea.
• Succesul relativ al exemplaă,elor este influenţat de un

m e diu foarte variat. Pentru iarbă, factorii c are

acţionează sunt elementele nutritive, apa, lumi na
soarelui, fre cvenţa
tund erii ş. a .m.d. Câteodată spunem că mediul "s
electea ză" ori că există o rep roducere sau sup ravieţuire
selectivă . Charles Darwin denumea această tendinţă selecţie
naturală.
• Generaţia următoare depinde de exemplarele care su

pravieţuiesc vârstei reproductive şi-şi găsesc cu succes

parteneri sexuali. Mortalitatea infantilă ri dicată face
me diul lor mult mai important decât c el al adulţilor.
Aceas ta Îns eamnă că exemp larele sup ravieţuitoare
mizează în propria reproducere pe o bază diferită de cea
existentă în momentul co nceperii lor (asta e ceea ce
Darwin a numit principiul moştenirii). Din această
generaţie următoare se desprind iarăşi elementele reuşite.
Multe exemplare noi vo r fi de o calitate mai proastă
decât media părinţilor, dar unele vor putea fi chiar mai
bine "adaptate" condiţiilor de mediu. ,',
Din toate acestea rezultă acea surprinzătoare depla
sare darwi nistă către structuri ce par ap roape sp
ecial proiectate p entru mediul lor înconj urător. (Ei !
Chiar am reu şit să intru în p roblema "proiectării
inteligen te" în această carte ; poate că există încă
speranţă pen tru " inteligenţa mi litară" . )
Nici sexul (care înseamnă ames tecarea genelor u ti
l izând două baze de date ), nici schimbările cli
matice nu sunt esenţiale pentru procesul darwi nist
- dar ele îi dau vigoare şi viteză, ind iferent dacă
acţionează în milisec unde sau milenii. Un al treilea
factor care acce lerează procesul darwinist este
fragmentarea şi izolarea ce urmează : procesul
darwinist operează mai rapid pe insule decât pe
continente. Căci anumite proc ese
 EVOLUŢIA D I N ZBOR 151

darwiniste compl icate necesită viteză ( i ar scara tim

pului pentru gândire şi acţiune cu siguranţă o cere)
ce ar putea fac e ca proces ele de fragmentare să fie
esenţiale. Un factor de frânare este un plus de stabi
litate care necesită un considerabil du-te-vino pentru
a scăpa de ea ; multe specii stabile sunt prizonierele
p ropriei lor stabilităţi.
Oameni i confundă mereu părţi ale
darwinis mului, precum "selecţia natural ă", cu
întregul pro ces. Dar nici o parte, doar prin ea însăşi,
nu e suficientă.
Fără oricare dintre cele şase elemente es enţiale, pro
cesul se va fărâmiţa în scurt timp până la dispariţie.
Oamenii asociază, de asemenea, părţile esenţiale dar
winismului exclusiv cu biologia. Dar supravieţuirea
selectivă, de exemplu, poate fi observată în cazul ape
lor cu rgătoare ce târăsc cu ele nisipul şi lasă în
urmă
prundişul. Confundarea unei părţi a procesului cu
însuşi procesul ( " Darwinismul este sup ravi eţuire
se lectivă" ) este motivul pentru care le-a trebuit un
secol oamenilor de ştiinţă ca să-şi dea seama că
s tructurile gândirii trebuie, de asemenea, să fie cop
iate în mod repetat - şi că pentru a formula o
presupunere intel i gentă e nevoie de concurenţă între
copiile gândurilor alternative p e "insule " în timpul
mai multor "s chim bări climatice " mentale.

Cău tând mecanisme cerebrale care să permită

presu puneri inteligente, am găs it ( 1 ) acele casete în
casete ale sintaxei ce cuprind şi rurile de propoziţii ;
(2 ) struc tura argumentului cu toate ind iciile sale
despre rolu rile probabile ; ( 3 ) acele cuvinte de
 EVOLUŢIA D I N ZBOR 152
poziţie relativă precum lângă- în - deasupra ; ( 4 ) d i m
ensiunea limita-
1 52 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

tă a me moriei de rulare şi a tendinţelor de regrup

are care decurg din aceasta şi ( 5 ) înlesnirile esenţia le
co mune pentru secvenţe complicate cu un necesar
se
rios de copii în plus ale � truc turilor neurale folosite în
producerea mişcărilor balistice. Cele şase indicii din
procesele darwiniste ap ar acum ca fi ind o întreagă
sui
tă de caracteristici : diferite structuri, copierea lor, sta
bilirea variantelor prin eliminări succesive ( maj oritatea
variantelor provenind din cele mai reuşite), concu
ren
ţa şi favorizarea competiţiei între copii de către mediul
înconjurăto r fo arte variat. Î n plus, mediul
multivariat
apare ca şi cum ar fi parţial reamintit şi parţial prezent.
Din fericire, există o anu mită sup rapu nere a
con sideraţiilor darwiniste cu cele asupra miş
cărilor ba listice : spaţiile familiare de lucru
darwiniste ar putea utiliza zonele de rulare "gata
pregătite", iar copierea darwinistă ar putea aj uta la
producerea clonelor de comandă a miş cării de
reducere a instabilităţii neuro nale. Ce alte
corespondenţe s-ar putea găsi ? Mai ales ce sunt acele
tipare de care am putea avea nevoie pe ntru clonare,
pe scara temporală a gând irii şi acţiu nii ?

Gândurile sunt combinaţii ale senzaţiilor cu amintiri

le sau, din alt punct de vedere, gândurile sunt miş
cări ce nu s-au produs încă (şi poate nu se vor
produce niciodată ). Ele sunt de cele mai multe ori
efemere. Ce ne spune as ta ?
Creierul produce mi şcări cu aj utorul unei des
căr cări de impuls uri nervoase mergând către
muşchi, in diferent dacă e vorba de membre sau de
laringe. Fie care muşchi este activat, la un moment
Întrucâtva diferit, ad esea doar în treacăt ; întreaga
secvenţă este sincro-
 EV O L U ŢIA D I N 153
ZBO R 153
nizată la fe l de grij u liu ca la declanşarea unui foc
de artificii. Un plan pentru mişcare este ca o
partitură
muzi cală sau ca partitura specială a unui pian
auto mat. Î n al doilea caz, planul acoperă 8 8 de
sunete de ie şire şi timpii la care fi ecare clapă este
lovită ; într-a
devăr, mişc ările balistice implică aproape la fel de
mulţi muşchi câte note are p ianul. '·' As tfel, o
mişcare este o structură sp aţi otemporală ase
mănătoare refre nului muzical. S-ar putea repeta iar
şi iar, ca ritmuri le locomoţiei, dar la fel de bine ar
putea fi mai degrabă asemenea unui arpegiu
declanşat de altă structură temporară.
Unele structuri spaţi otemporale din creier îndrep
tăţesc probabil nu mele de cod cerebral. Deşi neu
ronii individuali sunt mai sensibili la anumite
caracteristici ale unui stimu l decât la alţii, nici un
neuron nU-ţi re
prezintă de unul singur fi gura bunicii. Î ntocmai cum
percepţia culorii depinde de activitatea de comparare
a trei traiecte de conuri de pe retină, iar gustul poate
fi reprezentat p rin activităţi corespun zătoare în
circa patru tipuri diferite de receptori ai limbii, tot
as tfel oricare element al memoriei implică, cel mai
probabil, un grup de neuroni. Un singur neuro n,
ca şi oric are clapă a pianului, p oate juca diferite
roluri în dife rite melodii ( c el mai adesea, desigur,
rolul său este să tacă
- din nou, ca o clapă de pian).
Un cod cereb ral este, probabil, structura activită
ţii sp aţiotemporal e din creier ce reprezintă un
obiect, o acţiune, sau o abstrac ţiune precum o idee
 EV O L U ŢIA D I N 154
- tot aşa cumZ Bcodurile
OR de bare
de pe ambalajele
154

produselor sunt
menite să reprezi nte fără să ne su gereze ase
mănarea cu ceva anu me. Când vedem o banană,
numeroşi ne-
154 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

uroni sunt stimulaţi de vedere : unii di ntre neuroni se

întâmplă să s e spe cializeze în culoarea gal benă,
alţii în liniile scurte şi drepte tangente la curba bananei.
Evo carea unei amintiri înseamnă pur şi simplu
reconsti tuirea unei asemenea structuri de activitate ,
conform ipotezei asoci erii celulelor, înaintată în
1949 de p si hologul canadian Donald o . Hebb.*
Deci grupul bananei este asemenea unei melodii, dacă
ne imaginăm neuronii implicaţi ca fi ind desfăşuraţi
de-a lungul unei scări muzicale. Unii neurofiziologi
cred că toţi neuronii implicaţi trebuie să se imerconec
teze simulta n ca într- un acord, dar eu cred că un
cod cereb ral este mai degrabă ca o scurtă melodie
muzi
cală, incluzând acorduri şi note individu ale ; noi,
ne
urofiziologii, pur şi simplu interpretăm mai uşor
acorduri decât note răzleţe. Ceea ce ne trebuie, de fapt,
sunt fa miliile de noi captatori asociaţi cu vintelor,
dar asta- i dej a o altă carte ! ( The Cere bral Ca de . )
Proie ctarea asocierii de celule p e o scară mu zicală

" a p rinderile" simultan e

sunt acorduri

Asociere a celular ă a neuronilor p oate fi p ro iectată p e o claviatu

ră, dând p osibil i tatea ascultări i struc tur ilo r s p aţiotem p orale ase
men i unor melod ii.
 EVOL UŢ I A D I N ZBOR 155
155
Muzica este efortul pe care îl fa cem să ne explicăm
nouă înşine cu m funcţionează creierul nostru. Ascultăm
fasci naţi Bach pen tru că ascuLtăm min tea umană.
LEWIN THOMAS,
The Medusa and th e Sna il, 1 9 79'-'

Ştim că amintirile de lungă du rată nu pot fi stru

cturi spaţiotemporale. Î n primul rând pentru că ele
supra vieţuiesc chiar şi unor căderi maj ore al e
activităţii elec
tri ce din crei er, cum sunt accidentele cerebral e
sau coma. Dar acum ave m o mulţime de exemple de
con vertire a unei structuri sp aţiale într-una
spaţiotemp o rală : no taţia muzicală, pianele automate,
înregistrările fonografice - chiar gropile d e pe un
drum mărginit cu apărători aşteptând să treacă o
maşină şi să re-cre eze o structură spaţi otemporală a
izbirii de parapet.
Asta e ceea ce Do nald Hebb a numit memoria
du
blei-urme : o versiune activă de scurtă durată (spaţiotem
po rală) şi o versiune de lungă du rată exclusiv
spaţială,
asemănăto are cu o partitură muzicală sau cu ş anţu ri

le unei înregis trări fono grafice.

Unele dintre aceste "trasee cerebrale" sunt perma
nente ca şanţurile unei înregis trări fo nografice.
Acci
dentele de teren şi traseele sunt, în esenţă, forţele
numeroaselor sinapse ce predispun cortexul cerebral
la producerea unui rep ertoriu de stru cturi
spaţiotem
 156 C U M G Â N DEŞ TE C R E I
porale, în mareE Rmăsură
156 UL la fel cum forţele conexiunil or
din şira spinării o predispun la producerea structuri
lor spaţiotemporale cunoscute drept mers la pas, trap,
gal op, alergare ş.a.m.d. Dar amintirile de scurtă dura
tă pot fi ori structuri spaţiote mporalc active ( p roba
bil ceea ce se nu meşte "memorie de lucru" În literatu
ra
 EVOL UŢ I A D I N ZBOR 157
157
psihologică ), o ri st ru cturi doar tranzitoriu spaţiale

trasee temporare care cU IV.va sunt mai elaborate de

cât traseele pe rmanente, dar care nu vibrează ( ci mai
curând dispar in câteva minute ). El e reprezintă pur
şi simplu fo rţe sinaptice mod ificate ( c eea ce este
nu mit "înl esnire" şi "potenţial de lungă du rată" în
litera tura neuropsih ologică), sunt doar
particularităţile lăsate în urmă de o repetiţie sau două
a structurii spa ţiotemporale caracteristice."
Tras eele şi particul arităţ ile lor cu adevărat
persis tente sunt unice pentru indivizi, chiar şi la
gemenii identici, după cum explică p sihologul
american Israel Rosenfi eld :
Istorici i rescriu istoria în mod constant rei nterpretând
( reor g anizând ) înre g istrările trecutului. Tot astfel, când
răspunsurile co erente ale creierului devin parte a memo
riei, ele sunt încă o dată organizate ca parte a structurii
conştiinţei. Ceea ce le face să fie amintiri este f ap tu l că ele
devi n parte a acelei structuri şi as tfel formează o parte a
cu noaşterii de sine ; cunoaşterea mea de sine derivă din
cer titudinea că exp erien ţ e l e mele se referă în urmă la
mine, ind ividul care le are. Deci cunoaşterea trecu tului,
a isto riei, a mem oriei este, în parte, o creaţie a sinelui. ,',

Copi erea va fi necesară pe lungi distanţe în creier. Ca

un fax, creierul trebuie să copieze o stru ctură la
dis tanţă, poate toc mai în ceal altă parte a sa.
Structura nu po ate fi transportată fi zic, ca o
scrisoare, as tfel în cât telecopi erea devine importantă
când co rtexul vi zual vrea să comunice zonei de
limbaj că a fo st văzut un măr. Neces itatea copierii
arată că structura pe care o căut;'î. l11 este memoria de
 158 C U M G Â N DEŞ TE CREI
158 ERUL
lucru, acca structură acti-
 EVO L U ŢIA D I N Z BO R 157

vă spaţiotemporală; cum altfel ar putea "traseele" să

se copieze pe sine la di stanţă t
Modelul darwinist al mint ii s i anal iza activităt ii
, , ,

de aruncare pe care am făcut-o sugerează că multe do

ne ar putea fi necesare local, nu doar câteva în lo curi
înde
părtate. Mai mult, într-un p roces darwinist, o aminti
re activată trebuie să concureze cumva cu alte
structuri spaţi otemp orale pentru ocup area unui sp
aţiu de lu cru. Şi înc ă o probl emă treb uie rezolvată
: Ce decide care di ntre "melodii " e mai bună decât
celelalte ?
Să presupunem că o structură spaţiotemporală, pro
dusă într- o zonă redusă ca întindere cu aj utorul
unor "trasee" adecvate, reuşeşte să inducă aceeaşi "
melo die" în altă zonă corticală căreia îi lipsesc acele
"tra see" . Dar ea poate fi totu şi execu tată aco lo,
dato rită procesului activ de copiere din vecinătate,
chiar dacă nu independent de nişte s tru cturi
coordo natoare. Dacă o zonă învecinată are tras ee
ce sunt "s uficient de apropiate" , "melodia " ar putea
fi prinsă mai bine şi ar sfârş i mai pUţin rapid decât
vreo altă "melodie" so lici tată. As tfel rezonarea cu o
memorie pasivă ar pu tea fi as pectul mediului
multivari at care favorizează co ncu renta.
Î n aces � mod, tras eele permanente favorizează con
cu renţa. Dar la fel fac şi cele ce sfârş esc repede,
rea
lizate de structurile spaţi otemp orale de activitate
în acelaşi petic de cortex cu câteva minute mai devre
me.
La fel fac, de asemenea, stimulii activi curenţi ai regiu
nii, proveniţi din altă parte - cei care sunt (ca
maj o ritatea stimulilor sinaptici ) prea slabi pentru a
provoca ei singuri o "melodie " sau a crea trasee.
Probabil însă că c el mai impo rtant este mediul
secreţiilor din cele
 158 C U M G Â N DEŞ TE C R
1581 EIERUL
patru mari sisteme de se creţie difuză, asociate cu se
rotonina, norepinefrina, dopamina şi neuromediatorii
de Alte predispoziţii emoţionale pro
vin, cu siguranţă, din proiecţiile neocorticale ale unor
zone cerebrale sub cortic � e precum nucleul amigda
lian. Stimulii talamici şi ai girusului cinguli pot favori
za co mpetiţii în altă parte - p rin dis tragerea
atenţiei de la mediul extern la cel memorat. Astfel
mediul cu rent din timpul real, amintirile trecu tu lui
apropiat şi înd ep ărtat, starea emoţională şi atenţia,
toate schim bă posibilităţile de rezonanţă, toate
favorizează, pro babil, concurenţa ce conduce la fo
rmarea unui gând . Şi totuşi o pot face fără ca ele îns
ele să fo rmeze clone care să concureze pentru
teritoriul cortical. I maginea ce rezultă din asemenea
consid eraţii teoretice este aceea a unei "p eticeli ",
unele dintre petice extinzân du -se pe soc oteala veci
nilor când un cod produce co pii mult mai reuşite
decât altul. Când încerci să decizi dacă să iei un măr
sau o banană din coşul cu fructe (susţine teoria
mea), codul cerebral pentru măr p oa te fi într- o
concu renţă de cl onare cu cel pentru bana nă. C ând
un cod are suficiente copii active pentru a declanşa
circuitele acţiunii, ai putea opta pentru măr.
Dar nu e necesară dispariţia codurilor pentru ba
nană ; ele p ot persista asemeni gândurilor subcon
ştiente, suferind modific ări . Când încerci fără succes
să-ţi aminteşti numele cu iva, codurile candidate ar
putea continua să se multip lice în următoarea ju mă
tate de oră, până când, brusc, nu mele pare să-ţi "vină
în minte", pentru că variantele temei spaţiotempora
le ating, în cele din urmă, o rezonanţă suficient de
bună pentru a genera o masă critică de coopii identi-
 EVOLUŢIA DIN ZBOR 15 9

ce. Gândirea noastră conştientă poate fi doar actual

mente structura do minantă în competiţia multiplicări i,
cu mu lte alte variante concurând p entru dominaţie,
dintre care una va învinge un moment mai târziu, când
gândurile p ar să-şi schimbe obiectul. Se poate ca p ro
cesele darwi niste să fi e doar glazura de p e
prăj itura cognitivă ; se p oate ca mult să fi e rutină
s a u ascultare inflexibilă a legii. Dar adesea tratăm

situaţii noi în tr-o manieră creativă, ca atunci când

ho tărăşti ce să pregăteşti pentru cina din seara asta.
Tre ci în revistă ce exi stă în fri gider şi în dulapurile
din bucătărie. Te gândeşti la câteva alternative având
în vedere ce alt ceva s-ar p utea să mai trebuiască să
aduci de la maga zin. Toate acestea îţi p ot fulgera
prin minte în decurs de secunde - şi acesta este
probabil un p roces dar winist în de sfăş u rare, cum
este înc ercarea de a ghici ce ar p utea aduce ziua de
mâine.
Noi construim mo delele menta le ce reprezintă
aspecte semnifica tive ale lumii noastre fizice şi sociale, şi
manipu lăm eLem ente ale acelor modeLe câ nd gândim,
planificăm şi în cercăm să expLicăm evenimente din acea
lu me. Capa cita tea de a construi şi manipula mo deLe
va lide ale reali tăţii în zestrează oamenii cu un
avan taj adap ta tiv evident; trebuie considerată drept
una dintre realizările
fu lm inante ale intelectului
uman.
GORDON H. BOWER şi DANIEL G. MORROW, 1 990�'
Con tradicţiile de reprezentare sunt dureroase dintr-o
mulţim e de mo tive. La un niveL foarte practic, este
dure ros să ai un modeL al reaLităţii ca re este în
contradicţie cu cele ale oameniLo r din jurul tău.
Oamenii din jur te fac să-ţi dai repede seama de asta.
Dar de ce această contra dicţie ar trebui să-i îngrijoreze
pe oameni, da că un modeL
1601 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L
60
e doar un mo del, cea mai bună presup unere a realităţii
pe care o face fieca re dintre noi ? Pentru că nimeni nu
gân deşte aşa. Dacă modelul este singura realita te pe
ca re o poţi cu noaşte, atunci acel model este realitatea,
şi dacă există o singură realitqj/, atunci cel ce are un
model dife
rit cu siguranţă greşeşte.
DE REK BIC KERTON, 1 9 90;'
 7
Dezvoltarea unui act inteligent
pornind de la origini modeste

Schema tism ul intelectului no stru cu privire la

fenomene.. . este o artă ascunsă în adândmile sufletului
omenesc, al că rui mecanism cu greu îl vom pu tea smulge
vreodată natu rii şi să-i dezvăluim secretul.
IMMANUEL KANT,
Critica raţiunii pure, 1 78 7'"
" Cred ", zise Dodo, " că cel mai bun mod de a-l
explica este sa - 1
�
"

LEWIS CARROLL,
Alice în Ţara minunilor, 1 8 65 '"

Chiar este necesar acest capitol ? Nu chiar - în sensul

că mulţi oameni p ot sări la ultimul capitol fără să-
şi de- a seama că lipseşte ceva .
Totul depinde de cât de satisfăcut eşti cu scheme
le de organizare . Unii oameni nu vor să ştie mai
mult. "Treci peste detaliiee spun ei, "rezumă-te la
esenţialee • Acest capitol n u cuprinde însă detaliile
omise din ul timul capitol, ci este scris dintr-o
perspectivă diferită, fi ind axat pe concre t, mai de
grabă decât dedus din pnnClpll.
Din ne fericire, principii le se aseamănă mai curând
cu schemele de organizare o convenabilă ficţiune
-
 162 CU M G ÂN D EŞTE
162 CREIERUL
su mară. Î n organi zările reale există un flux de
infor
maţii şi luare de decizii care nu poate fi prins în chena
re si etichete. Schemele nu dau seama de oameni si de
fel � l în care îş i vorbesc tAlii altora, nu descriu " me� o
ria instituţională". Ele nu descriu fe lul îp care specia
liştii pot fi, totod ată, generalişti, şi nici modul
cum deciziile luate la un nivel pot interac ţiona cu
cele lua te la altul. Orice descriere schematică a
creierului va împărtă şi neajunsurile sc hiţelor de
organi zare. '"
Până acum, descrierea inteligenţei într eprinsă
aici n-a spus prea multe despre neuroni - celulele
nervoa se ale creierului - şi nici despre modul cum
comunică unii cu alţii, cum îşi reamintesc eveni
mente trec ute, cum iau decizii în mod colec tiv, la
scară locală sau re gională. To ate acestea nu se
cunosc încă, dar cu sigu
ranţă este posibilă schiţarea unei descri eri plauzibile
a competiţiilor de copi ere di ntre codurile cerebral e.
Ori de câte ori abordezi ştiinţific un sub iect, o
bună regulă generală este să dai înt otdeauna un
exemplu
concret - chiar dacă este doar un mecanism
posibil şi nu unul stabilit cu certitudine.
Asta e ceea ce oferă cap itolul de faţă : un exemplu al
modului cum ar putea fu ncţiona cortexul nostru ce
reb ral ca o Maşină Darwin, cre ând , în cursul proces
u
lui, acel centru permanent mobil al conştiinţei, şi chiar
şi acele gânduri subconştiente care mult prea adesea
apar în prim-plan, fără de veste. Aici se arată cum am
putea noi dobândi cap acitatea supl imentară de a
 163
D E Z VO LTAR E A U N U I ACT I N T E L I G E NT
simu 163163
la acţiunile noastre viitoare din lumea re ală -
esen
ţială pentru inteligenţa de tip "presupunere corectă" .
Incapacitatea de a imagina un mecanis m care să poa
tă crea o minte stă la baza multora dintre argumentele
 164 CU M G ÂN D EŞTE
164 CREIERUL
celor ce nu cred că inteli genţa şi conştiinţa pot fi
cu
noscute şi fundamentează obiecţii împ otriva ideii
de
minte a computerului. Ace st capitol descrie elemen
tele din care îmi imaginez că poate fi cons truită
o
maşină gânditoare. Poate necesita un efort ceva mai
mare de parcurgere - dar acest capitol îţi oferă şansa
de a vedea un exemplu mecanicist corect al modului
de desfăşu rare a vieţii noastre mentale, atât conş
tien te cât şi subconştiente, atât în manifestările ei
noi cât şi în cele de rutină.

