S.

Freud-O PERSPECTIVA PSIHANALITICA ASUPRA

INTERPRETĂRII VISELOR

Marin Alexandra Maria

Clasa: aX-aG
Disciplina:Psihologie

1
 Cuprins
 Teoria freudiana asupra visului
 Dom
 Domeniul și istoricul psihanalizei
 Concluzie

Teoria freudiană asupra visului

2
Sigmund Freud este cel care are meritul de a considera ca visul are un sens si tot el
este cel care a căutat sa descifreze mecanismele prin care este încifrat acest sens in
vis. El a fost primul care a afirmat ca visele nu sunt rezultatul întâmplării ci ele
exprima gândurile si problemele noastre conștiente.
Freud considera ca visul exprima un mesaj al inconștientului (cel mai profund nivel al
aparatului psihic ) iar interpretarea viselor reprezintă dupa Sigmund Freud "calea
regala de deslușire a inconștientului ". Tot Freud susține ca "visul exprima
satisfacerea in plan halucinatoriu a unei plan halucinatoriu a unei dorite", dorința care
in planul relații nu se poate realiza, fiind refulata (respinsa ) de cenzura conștiinței .
Totodata exista si "coșmarul de repetiție " al unor evenimente traumatice in care se
repeta in vis scena traumatizanta (actorii, decorurile ) fie intr-o forma aidoma cu cea
întamplata în realitate fie intr-o forma simbolica, modificata de procedeele de
elaborare a visului. Acest vis terifiant ar avea rolul procesării de către mintea umana
a evenimentului traumatizant, al metabolizării, depășirii sale si a diminuării afectului
asociat acestui eveniment.
Psihanaliticii considera ca “visul este un limbaj “ care are rolul de a ne dezvălui
inconștientul in plină desfășurare a acestui eveniment.
Metoda psihanalitica este o metoda de cercetare și o tehnica terapeutica ce își
propune indentificarea traumei și constientizarea sa prin analiza inconștientului
(analiza unor simptome psihosomatice ,analiza viselor ,a actelor ratate -greșeli de
vorbire sau scriere etc.)

Sigmund Freud a fost catalizatorul psihanalizei și interpretării viselor, primul care s-a
îndepărtat de teoriile ce susțineau visul în asociere cu stimulii fizici sau cu profeții și daruri
divine și a încercat o abordare științifică. Metoda sa de interpretare lăsa loc de scepticism, așa
cum vedem în practica lui, chiar dacă în teorie a încercat să afișeze un caracter științific rigid
pentru a conferi abordării sale încredere și validitate în ochii psihologilor. Din practica sa
reiese că interpretarea viselor are la bază „tactul” cu care a fost înzestrat analistul sau pe care
l-a dezvoltat în anii de practică psihanalitică.

Freud a creat o cultură modernă a visului, distinctă, fiind în același timp informat cu privire la
capitolele anterioare ce prezentau visul până în secolul XIX. El a examinat influențele și
divergențele abordărilor anterioare, ceea ce a încadrat și mai bine caracterul inovativ al teoriei
sale. Receptarea acesteia în secolul XX a ilustrat curiozitatea generală legată de implicațiile
clinice și auto-analitice și a aprins fascinația pentru automatismul psihicului și interesul pentru
explicațiile relației dintre manifestări și conținutul latent. Visul ajuta la înțelegerea dorințelor
inconștiente, interpretarea la înțelegerea deplasării dorinței către acțiuni și interacțiuni (și nu
numai); și releva emoții care nu au mai vizitat gândurile unei persoane până atunci, ce
transformau experiența umană conștientă.

3
Factorii care pot declanșa visele :

factori externi (zgomote, lumina puternica, mirosuri ) . De exemplu daca dormim intr-
un mediu in care exista multa gălăgie putem visa războaie , revoluții etc.
factori fiziologici (foame, sete, nevoia de a urina, nevoi sexuale ) . Dacă nevoia
respectiva este foarte intensa se va satisface iluzoriu in vis.
factori din sfera motivațională : dorințe din copilărie, dorințe actuale, interese.

