ETICĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Abstract

Etica este o ramură a domeniului filosofic „numit de întreaga tradiție filosofică modernă, în
frunte cu Immanuel Kant domeniul filosofie practică sau rațiunea practică” (Constantin Aslam
5). Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii de cultură afirmau că rațiunea poate fi echivalată
cu bunul simț și capacitatea naturală a minții omului de a deosebi binele de rău și adevărul de
eroare. Filosoful german, Immanuel Kant includea în ideea de rațiune, atât facultatea de a
gândi (rațiune teoretică), cât și facultatea de a acționa conform anumitor principii morale
(rațiune practică) (Constantin Aslam 7).
Ca atare, exisă o întrebuințare a rațiunii în sens teoretic, cognitiv, și o întrebuințare a rațiunii în
sens practic, moral. Cu toate acestea, omul posedă o singură rațiune, iar diferențele apar, în
practicile obișnuite de viață: rațiunea teoretică descrie lucrurile așa cum sunt (tendințe sociale,
capacități mentale), în timp ce rațiunea practică descrie cum ar trebui să fie lucrurile și cum ar
trebui să ne comportăm (Constantin Aslam 12). Astăzi, scopul eticii este de a descoperi și de a
introduce principiile prin care caracterul și acțiunea umană să poate fi judecate (4).

Cuvinte cheie: etică, valori morale, norme,comunitate academică, educație, proces științific

Abstract

Ethics is a branch of the philosophical Field "appointed by the entire modern philosophical tradition,
headed by Immanuel Kant field of practical philosophy or practical rationale". Since ancient times, the
people of culture have asserted that reason can be equated to the common sense and natural ability of
man's mind to distinguish good from evil and truth from error. The German philosopher, Immanuel Kant
included in the idea of reason, both the faculty of thought (theoretical reason) and the faculty to act
according to certain moral principles (practical reason). As such, there is a use of reason in a
theoretical, cognitive sense, and a use of reason in a practical, moral sense. However, man possesses
only one reason, and the differences arise, in the usual life practices: the theoretical rationale describes
things as they are (social trends, mental capacities), while the practical rationale describes, how things
should be and how we should behave. Today, the purpose of ethics is to discover and introduce principles
whereby human character and action can be judged.

Keywords: ethics, moral values, norms, academic community, education, scientific process

1. Fundamentele eticii academice

Etica academică este un domeniu vast care cuprinde aspecte referitoare la etica cercetării
științifice, managementul eticii în instituțiile de tip academic și deontologia profesională a
cercetătorilor sau profesorilor. Însă, literatura de specialitate face distincție între: „etica
academică” și „etica în mediul academic”. Prima sintagma desemnează un domeniu de cercetare
teoretică și empirica, iar cea de-a doua vizează o mișcare interculturală și socială care susține
etica în mediile universitare (Papadima 11).
Așadar, etica cercetării științifice urmărește problemele etice care apar în fazele unei
cercetării: de la selectarea temei de cercetare și a metodelor, până la prelucrarea informațiilor și
publicarea rezultatelor.

1
 În acest context, termenul etic poate avea o dublă utilizare. Pe de o parte, este folosit
pentru a indica reflecția teoretică, în care sunt dezbătute probleme morale ce pot apărea în
cercetare, sau sunt formulate propuneri normative pentru abordarea acestor probleme. Pe de altă
parte, termenul poate face referire la mecanismele care asigură evaluarea și avizarea etică a
proiectelor de cercetare, dezvoltarea unor standarde și reglementări și supravegherea respectării
lor (cerințe de natură etică ale revistelor de specialitate, consiliile naționale de etică, comisii de
etică a cercetării) (Papadima 10).
De asemenea, managementul eticii în organizațiile academice este constituit din
ansamblul activităților și măsurilor care au în vedere organizarea instituțională a eticii prin
crearea unor instituții integre. Ansamblul componentelor de management al eticii la nivelul
instituțiilor de învățământ superior cuprinde codurile de etică, birourile și comisiile de etică și
auditul etic.
Universitățile sunt organizații complexe ce includ o mulțime de persoane care diferă între
ele în funcție de gen, rasă, religie, capacități sau incapacități și convingeri politice.
Componentele de management etic de la nivelul instituțiilor de învățământ superior sunt repere
fundamentale care ghidează membrii comunității academice către atitudini responsabile în
concordanță cu echilibrul social și de mediu.