Materia cenuşie nu este cu ad evărat cenuşie decât în

tr-un creier mort ; într-un creier viu, are un bogat
aport de sânge. Imaginează-ţi cul oarea cenuşiu
-roşiatic-în chis a râu rilor după furtună, şi vei avea
nuanţa corec tă p entru di namica "materie cenuşie" .
 D E Z VO LTAR E A U N U I ACT I N T E L I G E NT 165
165165

CORTEX on r
NEURO al o
UL NUL ă n
CEREBRA PIRAMI u
L DAL l
suprafaţa u
corticală i

Î
(
n
ra c
m
m o
od
u n
ob
r e
i
a x
ş
nu i
it u
a
sti n
x
m e
o
ul a
n
ii
su u e
nt l s
m di u t
at fu i
er e
za e
ia
ţi s
ai
pr t s
bă
in e i
după ar -
Calvin bo
şi re i
Ojeman e n
s
n, 1 9 94 ş a
ce
i p
nţ
a r s
de e a
nd a )
rit
ic
n
ă
e
ne
u
ur
1 64 CUM GÂNDEŞTE C R EIERUL

Pe de altă parte, materia albă din creier este chiar

albă, cu o tentă de porţelan, datorită grăs imii ce izol
ea ză partea lungă, fi broasă a neuro nului. Această
parte, numită "axon", este analogă unui fir şi po artă
semna lul de ieşire al neuronului către des tinaţii
aprop iate sau îndepărtate. "Mielină" este numele
grăsimii izola toare. Materia albă este pur şi simplu
un ghem de fi re mergând în toate di recţiile, foarte as
emănător cu ceea ce ai putea vedea în subsolul clădirii
unei centrale te lefonice. Cea mai mare parte a
creierului o constituie aceste fire izolate ce
conectează părţile care duc gre ul activităţii
cerebrale şi care sunt mult mai mici.
L a un capăt al axonului se află corpul neuronului,
partea glo bulară a celulei conţinând nucleul, cu struc
turile ADN ce coordonează întreţinerea şi operaţiile
de zi cu zi ale celulei. Din corpul celulei ies o
mulţi me de ramuri arb orescente numite dendrite.
Pentru că dendritelor şi corpurilor celulare le lip
seşte izola ţia albă, în grupuri mari ele par " gri" .
Capătul înde părtat al axonului neuronului pare să
atingă dendrita neuronului de mai j os - deşi, dacă
priveşti cu aten
ţie printr-un microscop elecronic, vei vedea un mic
spaţiu între cele două celule numit sinapsă. Î n aceas
tă "ţară a ni mănui", neuronul aflat mai sus eliberea
ză un mic neurotrans miţător care străbate acel
spaţiu si deschide anumite canale în mem brana
neuronului
;flat mai jos. (D eşi există în plus nişte neuro transmi
ţători ce fac drumul invers, de obicei o sinap să este
"cu sens unic", as tfel că putem să vorbim de
neuronul
"de sus" şi "de j os " . )
Î n general, u n singur neuron arată c a u n tufiş sau
ca rădăcina unei ierbi, precum ghimbirul. Este unita-
 DEZVOLTAREA UNU I ACT I NTE L I G E NT 165
1651
tea tipică de calcul, rezumând influenţele câtorva mii
de stimuli - cei mai mulţi dintre ei de excitaţie,
iar
câţiva de inhibiţie, asemeni depunerilor şi cecurilor
bancare - şi vorbind cu un singur glas câtorva mii
de ascultători conectaţi.
Mesajul trimis din acest adevărat "verificator de con
turi " depinde de cele mai multe ori de "s oldul" său
şi de cât de rep ede creşte acesta. Nici un mesaj nu e
tri mis dacă soldul nu depăş eşte un anu mit prag.
Mari depuneri generează mari mesaje, ca plata
dobânzii cu prime. Dar înto cmai cum clapele
pianului nu p roduc nici un sunet dacă nu sunt lovite
suficient de tare, ne uronii corticali sunt de obicei
tăcuţi dacă sti mulul nu are o intens itate suficientă
- iar apoi reacţia lor este proporţională cu cât de
puternic sunt stimulaţi de acel "sold " . (Modelele
binare suprasi mplificate tratează adesea neuronul
mai degrabă ca pe o clapă de clave cin, cu un prag
dar fără o gradare a volumului pen tru lovituri mai
puternice.)
Deşi mesajul de la neuronii mici poate fi mai sim
p lu, neuronii cu axoni mai lungi de 0, 5 mm
utilizea
ză întotd eauna un amplificator de semnal : imp
ulsul, o rapidă osc ilaţie a voltajului, de valoare
standard (ca intensitatea sunetului produs de acea
clapă de clave cin). Amplificat şi trecut printr-un
difuzor, impulsul sună ca un clic (iar noi vorbim
despre " ap rinderea" neuronului. ) Pentru a aj unge în
juru l limitei standard a voltaj ului, de obicei,
impulsurile se repetă cu o frecvenţă proporţională
 DEZVOLTAREA UNU I ACT I NTE L I G E NT 166
cu " s oldul", în acelaşi fel în care câteva repetări 1661
rapide ale unei note d e clavecin pot imita o notă de
pian putern ic lovită. Câteodată - în
1 66 C U M GÂ N D EŞTE C R . , ! ; : I E
RUL
'"

special în cortexul cerebral - doar câţiva din miile

de stimuli pot declanşa un impuls. '"
Materia cenuşie cu adevărat int eresantă este aceea a
cortexu lui cereb ral, căci aici este locul unde se
crede că se fac maj oritatea noilor asociaţii - unde
vederea unui pieptene, să zicem, se potriveşte cu
simţirea unui pieptene î n mână. Codurile c erebral e
pentru ved ere şi atingere sunt diferi te, dar ele devin
cu mva asocia te în cortex împreună cu cele p entru
auzul sunetu lui [pieptene] sau cu cele p entru auzul
sunetelor carac teristice p e care le fac dinţii unui
pieptene când sunt ciupiţi. Poţi, la urma urmei, să
id entifici un pieptene în oricare dintre aceste modu
ri. Se bănuieşte că exi stă locuri specializate în cortex,
numite "zone de conver genţă pentru amintirile asoci
ative", unde se întâlnesc aceste mod alităti diferite
de id entificare.'"
Î n ceea ce p �iveşte produc erea de coduri, legăm
coduri cerebrale pentru pronunţarea lui "piepte
ne"
şi p entru generarea mişcărilor de trecere a acestuia
prin păr. Astfel, între varianta senzorială a
cuvântului
"pieptene" şi numeroasele manifestări ale mişc ării,
ne aşteptăm să găsim o mulţime de coduri corticale
asociate cu piepteni .
Zonele corticale care fac p entru noi toată această
asociere sunt ca un strat subţire de "glazură" peste "pră
ji tura" de materie albă. Cortexul cereb ral are doar
2 mm grosi me, deşi este adânc ridat. Neocortexul
(care este întreg cortexul cerebral, cu excepţia
hipocampu lui şi a câtorva zone olfactive ) are o
densitate surprin zător de uniformă (cu excepţia
unui singur strat al cort exului vizual primar).
Dacă ai împărţi suprafaţa corticală printr- o grilă, fi
ecare milimetru pătrat ar
 DEZVOLTAREA UNU I ACT INTE L I G E NT 167
167 167
avea în jur de 1 4 8 000 de neuroni - indiferent dacă
e vorba de cortexul limbajului sau de cortexul
motor. Dar o privire din profil asupra straturil or
din cei 2 mm grosime dezvăluie unele diferenţe
regionale.
" Glazura" acestei "p răj ituri" este cea care conţine
straturile, nu "prăj itura" însăşi. O analogie cuii
nară
mai bună ar putea fi însă foaia unei plăcinte alcătuite
din st raturi de foetaj . Straturile cele mai adânci
sunt
ca un oficiu p oştal pentru externe, fi rele lor aj
ungând de cele mai multe ori în afara cortexului,
având ca des tinaţie structuri subcorticale
îndepărtate, precum talamu sul sau măduva spinării.
Stratul mij lociu este ca un oficiu poştal al
internelor, cu firele sosind din talamus şi alte
asemenea locuri. Straturile de sup rafa ţă sunt ca un
oficiu in terdep arta mental ; ele fac legă turi le
"cortico-co rticale " cu st raturile sup erficiale ale altor
regiuni, atât adiacente cât şi înd epărtate. Axonii lor
sunt cei ce trec prin corpul calos în cealaltă parte a
creierului - dar cea mai mare parte din poşta inter
departamentală este distrib uită local, în câţiva mili
metri. Asemenea ramuri ale axonilor mai degrabă
trave rsează materia albă decât o înconj oară, cum fa
c mai lu ngile ramuri ale "fibrei U".
Unele regiuni au "internele" mari şi "externel e"
mici, întocmai ca şi cutiile poş tale de pe biroul depar
tamentului edito rial ce se ocup ă cu scrisorile
către editor. Mai mult, p este această strâmtă
organizare
orizo ntală este suprapu să o mulţime fascinantă
de configuraţii verticale, asemănătoare col oanelor
168 C U M GÂ NDE Ş TE
de
1681 CREIERUL
ZIar.
Dacă desfacem reţeaua neuronilor individuali din
cortexul cerebral, descoperim că neuronii cu
preocu-
 DEZVOLTAREA UNU I ACT INTE L I G E NT 169
169 169
p an asemănătoare tind să fi e dispuşi vertical, for
mând cilindri cunos cuţi drept col oane corticale
care întretaie cele mai multe dintre straturi . Sunt
aproape
ca nişte "bisericuţe" ce se au to-organizează
spontan
la o petrecere, în care tind să se adune oameni cu
pre ocup ări apropiate . Noi, desigur, am dat nu me
aces tor "bisericu ţe" cortical e. Unele dintre nume
reflectă mări mea l or, altele ceea ce p ar a fi
caracteristicile lor specifice (în m ăsura în care le
cunoaştem).

SUPRA FAŢA CORTICALĂ

170 C U M GÂ NDE Ş TE
1701 CREIERUL

INTER DEPAR
o mini coloană are o sută TAM ENTALE
d e neuroni av ând în co
-
mun un fas cicul dendritic
INTERN E

Axonul neu ronului p iramidal

superficial sare cca 0,5 mm -
până să se rc-excite EXTE RNE

I
.
I
II
III

l�V
VI

MATERIE ALBĂ
 Cilindrii su bţiri sau minicoloanele au doar în jur
de 0 , 0 3 mm în diametru ( cam cât un fir de păr foar
te subţire, mai ap ropiat de grosimea fi ri şoarelor
unei pânze de păianjen). Cele mai bine cunoscute
exem ple sunt col oanele de orientare ale cortexului
vizual, ai căror neuroni par să asemene ob iectele
vizuale cu o linie sau o margine înclinată într-un
anumit unghi . Neuronii dintr-o mini coloană vor
reacţiona cel mai bine la margini înclinate la 3 5 ° , cei
din alta vor reac ţiona la fel faţă de cele orizontale sau
verticale ş.a.m.d.
Uitându-te printr-un microscop pOţi vedea (desi
gur, pentru acest lucru îţi trebuie ceva exerciţiu, chiar
şi după un secol de progres în tehnica neuro- anato
mică) un grup de neuroni în mănuncheaţi ca fru
nze le de ţelină. Există o înaltă "dendrită cul
minantă" care se întinde de la corpul celulei (c are
are adesea fo rmă triunghiulară, de unde şi numele de
"n eu ronul piramidal" ) către suprafaţa corticală.
Aceste "den drite culmi nante" ale neuronilor
piramidali sunt cele ce se Înmănunchează având 0 , 0 3
mm Între fas cicu le le adiacente. Există circa 1 0 0 de
neuroni în minicoloa na organizată în jurul unuia
dintre aceste fas cicule, deşi fas cicu lul, la orice
nivel, ar putea avea doar câte
va zeci de dendrite culminante. Î n m ănuncherea este
obisnuită în afara cortexului vizual, as tfel că e foarte
probabil ca minicoloanele să fie un elemen t comun al
organizării corticale, prin chiar anatomia cortexului
- dar în altă parte nu ştim de ce anume "se ocupă"
neuronii unei minicoloane.'·'
Alte "grupuri de interes e" tind să fie mult mai
largi şi să cuprindă mai mult de 1 0 0 de milicoloane ;
aces
te aşa-numIte macro coloan e au cam 0,4 - 1 , 0 mm
 170 C UM G Â N D EŞTE CR
1701 EIERU L
transvers al ( c ât un vârf subţire de creio n ) şi
câteoda tă arată mai degrabă ca nişte falduri de
perdea alun g ite decât ca nişte cilindri p ropriu
-zişi. Asemenea macrocoloane par să rezul te din
organizarea stimuli
lor - de exemp lu, în cortexul vizu al axonii pu
rtând informaţia de la ochiul stâng tind să alterneze
la fie care 0,4 mm cu cei retransmiş i de la ochiul
drept. Sti mulii din alte părţi ale cortexului însu şi
tind să fac ă acelaşi lu cru ; de exemplu, în zona
corticală afl ată chiar în faţa corpului calos poţi
observa stimulii din corte xul prefrontal fo rmând o
macrocol oană flancată pe ambele părţi de macroc
oloane alcătuite din În mă nuncheri de stimuli din
lo bul parietal.
Neuronii corticali răspu nzători pentru culoare
tind să se înmănuncheze ( deşi nu exclusiv) în "pică
tu ri" . Spre deos ebire de macrocoloane, picăturile
nu se înti nd prin toate stratu rile cortexu lui, ci se
găs es c doar în stratu rile de sup rafaţă - sus, lângă
poşta in terd epartamen tală. Nici e le ( p icătu rile)
nu sunt ex clusiv alcătuite din specialişti în culo are :
poate doar
30 % dintre neuronii dintr-o picătură sunt sensibili la
culoare. Di stanţele dintre picături sunt asemănătoa
re (d acă nu identice) cu cele dintre macrocoloane.

Următorul nivel de o rganizare ? Pe baza modific

ării grosimii stratului, sunt 52 "zone Brodmann" în
fie care emisferă umană. La graniţa dintre zone, vei
ob serva că se modifică gros imea relativă a acelor
strâmte oficii interdepartamental e-in terne -externe,
ca şi cum număru l rel ativ de scrisori primite, exp
 171 C UM G Â N D EŞTE CR
E I E R Uartamentale
ediate şi in terdep
1711 L ar fi diferit pentru "b
irourile" în vecmate .
 DEZV OL T A R E A U N U I A C T IN T E L I G E N T 171

Zona 1 7 este mai bine cunoscută drept co rtexul vi

zual primar, dar, în general, este prematur să etichetăm
fu ncţional aceste zone în mani era departament
elor de p e o schemă de organizare (zona 1 9, de
exemplu, are mai multe subdiviziuni fu ncţionale ).
O zonă Brod mann aj u nge în medie la 21 cm2
întindere neridată. Dacă presupunem că densitatea
coloanelor din corte xul vizual e aceeaşi peste tot,
atunci aceasta rep rezintă
1 0 000 de macrocoloane şi un milion de minicoloane
în zona corticală medie.
Acel factor 1 0 0 se repetă frecvent : 1 0 0 de
neuroni
într-o minicol oană, ap roximativ 1 0 0 de minicoloan
e Într-o macrocoloană, de 1 0 0 de ori o sută
macrocoloa ne Într-o zonă corticală (ceea ce mă face
să mă Întreb
dacă nu ne lip se şte o formă de or ganizare
interme
diară, o "supe r-coloană" sau " mini-zonă" la nivelul a
1 0 0 de macrocoloane ) şi sunt puţin peste 1 0 0 de
zone Brodmann dacă le Însu mezi pe cele din ambele
emis fere .
Putem extinde mai departe acest coeficient o sută ?
Dacă ne situăm pe s cara organizărilor sociale : ce în
seamnă 1 00 de creiere ? Aceasta indică anumite corpuri
legislative precum Senatul S.U.A. Iar Organizaţia
Naţiunilor Unite este rep rezentantul a mai mult
de
1 0 0 de corpuri legislative
.
Elementele permanente ale organizării cerebrale, pre
cu m zonele corticale sau minicoloanele, sunt
intere sant de cunoscut. Dar avem nevo ie, de
asemenea, să înţel egem ace le spaţii temporare de
lucru ale creieru lui - ceva mai aprop iate de
zonele de rul are şi de
172 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
1721
tampon - care sunt probabil suprapuse unor fo
rme mai cu rând perm anente de organi zare
anatomică.
Pentru a crea ceva nou, vom avea într-adevăr ne
voie de unele tipuri emp irice de organi zare, ca
acele
celule hexagonale ce se formează în terciul de ovăz
când uiţi să-I amesteci - forme care sunt utilizate
tem porar iar apoi dispar. Uneori aceste forme de
organi zare sunt readuse la viaţă dacă anumite
aspecte ale lor au format anterior suficiente
"trasee" în peisajul forţelor sinap tice - caz în care
organizarea empirică devine o nouă amintire sau un
nou obicei .
Î n special avem nevoie să cunoaş tem codurile ce
rebrale - acele structuri ce rep rezintă fi ecare
dintre
cuvintele vocabul aru lui nostru ş.a.m.d. - şi ceea
ce
le generează. La prima vedere se pare că avem de-a
face cu o structură cvad ridimensională -
neuronii
activi împrăştiaţi prin cortexul tridimensional, fu
nc
ţionând în timp. Dar, în mare măsură pentru că mi
nicoloanele par să organizeze toate stratu rile corticale
în jurul preocupărilor comune, mulţi oameni care
stu diază co rtexu l le privesc ca pe nişte foi
bidimen
sionale, as emănătoare mai degrabă retinei (într-ade
văr, retina are o grosime de 0,3 mm şi e subdivizată
în câteva stratu ri, dar în mod clar proiecţia este
pen
 173 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
tru
1731 o imagi ne bidimensi onală
).
As tfel, putem încerca să consid erăm cortexul
ca
având două di mensiuni plus timp (ceea ce este, bine
înţeles, modul în care înţelegem imaginile unui ecran
de cinema sau ale unui terminal de computer ) -
poate cu pojghiţe transparente când diferite straturi
corticale fac lu cruri diferite . Imaginează-ţi
cortexul uman înti ns pe patru coli de hârtie ca
foaia unei plă-
 DEZVO LTAREA U NU I ACT INTE L I GEN T 1 73

cinte, cu mici petice licărind ca pixel ii unui panou de

afişaj . Ce structuri v om observa când cortexul vede
un pieptene ? Dar când e auzit sau spus cuvântul "piep
tene" ? Dar când cortexu l comandă unei mâini să
piep tene părul ?
Reamintirea poate consta în crearea unei secvenţe
spaţiotemporale de aprindere neuronală -
probabil o secvenţă similară celei de aprindere din
momentul stimulării memoriei, dar eliberată de
câteva dintre elementele nees enţiale care au
contribuit la ea. Struc tura spaţiotemporală de
reamintire ar fi asemănătoa re panoului de afiş aj al
unui stadion, cu o mulţime de beculeţe clipind, ce
formează o structură completă. O versiune ceva
mai generală a unei asemenea as o cieri celul are
hebbiene ar evita fi xarea structurii spa ţiotemporale
pe anu mite celule, uşurând modali tate a de schimb
are a afişaj ului panou lui. Structura conti nuă să
însemne acelaşi lucru, chiar când este realiza tă de
beculeţe diferite . '"
Deşi înclinăm să ne concentrăm asupra beculeţe
lor ce se aprind, remarcaţi că luminile care rămân stin
se contribuie de asemenea la structură : dacă ele,
întâmplător, s-ar aprinde - în urma unei crize, de
exemp lu - ele ar înceţoşa structura. Ceva asemănă
tor acestei înceţoş ări pare să se întâmple în cazu l
co moţiilor : adesea, în timp ce i se acordă îngrij iri
pe marginea terenului, un ju cător de rugby
accidentat, Îţi poate spune în ce meci juca, dar zece
minute mai
târziu nu-şi poate aminti ce i s-a întâmp lat. î ncet, în
cet, lovitu ra determină o mulţime de neu roni să
se
"aprindă" , structurile devenind necl are as emeni
unei
ceţe lu minoase - ceea ce montania rzi i nu mesc "p
ete
174 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
1741
albe" . Nu uitaţi că uneori " pata neagră" ( amnezi a )
se dato rează "p etei al be" .

Care es te cea mai simplă structură ce reprezintă ceva ?

Un indiciu imp ortant mi se pare fap tul că, din
multe motive, cop ierea este necesară.
Î nainte de ap ariţia ADN -ului, geneticienii şi
bio
logii molecul ari căutau o structură moleculară care să
poată fi copiată cu o marj ă mare de siguranţă în tim
pul diviziunii celu lare. Unul din m otivele p
entru care structura dublei spiral e a fo st atât de
satisfăcă toare când a fost descoperită în 1 953 de că
tre Crick şi Wats on ( ş i scriu asta afIându-mă temp
orar la Uni versitatea Cambridge, chiar vizavi de
clădirea unde au lucrat ) a fost acela că ea furniza un
mod de a obţi ne o copie prin perechile
complementare de elemente ale ADN-ului (C este
înlănţuită cu G, A face pereche cu T). Desfaceţi
dubla spi rală în două j um ătăţi sepa rate şi fi ecare
element al unei jumătăţi de ADN va face rapid
pereche cu altu l de tip ul opus, din masa plu tind
liber în supa de nucleotide. Astfe l ap ar două du ble
spirale identice, acolo unde înainte exista doar
una. Acest principiu de copiere a înlesnit înţel
egerea codului genetic (a mod ului cum
"reprezentau" acei tripleţi ADN lanţu l amino- acid
care se înfăşo ară în tr-o proteină), câţiva ani mai
târziu. Există oare un mecanism similar de copiere
pentru structurile acti vităţii cerebrale ? Ne-ar putea aj
uta el să identificăm cele mai relevante aso cieri
hebbiene de celule ? Pe acesta
 175 C U M G Â N D E ŞTE C R E I E R U L
1751
l-am putea numi cod cerebral în adevăratul sens al
cuvântului, căci este modul cel mai elementar de re-
 D E Z V O LTA R E A U N U I A C T I N T E L I G E N T 1 75

prezentare a ceva ( o con otaţie particulară a unui cu

vânt, un obiect imaginat etc. ) .

Copierea n-a fost obs ervată încă în creier - în
pre
zent nu avem încă instrumente cu o rezoluţie spaţială
şi temporală sufici entă, deşi suntem pe aproape. Dar
exi stă trei mo tive pentru care cred că e un pariu
sigur.
• Ce l mai p utern i c argu ment pen tru exis te n ţa copierii
este procesu l d arw i n i s t în suşi, c ar e este i m p li c i t o comp e
tiţie de co pier e favo riza tă d e m e d i u l mul tivariat. Es t e
o
metodă atât de eleme ntară de transformare a ceea ce e
În
tâmplăto r în ceva str u ctur at încât ar fi s u r pri nzăto r să
nu fie exp lo a tată d e cre i e r !
• Copierea este, de asemenea, nec esară mi şcărilo r
balisti
ce de p re ci zi e p rec um ar un c at u l - acele zeci pân ă la
sute de dane a l e stru ctu rilo r co m en z i i de mişca re nece sare
pen t ru a atin ge fa nta d e la nsare.
• Apoi există acel argument al necesităţi i fa xului (ja ux
fax)
d i n u l tim u l ca p i tol : comu ni carea în cre ie r ne cesi tă
teleco
pierea structurilor.

Din 1 9 9 1 , candidatul meu preferat pentru un circuit

neural local care să po ată face copii ale stru
cturilor spaţiotemp orale a fos t circu i c itatea
Întărită reciproc a stratu ri lor interdepartamentale.
Co nexi unea acel or stratu ri de suprafaţă ale cortexu
lui cerebral este, în
tr-un singur cuvânt, extrao rd inară. Î ntr- adevăr,
pen
tru un neurofiziolog e chiar alarmant. Mă uit la acele
circuite şi mă întreb cum controlează ele o activitate
atât de impetu oasă, de ce crizele şi halucinaţiile nu
sunt evenimente frecvente. Dar aceleaşi circuite au
anumi te tendinţe de cristalizare care ar trebui să
contribuie în special la cl onarea structurilor
spaţiotemporale.
1 7 6 CUM G Â N D EŞTE
CRE IERU L

Di ntre sutele de neuroni di ntr-o minicoloană, în

jur de 3 9 sunt neu roni piramidali de sup rafaţă
(corpurile lor celul are af1ând u-se deci în s t ra t uril e
de suprafaţă II şi I I I ) . Circuici tatea lor este cea
extraordinară.
Ca toţi ceilalţi neu roni piramidali, ei secretă un
neu rotransm iţător de excitaţie, de ob icei
glutamat.
Glutamatul per se nu are nimic extraord inar ; este
un aminoacid utilizat de obicei mai degrabă ca
element cons titutiv al pepti delor şi proteinelor.
Răspândin du-se de-a lungul sinapsei, glutamatul
deschide câte va canal e de ioni p ri n membrana
dendri tei celulei următoare. Primul canal e
specializat în a lăsa să trea că ionii de s odiu ; aceştia,
în sc hi mb, cres c voltajul in tern al neuronu lui din
aval.
Un al doilea canal din aval activat de glutamat este
cunoscut drept canalul N MD A ( N - metil - D - asp
ar gat ) şi permite accesul ionilor de calciu în
neuronul din aval împreu nă cu ceva mai mult s
odiu, '" Canalele NMDA sunt în mod special in
teresante pentru neu rofiziologi pentru că ele
contribuie la aşa-numitul potenţial d e lungă durată
( P LD), o modificare a for ţei sinapticc ce durează
câteva minute în neocortex. '·' (Mi nutele, de fapt,
sunt apropiate de termenul neu rofiziologie "de
scurtă durată" , dar PLD durează u ne ori zi l e în
hipocamp - care este o vers iune mai veche şi mai
simplă a co rtexului - de unde şi numele " d e lu
ng ă du rată" . )
PLD apare acol o unde există o sincron izare ap
roa pe pe rfectă (într- un interval temporal de la
zeci la sute de milisecu nde) a unor stimuli s pre
neuronul din aval ; pur şi simplu dă pes te cap
controlul inten sităţii acelo r sti muli pentru câteva
minute. Acestea
 D E Z V O LTA R E A U N U I A C T I N TE L I G E N T

sunt traseele şi particularităţile de drum care, temporar,

fac mai uş oară re-crearea unei structuri spaţi otemp ora
le. PLD este candidatul nos tru cel mai bun pentru
o amintire de scurtă durată ce poat e s up ravieţui
distra gerii atenţi ei. Se crede că el contribuie, de
asemenea, la e ş afodarea modificărilor stru cturale
sinaptice cu adevărat de lu ngă du rată - tras ee şi
particularităţi de drum permanente ce aj ută la re-c
re area structurilor spaţiotemporale neutili zate
multă vreme."
Î n straturile interdepartamentale sunt localizate
cele mai multe dintre canal ele NMDA, şi acolo
apar
cele mai multe PLD neocortitale. Aceste straturi de
suprafaţă mai au încă două caracteristici specifice,
a mbele având de-a face cu legăturile di ntre neuroni
i lor piramidali . Î n medie, un neuron cortical vine
în contact cu mai puţin de Zece procent e din toţi
neu
ronii de pe o rază de 0,3 mm. Dar aproximativ şap
tezeci de procente dintre sinaps ele de excitaţie ale
oricărui neuron piramidal dintr-un strat de suprafa
ţă sunt produse de neuroni piramidali de la mai pu
ţin de 0,3 mm depărtare, as tfel încât se poate
spune că aceşti neuroni au o înclinaţie neo bişnuit
de puter nică de a se excita unii p e alţii. Pentru un
neurofizio log acest lu cru d eclanşează tot felu l
de semnale de alarmă : este o bază perfectă pentru
instabil itate şi os cil aţii violente, dacă nu este reglat
cu grij ă.
Mai există, de asemenea, o structură caracteristică
aces tor conexiuni "excitatorii recurente", neîntâlnită
în straturile corticale mai adânci. Axonu l unui neu
ron piram idal de suprafaţă travers ează în
ambele sensuri o distanţă caracteristică fără să facă
nici o si napsă cu alţi neuroni p entru ca apoi să
producă un
178 C U M G ÂN I)EŞTE C R E I
ERUL

strâns mănunchi termin al . Ca u n tren rapid, "sare"

peste opririle intermediare. Î n cortexul vizual pri
mar, distanţa de la corpul celular la centrul mănu n
chiului terminal este în jur de 0,43 mm ; într-o zonă
vizuală secundară, următoarea oprire este la 0 , 6 5 mm
dis tanţă ; în fâşia senzorial ă este la 0,73 mm ; iar
în cortexul motor al maimUţelor, este la 0 ,8 5 mm. Daţi-
mi voie, pentru simplificare, să consider pentru
această lungime a saltului valoarea generică de 0,5
mm. Axo nul poate atunci să co ntinue pe o
distanţă id entică creând un alt mănu nchi terminal,
drumul acestei "li nii exprese" pu tând continua
câţiva mili me tri . '"
Această lungime a saltului j oacă un rol special în
anal ele neuroan atomiei corticale. Funcţia sa este
ne
cunos cută, dar cu sigu ranţă te face să te gândeşti
că acele regiuni de 0,5 m m ar putea face acelaşi
lucru
din când în când - că ar putea exista stru cturi de
ac ti vi ta te care s e repetă, la fel cum s e rep etă
structurile din model ul unui tapet, de exemplu.

