PRINCIPALELE TULBURĂRI LA NIVELUL PROCESELOR COGNITIVE
SUPERIOARE
TULBURARILE DE GANDIRE
TULBURARI IN DISCURSIVITATEA GANDIRII
Tulburari in ritmul gandirii
Accelerarea ritmului gandirii reprezinta o inlantuire cu o extrema rapiditate a ideilor in
care numarul asociatiilor se multiplica, dar pierd in profunzime, evocarile sunt exacerbate
fiind insa minimalizate de numeroasele digresiuni, care intrerup firul principal al
discursului, iar tulburarile de atentie fac subiectul incapabil de a se concentra asupra unei
teme precise.
Lentoarea ideativa este reprezentata de o scadere a numarului ideilor, a posibilitatilor
lor de asociere, evocari dificile, scadere a fortei de reprezentare si a imaginatiei.
TULBURARI IN FLUENTA GANDIRII
Fadingul mintal descris ca o scadere progresiva a gandirii de catre GUIRAUD, se
manifesta printr-o incetinire a ritmului verbal, ca si cum bolnavul ar fi detasat, un scurt
interval, de ceea ce spune.
Barajul ideativ (Kraepelin), descris initial pentru a desemna doar oprirea actelor
voluntare, termenul de baraj se refera in prezent la oprirea ritmului ideativ.
TULBURARI IN ANSAMBLUL GANDIRII
Sunt tulburari in valorizarea judecatilor si rationamentelor gandirii.
Ideile dominante sunt idei care se detaseaza din contextul celorlalte idei, impunandu-se
intr-un moment dat gandirii si sunt legate de anumite particularitati ale personalitatii
subiectului de care se leaga insasi hipervalorizarea lor, fie ca subiectul este sau nu
constient de aceasta.
Ideile prevalente. Ideea prevalenta, denumita ca atare de WERNICKE, este o idee care
se impune gandirii ca nucleu al unui sistem delirant.
Ideile obsesive sunt idei care se impun gandirii, o asediaza si o invadeaza, recunoscute
de subiect ca un fenomen parazit, fiind straine si contradictorii cu personalitatea
individului.
Ideile delirante sunt idei in dezacord evident cu realitatea, dar in a caror realitate
bolnavul crede, impenetrabil la argumentele logicii formale si care-i modifica conceptia
despre lume, comportamentul si trairile.
TIPUL DE IDEE DELIRANTA CONTINUT PSIHOPATOLOGIC
Idei de persecutie convingerea bolnavului ca sufera prejudicii
morale, materiale sau fizice, simtind lumea
ca fiindu-i ostila
Idei delirante cu continut depresiv-de raportarea imaginara a unor situatii
vinovatie, autoacuzare, de ruina nefavorabile reale la actiunile sau trairile
bolnavului, negarea capacitatilor
intelectuale si fizice, a posibilitatilor
materiale.
Idei hipocondriace convingeri privind existenta unei boli
incurabile, cu gravitate deosebita, de care
subiectul ar suferi, in dezacord cu starea de
sanatate foarte buna sau putin modificata a
subiectului.
Sindromul hipocondriac centrat in jurul ideilor hipocondriace carora
li se adauga anxietatea si cenestopatiile.
Idei de gelozie si erotomanice legate de infidelitate, a carei victima ar fi
subiectul (Bleuler le-a apropiat de ideile de
persecutie).
Idei de filiatie convingerea bolnavului ca nu apartine
familiei sale, ci ar descinde dintr-o familie
mult superioara sau chiar ar avea
descendenta divina.
Idei delirante de inventie, de reforma, idei legate de capacitatea subiectului, de
mistice omnipotenta lui creatoare, in domeniul
stiintific, socio-politic sau religios
Ideile de grandoare idei legate de calitatile deosebite fizice si
spirituale pe care subiectul le-ar avea sau
de bunurile materiale si situatia sociala pe
care acesta ar poseda-o.
Ideile de relatie convingerea subiectului ca anturajul si-a
schimbat atitudinea fata de el, ca exercita
asupra sa o influenta defavorabila, face
aprecieri negative asupra calitatilor sale.
Ideile de influenta credinta subiectului ca se afla sub influenta
actiunii unor forte xenopatice.
