Logică generală.

Curs 2022

CURS LOGICĂ GENERALĂ

Prof. Dunca Daniela

Examen: scris (aplicații și întrebări teoretice) și valorează 70% din nota finală.
Restul de 30% - activitatea de la cursuri, seminarii, prezență etc.

CURS 1. INTRODUCERE ÎN LOGICĂ

1.1. Precizări terminologice

Logica, ca și geometria, este o știință foarte veche. S-au purtat discuții legate
de vechimea unei sau a alteia. Primul tratat de logică precede cu jumătate de secol
”Elementele” lui Euclid. Prima lucrare de logică i-a aparținut lui Aristotel (filosof
grec sec IV îHr) și se numește ”Organon” (întrunește, de fapt, mai multe texte).
Corpusul ”Organonului” cuprinde 6 tratat (cărți ce îmbrăcau forma de
suluri/pergamente):
1. ”Categoriile” – consacrată termenilor celor mai generali (categorii –
termenii cei mai generali – exp.: ființa, timpul, spațiul, realitatea etc.).
2. ”Despre interpretare” – tratează raporturile dintre propoziții.
3. ”Analitica primară” – cuprinde teoria silogismului.
4. ”Analitica secundă” – destinată teoriei demonstrației.
5. ”Topica” – argumentarea dialectică.
6. ”Respingerile sofistice” – ultimul capitol al ”Topicii”, după unii; se referă la
argumentarea eristică (incorectă).
Notă. Distincție terminologică: eristică – incorect; euristică – creativitate;

De fapt, nici titlurile, nici ordinea acestor tratate nu aparțin lui Aristotel.
Andronicus din Rhodos (sec. I dHr.), al 11 succesor a lui Aristotel, a ordonat tematic
și a editat tratatele lui Aristotel.
Nici denumirea de ”logică” pentru această știință nu-i aparține lui Aristotel.
Pentru ceea ce numim astăzi ”logică”, Aristotel folosea termenul de ”analitic”. Epicur
(filosof hedonist) folosea termenul de ”canonică”, iar Zenon folosea termenul
”dialectică”.
Abia pe vremea lui Cicero (sec. I dHr.) termenul ”logică” era folosit în mod
curent, însă abia comentatorul Alexandru din Aphrodisias (sec. II dHr.) îi fixează
înțelesul de astăzi.

1
Logică generală. Curs 2022

Etimologic, termenul de ”logică” derivă din substantivul provenit din greaca

veche ”logos”, termen plurisemnatic, ce semnifică ”cuvânt”, ”enunț”,
”discurs”,”rațiune”, ”raționament”.

1.2. Logica. Teoria despre gândire.

Prin tradiție, logica a fost definită drept analiza și critica gândirii. În ipoteza
de știință a gândirii intră în concurență cu alte discipline care studiază procesele
gândirii, dar din alte perspective:
1. logica și psihologia (logica: analiză a ceea ce este corect sau greșit;
psihologia: analiza a ceea ce este normal sau anormal);
2. logica și gnoseologia (”gnosis” – cunoaștere, ”logos” – teorie) – Logica
reprezintă un set de reguli, principii, norme. Gnoseologia are ca obiect cunoașterea.

1.3. Gândirea ca obiect al logicii.

Logica studiază gândirea din perspectiva structurii sale. La acest nivel

identificăm trei forme logice: termenii (formele cele mai simple), propozițiile
(judecată, enunț, aserțiune – pot fi adevărate, false, probabile/nesigure; alcătuite
din doi sau mai mulți termeni) și interferențele sau raționamentul.

Exemple de propoziții:
1. Luna este un corp ceresc lipsit de atmosferă. - A
2. Cuvântul ”ac” este mai lung decât cuvântul ”pace”. - F
3. Fumătorii își dăunează sănătății. - A
4. Florile din grădina mea sunt în număr par. – P
5. 11 + 2 = 13.

Propozițiile pot fi enunțuri aparținând limbajului natural sau al matematicii.

Ele pot fi analizate din perspectiva valorii lor de adevăr, numite valori alethice
(provine din grecescul ”aletheia” = adevăr – ”a”= fără, lipsă și ”letheia” = ascundere).

1. adevărul (A sau 1);

2. falsul (F sau 0);
3. Nesigurul (?).