Poate aţi observat că valoarea lu ngimii saltului, de

j u mătate de milim etru, este ap roxim ativ aceeaşi
cu dis tanţa dintre macroco l oane. "Picăturile " pe ntru
cu lo are, de aseme nea, sunt cam la aceeas, i dis tant,
ă una de alta. S" i totusi există o dife rent, ă.
Un al doilea neuron piramidal de sup r a fa ţă la 0, 2
mm de primul va avea el însuşi un axon cu
diferite
opriri selective, din 0,5 mm în 0 ,5 mm, dar fiecare
mănu nchi va fi la 0,2 mm de cele ale primului . Î
n timpul studenţiei mele, Chicago Transit A u tority
avea exact un ase menea sis tem de trenuri A şi
trenuri B, u nul oprind în staţii le "pare" , iar ce lăl
alt în staţiile
 DEZVOLTAREA U N U I ACT INTE L I G E NT 1 79

"impare" , având câteva staţii comune pentru trans

bo rd area d intr- un tren în altul. Bi neînţeles, o
staţie oarecare poate fi câteodată mult mai întinsă
decât al tele ; tot aşa şi neuronii noştri piramidali de
suprafa ţă nu sunt localizaţi într-un singur punct,
pen tru că arbo rescentele lor dendritice se întind
,

lateral fată de corpul celular, la 0, 1 mm distanţă sau

chiar mai mult.
Comparaţi aceasta cu macrocoloanele. Până acum
ele au fost terito rii în care există o sursă comună de
stimul, ca şi cum un grup de minico loane ar putea
fi delimitat pe baza fap tului că sunt toate pe aceeaşi
lis tă de dis tribuire a poş tei. Iar pi căturile au în
comun o des tinaţie ( zonele corticale secundare
specializân du-se în culoare ). As tfel, no i nu exp
licăm macroco loanele prin extinderea laterală a
ramuri lor axonilor de excitaţie, deşi lungimea
saltului este poate o cau ză ( sau efect ) a macro col
oanelor la un nivel adiacent de organizare. Imagin
aţi -vă o pădure în care ramuri le copacilor se
întrepătru nd, unde fiecare copac are o linie telefonică
înfrunzind din el şi contactând un co pac îndepărtat,
nu doar ocolindu-i pe cei intermediari, dar sărind
peste liniile comune de stimuli ce subîm part
pădurea.
Legătu rile "recurente" lat erale sunt comune în
re ţelele neurale reale ; inhibiţia laterală a fost
subiectul a două premii Nobel ( pentru Georg von
Bekesy în
1 96 1 şi H . Keffer H artline în 1 967). Ea tinde să întă
rească graniţele estompate dintr- o structură spaţială
(în vre me ce legăturile recurente pot compe nsa o ve
dere neclară, pot, de asemenea, produce câteva efec
te secundare, precum iluziile vizuale ). Dar neuronii
noştri piramidali de sup rafaţă sunt excitatori unul
180 CU M G Â N D EŞTE CR EI E
180 RUL
pentru cel ălalt, su gerând că activitatea lor s-ar
putea autoalimenta permanent, în abs enţa
neuronilor inhi bitori, ca un incendiu de
necontrolat al unei mirişti. Ce se întâmplă aici ?
Din cauza excitaţiei recurente este cortexul cereb
ral atât de predispus la crize epi leptice, când neu
ronii inhibitori sunt obosiţi ?
Mai mult, valo area standard a lun gimii saltului
in dică faptul că ar fi p o sibil un dru m dus-Întors -
un circuit cu reverberaţie, de tipul celui postulat de
pri mii neurofiziologi. Doi neuroni aflaţi la 0,5 mm
dis tanţă se pot menţine în funcţiune unul pe celălalt.
După ce a produs un impuls, un neuron are o
perioadă re frac tară - un fel de "timp mort" :
pentru aproxima tiv o milisecundă, este aproape
imposibilă iniţierea unui alt impul s. Timpul de
travers are al celor 0,5 mm este de asemenea în jur de
o milisecundă, iar apoi în târzierea sinaptică
Încetineşte transferu l cu încă o ju mătate de
milisecundă - as tfel, dacă legăturile Între cei doi
neuroni ar fi suficient de puternice, se po ate im
agina impul sul celui de-al doilea neuron înto rcân
du-se la primul chiar în mo mentul în care acesta şi-
a restabilit capaci tatea de a genera un alt impuls. De
obi cei însă, conexiunile între neuroni nu sunt
suficient de puternice şi, de aceea, în mod obişnuit, o
asemene a aprind ere rapidă nu poate fi menţinută,
chiar dacă este
iniţiată. ( Î n ini mă îns ă, forţele conexiunilor dintre
ce
lulele adiacente sunt într-adevăr suficient de puternice,
iar ce rcul re-excitaţiei capătă o importanţă patologică
atu nci când o leziune încetineşte timpii de circulaţie.
181 CU M G Â N D EŞTE CR EI E
) Dacă
181 valoarea
RUL standard a lungimii s altu lui nu per
mite apariţia unui impuls urmărindu-şi coada, atunci
ce va rezulta din ea ? Probabil o sincro nizare.
 D E Z V O LTA R E A U N U I A C T IN T E L I G E N T 181

Cântând într-un cor, te sincronizezi cu cei lalţi

ascul tându-i - de obicei auzindu-te pe tine
terminând p rea târziu sau începând prea devreme.
Dar şi tu, la rândul tău, îi influ enţezi pe ceilalţi.
Chiar dacă fieca re ar avea probleme cu auzul, toţi
se sincronizează rep ed e, mu lţumită conexiunii
inverse globale.
Poziţia în acel cor este fo arte asemănăto are cu
cea a unui neuron piramidal de suprafaţă în neoco
rtex, primind stimu li de excitaţie de la vecinii din
toate Reţele ca acestea au fost pe larg studiate,
chiar d acă nu şi acelea din neocortexul superficial ;
sincro nizarea se produce chiar şi cu o conexiune
inversă de mică amploare (acesta fiind motivul pe
ntru care am postulat că ai probleme cu auzul). Două
pendule iden tice învecinate vor tinde să se s
incronizeze tocmai da torită vibraţiilor aerului şi supo
rtului pe care le produc. Se spune că ciclurile
menstruale sincronizează activi tatea din cămin a
femeilor. Deşi osci1atorii armonici, c a şi pendu le,
au nevo ie de un oarecare timp pentru a se
sincroniza, si stemele neliniare, precum produc ţia
de i mpu lsuri a neuronilor, se pot sincroniza foar te
rap id, chiar dacă forţele de conexiune reciprocă
sunt relativ slabe.
Dar ce are a face această tendinţă de sincronizare cu
copierea structurilor spaţiotemp orale ? D in feri
cire,
totul e doar o chestiune de geometrie, de tipul celei des
c operite de grecii antici în timp ce priveau fix
mozai cul p odelei băilor (şi pe care mulţi dintre
noi am redescoperit- o în structu rile tapetului de pe
pereţi ).
 O
Să presupunem ca toţi neuronii piramidali d e supra
faţă răspândiţi în jurul corte xului vizual primar fo
r-
182 CU M GÂ NDEŞTE CREIER UL
1821
mează un "comitet al bananei" ce reacţionează la o
caracteristică sau alta a bananei pe care o priveşti. Li
niile formând conturul bananei sunt un stimul pu
ternic pentru acei neuroni specializaţi în margini şi
orientarea lor. Şi apoi mai sunt acei neuroni în formă
de picătură cărora le pl ace galbenul.
De vreme ce ei au tendinţa de a se excita unul
pe altul, şi dată fiind acea lungime de salt de 0,5
mm pentru mănunchiurile axonilor lor terminali,
ei vor avea tendinţa de a se sincroniza - nu toate
acele im pulsuri ale neu ronu lui pe care îl numesc
Galben Unu vor fi sincronizate cu cele ale lui Galben
D oi, dar un anumit procentaj va coincide într-un
interval de câ teva milisecund e.<'
Să presupunem acum că există un alt neuron pira
midal de sup rafaţă la 0,5 mm distanţă atât faţă
de
Galben Unu cât şi de Galben Doi. Poate că primeş

te doar un stimul galben slab, astfel încât nu trans mi-

o pereche d e neuroni interconec

taţi tinde să atragă celulele învec ina
te ech idistante. . .

.. . creind astfel o MATRICE TRI UN

183 CU M GÂ NDEŞTE CREIER UL
1831 GHIULARA de ne uro ni si ncron izaţi,
extinzându -se pe o a numi tă di sranţă..
 D E Z V O LT A R E A UNUI ACT I N T E L I G ENT 18
}

te în mod activ mai departe gal benul semnalizator.

Acum, oricum, Galben Trei primeşte stimuli atât de
la Unu cât şi de la Doi. Mai mult, unele dintre aces
te impulsuri de la Unu şi Doi - cele sincronizate
vor aj unge împreună la dendritele lui Trei. (Ambele
au de străbătut aceeaşi dis tanţă de 0, 5 mm. ) Este
exact ceea ce cunoscătorii tehnologiei hi-fi numesc "a
sta în punctul fierb inte", echidistant faţă de ambele
difu zoare în vârfu l unui triunghi echil ateral ( m
işcă-te chiar şi foarte puţin către oricare dintre
difuzoare şi iluzia stereo va dispărea în cel mai ap ro
piat difuzor,
sun etul devenind mono ). Î n pu nctul fi erbinte
corti
cal lângă Trei, cei doi stimuli si naptici se însumează
apro ximativ, 2 + 2 = 4 . Dar diferenţa până la impul
sul de prag poate fi 1 0 , deci Trei rămâne încă tăcu t.
Nu pare prea interes ant . Acestea sunt Îns ă sinap
sele glutamatice în straturile cortic ale de sup
rafaţă, care au deschis canale NMDA de-a lungul
sinaps ei pe ntru a permite atât sodiului, cât şi
calciului să pă tru ndă în neuronul din aval . Din
nou, nici asta nu pare aşa important în sin e.
Dar până acum am omis să vă spun de ce neurofi
ziologii găsesc canalele N M D A atât de fa scinante în
comparaţie cu alte canale sinaptice : ele sunt sensibi
le nu doar la sos irea gluta matului, ci, de asemenea, ş
i
la voltaj ul preexistent din membranele pos tsinapti
ce. Dacă acest voltaj creşte, u rmă torul glutamat ce
trebuie să sos ească v a p r o d u c e un efect mai
mare, uneori dublu faţă de stand ard. Aceast a
pen tru că
mu lte dintre can alele N M D / \ Î n Illod n or m al sunt
as tupate : există un ion de m a g n e z i u h l o c a t Î n
mijlocu l tunelu lui di ntre membrane ; c r e�te rl'a v()l
taju\ui îl va
1 84 C U M G Â N D EŞTE C R E I ER U L

arunca afară - ceea ce, în schimb, permite sodiului şi

calciu lui, înainte blocate, să cu rgă în dendrită cu
pri ma ocazie când glutamatul deschide canalul.
Conseci nţel e ce decurg de aici sunt importante :
Îns eamnă că impulsurile ce aj ung simultan sunt
mai
eficace decât ar prezice 2 + 2 : suma poate fi 6 sau 8 ( bun
venit în nelinearitate ! ) . Sin cronizarea aproape
per fectă, repeta tă, a doi stimuli este chiar mai
eficace, dacă ei cu răţă dopurile de magneziu de pe fi
ecare din celelalte canale. Foarte cu rând, acei
stimuli repetaţi simultan de la Galben Unu şi
Galben Doi ar putea fi capa bili să d eclanşeze un
impuls în Galben Tre i.
Distanţa standard, re-excitarea recip rocă şi
creş terea fo rţ elor si naptice NM D A se potrivesc în
mod foarte interesant, datorită tendinţei lor
comune de sincro nizare. Noile proprietăţi apărute
provin ade sea tocmai din asemenea comb inaţii
între lucruri ce par fără le gătură. '"

A vern acum trei neuroni activi fo rmând vârfurile

unui triunghi echilateral. Dar ar mai putea exista şi
un al patrulea vi zavi de Unu şi D oi, de asemenea
echid is tant la 0,5 mm. Nu există deocamdată prea
multe date despre câte ramuri axonice are un si
ngur neuron piramidal de sup rafaţă - dar privind
de sus un neuron pi ramidal de suprafaţă pus în evid
enţă cu o subs tantă de contras t, se observă ramuri
în multe direcţii. Deci ar trebui să existe inel de
excitaţie la cca
0,5 mm dis tanţă de neuron. Două as emenea inele,
cu centrele la 0,5 mm dis tanţă - atât faţ ă de
Galben Unu cât şi de Galben Doi - se intersectează
de două ori, e o problemă de geometrie plană.
 185
D E ZV O L T A R E A U N U I A C T I N T E L I G E N T

185 185
As tfel, nu va fi surprinzător dacă Galben Unu şi
Galben Doi, odată ce îşi sin cro nizează acţi unile, p
ot recru ta un Galben Patru la fel de bine ca un
Galben
Trei . Şi mai există şi alţi neu roni în zona fi erbinte
a
perechii formate de Unu şi Trei : poate că un Galben
Cinci se va al ătura corului, dacă are dej a
suficienţi alţi stimuli pentru a ordona stimulii
pereche în fu nc ţie de pragu l său. După cum se
poate vedea, există o tend inţă de a forma o matrice
triu nghiula ră de neu roni deseori si ncroni zaţi, ce
se p oate exti nde la câţi va mili metri de- a lungul
sup rafeţei corticale.
Deoarece u n neuron poate fi înconj urat de
alţi şase, care să- I determine să se "aprindă" la un
anumit moment, avem de-a face cu o co rectare a
erorilor : chiar dacă un neuron înc earcă să facă ceva
diferit, este

CORECl ARE A EROR I !

p r i n "cristal i z are"

Ax o n i i lu n g i
se pot şi ci
sfârşi În
evant ai la
sosirea Î n
tr-un cortex
înde părtat.
D E ZV O L T A R E A U N U I A C T I N T E L I G E N T 186
186 186
 D E ZV O L T A R E A U N U I A C T I N T E L I G E N T 187
187 187

Con e x i u n i l e NEC E SITA TI · A 1

orizon tale 1 \\1 11 1 1 1 : qr

uc tur i
L OC A L E din
l e de c o n e x
straturile
i u i l c \11111
sup('rf icialc
reco n s ti tu i te
Întăresc
ch i ar şi
co ncor da nţ a
,.i n d d " . \ 1 2
pr in stimuli
s im ul tani
\ .\ll .> (din
repeta ţ i .
7)
st imu l i " t ) " ' ( ' ' \ l
... i l l l t l l l ,l I l .
18 6 C U M G Â N D E ŞTE CREIE
RUL

fo rţat să revină Ia structura corală stabilită de

către insis tenţii săi vec ini. Aceasta este, esenţial
mente, o procedură de corectare a greşelii, care
impune neces i tatea unui "fax cerebral" - însă doar
dacă terminaţi ile axonilor corticocorticali fac ce au
făcut şi terminaţiiIe celor locali : se răsp ândes c pe
întinderi de 0,5 mm mai degrabă decât să se

sfârşească într-un punct."

Şi, într-adevăr, se desfac în evantai în mod uniform

- cam pe aceeaşi dis tanţ
ă.

Noţiunea de "zone de convergenţă" pentru

aminti rile as ociative ridică prob lema menţinerii id
entităţii unui cod spaţiotempo ral pe du rata
transmiterii cor tico corticale de mesaj e pe dis
tanţă lungă, cum ar fi cele din partea stângă, prin co
rpul calos , spre partea dreaptă a creierului.
Distorsiunile stru cturii spaţio temporale datorate
lipsei unor proiecţii topo grafice precise (axonii se
termină întotd eau na într-un evan tai, niciod ată
într-un singur punct) sau dispersiei în timp (viteza
de propagare nu e uniformă), pot să nu aibă
importanţă acolo unde informaţia circulă Într-o
singură dir ecţie - în acel caz un cod arb itrar este
pur şi simplu înlocuit de alt cod arbitrar.
Dar, pentru că legăturile dintre regiu nile cortica
le îndepărtate sunt în mod obişnuit (ş ase din şapte)
recip roce, orice dist orsiuni ale modelului
spaţiotem
poral iniţial de aprind ere, din timpu l primei trans
mi
sii, ar trebui red resate pe drumul de întoarcere, pen
tru menţinerea structurii spaţiotemporale caract eri
stice
drep t cod local al unei scheme senzoriale sau
moto
ri i. Poţi redresa distorsiunea printr- o
transformare
 187
D E ZV O L T A R E A U N U I A C T I N T E L I G E N T
187 187
inve rsă, exact cum netezeşti o hârtie mototolită.
Sau ar mai putea fi remedi ată prin mai sus-
menţionatul mecanism de corectare a ero ri i. Sau
pur şi s implu poţi permit e exis tenţa mai multor
coduri diferite, în s emnând, local, ac elaşi lucru,
precum numele şi po reclele - ceea ce se numeşte
cod degenerat, ca, de pil dă, şase tripleţi di feriţi de
ADN, toţi co duri pentru amino-acidul leucină.
Obişnuiam să cred că oricare
alternativă era mai probabilă d e cât o schemă de co

rectare a erorii, dar pe atunci nu realizam cât de simplu

poate apărea co rectarea de eroare din cristalizarea
care ar treb ui să îns oţeas că excitaţia recurentă şi
ca nalele NMDA sensibile la s incronizare.
Imaginaţi-vă matric ea unei fibre optice conectând
o zonă co rticală cu omologa sa din ceal altă
parte. Fasciculele real e de fi bre optice subîmp art o
imagine în pu ncte, apoi transportă cu fi delitate
fiecare punct o lungă distanţă astfel încât, la celălalt
capăt al fasci culu lui, apare un model de puncte
luminoase identic cu cel al capătului din faţă.
Un axon nu e ca un cablu optic d in cauza tuturor
ramificaţiilor de la fiecare capăt. Nu se sfârş eşte Într-un
punct : un singur axon se răsfiră în multe
terminaţii, împrăş tiindu-se dincolo de marginile
macrocoloanei. De asemenea, fas cicu lele de axoni
reali nu sunt ca un fas cicul coerent de fib re optice,
unde vecinii rămân doar vecini ; axo nii reali se pot
m gemăna unii cu alţii, astfel în cât un punct se
rătăceşte şi sfârş cşte prin a fi afişat la celălalt cap ăt .
Şi viteza de tran: _ n isie a axoni lor reali este dife rită
de a fibrelor optice : i m pulsurile
 188
D E ZV O L T A R E A U N U I A C T I N T E L I G E N T

ce pornesc împreu nă pot aj u n gc la m om ente

188 188
diferite,
dis torsionând stru ctu ra sp'lţ io tc m po ra
Ll.
18 8 CUM GÂND EŞTE
CR EI ER U L

Dar prop rietat ea locală de corectare a erorii suge

rează că s-ar putea ca nici una dintre aceste imperfec
ţiuni să nu conteze prea mult. Căci ceea ce s-a trans mis
a fo st o structură spaţiotemporală redundantă, mul
ţumită acelor matrici triunghiulare de început. Fieca
re punct de la capătul îndepărtat poate primi un stimul
de la un axon ce nu şi-a atins ţinta, plus mai mult de
şase stimuli de la vecinii aflaţi la 0,5 mm depărtare
;
dar, deşi într-adevăr unele impul suri se pierd, iar
al tele aj ung prea târziu, neuronul receptor acordă
to tuşi atenţie preferenţial stimulilor si multani
repetaţi,
dintre care poate doar câţiva sunt necesari reprodu
cerii structurii de aprindere a punctului de origine,
igno rându-i efectiv pe cei deviaţi şi răt
ăcitori.
Odată re-creată la capătul îndepărtat, o părticică a
structu rii spaţiotemp orale îşi poate lărgi
teritoriul
prin clonare, cum am explicat mai devreme.
Aseme
nea matrici triunghiulare sincroni zate fac ca o reţea
dezordo nată să poată transmite structu ri spaţiotem
porale pe dis tanţe lungi în co rtex - începând cu
o
mulţime de rep etiţii spaţiale ale structurii spaţi
otem porale şi s fâ rş ind cu un teritoriu suficient al
aceleiaşi structuri la capătul îndepărtat.

Cât de mare ar putea deveni o matrice ? Ea ar putea

fi li mitată la zona sa originală Brodmann, dacă lun
gimea saltului se modifică la graniţă. De exemplu, în
cortexul vizual pri mar, la maimuţe, lun gimea
saltului este de 0,43 mm, iar în zona vi zuală
secundară urmă toarea oprire se află la 0,65 mm dep
ărtare ; atragerea altor neuroni de-a lungul graniţei
s-ar putea s ă nu funcţioneze, dar aceasta este o
problemă empirică -
 189
D E Z V O LTA R E A U N U I ACT I NT E L I G E N T
189
trebuie cercetat . Iar atragerea mai multor neuroni în
matricea triunghiulară presupune candidaţi ce sunt
deja foarte interesaţi de banană.
As tfel, matri cea triunghiul ară a Galbenilor s-
ar pu tea să nu fi e cu mult mai largă decât partea
corte
xului vizual ce receptea ză i maginea bananei gal
bene. Neuronii sensibili la direcţia liniilor s - ar
putea să fi făc ut şi ei acelaşi lucru : sincronizându
-se câţiva şi
atrăgând un cor de neuroni predispu şi, formează ast
fel o altă matrice triunghiul ară de 0,5 mm, centrată în
altă parte. Pentru fiecare trăsătură a bananei detecta
tă separat, ar trebui să existe o matrice triunghiulară
separată - şi fără a se ext inde neapărat pe acel
eaşi distanţe în cortex. Dacă am putea privi un
cortex în tins ( şi presupu nând că o minicoloa nă se
aprinde la
un impuls), am vedea o mul ţime de beculeţe li
cărind.
Dacă ne-am restrânge câmpul de observaţie la un
cerc de 0,5 mm, ar fi improbabil să vedem o prea
bună sin croni zare, doar unul din Galbeni ap
rinzân
du-se de câteva ori pe secundă, unul dintre Liniari
(cei sensibili la linii ) aprinzându -se de câteva zeci de ori
pe secu ndă ş.a.m.d . Dar dacă ne-am lărgi câmpul
de observaţie la câţiva milimetri, am vedea câteva
puncte aprinzându-se deodată, ap oi un alt grup
aprinzându-se. Fiecare specialitate are propria ei
matrice triunghiula ră ; luate împreună, diferitele
matrici tri unghiulare alcătu iesc Comitetul Bananei .
Remarcaţi că gru pul iniţial al Galbenilor şi Linia
 190
D E Z V O LTA R E A U N U I ACT I NT E L I G E N T
rilor ar fi putut fi mai mare decât 0,5 m m , înai
190
ntea încep erii extinderii prin atragerea altor
neuroni. Chiar dacă comitetul iniţial era răspând it
pe câţiva milimetri, matricil e triunghiul are sunt
menite să cre-
1 90 C U M G Â N D EŞTE C R E I E R U L

e z e O unitate de stru ctu ră care este mult mai mică

(şi, potenţial, mai uşor de re-c reat, când structura

este rechemată ). Noi, înt r-ad evăr, am comprimat
codul într-un spaţiu mai mic decât cel pe care îl
ocupa ini ţial, întocmai ca la crearea copiilor
redundante. Aceas ta are câteva implicaţii
interesante.

