Sesiunea de Învățare #23-Conștiința Morală Creștină
Sesiunea de Învățare #23-Conștiința Morală Creștină
23
TOTAL 90
IV. EVALUARE:
CAPACITATI
CRITERII INDICATORI INSTRUMENTE
ÎNŢELEGEREA + Recunoaște mijloacele de formare a conștiinței morale creștine prin
DOCTRINALĂ elaborarea unui chestionar de întrebări.
CREŞTINĂ Ghidul de
DISCERNAMENTU +Asumați-vă importanța formării morale creștine prin dezvoltarea unui Observare
L CREDINȚEI decalog al vieții.
V. BIBLIOGRAFIE
A. Pentru student:
√ Biblia latino-americană
√ Catehismul mic
…………………………………………………………
César Rodríguez Córdova
Profesor de zonă
EXPOZIŢIE
CONSTIINTA MORALA CRESTINA
Nu ar fi fost de prea mare folos ca Dumnezeu să fi gravat în natura umană legea morală, care direcționează și salvează
libertatea, dacă în același timp nu i-ar fi dat o capacitate înnăscută de a o cunoaște; astfel încât imperativele morale
ghidează cu adevărat comportamentul omului față de Dumnezeu, care este autorul legii. Dar Providența nu eșuează și, așa
cum ne învață Constituția Pastorală Gaudium et Spes a Conciliului Vatican II,
„în adâncul conștiinței sale omul descoperă o lege pe care nu și-o dă, dar de care trebuie să se supună și al cărei
glas răsună, atunci când este necesar, în urechile inimii, chemându-l mereu să iubească și să facă ceea ce trebuie.
„binele și evită răul: fă asta, evită asta. Pentru că omul are în inima sa o lege scrisă de Dumnezeu, în a cărei ascultare
stă demnitatea umană și după care va fi judecat. Conștiința este nucleul cel mai secret și sanctuarul omului, în care el
este singur cu Dumnezeu, al cărui glas rezonează în partea sa cea mai intimă” (nr. 16).
1. CE ESTE CONȘTIINȚA
Conștiința este vocea interioară care arată omului bunătatea sau răutatea unei acțiuni, astfel încât
să facă bine și să evite răul; Este judecata rațiunii prin care persoana umană recunoaște calitatea
morală a unui act specific pe care intenționează să îl facă, îl face sau l-a făcut.
Conștiința rezonează și avertizează, iar dacă s-a făcut ceva pe care conștiința îl dezaprobă,
regretă ; Dacă a fost făcut bine, arată aprobarea și lauda lui.
Pentru a ne orienta corect în folosirea libertății și în conformitate cu dictaturile conștiinței, care ne arată norma, este util
să cunoaștem diferitele stări de conștiință. În legătură cu asentimentul din partea subiectului există:
a) O anumită conștiință. Este unul care, discernând moralitatea actului, este sigur că este exact așa cum o dictează
conștiința; Este un semn ferm din cap.
b) Conștiință îndoielnică . Este cel care cunoaște judecata morală cu teama că va fi altfel -fără consimțământ ferm,
așadar-, sau chiar nu există consimțământ pentru că judecata morală este lăsată în suspans.
În atenția asupra obiectului și conformității acestuia cu norma morală există:
a) Conștiința corectă sau adevărată . Este atunci când judecata morală se adaptează la standardul obiectiv, astfel încât
acțiunea să fie cu adevărat bună sau rea, așa cum ni s-a dictat.
b) Constiinta gresita . Este atunci când judecata morală nu se conformează normei, dar ceea ce este dictat ca bun este
rău, sau ceea ce este indicat ca rău este bine; Această judecată pornește în mod firesc din eroare.
Vocația omului este de a împlini voia lui Dumnezeu, care ne este indicată de conștiință; Dar nu se știe întotdeauna – la un
moment dat – care este voia lui Dumnezeu. Dacă nu suntem siguri, ne expunem să acționăm împotriva a ceea ce vrea
Dumnezeu și ne punem la îndoială destinul, riscând păcatul. De aceea trebuie să acționezi întotdeauna cu o anumită
conștiință.