2
Logică generală. Curs 2022

Infrerețele sau raționamentul: din două propoziții cunoscute, numite

premise, rezultă o concluzie
Exemple:
1. Pe corpurile cerești lipsite de atmosfera nu există viață.
2. Luna este un corp ceresc lipsit de atmosfera.
----------------------------------------------------------
Concluzia: Pe luna nu există viață!

1. Fumătorii își dăunează sănătații.

2. Unii medici sunt fumători.
---------------------------------------------------------
Concluzia: Medici își dăunează sănătății!

Inferența, raționamentul, argumentul. Prin intermediul acestuia furnizăm

temeiurile în virtutea cărora considerăm anumite propoziții ca fiind adevarate sau
false. Altfel spus, prin intermediul raționamentelor, furnizăm temeiurile pentru
acceptarea sau respingerea anumitor propoziții.
Inferența este considerată cea mai complexă formă logica deoarece este
alcatuită din mai multe propoziții cu roluri și denumiri diferite:
 propozițiile asumate drept temei se numesc premise (pot fi una sau
mai multe).
 propoziția care se întemeiază prin rationament pe cale inferențiala se
numește concluzie.

CURS 2. PRINCIPIILE LOGICE.

Validitatea reprezintă problema centrală a logicii. Operațiile logice sunt valide

(corecte) dacă satisfac anumite cerințe. Există câteva cerințe de maxima
generalitate din care rezultă celelalte, numite principii logice.
Fiecare disciplină dispune de propriile principii (de exemplu, în științe -
principiul cauzalității, în doctrinele morale - principiile morale: principiul binelui și
al răului, principiul demnității).
Prin principiul logic se înțelege o lege logică de maximă generalitate din care
derivă celelalte legi și reguli logice care asigură validitatea operațiilor logice cu
termeni și propoziții.

3
Logică generală. Curs 2022

Principiile logice pot fi formulate atât ontologic – ”onthos”: existență, ”logos”:

știință (cu privire la obiecte și proprietățiile lor), cât și epistemologic – teoria
cunoașterii științifice (cu privire la propoziții și valorile lor de adevăr).
Identificarea și formularea principiilor logice a început cu Aristotel (sec. IV
î.Hr.), apoi, o contribuție majoră a avut-o filosoful german Leibniz (sec. XVIII).
Au fost identificate patru principii logice:

1. Principiul identității;
2. Principiul noncontradicției;
3. Principiul terțului exclus;
4. Principiul rațiunii suficiente.

1. Principiul identității. A fost formulat sintetic de Leibniz în lucrarea sa

numita ”Monadologia”: "Fiecare lucru este ceea ce este și în atâtea exemple câte vreți,
A este A și B este B" –un lucru este identic numai cu el însuși. Orice obiect, indiferent
dacă este de natură fizică (plantă, animal, element chimic) sau de natură ideală
(număr, formă logică etc.) are anumite însușiri care dincolo de orice asemanari cu
unul sau mai multe alte obiecte fac până la urmă ca el să fie identic doar cu el însu și
(o identitate unică, inconfundabilă). Principiul identității poate fi formulat cu privire
la propoziții, notând cu ”P” orice propoziție (P este P) și cu privire la termeni (A= idA
și A ≠idB)
2. Principiul noncontradicției. A fost formulat de Aristotel în lucrarea
”Metafizica” (IV): "Este peste putință, nici ca să existe un termen mijlociu între cele
două membre extreme ale unei contradicții, ci, despre un obiect trebuie neaparăt să
afirmăm note (propoziții) care îi aparțin". Ca urmare, unui subiect nu poate să i se
potrivească și să NU i se potrivească în același timp și sub același raport un predicat
(predicat – caracteristică). Oricare două propoziții dintre care una afirmă iar
cealaltă neaga (explicit sau implicit) același lucru despre același obiect, nu sunt
ambele adevarate în același timp și sub același raport. Nerespectarea acestui
principiu conduce la apariția contradicțiilor logice.
1. A= acest copac este un stejar.
2. Ā (non-A) = acest copac NU este un stejar sau acest copac este un fag.
Formula - A și Ā nu pot fi adevarate în același timp: AʌĀ (” nu este adevărat ca
A și non-A sunt adevărate în același timp”).

