ADMINISTRATIE PUBLICA - ANUL II - ID

ADMINISTRAȚIA LOCALĂ. Aspecte generale privind structura și actele administrației locale. Reglementări actuale
privind funcționarii publici

TEMA 2

Noţiunea de administraţie

În limbajul curent, cuvântul administraţie1 desemnează atât o activitate, adică faptul de a administra (în sens material)
cât şi organele care desfăşoară această activitate (sensul organic). În aceste două sensuri, cuvântul administraţie se
foloseşte atât pentru treburile publice cât şi pentru afacerile private 2; de exemplu, unul din organele de conducere ale
societăţilor comerciale poartă denumirea de consiliu de administraţie.
În sens material sau funcţional cuvântul administraţie vizează activităţile plasate sub responsabilitatea
autorităţilor publice şi care au ca scop satisfacerea interesului general. De exemplu, în sens funcţional spunem că
primarul şi consiliul local se ocupă de administraţia locală.
În sens organic prin administraţie înţelegem ansamblul mijloacelor umane şi materiale puse în serviciul autorităţilor
administrative
În sens restrâns, în mod curent cuvântul administraţie se foloseşte pentru a desemna administraţia publică,
înţelegându-se prin aceasta un ansamblu de organe prin care sunt conduse şi executate treburi publice. Din această
perspectivă administraţia este concepută pe de o parte diferită de activitatea particularilor, iar pe de altă parte distinctă
de celelalte forme de activitate publică: activitatea legislativă şi justiţia.

Principiile administraţiei publice locale

Autonomia locală

Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor

descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice
locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.
Conceptul de autonomie locală este definit în Carta europeană a autonomiei locale 3 ca fiind dreptul şi
capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume
propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.
Acest concept este definit şi în Legea nr. 215/2001, având un conţinut aproape identic cu cel al textului din
Carta europeană a autonomiei locale. Astfel, potrivit acestei legi prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea
efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul
colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de
lege4.
Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea
resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, municipiului sau judeţului, după caz.

Principiul descentralizării

1
Etimologic, cuvântul administraţie provine din limba latină şi este format din prepoziţia ad = a, către şi minister = servitor, supus mai mic. De aici cuvântul legat
administer apare atât într-o semnificaţie directă: ajutor al cuiva, slujitor, executant, cât şi într-o semnificaţie figurativă de unealtă, instrument. Plecându-se de la
sensul etimologic, s-a ajuns la o primă semnificaţie a noţiunii de administraţie = serviciul celui mai mic, a celui supus; activitate subordonată, sub comandă. –
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administraiv, vol. I, ediţia a IV-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pag. 3.
2
Littré definea administraţia ca gestiunea afacerilor publice, Jean Michele de Forges, Droit administratif, Presses Universitaires de France, Paris, 1991, p.5.
3
Adoptată la Strasburg la 15.10.1985 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 199/1997, Publicată în Monitorul Oficial nr. 331/26.11.1997.

4
În unele ţări, anumite niveluri ale colectivităţilor locale dispun de o putere legislativă proprie ori delegată. Este cazul comunităţilor autonome spaniole, anumitor
regiuni britanice (precum Scoţia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord) şi regiunilor italiene – Narcis Profiroiu, Alina Profiroiu „Practica descentralizării pe plan european şi
în România. O perspectivă comparativă” – Economie şi administraţie locală, nr. 8/2006, p. 36.
Principiul descentralizării serviciilor publice constă în transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul
administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat.

Principiul deconcentrării

Principiul deconcentrării serviciilor publice constă în redistribuirea de competenţe administrative şi financiare

de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale către propriile structuri de
specialitate din teritoriu.

