Cartea a III-a

22
Seneca îl salută pc dragul său Lucilius
1. Tu înţelrgi de-acum că trebuie să te ţii departe de îndeletni-
ririlc astC'a arătoase şi vătămătoare; întrebi însă în ce fel o
poţi fare. Unele sfaturi nu pot fi date dccît faţă în faţă. Un
n1cdic nu poate impune printr-o scrisoare ora prînzului sau a
îmbăierii: e nevoie să ia pulsul. Un proverb din vechime spune
cft gladiatorul îşi alege tactica în arenă: i-o sugerează chipul
adversarului, mişcările mîinilor, chiar înclinaţia trupului, pe
care o cercetează cu atenţie. 2. Despre ce se obişnuieşte, despre
ce se cuvine, se pot formula sfaturi generale şi printr-un inter-
mediar, şi în scris; sfaturi de felul acesta nu se dau numai celor
absenţi, ci şi urmaşilor; în schimb, cînd anume trebuie să se
facft ceva sau în cc chip, nu te poate nimeni sfătui de la dis·
tanţă. fiindcă trebuie să se judece direct faptele. 3. Nu e de
ajuns să fii de faţă, trebuie şi să ai ochii deschişi pentru a
prinde momentul prielnic, trecător cum este. De aceea, fii atent
şi, dacă îl vezi. prinde-l din zbor cu hotărîre, pune-ţi în joc
toate puterile ca să te eliberezi de îndatoririle acestea. Iar
acum ascultă bine sfatul pe care ţi-l dau: cu cred că trebuie
să părăseşti ori viaţa de felul acesta, ori viaţa cu totul. Mai
cred însă că trebuie să găseşti o calc blindă de ieşire, să desfaci
mai degrabă dccît să retezi nodurile în care te-ai încîlcit rău
sau, dacă nu va fi vreo altă calc de a le desface, să le rupi.
Nimeni nu este atit de fricos incit sii prcfere să stea veşnic
suspcndnt, în loc l'ă cadă o 8ingură dată. 4. Între timp, mai
înainte de orice altceva, nu-ţi crea alte piedici: să-ţi fie de
ajuns treburile in care te-ai scufundat sau - cum preferi să dai
 CARTEA A III-A 95

impresia - în care te-a aruncat soarta. Nu ai niciun motiv să

te angajezi în altele sau, altminteri, nu te mai poţi scuza dPfel
şi va fi Jimpcde că nu a fost o întîmplarc. Căci sînt neadevărate
vorbele pe care obişnuiesc oamenii să le spună: .,Nu am putut
face altfel. Ce se întîmpla dacă n-aş fi acceptat? Trebuia" .
Nimeni nu are nevoie să alerge după succes; dar, chiar dacă
nu vrem să îl respingem, putem să-i opunc-m rezistenţă, în loc
să dăm un imbold sorţii care ne poartr1 înainte. 5. Oare o vc>i
lua ca pe o jignire dacă nu vin cu singur să te sfătuiesc, şi ii
chem pe alţii mai înţelepţi dccit mine, Ja care apelez, de obicei,
cînd chibzuiesc? Citeşte cu gîndul ace-sta scrisoarea pc care
Epicur i-a scris-o lui Idomencus, pc care îl roagf1 să fugfi. cit
mai grabnic, mai înainte de a apărea o forţă mai presus de el
care să îi reteze putinţa de a se elibera. 6. Este totuşi nevoie,
adaugă el, să acţioneze doar cînd o poate face în chip potrivit
şi la momentul prielnic: cînd soseşte însă prilejul îndelung
aşteptat - zice el - trebuie prins pc dată din zbor. El nu în-
găduie ca acela care se gindeştc la fugă să doarmă şi sp~ră
într-un final favorabil chiar în mijlocul celor mai gr('lc situaţii,
cu condiţia să nu ne grăbim înainte de a fi venit vremea şi să
nu ne retragem cînd ea a sosit. 7. În n1omentul acesta, socotesc
eu, ai vrea să auzi şi părerea stoicilor. Nimeni nu-i poate acuza
de îndrăzneală necugetată: ei sînt mai degrabă prudenţi decît
curajoşi. Poate te aştepţi să-ţi spună aşa: „Este ruşinos să dai
îndărăt în faţa greutăţilor; munceşte-te cu povara ta, odată cc
ai primit-o. Omul cnre f ugc de trudă şi nu dă dovadă de un
curaj care creşte odată cu greutăţile nu este un om puternic şi
vrednic". 8. Aşa îţi vor spune, dacă n1crită să stăruicşti, dacă
nu trebuie să în1plineşti sau să înduri fapte ncdc1nnc de un om
vrednic: de altn\interi, nu te vei irosi într-o trud[1 mizer{1 şi
umilitoare şi nici nu vei fi ocupat doar de dragul unei ocupaţii.
Onn1l vrednic nu se va purta aşa cun1 crezi tu că o va face:
prins de ninbiţiilc politice, nu va indura mereu n1uşcăturilc cc
d(\curg de aici, ci, cînd va vedea că situaţia în care a ajun~ este
gravă, ncsigurft şi îndoielnică, se va retrage filră să întoarcă
spatele\ n1crgind indăr[\t pas cu pas, pină se va pune la adă­
post. 9. Este însă uşor, dragul n1cu Lucilius, să te scuturi de
9fi •:l'ISTOl.E C ATRE LUCll.Jt 'S

