Sumerienii, sau mesopotamienii, sunt un popor dintre cele mai vechi ale omenirii.

Ei erau
așezați geografic între fluviile Tigru și Eufrat (în prezent Irak). Primii mesopotamieni care au
trăit au fost sumerienii. Ei au inventat scrierea cuneiformă, construiau zigurate, au construit
primele orașe civilizate, printre care: Ur, Uruk, Kiș, Babilon, Ninive și Assur, au făcut primele
încercări de irigații sistematizate în agricultură, au inițiat primele schimburi comerciale cu alte
popoare, au făcut descoperiri în astrologie și astronomie. Fiecare oraș-stat își avea propriul
rege, dar nu a luat niciodată în stăpânire întregul Sumer. Familiile regale erau foarte bogate
și purtau haine de cea mai bună calitate.

Cuprins

 1Cadrul geografic
 2Regii sumerieni dupa „Listele regale”
 3Cronologie
 4Ziguratele
 5Caracteristici fundamentale
o 5.1Invenții
 6Modul de viață
 7Cultura
 8Eridu și Nippur
 9Religia
 10Orașe-State
 11Regi
 12Influențe sumeriene
 13Bibliografie
 14Vezi și
 15Legături externe

Cadrul geografic[modificare | modificare sursă]

Venind dintr-o țară pe care nu o cunoaștem cu exactitate, dar care putea să fie Valea Indului,
după opiniile multor sumerologi, «capetele negre», cum își spuneau sumerienii, s-au stabilit
în mileniul al IV -lea sau la începutul mileniului al III -lea în partea sudică a văilor celor 2
fluvii Tigru și Eufrat. Prin aluviunile pe care le revărsau periodic pe malurile lor sau le duceau
până în Deltă, fluviile au creat solul Mesopotamiei, adică o suprafață de 1.000 de kilometri
lungime, zonă agricolă vecină cu Armenia la nord, la vest cu Siria și pustiul ei, la est cu
lanțul munților Zagros, pe când la sud cele 2 fluvii curgeau în apele Golfului Persic (care în
vechime pătrunde cu mult mai profund, cu aproximativ 250 de kilometri, în continentul
asiatic). Dar înainte să se revarse în mare, Tigrul și Eufratul formau în antichitate o altă deltă
vastă, mlăștinoasă, cu mii de canale și insulițe, cu roiuri de păsări acvatice, cu stufăriș și
păpuriși de nepătruns, unde și-a găsit poate refugiul un popor venit de pe mare, urmărit de
dușmani, în căutarea unor locuri în care în care să-și procure hrană și să trăiască la adăpost
ocrotit de apă și de canale acoperite cu papură și trestie.
De fapt, Țara celor 2 fluvii sau Mesopotamia, marea câmpie aluviolană care se întinde din
locul unde s-a ridicat acum Bagdadul, până la Golful Persic, a fost împărțită din punct de
vedere etnic în 2 jumătăți net distincte. Granițele a două dintre aceste
țări, Sumerul & Akkadul, au variat mult în decursul secolelor, urmând victoriile sau
înfrângerile ținuturilor ăstora 2 unul asupra altuia, dar, în genere, în mileniul al III -lea s-a
putut să se facă o deosebire clară între nordul Mesopotamiei, înlocuit de semiții akkadieni, și
sudul ei, ocupat de sumerieni.

Regii sumerieni dupa „Listele regale”[modificare | modificare

sursă]
A. Regii care au domnit înainte de Potop: 1)Alulim, rege în Eridu, 28.800 de ani; 2)Alalgar,
rege în Eridu, 36.000 de ani; 3)Enmenluana, rege în Badtabir, 43.000 de ani;
4)Enmengalanna, rege în Badtabir, 28.000 de ani; 5)Dumuzi păstorul, rege în Badtabir,
36.000 de ani; 6)Ensipazianna, rege în Larak, 28.800 de ani; 7)Enmeduranna, rege în
Sippar, 21.000 de ani; 8)Ubartutu, rege în Shuruppak, 18.600 de ani; (În total 8 regi, 5 orașe,
241.200 ani. "Apoi a venit Potopul, iar după Potop au venit la domnie regii popoarelor din
munți").

