Caracterizarea geografică a unui oraș din România

Brașov

1. Poziția geografică
Situat în partea centrală a țării, pe cursul
mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului
Carpatic și deținând 2,2% din suprafața țării
(5363 km2), județul Brașov se învecinează cu
opt județe. La est se mărginește cu Judetul
Covasna (144 km), în sud-est cu Judetul
Buzau (2 km), în sud cu Judetul
Prahova (73 km) și Judetul Dambovita (15 km),
în sud-vest cu Judetul Arges (72 km), la vest
cu Judetul Sibiu (88 km), la nord-vest
cu Judetul Mures (28 km) și în nord cu Judesul
Harghita (35 km). Municipiul Brasov (reședința
județului) este situat la 25o30' longitudine estică și 45o45' latitudine nordică cu o altitudine
medie de aproximativ 600 m față de nivelul Mării Negre.

2. Istoric
Cultura și învățământul și-au croit loc în viața brașovenilor încă de timpuriu. Este destul
să amintim de Prima școală românească, din Șchei, apărută se pare înainte de 1399, cu seria
sa de dascăli (familia Tempea, Diaconu Coresi, Dimitrie Eustatievic etc.) și tiparniță proprie.
Lucrările apărute aici s-au răspândit în întreg spațiul românesc. Totodată, preoți șcheieni
plăteau sume, exorbitante uneori, pentru înzestrarea școlii și a bisericii Sf. Nicolae
cu manuscrise și tipărituri. În cetate a activat în secolul XVI umanistul sas Johannes
Honterus, care a înființat o școală, o bibliotecă și o tiparniță. A editat numeroase cărți, iar
biblioteca sa a fost faimoasă prin colecția sa de incunabule. Din păcate, incendiul
din 1689 le-a mistuit aproape în întregime. Începând cu secolul XIX s-au înmulțit școlile, au
apărut teatre, publicații, s-au organizat diverse serbări cu specific, au
apărut telegraful și telefonul. Acest veac a dat brașovenilor crema intelectualității sale, prin
familii precum cea a Mureșenilor, Bariț, Pușcariu,
dascălii de la Gimnaziul românesc, profesorii de la
liceul Honterus, grupați în majoritate în jurul Casinei
române, ori a ASTREI. Secolul XX a
adus cinematograful, radioul, televiziunea, 
internetul. Astăzi cultura și învățământul sunt
reprezentate și promovate cu succes în rândul tuturor brașovenilor, prin cele mai
diversificate mijloace.
3. Demografie
De-a lungul timpului, odată cu dezvoltarea economică a orașului și extinderea acestuia,
a crescut și populația sa. Numai pentru ultimele secole, se poate aprecia sporul aproape
exponențial:

 1890: ||½ 30 781 locuitori
 1930: ||||| 59 232 locuitori
 1941: ||||||| 84 557 locuitori
 1948: ||||||| 82 984 locuitori
 1972: |||||||||||||||| 192 205 locuitori
 1992: |||||||||||||||||||||||||| 323 736 locuitori
 2000: ||||||||||||||||||||||||||| 330 702 locuitori
 2002: |||||||||||||||||||||||| 284 596 locuitori
 2011: |||||||||||||||||||||| 253 200 locuitori

Municipiul Brașov are, potrivit recensământului din 2011, o populatie de 227.961

locuitori.  Structura etnică a acesteia este următoarea:

 Români: 208.757 (91,3%)

 Maghiari (incluzând secui): 16.172 (7,1%)
 Sași: 1.079 (0,5%)
 Țigani: 916 (0,4%)
 Alte naționalități: (ruși, evrei, greci, italieni, turci): 1037 (0,7%)

Hidrografia: Prin municipiul Brașov trec râurile Șcheiu (numit și râul Graft), Valea Tei, Valea

Răcădău, Valea Plopilor cu Valea Scurtă, Valea Florilor, Gorganu, Râul Timiș și Canalul Timiș.

Flora si fauna: Flora municipiului nu diferă de cea a județului. Animalele sălbatice sunt
rare, trăind retrase în pădurile din împrejurimi. Turiștii care se aventurează în acestea sunt
avertizați că pot întâlni urși, lupi sau vulpi. Muntele Tâmpa este declarat rezervație
naturală (203,4 ha) care protejează câteva specii de plante rare și endemice. Spre exemplu,
pe versantul sudic există mici suprafețe cu vegetație de stepă. Brașov este singurul oraș din
lume care include în teritoriul său administrativ o rezervație naturală, muntele Tâmpa, și un
vârf muntos, vârful Postăvaru.

