Teorii si concepte in pragmatica lingvisticd J. L. Austin si teoria actelor de limbaj . How to do things with words publicaté in 1962 constituie actul de nastere al pragmaticii, al teoriei actelor de imbaj. fe G. Lane in introducerea la traducerea in franceza a lucrarii, Quand dire c'est faire precizeaz c& teoria lui Austin ie la ideea c& limbajul obisnuit trebuie si fie ceea ce pleaca d ghideaza abordarea faptelor de limb& (AUSTIN, 1972:12). LE 1.1. Enunturi constatative. Spre deosebire de filozofi, ‘Austin araté cd pe linga afirmatiile care descriu o stare de lucruri, exist si intrebari sau exclamatii, fraze care exprima ordine, dorinte si care trebuie privite si discutate in alt mod. Doar afirmatiilor care descriu o stare de lucruri sau care afirma un fapt li se poate atribui o valoare de adevar. Astfel, enunfuri ca: 53Teorii $i concepte in pragmatica lingvisicg Pisica Mariei este jucdtusa. ‘Mamaia este o stafiune a litoralului rom Bunica Andreei a murit. . yanese. o valoare de adevar gi pe sunt enunturi cirora li se poate atribui avem decét si ne care Austin le numeste constatative Nu raportam la realitate pentru a stabili daci aceste enunfuri sunt adevarate-sau false. act’ pisica pe care 0 are Maria mu este juctisa, enuntul | este fals, x Enunful 2 este conform eu realitatea. pl ‘Ducd bunica Andreei trdieste.emunful 3 este fals far daci ea nu mai traieste, enuntul este adevéirat. 1.2. Enunturi performative. Aceste enunturi nu descriu o stare de lucruri, nu raporteazd, nu constaté ceva anume si nu pot fi adevirate sau false. Enuntarea insasi reprezinta executarea unei actiuni: = Da, il iau in cdsatorie pe X. - Las mostenire acest computer fratelui meu. = Pariez pe o sutd de euro cd méine va cdstiga Steaua. - Botez aceastit navi , Queen Elizabeth”. Prin aceste enunturi care nu sunt nici adevarate, nici fals vorbitorul face ceva, produce niste acte: ia in cisitorie pe cineva, las mostenire un computer fratelui_ stu, pariaz’ pe suma de o suti de euro ca echipa Steaua va castiga etc. Alegerea acestei denumiri arati ci a produce un enunf inseamna, de fapt, a executa o actiune, ,,performativ” are la 34Teorii si concepte in pragmatica lingyistica aE ee ee ee otigine verbul .fo perform” din limba engleza, care inseamna a produce, arealiza. Unele sunt declarative: = Declar rizboi altele sunt contractuale: - Pariez pe 100000 euro cd acest cal va cdstiga cursa. Enuntarea constituie singurul element necesar pentru ca actul sa fie executat si in acest fel si creeze, sa instaureze 0 realitate. Enunturilor performative nu li se pot atribui valori de adevar, ele depind, ins, de ceea ce numeste Austin conditii de sueces, ceea ce ar presupune un cadru adecvat, circumstante adecvate si un anume suport fizic si mental (de exemplu, 0 persoand care promite trebuie si aiba intentia sa realizeze ceea ce promite sau este nevoie de un cadru institutional potrivit si de-o anume persoand ca si poatd spune: Vadeclar casatorii sica urmare, cei doi chiar si fie cisdtoriti.) Distinctia dintre un_constatativ si un_perfe aceea dintre a zice si a face. Dac ne propunem s& comparam enunfurile -Alerg. \/ - Ma scuz pentru intérziere. Vv 55Teorii si concepte in pragmatica lingvistica si raportul dintre a zice gi a face in cazul celor dowd procese a alerga si a se scuza, observam c& enuntiatorul poate si alerge si far si spun ci alearg’ in timp ce pentru Ma scuz pentry intérziere. — enuntiatorul nu se poate scuza fara a spune ,,ma scuz...", Astfel faptul de a alerga este independent de enunfarea lui Alerg., iar faptul de a se scuza depinde direct de enuntare, scuzele se cer chiar prin enuntare. indeplinirea lui a se scuza este in functie de enuntare si nu este © consecinfa a enunfarii. 