B. Regii care au domnit după Potop: Prima dinastie din Kish: 1)Gaur, 1200 de ani; 2)Gulla-
Nidaba-annapad, 960 de ani; 3)Palakinatim, 900 de ani; 4)Nangișlișma, -; 5)Bahina, -;
6)Buanum, -; 7)Kalibum, 360 de ani; 8)Galumum, 840 de ani; 9)Zukakip, 900 de ani;
10)Atab, 600 de ani; 11)Mașda, 840 de ani; 12)Arpurim, 720 de ani; 13)Etana păstorul, 1.500
de ani; 14)Balich, 400 de ani; 15)Enmenunna, 660 de ani; 16)Melamkiș, 900 de ani;
17)Barșalnunna, 200 de ani; 18)Meszamuk, 140 de ani; 19)Tizkar, 306 ani; 20)Ilku, 900 de
ani; 21)Itasadum, 1200 de ani; 22)Enmenbaragesi, 900 de ani; 23)Agga, 625 de ani. (În total
23 de regi, 24.510 ani)
Prima dinastie din Uruk: 1)Meskiagașer "fiul Soarelui", 325 de ani; 2)Enmerkar, 420 de ani;
3)Lugalbanda păstorul, 1200 de ani; 4)Dumuzi păstorul, 100 de ani; 5)Ghilgameș, 126 de
ani; 6)Urnungal, 30 de ani; 7)Udulkalamma, 15 ani; 8)Labașer, 9 ani; 9)Enunnadaranna, 8
ani; 10)Meșede, 36 de ani; 11)Melamanna, 6 ani; 12)Lugalkidul, 36 de ani; (În total 12 regi,
2.310 ani)
Prima dinastie din Ur: 1)Mesannipadda (Aannipadda), 80 de ani; 2)Meskiagnunna, 36 de
ani; 3)Elulu, 25 de ani; 4)Balulu, 36 de ani; (În total 4 regi, 177 de ani)
Dinastia din Avan:(împreună) 3 regi, 356 de ani.
A doua dinastie din Kish: 1)[?], 201 ani; 2)Dadasig, 1.513 ani; 3)Mamagal, 360 de ani;
4)Kalbum, 132 de ani; 5)Tuge, 360 de ani; 6)Menumma, 180 de ani; 7)Lugalmu, 420 de ani;
8)Ibiera, 29 de ani; (În total 8 regi, 3.195 de ani)
Dinastia din Hamad: 1)Hadaniș, 360 de ani;
A doua dinastie din Uruk: în total 3 regi, 187 de ani.
A doua dinastie din Ur: 1)Lugalkiniședudu, 2)Lugalkisali, 3)[?]-gi 4)Kakug, (În total 4 regi, 116
ani)
Dinastia din Adab: 1)Lugalanemunndu, 90 de ani;
Dinastia din Mari: 1)Ilșu, 30 de ani; 2)[?]-zi, [?] ani; 3)[?]-lugal, 30 de ani; 4)[?], 20 de ani; 5)
[?]-bimușmaș, 30 de ani; 6)[?], 9 ani; (În total 6 regi, 136 de ani)
A treia dinastie din Kish: 1)Kubaba cîrciumăreasa, 100 de ani.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