Această structură spaţiotemporală are legătură cu re

prezentarea bananei, dar este ea co du l cerebral
pen tru banană ? Eu o numesc cea mai mică
asemenea structu ră care nu scapă nimic imp ortant
- structura elementară din care pot fi re-c reate
matricile triu n ghiulare de Liniari şi Galbeni .
Privind mai de aproape, care este s uprafaţa
dinco lo de care nu mai putem găsi minicol oane
sincroni zate ? Î ntr-adevăr, o zonă de aproximativ 0,5
mm, dar
nu un cerc cu raza de 0,5 mm - ci un hexagon cu
la tura de 0,5 mm. Iarăş i d oar o ches tiune de
geome trie : punctele corespunzăto are ( s ă zicem
vârfurilor din d reapta sus) ale plăcilor hexagonal e
fo rmează matrici triun ghiulare. Orice zonă mai
mare decât acel hexagon va include anu mite puncte
redundante care sunt reprezentate de altele din
matric ea lor tri unghiulară (vom vedea uneori două
puncte sincroni zate în varianta restrânsă a imaginii
noastre).';
Structura elementară, de regulă, nu umple în în
tregime hexagonul. ( M i-o imaginez ca fiind alcătuită
din câteva minic oloane active, di ntre cele o sută
sau mai multe ale hexago nului - restul trebuie să
rămâ nă tăcute pentru a nu face stru ctu ra neclară.)
Nu vom putea vedea graniţele net trasate - as tfel,
privind su prafaţa corticală în timpu l clonării pentru
ex tinderea
 DEZ V O L T A R E A U N U I A C T I N TE L I G E N T 191
teritoriului, nu vom putea vedea un fagu re. Î ntr-
ade văr, c ând creatorii de tapet inventează un model
ce se repetă, ei se asigură adesea că graniţele unităţii de
model nu pot fi detectate cu uş urinţă, as tfel încât
modelul general să nu pară cusut. D eşi matricile
triunghiula re sunt cele ce atrag neuroni şi creează
structura com pactă, este ca şi cum hexagoanele ar fi
fost donate.
Sincronicitatea triu nghiul ară nu durează neap
ărat
prea mult - este o fo rmă efemeră de organizare,
şi p o ate fi şte arsă to tal în ti mpul anumitor fa
ze ale
ritmului EEG asociate cu scăderi ale excitabilităţii
corticale. Dacă vrem să re-creăm o structură spaţiotem
po ral ă pierdută, putem începe cu două hexagoane
adiacente - într-adevăr, din oricare două hexagoane
învecinate acoperit e iniţial de mozaicul extins al ba
nanei. Nu e necesar să fie perechile iniţiale. Urma
amintirii - acele trasee esenţiale p entru
reînvierea struct urii sp aţiotemporale - poate fi Ia
fel de redusă ca şi circuic itatea din două hexagoane
adiacente.
Astfel, cop ierea repetată a structurii minime
poa te coloniza o regiune, cam tot aşa cum creşte un
cris tal sau cum tapetul repetă un model elementar.
Dacă melodia s-a repetat de suficiente ori înainte să se
opreas că, PLD ar putea p ersista, as tfel încât
structura spa ţi otemporală să fie uşor reluat, într-un
loc s au în altul.
Dacă st ructura spaţială era relativ dispersată, câte
va coduri cerebrale (să zicem, cele pentru Măr şi Man
darină) ar putea fi suprapuse pentru a da o categorie,
192 C U M GÂND EŞT E CREI
p1921recum "fruct"
ERUL . Dacă încerci suprapunerea
câtorva litere dintr-o imprimantă matriceală, se
produce o ha ra bab ură de nedescris . Dar dacă
matricea are sufi cient de multe pu ncte, c probabil
s ă poţi recupera
 DEZ V O L T A R E A U N U I A C T I N TE L I G E N T 193

membrii individuali pentru că fi ecare di ntre ei

pro
duce asemenea structuri spaţiotemp orale diferite.
As tfel, acest tip de cod poate fi, de asemenea, la
înde
mână pentru formarea categoriilor ce pot fi descom
puse în exemple, întoc mai cum melodii suprapuse
pot fi auzite ad esea individual. Prin telecopi ere,
poţi forma categori i multimodale - ca toate co
notaţiile lui "pieptene" .
Prietenul meu Don Michael su gerează că medita
ţia, prin intermediul mantrei, poate corespunde creă
rii unui mare mozaic al unui cod fără sens, unul fără
rezonante sau asociatii cu vreo semnificatie. Dacă o
. .

menţii suficient de mult pentru a şt erge lista de grij i

şi preocupări, lăsând acele trasee de scurtă durată să
dispară, ai putea avea un nou punct de pornire în ac
ces area memoriei de lungă durată fără să fi i
împiedi cat de preocupările de scurtă durată.
Extrao rdin ara stare a me dita ţiei de scufu n da re fără
griji în noi înşine nu este, din nefericire, de lunga dura tă.
Ea se află m ereu în pericol de a fi perturbată din
interior. Deşi iz vorâte de n icăieri, disp oziţii, sen time n te,
do rin ţe, griji şi chia r R â n duri apar necon trolat, Într- un
talm eş- balmeş, fără sellS, şi cu câ t s un t mai ab isale şi mai
absu rde, şi cu cât au m a i pu ţin de-a fa ce cu cele co nştien
te, cu a tât s u nt mai tenace şi mai insistente. . . Singura
cale de a co n tra ca ra această perturba re este de a- ţi
me n ţine cu calm şi in dtfe renţă respiraţia, de a intra în
relaţii priet en eşti cu orice apare pe scenă, de a te a
dapta situa ţiei, de a le p rivi pe
l Oal e la fe l, ia r la sfârşit te saturi de pri vit.
194 C U M GÂND EŞT E CREI
1941 ERUL E l J C F N H ERRI GEL,
Z e n in tbc A rI of A rch ery, 1 9 5 3'"'
 DEZ V O L T A R E A U N U I A C T I N TE L I G E N T 195
Această analiză a neuronilor piramidali superfi
ciali are anumite implicaţii foarte atrăgătoare : lui
Donald Hebb i-ar fi plăcut teribil, căci ea arată cum
unele dintre cele mai descumpănitoare caracteristici
ale memoriei de scurtă şi lungă durată ar putea fi ex
plicate prin asocierea celulelor (traseul amintirii este
stocat În mod dis tributiv, fără vreun loc crucial pen
tru reamintirea ei ş.a.m.d. ). Psihologilor gestaltişti
le-ar fi plăcut modul prin care este posibilă compararea
simbolului cu obiectul prin extinderea potenţială a
ma
tricelor triu nghiulare dincolo de limitele obiectului,
o structură spaţiotemporală formând ceea ce reprezin
tă combina ţia simbol -obiect, mai degrabă decât
d oar unul sau celălalt.
Şi Îmi place să cred că lui Charles Darwin şi William
James le-ar fi plăcut ideea că viaţa mentală presupu
ne competiţii de copiere determinate de mediul În
conjurător multivariat. Sigmund Freud ar fi fost
intrigat de mecanismul care arată cum p ot
răbufni uneori asociaţiil e subconştiente În prim-
planul conştiinţei.
De vreme ce cred că gândirea divergentă este cea mai
importantă ap licaţie a Maşinii Darwin, daţi-mi voie
mai întâi să ilustrez cum ar putea ea rezolva o proble
mă de gândire divergentă. Să presupunem că ceva tre
ce zbârnâind pe lângă tine şi dispare sub un scaun. Ţi
s-a părut că era rotund şi poate portocaliu sau galben,
dar se mişca prea repede şi acum ţi-a pierit din faţa
ochilor, deci nu poţi să-I mai priveşti o dată. Ce era ?
Cum ghiceşti, când răspunsul nu e evident ? Gândirea
ta are nevoie să găsească mai întâi câţiva candidaţi,
 196 C U M GÂND EŞT E CREI
1961ap
iar ERUL
oi să le co mpare plauzibilitatea.
 DEZ V O L T A R E A U N U I A C T I N TE L I G E N T 197

Din ferici re, competiţiile de donare pot face asta.

Există un cod cerebral provizoriu pentru obiect, for
mat din toţi detectorii de trăsături pe care i-a activat :
cul oare, formă, mişcare şi, poate, sunetul lui l ovind
podeaua. Această structură spaţiotemporală începe
să se doneze pe sine, ca să zicem aşa.
D acă p oate sau nu crea o clonă alături, aceasta de
pinde de rezonanţele de alături, de acele particulari
tăţi de tras eu furnizate de structura forţelor sinaptice
şi de orice altceva se întâmplă în cortexul învecinat.
D acă ai văzut un asemenea ob iect de mai multe
ori înainte, ar putea exista o rezonanţă p erfectă -
dar nu l-ai văzut. Totuşi, codul cerebral provizoriu
are com ponente sp ecifice pentru Rotund, Galb
en, Repede.
Mingile de tenis au asemenea atribute, iar tu intri în
rezonanţă I a "minge de tenis", as tfel încât neuronii
din zonele învecinate încep să cânte melodia pentru
Minge de Tenis (o trăsătură interesantă a captatori
lor este aceea că o potrivire aproap e perfectă poate fi
prinsă şi transformată în structura caracteristică ).
Clonarea cu o slabă rezonanţă conduce la
renunţarea la câteva co mponente, astfel încât
rezonanţa Manda rinei îşi poate extinde o variantă în
alt petic de cortex, în ciuda faptului că nu se prea
potriveşte culoarea. Dar ce-i cu competiţiiIe de
donare ? Codurile cere brale pentru Necunoscut,
Minge de Tenis şi Manda rină clonează mai departe.
Poate că şi codul cerebral pentru Măr scoate, de
asemen ea, copii : dacă ai văzut pe cineva mâncând
un măr cu câteva minute înainte, vor exista trasee
temporare pentru Măr datorită si napselor NMDA
ce au fost fixate în acea structură. Dar atunci peste
198 C U M GÂND EŞT E CREI
1981
Măr ERUL
trece structura Mand arinei care
 DEZ V O L T A R E A U N U I A C T I N TE L I G E N T 199

clonează mai departe. De ceal altă parte a

teritoriului
curent al Necunoscutului, Mi ngea de Tenis se des
curcă destul de bine ş i eventual se exti nde asup
ra Necun oscutului, înlocuindu-l , în călcând chiar şi
te ritoriul Mandarinei. Cam în acest mo ment,
spui
"C red că era o minge de tenis" pentru că existau, în
sfârşit, suficiente done în corul Mingii de Tenis
pen tru a trimit e un mesaj co erent în cortexul
limbajului lateral -s tânga, prin căi corticocorticale
din lobul oc cipital spre lobul temp oral.
Maşina Da rwin rezolvă ambigu itatea găsind candidaţi şi al egând Între ei.
200 C U M GÂND EŞT E CREI
2002 ERUL

B.arierele A u fost
d e inhibiţi găsiţi trei
e candidaţi
p'reîntâ� prin atragerea
pmă co variantelor
rectarea de către un
erom, captatoL
perml
ţând 4
accesul la
"poartă" .

Masa critică :
" Era o minge
de tenis ! "

Urme
ază
compe
tiţia,
influen
tată de
tendi n t
'
e
e xter ne
�i
�
r
m
e

p
a
l
i
d
e
.
 196 C U M GÂ N DEŞTE C R E I E
1961 RUL
Al tceva se întâmplă acum : o nouă structură
spa ţiotemp oral ă începe clonarea prin spaţiul de
lu cru ; de data aceasta vezi ceva fo arte familiar
(scaunul ) şi un nivel critic al m asei corului
Scaunului este rapid atins fără vreo comp etiţie
reală, pentru că structura senzorială
spaţiotemporală capătă ins tantaneu rezo nanţă
înainte ca oricare variantă să aibă timp să se pro ducă.
Oricum sinap sele NMDA folosite în stru cturile
Minge de Tenis şi Mandarină sunt încă active, şi pen
tru alte cinci minute va fi m ai uşor decât de obicei s
ă re-creezi oricare dintre aceste structuri sp aţiotemp
o rale în zonele spaţiului de lucru pe care le-au
ocupat ultima dată. Poate că Mandarină continuă să
cloneze şi să facă greşeli, atingând rezonanţa Porto
cală - ast fel încât un minut mai târziu te întrebi
dacă nu cum va ai greş it în privinţa acelei mingi de
tenis. Aşa s-ar fi putut întâmp lă - la fel se întâmplă,
îmi imaginez, în cazul proceselor noastre
subconştiente care fac să ne vină în minte numele
cuiva o ju mătate de oră mai târziu. Rezonanţele
structurii nu sunt altfel decât ne imaginăm că
funcţionează locomoţia în măduva spi nării : există o
conexiu ne - toate acele forţe sinapti ce di ntre
diferiţii neuroni - şi, fiind date anumite condiţii
iniţiale, pOţi atinge rezonanţa pentru s tru c tura
spaţiotemp orală res ponsabilă pentru Mers. Cu alte
condiţii iniţiale, atingi, în schimb, Mersul Încet,
Săritul, Alergatul sau Şotronul.
Î n cortexul senzorial pOţi atinge Portocală sau
Mandarină chiar când vezi un fruct care nu-i nici una
nici alta. După cum am menţionat în capitolul 5, ca
tegoriile sunt motivul pentru care japonezii au aşa mari
197 C U M GÂ N DEŞTE C R E I E
1971
probleme cu sunetele
RUL
englezeşti L şi R : ambele sunt
 D E ZVOLT A R E A U N U I A C T I N T E L I G E N T 197

prinse de categoria lor mentală a unui anume fonem

j aponez. Realitatea este rapid înlocuită de către struc
turi mentale. După cum spune Henry David Thoreau,
"noi auzim şi înţelegem doar ceea ce dej a ştim pe ju
mătate" .
Cortexul se ocupă cu învăţarea rapidă de noi struc
turi, fi e ele senzoriale sau de mişcare, şi cu crearea de
variante ale acestora. Variantele permit competiţiilor
să determine ce stru ctură rezo nează mai bine cu
si
napsele' iar acestea, în schimb, sunt adesea favorizate de
un nu măr de stimuli senzoriali şi porniri emoţional
e.

Relaţiile, de asemenea, p ot fi codificate prin structu

rile spaţiotemporale - la fel ca şi schemele senzoria
le sau de mişcare. Ele doar comb ină codurile pentru
a crea o nouă structură arbi trară, în acelaşi m od
în care ritmul mâinii stângi po ate fi suprapus unei
me lodii pentru mâna dreaptă. Lingua e x machina
din capitolul 5 oferea câteva exemple concrete în le
gătu ră cu ceea ce ar putea implica relaţiile comp
licate ( ca în propoziţii ) - toate acele roluri
obligatorii şi op ţionale. Acele argumente obligatorii
ale unui verb pre cum a da privesc relaţii, iar când un
rol obligatoriu nu este distribuit, rezultă o disonanţă
cognitivă (după cum, vai ! , au şi descoperit agenţiile de
publicitate ; Dă-i Lui te forţează să citeşti încă o dată
anunţul, să vezi ce ai sărit, şi prin asta să-ţi reaminteş
ti mai bine reclama).
Să înţelegem deci că propoziţia este pur şi simplu
o mare structură spaţiotemp orală, cl onând mai
de part e, în comp etiţie cu alte propoziţii, coduri ?
Da, dar nu întotd eauna. N-avcm ncvoie de
competiţii de copi ere pentru a lua o de c i z i c : s i mpl e
scheme de eva -
 198 CU M G Â N D E ŞTE
1981 CREIERUL

luare ar trebui să fie suficiente, dacă nu este impl icat

nimic nou în mod special. Reami ntiţi -vă de
cormo ranu l din capitolul 2 : schemele de evaluare aj
ung pen tru luarea deciziilor lui, pentru că
aIternativele (înot, scufundare, uscarea aripilor,
luarea zborului, încă o privire aru ncată împrejur)
sunt deja bine conturate de evoluţia de-a lungul
generaţiilor. Schemele copia bile nu mai sunt atât de
importante odată ce aj ung su ficient de aproape de
înţelesurile stand ard.

Î n straturile corticale de suprafaţă ale multor prima

te se întâlnesc lungimi de salt stand ard care presupun
matrice triu nghiulare efemere. Nu se ştie cât de des
utilizează ani malul aceste conexiu ni pentru clonarea
structurilor hexagonale (cele asemănătoare structu
rilor tapetului ) ; poate că se întâmplă doar foarte re
pede, în timpul dezvoltării prenatale - ca un fe l de
structură de probă ce ghidează conexiunile necesare fo
losirii ulteri oare - şi nu mai apar niciodată. Sau
poate că unele zone ale cortexului sunt angaj ate Într-o
specia l izare to tal ă şi nu clonează niciodată
asemenea struc turi efemere, în timp ce alte zone SUSţin
adesea cop ierea dintr-o parte în alta şi devin spaţii de
lucru ce pot fi şter se, pentru procesele darwiniste de
dezvoltare. De vreme ce clonele comenzilor de mişcar e
vor fi în mod parti cu lar utile pentru aruncare - ele
pot reduce instabili tatea execuţiei - poate că a
existat o selecţie naturală pentru spaţiile mari de
lucru în evoluţia preciziei aru ncării la hominide.
Toate acestea sunt probleme empirice. Odată
îmbunătăţită rezolUţia tehnicilor no astre de înre gis
trare, trebui e să vedem unde se si tuează clonarea
199 CU M G Â N D E ŞTE
1991 hexagonală în sp ectrul de posibilităţi.
CREIERUL
 DE Z V O L TA R E A U N U I A CT I N TE L I G E N T 19 9

Oricum însă, ceva foarte apropiat de asemenea com

petiţii de c1 0nare e necesar pentru a satisface
cerinţele esenţiale ale Maşinii Darwin - acesta este
adevăratul motiv pentru care am condus cititorul
prin aces t la birint cortical. Acum, în sfârşit, avem
( 1 ) o structură distinctă ; (2) copiere ; ( 3 ) variaţie ;
(4) posibile com petiţii pentru spaţiul de lucru ; ( 5 )
un mediu ambiant diversificat ; (6) o generaţie
următoare care să aibă, mai probabil, variante
stabilite din clonele cu terito riile cele mai mari
( teritoriile mai mari au un perime tru mai mare, und
e variantele pot scăpa de tendinţele de corectare a
erorii şi îş i pot începe clonarea pro priei lo r
structuri).
Î ntr-o carte mai amănunţită despre însăşi Maş ina
Darwin neocorticală ( The Cerebral Cade ) voi
expli
ca condimentul şi viteza c e pot fi obţinute din analo
gul cerebral pentru sex, insul e şi schimbare
climatică. Căci de viteză avem nevoi e, din moment
ce un pro ces darwinist în creier trebuie să se
desfăşoare sufi cient de repede pentru a furniza
inteligenţa noas tră d e tip presupunere corectă.

Noi tot încercăm să împărţim cortexul cerebral în mo

dule "exp ert" specializate. Căutarea specializării este
o bună s trategie de cercetare, dar nu poate fi luat ă în
serios când exprimă o vi ziune generală asupra mo
dului cum funcţionează cortexul asociativ. Avem ne
voie de nişte spaţii de lucru care să poată fi şters e şi
de capacitatea de a atrage aj utoare pentru sarcinile di
ficile. Ceea ce arată că orice module "expert" sunt, de
asemenea, şi generaliste - ca şi un neurochirurg ca re,
într-o situaţie de urgenţă, devine generalist. Unul d i n
200 C U M G Â ND EŞTE CR EIERU L

motivele pentru care prefer mozaicul hexagonal efe

mer este acela că oferă o solu ţionare dilemei exp ert-
ge neralis t : chiar şi o zonă corticală cu trasee
"expert" de lungă durată poate servi ca spaţiu de
lucru, utili zând trasee de scurtă durată sup rapuse
pentru a fa voriza competiţiile.
Un asemenea mozaic indică, de asemenea, o cale
prin care gândurile subconştiente pot strecura şi
uneori pot scoate brusc în fluxul conştiinţei
anumite fapte relevante din trecut. Dar, mai presus
de toate, prin fap tul că îns eşi variantele îşi pot
clona prop riul drum spre un succes temp orar,
mozaicul arată că "peticeala" corticală este creativă
- se poate dezvol ta din ori gini modeste,
transformându-se calitativ. Chiar fo rmele cele mai
înalte de relaţii, precu m me tafora, e probabil să
se fi dezvoltat din fo rme mai elementare, căci
codurile cerebrale sunt arbitrare si pot forma noi
combinaţii. Cine ştie - poate chiar aţi dob ândi t
deja un cod cerebral pentru analogia Ma cintosh-
PC a lui Umberto Eco.

Matricele triunghiulare sincronizate cu consecinţe

atât de interesante pentru competiţiile de copiere dar
winiste s- au dovedit a avea de as emenea cons
ecinţe pe ntru limbajul complex , dezvoltând po
tenţial inte ligenţa dintr-o altă direcţie.
Există un pas considerabil de la protolimbaj la limb
a jul nostru sintetic complet maturizat, şi totuşi
cercetăto riilingvisticii încă se îndoiesc că există forme
intermediare.
Chiar şi când posedă un vocabular bogat, protolimba
jul are o structură foarte redusă, constând, în cea mai
201 C U M G Â ND EŞTE CR EIERU L
mare parte, în asociaţii contextuale simple între
câteva cu-
 U L L . I O LTA R E A U N U I ACT I NT E L I G E N T 20 1

vinte pentru a transmite mesajul. Spori rea complexi

tăţii şi structurii produce o mare diferenţă.
Un mecanism cerebral pentru inclu ziunea recu rsi
vă (cum ar fi propoziţii în propoziţii : "Cred că l-
am
văzut plecând pentru a aj unge acasă" ) este considerat
esenţial pentru Gramatica Universală. Printre alte de
ziderate ale lingiviştilor se află găsirea unor mecanis
me pentru concordanţele pe distanţe mari, precum
legarea prenumelor de referenţii lor. O asemenea le
gare necesită verigi preferabil mai extins e decât
cele locale ; mai mult, incluziunea recurs ivă necesită
struc turarea unei ierarhii a lor. S - ar putea ca zonele
neîn vecinate ale cortexului cerebral să fi e
implicate în multe încercări de asocieri, după cum
reies e din ceea ce ştim despre conotaţi ile vizuale ale
piepten elui sto cate lângă cortexul vizual, aspectele
sale sonore lân gă zonele auditive ş.a.m.d.
Totuşi fasciculele de axoni cortic ocorticali au
considerabil mai multe imp erfecţiuni decât fas cicul
e le incoerente de fibre optice, căci vecinii nu mai
ră mân vecini. De asemenea, proiecţiile punct cu
punct pot fi pi erdute pe măsură ce toate terminaţiile
axoni
l or se răspândesc în e � antai, la fel cum se împ
răştie razele unei lanterne. In ciuda incoerenţei
datorate dezordinii şi neclarităţii, prin experienţă,
prezu mtiv,
unele structuri distorsionate pot fi recunoscute la ca
pătul îndepărtat, utili zând mecanisme de tipul anal
izei fas cicul elor, analoge acelora de percep ţie
categorială. Aceasta ar trebui să permită
transmiterea cazuril or particulare des întâlnite în
mod analog util izării stea gurilor de semnali zare ale
marinarilor - deşi doar câ teva Ia un anumit
interval de timp, limitând as tfel
202 CUM GÂNDEŞT E CR
E I ERU L
posi bilele noi asociaţii ce p ot fi transmise între
zone le corticale. Incluziunea va fi restrânsă la exp
resiile ramificate. Acest nivel incoerent al
capacităţii corti coco rticale ar trebui să fie în stare
să controleze pro tolimbajul.
Dar mecanismul corectării erorii oferă posibilita
tea de a trimite structuri spaţiotemp orale
arbitrare pe fas ciculul corticocortical - şi de a reu
şi din prima
�ncercare, astfel că acest fascicul nu mai este limitat la
structurile distorsionate spaţial şi temporal care au
fost recunoscute de cortexul căruia îi sunt destinate
drept cazuri particulare cu sens. O asemenea
coeren ţă corticocorticală ar în semna că pot fi
transmis e noi asociaţii. Mai mult, aceeaşi structură
spaţiote mpora Iă de conexiune va fi împ ărtăşită
atât d e zona sursă cât şi de zona de destinaţie ;
cortexul de destinaţie o poate trimite înap oi cu
aceeaşi co rectare de eroare, fi ind automat
recunoscută în cortexul sursă, fără a fj nevoie de
p roducerea une i vers iuni dublu distorsio nate şi
apoi constru irea unui echivalent pentru stru c tura
spaţiotemporală originală.
Proiecţiile invers e utilizând acelaşi cod presupun
un cor pe mai multe voci , membrii înd ep ărtaţi ai
co
rului contribuind la menţinerea numărului de mem
bri peste un nivel critic. Un cântec re-proiectat nu
trebuie neap ărat să fie co mplet interpretat pentru
a
scoate din încurcătură corul. Ar pu tea fi mai degra
bă asem enea acelei tehnici de a cânta în paralel în
care o singură voce rosteşte monot on următorul vers,
203 CUM GÂNDEŞT E CR
iar publicul îlE I ERU
repetă
L cântându -l. Re-p roiectările
lasă, de asemenea, o urmă verificabilă ce poate
rezolva amb iguitatea. ( "Cine a zis X ? " "Cântaţi din
nou to ată
 D E Z V O L TA R E A U N U I A C T I N T E L IGE N T 2 03

bucata ! " ) Cu legături ce pot menţine structura pro

poziţiei, incluziunea devine posibilă : nu mai există pe
ricolul ca structura mentală a amestecului de opt cuvinte
înaltul bărbat blond cu un pantof negru să fie
pusă de-a valma în blondul bărbat negru cu un
pantof înalt.
Precizia corticoco rticală per se este acel candidat
p entru marele pas înainte de la protolimbaj la limbaj
(deşi ai nevoie încă de o mulţime de reguli la nivelul
structurii argumentului). Î ntr-adevăr, tranziţia către
trans misia arbitrară a codului ar fi putut realiza
două
inovaţii m aj o re ale Gramaticii Universale -
inclu ziunea şi le găturile la mare distanţă într-un
singur pas. Avem astfel acum câţiva candidaţi,
Maşinile Darwin şi corticocorticalii coe renţi, pentru
ceea ce ar fi putut dezvolta intelige nţa şi limbajul,
permiţând culturilor rar inovatoare ale lui Ho mo
ere ctus să evolu eze, acum aproximativ 250 000 de
ani, transformându -se în culturile în perm anentă
schimbare ale lui Homo
sapiens.
În concluzia tuturor studiilor noastre, trebuie să încercăm
încă o dată să cunoaştem sufletul uman ca suflet şi
nu
doar
si ca un bâzâit bio electric; voin ta umană ca voin tă
' '
nu doar un val de hormoni; inim� umană nu doar c o
pompă fibroasă şi umedă, ci ca o rganul metaforic al în
ţe
lege rii. Nu e nevoie să credem în ele ca în nişte en tităţi
metafizice - ele sunt la fel de reale ca şi sângele şi ca
rnea
din care sunt făcute. Dar trebuie să credem în ele ca en ti
tăţi; nu ca fragmentele analizate, ci ca în treguri cărora
noi le dăm realitate prin co ntemplare, prin cuvintele pe
care le folosim când vorbim despre ele, prin modul în care
le -am transpus în vo rbire. Trebuie să ne înfiorăm de ui
mire în faţa lor, căci sunt neanalizabile, chiar dacă sunt
disecate chiar sub ochii noştri.
MELVIN KONNER, 19 91'"
 8
În căutarea unei inteli genţe
sup raumane