Idei metafizice si cosmogonice preocuparea subiectului de a elucida
probleme ca metempshihoza, cosmogonia,
biogeneza, etc
Structurarea deliranta. Ideile delirante nu apar in mod natural “clasificate” sau
monotematice; ele au tendinta de a se articula si sistematiza, restructurand gandirea catre
un mod de gandire particular
Deliruri sistematizate sunt idei delirante construind judecati si rationamente, cu aparenta
logica, dar pornind de la “postulate false”(Clerambault).
TIPUL DE DELIR SISTEMATIZAT CONTINUT PSIHOPATOLOGIC
Delirurile pasionale si de revendicare caracterizate prin subordonarea intregii
gandiri unei idei prevalente, insotita de o
crestere a tonusului afectiv, care va
constitui elementul energo-dinamic in
dezvoltarea acestui sistem de delir
Delirul senzitiv de relatie trairea unei experiente conflictuale a
(KRETSCHMER) individului fata de grup, aparand pe
fondul unei personalitati slabe, in
discrepanta cu aspiratiile si scopurile
propuse, vulnerabila si timida,
incurcandu-se in aspiratii biografice
chinuitoare
Delirul de interpretare se constituie dintr-o masa de simptome,
(SÉRIEUX si CAPGRAS) interpretari, intuitii, supozitii,
pseudorationamente, care se vor organiza
conform unui postulat initial
Deliruri nesistematizate sunt deliruri in care structurarea ideilor delirante este mult mai
redusa, nemaipastrand o aparenta logica si pentru care subiectul nu cauta o argumentatie
rationala.
TIPUL DE DELIR NESISTEMATIZAT CONTINUT PSIHOPATOLOGIC
Delirurile fantastice sau de imaginatie caracterizate de fantasticul tematicii,
(parafrenice) bogatia imaginativa, coexistenta lumii
delirante fantastice in paralel cu cea reala,
careia subiectul continua sa i se adapteze
Starile delirant-halucinatorii, bufeele deliruri nesistematizate, insotite de
delirante (sindroamele paranoide) tulburari perceptuale de tip halucinator
Delirul indus (“folie à deux”) aderenta intr-un cuplu, a unuia din membrii
la delirul celuilalt. Exista forme de delir in
trei, in patru, multiplu. Psihozele de masa
respecta acelasi model psihopatologic
TULBURARI OPERATIONALE ALE GANDIRII
Pot fi pasagere si reversibile - se refera la scaderea, in grade variabile a randamentului si
eficacitatii operationale a gandirii, a capacitatii de creatie si se intalnesc in stari reactive,
surmenaj, posttraumatic, in infectii si intoxicatii sau permanente, precum.
Stationare (nedezvoltarea gandirii) se refera la incapacitatea gandirii subiectului de a
atinge anumite nivele operationale, de la cele mai complexe (abstractizare si generalizare)
pana la cele elementare (limbajul articulat, capacitatea de autoingrijire)
Progresive (dementele) sunt reprezentate de scaderi progresive si globale ale intregii
vieti psihice, afectand in primul rand gandirea, iar in cadrul acesteia capacitatea de
generalizare si de abstractizare.
Sindromul demential are drept caracteristici urmatoarele:
- scaderea capacitatilor intelectuale care perturba integrarea socio-profesionala;
- tulburari evidente de memorie si gandire;
- modificarea trasaturilor personalitatii premorbide;
- absenta tulburarilor de vigilitate.
Tulburarile cognitive afecteaza abilitatile cognitive ale oamenilor, cum ar fi: memoria,
perceptia, rezolvarea problemelor. Unele tulburari de anxietate si psihotice sunt
clasificate ca fiind tulburari cognitive.
Principalele tipuri de tulburari cognitive sunt:
• Alzheimer este o afectiune progresiva, care distruge treptat memoria si alte functii
mentale importante. Este, totodata, cea mai des intalnita forma de dementa. La pacientii
cu Alzheimer, celulele creierului se degradeaza si mor, cauzand un declin la nivelul
memoriei si al functiilor mentale. Simptomele afectiunii Alzheimer apar treptat si rareori
sunt observate de la inceput. Pe masura ce timpul trece, acestea se agraveaza, iar atunci
cand afectiunea ajunge intr-un stadiu avansat, pacientii ajung sa nu mai fie capabili sa
traiasca singuri, reprezentand un pericol atat pentru propriile vieti, cat si pentru cele ale
celor din jur.