Exista, in principal, doua funcții psihologice ale visului:

funcția de descărcare a unei energii acumulate sau rolul de catharsis al visului-teoria

freudiana
funcția adaptiva- care la nivelul Eului are rol de a fixa acele informații, de a memora
materiale care prezintă o încărcătura afectiva sau de a rezolva anumite probleme
care ne frământa in perioada diurna si in procesul yctivitatii creative

Caracteristicile: viselor:

au la baza un eveniment din ziua precedenta petrecut in starea de veghe;

sunt acte psihice inteligibile (chiar daca unele vise par absurde - au întotdeauna un
sens )
sunt declanșate de o dorința nesatisfăcută in realitate, iar visul încearcă satisfcerea
ei (mai mult sau mai puțin deghizata ) . In visele copiilor dorința este realizata in vis
nedeformat;
au rolul de a proteja somnul (de exemplu daca ne este sete, visam ca bem apa )
înglobează doua tendințe opuse, una este nevoia de somn iar cea de-a doua caută
sa descarce o stare de tensiune psihica, generata de existenta unei dorințe
instinctuale inconștiente .

Etapele analizării unui vis:

A analiza un vis presupune ca subiectul (pacientul ) sa relateze int-un mod cat mai
amănunțit visul, cu cat mai multe detalii. Apoi persoana este rugata sa atribuie un
sens celor relatate si totodata sa folosească metoda asociației libere a gândurilor
adică sa relateze toate asocierile (legăturile ) – fără sa se cenzureze - pe care la face
intre vis si aspectele psihice care-i vin in minte in legătura cu visul (viața sa din
prezent si preocupările sale personale ) . Subiectul este rugat sa nu omită nimic chiar
daca pare banal si fără legătura cu visul, pentru ca daca i-a venit in minte ceva in
timp ce relata visul cu certitudine are o legătura cu acesta.

Aceasta prima etapa exprima culegerea datelor despre visul respectiv.

Urmează apoi etapa dificila numita interpretarea visului. A interpreta înseamnă a găsi
un sens acelui vis. Aceasta poate fi îngreunată de mai multi factori: anumite
prejudecăți ale celui care visează sau chiar ale terapeutului, "rezistentele"
subiectului la materialul oniric - amintiri traumatizante din copilărie care au fost
refulate (reprimate ) sau conținuturi cu caracter sexual. Rezistenta subiectului se
manifesta prin dificultatea sa de a accepta partea ascunsa a ființei sale, numita
inconștient, si devoalarea ei pe măsura ce subiectul este pregătit sa o descopere.
Are loc o dezvăluire lenta, lucrându--se in ritmul subiectului, ritm pe care terapeutul

4
trebuie sa-l respecte.

Terapeutul, in timpul analizării visului trebuie sa manifeste o atitudine de neutralitate

binevoitoare adică sa manifeste bunăvoința fata de pacient dar fără o implicare
emoțională in problemele acestuia. Totodata se recomanda amândurora sa
manifeste o stare de atenție flotanta focalizându-se in mod egal asupra elementelor
de discurs fără a acorda o atenție mai mare sau mai mica unora dintre ele.

Conținuturilor visului:

Visele au doua conținuturi: conținutul manifest (filmul visului ) sau ceea ce ne

amintim când ne trezim - sentimente, idei, imagini - si conținutul latent care conține
ideile ascunse ale visului si care trebuie decodificat pentru a înțelege semnificația
visului. Legătura intre cele doua conținuturi se face prin interpretare visului.