1.2.1. Condifii de reusiti. Pentru 0 functionare a unui performative nevoie de indeplinirea mai multor condifi - Conditiile de tip A tin existenfa unei anumite proceduri recunoscute prin conventie care poate cuprinde si anumite cuvinte dotate prin conventie cu un anume efect. = Condifiile de tip B. arati ci persoanele i circumstantele trebuie sa fie cele care pot invoca procedura in discutie. ~ Conditiile de tip C_mentioneazi cd aceasti procedura trebuie si fie executati corect gi integral de c&tre tofi participantii, ceea ce implicd ganduri, sentimente sau un anume comportament. Daca aceste condifii sunt incdleate, se produc esecuri sau acte esuate, De exemplu, cineva nu poate lisa mostenire ceea ce nu are, pinguinii nu pot fi botezafi. Se poate intmpla ca enunfurile si fie produse sub constrangere sau din 56Teorii si concepte in pragmatica lingvistiea intamplare (cea ce inseamna c& exista factori care diminueaza sau anuleazi responsabilitatea agentului), uneori esecurile se pot produce si in urma unor neinfelegeri. J.Searle este cel care va ocupa stabili conditiile necesare pentru reusita actelor de limbaj (vezi cap3). 1.2.2. Performative explicite vs performative implicite. O alti distinctie importanta pe care 0 face Austin ite si performativele este cea dintre performativele expli primare sau implicit. - performative explicite, Exist’ enunfuri performative care contin expresii semnificative si clare de tipul ,eu spun”, cu promit”, .cu las mostenire”, care, de fapt, numese si actul indeplinit prin formularea enunfatii (a spune, a promite, a lisa mostenire). + Te rog sii mé lasi in pace. - Iti cer sa imi acorzi cdteva clipe. - Iti ordon sé faci stanga imprejur. Caracterul explicit face mai clara valoarea de enunfare. ite sau primare sunt cele de - performative imp! tipul : - Plecafi! echivalent cu ,,va ordon sa plecati”. 57Dar cererea de a pleca poate fi ficuté prin enunturi de tip diferit: ordon sa plecati! sfatuiesc sa plecaqi! & rog sa plecati! Circumstantele in care enuntul este performat la care se adaugi particularitatile de constructie conduc catre 0 intrepretare sau alta. Enunturi ca : ~ Sedinja este deschisa. ii, - Aisd cumperi pdine, lapte gi unt. - Qsdajungem acasé pana in seara. produse intr-o anume situatie au statutul unor enunturi performative. Una dintre concluziile la care ajunge Austin este ci orice fraza este potential performativéyceea ce se poate dovedi prin posibilitatea de a folosi pentru fi fe iecare dintre enunfuri un verb performativ care sa expliciteze forta performativa a frazei: Pentru i, - Declar cé sedinja este deschisa. Pentru ii, Iti cer sé cumperi pdine, lapte si unt. Pentru iii, - Ii promit ca 0 sa ajungem acasd pani in sear. In cazul_—_performativelor___explicite, marc Performativului se giseste in structura sintacticd a enunfului. 58Austin incearca sa stabileasca un inventar de elemente (opozitiile adevarat/fals_pentru, constatative si nereusit/reusit pentru performative. nu sunt suficiente) care apar in enunturile performative si care ar permite identificarea lor: ee . Teorii si concepte in pragmatica lingvisticd | a.