Clima si precipitatii: În Brașov, vara durează aproximativ 50 de zile, iar iarna durează circa
90 de zile. Clima municipiului Brașov are un specific temperat-continental, caracterizându-se
prin nota de tranziție între clima temperată de tip oceanic și cea temperată de tip
continental: mai umedă și răcoroasă în zonele de munte, cu precipitații relativ reduse și
temperaturi ușor scăzute în depresiune. Temperatura obișnuită de vară se situează în
intervalul 22 °C – 27 °C, iar cea de iarnă între -18 °C și -2 °C. Deseori iarna, temperatura
în Poiana Brașov ajunge la -15 °C (la soare), în această stațiune putând fi practicate aproape
toate sporturile de iarnă. Stratul de zăpadă prielnic pentru schiat durează aproximativ 71 de
zile la Brașov. Umiditatea aerului are valori medii anuale de 75%.

4. Turism

În primele 7 luni ale anului 2015 Brașovul a avut 534.581 de turiști. Locația centrală în
cadrul țării de care se bucură municipiul Brașov fac din acesta un important punct de
plecare pentru turiștii din țară și străinătate. De aici se pot face excursii către: Biserici
fortificate din Transilvania, Marea Neagră, Moldova cu vestitele sale mănăstiri, Maramureș,
munții din lanțul carpatic, zona cetăților dacice din Țara Hațegului etc.
În municipiu, autoritățile au demarat un amplu proces de renovare a vechilor monumente
și de transformare a acestora în puncte muzeale, în mare parte finalizat. Cea mai bună
vedere asupra orașului se poate obține din vârful muntelui Tâmpa (960m), unde se poate
ajunge cu telecabina sau pe jos.
Obiective turistice:
Muzee:
Muzeul de Istorie Brașov, aflat în Casa Sfatului
Casa Mureșenilor
Muzeul primei școli românești, din Șchei, având expusă prima carte tipărită în limba
română
Muzeul Fortificațiilor din Țara Bârsei, amenajat în Bastionul Țesătorilor
Muzeul-restaurant Cetățuia, aflat în vechea fortificație de pe Strajă (Dealul Cetății)

Biserici și temple celebre:

Biserica Neagră - cea mai celebră din oraș, construită între 1377 și 1477 pe locul unei
vechi bazilici romane
Biserica Sf. Nicolae - secolul al XIV-lea
Biserica Sf. Bartolomeu - secolul al XIII-lea
Biserica Sf. Martin de pe Strajă
Biserica Sf. Gheorghe, înființată într-un vechi conac de
vânătoare
Sinagoga

Alte clădiri, monumente și locuri:

Bastionul Țesătorilor - tur virtual

Poarta Ecaterinei, 1559
Poarta Șchei, 1827
Troițele din Șchei (cea mai veche datând din 1291)
Aleea După ziduri
 Caracterizarea geografică a localității de domiciliu
Groși

Poziția geografică: Groși este un sat din N-E României, ce este situat în Moldova, aflat în
comuna Brusturi, județul Neamț.

Altitudine: 438 m.d.m.