Conținutul manifest al visului prezintă anumite caracteristici: poate fi lacunar (lipsesc

anumite elemente ) uneori este ininteligibil (pare lipsit de logica ) iar in unele situații
este lipsit de orice încărcătura afectiva (persoanei care visează , visul nu-i trezește
nicio emoție ) . Pentru a descifra conținutul latent al visului se apelează la
psihanaliza. In interpretare se tine cont de mai multe elemente: amintiri din ziua
anterioara, amintiri si dorințe din copilărie, senzații corporale, relația cu
psihoterapeutul. Conținutul latent are trăsături opuse celui manifest: este complet,
este inteligibil (are un sens ) si este impregnat de emoții si sentimente.

Conținutul manifest si conținutul latent sunt doua fațete ale aceleiași medalii
exprimate in limbaje diferite. Trecerea de la conținutul manifest la conținutul latent se
face prin travaliul visului, procedeu prin care se trece de la limbajul coerent, inteligibil
si incarcat afectiv la un limbaj încifrat, simbolic. Scopul travaliului visului este acela
de a proteja somnul adică de a-i permite celui care visează continuarea somnului.
Trecerea de la conținutul latent la cel manifest adică de la limbajul încifrat,
ininteligibil, la a construi sensul unu vis se realizează prin procedeul numit
interpretare. Astfel prin acest procedeu, visul se transforma dintr-un film care are o
durata foarte scurta, de câteva secunde - fiind prezentat cu o viteza foarte mare -
intr-un film care durează câteva zeci de minute.

Tipuri de vise (Sigmund Freud ):

Vise de tip infantil sunt acele tipuri de vise in care in vis îndeplinirea dorinței apare
nedeghizata (daca suntem îndrăgostite de un băiat si am dori ca acesta sa ne sărute
atunci in vis vom visa ca ne sărutam cu el ) .

Visele de tip adult pot fi stat vise clare, coerente (dar care, la prima vedere, nu au
nicio legătura cu realitatea ) si vise lipsite de coerenta, ilogice sau chiar absurde.

Visele adulților par a nu avea nicio legătura cu realitatea diurna a subiectului încurcat
apare cenzura iar dorința nu se mai exprima direct in vis. Trecerea de la conținutul
manifest la conținutul latent se realizează prin patru procedee:

Condensarea se referă la prescurtarea continuului manifest al viului in comparație cu

conținutul latent. Dacă atunci când încearcă sa povestească visul, subiectului ii ia 2-3

5
minute, atunci când încerca sa descifreze sensul visului, se poate întâmpla sa
dureze întreaga ședinta terapeutica. In procesul condensarii se utilizează atât
asemănările cat si elementele de contrarietate intre elementele visului.

Deplasarea presupune schimbarea intensității reprezentărilor adică ceea ce in

conținutul manifest apare accentuat, este lipsit de importanta in conținutul latent si
invers. Suntem orientați in vis asupra unor aspecte, dar când analizam visul, capată
o semnificație deosebita amănuntele. In procesul deplasării se utilizează foarte
frecvent simbolurile atât cele universale cat si cele individuale. Ca simboluri
universale: cuțitul, bastonul, umbrela, melcul, șarpele sunt considerate simboluri
falice, iar cutiile, sobele, peșterile sunt considerate simboluri ale corpului femeii care
este asociat cu funcția receptiva si reproductivă .

Figurabilitatea presupune înlocuirea unei idei abstracte printr-o imagine vizuala.

Aceasta substituire a unui gând abstract printr-o imagine concreta, da senzația de
absurd a unui vis.

Elaborarea secundara este un procedeu prin care uneori visul începe sa capete un
aspect mai coerent, mai inteligibil; acest fapt se petrece fie in preajma trezirii, fie in
momentul relatării visului.

Concepția lui Carl Gustav Jung despre vis:

Jung considera visul ca pe un mesager al inconștientului care are rolul de a dezvălui

secretele care scapă părți conștiente a ființei noastre. Jung considera ca si mentorul
sau Freud, ca pana si cel mai banal si nesemnificativ vis, daca este analizat,
dezvăluie aspecte psihice semnificative.