— formele verbale de persoana I: numese .., pariez... promit. b.— verbele Ia imperativ: - Inchide fereastra! dar interpretarile pot fi diferite: - Inchide fereastra, daca vrei! - Bine, hai, inchide fereastra! - Inchide fereastra, dace indrdznesti! Imperativul poate trimite la mai multe acte: ordin, _promisiune, — cerere, sugestie, dorinti, — recomandare, pyigment. ‘Ceea ce trimite la valori performative diferite: - Poi sa inchizi fereastra - Trebuie sé inchizi fereastra - Ar trebui sd inchizi fereastra, c. — tonul vocii, ritmul, insistenta pot constitui instrumente de ghidare pentru interpretarea tipului de performativ ( ceea ce se reda mai greu in scris): - Esti rea! - avertisment ere eae rebare 59Teorii si concepte in pragmatica lingvisticg - Esti rea. - afirmatie - Esti rea!? - protest 4. — Adverbe si locutiuni adverbiale: {Fara indoialé te voi eduta. ~ Ai ajuns tu la timp, poate: - Ai ajuns tu la timp, cu siguranfd : fieimes ii = _ = Diferiti_relatori. ca: deci, prin prezenta, Cerere) / “Act, Delegatie, Proclamatie. Prin prezenta, sunte{i autorizat sd reprezentagi pe X in fafa oricdre autoritéi a statului italian. © alté marca ar fi putea fi consideraté prezenta unor cuvinte apartinand unei anume sfere semantice ca: prin prezenta, a autoriza. oe a Exist si semnale non-lingvistice care insotes¢ enunjarea $1 care pot indica tipul de performativ: gesturi facule cu ajutorul méinilor, ridicare din umeri, incruntare etc. Ceea ce ramane in: isi Is decisiv in. ili i : 7 stabilirea caracterului performativ al unui enunt si, de asemenea, al tipului de performatiy sunt circumstantele in care enuntul este performat. ‘¢ performat. Dar exist& si enunturi de tipul: Calitorii sunt avertizati cé traversey numai prin pasqj. reg. Intrarea interzisé. cai ferate se face 60Teorii si concepte in pragmatica lingvisticd de nu gasim nici una dintre marcile mentionate gi care totugi nt performative. 1.3. ‘Tipuri de act-de limbaj. fn incercarea de a tinge performativele de constatative, Austin ajunge sé yee cA prin producerea unui enunf, indeplinim, in mod , trei acte: 1. Actul foneti¢ prin care se produc anumite sunete, 0 ume fonatiune 2. Actul_fatie prin care se produc anumite cuvinte in mite constructii si cu 0 anumiti intonafie. Actul fatic implicd producerea actului fonetis nu si 3. Actul retic tructii, trimitem la un anume sens si la o anume referinfa.. Aceste trei acte constituie de fapt actul locutionar. fn continuare, stabileste o alta distincfie intre trei acte, netic extrem de importanta in pragmatic’: - actul locutionar este actul prin care spunem ceva. - activitatea lingvistica propriu-zis’. Practic, acest act se eompune in act fonetic, act fatic si act,retic. Prin acest act, astruim enunturi in conformitate cu regulile unei limbi. - actul ilocutionar este ceea ce producem spunand prin el diul actului locutionar - astfel, punem intrebari sau pundem, dim un sfat, dim un verdict, pronun{am o senti a prin care) cu ajutorul unei anume 12. - actul perlocufionar este ceea ce realizim in urma i — sunt provocate anumite efecte asupra sentimentelor, 61Teorii gi concepte in pragmatica lingvistica gandurilor, actelor auditorului. Sunt consecil ele antrenate de spunere. In orice act ilocutionar existi un act, locutionar. fnjelegerea sensului actului locufionar condifionea7d reusita actului, iar un act