2. Specificul moral al vieții academice

Instituțiile de învățământ superior sunt spații destinate să permită transmiterea și progresul

cunoașterii prin activități didactice și de cercetare. Pentru îndeplinirea acestor obiective este
necesar ca toți membrii comunității academice să respecte o serie de norme morale și de conduită
aplicabile în spațiul academic.
Norma morală este un model de acțiune, care trebuie pus în aplicare în anumite circumstanțe.
Fiecare normă oferă un model comportamental abstract, potrivit pentru un gen specific de acțiune,
care reliefează lucrurile importante care trebuie realizate sau evitate.
Toate acțiunile umane sunt morale sau imorale, în funcție de anumite sisteme de valori
morale, evaluate de rațiunea practică, cum ar fi, corectitudinea, onestitatea, perseverența,
compasiunea, loialitatea, etc (Constantin Aslam 9). Fiecare individ este agent al acțiunilor sale
morale sau imorale, întrucât fiecare acțiune este efectuată pe baza voinței libere și a capacității de
a alege între bine și rău (Constantin Aslam 9).
Așadar, normele și regulile morale se bazează pe valorile umane fundamentale precum: bine,
frumos, adevăr, dreptate, cinste sau respect.
În instituțiile de învățământ superior există valori morale specifice mediului academic,
acestea fiind regăsite în codurile de etică ale universităților. Cele mai des invocate sunt probabil
libertatea academică, autonomia intelectuală a cercetătorului și acceptarea diversității de opinii și
convingeri (Papadima 12). Totodată, fiecărei valori îi sunt atribuite anumite interpretări.
Spre exemplu, dreptatea și echitatea se bazează pe distribuirea corectă și echitabilă a puterii
și prevenirea abuzului de putere iar loialitatea presupune obligația fiecărui membru al comunității
academice de a acționa în interesul organizației, de a susține obiectivele si politicile acesteia în
scopul creșterii competitivității și vizibilității instituției.
Pentru a crea universități morale, este necesar ca acestea să introducă o serie de virtuți
organizaționale în toate practicile și proceselor lor interne, astfel încât să stimuleze toți membrii
comunității academice să adopte comportamente etice și să prevină folosirea comportamentelor
imorale (Emanuel Socaciu 48). Astfel, o universitate morală este aceea care creează un cadru

2
moral pentru membrii săi, prin dezvoltarea unor virtuți morale organizaționale. În cazul în care
membrilor comunității academice nu li se oferă un cadru moral care să orienteze comportamentul
dorit în comunitate, cel mai probabil, aceștia vor trata diferitele probleme etice pe care le vor
întâlni folosind un tipar vag și nedefinit a ceea ce este bine și rău, permis și interzis (Emanuel
Socaciu 47-48).
Așadar, virtuțile organizaționale ale universităților reprezintă, în acest context, repere morale
pentru comunitățile academice.
În ceea ce privește regulile de conduită în spațiul academic, acestea nu sunt menționate în
documente oficiale, însă trebuie respectate de membrii comunității academice pentru colaborare
reușita între aceștia.

3. Etica în cercetarea științifică

Pe plan internațional se afirmă o reală exigență în materie de etică în cercetarea științifică

reprezentată de o serie de tratate internaționale, pacte, documente care procedează la explicarea
regulilor într-un cadru larg, a exigențelor organizațiilor/organismelor internaționale ca expresie a
implicării și angajării statelor la nivelurile cele mai înalte (12). Existe numeroase organisme la
nivel național și internațional care dețin documente referitoare la probleme de etică, printre
acestea, putem enumera: Forumul Consiliilor Naționale de Etică, Comisia Europeană și
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.
Cercetarea științifică se bazează pe principii valabile în toate țările pentru toate disciplinele
științifice. Însă, sistemul de principii morale în știință este dificil de definit. Literatura de
specialitate distinge două concepte antonime: „buna conduită” (bunele practici în știință) și
„conduita incorectă” (relele practici în știință).
Buna conduită în știință are la bază respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice,
respectarea legii, garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în învăţământ și
asumarea responsabilităţilor (13). Totodată, bunele practici în știință includ:
- respectarea contribuțiilor predecesorilor, concurenților și partenerilor;
- folosirea colecțiilor de date etic confirmate și a metodelor de cercetare și de evaluare
conforme cu criteriile științifice;
- folosirea unor moduri de acţiune aprobate de comunitatea ştiinţifică, adică integritate,
meticulozitate şi acurateţe în cercetare (8).
Conform Ghidului privind etica în cercetarea științifică, devierea de la bunele practici
științifice poate fi clasificată în doua categorii, denumite „conduita incorectă” și „frauda în
știință.
Conduita incorectă include acțiuni sau omisiuni în cercetare, precum denaturarea sau
deformarea conținutului științific sau inducerea în eroare privind date sau acțiuni, și cuprinde
fapte cum ar fi: „construcția de date, prezentarea unor date fictive ca fiind reale, falsificarea unor
interviuri, mărturii sau date și prezentarea lor ca fiind reale, adoptarea unor practici incorecte în
munca de laborator pentru a obține un anumit rezultat” (Șercan 18).
De asemenea, „relele practici” în cercetarea științifică includ acțiuni precum:
- neglijență în prelucrarea și conservarea informațiilor;
- ascunderea la publicare a contribuției altor oameni de știință;
- publicarea de mai multe ori a acelorași informații, prezentate ca fiind noutăți;
- inducerea în eroare privind metodele folosite în cercetare și neatenție în publicarea
rezultatelor (9).

3
 Ghidul privind etica în cercetarea științifică, amintește alte trei forme care vizează înșelătoria
științifică, precum: denaturarea faptelor sau distorsiunea, interpretarea defectuoasă și sindromul
consensului.
Sindromul consensului, noțiune nou apărută, reprezintă o formă de înșelătorie științifică în
cadrul căreia „argumentele nu sunt decise de un proces ştiinţific care constă în a identifica şi a
remedia defectele metodologice ci de recurgerea la o formă de proces politic: votul majoritar
într-un grup de autorităţi bine alese” (10). Referitor la această formă de înșelătorie științifică,
Ghidul practic privind etica în cercetarea științifică amintește ca sindromul consensului
presupune: „rezultate bazate pe procesul politic reflectat de opinia majorităţii şi nu pe un proces
ştiinţific” (11).
Pentru a combate înșelăciunea academică, la nivel internațional, există o serie de organizații
specializate în acest domeniu care au atribuții în stimularea dialogului dintre comunitățile
științifice, prevenirea conduitei incorecte în cercetare și asigurarea unui forum intelectual care
facilitează schimbul de idei și bune practici.
Cercetarea și dezvoltarea tehnologică impune o acțiune continuă de verificare, măsurare și
control, care să fie clară și bazată pe un dialog care să ia în vedere toate punctele de vedere și
interesele, întrucât între știință și valorile etice există o strânsă legătură (11).