insarc1nf~r1 atunci dnd d1~prcţu1cşt1 folo~ul p(> carC' îl aduc . Ele

n<' fac sil intirzt(\m ~1 ne pn în loc 9'Cunl aşa·> rl'rcbu1c s[1
ren unt la speranţele rnC'le. atit de marcţc? S.-\ plec chiar cind
~c aduna roade•}<.'·> N11n0n1 nu va fi linge'\ m1nc, Jcct\ca im1 va
fi f'1r<) in~oţ1 ton, at nul inu va fi pustiu ?„ De a.:e~tea oatncnu
st• <lt""'Part cu nun1a b"TCa şi. d1spreţu1ndu-l<'. se indr~tgostC'sc de
ri•~plata pe cnrc le-o dau nc-fennlt„• lor. 10. Se µling de an1b1ţi(!
de- p~n·a ar fi o 1ub1ta : dacu te u1ţ1 la sentun~ntc·h' lor adcv~i·
rate, inţcl0gi ca nu o fac dtn ura. ci doar ca sa se certe . Cercc-
l<'azn-1 in :;tr,'\fundun pc [1ştta care dcpling cc au dont şi
vorbrst· dt•sprc fuga de lucrunle de care.• nu se pot defel lipsi:
\'Cl \'t"dl'a că zi1bovcsc de bunăvoie in starea pc care pretind că
o suportă cu greu ş1 cu chin . 11. Chiar aşa este. Luc1hus:
put1n1 $int con::-trinşi la robie, cei n1a11nulţ1 se înrobesc s1ngun .
DJc„\ .:u in!·H\ in ginrl să scapi şa. iubind sincer libertatea, ceri
un rjl!aZ doar ca sa in1phneşti CC' ai de făcut fără să a1 parte
de o nchn1ştc \· cşnacă, de cc s{l nu fii de acord cu întreaga ceată
a ~to1olor? Toţi cei ca Zenon ş1 Chris1p te vor sfătui ca faptei~
s,1 - ţ1 fip cu1np[1n1te. vrC'dn1cc . 12. Dacil tărăgănezi însa doar ca
~fl v<.•z1 cit poţi suporta ş1 cit de mulţi bani poţi aduna pentru
tihna ta, nu vei găsi niciodată o cale de scăpare : nimeni nu
poate· înota incărcat cu bagaje Înalţă·te la o viaţă mai bună,
bururîndu-tc de bunăvo1nţa zeilor, dar nu de acea bunăvoinţă
pC' carC' c1 o n1an1fcstă atunci cînd, cu chipul plăcut şi g~ncros,
revarsă bun un străluc1tc, avînd o singură scuză: că acC'stc
daruri ce ard sufletul, cc îl schingiuiesc, au fost date la cerere.
13. lmt pusesem deja pecetea pe scrisoare· însă a trebuit să
o d~sch1d la loc. ca să ajungi'1 la tine cu micul ci dar obişnuit
ş1 ~ă poarte o vorbă f rumo3~ă ~ şi iată că îmi vine una în minte -
ş1 nu ştiu dacă este mai d<'grabă adevărată sau grăitoare . ..A
cui c•stc ?'", întrebi A lut Ep1cur (încă o dată port cu n1inc boc·
ceaua altcuiva) · 14. „Thţa ies din viaţă de parc[1 abia ar fi intrat" 1.
Gindcşte-te Ja cine voieşti : t1ncn, bătrîn1, oameni maturi. ia
vc1 găsi d(\opotrivă de infr1coşaţ1 de moarte. deopotrivă de
ncşt 1uton într-ale vieţii . Nimeni nu a dus nimic ln împhnlîc,
căci n1creu ne lâsăm planurile pentru viitor. N1m1c altce\'a