ilocutionar nu este efectuat cu succes decat daca se produce un anume efect Existi si verbe care pot fi perlocutionare: a flata, a bucura, a amuza, a tachina, a utlizate pentru a denumi actele intrista, a convinge . Diferenta fata de: - Promit sa vin cu tine. unde actul ilocutionar al promisiunii se si realizeaz& este c& in: = Te flatez cu laudele mele. actul perlocutionar nu este obligatoriu s& se realizeze. Pentru Austin, actele ilocutionare sunt conventionale in timp ce actele perlocutionare nu sunt. De exemplu, un judecator poate decide ce acte locutionare gi ilocutionare au fost executate » dar nu si ce acte perlocutionare (de fapt, domeniul perlocutionarului este acoperit mai mult 4 psihologie). Austin a subliniat mai mult realizarile institutionale ale rolurilor ilocutionare din nevoia de a demonstra c& limbajt! constituie © panoplie de roluri conventionale care corespund unei game de acte de discurs recunoscute social. 62Teorii si concepte in pragmatica lingvisticat mare. Teoria actelor de 1.4, Clasele de acte ilocw jimbaj se construieste pe baza a “Austin, actul ilocutionar reprezinta, de fapt, 0 ,,valoare” sau o “forti” pe care actul locufionar 0 primeste prin decizia si inta celui care performeaz enuntul. Nu sensul literal al qo ‘elementelor componente induce tipul de act ilocutionar. Acelasi enunt poate fi avertisment, amenintare, promisiune, aserfiune etc. ‘Austin stabileste cinci. clase generale de enuntari cu ‘alori ilocutorii diferite. Valorile au fost stabilite si in urma consultirii listei de verbe din dictionar, verbe care pot induce aceste valori ilocutionare: telor ilocutionare. Pentru 1. Verdietivele! apar mai ales in enunturile unui juriu, ‘arbitru sau judecdtor. Poate fi vorba de o estimare, o evaluare sau o apreciere. ,,il s’agit essentiellement de se prononcer sur ce qu’on découvre a propos d'un fait ou d'une valeur, mais dont, pour différentes raisons, on peut difficilement étre sir” (pag, 153). Ar intra aici: a achita, a clasa, a condamna, a decreta, a aprecia, a estima, a caracteriza etc. 2.)E si influentelor. Este mai degraba .o judecati asupra a ceea ce ar trebui si fie decat asupra a cea ce este: se preconizeaz& cea ce ar trebui s fie decat si se aprecieze o situatie data” (p. 157). 63 — =Teorii si concepte in pragmatica lingvistice ua o numire, a vola, @ comanda, a ordona, Ar intra aici: ofe ir ispenda etc, a solicita, a ierta, a cere, a ruga, a implora, 4 SUSPS 3. ‘Comisivele se caracterizeazi prin a promite, a-si asuma ceva, Ele vizeazi un singur lucru: ,,s& oblige pe cel care o anumité conduita”(p. 159). Exemple din vorbeste si adopte juloo, aceasti clas’ sunt: a promite, a garanta, a marturisi, a se ic anui, a jura etc. angaja, ase opune, a paria, a pldinui, aju 4. Behabitative (=Comportamentale) (cf. trad. din IONESCU-RUXANDOIU, 2003) au legiturd cu atitudinile fata scuzele, recomandirile, de ceilalti, comportamentul social felicitirile, condoleanfele, multumirile etc. Austin evidentiazi un raport evident intre aceste verbe si, pe de-o parte, afirmarea sau descrierea sentimenteleor noastre si, pe de alta parte, exprimarea lor” (p. 161). Ele corespund unor verbe ca: a se scuza, a multumi, a felicita, a complimenta, a se scuza, aura bun venit, a protesta ete. 5. Expozitivele sunt utilizate in expuneri. Cu ajutorul lor se prezinté: ,explicatia unui mod de a vedea lucrurile, prezentarea unei