4. Lipsa de onestitate academică și efectele sociale pe care le produce

Lipsa de onestitate academică se manifestă prin orice activitate sau comportament realizat cu
scopul de a obține un avantaj academic nemeritat sau care ar putea denatura relațiile dintre
membrii comunității academice (Șercan 17). În rândul comportamentelor neoneste în spațiul
academic, se încadrează: înșelăciunea academică, plagiatul, fabricarea de date și încălcarea
proprietății intelectuale.
Una dintre cele mai grave forme a lipsei de integritate academică, cu care se confruntă
instituțiile de învățământ superior din întreaga lume este plagiatul. Fie că este vorba de cazuri
nesemnificative, cum ar fi citarea incorectă, sau despre preluări de paragrafe sau capitole întregi,
plagiatul este considerat o abatere academică gravă. În România, conform legii nr. 206/2004,
plagiatul reprezintă „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa
acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale” (Papadima 53).
Problema plagiatului se situează în sfera deontologiei academice și implică „normarea
conduitei și moralității comunităților academice în virtutea unor valori, principii și standarde
autoimpuse” (Papadima 57). Mai mult, în lucrările academice, modalitățile de citare și
onestitatea academică se diferențiază în funcție de disciplină, gen și situație academică, dar și de
la o cultură la alta. În general, prevenirea plagiatul se poate realiza prin introducerea unor
principii și norme deontologice contextualizate și explicate clar și în detaliu în cadrul
comunităților academice. Cu toate acestea, cercetătorii în domeniu sunt de părere că cea mai
bună soluție pentru prevenirea plagiatului este educația. Pentru a nu fi determinat să plagieze, un
autor trebuie să fie informat cu privire la regulile de redactare a unei lucrări științifice, să
stăpânească foarte bine modalitățile de citare, parafrazare și să cunoască metodele de prelucrare a
informațiilor extrase din diferite surse. În acest scop, este necesară o educație specifică care
trebuie să înceapă din învățământul preuniversitar (Coravu).

4
 În ceea ce privește efectele sociale ale lipsei de onestitate academică, acestea pot aduce
atingere atât reputației instituționale, cât și reputației personale. Efectele sociale ale lipsei de
valori morale se pot concretiza, printr-o serie de urmări precum: „deprecierea calității
învățământului, instalarea unor percepții negative la nivelul societății despre ceea ce reprezintă
învățământul universitar, devalorizarea statutului de cadru didactic și subaprecierea studiilor
doctorale” (Șercan 57).

5. Concluzii

Misiunea universităților nu este doar aceea de a forma oamenii ca specialiști și cercetători în

anumite domenii, ci și de a forma oameni civilizați, educați, care își respectă semenii și
instituțiile. Un mediul imoral determină crearea unor oameni imorali, în timp ce un mediul moral
favorizează formarea unor oameni morali. O conduită adecvată din punct de vedere deontologic,
al eticii profesionale specifice, sporește nu doar prestigiul unei universități, ci al întregului
învățământ românesc „supus în ultimele decenii unor critici corozive și unor alarmante diminuări
ale cotelor de încredere, atât înăuntrul țării, cât și în afara ei” (Șercan 5).

5
 Bibliografie

● Aslam, Constantin, Moraru, Cornel-Florin, Paraschiv, Raluca, Curs de deontologie și

integritate academică, Universitatea Națională de Arte, București, 2008;
● Coravu, Robert, Ce este plagiatul și cum poate fi prevenit?, articol disponibil online
la adresa https://www.academia.edu ;
● Papadima, Liviu (coord.), Deontologie academică, Curriculum-cadru, Universitatea
din București disponibil online la adresa
https://mepopa.com/Pdfs/papadima_2017.pdf;
● Socaciu, Emanuel, Vică, Constantin, Mihailov, Emilian, Gibea, Toni, Mureșan,
Valentin, Constantinescu, Mihaela, Etică și integritate academică, Editura
Universității din București, 2018;
● Șercan, Emilia, Deontologie academică, Ghid practic, Editura Universității din
București, 2017;
● Ghid practic privind etica în cercetarea științifică, p. 4 disponibil online la adresa
http://date-cdi.ro/sites/default/files//uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20în
%20cercetarea%20științifică%20.pdf.