1 Lat nemo non ila 'xit r tuta tam11uam modo 1nlrauer1t .

 CAHTEI\ h 111 A 97

nu-m1 place maa mult la vorba asta decit faptul că le reproşează

bătrin1lor ca sînt ni~tc copu 15. ,.N1mcni'', zice el, „nu ic-se din
viaţii altfel <lecit s-a nastut" 1. E un neadevăr . 1nurim ma1 răi
dccît nc-an1 născut Este vina noastră. nu a fi rn Ea arr dr~pt ul
să se pling~i de noi şi sa z1ca . „Ş1 ntunc1 '> V-am adu~ pr lume
fărâ clonnţc:, fără spaime, fara superst1ţu, fi1ra perfidu ş1 cele-
lalte păcate: wş1ţ1 din viaţă aşa cum aţ1 intrat" 16. C1nt· moare
senin, aşa cum era cind s-a na~cut. a drJbind1t inţelepciunea .
În schimb, tind prtm(\jdia ne c aproape. tn: mur[1m de ~pa1ma,
curajul ne piere, n~ piere culoarea din obn1J1, vur5am lacnm1
fără rost . Cc este mat ruşinos dl)cit ~~1 firn ingnJoraţ1 atunci
cind ne aflăm în pragul sen1n[•t:tţu '> 17. ~1Qtivul este acesta :
sintcm dczgoh\1 de toate bunurile ş1 sufenn1 pC"ntru ctl ne-am
irosit viaţa . Nu ne-a rămas n1m1c a trecut, s-a scurs N1n1en1
nu se îngnJe'?tC sa tra1asca bine, c1 doar ~â trJ.1a~că mult t1n1p ~
numai că c în puterea oncu1 să traiască lune, în puterea n1mâ-
nui - să trăiască mult. Ramî1 cu bine .

23
Seneca îl salută pc dragul său Luc1hus
1. Te gîndcşt1 că îţi voi seric cit de gl'neroasă a fo~t iarna
cu noi, cum a fost ca blinda şi scurta, cit e5'tr de răutăc1oasă
primăvara, cit de nefiresc pentru vn'mea acl•asta c fngul - ş1
alte prostii de-ale celor cc nu gfis~sc subiecte? Eu, unul. în~ă îţi
voi seric ceva cc să ne poatfl fi d<' folos ~1 mic, ş1 ţte Ş1 cc alt-
ceva, dacă nu să te îndemn la înţC'l<'pc1un(\ '.'Care sa fie teme ha
înţelepciunii, întrebi tu., s:, nu tC' bucuri dC' lucrun dc~arte
Anl spus ca aceasta este tem(\ha · rste îns~l cuhnca 2. AJungc
în virf cel care ştie de cc să se bucure', care nu ş1-a încrf'd1nţat
fericirea puterii altcuiva~ este îngr1Jornt ş1 ncs1~r omul care
se lasă ademenit de vreo speranţf1. chu.lr dac~\ îi este la indc·
mină, ('hiar dacă nu <' greu să ~<' inlphnC'asca. chtar dacă nu
a fost nicicind înşelat în aştepl~1nlc sale 3. A~ta să faci mai
înainte de oncc altccvn, dragu\ 1neu Luc1hus învaţ'i să te
bucuri. Cr~zi tu acum că vn"au să te lipsesc do n1ulte pl~lceri