Bineînţeles, dacă " sinele " meu este doar o mână de in

stincte al căror număr şi dimensiune exactă sunt cunoscu
te, atunci nu pot decât să le delimitez cu cla ritate şi să
le perfecţio nez la maxim um ; dar dacă această vagă
persona litate, cu bizareriile şi aspiraţiile sale fireşti, cu
străda niile şi căderile ei, cu gustul atingerii sublimului,
nu este doar o maşină ieşită din com un şi cu un număr
maxim definitiv de cai-putere, ci este ceva viu, ce nu
rămâne niciodată ace laşi, reajustându-se constant pe sine
conform circumstanţe lor, capabil de realizări incalculabile
sau de o sărăcie patetică, într-un anumit sens, stăpânul
soartei sale ; dacă libertatea sa nu e o iluzie, iar posibilitatea
sa de experienţă spirituaLă nu e o minciună, atunci nu
trebuie să ne permitem nouă înşine să recădem în vechea
eroare a materialistului mecanicist.
CHARLES E. RA VEN
Th e Creator Sp irit, 1 928
�:

Avem O minte vie, iar aceasta datorită darwinismului

dinamic al vieţii noas tre mentale prin care ne putem
inventa - şi reinventa zilnic - pe noi înşine.
Deşi doar o încâlceală la începutul acestei cărţi,
această viaţă a minţii este, poate, imaginată acum ca
un pro ces darwinist - unul de înalt nivel, foarte ap
roape de culmea acelor niveluri de stabilitate
stratificată - ca pabil de integrarea sinelui în sensul
lui Charles Ra-
 îN CĂUTAREA UNEI INTE LIGE NŢE SUPRAUM A N E 2 0 5

ven . O asemenea profunzime şi mobilitate pot

proveni din clo narea co ntinuă a codurilor
cerebrale concu rând cu alte coduri cerebrale
pentru teritorii şi năs cocind noi variaţ ii.
Nu este un calculator, cel puţin nu în sensul
nos tru obişnuit, acela de maşină sigură care îşi
repetă cu stricteţe propriile acţiuni. Pentru cei
mai mulţi omeni, este ceva nou în do meniul
mecanicist, pentru care nu există analogii potrivite
- cu excep ţia altor procese darwiniste cunoscute.
Dar îţi poţi face totuşi o idee : privind sup rafaţa
(virtual întins ă) a cortexu lui e ca şi cum ai privi un
mozaic - o "peticeală" ne obosită. La o privire mai
atentă, fiecare petic ar apărea ca o structură rep etată
a unui tapet, dar, fiecare unita te a structurii fi ind di
namică, e mai degrabă o struc tură spaţiotemporală
care clipeşte decât una statică tradiţională.
Graniţele dintre peticele învecinate pot fi uneori
stabile, alteori mobile, asemeni un front de lup tă.
Uneori unităţile unei structuri se sting într-o zonă,
când matricele triu nghiu lare nu mai sincroni zează
pu nctele omologe - şi o altă structură coloni zează
cu rap idi tate teritoriul dezorganizat.
Î nvin gătoru l curent al acelei comp etiţi i de copie

re, cu cel mai mare cor lupt ând pentru atenţia

căilor
de ieşire, pare un bun candidat pentru ceea ce numim
conştiinţă. Concentrarea noastră mobilă poate fi o
altă
clonă care se impune. Subco nştientul nos tru poate fi
alcătuit din celelalte structuri active care nu sunt domi
nante în mod curent. Nici o zonă anume din cortex
nu este "centrul conştiinţei " pentru multă vreme ;
după un timp, o alta îi ia locul.
Mozaicurile mereu în schimbare par, de asemenea,
un bun candidat pentru inteligenţă . Î ntre structu ril
e
2 06 C U M G Â N DEŞ T E C R E I
ERU L

spaţio temporale pe care le dezvoltă ele se afl ă şi

co menzile pentru mişcările noi. Mo zaicurile în
evolu ţie pot descoperi o nouă ordine a la H orac e
l h rl ow, din mo ment ce stru cturile spaţiotempo rale
pot v .lria pentru a găsi noi rezonanţe. Mozaic urile
pot si mula acţiuni din lumea reală, a la Kenneth C r
a i k , din mo m ent ce codul cereb ral pentru o
schemă de mişcare poate fi evaluat după rezonanţe le
amintirilor de lungă du rată şi stimulii senzoriali
curenţi . Ele au caracte ristica, descrisă de Jean
Piaget, de a se des curca în si tu aţiile în care nu este
evident ce-i de făcut.
Mozaicurile prezintă şi asp ectul nelimitat al vieţii
noastre mentale, cel implicat în inventarierea unor noi
nive luri de co mpl exitate, precum cuvintele
încruci şate sau (c eea ce poate fi şi cazul poezii lor)
combina rea simb olurilor pentru a cupri nde noi
niveluri ale
sensului. Deo arece codurile ce rebrale pot rep
rezenta nu doar scheme senzoriale şi de mişcare, ci şi
idei, ne putem imagina cum apar metafo re de
calitate, ne pu tem închipui cum arc loc ceea ce
Coleridge numea "s uspend area voită a
neîncrederii" când intrăm în domeniu l imaginar al

La coduri lc cerebrale şi procesele darwiniste mă

gândc;1m Ia începutul acestei cărţi, când sugeram că
până la sfârşitul ei cititorul ar putea fi în stare să-
şi
imagineze un proces ce poate avea ca rezultat conşti
inţa şi se poate derula suficient de repede pentru a
constitui inteligenţa ascu ţită, neces ară presupunerii
corecte. Acest ultim capitol investighează implicaţii
le creşterii creierelor noastre şi ale creării unor repl ici
artificiale. Dar permiteţi-mi să încep cu o privire de
ansamblu asupra stilurilor co ncurente de explicaţi e.
 î N CĂUTAR EA UNEI INTEL I G ENŢE S UP RA UMAN E 2 0 7

Standardul de aur a l e xpl ica ţiei - cel la care aspiră

toţi oamenii de ştiinţă (deşi în mod nejustificat
câteoda tă) - este cel abs tract şi matematic. Cu s i
guranţă, e impresionant când cineva poate dezvolta un
lanţ de in fe renţe dintr-o mu lţime de definiţii
abstracte şi axio me. Pornind de la idealul lui
Platon, atât Descartes cât şi Kant au încercat să
înţeleagă cum poate opera mintea matematic. Acum,
în sfârşit, se pare că sun tem p e punctul de a
răspunde la asemenea probleme.
Dar multă vreme au existat provocări la adresa în
tregului demers ştiinţific - provocări reiterate
puter nic acum, când ştiinţa încearcă să explice mintea
umană. Conform viziunilor mistice şi iraţionale
asupra ade vărului, acesta îşi are obârşia în
iluminare, nu în de ducţie ; ad evăru rile ştiinţei
sunt văzute de adep ţii aces tor concepţii ca sec
undare şi pripite, în compara ţie cu cele ob ţinute
prin contemplaţie pură. O a doua provocare provine
din dogmă ; necazuri le lui Galilei nu s-au datorat
astronomiei lui, ci fap tului că meto da sa ştii nţifică
de continuă provocare şi revizui re ameninţa foarte
importantul concept al adevărului revelat, pe care
religiile l-au fo losit pentru a-şi asigu ra coerenţa
internă şi eternitatea concepţiilor. Apoi mai există
ceea ce un critic literar, George Steiner, numeş te
provocarea "polemicii existenţiale romanti ce" -
preferinţa lui Nietzsche pentru înţelepciunea insti
nctivă în locul deducţiei sterile, de exemplu, sau
critica lui Blake asupra opticii spectrale a lui New
O a patra linie de atac vede peste tot motive as
cuns e sau pretinde că adevărul este relativ la punctele
de vedere politice.
208 CUM GÂ NDE ŞTE CRE IERU L

Acestea sunt provocările din afara tradiţiei şti i nţi

fice : adepţii lor de azi se vor agăţa de frecventele noas

tre confuzii şti inţifice şi vor încerca să le explo atez
e,
la fel cum fundamentalistul creş tin atacă întreaga
biologie evoluţionistă. As emenea stilu ri de expl
icaţie au concu rat îndelung cu ştiinţa, având câteva
victo rii
de scurtă du rată (precum exilu l lui La Mettrie) şi
mul te înfrângeri pe termen lung. Urme ale tuturor
celor patru pot fi găsite astăzi în mişcările iniţiate de
către cei ce au abandonat epoca raţiunii.
Trebuie deci să încercăm să fi m limpezi în explica
ţiile noastre ştiinţifice şi să nu creăm false co ntrad
ic ţii - ca presupusul conflict între principiile
evoluţiei
prin mutaţii genetice şi selecţia naturală, o co nfuzie
inutilă ce a du rat zeci de ani până a fost soluţionată
în 1 940 prin Sinteza Modernă. Trebuie să evităm uti
lizarea conceptelor matematice care mai mult
orbesc decât luminează ; trebuie să fim atenţi la
"demonstra ţiile bazate pe absenţa im aginaţiei"
atunci când tra gem concluzia, fără aro ganţă sau
nerăb dare, că nu există alternative la răspunsurile
pe care le-am găsit. Şi în special când e vorba de
creier trebuie să avem
grij ă să fi xăm teo riile noastre la nivelul corect de
ex
plicaţie mecanicistă.
În mod corespunzător, nivelul neuronal de descriere care
fu rn iz ează imaginea actualmente la modă a creierului
209 CUM GÂ NDE ŞTE CRE IERU L
şi minţii este doar o umbră a mai adâncului n ivel al
aCţiu nii citoscheletice - şi la acest nivel mai adânc
treb uie să căutăm baza fizică a min ţii !
ROGER PENROSE
Shadows of the Min d, 1 9 94�:
 ÎN CĂUTAREA UNEI I NTE LI G ENŢE SUPRAUM A N E 20 9

Sunt sigur că unii neurosp ecialişti eclezias ti ci vo

r spune, în ciuda tuturor capitolelor anterioare, că o
fantomă în maşină este încă neces ară, sărind peste
acele multe niveluri intermediare de stabi litate
stratificată, pen tru a-i da enigmaticei mecanici
cuantice rolul princi pal, acolo j os, în microtu
bur ile citoschel etu lu i neuronului , unde un anu
me spirit imaterial po ate fi într-o indisolubilă
legătură cu maşinăria biologică a creierului. De
fapt, asemenea teoreticieni evită, de obicei,
cuvântul spirit, şi vorbesc despre nişte câm puri
cuantice ." Aş fi încântat să aj ung la un compro mis
în privinţa "misterului" folosind definiţia lui Dan
Dennett : un fenomen despre care oamenii nu ş tiu ce
să cread ă. ,., Tot ce au reuşit fi zicienii conş tiinţei a fo
st să înlocuiască un mister cu altul ; până acum nu
exis tă elemente ale explicaţiilor lor prin a căror
combi nare să putem explica alte lu cruri . "
Şi chiar dacă ei îşi îmb unătăţesc combi naţiile,
ori ce rezu ltat al cercetării microtuburi lor
sincronizate va fi doar încă un candidat pentru
natura uni tară a experienţei noas tre conş tiente -
unul care va trebui să concureze în privinţa
detaliilor mecaniciste cu ex plicaţii de la alte
niveluri, şi care va trebui să concu reze cu ele pentru
o acoperire totală a subiectului. Până acum, proces ul

darwinist pare să aibă to ate eleme n tele necesare

pentru a explica succesele şi disfu n qi o nalităţile
aspectelor importante ale conşti i n ţ ei .

Cred că vom continua să vedem acele dispute ohos i

toare în care u n filozof încearcă s ă "încuie" U l l a l ! fi l( )
zof (sau cel puţin să-I pună la colţ sub un val de cuvi nte)
pe tema posibilităţii ca o maşină să înţelc.lga Î n t r - a
devăr vreodată ceva ş i a capacităţii maşinil or de a a vea
210 CUM GÂ NDE ŞTE CRE IERU L

cândva tipul nostru de conştiinţă. Din neferi cire,

chiar dacă toţi oamenii de ştiinţă ş i toţi filo zofii ar
că dea de acord asupra modului cum apare mintea
din crei er, totuşi complexitatea subiectului va
determina pe mulţi să rezume acea complexitate
folosind anu mite concepte uşor de imaginat precum
"sp irit" . Şi îi va determina să simtă ca şi recenzentul
cărţii care a spus (retoric poate) : "Este oare computerul
digital o vers iu ne mai simplă a creierului u man,
după cum afirmă mulţi teoreticieni ? Dacă realitatea
o confirmă, atun ci implicaţii le sunt înfricoşătoare.
"
Î nfricoşătoare ? Personal, găs esc ignoranţa Înfrico
şătoare. Are o istorie bogată care se leagă d e "expli
carea" bolii mentale prin pos esie demonică şi de toate
acele vânători şi procese ale vrăj itoarelor. Avem
ne
voie urgent de o metaforă mai bună decât cea a miste
rului fi zic cuantic ; avem nevoie de o metaforă care s ă
acopere cu succes golul dintre viaţa noastră mentală per
cepută şi mecanis mele neurale responsabile pentru ea.
Până acum am avut realmente nevoie de două meta
fore : o metaforă dcsce ndentă ce proiectează gândurile
pe ansam blu ri de neuroni, şi o me taforă
ascenden tă care descri e mod u l c u m apar ideile din
acele aparent
haotice ans ambluri d e neuroni. Dar Maşina neocor
ticală Darwin poate ţine locu l ambelor metafore -
dacă înăuntrul ei este într- adevăr mecanismul creato
r.'·'

Teoria maşinii neocorticale Darwin îmi pare a fi

nive lul po trivit de explicaţie ; nu se află j o s, în
211 CUM GÂ NDE ŞTE CRE IERU L
sinapsă sau în citoschelet, ci sus, la nive lul
dinamicii implicând zeci de mii de neuroni care
generează struc turi spa ţiotemporale ce precedă miş
carea şi comportamentul
 ÎN CĂUTAREA UNEI INTE L I G ENŢE SUPRA U M A N E 21 1

în lumea exterioară. Mai mult, teoria este consisten

tă cu o mulţime de feno mene aflate de un secol în
cen trul cercetării creierului şi este verificabilă (cu
ceva îmbunătăţiri ale rezoluţiei spaţiale şi
temporale de vizuali zare a crei erului sau
matricelor microelectro zilor ) .
Î n esenţa sa, procesul darwinist este în mare măsu
ră înţeles ca un mecanism creator, cel puţin printre
biologi. Am avu t binişor peste un secol pentru a re
aliza cât pot fi de puternic e as emenea competiţii
de
copiere atunci când e vorba de dezvoltare cali tativă
din variaţii întâmplătoare la scara unui mileniu. Î n ul
timele decenii am putut vede a acelaşi proces op
erând la scara zilelor sau săptămânilor în cazul
răspunsului i munitar prin care se creează un
anticorp mai bun.
Că aceas tă Maşină neocorticală Darwin po ate
opera în milis ecunde sau minute este doar o altă
modifica re a scării ; noi ar trebui să pu tem duce
mai departe înţelegerea a ceea ce poate dobândi
procesul darwi nist din biologia evolu ţionistă şi
din imunologie pe s cara temporală a gândirii şi
acţiunii.
Mi se pare că adop tarea co ncepţiei lui William
Ja mes � esp re viaţa noastră mentală este de mult
depă şită. Insă mulţi, inclusiv oameni de ştiinţă,
sunt încă
legaţi de o variantă surogat a darwinismului privit
doar ca supravieţuire s electivă (Darwin, vai !, a
contribuit l a această confuzie intitulându-şi teoria
"selecţie na turală" , nume ce acoperă doar cinci din
cele şase ele mente esenţiale). Ceea ce sper că am
reuşit în aceas tă carte este să strâng la un loc toate
elementele es enţia le ale unui proces darwinist
împreună cu factorii lui de accelerare şi ap oi să
descriu un mecanism neural con-
212 C U M G Â N D EŞ TE C R E I E
RUL
cret ce ar putea realiza un asemenea proces în
neo
cortexul pri matel
or.
Cel mai important avantaj al Maşinii mele neocor
ticale Darwin, ca mecanism mai degrabă decât metafo
ră îmbunătăţită, este faptul că neuroanatomia corticală
şi principiile de variaţie implicate corespund satisfăcă
tor acelor şase elemente esenţiale ale procesului dar
winist şi factorilor de accelerare.
E greu de spus dacă aces ta este cel mai
important
proces ce se desfăşoară în creier sau un alt proc es
do
mină co nştiinţa şi capacitatea de a presupune corect
; ar putea fi unul fără antecedente în biologie sau
infor matică - unul pe care nu ni-l putem imagina
fără des cop erire a mai întâi a câtorva me tafore
intermediare. Bănuiesc că într-adevăr procesul de
"conducere" a com petiţiil or de donare pentru
evitarea psihozei sau stag nării va neces ita metanivelul
său de descriere. (Nu mă gândesc la un cond ucător
în sensul obişn uit al aces tui termen, ci la o
coordonare asemănătoare modului în care tiparele
dimei globale sunt puternic influenţate
de curenţii trop os ferei sau de El Nifio . ) î n
ter mi no
logia psihologică, o asemenea "c onducere" ar putea fi
precu m "vaga perso nalitate cu bizareriile şi aspiraţi
ile sale firesti, cu strădaniile si căderile sale" a lui
, ,

Raven.
Codurile cerebrale compozite dezvoltate de com
petiţiile de copiere darwiniste ar putea explica mult
213 C U M G Â N D EŞ TE C R E I E
din vi aţa noastră
RUL
mentală. Compcti ţiilc de copiere
arată de ce noi, oamenii, putem avea mult mai
multe comportamente noi decât alte anima le (avem o
evo lu ţie complementară a planurilor nonstandard de
mi ş ca re ). Ele arată cum putem dezvolta o gând ire
analogică ( relaţiile înseşi pot avea codu ri ce pot
concura ).
 ÎN CĂ UTAREA UNEI INTE L I G ENTE SUPRA UMANE 213

Deoarece codurile cerebrale pot fi alcătuite din mai

multe elemente, Îţi p oţi imagina un unicorn şi, de
asemenea, crea o ami ntire a lui ( traseele cu particula
rităţile lor pot reactiva codul spaţiotemporal pentru
unicorn ). Şi, mai presus de toate, p roc esul
darwinist fu rnizează o maşină pentru metaforă : pot
fi codifica te relaţiile Între relaţii şi de zvoltate până
la transfor marea lor calitativă.

o asemenea explicaţie a conştiinţei inteligente oferă

o anume cunoaştere a metaforei şi a operaţiilor de pe
tărâmul imaginarului . Şi ar treb ui să ne dezvăluie În

rudirea dintre gândire şi alte operaţii mentale. Î n

ca
drul explicaţiei pe care am propus-o, mişcările balistice
şi muzica par intim legate cu gândire a şi
limbajul."
Am văzut dej a că accentul pus pe noile secvenţe
per
mite selec ţia naturală nonlingvistică ce aj ută li
mbaj ul
(şi viceversa). Acele suprapuneri Între secvenţializarea
oral -facială şi secven ţializarea mână- braţ
(afaziile
apraxice ) arată că ambele utilizează aceeaşi
maşinărie neurală. Î n al do ilea rând, Masina
neocorticală Dar win se dovedeşte avantaj oasă şi În
cazul mişcărilor viitoare, al tele decât cele balisti ce :
pl anific area la sca
ra secundelor, orelor, zilelor continuă să pro gres
eze. Permite verificarea combinaţiilor, descoperirea
aspec telor lor defectuoase, perfecţionarea lor ş. a.m.d.
Indi vizii care sunt buni la toate acestea sunt
cunoscuţi ca inteligenţi.

Orice explicaţie a inteligenţei ar trebui, de asemenea,

să ne arate cum s -ar putea aj unge la inteligenţă şi
altfel decât a făcu t-o viaţa de pe pământ ; pe scurt, ar
trebui
214 C U M G Â N DEŞT E C R E I E R U L

să aibă impli caţii asupra in teligenţei artificiale (IA),

asupra creş terii inteligenţei animale şi umane, şi
poa te asup ra detectării se mnalel or trimise de o
inteligen ţă extraterestră . Deocamdată nu se pot
spune prea multe despre inteli genţa de altundeva,
dar am să vă arăt o persp ectivă etologică ce ne poate
ajuta să înţe legem IA şi inteligenţa sporită.
O inteligenţă scutită de grij a necesităţii găsirii hra
nei şi evitării animalelo r de pradă (precum IA) ar
pu tea să nu fie nevoită să se mişte - iar unei
asemenea inteligenţe ar putea să-i lipseas că foarte
bine orienta rea spre "ce urmează să se întâmp le" a
inteli genţei animale. Noi rezolvăm mai întâi prob
lemele privind mişcarea şi abia mai târziu, atât
filogenetic cât şi on togenetic, aj ungem să ne
gândim la probleme mai abs tracte, acţionând pe
ntru stăpânirea viitorului ce ne aş teap tă.
Ar putea exista şi alte moduri prin care poate fi do
bândită o inteligenţă ridicată, dar "totul -porneşte -de
la- mişcare" este parad igma pe care o cunoaştem. '" Î
n mod cu rios, ea este totuşi arareori menţionată în
li
teratura psihologică sau în cea despre inteligenţa ar
tificială. Deşi există un îndelungat curent intelectual
în cercetarea creierului ce pune accentul pe aceas tă
paradigmă, întâlnim mult mai adesea discuţii despre
funcţia cognitivă ce pune accentu l pe un observator
pasiv care analizează intelectual lumea senzorială. Con
templarea lumii domină încă cele mai multe abordări
ale minţii ; dar însăşi această co ntemplare ne po ate
induce în eroare. Explorarea lumii persoanei , cu
pre supunerile sale constante şi deciziile sale repetate
215 C U M G Â N DEŞT E C R E I E R U L
cu
 Î N CĂUTAREA UNEI I NTE L I G E NŢE SUPRAUMANE 2 1 5

privire la ce urmează să facă, trebuie inclusă în mo

dul cum încadrăm intelectual problemel e.
Este dificil de estimat cât de des poate ap ărea inte
ligenţa de nivel înal t în sistemele de evoluţie atât ai
ci
pe pământ c â t şi altundeva în univers . Principal
ul fac tor care împiedică speculaţiile pe această temă
este ignoranţa noastră actuală privind modul cum
sunt depăşite stagnările în natură ; căci este uşor să fii
prins într -un echi libru, blocat pe o linie. Şi ap oi
mai există
acea cerinţă a continuităţii : ca, la fi ecare pas pe
drumul evoluţiei, sp eciile să rămână d estul de
stabile pentru a nu se autodistruge şi destul de
competi tive pentru a nu se pierde într-o
specializare îngustă.
Dacă sunt suficient de elaborate, listele atributelor
inteli genţei pot fi o solUţie de evaluare mai bună de
cât aplicarea testel or IQ umane la celelalte specii (sau
computerului). î nsă de acu m putem spune câte
cev a despre tipurile de mecanisme ps ihologice
care pot aj uta creierul să facă presupuneri corecte şi
să desco
pere o nouă ordine.

Putem evalua speciile pro miţătoare ( s au creaţiile

ar tificiale, ori schemele de dezvoltare )
contabilizând câte elemente componente ale
inteligenţei au reuşit să strângă fiecare şi câte
elemente bloc ante au reuş it să evite fi ecare. Lista
mea curentă de evaluare ar evi denţia :
• Un larg repertoriu de mişcări, co ncepte precum
cuvin tele şi alte unelte. Dar chiar şi cu un vocabular
bogat, îm părtăşit cultu ral în decursul unei vieţi de lu ngă
durată, un nivel ridicat de inteli genţă necesită încă
elemente În p lu s pentru a putea face combinaţii calitativ
noi.
216 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L

• O tol eranţă faţă de co nfuzia creatoare, care ar pe

rmite unui individ să eli mine din când în când categorii
vechi şi să creeze unele noi.
• Mai multe spaţii de lucru si mul tane ( "fante " ) per

indi
vid - destule pe ntru a putea alege cu grij ă Între
analogii, dar nu atât de multe încât să Înlăture tendinţa de
regrupa re şi astfel crearea de noi cuvinte.
• Moduri de stabilire de noi relaţi i Între concepte În ace

le spaţii de lucru - relaţii mai compl icate decât este un

şi e- mai- mare- decât, pe care multe animale le pot
sesiza. Relaţiile arbores cente par În mod special importan
te pen tru tipul nostru de structuri lingvistice. Capaci
tatea noas tră de a comp ara două relaţii ( analogii )
permite operarea În spaţiul metaforic.
• Capacitatea de a crea În minte situaţii, Înainte de a acţio

na În lu mea reală - creare ce a încorporat cumva cele

şase elemente es enţiale darwiniste (structuri
determinate de
un mediu înconjurător multivariat ce produc copii, varia
ză şi con curează cu structuri mai perfo rmante, fu
rnizând cen trul următorul ui rân d de va ri ante ) şi câţiva
factori de accele rare (echivalenţi ai recombinării, schim
bării climei, insulelor) cu anumite prescurtări, as tfel Încât
procesul dar winist să poată opera la nivelul ideilor mai
degrabă decât la cel al miş cărilor.
• Ca p acitatea de a formula strategii pe termen lung la
fel de bine ca şi tactici pe termen scurt, de a face mişcări
in
termediare ce aj ută la s tabilirea cadrului următoarei fap

te. Agend ele de evoluţie şi monitorizarea progresului lor

aj ută chiar mai mult.