3. Principiul terțului exclus. Formulat de Aristotel în cartea a IV-a din

”Metafizica”: "Despre un obiect trebuie neapărat sau să fie afirmat sau negat fiecare

4
Logică generală. Curs 2022

predicat", a treia posibilitate nu există (acesta este de fapt, principiul bivalenței).

Potrivit principiului terțiului exlus, în acelați timp și sub același raport, pentru orice
propoziție, nu există decât două posibilități: sau este acceptată sau nu este acceptată
într-un anumit sistem de propoziții. A treia posibilitate nu există, altfel spus, terțul
este exclus (”tertium non datur”). Principiul terțului exclus, numit și principiul
acceptabilității, se referă la calitatea unei propoziții de a fi acceptata sau
nonacceptată (respinsă) în acelaș sistem de propoziții. Acest principiu este diferit
de principiul bivalenței enunțat de Aristotel, care ne spune că o propoziție poate să
fie adevarată sau falsă.
Formula ”sau o acceptăm sau nu o acceptăm”: AvĀ

4. Principiul rațiunii suficiente. Formulat de Leibniz în ”Monadologia”-

"Niciun fapt nu poate fi adevarat sau real, nici măcar o propozi ție veridică fără să
existe un temei, o rațiune suficientă pentru care lucrurile sunt așa și nu altfel, de și
temeiurile acestea, de cele mai multe ori, nu pot fi cunoscute". Principiul rațiunii
suficiente impune ca principală condiție aceea de a nu accepta respectiv de a nu
respinge o propoziție decât dacă dispunem de un temei capabil să justifice
acceptarea respectiv respingerea acelei propoziții. De altfel, în denumirea acestui
principiu, cuvintele ”rațiune suficientă” are tocmai înțelesul de temei satisfăcător.
P: temeiul.
Q: propoziția întemeiată.

Potrivit acestui principiu există patru tipuri de temeiuri:

 necesar dar nu și suficient: ”dacă nu P atunci nu Q”;
 suficient dar nu și necesar: ”daca P atunci Q”;
 necesar și suficient: ”daca și numai daca P atunci Q”;
 nici necesar dar nici suficient.

APLICAȚII

5
Logică generală. Curs 2022

Se cere: analizați ce tip de temei sunt propozițiile de mai jos, una pentru
cealalta:
1.Eminescu și Creangă au fost contemporani.
2.Eminescu și Creanga au fost prieteni.
1.P 1. Q
2.Q 2. P
Temei necesar, dar nu și Temei suficient, dar nu și necesar
suficient

1.Triunghiul abc este echilateral.

2.Triunghiul abc are toate laturile egale.
1.P 1. Q
2.Q 2. P
Temei necesar și suficient Temei suficient și necesar

1. Liviu Rebreanu a fost contemporant cu Răscoala din 1907.

2. Liviu Rebreanu este autorul romanului ”Răscoala”.

1.P 1. Q
2.Q 2. P
Temei nici necesar și nici Temei nici necesar și nici
suficient suficient

2. Ce principiu logic este încalcat în inferența:

1. Zăpada este albă.
2. Albă este adjectiv.
C. Zăpadă este adjectiv – fals.

Se încalcă principiul identității pentru termenul "albă".

NB! Deoarece în orice raționament termeni logici trebuie să își conserve
înțelesul, adică să își păstreze înțelesul de la începutul până la sfărșitul
raționamentului, în caz contrar, din premise adevărate putem obține
concluzii false, absurde.
1. Creionul este verde.
2. Verde are cinci litere.
Creionul are cinci litere – fals.

6
Logică generală. Curs 2022

Respectarea regulilor logice conferă gândirii noastre caracteristici acceptabile

care conduc la superioritatea raționamentelor noastre:
1. principiul identității conferă gândirii noastre precizie.
2. principiul noncotradicției ofera consistență.
3. principiul terțului exclus ofera rigurozitate.
4. principiul rațiunii suficiente ofera un caracter întemeiat.

TEORIA TERMENILOR

1. Accepțiunea cuvântului ,,termen’’ în logică.

Elementele constitutive ale propozițiilor simple sunt numite termeni.

Vocabularul sau lexicul unui limbaj natural cuprinde totalitatea cuvintelor utilizate
în comunicarea cotidiană dintre oameni. Unele cuvinte au înțeles operațional
(particule de legătură), cu rol de variabile operaționale (ex: conjuncția ,,și’’). Cele
mai multe au înțeles lingvistic pe care îl are în vedere logica generală.