aprox. 4500 i.Hr. - sumerienii se stabilesc in sudul Mesopotamiei; dezvoltarea scrieii
cuneiforme. aprox. 2800-2400 i.Hr. - "Perioada dinastica timpurie" și orașe-stat centralizate.
aprox. 2700-2600 i.Hr. - domnia legendarului rege Ghilgameș la Uruk. aprox. 2494-2342 i.Hr.
- regele Eannatum intemeiaza prima dinastie din Lagaș, cucerind orașele-stat sumeriene.
aprox. 2350 i.Hr. - lupta pentru suprematie intre rege și preotime in Lagaș aprox. 2334-2279
i.Hr. - regele Sargon I (Șarukkin) iși consolideaza Imperiul akkadian. aprox. 2240 i.Hr. - tratat
intre akkadieni și elamiti in Persia, prin care sunt impartite zonele de interes. aprox. 2150-
2050 i.Hr. - suprematia gutilor iranieni in Mesopotamia. aprox. 2112-2004 i.Hr. - regii celei
de-a 3-a dinastii din Ur domină orșele-stat sumeriene. aprox. 2000 i.Hr. - elamiții iranieni
distrug orașul Ur. aprox. 1100 i.Hr. - dominația elamiților în sudul Mesopotamiei. aprox. 1125-
1104 i.Hr. - Nabucodonosor I din a 2-a dinastie din Isin îi cucerește pe elamiți și domnește în
Babilon.
Numele de „sumerian” este un nume dat de vechii locuitori ai Mesopotamiei de S și
succesorii acestora: akkadienii semitici. Sumerienii purtau numele de sag-giga, literal
însemnând (poporul cu fața neagră) Cuvântul akkadian „Shumer” indica zona numită de ei
Sumerul de S. Cuvântul ebraic era șinar, egiptenii numeau acest teritoriu sngr iar hitiții
sanhar(a). Aceste denumiri pot fi posibile variante ale cuvântului Sumer sau sumerian.
Istoricul babilonian Berossus spune că sumerienii erau „străini cu fața neagră” Cunoscută ca
„leagănul civilizației” Mesopotamia a servit ca loc de apariție pentru unele dintre cele mai
timpurii așezări umane. O consecință importantă a dezvoltării acestora a fost faptul că
civilizația sumeriană ivită în zona pe la 3500 î.Hr. a construit un sistem de canale și primele
orașe-cetăți ale omenirii. Numită astăzi de către specialiști și regat Sumerul – mai curând
civilizația sumeriană, organizată într-o serie de orașe-state prospere s-a format în jurul
regiunii unde Tigrul și Eufratul curg relativ paralel către Golful Persic. Această zona este locul
nașterii primei civilizații cunoscute a omenirii. Mai târziu, civilizația sumeriană a fost absorbită
de către cea babiloniană, de limbă semită.’
Locul de baștină al sumerienilor nu se cunoaște cu exactitate.... Prima etapă a acestei
civilizații a fost opera sumeriană. Creatori a celei mai mari civilizații regionale și a celei dintâi
etape istorice: sumerienii au apărut în sudul Mesopotamiei pe la începutul mileniului al IV-lea
î.e.n. venind posibil din zona stepelor siberiene.) În orice caz nu erau autohtoni. Erau o
populație indo-europeană vorbind o limbă aglutinantă asemănătoare limbii turce vechi.
Practicau agricultura și creșteau suine, oine și bovine (oaia, vaca, porcul). Cunoșteau țesutul
și olăritul, făceau vase de lut colorate și ornamentate cu figuri umane de animale și păsări. În
curând vor ajunge să cunoască metoda topirii metalelor. Puneau în mormânt alături de cel
decedat unelte, obiecte de valoare ceea ce denotă credința lor într-o viața după moarte.
Sumerienii puteau fi astfel întâlniți în zona Mesopotamiei (țara dintre cele două râuri: Tigru și
Eufrat), pe teritoriul Irak-ului de azi.

Ziguratele[modificare | modificare sursă]

Sumerienii construiau un templu în centrul fiecarui oraș-stat. În jurul anului 2000 î.Hr.,
templele aveau forma unor piramide înalte denumite ziggurate, cum era acesta din Ur.
Regele, care era și mare preot, oficia ceremonii religioase și efectua sacrificii în templul
situat în vârful turnului. Zigguratul era împărțit în șapte etaje, deoarece sumerienii credeau
că zeii coborau din cer în șapte zile.
Sumerienii au fost unul dintre popoarele are au trăit în Mesopotamia.

Caracteristici fundamentale[modificare | modificare sursă]

Sumerienii erau un popor non-semitic fiind astfel un popor migrator. Arheologii ne explică
faptul că această cultură sumeriană este continuitatea celei dintâi perioade a Ubaidului
Timpuriu (5300-4700 î.e.n.). Poporul sumerian s-a așezat pe teritoriul acesta și au început să
locuiască în zonele fertile irigate de râurile Tigru și Eufrat. Sumerienii la început erau simpli
fermieri care călătoreau dinspre N spre S după care au început să construiască orașe-state.
Sumerienii erau de asemenea pescari care locuiau dea-lungul văii Eufratului sau a Tigrului
așa cum fac unii arabi din zilele noastre. Această cultură a contribuit la o fuziune agrară cu
agricultorii din N creând astfel o limbă sumeriană și o civilizație.’