argumentiri, clarificarea utilizarii si a referinfei cuvintelor” (p.162). Ele corespund unor verbe ca: @ raspunde, a ilustra, a da ca postulat, a nega, a obiecta, 4 remarca, a postula etc. _ Am putea spune c&, in general, a performa un act locutoriu este, totodata si eo ipso, @ performa un act ilocutoriu [illocutionary act], dups cum propun sé-1 numim. Astfel, atunci cand performam un act locutorit, 64Teorit si concepte in pragmatica lingvistica = ‘yom performa totodati acte ca ‘a pune o intrebare ori a da un raspuns, ada informatie ori o asigurare ori un avertisment, ‘a anunfa un verdict ori o intentic, a pronunta o sentinti, a face o numire ori un apel ori o criticd, i a identifica ori a descrie etc. | | (Depart de mine gindul dea pretinde c&i aceasta este o clasi perfect definith.) Expresia eo ipso nu ridicd nici o dificultate aici. Problema tine nai curind de numarul de sensuri diferte ale unei expresii att de vagi cum este in ce fel il folosim’ expresie care se poate referi chiar si la un act Jocutoriu, dar si la actele perlocutori, Ia care vom ajunge in curand. Atunci cand performam un act locutoriu, folosim vorbirea: dar cum anume 0 folosim? Pentru ci vorbirea are numeroase.functi. si @ putem folosi in diverse feluri; ntr-un anume sens — sensul (B).- actul nostru va fi diferit in functie de felul si de sensul in care ,,folosim” vorbirea in fiecare ocurentd. Enistd o diferent major’ intre a sfatui,.a sugera doar, ori a ordona efectiv, intre a promite la modul strict, ori a anunta doar o vagd intentie. .a.m.d. ‘Aeeste chestiuni pStrund intrucétva — desi intr-un mod nu lipsit de | | inoprecizie — in tertoriul gramaticii (vezi mai sus), dar asta nu ne impiedick Jirii dacti anumite cuvinte (0 anumité s& le discutim in termenii intreb Jocutie) au forfa unei intrebari, sau daci ar trebui fuate ca o estimare ete: Performarea unui act in acest al doilea si un nou sens am deschis-o ca find performarea unui act ,jlocutoriu”, ie, performarea unui act in spunerea a ceva [in saying something], opus performarii unui act de a spune ceva [of saying something]. Numesc actul astfel performat o ilocutie [ilocution), iar teoria difertelortipuri de functi ale imbii aici implicate 0 voi numi teoria ,fortelor ilocutorii” [illocutionary forces]. Se poate spune ca filozofii neglijeaz de prea mult timp aceasta cercetare, reducdnd toate problemele la probleme ale ,,folosirii locutiunilor”, sicd ,eroarca descriptiva” despre care am vorbit in prima noastra prelegere se datoreaza de cele mai multe ori confuziei in virtutea c&reia probleme tinind de prima categorie sunt Iuate drept probleme ale celei de-a doua. E adevarat, apele incep s& se desparta: sunt deja cétiva ani de cand infelegem din ce in ce mai clar c& circumstanfele unui enunt sunt deosebit de importante si c& vorbele folosite trebuie, intr-o masura sau alta, ,explicate” prin jcontextu” in care sunt menite s& fie spuse sau in care au fost efectiv spuse intr-un schimb lingvistic. Cu toate acestea, suntem poate inca prea astfel de explicatii in termeni de ,semnificafie a nutem folosi ,semnificatia” si cu referire la forta 65 — aTeorii si concepte in pragmatica Tingyisy ica ee eee a pion ca oneondaa [ile Ve jie intelese ca _un ordin” etc. dar vres—~ jfocutorie- ,Vorbele lui trebuie int un em vTesing ait intr forth si semnificaie (aceasta din urma fiind echiy stnsul si referinfa), Tot asa cum mi-a