Populație: 543 de locuitori

Istoric:
După moartea marelui domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt din anul 1504, Moldova
începe să slăbească din ce în ce mai mult din punct de vedere economico-militar, aceasta ca
urmare a certurilor pentru domnie dintre urmașii marelui domn. Profitând de această
situație, popoarele învecinate au început să
jefuiască și sa atace Țara Moldovei. Din această
cauză oamenii de la șes încep să se retragă treptat
spre munți, păduri și spre unele pârâuri mai
înguste…spre locuri dosnice,
apărându-se astfel mult mai
ușor de hoardele barbare, în
special de tătarii din Răsărit,
din Nistru care atacau
frecvent satele moldovenești.
Marele cronicar Grigore
 Ureche menționa faptul că oastea lui Ștefan cel
Mare, trecând de la Cetatea Neamțului spre cetatea
Sucevei a întârziat pe valea pârâului Tarzii din cauza
viiturilor mari ale acestuia. Așadar, se observă
tendința populației din partea de jos a Moldovei de a
se retrage (în jurul anilor 1550-1650), spre văile
munților și să formeze acolo noi așezări. Cei de pe
Valea Moldovei și a Siretului au început să se retragă
spre pârâul Plesutului (astăzi pârâul Tarziei) ajungând
până la așa numitele poieni de la «fagii groși ». Astfel
se întemeiază aici o așezare numită Fagii Groși.
Configurația așezării de la Fagii Groși nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului,
el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea
pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un sat destul de răsfirat : se
zăreau case și în locul numit « Pomii Vămii », peste pârâu de actualul Canton și pe lângă
actualul schit, în punctul numit Tofan. Din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Gheorghe și Popa
T., în actualul loc Ruiniș ar fi existat mai multe familii, dintre care amintim: fam. Pantuc, fam.
Vasian și altele, a căror nume s-au pierdut în negura vremurilor deoarece nu au avut urmași
de sex masculin. Din discuțiile cu Olariu V. Ilie (1885-1957) am aflat că bunicul lui după
mamă se numea Ilie Balu și a avut casa în deal „la Balu”, în sus de poiana Slatiorii. Părintii
stră-străbunicului meu, Ștefan Olariu ar fi venit aici
în jurul anului 1750 din zona Lespezi fiind olari de
meserie și s-au așezat la « Poienița Olarului»
întemeind acolo familii. Au fost și oameni care s-au
stabilit aici, trecând munții din partea Ardealului din
cauza asupririi austro-ungarilor, cum ar fi bunicul lui
Apopi Gheorghe T., preot ortodox în Ardeal, izgonit
din cauza credinței lui.
Într-un manuscris care a fost citit de Onofrei
Gheorghe, Olariu Simion și Dron Vasile, al fostului
inspector școlar Focsaneanu V. de la Brusturi,
întocmit în jurul anului 1780, se dovedea că
așezarea de la Fagii Groși număra circa 40 de fumuri
și că cele mai vechi au fost familiile : Tofan, Boboc,
Luca, Habuc, Onofrei, Apopi, Gavriloaia, Olariu.
Obiective turistice:
Biserica de lemn „Sf. Voievozi”
Din discuțiile cu bătrânii satului, se poate afla că biserica a fost construită în
anul 1806, de către preotul Cozma împreună cu părintele Vasile,pe pământul donat de
boierul Slăvescu din Baia, cu lemnul tăiat din cuprinsul așezării.Biserica avea inițial un
acoperiș mult mai jos, cu pridvorul foarte mic, unde erau și clopotele, cu intrarea prin partea
de apus, până în anul 1896-1904, când părintele Onișoru din Boroaia, ajutat de Covătaru
Costache, un om înstărit din același sat, și de gospodarii satului Groși au înălțat biserica la
forma actuală, au făcut turnul bisericii și clopote noi, au construit pridvorul și intrarea prin
partea de sud, iar în partea de vest, au mărit naosul, biserica căpătând forma actuală. Tot
între anii 1896-1904 a fost construită și catapeteasma actuală de către preotul Șofronie de
la Mănăstirea Agapia Veche, care era pictor.

Mânăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”

Complexul Mănăstirii "Acoperământul Maicii Domnului" - Groşi cuprinde două
lăcaşuri de închinăciune: Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" şi Paraclisul cu
hramurile "Izvorul Tămăduirii" şi "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". Atât mănăstirea, cât şi
căminul au fost ridicate la iniţiativa protosinghelului Mihail Horga, fostul stareţ, care a plecat
la Domnul în anul 2007, lucrările fiind demarate în anul 1995. "Părintele Mihail Horga s-a
închinoviat la Schitul Sihla al Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ, donând în acelaşi timp
schitului două suprafeţe de teren. Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" - Groşi a
fost pentru început metoc al Schitului Sihla. Fiind pe raza judeţului Suceava, IPS Pimen a luat
sub oblăduire această aşezare monahală. În anul 2001 s-au pus bazele căminului de bătrâni.
În 1998 a venit o bătrână din
Brăieşti care şi-a donat toată
agoniseala, cumpărându-se
cărămida pentru viitoarea
clădire. Finalizarea
construcţiei a fost suportată
de Arhiepiscopia Sucevei şi

Rădăuţilor", a explicat
părintele stareţ Ichim Alexe.

Apusul peste sat: