TRĂIREA ÎNVĂȚĂTURII CREȘTINE

LIBERTATE Șl OPȚIUNE B. CONȘTIINȚA MORALĂ - GLASUL LUI DUMNEZEU ÎN OM

Un posibil pretext pentru discuție

De multe ori observăm că înainte sau după săvârșirea vreunui păcat ne simțim mustrați parcă de „ceva”
din noi înșine. Dumnezeu, în marea Sa înțelepciune, știind că, din cauza voinței libere cu care l-a înzestrat pe
om, acesta va cădea de multe ori în păcate, i-a dat o conștiință care să-l judece și să-i arate că a greșit. Ea se
numește conștiință morală.
Conștiința morală este glasul lui Dumnezeu din sufletul credinciosului, glas care-1 îndeamnă pe acesta
la împlinirea legii morale. Ea este o călăuză spre împlinirea Legii, judecătorul neadormit și aspru care se
pronunță asupra fiecărei fapte, arătând dacă aceasta este bună sau rea și deci dacă trebuie săvârșită sau nu.
Conștiința este vocea lăuntrică ce judecă acțiunile noastre și ne călăuzește, pas cu pas, spre dobândirea cât mai
deplină a virtuților. Ea este capacitatea prin care ne recunoaștem datoria de a săvârși fapte considerate morale
sau în conformitate cu voința divină.
Vechiul Testament vorbește de existența conștiinței morale. Astfel, după cădere, conștiința morală își Lepădarea lui Petru vede
arată lucrarea sa, mustrându-1 pe Adam. Auzind glasul lui Dumnezeu, el se ascunde și nu are curajul
responsabilității actelor sale (Facerea 3, 10). Același lucru îi face conștiința și lui Cain. El simte și legea morală în sufletul său
a binelui pe care nu a respectat-o (Facerea 4, 12-13).
Odată cu trecerea timpului, conștiința morală a omului s-a întunecat, dar nu a dispărut niciodată.
în Noul Testament există numeroase texte care vorbesc de realitatea conștiinței morale. Mântuitorul Iisus Hristos, deși nu
folosește cuvântul „conștiință”, vorbește totuși de lumina care este în tine (Matei 6, 23), care nu trebuie să devină întuneric. Când
Mântuitorul este vândut de Iuda, conștiința acestuia îl mustră și se spânzură (Matei 27, 3-5). Sfântul Apostol Petru s-a lepădat de trei
ori de lisus, apoi a plâns cu amar (Matei 26, 75). Toate aceste atitudini sunt expresii concrete ale manifestării conștiinței morale.
în epistola către Romani, Sfântul Pavel vorbește despre conștiința morală, arătând că ea este universală, este prezentă în
sufletul tuturor oamenilor, nu doar a creștinilor: Păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii... Ceea ce arată fapta legii scrisă în
inimile lor, prin mărturia conștiinței lor și prin judecățile lor, care îi învinovățesc sau îi apără. (Romani 2, 14-15)
Și Sfinții Părinți definesc conștiința morală. Astfel, Sfântul loan Gură de Aur spune: Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit
în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței' Sfântul Maxim Mărturisitorul descrie conștiința ca pe
un prieten apropiat, care ne sfătuiește spre bine, ne arată voia lui Dumnezeu, ne apără și ne eliberează de reaua influență a propriilor
noastre sentimente: Fericitul Augustin spunea: Poți fugi de toate, dacă vrei, numai de conștiința ta nu. Intră în casă, odihnește-te pe
pat, retrage-te înăuntrul tău, căci niciun loc nu vei afla unde să te ascunzi, dacă păcatele te vor roade.
Conștiința morală are mai multe modalități de manifestare. Astfel, ea poate mustra atât înainte de săvârșirea unei fapte, în
timpul săvârșirii, cât și după săvârșirea ei. înainte de săvârșirea unei fapte, conștiința ne spune dacă fapta este bună sau rea și ne
sfătuiește să o împlinim sau nu. în timpul săvârșirii faptei, conștiința morală este un martor, stimulând voința, dacă este o faptă bună,
sau oprind-o, dacă este un act rău. După săvârșirea faptei, tot ea ne judecă, mustrându-ne cu neliniște și apăsare în suflet, sau
răsplătindu-ne cu bucurie, mulțumire și liniște sufletească.
Deși conștiința este darul lui Dumnezeu, ea poate însă să greșească, căci a fost pervertită după săvârșirea păcatului strămoșesc.
De aceea, conștiința morală se poate înfățișa sub diferite forme:
„a) Conștiința dreaptă (adevărată) este acea conștiință care obligă pe om la săvârșirea unei fapte ori îl oprește de la săvârșirea
ei.
b) Conștiința rătăcită (falsă) este contrară conștiinței adevărate; ea îndeamnă omul să facă ceea ce oprește legea morală ori
oprește ceea ce este îngăduit de lege.
c) Conștiința sigură. Cu privire la gradul de certitudine cu care se pronunță, conștiința este sigură atunci când obligă sau
impune în mod absolut o datorie sau, tot atât de sigur, oprește săvârșirea faptelor rele.
d) Conștiința îndoielnică este conștiința care nu se poate decide între două fapte opuse, având motive puternice atât pentru
săvârșirea unei fapte, cât și împotriva săvârșirii ei.
e) Conștiința trează (deșteaptă), din punct de vedere al intensității cu care funcționează, se manifestă atunci când e gata să
răspundă prompt și imediat, în orice ocazie.
f) Conștiința adormită, opusă conștiinței treze, este nesimțitoare la toate călcările ce se aduc legii morale. Din conștiința
adormită se naște conștiința laxă sau laxismul.
g) Conștiința scruptdoasă este conștiința stăpânită de frica de a nu călca legea morală, văzând într-o seamă de fapte
indiferente numai ocazii pentru păcat sau chiar păcate.
h) Conștiința fariseică este, în aparență, o formă a conștiinței scrupuloase. Admite păcate grele și interzice abateri ușoare.
Este foarte pretențioasă când judecă pe alții, dar e foarte îngăduitoare când se judecă pe sine.”
(dr. Vasile Timiș, Manual de Religie pentru clasa a Xl-a I

40
 Noi, ca și creștini, avem datoria de a păstra mereu curată conștiința morală și de a o ține în stare trează prin rugăciune, j post,
împărtășirea cu Sfintele Taine și citirea cărților duhovnicești.

Ai putea afla mai mult citind din Sfânta Scriptură

Au adus la El fariseii și cărturarii pe o femeie, prinsa în adulter și. așezând-o in mijloc, au zis lui: „învuțătorule, eie a
fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le pietre. Dar Tu ce
zici?”Și aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar lisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul
pe pământ. Și stăruind să-L întrebe. El S-a ridicat și le-a zis: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra
asupra ei. ”
Iarăși plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei, auzind aceasta și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de
la cei mai bătrâni și până la cel din urmă, și a rămas lisus singur și femeia, stând în mijloc. Și ridicându-Se lisus și nevăzândpe
nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit niciunul?”. Iar ea a zis: „ISiciunul, Doamne.”.
Și lisus i-a zis: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieștL” (loan 8,3-11)

Și înlorcânduSe, Domnul a privit spre Petru; și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai
înainte de a cânta cocoșul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori Și ieșind afară, Petru a plâns cu amar.
(Luca 22, 61-62)

• Pitagora, înțeleptul grec, își învăța discipolii ca

la sfârșitul fiecărei zile să-și pună următoarele întrebări: Ce am făcut azi? Cum am făcut ce am făcut? Ce nu am făcut și ar fi trebuit
să fac?
* Examinarea conștiinței este foarte necesară. Uneori trebuie să recitim poruncile pentru a ne vedea mai bine greșelile. Altfel,
sufletul se acoperă de negreala păcatelor nespovedite și nu mai trece prin el lumina harului, care să ne apropie de Dumnezeu.
Conștiința devine opacă, se întunecă. Doar atunci când este curată, putem fi cu adevărat liniștiți.

[■] Sfinții ne învață: Să ne păzim conștiința din trei laturi: cu privire la Dumnezeu, cu privire la aproapele nostru și cu privire la
lucruri. Ne păzim conștiința cu privire la Dumnezeu când evităm diferite păcate. Ne păzim conștiința cu privire la aproapele nostru
când nu-l întristăm, nu-l judecăm, defăimăm, supărăm sau îl împingem la fapte rele. Ne păzim conștiința cu privire la lucruri când
nu distrugem sau deteriorăm lucruri materiale prin lipsa de grijă sau neglijență.
(*** Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos, culese din scrisorile și omiliile Awei Efrem) Știind
acestea, organizează împreună cu profesorul și colegii tăi o dezbatere cu tema: Paza conștiinței morale în contextul societății actuale.
r*l Comentează afirmațiile:
• Astăzi, conștiința nu mai reacționează la anumite păcate ca acum zece ani în urmă.
• Conștiința creștinului este mai trează decât a celorlalți oameni.
• Din moment ce Dumnezeu ne iartă păcatele, nu mai contează glasul conștiinței.
• Atâta vreme cât păcatul nu face rău nimănui, rolul conștiinței este minim.
• într-un fel sau altul, conștiința ne avertizează întotdeauna asupra păcatului săvârșit.
g] Zis-a Awa Agathon: „Niciodată nu m-am culcat să dorm având ceva împotriva cuiva, nici am lăsat pe cineva să se culce, să
doarmă având ceva împotriva mea. Aceasta, pe cât am putut. ” (Pateric)
Plecând de la acest exemplu, descrie cum ar trebui să se manifeste conștiința morală în calitate de sfătuitor, martor și judecător. [■]
Conștiința morală poate fi educată? Cum se poate realiza aceasta?
g] De ce conștiința nu-i mai judecă pe cei care au ajuns la culmea virtuții sau în culmea viciului? (Sfântul Talasie Libianul) 'j g]

Realizează împreună cu colegii tăi jocuri de rol în care personajele prezintă diferite forme ale conștiinței morale. ! NOTIȚE______

4
1