parut esenfial si disting int ferinta in cadrul semn i ficatiei. io 8 | ; sient in plus, avem aici o ilustrare a diferitelor ‘intrebuinfari ale expresie «folosirii ale limbii” sau ,folosirea unei propozitii” etc. .Folosire” [use} egy Un cuvant exasperant de ambiguu, aga cum este, de altfel, si cuviny) “cemnificatie” [meaning], pe care ne-a obisnuit sa-l lum in deradere, py, Jacrurile nu stau mai bine cu ,folosire”, care a ajuns s8-l inlocuiascé, Puen, foarte bine si limurim intru totul ,folosirea unei propozitii” in anumi| circumstante date, dac& e s& vorbim de actul locutoriu, fara s& ne referin ins vreun fel la folosirea sa in sensul actului ilocutoriu. jinainte de a preciza mai in amnunt aceast& notiune a actuly| ilocutoriu, propun s& contrastim actul locutoriu si actul ilocutoriu, luae impreund, cu un al treilea tip de act. intr-un sens anume (C), diferit de precedentele, a performa un act locutoriu, si prin aceasta si tin act ilocutoriu, poate fi sia performa un act de alt tip. A spune ceva va aduce deseori, ba chiar in mod obignuit, dupa sine producerea anumitor efecte asupra sentimentelor, gandurilor, sau actiunlor auditoriului, sau a vorbitorului, sau a altor persoane. $i se poate vorbi tocmai in vederea, cu intentia ori cu scopul de a produce astfel de fects Putem spune, atunci, c& vorbitorul a performat un act care ori trimite dor indirect la actul locutoriu ori ilocutoriu (C.a), ori nu trimite deloc la acest (Cb). Vom numi performarea unui act de acest tip performarea unui act »perlocutoriu” [perlocutionary act], iar actul performat, i vom num - ia special in cazurile (C.a) — 0 ,perlocutie” {perlocution]. Propun si m definim inc& foarte amanunfit aceasti idee — desigur, o definitie va fi in curdnd necesara; deocamdata si ne oprim la cdteva exemple: (1) Act (A) - Locutie , Mi-a spus: ,,.mpusc-o!”, intelegind prin ,,impused” impuscd, iar prin » referindu-se la ea, Act (B) —Iocutie_ M-a indemnat (sau m-a sfituit, mi-a ordonat etc.) si o impuse. S alent Te Seng 5 Act (C.a) - Perlocutie. M-a convins s-o impuse. LAG Cb) hot ud ibe nlnda tin ase leat 66Teorii si concepte in pragmatica lingvistied ee ee ie a a Via facut (sau m-a determinat etc.) -0 impuse. (22) Act (A) = locutic Act (B)— Ilocutie AA protestatimpotriva posibilititit ca eu s-0 fac ‘Act (C.b) M-a oprit, mi-a bagat mingile in cap ete. Mea scos din satite. JL Austin, Cum sd faci lucruri cu vorbe, pag.95-98 (1) Ceea ce ne intereseazi cu precidere in aceste prelegeri este si -a celui de-al doilea act, actul ilocutoriu, si si-1 ne concentrim atentia asupr JFeoeebim de celelalte dou. Tendinta generalé a filozofilor este sil treacd ccu vederea in favoarea celorl set distinct. Am vazut deja cum expresii ca ,semnificatie” ori pfolosire a propozitie”” sunt capabile si estompeze granita dintre actle locutoriu rere iloeutorii, Tar acum observim c& vorbind despre ,folosirea.limbii”, ajungem sé punem in pericol si distinetia dintre actele ilocutorii cele perlocutorii, Va trebui asadar sf le dstingem cu grija ct mai curind. S-ar Epune, la prima vedere, ca vorbi despre ,folosirea “limbii” pentru a sustine ceva sau a avertiza” nu diferd de ,folosirea wlimbii” pentru a convinge, @ jneita ori a alarma”. Totusi, pentru o departajare mai categorie’, despre prima vom spune cd este folosirea convensional, in sensu e8 aceasta poate Fi explcitaté prin formula performativa, pe cénd cealalté nu poate. Astfel putem spune ,Sustin cf” ori ,Te avertizez c8”, dar nu putem spune ».Te fonving c&” ofl ,Te alarmez.¢8”. Tot astfel, putem stabili precis dacé cineva susfinea ceva sau nu, fr a aborda micar chestiunea dacé prin aceasta convingea pe cineva sau nu. (2) Ca sa mergem mai departe, si spunem din capul locului o& cexpresia folosirea limbii” se poate referi Ia multe alte diverse lucruri (mt doar la actele ilocutorii si perlocutorii), de tipuri care nu intereseaza aici. De pildd, putem vorbi de , folosirea limbii” im vederea a ceva, sa zicem pentru glum; si putem folosi ,in” altfel decat pentru actul ilocutoriu, ca in spunerea lui ,p” glumeam (sau jucam un rol, sau scriam versuri)”; sau putem vorbi despre ,folosirea poeticd a limbii”, distincta de ,folosirea Jalte doua. Trebuie insi si spunem c& este un | limbii in poezie”. Aceste sensuri ale ,,folosirii limbii” nu au nimic de-a face 67 erTeorii si concepte in pragmatica lingvisticg [cu actual ilocutoriu, De exempla, daci spun ,Mergi si-adund, stele chzatoare”, va fi clar ce semnificatie si ce fort ilocutorie are enunful meu, dar nu va fi deloc sigur in care tip de ,folosiri” m& incadrez. Exist, pe Tanga acestea, etioliri, folosiri parazitare etc., oti diverse folosir” “neserioase” si nu tocmai normale”. Condifiile normale ale discursulu Teferential pot fi foarte bine suspendate, iar enuntul poate si nu fie deloc intentionat ca un act perlocutoriu standard (actul de a-l face pe ascultator si facd ceva), asa cum Walt,Whitman nu urméreste neaparat si-l faca pe vulturul libertatii sa se avante spre inaltimi, (3) Mai mult, unele dintre lucrurile pe care le facem” in conexitune cu actul de a spune ceva nu par, intuitiv vorbind, si se incadreze exact in une dintre aceste clase definite schematic, sau, cel mult, par si apartina vag de mai multe dintre ele ~ fara ins si se dovedeasca, la prima vedere cel putin, la fel de departate de cele trei acte precum gluma sau poezia. De pilda, insinuarea — prin care Kasim si se infeleaga ceva in sau prin spunerea a ceva ~ pare si implice un soi de conventie, precum in cazul actului ilocutoriu; dar mu pot spune ,.nsinuez ¢&”, iar dac& am zice-o, ar parea mai curand un efect retoric decit un act ilocutoriu.Un alt exemplu este situatia in care tradim 0 emofie. Putem trida o emotie in sau printr-un enunt, ca atunci cand injurim; dar nici aici nu-si au locul formulele performative. si celelalte instrumente ale actelor ilocutorii. Putem spune ci jurim ori cd injurim pentru a ne elibera de emofii. Sa observam inca o dati ‘c& actul ilocutoriu este un act. conventional: un act performat in conformitate cu o conventie. 4 Unmitoarele trei puncte au de-a face cu faptul c& actele noastre sunt tocmai acte. (4) Actele noastre fiind acte, deci performarea unor actiuni, este necesar s lum in calcul erorile la care orice actiune este expusd. Trebuie sé distingem in jpod sistematic intre ,actul de a face X” i.e. indeplinirea lui X, si. actul de a Bncerca si faci x”. in cazul ilocutiilor, trebuie s4 fim mereu pregatiti si trasim distinctia necesara, desi neobservata in mod obisnuit (cu exceptia unor cazuri rare), intre: __ (a) actul de a incerca sau de a-si propune performarea unui, anumit act ilocutoriu, si os (b) actul de a indeplini ori realiza-cu succes acest act. i Aceasta distinctie este, sau ar trebui sa fie, un loc comun al teorle imbii ce vizeaz& ,actiunile” in general. Mai devreme am atras ins atentit asupra relevantei ei deosebite in ce priveste performativele; este intotdeaunt osibil, de pild’, 84 incerci s4 mulfumesti cuiva ori s& incerci si informe? 