Doru Diana-Florina, master drept privat

Influențele moralității asupra vieții umane și sociale

Prezenta lucrare își propune să atragă atenția asupra efectelor pe care trăirea unei vieți morale le
poate avea asupra vieții unei persoane, a stării sale de bine, a comportamentului său și prin ea asupra
societății și asupra întregii lumi. În prezent nevoia de moralitate a crescut prin influențele cantitative
devastatoare pe care trăirea unei vieți imorale și luarea unor astfel de decizii imorale le poate avea
asupra omenirii.
Termenul morală se poate defini în mai multe moduri, fără a exista o definiție specifică, dar
dacă vorbim despre morală1 cam toată lumea se gândește la ideea de bine, de integritate, de valoare
umană și de ce nu socială. Cred că moralitatea unui om se evaluează la comportamentul persoanei față
de societatea în care trăiește prin intersectarea conștiinței respectivei persoane și a conștiințelor
majorității persoanelor care alcătuiesc societatea.
Cred că societatea își stabilește propria morală prin comportamentul persoanelor care o
alcătuiesc, persoane care se comportă într-un anumit fel, în funcție de conștiința lor. Pe de altă parte,
conștiința nu există pur și simplu din momentul nașterii; ea se dezvoltă în funcție de mediu, educație,
experiențe. Problema conștiinței (”cum scio”, respectiv con-împreună și știință-a ști, adică a ști
împreună cu altcineva)2, deși dezbătută din diferite unghiuri în încercarea de a o defini și a-i cunoaște
cauzele și scopul, poate fi analizată într-un mod simplu, ca fiind o instanță interioară, superioară, care
stabilește ce e bine și e rău.
Conștiința are însă două părți3, o parte rațională, a gândirii prin care stabilim prin intermediul
minții noastre ce e bine și ce e rău, dar și o parte morală, care dincolo de acoperirea noastră rațională,
judecă cu claritate și dă o altă sentință decât aceea închipuită în mintea noastră. De exemplu, personajul
lui Dostoievshi din ”Crimă și pedeapsă” ucide bătrâna cămătăreasă cu scopul rațional de a face bine,
de a ajuta lumea să scape de o ființă care nu ar fi meritat să trăiască și în felul acesta să scape societatea
de sărăcie. Deși, fapta lui era complet argumentată rațional, această nu putea fi acceptată de conștiința
sa; protagonistul se schimbă, se îmbolnăvește, suferă, are mustrări, nu se poate folosi de rațiune pentru
a scăpa de culpa care îl apasă și prin urmare nu își poate disimula la nesfârșit vinovăția întrucât

1 http://www.toupie.org/Dictionnaire/Morale.htm
2 Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, editura Hamangiu, București, 2017, pg. 60
3 https://la-philosophie.com/la-conscience-philosophie

1
 Doru Diana-Florina, master drept privat

semnalele propriului corp și suflet, răvășite de remușcări îl dau de gol. Mai mult, fapta sa nu poate fi
acceptată de societate; Kant4 spunea că poți să îți dai seama dacă un fapt este moral dacă aplicând cazul
singular al unui fapt la acțiunile tuturor persoanelor ar fi acceptabil ca acel fapt să fie săvârșit. Astfel
că, uciderea bâtrânei și a surorii sale nu ar putea fi acceptată de societate întrucât însuși bunul mersul
societății ar fi în pericol.
Asta nu înseamnă că dintre toate încercările de definire și cunoaștere a conștiinței o accept pe
cea a lui Kant. Perspectiva creștină are o altă vedere asupra conștiinței, departe de a mai constitui în
prezent o atât de mare influență în morala oamenilor din ziua de astăzi. Creștinismul vede conștiința ca
fiind glasul Lui Dumnezeu din om5; omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică a
fost creat pentru a face binele, asemănarea cu Dumnezeu fiind în realitate această condamnare la a face
binele; omul are liber arbitru, dar dacă faptele sale nu sunt în acord cu predestinarea sa de a fi bun,
omul este pedepsit, mai întâi de propria conștiința, apoi de credința că faptele fiecăruia vor fi răsplătite
în această viață sau în cealaltă. Educarea conștiinței omului în creștinism a pornit de la crearea sa: a
fost învățat să asculte ce să facă și ce să nu facă, a continuat cu cele zece porunci și s-a încheiat prin
noua lege adusă de Iisus Hristos: iubirea oricum, oriunde, în orice circumnstanță, mai ales în cele în
care pentru firea oamenilor respectarea legii pare a fi imposibilă.
Creștinul de astăzi, rămas doar cu numele, își acoperă conștiința cu rațiunea, încearcă să-și
găsească tot felul de scuze, iar conștiința adormită de stresul și agitația zilnică a diferitelor planuri și
gânduri, acceptă scuzele, deși legea este aceeași de la început; singurul care a evoluat a fost omul.
Prins acum între material și social, între dorințe și veleități, se zbate în neant, își amorțește conștiința și
încearcă să fie așa cum societatea lumii secolului XXI îl dorește, într-un anumit mod, dar nu fericit, nu
împlinit, ci trăind fără a ști de ce trăiește, îndeplinind țeluri, pentru a fi cât mai sus, dându-și seama,
uneori prea târziu, că toate acestea nu înseamnă nimic și și-a irosit viața; succesul în carieră, încercarea
de a câștiga cât mai mult și a fi cât mai bun nu înseamnă nimic dacă faptele tale nu sunt puse în folosul
celuilalt: ”iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Bizar, cine face acest lucru are satisfacții, se
simte fericit, împlinit, își realizează scopul pentru care a fost creat. Ceilalți rătăcesc.
Ciudat, de asemenea, că această concluzie se identifică cu definiția moralei la anticii greci:
realizarea binelui în spijinul societății, al cetății6.
4 https://la-philosophie.com/kant-philosophie
5 https://doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/constiinta-este-sfatuitorul-martorul-judecatorul-nostru
6 Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, editura Hamangiu, București, 2017, pg. 42