Cimpanzeilor şi bonobilor le pot lip si câteva ele

mente, şi totuşi ei au adunat mai multe decât actuala
217 C U M G Â N D E Ş TE C R E I E R U L
generaţie de programe IA.
O altă implicaţie a teoriei mele darwiniste este aceea
că, şi În condiţiile În care unele animale sau calcu
la-
 îN CĂ UTAREA U N E I I NT E L I G ENŢE SUPRAUMANE 2 1 7

toare reuşesc să adune toate elementele, ar trebui să

ne aşteptăm la deosebiri considerab ile de inteligenţă
datorită diferenţelor individuale în real izarea pre
scu rtărilor, în găsirea nivelului adecvat de abstracti
zare pentru utili zarea analogiilor, în viteza d e
proces are ş i în pers everenţă ( mai mult n u înseamnă
întotdeauna mai bine, cum se întâmplă când plicti
seala dă variantelor mai bune o şansă de dezvoltare ) .

De ce n u există mai multe specii c u stări mentale

com plexe ? Există bineînţeles o fantezie nutrită de
pagini le umoristice ale ziarel or care atribuie o
înţelepciune tăc ută până şi insectelor. Dar antrop
oidele ar fi te roarea Africii dacă ar avea fi e şi a
zecea parte din stă rile noas tre mentale de planificare
prealabilă.
Bănuiesc că motivul pe ntru care nu există
specii cu un grad mai ridicat de inteligenţă este acela
că exis tă un punct critic de trecut. Şi nu este doar
Rubico nul mărimii creierului sau o imagine
corporală ce-ţi permi te să-i imiţi pe alţii sau o
mulţime de alte îm bunătăţiri "depăşind
antropoidele" şi obs ervate doar la hominide. Pu ţină
in teligenţă poate fi un lucru pe riculos fi e ea
-

extraterestră, artificială sau umană. O inteli genţă

"depăşind antrop oidele" trebuie să în fru nte
mereu riscuri duble, întocmai cum marinarii antici
trebuiau să facă faţă unei stânci numite Scyla şi unui
vârtej numi t Ch aribda. Vârtej ul inovaţii lor p e
riculoase este cel mai evident risc. '"
" Ei bin e, în ţara noastră", spuse A lice gâfâind încă, " în
ge neral, ajungi în altăparte - dacă alergi foarte repede
mult timp, cum am făcut noi. "
218 C U M G Â N D EŞ TE C R E I E
RUL
" O ţară lentă! " sp use Regina [R oşie]. " Vezi tu, aici
tre buie să alergi cât poţi de tare pentru a rămâne în
acelaşi lo c. Dacă vrei să ajungi în altă pane, trebuie să
alergi de două ori mai repede de atât ! "
LEWI5 CARROLL,
Th rough the Looking Glass, 1 8 7 1

Riscul ridicat de stâncă este mult mai subtil : conser

vato rismul activităţii obişnuite nu ţine seama de ex
plicaţiile Reginei Roşii cu privire la neces itatea de a
alerga pentru a rămâne în acelaşi loc. De exemplu, când
străbaţi pragurile unui râu cu o mică am barcaţiune,
poţi întâlni o stâncă doar dacă nU-ţi menţii viteza pe
cursul principal. La fel şi inteligenţa este într-o per
manentă întrecere cu propriile sale efecte se cundare.
Anticip area este forma no as tră particulară
de alergare, es enţială pentru adminis trarea
inteligentă despre care biologul evol uţionist Stephen
Jay Gould previne că este necesară supravieţUlrIl
pe termen lung : "Prin puterea unui glorios accident
al evo luţiei numit inteligenţă, am devenit
administratorii co nti nuităţii vieţii pe pământ. N-
am cerut noi acest rol, dar nu putem abdica de la
el. Se poate să nu fim po triviţi pentru el, dar asta-i

Vorbind despre alte specii inteli gente, ce putem

spu ne despre cele care s- ar putea crea pe ele însele
? Po sibilitatea transferului minţii umane într- o
bază de siliciu, a copierii structurii detaliate a
creierului unui individ, a stârnit ceva vâlvă.
Cred că o asemenea "maşină nemuritoare" - rea
l i z at �l prin transferu l crei erului unui individ într-
219 C U M G Â N D EŞ TE C R E I E
un RUL
 Î N CĂUTA REA UNE I I NTEL I G E NŢE SUPRAUMANE 2 1 9

computer as emănător nouă fu ncţional - este

impro babil să funcţioneze bine. Chiar dacă noi,
specialiştii în neuroştiinţe, am fi nevoiţi, în cele din
urmă, să re zolvăm pro blema extragerii
informaţiilor din creie rul uman şi încărcării lor în
calculator (lucru ce li se pare pe rfect realizabil unor
fizicieni şi informaticieni în flăcăraţi), cred că demenţa.,
psihoza şi comoţiile ar fi mult prea probabile - în
afară de cazul în care toate circui tele si milare celor
umane ar fi foarte bine reglate (şi ar rămâne aş a). Şi
gândiţi-vă la chinurile îndurate de fi inţele umane ce
suferă de obsesii şi constrângeri : "Blocat într-un
vârtej nesfârşit" capătă un nou sens când ospiciul este
veşnic, fără să mai fie limitat de durata vi eţii
umane. Cine vrea să se joace cu genul acesta de
infern ?
Mult mai bine ar fi, cred, să recunoşti natura esen
ţială a copierii de-a lungul generaţiilor succesive, atât
a genelor cât şi a mem elor (a "genelor" cultu
rale,
n. t. ). Richard Dawkins a formulat limpede aceste
re
laţii de copiere, în Th e Selfish Gene, acelaşi lucru fă

cându-l şi prietenul meu, viitorologul Thomas F.

Mand el, adresându-se prieteni lor din cyberspace
în timpul co nfruntării cu şansele din ce în ce mai
redu se de a sup ravi eţui cancerului pul monar :
Ca să fiu sinc er, am un alt motiv pentru care deschid ac
est subiect, unul care a însoţit aproape tot ce am făcut în
cele cinci luni de când mi-a fos t diagnosticat cancerul.
Mi-am dat seama, ca oricare altul, că eul meu fi zic nu
va supravi eţu i veşnic şi mi- am închipuit că voi avea mai
pu ţin timp decât ne dau statisticile. Dar dacă i-aş putea aj
un ge şi atinge pe toţi cei pe care îi ştiam conectaţi la
reţea... aş putea desprinde părţi din eul meu virtual şi din
memele
220 CUM G Â ND EŞTE
CREIERUL
ce-l caracterizează p e Tom Mandel, iar astfel, după ce
corpul îmi va fi mu rit, n-ar trebui să dispar cu
adevărat.. . Părţi mari din mine ar rămâne tot aici, făcând
parte din acest nou sp aţiu .
Nu e o idee original ă, dar ce contează ! Merită Încercat şi
poate că Într-o zi ci neva o să poată reasambla toate piese
le Înt r-un fel de progra-Mandel, iar eu voi putea fi
aro
gant şi încăpăţânat, afectuos şi plin de compasiune şi
orice altceva vi se pare tuturor că sunt.
'·'

Schemele ad-hoc de IA ar putea, de asemenea, să pro

ducă roboţi inteli genţi ." Dar, cu aj utorul
principiilor din neuroştiinţe, cred că putem construi
un computer care vorbeşte ca un om, care ne este
tot aşa de drag ca şi animalel e noastre de casă,
gândeşte în metafore şi manevre ază multiple
niveluri de abs tracţi e.
O primă creatură asemănătoare fu ncţional omu
lui ar trebui cel pu ţin s ă raţioneze, să gândească
în categorii şi s ă înţeleagă vorbirea. Chiar şi această
pri mă creatură va fi , cred, vizibil "conştientă" şi
proba bil tot atât d e egocentrică pe cât suntem şi
noi. Nu mă refer la aspectele banale ale conştii nţei
precum starea de conştienţă, starea de veghe, sensi
bilitatea şi excitab ilitatea. Nu mă refer la faptul că va
fi conştien tă de sine, lucru care pare nese mnificativ.
Conştiinţa egocentrică va fi , cred, uşor de dobândit ;
mai greu va fi ca aceasta să contribuie Ia inteligenţă.
Mi se pare că generaţiile următoare de creaturi asemă
nătoare funcţional omului vor aj unge să dobând ească
aspecte ale in teligenţei conş tiente, precu m co
ntrolul
 ÎN CĂ UTAREA UNEI I NTE L IG ENŢE S U PRAUMANE 221
atenţiei, repetiţia mentală, producerea de limbaj ghi
dată de sintaxă, abstractizarea, rep rezentarea,
activita tea subconştientă, planificarea de tip "ce se
întâmplă
222 CUM G Â ND EŞTE
CREIERUL
dacă" , luarea deciziilor strategice - şi în special
po veştile pe care noi, oamenii, ni le spunem nouă
înş i ne când suntem treji sau când visăm.
Deşi folosind principii într-un mod aproape analog
celor utilizate în creierele noastre, o fiinţă asemănătoa
re nouă funcţional va fi foarte atent proi ectată as
tfel încât să poată fi reprogramată dacă apar probleme.
Deja
pot vedea un mod de proie ctare a acestora
folosind acele elemente esenţiale darwiniste şi
structurile de
conexiuni corticale ce conduc la dispunerile triunghiula
re, iar astfel la competiţiile de copiere hexagonală în
tre variante şi hibrizi. Î n măsura în care asemenea
funcţii pot op era mult mai repede decât o fac la
scara
milisecund elor, propri e creierelor noas tre, vom
asis
ta la apariţia unei variante a capacităţilor "s up rau
ma
ne" la fiinţele funcţional asemănătoare nouă. Dacă
acestea su nt în stare să dobândească noi niveluri de
organizare ( meta- metafore ! ) ar putea atinge
gradul de la care să-i înveţe pe oameni să facă
acelaşi pas.
Extrap olarea direcţiilor existente în tehnologia
calculatoarelor, IA, plus înţele gerea neuropsihologi
că şi neurofiz iologică a creierelor umane reprezin
tă însă partea uş oară. Rafi narea înţelepc iunii dincolo
de cunoaştere durează, desigur, mult mai mult decât
ra finarea cunoaşterii dincolo de date. Şi există cel
pu ţin trei aspecte dificile.
 ÎN CĂ UTAREA UNEI I NTE L IG ENŢE S U PRAUMANE 223
Lumea viitorului va fi o luptă şi mai istovitoare
împotri va lim itelor inteligenţei noastre, şi nu un
conforta bil ha mac în care să stăm lungiţi aşteptând
să fim serviţi de sclavii noştri ro boţi.
NOR BERT WI ENER, 1 9 50'"
224 CUM G Â ND EŞTE
CREIERUL
Un asp ect dificil va fi as igurarea că o int eligenţă
su praumană se potriveşte ecosistemului speciilor
animale ; cum o fac em şi noi. Mai ales noi. Aceasta
deoarece concurenţa este foarte puternică între
speciile Înru dite îndeaproape - motiv pentru care
nici unul din tre verii noştri, australopitecul şi
homo erectus, nu mai există, motiv pentru care doar
două sp ecii de an trop oide omnivore au
supravieţuit. (Celelalte antro poide sunt vegetariene,
cu intes tine foarte lungi pentru extragerea pUţinelor
calorii din tot acel volum imens de hrană. ) Strămoşii
noştri cei mai apropiaţi au eli minat probabil
celelalte specii antrop oide şi homini de concurente,
dacă n-a făcut-o s chimbarea de climă. "A ţine cont
de orice element, cât de mic", spune specialistul în
mediu Aldo Leopold în 1 948, "este pri ma măsură de
precaUţie a creaţiei tehnice inteligente" . " Introduc erea
unei noi specii puternice î n ecosistem
nu poate fi tratată cu uşurinţă.
Când pro gresele autom atizării ap ar treptat, as tfel
încât nimeni nu moare de foame, ele sunt ades ea
priel
nice. Cu toţii obiş nuiau să-şi adune sau să vâneze pro
pria hrană, dar tehnolo giile agricole au redus trep
tat procentul populaţiei care cultivă pământul la trei
pro cente în ţările industrializate. Lucru care a
permis
multor oameni să-şi consume timpul în alte scopuri.
Raporturile relative dintre aceste ocupaţii se modifi
că de-a lungul timpului, cum se întâmplă, de pildă, în
ultimele decenii, când s e trece de la activităţile manu
facturiere la s ervicii . Cu un secol în urmă, cele
două mari grupuri ocupaţionale în ţările dezvoltate
 ÎN CĂ UTAREA UNEI I NTE L IG ENŢE S U PRAUMANE 225
erau lucrătorii agricoli şi servitorii domestici. Acum
ei re prezintă un procent mic din total. ,',
226 CUM G Â ND EŞTE
CREIERUL
Pe de altă parte, creaturile as emănăto are nouă
funcţional vor înlocui mulţi muncitori calificaţi ;
cei
slab instruiţi sau cu o inteligenţă sub medie vor avea
perspective chiar mai sum bre decât au acum. Dar ar
putea exista anumite avantaj e i mp ortante pentru
oa meni : imaginează-ţi o maşină-pedagog
supraumană ca asistent al profesorului, unul care ar
putea susţine convers aţii reale cu studenţii, nic
iodată plictisit de exerciţii, întotdeauna amintindu-
şi să ofere variaţia necesară pentru a ţine treaz
interesul studenţilor, care ar putea adapta ofertele
sale conform nevoilor parti cu lare ale studentului
şi ar putea detecta imediat s emnele unor tulburări
de dezvoltare precum dislexia sau incapacitatea de
conce ntrare a atenţiei.
Supraoamenii de si liciu ar putea recurge la înzes
trările lor pe ntru instruirea generaţiei următoare de
supraoameni, formând unii încă şi mai deş tepţi doar
prin variaţie şi selecţie : la urma urmei, elevii lor de si
liciu străluciţi ar putea fi donaţi. Fiecare clonă ar fi edu
cată ulterio r cumva diferit . Cu exp erie nţe
diferite,
unii ar putea dobândi particularităţi dezirabile -
va lori precum sociabilitatea sau preocuparea pentru
bu năs tarea umană. Din nou, putem selecta "cel mai
bun" elev pentru clonare. De vreme ce copierea
include toate amintirile de până acum (acesta e celălalt
avantaj al inteligenţei in silico , pe lângă posibilitatea
reîncăr cării programului în me morie : pOţi include
capacităţi reprogramate, pentru a fi utilizate în cl
 227
ÎN CĂ UTAREA UNEI I NTE L IG ENŢE S U PRAUMANE
onare ), expe rienţa ar fi cumulativă şi cu adevărat
lamarckis tă : ur maşul n- ar mai trebui să repete
greşelile părintelui.
228 CUM G Â ND EŞTE
CREIERUL
Valorile sunt un al doilea aspect dificil : acordul asu
pra lor şi introducerea lor in si/iea.
Creaturile asemănătoare nouă fu ncţional din pri
ma generaţie vor fi la fel de amorale ca şi animalele
de casă sau bebeluş ii - având doar inteligenţă
prima
ră şi capacitate de limbaj . Ele nici măcar nu s-ar apro
pia de calităţile moş tenite ale animalelor de casă ce ne
asigură securitatea când sunt în preaj ma noastră. Noi
tind em să fim trataţi de către animalele preferate fi
e drept mama lor (în cazul pis icil or), fie drept
şeful haitei (în cazul câinilor) ; ele ne respectă. Această
con fuzie cogni tivă din partea lor ne permite să
profităm de comportamentele lor sociale înnăscu te.
Vom dori, probabil, ceva similar în cazul maşinilor
noas tre inte ligente, dar, pentru că ele vor avea o
capacitate de a în şela mult mai mare decât au
animalele noastre de casă, vom dori probabil
adevărate dispozitive de securitate
- ceva mult mai complicat decât botniţe, Iese şi
garduri.
Cum putem asigura o securitate atât de abstractă
ca " Legile Roboti cii" ale lui Isaac Asimov ? Presupun
că vor fi necesare o multime de clonări ale elevului
eminent, un proces asem ă nător domesticirii câinelui.
Această evoluţie treptată de-a lungul multor genera
ţii sup rau mane ar putea substitui în parte moştenirea
biologică de la naştere, minimalizând poate orice ten
dinţe sociopatice posibile în supraoamenii de siliciu
şi limitând comportamentele lor riscante.
Dacă am dreptate, va fi nevoie de multe zeci de
ani pentru a aj unge de la inteligenţa primară (a
acelei
 ÎN CĂ UTAREA UNEI I NTE L IG ENŢE S U PRAUMANE 229
prime generaţii de creaturi asemănătoare nouă funcţio
nal ) la supraoamenii ce prezintă siguranţă fără necesi
tatea supravegherii permanente. Modelele mai timpurii
230 CUM G Â ND EŞTE
CREIERUL
ar putea fi isteţe şi vorb ăreţe fără a fi prudente sau în
ţelepte - o combinaţie foarte riscantă, potenţial
so ciopată. E le ar avea capacităţile sup erio are, dar
fără suportu l asigurat de etapele capacităţilor
intermed ia re ve rificate în proces ul de evoluţie.
Explică trecu tul, diagn ostich ează prezentul, p
revesteşte v iito rul.
HIPO CRATE D IN COS (4 60- 3 7 7 î.Cr. ),
sfat către medici

Al treilea aspect dificil îl constitu ie temp erarea

reac ţiilor umanităţii la provocarea percepută. O
reacţie exagerată a sis temului tău imunitar la un
antigen te poate paral iza prin alergii şi boli
autoimune (te poa te chiar omorî prin şoc
anafilactic) ; la fel, reacţ iile umane la supraoamenii
de siliciu pot produce mari tensiuni în civilizaţia
noastră actuală. Odată ce aseme nea creaturi ar juca
un rol semnificativ în economie, o reacţi e puternică
ar putea distruge sistemul ce per mite ţăranilor să
hrănească celelalte 97 de procente de populaţie. Şi
reamintiţi-vă că fo ametea ucide nu din lipsa unei
producţii suficiente de hrană, ci datorită că derii si
stemului de distri buţie.
Î nsă ludiţii şi sabotorii secolulu i XXI vor fi aj
utaţi de anumite trăsătu ri fund amentale ale etologiei
uma ne - cele ce au jucat un oarecare rol în Eu ropa
seco
lului XIX. Grupurile încearcă să se distingă unele de
altele , în ciuda binefac erilor unui li mbaj comun,
cele
mai multe triburi din istoric au amplificat di
 ÎN CĂ UTAREA UNEI I NTE L IG ENŢE S U PRAUMANE 231
ferenţe
le lingvistice faţă de vecinii lor, as tfel încât să distin
gă prietenul de duşman. Poţi fi sigur că testul Tu ring
232 CUM G Â ND EŞTE
CREIERUL
va deveni o obi şnuinţă, oamenii utilizându-l
pentru a şti dacă la celălalt capăt al fi rulu i telefonic
s e află un om adevărat. Maşinilor li s-ar putea cere
să vorbeas că cu o voce specifică pentru a calma
această teamă de confuzi e, dar nu va fi de aj uns p
entru a preîntâmpi na tens iunile de tip "noi şi ei" .
De asemenea, roboţilor şi supraoamenilor li s-ar pu
tea res trânge câmpul ocupaţiilor accesibile. Pătru
n derea lor în alte do menii ar putea fi subiectul
unui proces de evaluare care să testeze cu grij ă un
model nou p e un eşantion al societăţii u mane reale.
Când po tenţi alul efecte lor secundare grave este atât
de mare, iar ritmul de introducere, potenţial, rapid,
am fi bine sfătu iţi să adoptăm proceduri de
verificare similare celor utiliz ate de U. S . Food
and Drug Administra tion - F.D.A. (Adminis
traţia pentru Hrană şi Medi camente a S.U.A., n. t. )
pentru tes tarea eficacităţii, siguranţei şi efectelor
secundare ale noilor medica mente şi ins trumente
medicale. Aceasta nu ar încetini prea tare
dezvoltarea noilor tehnologii, ci ar înc etini utilizarea
lor pe scară largă şi ar permite retragerea lor înai ntea
ins talării unei dependenţe prea mari . Crea turilor li
s-ar putea permite accesul doar la o sferă li mitată de
interacţiuni, ar putea necesita o autorizare expresă
pentru a avea voie să utilizeze Internetul sau reţelele
telefonice. Ar putea exis ta regula unei zile în târziere
pentru distribuirea produselor supraoame ni lor ce
au doar autorizaţie de încep ător, pentru a risipi
unele din riscurile "programu lui comercial" .
Pentru unele fi inţe artificiale fără experi enţă, am
pu tea cere producerea unor echivalenţi ai viruşilor
cu risc biologic uman mortal.
 ÎN CĂUTAREA UNEI INTE LI G ENŢE SUPRA UMANE 227

Cău tarea adevărului este o hăituială. Este, efectiv, o

vâ nătoare, o cuce rire. Există acel moment exemplar în
Car tea a [V-a a Republicii când Socrate şi însoţito rii lui
încolţesc în discurs un adevăr abstract. Ei chiuie, ca
vânăto rii ca re au scos vânatul din vizuină, înconju
rându-l. . . [Chiar da că satisfăcu ţi din punct de vedere
ştiinţific], undeva, în tr-un anumit moment, un singur
om sa u un grup de oa meni dependen ţi de drogul gân
dirii absolute, vor cău ta să creeze un ţesu t o rga nic, să
determine natura eredităţii, să producă camera cu ceaţă
pen tru urmele cua rcilor. Nu pen tru glorie, nu pen tru
binele speciei umane, nu în num ele justiţiei sociale sau al
profitului, ci din ca uza unui impuls mai puternic decât
dragostea, mai puternic ch ia r decâ t ura, ca re este acela
de a fi captivat de ceva. De dragul în seşi na tu rii lui
enigmatice. Pen tru că acel ceva există.
GEORGE STEINER, 1 9 78

Aceste cons ideraţii dau naş tere întrebării :

"Care este, de fapt , scopul so cietăţii noas tre ?" Să
scoată din oameni "tot cee a ce au ei mai bun" p rin
înlăturarea defect elor şi optimizarea edu caţiei ?
Sau să realizeze computere mai bune decât oamenii ?
Poate că le pu tem face pe amândouă (ca în cazul
acelor asistenţi u niversitari), dar în timpul goanei
noastre nebune de a produce supraoameni - o
formă maj oră de creaţie tehnică - trebuie să protej
ăm umanitatea.
Pe de altă parte, moduri le în care putem introdu
ce măsuri de precauţie sunt lim itate de diferite im
pulsuri care ne conduc spre această tranziţie a
inteligenţei :
• C u ri ozi t ate a este motiv aţia mea p r in c i p a l ; 1 - c u m
apa re i n te l ig e n ţ a ?şi, cu siguranţă, a mu ltor altor
-
specialişti în cal culatoare. Dar chiar în cazul în care
curio z itatea
22 8 C U M G Â N D EŞTE
CREIERUL
stârnită de si m p l a e x iste nţă a unui fenomen ar fi cu
mva împiedicată (c um au în cercat diverse relig i i ), alte
impul suri ne-ar conduce în aceeaşi direcţi e.
• V e rsiu n ea tehnologică a cfectulu i R e g in ei Roşii.
Dacă nu î mb un ătăţ im noi tehnolo g ia, al t ci n eva o va
face. Isto ric, pierderea curselor tehnologi ce a Însemnat
adesea con damnarea la asim ilare (sau eli minare ) de
către co n cu re n ţă
- şi asta pe scara n a ţi unilor, nu doar a micilor
comu n it ăţ i .
Date fiind acele curbe de creştere prin du blare la
fi eca re
optsprezece luni a v ite zei şi a m e gab i ţ ilor
calculatoarelor
digitale, în r e gistrat e în ultimele câteva decenii, proba b il
că res tul lumii nu va încetini ri tm ul, chiar dacă
maj orita tea va decide asta. Cum se spune în b iotehno lo
g ie : "Tot o vor fac e , da r d e parte de ochii lum ii."
• Ameninţările serioase ale mediului la a dr e s a civilizaţiei

r e cl a mă dezvoltarea unor resurse im ense de calcul : clima

n o ast ră po ate "schimba viteza" în doar c âţ i v a ani În
cazul ap a ri ţi e i u nor red istribuiri ale curenţil or oc e a ni c
i. O ase men ea m o d ifica r e bruscă acu m (şi Încălzirea
globală pare să confirme p ro ba bil i tate a unei as e m e n e a
m o difică r i) ar declanşa al trei lea ră zboi mondial, la fel
cum toţi (nu doar eu r op e n ii ) s - au l u p ta t pentru Leb
ensrau m. Pentru p r op ria n oas t ră sup rav ieţ u i re, e s t e
i m per i o s necesa r să Învăţăm cum să Întârziem aceste
schimbări cli matice. Marile compu tere necesare modclării
cl i m ei globale sunt foarte asemănă toare cu ceca ce ar fi
nec e s a r pentru s i mularea proceselor din c reie r.