68Teorii si concepte in pragmatica lingvistica [re cineva, dar pentru un motiv sau altul si nu reugesti — pentru ca {nterlocutorul nu e atent, sau iti ia vorbele drept o ironie, sau nu se simte ‘responsabil pentru faptele de care vorbesti etc. Distinctia va functiona si in cazul actelor locutorii, tocmai pentru c& sunt acte; doar cd erorile ai mai fi de tipul nereusitelor, ci mai degraba se vor datora nep articula cuvintele, ori de a ne exprima cu claritate etc. (5) De vreme ce actele noastre sunt actiuni, tebuie si Iuim ‘intotdeauna in calcul distincjia dintre efectele intenfionate si cele neintenfionate pe care actul le produce; si si luaim de asemenea aminte (i) c& ‘atunci cind vorbitoru! intenfioneaz3 si produc un efect, acesta poate si survin. Pentru a elucida complicatia (i), vom invoca distinctia dintre ncercare i indeplinire; pentru a clucida complicatia (i), vom invoca ‘nstrumentele lingvistice obisnuite ale dezmintirii (adverbe ca “neintentionat” si altele) care ne sunt fntotdeauna a indemand, in uzul Curent, atunci cénd indeplinim actiuni (6) in plus, trebuie, evident, si admitem c& actiunile noastre pot fi lucruri pe care pu le facem neaparat — in sensul ed le putem face, de pilda, sub constrangere. Alte moduri in care vom spune c& nu facem cu adevarat 4 actiune sunt precizate la punctul (2). Am putea adauga si cazurile de_la (: unde producem efecte din greseala, far sé intentionam. (7) In sfarsit, va trebui si raspundem obiectiei care spune c& notiunea de act e neclari, printr-o teorie general a actiunii. Prin act” infelegem in general un eveniment fizic precis, pe care il realizim, si care este distinct si de conventii, gi de consecine. Dar: (a) Actul ilocutoriu si chiar actul locutoriu implica si ele convent si ne gindim la actul de a ardta supunere. El este act de supunere doar pentru c& este un act conventional si este indeplinit doar pentru c& este conventional; (b) Actul perlocutoriu include intotdeauna unele consecinte, ca atunci cénd spunem ,,Prin impotriva lui x, fficeam y” [By doing x F was doing y): intotdeauna dupa el scons mai mult sau mai pufin considerabile, uncle chiar ,neintentionate”. Nu exist limitare 1a actul fizic minimal, Faptul c& ceea ce numim ,consecintele” unui act pot fi considerate intr-o masurd sau alta parte intrinsec’ a actului insusi este ~ sau ar trebui si fie- un loc comun al teoriei limbii care vizeaza ,actiunea” in general. Astfel, la intrebarea ,Ce a facut el?”, putem raspunde fie ,,A impuscat magarul”, fie A tras cu pusca”, fie ,,A apiisat pe tragaci” — si toate rispunsurile vor fi corecte. Tot astfel, pentru a rezuma povestea batrdnei care se chinuia sa prinda porcul pentru yregiti batranului de mancare, putem spune, in ultima instant’, c& pisica a impins porcul, ori l-a facut s& sara, peste parleaz. 69Teorii si concepte in Pragmatic te, ing Dack in astfel de cazuri menfiondm si un act de tip B (ilocutie) fae tip C (perlocutie), vom spune cf prin {inféiptuirea lu, al a facut ; ing he C-ed]”, mai curdnd decat ca yin Riptuirea Nui B...[in-B-j : hi | ce numim C un act perlocutoriu, si astfel il distingem de un act ‘Toews | J.L-Austin, Cum sd faci lucruri cu vorbe, pag. 98-102