Termenii sunt clasificați în :

a) termeni categorematici (substantive, adjective, pronume) care au fie
propoziții necontextuale (obiecte), fie propoziții contextuale (când au rol de subiect
și predicat în propoziție, numită în Evul Mediu ,,suppositio’’).
b) termeni sincategorematici: cuvinte care au doar un rol operațional
(conjuncții/disjuncții).

Termenii categorematici sunt redați prin:

1. nume simple: cuvinte izolate (ex: ”plantă”, ”copil”);
2. nume complexe:
a) substantive determinate de adjective (ex: „logică inductivă”, ”filosofie
antică”);
b) sintagme (ex: ”suită de balet”, ”profesor de logică”);
c) propoziții determinative asociate unui cuvânt (ex: ” cărțile care au fost
editate anul acesta”);
d) fraze determinative asociate unui cuvânt (ex: ,,Anul când au căzut de
Sântilie ploi năprasnice și spuneau oamenii că ar fi văzut balauri negri în nouri,
deasupra puhoaielor Moldovei’’ – M. Sadoveanu, ,,Hanul Ancuței’’).

Raporturile dintre termeni și cuvinte rezultă și din analiza:

7
Logică generală. Curs 2022

a) omonimelor: când același cuvânt poate exprima mai mulți termeni (ex:
”rădăcină”, ”sare”, ”broască”);
b) sinonimelor: când același cuvânt poate fi exprimat prin cuvinte diferite
(ex: ”greutate”-”pondere”). Deși reprezintă același termen, sinonimele sunt rareori
absolute, adică lipsite de orice diferențiere. Se admite că, în general, sinonimele
exprimă nuanțe ale aceluiași termen.

În procesul comunicării, cuvintele sunt, dar îndeplinesc și alte funcții:

a) referențială – cuvintele descriu, desemnează, informează (ex: ”bancă”,
”Afară este soare.”);
b) instrumentală/acțională – cuvintele informează, redau o acțiune (ex: ” De
mâine o să vin zilnic la cursuri.”)
c) perlocuționară – cuvântul are proprietatea de a influența atât structurile
noastre logice, dar și sentimentele noastre (retorica, pragmatica).

Definiție: Termenul logic este forma logică elementară care denotă clase de
obiecte, respectiv conotă proprietăți ale lor.
”denotație” – obiecte pe care le desemnăm cu ajutorul unui termen;
”conotație” – proprietatea cuvântului desemnat.

2. Structura termenilor categorematici

Se poate afirma că structura unui termen presupune următoarele dimensiuni:
a) lingvistică – se referă la cuvântul sau grupul de cuvinte cu ajutorul căruia
desemnăm;
b) cognitivă – se referă la înțelesul, sensul ce exprimă termenul pe plan mental;
c) ontologică – se referă la obiectele pe care le indică termenul. Această
componentă dă semnificație termenilor și se stabilește prin referire la
realitate.

Structura oricărui termen logic evidențiază două componente :

1. extensiunea (sfera) – se referă la obiectele caracterizate de proprietăți care
alcătuiesc intensiunea termenului și vizează planul real (referința termenului);
2. intensiunea (conținutul, înțelesul) – se referă la proprietățile obiectelor care
alcătuiesc extensiunea termenului și se stabilește pe plan mintal (înțelesul
termenilor);

8
Logică generală. Curs 2022

De exemplu: ”carte” – termen logic a cărui extensiune este totalitatea cărților.

Totodată, carte înseamnă totalitatea trăsăturilor (intensiunea) pe care le posedă
orice obiect care poate fi numit carte (coperți, autor, pagini).

Corespondența structurală dintre cele două definiții se numește dualitate

(una se obține din cealaltă).

Raportul variației inverse: cu cât crește extensiunea unui termen, cu atât scade
intensiunea și cu cât crește intensiunea, cu atât scade extensiunea.