Nu văd mod uri realiste de a câştiga timp p entru a fac

e aceas tă tranziţie la sup raoameni într- u n ritm
mai lent. Astfel, probl emele maşi nilo r su p erintel
22 8 C U M G Â N D EŞTE
CREIERUL
igente pur şi simplu vor trebui abord ate frontal în
următoa rele decenii şi nu amânate în vreu n fel prin
încetini rea pro gresului tehnologic.
 îN CĂ UTA REA U NEI I N TELIGENŢE SUPRAUMAN E 229

Civilizaţia noastră, bineînţele s, va "face pe Dum

nezeul", În adevăratul sens al cuvântului : dezvoltând
o inteligenţă mai mare decât exi stă actualmente pe

pământ. '"Suntem înd reptăţiţi să ne considerăm

un creator atent, cunoscător al lumii şi naturii sale
fragi le, sens ibil la nevoia d e co n d iţii stabile care să
p revi nă repetarea greşelilor - şi as tfel să evite
prăbuşirea acelui castel de cărţi pe care noi îl
numim civilizaţie.
Cu doa r do uă secole în urmă puteam explica, orice
despre orice doar pe baza ra ţiunii pu re, iar acum mare
parte din acea structu ră elaborată şi armonioasă se
năruie sub ochii noştri. Suntem împietriţi... Am
descoperit cum să punem întrebări importante şi acum
realmente avem urgent ne voie de nişte răspunsuri.
Acum ştim că nu le mai putem obţin e prin cercetarea
min ţilor noastre, pen tru că nu exis tă prea mult de
cercetat şi nici nu putem găsi adevărul gh icin du-l sa u
inv entând pov eşti pen tru noi înşin e. Nu ne putem opri
unde sun tem, blo caţi la nivelul de astăzi de înţelegere,
nici n u ne putem în toarce. Nu cred că am avea într-a
devăr de făcut vreo alegere aici, ci văd doar un sin gur
drum : înain te. Avem nevoie de ştiinţă, de o ştiinţă
mai completă şi mai bună, nu pentru tehnologia ei, nu
pentru timpul liber, nici măca r pen tru sănătate şi
longevi tate, ci în speranţa înţelepciunii pe care tipul
nostru de cultură trebuie s-o dobân dească pen tru
propria supra vie ţuire.
LEWIS THOMAS,
 Note

1. CE-I DE FĂCUT

9 Soren Kierkegaard, Collected Works ( 1 843/1 901 ).

9 Sue Savage-Rumbaugh şi Roger Lewin, Kanzi: Th e
Ape at th e Brink of th e Human Mind(Wiley, 1 994 ), p.
255.
10 Antonio Damasio, Daniel Tranel, "Nouns and verbs
are retrieved with differently dis tribute neural systems", Pro
ceeding of the Na tio nal A cademy of Scien ces (U.s.A. )
90 :475 7- 4760 ( 1 993 ).
10 Cercetătorii inteli genţei evită conş tiinţa : dintre
toţi autorii cărţii Handbook of Human In telligence (editor
R. J. Sternberg, Cambridge U niversity Press, 1 9 82 ) numai
unul
menţionează în trecere conştiinţa.
13 Povestea lui La Mettrie şi Descartes din Claudio Poglia
no, "B etween form and functi on : a new science of man" în
Th e Enchanted Loom : Chap ters in the History of
Neuro
scien ce, editată de Piedro Corsi ( Oxford University Press,
1 9 9 1 ), pp. 1 4 4 - 1 57, la p. 1 4 5.
15 Ideile lui William James din 1 8 70 menţionate în
Ro-bert J. Ri chards, Darwin an d the Emergence of Evo/u
tionary Th eories of Mind and Behaviour (University of Chi
cago Press, 1 9 8 7 ) , pp. 433 f. f.
1 7 Cimpanzeii pigmei sau bonobii pot fi văzuţi în câteva
dintre grădinile zoologice din San Diego, Cincinnati, Washing
ton D. C., Frankfu rt, Hanovra şi Anvers . în libertate, ei tră
iesc doar Într-o mică regiune de pădure mlăştinoasă de la
232 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L

ecuator, la 2 1 - 22° longitudine est, în bazinul râului

Congo din Zair. N-au o rezervaţie naturală şi sunt o specie
pe cale de dispariţie, în ciuda fap tului că sunt rudele noastre
cele mai apropiate din punct de vedere comportamental.
Vezi capito lui 4 din Savage-Rumbaugh şi Lewin ( 1 9 94 ) şi
Frans B . M. de Vaal, "Bonobo sex and society", Scientific A
merican 272 ( 4 ) :
82 - 8 8 ( martie 1 9 95 ). Vezi pagina web http
://we
ber .u . washington.edul-wcalvin/bo-nobo.html

2. ELAB ORAREA UNEI

PRESUPUNERI CORECTE

20 J ames L. Gould şi Carol Grand Go uld, The Animal

Mind (Scientific American Library, 1 9 94), pp. 68
- 70.
21 T. Edward Reed, Arthur R. Jensen, "Conduction ve
locity in a brain new pathway of normal adults correlates
with intelligence level", Intelligence 1 6 : 1 4 ( 1
992).
22 Un rezumat bun despre IQ şi diferenţele lui rasiale în
tr-un articol semnat de o mulţime de cercetători de marcă ce
p oate fi găsit ( oriund e) în Wall Street]ournal, p. A 1 8 ( 1 3
de cembrie 1 994 ). Vezi arti colul lui Earl Hunt, "The role of
in telligence in modern society", American Scientist 83 :356
-368
(iulie- august 1 9 95 )
.
25 Barbara L. Finlay şi Richard B . Darlington argumen
tează în "Linked regularities in the devel opment and
evolu tioo of mammalian brains", Science 268 : 1 5 78 - 1 5
84 ( 1 6 iunie 1 9 95) că dacă un strămoş uman era selectat
pentru o ri ce capacitate non-olfactivă care ar fi necesitat mai
mult spaţiu cerebral, atunci spaţiul cerebral al tuturor
233 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L
celorlalte capaci tăţi ar fi crescut în paralel.
25 A. J. Rockel, R. W. Hiorns, T. P. S. Powel, "The basic uni
formity in structure of the neo cortex" , Brain 1 03 :221 -244
( 1 9 80 ) .
26 Bertrand Russ ell, Philosophy (N orton, 1 927 ) .
 NOTE 233

27 Vezi ultimul capitol di n Jean Pi aget, Th e O rigin s

of
In t ellig e nce in Children ( traducere după La naissanee de
1'int ellig enee ehez l'enfant, 1 92 3
).
27 H. B. Barlow în Oxford Co mpa n io n to the Min
d ( 1 987). Vezi, de asemenea, Haneef A. Fatmi şi R. Q.
Young, "A defin i tion of intelligence" , Natu re 228 :97 ( 1 9
70) : "I nte
ligenţa este acea facultate a minţi i p rin care este sesi zată o
or dine acolo unde Înainte nu se co n s ide ra că e xi st ă " .

Remarcaţ i cât de aproap e este de definiţia d ată de m ate

maticieni haosu lui ( găsirea ordinii Într-un ap arent
aleatoriu).
27 Liniştirea copiilor : Sandra E. Trehub, University of
To ronto, diSCUţie perso n a lă ( 1 9 9 5 ) .
2 8 Donald N . Michael, "Forecasting and planning i n an
incoherent context" , Teeh n o log ieal Fo reeasting and
Social Change 36 :79 - 8 7 ( 1 989).
30 F ra n s de W a al, Peacemaking Among Primates ( Har
vard University Pre ss , 1 9
89).
30 Gould şi Gould ( 1 994 ), p. 1 4 9.
30 ... a scăpa d e cătuşele instinctului. .. " este din Gould şi
"

Gould ( 1 994 ), p.
70.
31 J. P. Guilford, "Traits of c reativi ty ", în Creativity
and Its Cultivation edi tat de H. H. Anderson ( Harper, 1 9
59), pp. 1 42 - 1 6 l .
31 Î nţelegerea de către cimp anzei a cererilor e
xprimate prin rostire vs simb oluri : casetele video din 1 9 93
cup rin zând
cercetările lui Suc Savage -Rumb augh se ocupă de aceste
pro bleme. Pelicula se găseşte în edită rile uşor disponibile
B B C şi N O V A ale pr odUCţiei origi n a l e N H K , i nti tu l ate de
obicei Kanzi. Cercetătorii mai deţin o bandă p l ft iculară cu
,

tehnici le şi rezultatel e negative.

3 3 Stanley Coren, The In t ellig e n ec of Dogs : Canine Con
sciousness and Capabilities (Free Press, 1 9 94 ), pp. 1 1 4 - 1 1 5
.
33 Richard Byrne, Andrew Whiten, ed i tori. Machiavellian
Intelligence: Social Expertise and the f v olut ion of
Intelleet
234 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L

in Monkeys, Apes and Hu mans ( Oxford University Press

,
1 9 8 8 ).
35 Kenneth J. W . Craik, The Nature of Explanation ( C
am
bridge University Press, 1 94 3 )
.
36 Păsări şi şoimi : vezi Irenăus Eibl-Eibesfeldt, Ethology
(H oit, Rinehart W. Winston, 1 9 75 ), pp. 87-
88.
37 Elemente aleatorii în muzică : Brian Eno, discuţie per
sonală ( 1 9 95). Senzaţiile haotice nu semnaliz ează pericol
, dar sunt percepute în mod eronat ca fiind dureroase :
Wil liam Calvin, Th e Th rowing Ma donna (McGraw-Hill,
1 9 8 3 ) . Poate obişnuindu-se cu muzica heavy metal, su
ferinzi i de scleroză multiplă şi membru -fantomă şi-ar
putea înd răgi şi propriile lor senzaţii haotice ! Sau cel pUţin
nu le -ar mai con sidera ameninţătoare.
38 Loren Eiseley, Th e Star Thrower (Times Books, 1 9 7 8) .
39 Neotenia este discutat ă de Stephen Jay Gould, Onto
geny and Phylogeny (Harvard U niversity Pres s, 19 77),
pp.
1 77 ff. ; Barry Bogin, Pa tterns of Hu man Growth ( Cambrid
ge University Pre ss, 1 9 8 8 ), p. 7 1 ; Ashley Montagu,
Growing Yo ung ( M cGraw-Hill, 1 9 8 1 ) ; şi F. Harvey
Pough, John B. Heiser şi William N. McFarland, Vertebrate
Life, ediţia a III-a (Macmillian, 1 989), p. 69. Asemenea sc
himb ări de di recţie în domesticire sunt remarcate de Coren
( 1 9 94 ), pp. 37 - 4 1 .
39 Pentru povestea maimuţelor japo neze vezi capitolul 3
din cartea mea de eseuri, Th e Th rowing Madonna
( Mc Graw-Hill, 1 9 83 ).
40 Patricia S. Goldman-Rakic, "Working memory and the
mi nd " , Scientific American 267(3 ) : 73 -79 (septembrie 1 9
92 ).
4 1 Povestea călătoriei albinei este în Gould şi Gould
 NOTE 235
( 1 994 ).
41 Jacob Bronowski, The Origins of Kn owledge and
1magination (Yale University Press, 1 9 78, trans criere a
unor conferi nţe din 1 9 67 ) , p. 33.
4 2 "Vânător punând la cale diferite moduri de aprop ie
re ... " Mare parte din vânătoarea carnivorelor este determina-
236 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L

tă de anumite comportamente Înnăscu te si mple, precum

"în cercuirea prăzii" (câinii care mână animalele urmează
aceeaşi tendinţă Înnăscută ), în mod evident, pisicil e mari nu
înţeleg anumi te reguli precum " nu sta în bătaia vântului"
şi îş i pot speria prada Într-un mod pe care vânătorii umani
îl pot evi ta. Vezi Coren ( 1 994).
42 "Viitorolog Învârtind trei scenarii", vezi Peter
Schwartz, The A rt of the Long View (Ooubleday, 1991 ), sau
articolul l ui Joel Garreau despre Reţeaua G lo bală a
Aface rior din revista Wired 2.1 1 (noiembrie 1 9 94 ) .
44 Pe vremea riglelor de calcul, studenţii erau de fapt în
văţaţi să ghicească răspunsul înainte să-şi mişte rigla. Aceas
ta p en t ru că rigide d e c a l c u l nu -ţi dau nivelul magni
tudinii :
2 044 de pe gradaţie trebuie încă interpretat ca 0,2 ; 20 ; 204
ş.a. As tfel studentul trebuia să vadă ecuaţia şi să ghicească
dacă răspunsul era de ze ci, sute sau mii. Apariţia calculatoa
relor de buzu nar a elimi nat necesitatea acestui procedeu,
dar
el rămâne cel mai bun mod de detectare a erorilor. O varian
tă modernă este esti marea mentală a preţurilor în călătoriile
în străinătate pe baza ratei de schimb.
4 5 Gould şi Gould ( 1 994 ), p. 1 6 3 .

3. VISUL DE MĂRIRE AL PORTA RULUI

4 6 Daniel C. Dennet t, Consciousn ess Explained ( Little,

B rown, 1 9 91 ), pp. 2 1 -22 .
47 Owen Flanagan, Conscio usn ess Reconsidererd (M IT
Press, 1 9 92 ) . Noii mistici cred că fenomenele naturale
din creier pot da seama de conştiinţă, dar că subiectul va
rămâne
întotdeauna un mis ter pentru că ne este inaccesibil co gnitiv
;
alte inteligenţe mai mari pot fi capabile să- I înţeleagă, d ar
nu
 NOTE 237
noi, simplii muritori. Situarea conştiinţei, după cum fac unii,
Într-un câmp cuantic pe care noi îl cunoaştem drept
voinţă liberă şi "minte" nu înseamnă decât înlocuirea
unui mister cu altul ; nu există elemente ale acestei
explicaţii pe care să le
238 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L

putem recombina pentru a prevedea majoritatea fenomene

lor (i nclusiv greşelile caracteristice) experi enţei conştiente.
48 Excepţie notabilă : John C. E cc l es How the Self Con
,

trols Its Brain ( Springer-Verlag, 1 9 94 ) .

4 9 William H . Calvin, Th e Cerebral Symphony :
Seashore
R eflections on the Structure of Conscio usn ess (B antam, 1 989
).
50 Paul M. Churchland, Th e Engine of R eason, th e
Seat
of th e Soul (MIT Press, 1 995).
5 1 Francis Crick şi Christof Koch, "The problem of con
sciousness ", Scientlfic Am erican : 267( 3 ) : 1 5 2 - 1 5 9
( septem brie 1 992 ).
5 1 Francis Cri ck, The Astonishing Hypoth esis (Simon & .
Schuster, 1 994).
54 E. H. Gombrich, Art and Il/usion : A Stu dy in the
Psy ch ology of Pictorial R epresen tation (Princeton
University Press, 1 96 0 ) , p. 1 72.
S S A. N. Meltzoff, M. K. Moore, "Imitation of facial and
manual gestu res by human neonates ", Science 1 9 8 75
-78 ( 1 977). Există, desigur, argu mente conform cărora o
parte din ceea ce pare imitare este de fapt eliberare stimulată
a unei structuri înnăscute de mişcare, de exemplu, la R. W.
Byrne, "The evolution of intelligence", în Behaviour and
Evolu tion, editat de P. J. B. Slater şi T. R. Halliday ( Ca m
b ri d g e Univers ity Press, 1 9 94), pp. 22 3 - 2 65.
S5 E lisabeta Visalberghi, M . C. Riviello, A. Blasetti,
"Mirror resp onses in rufed cap uchin monkeys (Cebus apel
la)" , Monitore Zoologica Italia no 22 : 4 8 7 - 5 5 6 ( 1 9 8 8) .
57 Do uglas R . Hofstadter, Metamagical Th emas (Basic
Books, 1 9 8 5 ) , p. 787.
S8 Stabilitate stratifi cată, vez i Jacob Bronowski, The
Origins ofKnowledge and Imagina tion (Yale University Press,
1 9 78, transcriere a conferi nţelor din 1 9 67) , p . 33.
 NOTE 239
64 William James, Talks t o Teachers on Psychology and ta
Students on some of Life 's Ideals ( H. Hoit, 1 8 99), p. 1 5 9.
240 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L

65 Gilbert Ryle, Th e Concept of Min d

(Hutchinson,
1 949 ) .
68Pregătirea pentru mişcare ca scop a l senzaţiei a fost
multă vreme o temă a gândirii neurofiziologice : vezi Marc
Jennerod, The Brain Mach ine: Th e Development of
Neuro physiological Th ough t (Harvard University Press,
1985 ; tra ducere din Le cerveau machine: physiologie de la
-

volont e ,

1 9 83 ).
71 Derek Bickerton, Language and Species
(University of Chicago Prcs s, 1 9 90), p. 86.

4. EVO LUŢIA AN IMALELOR INTELIG ENTE

72 Sue Savage-Rumbaugh şi Rog er L e w in Kanzi: Th e

,

Ape at the Brink of the Human Mind (Wiley, 1 994), p.

260.
Cea mai ap ropiată şi cea mai îndepărtată cauză, vezi
73
Ernst Mayr, Th e Growth of Biological Th ought
(Harvard
University Press, 1 9 82).
74 Donald R. Griffin, Animal Think ing (Harvard Uni
vers ity Press, 1 9 84
).
76 Cartea lui Nicholas Humphrey, Th e Inner Eye (Faber
and Faber, 1 9 86) este o bună exp unere a rolului vieţii
socia
le în dezvoltarea inteligenţei.
77 Birute M. F. Galdikas, R ef/ections on th e Eden : My
Years w ith th e Orang u tans of Bomeo (Little, B rown, 1 99
5).
78 Selecţia sexuală a capacităţilor limbajului, vezi William
H. Calvin, "The unitary hypotesis : a common neural circui
ty for novei manipulations, language, plan-ahead, and thro
 NOTE 241
wing ?" în Tools, Language and Cognition in Human Evolu
tion, editat de Kathleen R. Gibson şi Tim Ingold
( Cambridge, University Press, 1 9 93), pp. 230-2 50. Pe web
la htt p ://we
ber.u. washin gton.edul-wcalvin lunitary.html
79 Nicholas Humph rey, Conscio usn ess Regained ( Ox
fo rd University Pres s, 1 9 84), capitolul
2.
242 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L

79 William H. Calvin, Th e Ascent of Mind: Ice Age

Climates and the Evolution of Intellig ence ( B antam, 1 9
90), capitolul 5 .
8 1 John Eliot Allen ş i Marj orie Burns, Cataclysms a n the
Columbia ( Portland : Timber Press, 1 9 8 6 ) .
83 Michael H. Field, Brian Huntley, Helmut Miil
ler, ,,Eemian climate fluctuatio ns obs erved in a
European pollen record " , Nature 371 : 779-783 (27
octombrie 1 994 ).
83 Wallace S. B roecker, "Massive iceberg discharges as
triggers fo r global clim ate change", Nature 3 7 2 : 42 1 -424
( 1 decembrie 1 9 94 ) ş i al său "Chaotic climate" , Scienttfic
Ame rican 273 (5 ) ; 62 -69 (noiem bri e 1 995).
83 W. Dansgaard, S. J. Johnsen, H. B. Clausen, D. Dahl-Jen
s en, N. S. Gundes trup , C. U. Hammer, C. S. Hvidberg, J. P.
Steffensen, A . E. Svein Bjornsdottir, J. Jouzel, G. Bond, "Evi
dence fo r general instability of past cl imate fro m a 250 -

kyr
ice-core record ", Nature 364 : 2 1 8 - 22 1 ( 1 5 iulie 1 9 93 ).
84 W. Dans gaard, W. J. C. White, S. J. Johnson, " The
abrupt termination of the Younger Dryas climate
event" ,
Na tu re 33 9 : 53 2 - 5 35 ( 1 5 iulie 1 989).
85 Richard J . Behl, James P. Kennett, "Brief interstadial
events in the Santa Barbara bas in, N.E. Pacific during
the
past 60 kyr" , Nature 379 : 243 - 2 46 .
85 D atarea începutului erei glac iare acu m 2,5 1
milioane
de ani este făcută de H. J . Shackleton, J. Backman, H. Zim
merman, D. V. Kent, M. A. Hali, D. G. Rob erts, D. Schnit
ker, J. G. Baldauf, A. Desprairies, R. Homrighaus en, P.
Huddle stun, J. B. Keeno, A. J. Kaltenback, K. A. O. Krum
siek, A. C. Morton, J . W. Mu rray şi J. Westb erg-
Smith, "Oxygen isotope calibration of the onset o f ice-
rafting and
 NOTE 243
his tory of glaciation in the No rth Atlantic region", Nature
307 : 620- 623 ( 1 9 8 4 ).
86 Pentru ritmu ri le glaciare astronomice datorate modi
ficării îns oririi latitudinilor înalte, vezi John Imbrie şi Kathe
rine P. Imbrio, Ice A ges (Harvard Unive rsity Press, 1 9 8 6) .
244 C U M G Â N D EŞTE CREIERU L

90 Steven Pinker, Th e Language Instinct ( M orrow,

1 994 ) , p. 363.
92 Gordon H. Bower, Daniel G. Mo rrow, "Mental mo
dels in narrative comprehension ", Science 247 : 44-48 ( 1 990).
92 Sven Birkerts, Th e Gutenberg Elegies : Th e Fate ofR e
ading in an Electronic Age (Faber and Faber, 1 994 ), p. 84.

5 . SINTAXA - UN FUND
AMENT AL INTELIG E NŢEI

93 Derek Bickerton, Language and Sp ecies

(University of Ch icago Pre ss, 1 9 90), p . 1 5 7.
94 Oliver Sacks, Seeing Voices (University of California
Press, 1 9 8 9 ), pp. 40-44.
96 Patricia K. Kuhl, Karen A. Williams, Francisco Lacer
da, Kenneth N. Stevens, Bj orn Lindblo m , "Linguistic
expe rience alter phonetic pe rception in infants by 6
month of age" , Science 255 : 606 - 6 08 ( 3 1 ianuarie 1 992 ) .
96 Pentru vocalizările maimuţelor d e savane, vezi Rob
ert M. Seyfarth, "Vocal communication and its relati on to
lan guage " , În Primate Societies editat de Barbara M. Smuts
et al. ( University of Chicago Press, 1 9 8 6) , pp. 440 - 4 5 1 .
98 Dansul albinei ca limbaj : compară James L. Gould şi
Carol Grand Gould, The Animal Mind (Scientific
American Library, 1 9 94) cu Adrian M. Wenner, D . Meade
şi L. J. Fri e sen, "Recruitment, se arc h behaviour, and fl
ight ran ges of honey bees " , American Zoologist 31 ( 6 ) : 76
8 - 782 ( 1 9 9 1 ).
98 Bic kerton ( 1 990), extras la pp. 15 - 1 6 .
99 Stanl ey Co ren, The Intelligence ofDogs : Canin e Con
sciousn ess and Capabilities (Free Pres s, 1 9 94 ), pp. 1 1 4 - 1 1 5 .
9 9 E. Sue Savage-Rumbaugh, Jeanni ne Murphy, Rose A.
Sevcik, Karen E . Brakke, Shelley L . Williams şi Duane Rum
baugh, Language Comprehension in Ape and Child (Uni
versity of Chicago Press, 1 993 ). Monografii ale Societăţii de
cercetare a dezvoltării copilului 58 ( 3 ) .
240 C U M GÂN D EŞTE CRE IE R U L

1 00 Sue Savage -Rumbaugh şi Roger L ewin , Kanzi: The

Ape at tbe Brink of th e Human Min d (Wiley, 1 9 94 ), p. 60.
1 02 Ray ]ackendoff, Patterns in tbe Mind: Language and
Hurnan Na ture (Basic Books, 1 9 94 ), p. 1 3 8.
1 02 "I nventarea regulilor la bonob i . . vezi
. ce ,

Sava- g e-Rumb augh şi Lewin ( 1 994), p. 1 62.

10 3 Jacke nd off ( 1 994 ), p. 1 4 .
1 0 6 D u a n e M. Rumbaugh, discuţie personală ( 1 9 95 ).
1 0 8 Dificultăţile imigranţiI or au fost studiate de Jacqueli
ne S. Jah ns o n şi El i ssa L. Newport, "Critical period effects
in second la nguage learning : the influence of m a turational
state on th e l ang u ag e l e a rn ing : the infl uence of ma
turational state on the acquisition of English as a second
lang u age" , Co gnitive Psych ology 2 1 : 60 -9 9 ( 1 9 89).
11 0 Bick e rton ( 1 9 90), pp. 5 5 - 5 6.
1 1 1 Bickerton ( 1 9 90), pp. 60 - 6 1 .
1 1 2 Bickerton ( 1 990), p . 66.
1 1 3 Prob le ma înţelegerii animale , vezi Savag e -Rumb
augh et al. ( l 993).
1 1 4 Sa v a g e-Rum b augh şi Lewin ( 1 9 94 ), p . 1 74.
128 Kathryn Morton, "The st o ry -t e ll i n g anima l", New
York Times Book Rev iew, pp. 1 - 2 (2 3 decembrie 1 9 84).
1 2 9 Sava ge-Ru m baugh şi Lewin ( 1 9 94), p. 264.
1 2 9 B ickerton ( 1 9 90 ), p. 2 5 7.

6. EVO LUŢIA DIN ZBOR

130 John Stewart MiII, A uguste Co rnte and Positivism

( 1 8 65 ) .