Autorităţile administraţiei publice locale

Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală sunt:

- consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor – ca şi autorităţi deliberative;
- primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor,
primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedintele consiliului judeţean – ca şi autorităţi executive.
Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune, oraşe şi municipii şi autorităţile
administraţiei publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi
solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului judeţ.
În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o parte, precum şi între
consiliul local şi primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

Unităţile administrativ-teritoriale

Comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi
în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale.
Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate.
Unele oraşe pot fi declarate municipii, în condiţiile legii.
Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi
patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale
conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale
sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin
domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în
condiţiile legii.
În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele
consiliului judeţean

Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale

Prin competenţă se înţelege ansamblul atribuţiilor stabilite de Constituţie şi de legile care conferă autorităţilor
administrative drepturi şi obligaţii de a duce în nume propriu, în realizarea puterii publice şi sub propria
responsabilitate, o activitate de natură administrativă.
În vederea asigurării serviciilor publice de interes local, autorităţile administraţiei publice locale exercită, în
condiţiile legii, competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate.
Competenţele delegate sunt competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, împreună
cu resursele financiare corespunzătoare, de către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita în numele şi în limitele
stabilite de către acestea.
Competenţele exclusive sunt competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale de
realizarea cărora acestea sunt responsabile.
 Competenţele partajate sunt competenţele exercitate de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună
cu alte niveluri ale administraţiei publice (judeţean sau central), cu o separare clară a finanţării şi a puterii de decizie
pentru fiecare responsabil în parte.
Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercită competenţe partajate cu
autorităţile administraţiei publice centrale privind:
a) alimentarea cu energie termică produsă în sistem centralizat;
b) construirea de locuinţe sociale şi pentru tineret;
Prin competenţă se înţelege ansamblul atribuţiilor stabilite de Constituţie şi de legile care conferă autorităţilor
administrative drepturi şi obligaţii de a duce în nume propriu, în realizarea puterii publice şi sub propria
responsabilitate, o activitate de natură administrativă.
În vederea asigurării serviciilor publice de interes local, autorităţile administraţiei publice locale exercită, în
condiţiile legii, competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate.
Competenţele delegate sunt competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, împreună
cu resursele financiare corespunzătoare, de către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita în numele şi în limitele
stabilite de către acestea.
Competenţele exclusive sunt competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale de
realizarea cărora acestea sunt responsabile.
Competenţele partajate sunt competenţele exercitate de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună
cu alte niveluri ale administraţiei publice (judeţean sau central), cu o separare clară a finanţării şi a puterii de decizie
pentru fiecare responsabil în parte.
Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercită competenţe partajate cu
autorităţile administraţiei publice centrale privind:
a) alimentarea cu energie termică produsă în sistem centralizat;
b) construirea de locuinţe sociale şi pentru tineret;
c) învăţământul preuniversitar de stat, cu excepţia învăţământului special;
d) ordinea şi siguranţa publică;
e) acordarea unor ajutoare sociale persoanelor aflate în dificultate;
f) prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă la nivel local;
g) serviciile de asistenţă medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale;
h) serviciile de asistenţă socială cu caracter primar pentru persoane cu dizabilităţi;
i) serviciile publice comunitare pentru evidenţa persoanelor;
j) administrarea infrastructurii de transport rutier de interes local la nivelul comunelor;
k) alte competenţe stabilite potrivit legii.
Autorităţile administraţiei publice de la nivelul comunelor şi oraşelor exercită competenţe partajate cu
autorităţile administraţiei publice de la nivelul judeţelor, în cazul furnizării unor servicii de utilităţi publice prin
intermediul operatorilor regionali.
Autorităţile administraţiei publice de la nivelul judeţelor exercită competenţe partajate cu autorităţile de la
nivelul administraţiei publice centrale privind:
a) administrarea infrastructurii de transport rutier de interes judeţean;
b) învăţământul special;
c) serviciile de asistenţă medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale;
d) serviciile de asistenţă socială cu caracter primar şi specializate pentru protecţia copilului;
e) serviciile de asistenţă socială specializate pentru persoane cu dizabilităţi;
f) serviciile publice comunitare pentru evidenţa persoanelor;
g) alte competenţe stabilite potrivit legii.
Autorităţile administraţiei publice locale exercită competenţe delegate de către autorităţile administraţiei publice
centrale privind plata unor alocaţii şi a unor indemnizaţii pentru copii şi adulţi cu dizabilităţi.