Inconștientul, partea abisala a aparatului psihic poate fi descifrat si prin analiza

visului. In vis pe lângă materialul furnizat de inconștientul personal, de propria
experiența, pot apărea alte ficțiuni care au un caracter fantasmatic, mitic (arhetipul ) .
Ele sunt pulsiuni care se percep sub forma de fantasme sau imagini simbolice.
Arhetipurile sunt încărcate de energie, fapt care generează o intensa capacitate de
emoționare si ele stau la baza fabricării unor vise. Acestea sunt reprezentări
ereditare ale psihicului nostru, ancestrale; ele exprima ceva ce a existat întotdeauna.
(de exemplu, arhetipul "salvatorului" referitor la psiholog ) .

Jung considera ca exista si vise premonitorii care au menirea de a semnala un

pericol, ale cărui semne s-au adunat de multa vreme in inconștient si vise care au in
conținutul lor idei noi, originale, creatoare (soluții ștințifice pentru anumite
probleme ) .

Limbajul specific visului este simbolul. Simbolurile pot fi de doua tipuri: simboluri
naturale, care se referă la arhetipuri si simboluri culturale care presupun existenta
unor imagini colective transmise in forma orala sau scrisa. Visele noastre nu sunt
altceva decât niște mesageri care transmit informații din partea pulsionala spre sfera
conștienta, raionala a ființei noastre.

Una din funcțiile de baza ale visului in viziunea lui Jung este funcția compensatorie si
anume aceea de a restabili echilibrul nostru psihologic cu ajutorul visului. O alta

6
funcție a visului este cea premonitorie care are rolul de a semnala un pericol ale
cărui semne s-au adunat de multa vreme in inconștient. Totodata visul are si o
funcție de comunicare, el reprezentând o forma de manifestare unica, originala,
personala si importanta a inconștientului. Inconștientul persoanei se adresează celui
care visează prin intermediul simbolurilor, de aceea visul este incarcat de sens si are
o semnificație doar pentru persoana însăși . Si tot din acest motiv, interpretarea
viselor, de către autorul ei sau de către psihanalist, se face nu prin aplicarea unor
reguli mecanice (unor ghiduri prefabricate ) ci prin apelul la experiența personala a
celui care visează .

Domeniul și istoricul psihanalizei

7
 Concluzie

Înainte să „i se dezvăluie” lui Sigmund Freud „secretul visului” și să-i contureze o

formă psihanalitică, visul a fost cuprins de două grupuri de teorii: teoria somatică
și cea populară.

Teoria somatică, așa cum sugerează și termenul, susținea că visul este rezultatul
organic al diminuării activității cerebrale în timpul somnului. Este un punct bun de
pornire, însă lipsesc mulți alți factori ce ar trebui luați în considerare.

Când dormim, psihicul este mai izolat de alt psihic și de lumea exterioară în
general, având un material mai limitat de prelucrat. Orientarea este spre „înăuntru”,
iar factorii externi nu mai influențează direct psihicul; deci informațiile și afectele
resimțite sunt luate din trecutul recent sau îndepărtat al persoanei ce visează.
Suntem influențați de toate evenimentele din viețile noastre (incluzându-le,
bineînțeles, pe cele psihice), din toate momentele; iar ele determină ce conținut va
apărea în vis, nu este nimic întâmplător. Conținutul unui vis face referire la ceva
marcant într-o anumită măsură, iar mesajul inconștient poate să reapară în alte vise
sub alte forme, până este relevat prin intermediul asocierilor libere și interpretărilor
(metode psihanalitice), prelucrat, integrat conștient, funcțional, astfel încât să nu
mai afecteze viața individului și să nu mai producă vise despre acesta care cer o
rezolvare sau o rezoluție.