Invenții[modificare | modificare sursă]

Sumerienilor li se atribuie descoperirea rotii olarului (mai tarziu roata carului) si tehnologia
prelucrarii metalelor. In necropola regală de la Ur au fost descoperite multe obiecte din aur si
lapislazuli ( o piatră pretioasă de culoare albastră intens),dintr-un aliaj de aur si argint
(electrum) sau din os si lapislazuli. Ar fi suficient, poate, să mentionăm, intr-o ordine
aleatorie, că în Sumerul antic erau inventate: scrierea, roata, matematica, astronomia,
calendarele, sistemele de irigatii, armura, carul de lupta, săbiile, harnasamentul cailor, cuiele,
morile, sandalele, roata olarului, harponul, dalta, inelele, seile sau acul. Prima pila electrica,a
apartinut tot sumerienilor.Ea,era compusa dintr-un vas ceramic in care,era imersat un tub de
cupru fixat cu ajutorul unui dop din lemn.Prin central dopului,era trecut un cui de fier.Atit cuiul
de fier cit so cilindrul de cupru,erau imersate in sucul de lamiie sau de portocala,aflat in
interiorul vasului ceramic,so formal poli pilei.Intregul ansamblu era asigurat cu bitum.Aceasta
antics baterie electrica,este cunoscuta sub numele de butelia din Bagdad.tTot din Sumer ne-
au parvenit si primele date despre o religie politeista. Astfel, până în momentul în care
descoperirile arheologice vor arata că au existat si alte civilizatii mai vechi de șase milenii,
trebuie să acordăm credit cercetătorilor si să îi considerăm pe sumerieni drept intemeietorii
primei civilizatii pe Terra.

Modul de viață[modificare | modificare sursă]

Ei locuiau în așezări construite din lut și cărămidă arsă. Casele erau mici și în interior existau
doar rogojini. Hrana era simplă, iar berea era obținută din orz. Cultivau cereale, legume și
fructe, creșteau animalele (capre, oi, vite). Printr-o munca tenace, sumerienii au asanat
mlaștinile și au construit un sistem ingenios de canale de irigații. În cultivare foloseau plugul
tras de boi, seceri de argilă, piatră, aramă sau bronz.

Stindardul Urului, cca. 2600 î.e.n.

Sumerienii făceau comerț în piețe uriașe. În jurul anului 3300 î.Hr., sumerienii foloseau niște
discuri de lut pentru a cumpăra diferite bunuri. Aceste îndeletniciri au făcut ca populația să
crească. Astfel au apărut numeroase orașe-stat (Ur, Uruk, Lagaș, Nippur, Umma).
Sumerienii bogați nu erau nevoiți să muncească toată ziua, ci se relaxau ascultând muzică
sau jucându-se.
Caracteristicile care descriu modul de viață a unei civilizații sunt: viața de zi cu zi, ocupația,
politica, conflicte, asemănări și deosebiri între clasele sociale sau politice, omul simplu și
viața religioasă.

Cultura[modificare | modificare sursă]

Sumerul și Egiptul Civilizația Egiptului antic lasă impresia unei lumi închise. Egiptul este
înconjurat din toate părțile de frontiere naturale: deșert, mare și în sud de munți dar influența
sumeriană în perioada acestor începuturi este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din
cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de
către egipteni de la sumerieni. Arheologii împreună cu egiptologii și istoricii recunosc faptul
că această influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de catalizator.
Influențele suferite nu au devenit imitații. Temele artistice sumeriene - cum observa istoricul
A. Toynbee „au dispărut curând”. Piatra a înlocuit cărămida, scrierea a evoluat pe un drum
propriu. În căile comerciale pe care le-au deschis și au continuat să le parcurgă , ei și
urmașii lor , sumerienii s-au arătat mult mai îndrăzneți în special ca navigatori decât egiptenii
sau alte popoare. Putem astfel continua ideea lui Toynbee și spunem că pe plan economic
sumerienii s-au dovedit superiori, în schimb egiptenii i-au întrecut pe plan politic realizând
aproape chiar de la începutul istoriei lor unificarea economică și administrativă, politică și
culturală a țării lor.’

Eridu și Nippur[modificare | modificare sursă]