Aleşii locali
 Aleşii locali sunt preşedintele consiliului judeţean, primarul, consilierii locali şi consilierii judeţeni. Este
asimilat aleşilor locali şi delegatul sătesc. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor aceştia îndeplinesc o funcţie
de autoritate publică, beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat5.
Locuitorii satelor care nu au consilieri locali aleşi în consiliile locale sunt reprezentaţi la şedinţele de consiliu de
un delegat sătesc.
Acesta este ales pe perioada mandatului consiliului local de către o adunare sătească, constituită din câte un
reprezentant al fiecărei familii, convocată şi organizată de primar şi desfăşurată în prezenţa primarului sau
viceprimarului.
La discutarea problemelor privind satele respective delegaţii săteşti vor fi invitaţi în mod obligatoriu. Votul
acestora are caracter consultativ.
Participarea aleşilor locali la activitatea autorităţilor administraţiei publice locale are caracter public şi legitim, fiind
în acord cu interesele generale ale colectivităţii în care îşi exercită mandatul.
În exercitarea mandatului, aleşii locali se află în serviciul colectivităţii locale şi sunt responsabili în faţa
acesteia. Libertatea de opinie şi de acţiune în exercitarea mandatului alesului local este garantată.
Aleşii locali nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
Reţinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală ori contravenţională a aleşilor locali, precum şi faptele
săvârşite care au determinat luarea măsurilor se aduc la cunoştinţă atât autorităţii administraţiei publice din care fac
parte, cât şi prefectului, în termen de cel mult 24 de ore, de către organele care au dispus măsurile respective.
Pe întreaga durată a mandatului, aleşii locali se consideră în exerciţiul autorităţii publice şi se bucură de
protecţia prevăzută de legea penală. De aceeaşi protecţie juridică beneficiază şi membrii familiei – soţ, soţie şi copii – în
cazul în care agresiunea împotriva acestora urmăreşte nemijlocit exercitarea de presiuni asupra alesului local în legătură
cu exercitarea mandatului său.
Consilierii se pot constitui în grupuri, în funcţie de partidele sau alianţele politice pe ale căror liste au fost aleşi, dacă
sunt în număr de cel puţin 3.

Incompatibilităţi privind aleşii locali

Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi

vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu :
a) funcţia de consilier local ;
b) funcţia de prefect sau subprefect ;
c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia ;
d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director manager, administrator, membru al consiliului
de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale., inclusiv băncile sau
alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la
companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice ;
e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate
comercială ;
f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de
interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional ;
g) calitatea de comerciant persoană fizică ;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic ;
i) calitatea de deputat sau senator ;
j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată acestora ;
Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi
vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu :
a) funcţia de consilier local ;
b) funcţia de prefect sau subprefect ;
c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia ;
5
Codul european de conduită privind integritatea politică a reprezentanţilor aleşi locali şi regionali, dezbătut la Congresul Puterilor locale şi Regionale din Europa
şi adoptat la 17.06.1999 defineşte „ reprezentantul ales „ ca fiind orice responsabil politic care exercită  un mandat local sau regional conferit prin alegeri directe
(prin vot universal) sau individual (alegerea unei persoane în funcţii executive de către un consiliu local ori regional).
 d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director manager, administrator, membru al consiliului
de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale., inclusiv băncile sau
alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la
companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice ;
e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate
comercială ;
f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de
interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional ;
g) calitatea de comerciant persoană fizică ;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic ;
i) calitatea de deputat sau senator ;
j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată acestora ;
k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru
didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.
Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti nu pot deţine, pe durata
exercitării mandatului, funcţia de consilier judeţean.
Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti pot exercita funcţii sau
activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.
Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu :
a) funcţia de primar sau viceprimar ;
b) funcţia de prefect sau subprefect ;
c) calitatea de funcţionar public angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local
respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv ;
d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director manager, asociat, administrator, membru al
consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate
sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de
interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă ;
e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate
comercială de interes local ori la o societate comercială de interes naţional care îşi are sediul sau care deţine filiale în
unitatea administrativ-teritorială respectivă ;
f) funcţia de reprezentant al statului la o societate comercială care îşi are sediul ori care deţine filiale în unitatea
administrativ-teritorială respectivă ;
g) calitatea de deputat sau senator ;
h) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora.
O persoană nu poate exercita în acelaşi timp un mandat de consilier local şi un mandat de consilier judeţean.
Calitatea de ales local este incompatibilă şi cu calitatea de acţionar semnificativ la o societate comercială
înfiinţată de consiliul local, respectiv de consiliul judeţean.
Incompatibilitatea există şi în situaţia în care soţul sau rudele de gradul I ale alesului local deţin calitatea de
acţionar semnificativ la o societate comercială înfiinţată de consiliul local, respectiv de consiliul judeţean.