2
 Doru Diana-Florina, master drept privat

Morala are grade și grade; ceea ce uneori este ilegal, este și imoral, ceea ce ar fi ușor de pipăit și
de reprimat în societate; problema se pune acolo unde a fi imoral nu se referă la ceva ilegal, ci mai
degrabă la un comportament distinct de cel pe care un om integru, decent și l-ar datora lui însuși și
celor din jurul său.
Facem binele fie din frică, de exemplu, îl respect de profesor de teama autorității și efectului pe
care statutul lui l-ar putea avea asupra mea, fie din apreciere: respect pe cineva pentru calitățile pe cale
le are, fie, ultima treaptă, din iubire, treapta cea mai înaltă, greu de atins și de împlinit; americanii spun
că placi pe cineva pentru calitățile sale, dar când iubești cu adevărat, iubești în ciuda defectelor acelei
persoane. Dacă iubești, nu este greu să faci binele, să respecți, să ajuți, să te porți cuviincios, ci
dimpotrivă: ai o nevoie interioară de a face acest lucru; în această ipoteză realizarea faptelor specifice
poruncii creștine nu ar părea dificilă. Însă, suntem prea egoiști și orgolioși de a iubi.
În cartea ”Arta de a reuși în viață”, Dale Carnegie vorbește de efectul pe care un compliment
adevărat, ieșit din inimă, îl are asupra vieții și stării unei persoane; are puterea de a-i face ziua mai bună
unei persoane, de a o face fericită. E atât de ușor să aduci un zâmbet pe chipul celor din jurul tău și prea
puțin o fac, deși acest lucru îți aduce avantaje: te face și pe tine fericit și câștigi prin creșterea valorii
relațiilor tale: de muncă, sociale, profesionale.
Pe de altă parte, ce greu este să știi că trebui să mergi într-un loc în care cunoști că se vor
comporta cu răceală, cu indiferență, ridicând tonul, neîndeplinindu-și atribuțiile pe care respectiva
persoana ar trebui să le realizeze. Mă întreb ce le costă pe acele persoane să trateze drăguț publicul cu
care trebuie să lucreze și pentru care sunt remunerate. Aș putea da exemple nenumărate din multe
domenii sociale, inclusiv din locuri unde ar trebui să găsești ajutor întrucât acele persoane s-ar
presupune că promovează facerea de bine și ar trebui să fie un exemplu. De câte ori nu am avut o zi
mai grea, mai nefericită din cauza funcționarilor de acest tip. Mă întreb ei cum se simt, dacă consideră
că acționează moral, dacă aceste persoane sunt mustrate de propria conștiință sau nu simt nimic. E atât
de ușor să faci pe cineva fericit și tot atât de ușor să îl faci nefericit.
Totuși, am impresia că oamenii de acest tip nu realizează aceste acțiuni. Sunt obosiți, plictisiți,
depresivi și generează nefericire și publicului cu care intră în contact. Cu toții iubesc însă facerea de
binele, valorile, apreciază bunul simț și decența, dar acestea să fie realizate de alții, pentru ei, mai ales,
sau pentru alții.
Pe lângă viziunea interioară a fiecărui om față de moralitatea sa și a oamenilor cu care intră în