Influența culturii sumeriene pornește din cele două mari centre cultural-religioase: Eridu în
Sud și Nippur în Nord. Multe din lucruri și caracteristici ale popoarelor akkadiene și
sumeriene le aflăm din scrierile cuneiforme pe care le găsim întipărite pe tăblițele de
ceramică, piatră, stânci, ziduri. „Multe din aceste resurse vin de la biblioteca sumeriană din
Nippur și altele de la biblioteca construită de Regele Assurbanipal al Asiriei din secolul 7
î.Hr.”. Nippur se pare că era centrul religios și cultural al civilizației sumeriene dar nici Eridu
nu era mult inferior. Știm că fiecare oraș-stat avea propriul lui zeu care era principalul idol al
orașului. Astfel Eridu l-a avut pe EA, zeul apei, iar ENLIL a fost zeul furtunii în Nippur. Zeul
„EA” era principalul responsabil de binecuvântări, zeul apelor curate terestre și de sub
pământ. EA era prietenul oamenilor învățându-i pe oameni știința, arta și scrisul. Oamenii din
Eridu aveau astfel de la zeul EA un set de reguli care trebuia respectat de întregul oraș.
Eridu era un oraș-port care, făcând comerț cu alte popoare, a avut astfel posibilitatea de a le
cunoaște mai bine. Acest oraș prezintă un aspect foarte interesant: cosmologia susținută de
cetățenii săi afirma că pământul a ieșit de sub apele cele mari formând uscatul de azi.`
Orașul Nippur nu și-a impus niciodată hegemonia politică, ci a dominat celelalte orașe pe
plan spiritual. O perspectivă interesantă asupra acestei cetăți ne este oferită de inscripțiile
regilor Lugal-Zage-Si și Lugal-kigub-nidudu, din care reiese că încă din timpuri foarte vechi,
înainte de venirea sumerienilor aici, acest oraș era religios, în el fiind venerați diferiți zei, cum
ar fi zeul soarelui și al apei.

Religia[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Mitologie sumeriană.
Cu 3000 de ani înaintea creștinismului și a civilizației creștine triburile sumeriene au existat
ca popor în partea de sud a văii Eufratului. După sumerieni au urmat babilonienii care au
trăit în jurul râului Eufrat. Apa era vitală și totodată necesară unei bune guvernări și
organizații. Economic vorbind, sumerienii au creat orașe mici (state), fiecare având propria
sa formă de guvernământ, conduse de câte un prinț sau rege care stătea în fruntea
societății. Alături de rege stătea și marele-preot. Religia acestor triburi era politeistă cu o
mare influență animistă. Arheologii au explicat că toată societatea era construită pe o cultură
și religie animistă. Oamenii credeau în ZI (spirite) cărora le slujeau organizând tot felul de
ceremoniale păgâne. Profesorul Jastrow spunea că zeii erau personificarea soarelui și a
lunii, putere manifestată în vegetație, apă și furtună. Larsa și Sippar au avut ca zeu pe
Șamaș (zeul-soare), Ur si Harran s-au închinat lui Sin (zeul-lunii), Uruk și Ishtar (zeiței-
mamă), pe când Eridu a avut-o pe EA, zeița apei și Enhil a fost zeul furtunii în Nippur.
Profesorul Robert Rogers a alcătuit astfel o listă cu 60 de nume de zeități. El spunea că mulți
din acești zei erau aceiași, dar aveau nume diferite. Eliminând astfel unele nume obținem un
număr mic de zei (zeul soarelui, al lunii, a apei și al furtunii). Timp de 1000 de ani sumerienii
au deținut zona dintre râuri (Meso-potamia) dar în jurul anului 2340 o armată puternică, cea
a lui Sargon din Akkad a intrat pe teritoriul acesta cucerindu-l și unind aceste orașe-state. În
jurul anului 2060 a avut loc o perioadă de stagnare a societății și a politicii interioare. Într-un
final putem spune că sumerienii aveau peste 60 de zeități. Anu era zeul cerului și era
considerat zeul-zeilor. Enlil – zeul aerului- el era ajutorul regilor și un mare viteaz.
Nanna(Sin) era zeul lunii. Ea – zeul apelor, Shamash – zeul soarelui. Ninhursag – zeița-
mama, Inanna – zeița fertilității și a dragostei. Rugăciunile erau deseori însoțite de sacrificii
animale. Oamenii aduceau ca jertfă uneori vegetale, legume, parfumuri, îmbrăcăminte…
Zeița fertilității era foarte respectată deoarece ea era cea care aducea fertilitatea în țară.
Oamenii mergeau la templele prostituatelor care își ofereau trupul unor practici păgâne
pentru a menține echilibrul în societate între bătrâni, tineri și copii. Astfel, fiecare bărbat
femeie, tânăr și copil trebuia să-și venereze zeul cum putea el mai bine. Fiecare oraș a avut
propriul său zeu suprem. Temple închinate zeilor sunt întâlnite în toate orașele sumerienilor.
Fiecare oraș avea un templu cu un mare preot în frunte și o zeitate supremă. Existau și alte
temple pentru celelalte zeități dar templul principal caracteriza zeitatea supremă din acel
oraș. Unele dintre aceste orașe au adoptat mai târziu așa numitul „cult al regelui”