Drepturile aleşilor locali

Pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean se
suspendă contractul de muncă sau actul de numire al acestora în cadrul unei instituţii ori autorităţi publice, respectiv la
regii autonome sau la societăţi comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-
teritoriale.
Sunt exceptate de la suspendarea contractului de muncă sau a actului de numire cadrele didactice, cercetătorii
ştiinţifici, ziariştii cu atestat profesional, oameni de cultură şi artă.
Aleşii locali au dreptul de iniţiativă în promovarea actelor administrative.
Pentru participarea la lucrările consiliului şi ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizaţie
de şedinţă. Preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene nu li se acordă indemnizaţie de şedinţă.
Indemnizaţia de şedinţă pentru membrii consiliului care participă la şedinţele ordinare ale consiliului şi ale
comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizaţia lunară a primarului, preşedintelui consiliului
judeţean sau primarului general al municipiului Bucureşti, după caz.
 Numărul maxim de şedinţe pentru care se poate acorda indemnizaţia, este de o şedinţă de consiliu şi 1-2 şedinţe
de comisii de specialitate pe lună. Plata indemnizaţiilor de şedinţă se efectuează exclusiv din veniturile proprii ale
bugetelor locale, respectiv judeţene.
Consilierii au dreptul la decontarea cheltuielilor pe care le-au făcut în exercitarea mandatului, în condiţiile legii.
Aceleaşi drepturi se aplică, în mod corespunzător şi delegatului sătesc.
Primarii şi viceprimarii, precum şi preşedinţii consiliilor judeţene au dreptul la o indemnizaţie lunară, stabilită
potrivit legii. De asemenea, ei au dreptul la decontarea, în condiţiile legii, a cheltuielilor legate de exercitarea
mandatului.
Aleşii locali beneficiază de plata cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare profesională organizate de
instituţii specializate, în decursul mandatului, conform hotărârii consiliului local sau judeţean.

Obligaţiile aleşilor locali

Aleşii locali, în calitate de reprezentanţi ai colectivităţilor locale, au îndatorirea de a participa, pe durata
mandatului, la exercitarea funcţiilor administraţiei publice locale din care fac parte sau pe care le reprezintă, cu buna-
credinţă şi fidelitate faţă de ţara şi de colectivitatea care i-a ales.
Consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să respecte Constituţia şi legile ţării, precum şi regulamentul
de funcţionare a consiliului, să se supună regulilor de curtoazie şi disciplină şi să nu folosească în cuvântul lor sau în
relaţiile cu cetăţenii expresii înjurioase, ofensatoare ori calomnioase.
Aleşii locali sunt obligaţi să menţioneze expres situaţiile în care interesele lor personale contravin intereselor
generale. În cazurile în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la
vot a consilierului.
Aleşii locali sunt obligaţi la probitate şi discreţie profesională.
Aleşii locali sunt obligaţi să dea dovada de cinste şi corectitudine; este interzis alesului local să ceară, pentru
sine sau pentru altul, bani, foloase materiale sau alte avantaje.
Aleşii locali au obligaţia de a aduce la cunoştinţa cetăţenilor toate faptele şi actele administrative ce interesează
colectivitatea locală.
Aleşii locali au îndatorirea de a se perfecţiona în domeniul administraţiei publice locale, urmând cursurile de
pregătire, formare şi perfecţionare organizate în acest scop de instituţiile abilitate .

Răspunderea aleşilor locali

Aleşii locali răspund, în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în
exercitarea atribuţiilor ce le revin.
Consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului, precum şi solidar, pentru
activitatea consiliului din care fac parte şi pentru hotărârile pe care le-au votat.
În procesul-verbal al şedinţei consiliului va fi consemnat rezultatul votului, iar, la cererea consilierului, se va menţiona
în mod expres votul acestuia.
Încălcarea de către consilieri a prevederilor Legii administraţiei publice locale şi ale regulamentului de organizare şi
funcţionare a consiliului atrage aplicarea următoarelor sancţiuni:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de şedinţe;
e) excluderea temporară de la lucrările consiliului şi ale comisiei de specialitate;
f) retragerea indemnizaţiei de şedinţă, pentru 1-2 şedinţe.
Avertismentul şi eliminarea din sala de şedinţe se aplică de către preşedintele de şedinţă, iar celelalte sancţiuni se
aplică de către consiliu, prin hotărâre.
Pentru aplicarea sancţiunilor, cazul se va transmite comisiei de specialitate care are în obiectul de activitate şi
aspectele juridice, aceasta prezentând un raport întocmit pe baza cercetărilor efectuate, inclusiv a explicaţiilor furnizate
de cel în cauză.