Cu cât visăm mai profund, adică cu cât e redusă mai mult activitatea psihică din
starea de veghe, cu atât visul se va desprinde mai tare de realitate și va deveni mai
ilogic. Având în minte acest aspect, am putea spune chiar că un vis bizar, neclar,
abstract, fără sens – este un vis care indică sănătate psihică, normalitate onirică. De
exemplu, conținutul visului unei persoane diagnosticate cu schizofrenie este mai
puțin elaborat, sunt prezente mai multe fețe familiare și sunt mai puțin bizare.
Absurditatea unui vis indică o îndepărtare de realitate, iar elementele reale sunt
îmbrăcate în diverse metafore sau poartă diverse măști în visele persoanelor
sănătoase, pentru a „proteja” psihicul de conținuturile inconștiente ce pot fi deseori
prea brutale pentru a le conștientiza în forma lor pură în timpul visului.

Cu toate acestea, concluzionăm că teoria somatică nu poate explica funcția visului,

lipsește explicația conținutului: de ce visăm anumite lucruri; pare că este doar ceva
ce există și atât.

Teoriile populare au existat încă din antichitate – acestea priveau visul ca pe un

purtător al unui mesaj divin inițial, prin intermediul căruia comunica lumea zeilor

8
sau divinitatea cu oamenii. Uneori, visului îi era atribuită o valoare profetică,
fiindu-le comunicat oamenilor ce urma să se întâmple.

Ulterior, în poporul nostru, „interpretarea viselor” se făcea prin descifrarea lor.

Vedem așadar că activitatea interumană a existat, însă nu avea o bază științifică, ci
totul era transmis din generație în generație, în fiecare cultură.

Conceptul care stă la baza metodei este următorul: visul este descompus în
elemente componente, care sunt traduse cu ajutorul unui dicționar de simboluri
onirice (o „carte de vise” sau un „dicționar de vise”), iar până să apară în scris, de
cunoștințele predate de generațiile anterioare. Rolul interpretului este de a lega
toate sensurile parțiale oferite de înțelepciunea strămoșilor, obținute prin traducerea
simbolurilor individuale care au apărut în vis, astfel încât să rezulte un întreg cu
sens, pliat pe caracteristicile vieții persoanei căreia îi aparține visul.

Rolul visului in viziunea lui Carl Gustav Jung ar fi acela de a integra aspectele inconștiente ale
aparatului psihic cu cele conștiente. Si Jung considera ca si Freud ca orice interpretare rămâne sterila
atât timp cat nu este validata de autorul visului. Mesajul transmis de inconștient conștientului prin
intermediul visului se realizează prin diverse simboluri care trebuie decriptate in acord cu viața
subiectului fără nicio idee preconceputa. Decriptarea semnificației din imaginea simbolica a visului se
realizează treptat si se comunica progresiv subiectului pe măsura ce acesta este pregătit sa ia act de
propriul inconștient si sa conștientizeze "petele oarbe" ale propriului psihism.
Visele se modifica in timpul anumitor tulburări psihice, de exemplu la bolnavii depresivi care suferă de
insomnii, trezirea timpurie ar avea si rolul de "mecanism de apărare "pentru a împiedica declasarea
viselor, știut fiind faptul ca visele depresivilor, ale anxiosilor sunt vise terifiante, adevărate coșmaruri iar
starea lor psihica deprimanta, angoasanta, negativa se prelungește si-n timpul somnului.
Utilizarea analizei viselor in anumite tehnici psihoterapeutice (psihanaliza, psihoterapia psihanalitica )
poate fi foarte utila in procesul autocunoașterii, in relevarea parții "ascunse" a ființei noastre
(inconștientul ) in descoperirea doritelor, a celor mai intime gânduri ale noastre precum si in procesul
rezolvării unor situații de viața (visele prospective ) .
S.Freud ajunge la următoarele concluzii :
-existența unui psihism inconștient , in interiorul căruia individul înmagazinează propriile sale
experiențe
-intervenția acestei sfere ,denumită inconștient ,in viața conștientă sub forma de
complexe ,conflicte ,simptome clinice
-aceste intervenții ale inconștientului in sfera conștientă de transforma in comportamente și acțiuni ,
având la baza motivațiile fictive ale inconștientului pulsiunile acestuia