3
 Doru Diana-Florina, master drept privat

contact, pe lângă această problemă a conștiinței fiecăruia, cealaltă față a moralității are în vedere
coexistența oamenilor; actualmente problema moralității omenirii se manifestă la nivel global.
Societățile umane contemporane manifestă o nevoie sporită de morală.
Morala își asumă trei funcții esențiale în societățile umane contemporane. Prima și poate cea
mai importantă ar fi aceea că etica asigură realizarea obiectivelor sociale. Dacă cetățenii trăiesc într-o
societate morală, obiectivele sociale pot fi atinse într-un mod ușor și accesibil, fără consecințe negative.
Cele mai importante obiective sociale, astăzi, ar fi legate de: sistemul de guvernământ democratic,
justiția, libertatea, bunăstarea socială, securitatea, în sensul de siguranța a cetățenilor. A doua funcție a
moralității în zilele noastre ar fi aceea că ea asigură oamenilor realizarea unor obiective psihologice. Cu
alte cuvinte, atunci când omul trăiește într-o societate morală, această îi conferă pe lângă atingerea
obiectivelor sociale dorite de individ, și anumite obiective psihologice. O persoana care trăiește moral
diferă foarte mult din punct de vedere psihologic de o persoană care nu are o viață morală. O persoană
care urmează și trăiește o viață morală se simte mai liniștită în sinele său interior și trăiește cu bucurie,
cu recunoștință și găsește sau își dă un sens vieții. Această funcție pe care etica o asigură vieții umane
este una mai mult individuală și psihologică și mai puțin socială și despre ea am vorbit în prima parte a
prezentei lucrări.
Cea de-a treia funcție pe care etica o asigură ființei umane este faptul că ea creează o
transformare spirituală în interiorul ființei umane, iar această transformare este ceva mult mai înalt
decât bucuria, satisfacția, găsirea sensului vieții. Transformarea spirituală înseamnă că omul se schimbă
treptat de la starea sa reală, actuală, către un alt fel de om, astfel încât el simte și devine diferit, în timp,
în funcție de tendințele și nevoile sale. Atunci când acționezi moral, de exemplu, realizezi acte de
caritate, prima funcție a moralității, cea socială, este îndeplinită; astfel contribui la bunăstarea și
securitatea socială a celui pe care îl ajuți. Caritatea arată și cea de-a doua funcție a moralității despre
care vorbeam, aceea de a avea o satisfacție interioară atunci când îl ajuți pe celălalt, te simți bine,
liniștit, sentiment pe care nu l-ai avea dacă nu îl ajuți pe cel sărac, îl îndepărtezi, îl cerți, îl alungi, iar
sentimentul pe care îl ai, dacă acționezi astfel, este cel de tensiune interioară și supărare. Cea de-a treia
funcție a moralității are legătură cu relația omului cu materialismul, bogăția, faima, prestigiul și
recunoașterea în societate, cu ambiția lui de a avea cât mai multe și de a fi cât mai bun prin comparație
și în concurență cu ceilalți. Când la un om lipsește această dorință și înclinație către bogăție, faimă,
prestigiu, materialism, aceasta reprezintă transformarea morală a respectivei persoane, care devine mai

4
 Doru Diana-Florina, master drept privat

matură și mai elevată din punct de vedere al orizontului său. Dacă cea de-a doua funcție a moralei
asigură persoanei calm, liniște, serenitate, însă îi poate aduce și tulburare, anxietate, frustrare, ultima
funcție a moralei asigură o creștere a personalității persoanei, ea trăiește într-un sens moral, iar
circumnstanța sa existențială este mai vastă decât înainte.
Cât privește relația omului cu moralitatea, Terra are nevoie astăzi mai mult de moralitate decât
în trecut. După cel de-al Doilea Razboi Mondial, nevoia oamenilor pentru moralitate a devenit
esențială. În trecut, nevoia oamenilor de a fi morali era de asemenea esențială, însă doar în ceea ce
privește calitatea. De exemplu, societățile antice puteau fi imorale, dar lipsa de moralitate nu ar fi
condus la dispariția oamenilor. În prezent, lumea este expusă la anumite pericole: apariția și
posibilitatea războiului atomic, poluarea apei și a aerului, defrișările masive și dispariția spațiilor verzi
cu impact asupra sănătații oamenilor, modificarea genelor umane, apariția noilor boli cauzate de
influențarea naturii prin folosirea elementelor chimice.
Aceste pericole și daune aduse naturii noastre biologice sunt legate de cantitatea vieții umane și
sunt cauzate de societatea de consum; consumul exagerat reprezinta unul dintre cele mai mari vicii
morale, sociale, actuale.
Natura pe care am poluat-o a condus la apariția de noi boli pentru care cercetătorii nu găsesc un
tratament. Acest proces continuu de poluare a naturii face ca o persoană tratată pentru o anumită boală
să fie predispusă să dezvolte alte tipuri de boli, mai grave.
Tehnologia avansată a condus la dezvoltarea armelor nucleare, a căror utilizare a avut
consecințe devastatoare în cel de-al Doilea Război Mondial. Cunoaștem efectele pe care aceste arme le
pot avea asupra omenirii. Dacă în trecut au avut loc zeci de mii de războaie, oamenii au ucis, au jefuit,
au distrus, toate acestea nu au avut consecințe extinctive asupra rasei umane. În prezent, o persoană
poate în câteva minute și prin apăsarea unui buton să distrugă mai mult decât au făcut-o toate crimele și
infracțiunile care au avut loc în istoria umană. Dacă o persoană absolut imorală ajunge într-o funcție
care să-i permită accesul la o astfel de putere, umanitatea este în pericol.
Dacă acum câteva sute de ani, Imperiul Otoman cucerea Moldova, acest lucru ar fi rămas fără
repercusiuni asupra celorlalte părți ale lumii; oamenii din alte regiuni și-ar fi continuat existența ca și
cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În prezent, dacă există un conflict într-o anumită parte a lumii și se
folosesc armele produse de tehnologia de astăzi, restul oamenilor din alte regiuni nu mai pot trăi
normal, fără a fi afectați de eveniment.