Când o anumită conștiință se bazează pe rectitudinea sau adevărul judecății morale, ea nu oferă nicio dificultate și se
înțelege că așa trebuie să fie. Dar dacă certitudinea se bazează pe eroare? Dacă eroarea este invincibilă , trebuie să urmezi
conștiința sigură și acțiunea este subiectiv bună, chiar dacă nu este conformă cu norma, pentru că este ceea ce dictează
conștiința și voința vrea binele, fără a avea altă cale de ieșire pentru că este invincibil. Când eroarea este învinsă , există rea
voință și nu se poate vorbi despre o anumită conștiință ca standard de conduită. Ceea ce trebuie făcut este să ieșim din
eroarea cuceribilă.
4. FORMAREA CONȘTIINȚEI
Așa se explică nevoia – și obligația – pe care omul o are de a-și forma conștiința pentru a ști care este voința lui
Dumnezeu, căreia trebuie să se conformeze comportamentul moral. Pentru că ni s-a dat conștiința să cunoaștem norma și
să o respectăm, ca un contrafort al libertății, să nu facem răul. Mijloacele de formare a conștiinței sunt:
a) Cunoașteți doctrina creștină , unde sunt predate tainele credinței, împreună cu cerințele morale cerute de condiția de
făpturi ale lui Dumnezeu și, în cazul creștinilor, condiția de copii adoptați și de ucenici ai lui Isus Hristos. În acest sens este
foarte bine să fim atenți la ceea ce spun Păstorii Bisericii: Papa, Episcopii și preoții.
b) Nu acționați în grabă, ci gândiți-vă cu calm la hotărârea care trebuie luată, pentru ca judecata conștiinței să fie corectă
și adevărată și, de asemenea, sigură, adică sigură, așa cum o cere o conștiință bună care transmite legea lui Dumnezeu.
Pentru aceasta, ajută foarte mult să facem zilnic un scurt examen de conștiință , văzând cum ne-am acționat în timpul
zilei.
c) Cereți sfatul . Trebuie să știm să întrebăm oamenii care ne pot ajuta, precum părinții, preotul, catehetul, profesorul sau
un prieten bun.
d) Dirijarea spirituală cu preotul este, fără îndoială, un mijloc excelent – dacă nu cel mai bun – în care formarea
conștiinței se realizează într-un mod personalizat, astfel încât să fie mereu orientată spre bine.
Puțini oameni sunt conștienți de importanța pregătirii lor și orientează frecvent cerințele morale pentru a evita pericolele
sau a nu șoca, păstrând un anumit anonimat. Dar responsabilitatea umană este mult mai mult: cea a părinților, cea a
autorităților, cea a profesorului și a instructorilor, cea a preotului... Omul este un animal social, spunea Aristotel, și este
responsabil de propriul său comportament și de influența -pozitivă sau negativă- asupra comportamentului celorlalți. În
sens negativ, Iisus Hristos avertizează asupra gravității scandalului; Într-un sens pozitiv, amintiți-vă că El a venit pentru ca
oamenii „ să aibă viață și să o aibă din abundență ”.
În mod normal, având grijă de formarea conștiinței, nu va fi greu să cunoașteți și să faceți binele; iar când apare vreo
dificultate, atitudinea interioară de a căuta cu seriozitate să discerne voia lui Dumnezeu va facilita soluția. Aceste reguli
sunt utile:
a) Ce este conștiința?
b) Explicați cele patru stări de conștiință.
c) Ce este eroarea cuceribilă și invincibilă?
d) Cum ne putem forma conștiința?
e) Scrieți regulile pentru a decide întotdeauna cu conștiință.
Scopul vieții creștine . Gândiți-vă dacă acționăm cu o anumită conștiință și, în același timp, cu
constiinta corecta sau adevarata