1 3 2 Re gru pare : Herbert A. Simon, Models of Thought

(Yale U n ive rsity Press, 1 9 79), p. 4 1 .
1 3 2 George A . Mil ler, "The Magical number seven, plus
O f minus two : some lim i ts on our capacity fo r procesi ng in

form a tion , Psych ological R eviews 63 : 8 1 -97 ( 1 9 56 ).

"
 NOTE 24 1

133 Regruparea şi întind erea me moriei de scurtă du rată,

vezi Philip Lieb erman, Uniquely Human : The Evolution
of Speech, Th ough t and Selfes Behavio ur ( Harvard
Univers ity Pres s, 1 991 ), p. 82.
135 Charles D a rwin, Th e Origin of Species (John Mur
ray, 1 8 59 ) , p. 1 3 7.
1 3 8 Formularea co menzii este şi ea o miş care balistic
ă. Exact ac eleaşi probleme de conexiune inversă le ntă apar şi
în cazul vorbiri i, pen tru mu lte cuvin te scurte : nu poţi mod
ifica sfârşitul cuvântului dacă lim ba decl anşează prima silabă.
Cu vintele pot şi ele să fie balistice când sunt turuite în l oc
să fi e rostite ritmi c. Bucla co nexiunii inverse de la
propriocep torii buzei es te de circa 70 mi lisecunde.
13 9 în es enţă, fanta de lansare es te gradul permis de eroa
re pentru momentul de vârf al vite zei unghiulare ( după aceea
proiectilul tinde s ă zboare, scăpând din strânsoarea mâinii ) .
1 3 9 "Poţi redu ce media", în sensul de medie pe ansam
blu, nu media timpului obişnuit. "Atâta timp cât fiecare îş i
face treaba lui şi propriile greş eli" Înseamnă că atâta vreme
c ât instabilitatea fiecărui neuron este statistic ind ependentă
de a celorlalţi, este o sursă aleatoa re i ndep endentă. Ne învâr
tim pe marginea a ceea ce e cu n o s cut drept legea
numerelor mari : ve zi, de exemplu, William H. Calvin, ,,A
stone's throw and its launch window : ti ming precision and
its implications fo r language and hominid brain s" ,
Journal of Theoretical
Biology 104 : 121 - 13 5 ( 1 983 ) . Cartea mea ulterioară The As
cen t of Mind ( 1 990) conţine un s et de argumente mai recen

te pentru ipoteza din ultimele capitole.

14 1 Charles Darwin, The Expression of the Emotions
in Man an d Animals (John Mu rray, 1 8 72 ). Ci tată la p. 177
în Th e Darwin Reader, edi tată de Mark Ridley ( No
rto n,
1 9 8 7).
1 43 " Prefron tal " este un termen nefericit. Foarte p e scu
rt, se referă la partea lobului fro ntal din faţa cort exu lui
prem o to r, adică lobul fro ntal premotor.
242 CUM GÂNDE ŞTE CREIERUL

143 Paul J . Eslin ger, Antonio R. Damasio, "Severe dis

turbance of higher cognition after bilateral frontal lobe abla
tion : p atient E. V. R. " , Neurology 35 : 1 73 1 - 1 74 1 ( 1 9 85
). Pentru o discuţie mai mare, vezi cartea lui Damasio,
Descar tes ' Error (Putnam's, 1 995).
144 Doreen Kimura, "Sex differences in the brain", Scienti
fic American 267 (3 ) : 1 1 8 - 1 25 (septembrie 1 9 92 ).
1 44 George A. Oj emann, "El ectrical stimulation and
the neurobiology of language" , Behavioral and Brain
Sciences :
22 1 -22 6 ( 1 983 ). Vezi şi William H. Calvin şi G eorge A.
Oj emann, Conversations with Neil's Brain : Th e Neural
Nature of Th ought and Language ( Addison-Wesley, 1 9 94
).
1 4 6 Robert Frost, în Selected Prose of Rob ert Frost, edi
tat de H. Cox şi E. C. Lathem ( Collier, 1 9 8 6), pp. 33 -46.
1 4 7 Extras din traducerea engleză a articolului "La
busti na di Minerva " al lui Umberto Eco, din săptămânalul
ital ian Espresso ( s eptembrie 30, 1 9 94 ) .
1 4 7 Kenneth J. W . Craik, Th e Natu re of Explanation
( Cambridge University Press, 1 9 43 ), p . 6 1 .
1 49 Terminologia Maşinii Darwin a precedat, d e fap t, lis
ta celor şase elemente esenţiale : William H. Calvin, "The
brain as a Darwin Machine", Nature 330 : 33 -34 (5 noiem
brie 1 9 87 ) .
15 0 Cele şase elemente esenţiale si ntetizate de mine nu
sunt cu mult dife rite de cele trei pe care Alfred Russel
Wal lace le-a enumerat în 1 8 75 ( ... cunoscutele legi ale
"

variaţiei, mul 6pli cării şi eredi tăţii. .. au fost probabil

suficiente. .. " ) : doar că eu am vrut să fac explicit modelul,
comp etiţia pentru spaţiu de lucru şi influ enţele mediului.
Vezi Wallace, "The limits of natural selection as appli ed
to man", capitolul 1 0 din Con tributions to the Theory of
Natural Selection (Mac millian, 1 8 75 ). Vezi şi utilizare a
princip iilor darwiniste în in formatică : "algoritmi genetici" se
pot găs i în J ohn H. Holland, A daptation in Natural and
ArtIficial Systems (MIT Press,
1 9 92).
 NOTE 243

1 5 3 Analogia scării muzicale : din mome nt ce neuronii nu

sunt aliniaţi în rând, ca no tele muzicale, analogia scării
mu zicale nu e tocmai potrivită. Un avizier ( s au un
ecran de computer) este pr o b ab il mai aproape, " melo d ia "
fiind vizu alizată ca u n desen animat abstract ce rulează
pe un mic ecran.
1 5 4 Donald O. Hebb, Th e Organization of Behavio
r (Wil ey, 1 9 49). Vezi Peter M. Milner, "The mind and Do
nald O. Heb b " , Scien tific A merican 2 68 ( 1 ) : 1 2 4 - 1 2 9
( ianuarie
1 9 93 )
.
155 Lewis Thomas, The M edusa and the Snail (Viking,
1 9 79), p. 1 5
4.
1 56 Î n vreme ce po tenţialul de lungă durată (PLD ) indi
ca o versiune ce durează mult e zile în hipocamp, pro c esu
l
din neocortex pare să dureze do ar în j ur de cinci minute
(vezi Iriki e t al. [ 199 1 ] , mai jos ), p l asând PLD în mare
parte în zona pro ceselor memoriei de scu rtă durată. Se
poate, bi neînţ e les, să fi pre lungit comp o nentele ce asigură
baza unei perm anente modific ări a fOrţelo r sinaptice prin
modificări anato mice ale numărului şi zonelor de contact
ale bu tonilor smaptlc!.
156 Is rael Ros enfi eld, The Stra nge, Familiar and
Forgot
ten : An Anatomy of Conscio usn ess ( Knopf, 1 992), p.
87.
157 Cele mai impresionante structuri spaţiotemporal e
din cortexul cerebral sunt cele de monstrate de E. Vaadia, L
Haalman, A. Abeles, H. Bergman, Y. Prut, H. Slovin şi A. Aert
sen, "Dy namics of neuronal interactions in monkey cortex
in relation to behaviourial events ", Nature 373 : 5 1 5 - 5 1 8 (9
februarie 1 9 95). Pent ru o expunere desp re aCţiunea de
masă în sistemele nervoase şi apariţia structu rilor
spaţiotemporale vezi Walter J. Freem an, Societies of Brains
(Erlbaum, 1 9 95).
158 J. Allan Hobson, Th e Ch emistry of Conscious States :
How th e Brain Changes Its Mind (Little, Do wn, 1 9 94
).
244 CUM G Â N D EŞTE CREIE RU L

159 Gordon H. Bo wer, Daniel G. Morrow, "Mental

mo dels in narrative comprehension", Scien ce 247 : 44
- 3 8 ( 1 990).
160 Derek Bickerton, Language and Species
(University of C hicago, 1 9 90), p. 249.

7. DEZVO LTAREA UNUI ACT INTE

LIGENT PORNIND DE LA ORIGINI
MODESTE

161 Immanuel Kant, Kritik der rein en Vernunft ( 1 7 8 7 )

.
161 Le wi s Carroll, Alice 's A dventures in Wonderland
(Macmillian, 1 8
65).
162 Dacă eşti suficient de familiarizat cu neurofiziologia
şi circuicitatea creierului, pentru mai multe amănunte poţi
citi cartea mea academică The Cerebral Code. Es enţialul
se găseşte în William H. Calvin, "Is lands in the mind :
dynamic subdivisions of association cortex and the
emergence of a
Darwin Macine" , Seminars in the Neurosciences 3 ( 5
):
423 - 433 ( 1 9 91 ). William H . Calvin, "The eme rgence of
in
telig ence ", Scientific American 27 1 ( 4 ) : 1 00 - 1 0 7
( octombrie
1 99 4 ; apare, de asemenea, în cartea editată de Scientific
American, Life in the Universe, 1 9 95 - N. B., fi gura
hexa goanelor este o eroare editorială ; pur şi simplu
ignoră sau vezi pagina web htt p ://web
er.u.washing t on.e du/ -wcal vin/sciam er.html pentru o
versiune corectă. ).
166 Această descriere a neu roanatomiei corticale este în
mod necesar scurtă ; o descriere ceva mai extinsă a celulelor,
circuitelor, neurotrans miţătorilor şi a calcu lului mental se
245 CUM G Â N D EŞTE CREIE RU L
găseşte în capitolul 6 din William H. Calvin ş i George A.
Oje mann, Conversations with Neil 's Brain : The Neural Na
ture of Thought and Language (Addison-Wesley, 1 9 94
).
166 Pentru zone de convergenţă, vezi Antonio R. Dama
sio, "Time-I ocked multiregional retroactivation : a
sys
tems- Ievel proposal for the neu ral substrates of recale
and
recognition" , Cognition, 33 : 25 - 62 ( 1 9 89 )
.
 NOTE 245

1 69 Aceasta este o versiune prescu rtată a poveştii coloa

nelor corticale. Vezi William H. Calvin, "Cortical columns,
modu les and Hebbian celI assemblies", în Han dbook
of Brain Theory and Ne ural Networks, editată de M. A.
Arbib (MITI Press, 1 9 95), pp. 269 - 272.
1 73 "Structura continuă să însemne acelaşi lucru ... ",
chiar dacă Într-o fo rmă modificată, se referă pur şi simplu
la fap
tu l că ea este capabilă încă de copiere şi de angaj are în
alte
procese care s-o conducă în cele din urmă la structura carac
teris tică de ieş ire, ca de exemp lu în pronunţarea unui
nume.
1 76 NM DA este N- metil - D - asp argat ; este chiar mai
eficient decât glutamatul în deschiderea canalelor de ioni,
chiar dacă simplul şi bătrânul gl utamat este cel folosit în
mod obişnuit în neurotransmisia sinap tică. NMDA a fo st
denumit aş a pe vremea când se consid era că tipurile de
re ceptori trebuie să fie puţine la număr şi erau numite în fu
nc ţie de cei mai buni oponenţi frecven ţi ai lor. Acum sunt
atât de mulţi încât pentru ei se fo losesc numere curente.
1 7 6 Atsushi Iriki, Constantine Pavlides, Asaf Keller, Mi
roshi Asanuma, " Long-term po tentiation of th alamic
input ta the motor cortex induced by coactivation of
thalamocor tical and corticocortical afferents", Jo urnal of
Neurophysio
logy 65 : 1 43 5 - 1 44 1 ( 1 99 1 ) .
1 7 7 Clas ificările memoriei şi termin ologia lor total con
fuză sunt explicate în capitolul 7 din Calvin şi Ojemann ( 1 994)
.
1 7 8 Jennifer S. Lund, Takashi Yoshioka, Jonathan B. Le
witt, "Comparison of intrinsic co nnectiv ity in
different
areas of macaque mo nkey cerebral cortex" , Cerebral
Cor
tex : 1 4 8 - 1 62 ( martie/apri lie 1
993 ).
1 8 1 "S timuli de la vecini.. . " . De fapt nu de la vecinii ime
diaţi, ci de la vocile aflate cu circa şaizeci de cântăreţi mai de
parte, în to ate direcţii le. Ar fi inte resant de s tudiat un cor
cu o reţea adecvată de intercomunic aţi i. De exemplu, un
recep tor tel efonic care ar primi şase stimuli in troduşi doar
de mi crofoanele lor.
246 CUM G Â N D EŞTE CREIE RU L

182 David Somers, Nancy Kopell, "Rapid syncroniza

tion through fast threshold modulation" , Bio logical
Cy bemetics 68 : 393 -407 ( 1 993). Vezi şi ]. T. Enright,
"Tempo ral precision in circadian systems : a reliable neuronal
clock fro m unreliable comp onents ? " , Science 209 : 1 5 42 - 1
544 ( 1 980).
184 Barbara A. McGu ire, Charles D. Gilbert, Patricia K.
Rivlin, Tornstein N. Wiesel, "Targets of horizontal connections
in macaque primary visual cortex", Jo umal of Comparative
Neurology 305 : 370-392 ( 1 9 91 ) . De asem enea, Charles
D. Gilbert, "C ircuicitry, architecture and functional
dynamics of visual cortex ", Cerebral cortex 3 : 373 - 386 ( 1 9
93 ) .
186 Willi am H. Calvin, "Error-correcting codes : cohe
rent hexagonal copying from fu zzy neuroanatomy", Wo
rld
Congress on Ne ural Networks 1 : 1 0 1 - 1 04 ( 1 9 93
).
190 Alcătuirea unei u nităţi structurale hexagonale din
toate matricele triunghiulare : aceasta este adevărat doar dacă
matriccle triunghiulare componente sunt paralele unele cu
altele. Cele reprezentând culori sunt, din fericire, fixate în
"picăturile" culorii şi nu pot lua poziţii arbitrare.
192 Eugen Herrigel, Zen in the Art of Archery
(Pantheon,
1 953), pp. 57-58.
203 Melvin Konner în On Doctoring : Stories, Po ems,
Es says, editat de Richard Reynolds şi John Stone (Simon
&. Schu ster, 1 99 1 ) .

8. îN CĂUTAREA UNEI INTELIGENŢE

SUPRAUMANE

204 Charles E. Raven, Th e Creator Spirit ( Harvard Uni

versity Press, 1 928 ) .
20 6 Samuel Taylor Coleridge, Biographia Litera ria
247 CUM G Â N D EŞTE CREIE RU L
( 1 8 1 7 ), capitolul 1 4
.
207 George Steiner, "Has truth a future ?"
Bronovski Memorial Lecture ( 1 9 78 ), retipărit în Erom
Crea tion to Chaos editat de Bernard Dixon (Basil
Blackwell Ltd., 1 9 89 ) .
 NOTE 247
208 Roger Penrose, Shadows of the Mind: A Sea rch fo
r the Missing Science of Conscio usness ( Oxford
University Press, 1 9 94 ), ultima pagină. Vezi recenzia lui
David L. Wil son în A merican Scientist ( m ai- iunie 1 9 95
), pp. 269 - 270. Pentru alte co mentarii ale oamenilor de
ştiinţă şi filozofilor, vezi capitolul 1 4 în ] ohn Brockman,
editor, The Th ird Cu/ ture (S imon & Schuster, 1 9 9 5 ) .
209 Speculând pe marginea noţiunii de sincroni zare în le
garea aspectelor disp arate ale analizei unui obiect, unii au in
vocat câmpurile cuantice ca explicaţie pentru această
analogie. Mă întreb dacă aceasta nu-i un mod de a căuta o
problemă. Dacă fizicienii conştiinţei au făc ut în mod
serios această propunere, ei ar trebui să examineze şi
modurile al
ternative de realizare a sincronizării - care sunt o mulţime
- şi să explice de ce cred că exp licaţia lor este preferabilă al
tora mai simple.
209 Discuţii despre procesele unitare pot fi găsite în Wil
liam H. Calvin şi Katherine Graubard, "Styles of neuronal
co mputation " . Capitolul 29 în : Th e Neuroscien ces,
Fourth
Study Program, editată de F. O. Schmitt şi F. G. Worden
( M IT Press, 1 9 79), pp. 5 1 3 - 5 24.
209 Christopher Lehmann-Haupt, "Can quantum me
chanics explain consciousness ? " , New York Tim es, p. B2 ( 3 1
octombrie 1 9 94).
210 Am inventat "Maşina Darwin" ca metaforă mecani
cistă generală pentru procesele darwiniste ce dezvoltă com
plexitatea ( Nature, 5 noiembrie 1 9 87 ) şi într-adevăr Henry
Plotkin o foloseşte în acest sens în cartea sa despre epistemo
logia evoluţionistă, Darwin Mach in es ( H arvard University
Press, 1 994). Propunerile mele pentru competiţiile de clona
re în neocortex sunt doar ilus trări particulare ale unei Maşini
Darwin.
213 William H. Calvin ( 1 9 9 1 ) , "The antecedents of
con sciousness : evolving the ability to
simulate si tuations and contemp late the co nsequencese of
novel courses
248 CUM GÂN D EŞTE
CREIERUL
o f acti on", î n Bioastronomy: Th e Exploratio n Broadens e d
i
tat de Jean Heidmann şi Michael J. Klein.( Springer-Verlag,
seri a Lecture Notes in Physics), pp . 3 1 1 - 3 1 9 .
2 1 4 Accentul pus pe « totul-porneşte-de- la- mişcare
vezi Marc Jannerod, Th e Brain Machine : The
Development of Ne u rophysiological Thought ( Harvard
University Pres s,
1 9 85 ; traducere din Le cerveau-machin e: physiologie de la
volon te, 1 9 83 ) şi, pentru alte interrelaţii creier/corp,
Dama sio ( 1 9 94 ).
2 1 7 Pentru câteva exemple de ceea ce înţeleg eu prin ino
vaţie periculoasă vezi unele dintre disc uţiile asupra bolii
ma niaco-d epres ive, precu m cea di n Kay Redfield
Jamison, Tou ched with Fire : Man ic-Depressive Illn eses
and the Artis tic Te mperament (Free Press, 1993 ) şi
autobio grafia a An Unquiet Min d: A Memoir of Moods
and Madneses ( Knopf,
1 995 ).
2 1 8 Stephen Jay Gould, The Flamingo 's Sm ile (Norton,
1 9 85), p. 43 1 .
220 Thomas F. Mandel, vezi verigile din pagina web
http ://weber u . washin gton. ed u /�wc al/mandel.html.
.

220 Marvin Minsky, "WilI ro bots inherit the earth ?"

Scientlfic A merican 2 7 1 (4 ) : 1 0 8 - 1 1 3 ( octombrie 1
994 ).
22 1 Norb ert Wiener, Th e Human Use of Human Beings
: Cyb ernetic5 and Society (H oughton Mifflin, 1 9 50).
222 Al do Leopold, Sa n d, Co unty Almanac ( O xford
Uni
versity Press, 1 9 49), p. 1 90.
222 Peter F. Drucker, "The age of social transforma
tion ", Th e A tlan tic Mon thly 274 ( 5 ) : 53 ( noiembrie 1 9
249 CUM GÂN D EŞTE
94 ). CREIERUL

2 2 9 Paul Colinvaux, Th e Fates of Nations (Penguin,

1 9 82 ).
229 Lewis Tho mas, Th e Medusa and th e Snail (Viking,
1 9 79 ), p. 1 7
5.
 Biblio grafie

DE RE K B r CK E RTON, Language and Sp ecies ( U ni v e rs ity

of
C h i c ag o Press, 1 9 90) .
D E R E K B I CKERTO N, Language and Human Behavior ( Uni
v e rsit y of Was hington Press, 1 9 9 5) .
W ILL IAM H . C A LVIN, Th e Ascent of Mind: Ice Age
Climates and the Evolution of Intelligence ( B antam , 1 9
90). M aj o r i t a t ea c ărţilo r autorului pot fi gă s it e la
http ://we ber. u . washington.edu/-wcalvi n/.
WILLIA M H. CA LV I N şi G E O R G E A. O] EMANN , Conversa
tions with Neil's Brain : The Ne ural Na ture of Th
ought and Language (Addis on-Wesley, 1 9 94 ).
PA U L M. C H URCHLAND, Th e Engin e of Reason, th e Seat
of th e So ul (MIT Press, 1 9 95 ).
DAN I E L DE NNETT, Conscio usness Explained ( L ittle,
Brown,
1 9 91 ).
DANIEL D E NNETT, Darwin 's Dangero us Idea (S im o n &
Sc h u s t e r , 1 99 5 ) .
M E RLIN DO N AL D , Origins of th e Mo dern Min d ( H
arvard
Un ive rs i ty Press, 1 99 1 ).
O W EN FLANAG AN, Conscio usness Recon sidered ( M I T Pres
s,
1 9 92 ).
WA LTER J. FREEMAN, Societies of Brains ( E rlbaum, 1 9 9 5 ).
J AMES L. GOUL D şi CAROL G RANT GOULD, Th e Animal
 Mind (S ci entific American L ib r ary , 1 9 94).
J. A L LANHO BSON, The Chem istry of Conscious Sta tes :
How the Brain Changes lts Mind ( L i ttle, Brown, 1 9 94
).
250 CUM GÂN D EŞTE
CREIERUL
NICHO LAS K. H UMP H R EY , Conscio usness Regain ed
(Oxford
U nivers ity Pres s, 1 9
84).
RAY JACKENDOFF, Pa tterns in th e Mind: Language and Hu
man Nature (Basic Books, 1 9 94
).
MARVIN MINSKY, The Society of Min d (Simon &
Schuster,
1 9 86 )
.
STEVEN PIN KER, Th e Language Instinct (Morrow, 1 994).
ROB ERT J. Rrc H A RDS, Da rwin and th e Emergence of Evolu
tio nary Th eo ries of Min d and Behaviour (University
of
Chicago Pres s , 1 9
87).
SUE SAVAGE-RuMBAUGH şi RO G E RLEWIN, Kanzi: The Ape
at th e Brin k of the Human Min d (Wiley, 1 994 ).
Articole speciale despre creier în Scientlfic American (s ep
tembrie 1 9 79 şi septembrie 1 9 92).
"Life in the Universe" (octombrie 1 9 94 ).

CĂ RŢI DE REFERINŢĂ

PATRICIA S.C H URCH LA ND şi TERRANCE J. SE]NOWSKI, Th e

Computatio nal Brain (M IT Press, 1 9 92
).
PIETRO CORSI, editor, Th e Enchanted Loom : Chap ters
in the History of Neuroscience (Oxford University
Press,
1 99 1 ).
STANLEY FINGER, Origins of Neuroscience: A History of
Explorations into Brain Fu nction ( Oxford Univers ity
Press, 1 9 94).
251 CUM GÂN D EŞTE
RI CHARD GREGCORY,
R E I E ed
R Uitor,
L Th e Oxford Companion ta
the
Mind ( Oxford University Press, 1 9 87).
EUAN M . M A C P HA I L, Th e Neuroscience of A nimal In
telli
gence (Columbia University Press, 1 9 93 ). Inteligenţa în
sensul utilizat în prezenta carte este abordată doar foarte
sumar în ultimele pagini ; în cea mai mare parte tratează
despre învăţarea asociativă în sisteme simple, studiul me
moriei şi alte fundamente ale inteligenţei.
 Cuprins

Mulţumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 7

1 . Ce-i de făcut . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . 9
2. Elaborarea unei presupuneri co recte . . . . .. . . . . . . . . 20
3 . Visul de mărire al portarului . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . 46
4. Evo luţia animalelor inteligente . . . . . . . . . ... . . . . . . . 72
5. Sintaxa - un fu ndament al inteligenţei . . . . . . . . . . . . .
93
6. Evoluţia din zbor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 0
7. Dezvoltarea unui act inteligent pornind de la
origini modeste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 6 1
8. Î n căutarea unei inteligenţe sup raumane . . . . . . . . . . 204

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 1
Biblio grafi e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
 Redactor
V LA D ZOG RAF I
Tehnoredactor
L UMINIŢ A SIMION ESC U
Corector
N A D E]DA ST Ă NC UL ES CU
Ap ărut 2007
BUCU REŞTI - ROMÂN IA

Lucra re executată l a " ACCENT PRINT " - SUCEAVA

SCIENCE MASTERS

Seria SCIENCE MASTERS, puollcata simultan in peste 25 de limbi,

va cuprinde 12 carti de difuzare a informatiei stiintifice lntr-o forma
atractiva, accesibila publicului larg. Oameni de !?liin1ii eminenn din
domenii ce merg de la astrofizica pana la zoologie lsi fae eunoscute
aici ideile si teoriile cele mai noi.

Eu vad acest proiect ca pe un navod aruncat peste

lume. Recolta va fi urmatoarea generatie de ganditori
,i oameni de ,tiinta ai planetei noastre.
DANIEL C. DENNETT

Neuropsihologul William H. Calvin propune 0 perspecciva evolutio-

nistil asupra dezvoltarii inreligenrei, invoc.ind, alaruri de rezultate recente
din neurosriinre, date ale antropologiei, biologiei, climatologiei si lingvisri-
cii, Centrul de grcutate al cartii se afla in cautarea acelor mecanisme
cu autoorganizare care au pcrmis dcsprindcrec inteligenrei umane de cca a
prirnatelor, mecanisme capabilc sa cxplicc apariria constiintci, dar si a
subconstientului. Scrisa irur-un stil accesibil, polemic si plin de
comparatii, facand ape! la intuirie, lucrarea lui Calvin este 0 Incercare
incitants de a dcfini intcligcnta.

o SERlE LANSATA CONCOMITENT IN PESTE 50 DE TARI

 I
S

F
o
t
J