APLICAȚII:

1. Ordonați în ordine descrescătoare, după sferă: A=”pisică”, B=”felină”,

C=”animal carnivor”, D=”vertebrat”, E=”pisică siameză”.
Răspuns: D, C, B, A, E

2. Ordonați în ordine crescătoare, după conținut: A=”manual”, B=”carte”,

C=”manual de logică”.
Răspuns: B, A, C

3. Clasificarea termenilor
Se realizează după două criterii :

1. după extensiune:
a) vizi și nevizi;
b) individuali și generali;
c) colectivi și divizivi;
d) preciși și vagi.

Este termen:
a) vid – un termen în extensiunea căruia nu găsim nici un element; nevid –
găsim unul sau mai multe elemente.
b) individual – un termen care conține un singur element; general – care
conține două sau mai multe elemente.
c) colectiv – redau o colecție, însă proprietățile ce caracterizează colectivul,
nu caracterizează și fiecare obiect în parte; diviziv – caracteristicile se pot
aplica fiecărui obiect în parte.

9
Logică generală. Curs 2022

d) precis – clar; vag – nu are sfera atât de bine conturată.

2. după intensiune:
a) abstracți și concreți
b) absoluți și relativi
c) independenți și corelativi
d) pozitivi și negativi.

Este termen:
a) abstract – se referă la o proprietate de sine stătător (ex: ”curaj”); concret –
când proprietatea este alăturată unui termen;
b) absolut – prin proprietățile lor redau obiecte de sine stătător; relativ –
redau o relație (ex: ”mamă”);
c) independent – se difinesc de sine stătător (ex: ”profesor”); corelativ –
termeni ai căror definiții se redau una din cealaltă (ex: ”cauză-efect”). *cauza
este un fenomen care produce efectul, iar efectul este un fenomen produs de
cauză.
d) pozitiv – care prin intensiunea sa ne arată existența unei proprietăți (ex:
”văzător”, ”disciplinat”); negativ – care prin intensiunea sa ne arată absența
unei proprietăți (ex: ”nevăzător”, ”indisciplinat”). În alcătuirea termenilor
negativi intervine un prefix privativ (”ne-”, ”in-”, ”non-”, ”im-”, ”a-”, ”anti-”,
”ante-”).
Atenție: nu toți termenii redați prin cuvinte ce conțin prefixe privative
sunt termeni negativi (ex: ”antebraț”, ”antimaterie”).

APLICAȚII:
1. Clasificați după criteriile extensiunii și intensiunii:
a) contemporan:
 după extensiune: nevid, general, diviziv, precis;
 după intensiune: abstract, relativ, independent, pozitiv.
b) pădurea de pe dealul vecin
 după extensiune: nevid, individual, colectiv, precis;
 după intensiune: concret, abstract, independent, pozitiv.
c) ultimul număr natural
 după extensiune: vid, individual, diviziv, precis;
 după intensiune: abstract, absolut, independent, pozitiv.

10
Logică generală. Curs 2022

2. Ordonați termenii următori după intensiune, în ordine descrescătoare: A=

”conifer”, B=”brad argintiu”, C=”brad”, D=”copac”, E=”plantă”.
Răspuns: B, C, A, D, E

3. Ordonați după extensiune, în ordine crescătoare: A=”profesor de logică”,

B=”persoană”, C=”cadru didactic”, D=”profesor”.
Răspuns: A, B, D, C

Nb! Nu întotdeauna un termen se explică printr-un singur termen.

RAPORTURILE DINTRE TERMENI

Între termeni se pot stabili două tipuri de raporturi, din perspectiva

extensiunii și din punct de vedere al intensiunii termenilor.

După extensiune indentificăm două feluri de raporturi:

1. Raporturi de concordanță sau de incluziune. Sunt acele tipuri de

raporturi care au cel puțin un element comun. Ele sunt de trei feluri:
a. de identitate – se realizează între doi termeni a căror extensiune
coincide perfect; altfel spus, au aceeași extensiune. Raportul de
identitate se aplică sinonimelor.
Exemple:
A-”zăpadă”, ”Bruxelles”, ”Ion Luca Caragiale”, ”om”
B-”nea”, ”capitala Belgiei”, ”autorul piesei O scrisoare pierdută”,
”ființă rațională”

A, B

b. de ordonare (sau raportul gen-specie). Se întâlnește între doi

termen atunci când extensiunea unuia dintre termeni este cuprinsă
în extensiunea celuilalt termen, fără să îl coincidă. Este de două
feluri:
i. de subordonare
ii. de supraordonare
A
11
B
Logică generală. Curs 2022

A- gen
B- termenul subordonat (specie)

Exemple:
A-”pasăre”, ”corp ceresc”
B-”găină”, ”stea/lună/planetă”,
c. de intersecie sau de încrucișare; Se stabilește între termenii care au
unul sau mai multe elemente comune și altele necomune, fiecare
având în extensiunea sa elemente care nu aparțin celuilalt termen.