Registrul de interese
 Aleşii locali sunt obligaţi să îşi facă publice interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere, depusă
în dublu exemplar la secretarul comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, respectiv la
secretarul judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz.
Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze ca o decizie a
autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;
b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;
c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri;
d) o altă autoritate din care fac parte;
e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a
efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;
f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.
Registrul de interese are caracter public, putând fi consultat de către orice persoană, în condiţiile prevăzute de Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

NOŢIUNEA DE FUNCŢIE ŞI FUNCŢIONAR PUBLIC

Consideraţii generale

Funcţionarul public

În organele administraţiei publice centrale şi cele ale administraţiei publice locale îşi desfăşoară activitatea atât
funcţionari publici cât şi personal contractual 6. Legea nr. 188/19997 se aplică numai funcţionarilor publici şi numai
regimul juridic care se aplică acestora se studiază la dreptul administrativ.

Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. Persoana care a fost
eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcţionar
public.
Totalitatea funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor administrative autonome şi din cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală constituie corpul funcţionarilor publici.
Pot beneficia de statute speciale8 funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor
servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciile diplomatice şi consulare;
e) autoritatea vamală;
f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor;
g) alte servicii publice stabilite prin lege.
Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
c) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
d) are capacitate deplină de exerciţiu;

6
Personalul contractual salariat este personalul din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară
activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii
de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcţii nu au calitatea de funcţionar
public şi li se aplică legislaţia muncii.  
7
Legea privind statutul funcţionarilor publici.

8
Prin statutele speciale se pot reglementa: a) drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice; b) funcţii publice
specifice. În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare, precum şi a poliţiştilor şi altor
structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, dispoziţiile speciale pot reglementa şi prevederi cu privire la
carieră.
 e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen
medical de specialitate;
f) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică;
g) îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice;
h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii,
de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei
infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care
a intervenit reabilitarea;
i) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive
disciplinare în ultimii 7 ani;
j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.

Funcţia publică

Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul
realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi
autorităţile administrative autonome.
Activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt
următoarele:
a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative:
b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice,
precum şi asigurarea avizării acestora;
c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare
realizării şi implementării politicilor publice, precum şi a documentaţiei necesare executării legilor, în vederea realizării
competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
d) consilierea, controlul şi auditul public intern;
e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;
f) colectarea creanţelor bugetare;
g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice şi persoane
juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
h) realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice.
Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:
- legalitate, imparţialitate şi obiectivitate;
- transparenţa;
- eficienţă şi eficacitate;
- responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
- orientare către cetăţean;
- stabilitate în exercitarea funcţiei publice;
- subordonare ierarhică.

Conflictul de interese privind funcţionarii publici

Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi
juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ
sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le
ia în exercitarea funcţiei publice.
În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii,
luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este
subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice
în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.
Incompatibilităţi

Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit,
precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate,
după cum urmează:
a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia
publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;
c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau
privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată;
d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.
Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au desfăşurat activităţi de monitorizare şi control cu
privire la societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop lucrativ nu pot să-şi desfăşoare activitatea şi nu pot acorda
consultanţă de specialitate la aceste societăţi timp de 3 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor publici.
Funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu
funcţia publică pe care o exercită.
În cadrul cabinetului demnitarului, la încheierea mandatului demnitarului, cu excepţia cazului în care
funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică deţinută sau
într-o funcţie similară.
Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de
gradul I, precum şi în cazul raporturilor ierarhice directe dintre un demnitar şi funcţionarul public soţ sau rudă de gradul
I. Persoanele care se află în astfel de situaţii, vor opta, în termen de 60 de zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice
directe sau renunţarea la calitatea de demnitar.
Situaţiile privind neîncetarea raporturile ierarhice directe se constată de către şeful ierarhic superior al
funcţionarilor publici respectivi, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici soţi sau
rude de gradul I, sau, după caz, de către primul-ministru, ministru sau prefect, care dispune încetarea raporturilor
ierarhice directe dintre demnitar şi funcţionarul public soţ sau rudă de gradul I.
Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei
literar-artistice.
În situaţia funcţionarilor publici care desfăşoară activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al
creaţiei literar-artistice, documentele care alcătuiesc dosarul profesional sunt gestionate de către autoritatea sau instituţia
publică la care aceştia sunt numiţi.
Funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate
publică.
Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă:
a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales;
b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a
fost ales sau numit.
Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite.
Funcţionarilor publici le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice şi să
exprime sau să apere în mod public poziţiile unui partid politic.
Funcţionarii publici care, potrivit legii, fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici nu pot fi membri ai
unui partid politic, sub sancţiunea destituirii din funcţia publică.

Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor publici

Drepturile funcţionarilor publici

1. Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat.

Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală,
convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.
 2. Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea Legii privind
statutul funcţionarilor publici şi care îl vizează în mod direct.
3. Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici.
Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice
mandat în cadrul acestora.
În situaţia în care înalţii funcţionari publici sau funcţionarii publici de conducere sunt aleşi în organele de
conducere ale organizaţiilor sindicale, aceştia au obligaţia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de
conducere ale organizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcţii. În cazul în care funcţionarul public
optează pentru desfăşurarea activităţii în funcţia de conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de serviciu ale
acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din organizaţia sindicală.
Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii având ca scop protejarea
intereselor profesionale.
4. Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii.
Funcţionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariale pe durata grevei.
5. Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) spor pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar
de salarizare pentru funcţionarii publici.
6. Funcţionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc
gratuit.
7. Durata normală a timpului de lucru pentru funcţionarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe
săptămână.
Pentru orele lucrate din dispoziţia autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau
în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la
plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360
într-un an.
8. Funcţionarii publici pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii.
Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai
după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.
Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică
numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.
9. Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte
concedii.
10. Funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din
luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
11. În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor,
raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.
12. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi
igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
13. Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii.
14. Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit
legii.
În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş,
primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public
decedat.
În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei publice în
termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achitata în continuare drepturile cuvenite până la emiterea deciziei
pentru pensia de urmaş.
15. Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii.
Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva ameninţărilor,
violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu aceasta.
Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.
 Măsurile speciale de protecţie pentru funcţionarii publici cu atribuţii de control şi inspecţie, executare silită a
creanţelor bugetare, precum şi pentru alte categorii de funcţionari publici care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc
profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau de către
autorităţi şi instituţii publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Autoritatea sau instituţia publică este obligată să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în care
acesta a suferit, din culpa autorităţii sau a instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de
serviciu.

Îndatoririle funcţionarilor publici

1. Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu

legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau
juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.
Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o
deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.
Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului
din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.
2. Funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de
lege9.
3. Funcţionarilor publici le este interzisă să ocupe funcţii de conducere în structurile sau organele de conducere,
alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil
acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele
politice.
Înalţilor funcţionari publici le este interzis să facă parte din partide politice, organizaţii cărora le este aplicabil
acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau din funcţiile ori asociaţiile care funcţionează pe lângă partidele politice.
Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau
manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo
organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.
4. Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici.
Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul
ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat
să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la
cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, astfel de situaţii.
5. Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea
în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile
legii, cu excepţia informaţiilor de interes public.
6. Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în
considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje.
7. La numirea într-o funcţie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu, funcţionarii publici sunt
obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere. Declaraţia de
avere se actualizează anual, potrivit legii.
8. Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările
repartizate.
Funcţionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să
discute direct cu petenţii, cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină pentru
soluţionarea acestor cereri.
9. Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al
incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii.

BIBLIOGRAFIE

9
Din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
57/23.02.2004 ; fosta lg a statutului funcționarilor publici ; actualul cod administrativ
Bibliografia Unitatii de invatare Nr.7

VEZI LA UNITATEA DE INVATAMANT 10