5
 Doru Diana-Florina, master drept privat

Societatea de consum de astăzi a condus la diminuarea proceselor naturale și normale de

obținere a resurselor. În goana lor după profit, oamenii distrug natura, sănătatea și viitorul acestei
planete. Consecințele pe care le trăim astăzi sunt urmarea lipsei de moralitate pe care au manifestat-o
oamenii, care, ajunși într-o poziție care le permitea să aleagă între a acționa moral sau imoral, au ales să
distrugă pentru binele propriu și bunăstarea personală, acest lucru fiind escamotat sub ideea de progres
economic, tehnologic și social. Realitatea este cu totul alta. Este adevărat că probabil cei care și-au
asumat asemenea decizii nu au prevăzut ceea ce avea să urmeze, greșeala lor fiind aceea de a acorda
prioritate în viața lor materialismului și propriilor ambiții de bunăstare, faimă, putere. Având în vedere
efectele pe care deciziile acestor oameni le au asupra viitorului întregii omeniri și funcției morale
descrise mai sus, putem conchide că acești oameni nu au trăit o viață morală, iar cea de-a treia funcție
pe care morala o conferă ființei umane, transformarea interioară, la acești indivizi nu a avut loc. Mai
grav este faptul că, deși, în prezent se cunosc efectele devastatoare pe care practicile pe care se
fundamentează societatea de consum le au asupra vieții umane, asupra sănătății și bunăstării viitoare a
noastre ca rasă, această cunoaștere nu influențează cu nimic comportamentul celor chemați să decidă
asupra viitorului tuturor, ceea ce demonstrează faptul că din această perspectivă acești oameni care
controlează și pun în mișcare societatea de consum acționează imoral. Cunoaștem afirmația lui Gandhi
referitoare la faptul că este necesar ca tu însuți să fii un exemplu pentru ceilalți și să te comporți astfel
cum ți-ai dori să se comporte ceilalți cu tine. Poate considerăm că nu acționăm imoral dacă nu aruncăm
hârtia în coșul de gunoi sau nu folosim materiale biodegradabile sau cumpărăm produsele modificate
chimic și genetic. Totuși, dacă analizăm situația la nivel global, în astfel de situații acționăm imoral.
Părerile de rău de mai târziu nu își vor avea rostul. De pildă, regretele lui Albert Einstein, inventatorul
bombei atomice, după evenimentele de la Hiroshima și Nagasaki nu au contat față de dezastrul care a
urmat.
Astfel, dacă viața în trecut era imorală, aceasta nu afecta umanitatea la o asemenea măsura în
care lipsa moralității să conducă la distugerea lumii; globalizarea, progresul tehnic și implicațiile
economicului asupra tuturor guvernelor, în lipsa unei conduite morale din partea umanității în
ansamblul ei și a fiecărui individ împreună, amenință însăși existența umană.
În concluzie, cunoașterea implicațiilor moralei, pe de o parte asupra vieții interioare, personale a
unei persoane, iar pe de altă parte asupra societății și umanității în ansamblul ei este deosebit de
importantă, prima datorită consecințelor pe care le are asupra stării și conștiinței persoanei,

6
 Doru Diana-Florina, master drept privat

determinându-i comportamentul și modul de acțiune și influențând la nivelul societății, viața și

obiectivele unei societăți, iar cea de-a doua întrucât poate avea efecte devastatoare asupra viitorului
umanității.
Bibliografie:
- Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, editura Hamangiu, București, 2017;
- http://www.toupie.org/Dictionnaire/Morale.htm (consultat la 10 ian. 2019);
- https://la-philosophie.com/la-conscience-philosophie (consultat la 10 ian. 2019);
- https://la-philosophie.com/kant-philosophie (consultat la 10 ian. 2019);
- https://doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/constiinta-este-sfatuitorul-martorul-judecatorul-nostru (consultat la 10
ian. 2019)