A B

Exemple
A-”mamifere„,”poet”
B-”animale acvatice”, ”român”

2. Raporturi de opoziție. Se stabilesc între termenii ale căror extensiuni nu

au niciun element comun. Extensiunile termenilor se pot afla sau nu într-
un univer de discurs (notat ”U”). Universul de discurs reprezintă un
termen logic la care putem raporta doi sau mai mulți alți termeni.
Raporturile de opoziție sunt de două feluri:

a. raporturi de contrarietate: se stabilesc între termeni care reprezintă

speciile unui gen cu condiția ca genul să aibă cel puțin trei specii ; la
nivelul acestui raport, termenii nu epuizează universul de discurs,
de aceea, raportul de contrarietate se mai numește și raport
neeshaustiv. De exemplu: raportul logic dintre termenii ”verde” și
”albastru” poate fi gândit în universul de discurs ”culoare”. Raportul
de contrarietate se întemeiază pe principiul noncontradiciei.
Potrivit aestui raport, oricare ar fi obiectul ales din universul de
discurs, el nu poate să facă parte în același timp și sub același
raport din extensiunea celor doi termeni (A,B), dar poate să

12
Logică generală. Curs 2022

lipsească din același timp și sub același raport din extensiunile

celor doi termeni (C).

A
B C

Exemple: A-”verde”, B-”albastru”, C-”roșu”

b. raport de opoziție. Se stabilește în raporturile dintre termeni în

urmărtoarele situații:
i. între termenii ce reprezintă speciile unui gen cu condiția ca
genul să aibă doar două specii. În această situație,
extensiunile celor doi termeni epuizează universul de discurs,
situație în care raportul de contradicție se numește raport
exhaustiv. Oricare ar fi obiectul ales el nici nu se poate găsi în
același timp și sub același raport în extensiunile celor doi
termeni, dar nici nu poate lipsi, în același timp și sub același
raport din extensiunile celor doi termeni.

A B

sau
A B

Exemple:

A-”color”, ”barbat”, ”animal vertebrat”, ”vazător”, ”numere pare”;

B-”incolor”, ”femeie”, ”animal nevertebrat”, ”nevăzător”,
”numere impare”.

ii. raportul de contradicție se poate stabili și între doi termeni

care nu au nicio însușire în comun.

Exemple:

13
Logică generală. Curs 2022

A-”diamant”, ”om”, B-”floare”, ”cometă”

iii. Se realizează între doi termeni: A și tot ceea ce există în afara

extensiunii sale, adică non-A

non-A
A

Atât raporturile de concordonanță cât și cele de opoziție se repreintă grafic

cu ajutorul diagramelor Euler.

APLICAȚII

Stabiliți în ce raport logic se găsesc termenii de mai jos:

A-girafă A-student integralist

B-elefant B-student neintegralist
Raport contrarietate Raport contradicție
A-forma geometrică
B-triunghi A-chinez
Raport subordonare B-student
Raport intersecție

Identificați varianta corectă pentru enunțurile de mai jos, după cum urmează:

1. Raportul de contradicție se stabilește între termenii:

a. ”zăpadă”, ”omăt” - identitate
b. ”legal”, ”ilegal” - contradicție
c. ”nuvelă”, ”roman” - contrarietate
2. Între termenii ”Paris” și ”Londra” se stabilește un raport logic de:
a. ordonare
b. identitate
c. contrarietate
d. contradicție

Find dați termenii următori, să se găsească pentru fiecare caz în parte, un alt
termen astfel încât să fie cu primul în raport de:

14
Logică generală. Curs 2022

 Om: identitate – ființă rațională;

 Metal: specie – fier;
 Copac: gen – vegetație;
 Student: intersecție – cinez;
 Vehicul: contrarietate – U – mijloc de transport – barcă, avion;
 Pătrat: contradicție – triunghi, cerc.

15