• Delirul este o tulburare gravă a stării mentale a unei persoane care se manifestă prin
scăderea atenţiei, scăderea stării de conştienţă şi confuzie. Debutul este de obicei brusc,
de cele mai multe ori în câteva ore sau zile. Adesea delirul apare in prezenţa unuia sau
mai multor factori, cum ar fi o boală cronica sau severa, medicamente, infecţii, intervenţii
chirurgicale, droguri sau abuzul de alcool. Simptomele delirului si cele ale demenţei pot
fi aceleasi si variaza adesea pe parcursul zilei, astfel încat persoana în cauza poate sa nu
prezinte niciun simptom in anumite momente.
• Dementa este o boala a creierului care initial se manifesta cu probleme de memorie iar
ulterior afecteaza progresiv alte parti ale creierului producand : dificultati ale activitatilor
uzuale de zi cu zi, dificultati de comunicare, schimbari de dispozitie, rationament sau de
personalitate In mod obisnuit dementa progreseaza in timp iar bolnavul are tot mai mult
nevoie de ajutor odata cu progresia bolii.
Boala este mai frecventa la batrani dar poate aparea devreme, inca de la varsta de 40 de
ani.
• Amnezia constituie pierderea totală sau parțială a capacității de memorizare a
informației și de reamintire a informației inmagazinate. Se poate instala subit sau treptat,
iar pierderea memoriei poate fi temporară sau permanentă si poate privi evenimentele
recente sau cele din trecutul îndepărtat, sau poate fi o combinație de ambele tipuri.
Se clasifica in amnezie retrograda (pentru evenimentele ce au avut loc inaintea cauzei),
anterograda (incapacitatea de inmagazinare a informatiilor noi petrecute dupa cauza
respectiva) si anemie specifica unui anume simt - de exemplu o agnozie - tulburare
nervoasa care consta in incapacitatea de a recunoaste cele vazute, auzite, pipaite etc).
Poate fi cauzată de o leziune a ariilor cerebrale legate de funcțiile memoriei, de origine
vasculară, tumorală, traumatică (comoție cerebrală), infecțioasă (encefalita), degenerativă
(boala lui Alzheimer), hemoragică (hemoragie subarahnoidiană) sau consecința lipsei de
vitamina B1, observată mai ales la alcoolici (sindromul lui Korsakov).
Mai poate surveni și în cursul bolilor psihiatrice, ca urmare a unei crize de epilepsie sau a
unui soc sau este corelata cu consumul de medicamente, In particular de tranchilizante
ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) sau THDA (tulburarea
hiperkinetica cu deficit de atentie), notiunea de hiperkinezie fiind similara cu cea de
hiperactivitate, este o tulburare mintală de tip neurologic caracterizata prin exces de
activitate, lipsa de odihna, nervozitate, alergare, catarat, vorbit in exces. Are debutul
precoce, inainte de varsta de 7 ani, pentru diagnosticare durata acestei tulburari trebuind
sa fie de minim 6 luni, iar simptomele sa fie grupate in cele de inatentie si cele de
hiperactivitate / impulsivitate. In marea majoritate a cazurilor, tulburarile sunt mostenite,
dar pot fi si dobandite. Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de
aceasta boala, dar cauza exactă este necunoscută în majoritatea cazurilor. Numarul
baietilor diagnosticați cu ADHD este de aproximativ două ori mai mare decat al fetelor,
deși tulburarea este adesea trecută cu vederea când e vorba de fete intrucat simptomele
lor difera de cele ale baietilor.
Se împarte în trei subtipuri: predominant neatent (ADHD-PI sau ADHD-I), predominant
hiperactiv-impulsiv (ADHD-PH or ADHD-HI) și tipul combinat (ADHD-C). ADHD in
care predomina neatentia este mai frecvent in cazul fetelor, iar ADHD in care predomina
hiperactivitatea si impulsivitatea este mai frecvent la baieti.