1 Lat "':mo alikr quam qt,o modo na tus e:;t, t'Xll r uita
96 EPISTOLE CĂ'fRE LUCILlt:S

pentru că îndep,\rtez de tine bunurile întâmplatoare ş1 socotesc

ca trcbUl(\ Si:l te f~reştl de sprtjJnul dukc al ~pcranţei? Dimpo-
trivă, vreau să nu-ţ1 hpsească n1c1odată bucuria. Vreau in5ă ca
ea să ţi se nască în casă : şi se \'3 naşte, cu condiţia ca tu să
fi1 înăuntru Celelalte forn1c de veselie nu fac să ţi se umple
inima; înseninează dupu1, dar sint trecătoare - dacă nu cumva
tu ~ocotcşh că unul care rîdc c fericit : spiritul trebuie să fie
v101 ş1 încrezător şi înălţat deasupra tuturor. 4. Da-mi crezare,
adevărata bucurie este aspră. Sau poate crezi că omul cu rh1pul
\'(\S<'l sau, cum spun năzuroşii ăştia, hilar ii rîde în nas n1orţ1i,
îşi d€.'sch1dc casa sărăcici, îşi ţinc plăcerea înfrinată, c pregătit
să-ş1 îndure dur(\ril('? Cine chibzuieşte la acestea se află într-o
stare de mare bucurie, dar prea puţin ademenitoare. Bucuria
ac(\asta \'rrau eu să o stăpîneşh: nu-ţi va lipsi în veci odată cc
ai anat de unde să o iei. 5. l\Ietalelc slabe se găsesc la supra-
faţă : cele mai preţioase sint însă ascunse în străfundunlc pămîn­
tulu1 ş1 îl răsplătesc din belşug pc cel ce sapă înverşunat după
ele. Bunurile cu care se înveseleşte mulţimea oferă o plăcere
fragilă şi de su prafaţă~ orice bucurie cc vine din exterior este
hps1tă de tt'mc1, aceasta de care îţi vorbesc şi spre care încerc
să te indrum est~ adevărată şi se desface mai bogat Înăuntru .
6. Te rog, preaiubitul meu Lucihus, să împlineşti singurul lucru
care te poate face fericit~ retează şi culcă la pămînt bunurile
ac('stca care strălucesc doar pc dinafară, pc care unul ţi Ic
promite sau pc care speri să le prin1cşt1 de la un altul; concen-
trează-ţi privirea asupra adevăratului bun şi bucurtt-tc de cc
este al tău. Dnr cc înseamnă "al tău"? Tu insu ţi şi partea rea
mai bună din tine. Chiar şi acest biet trup, fără de care nume
nu se poate face, socoteşte-l mai degrabă necesar dccît prt\ţlOS,
ci ne oferă plăceri deşarte, care dureazf't puţin, de care tr('bu1c
să ne căim şi care, dacă nu sînt strunite de o hunfl cun1pătarc.
au un rezultat potrivnic. Asta ţi-o spun: plăcerea st{1 pc mar·
ginea durcr11 ş1 se transformă în durere dacu lipseşte ntilsur.1
Este însă greu să păstrezi justa m'1sură în cecu cc este socotit
un bine: numai lăcomia pentru adevăratul bine este la nd~\po5t
de pnmejd11. 7. Vrei să ştii cc anume este adevăratul brnc şt
de unde vine el? Ţi-o voi spune: dintr-o conştiinţă bună, din
 CARTEA i\ lll A

planun vrednice. din acţtuni corrcte, din d1sprrţul faţa de întîm-

plarc, <l1ntr-o viaţă împăcată ş1 dintr-o înaintare cu pa::, constant
pc acc~aşi calc. Oamcnu care trec de la un plan la altul - sau
nici măcar nu trec, ci se la~ă purtaţi d<' intimplarc - cunl pot
avea parte d~ siguranţă şt de statorn1c1c daca sint ne51~un ~1
şovă1cln1c1? 8. Puţ1n1 sint C('l care hotară~c ~1ngun în pnv1nţa
lor şi a bunurilor lor~ ce1lalţ1, ca oh1(\Ct("'lC ce plutesc pe apele
rîurilor, nu merg ina1nte . sînt purtaţ1 Unu sint ţ1nuţ1 la supra·
faţă ş1 m1şcaţ1 n1a1 încet de un curent ma1 ~lah, alţu sînt ~mu­
c1ţ1 cu violenţă, alţu sînt aruncaţi p(\ marg1nca riulu1 de un
curent ma1 putrrn1c, alţn sint azvirhţ1 in n1are de ,·alul umflat .
Se cuvine, aşadar, să hoturin1 ce anume vo1n1 ş1 ~a stăruim în
planurile noastre.
9. A venit acum momentul s<l·m\ pliitC'='C' datoria . Pot sâ-\1
dau o vorba de-a lui Ep1cur al tău ş1 ~~\ ma cltbrrc.'z din laţul
acestei ~crisori . „E obositor S\l inr<"pl nH.·rC'u v1aţa "' 1 sau. dacă
inţc lcsul
c ceva mai hmpcdc : „1'r[u<'~c prost cri care VC'Şn1c
lncep s" tratase,, „,.,- . 10• "D(\ cc '>"'
,.. :J(.. • • :\ „
. , intr<.' b t tu \ 1orb a ''~ta arc
nrvoic de o explicaţie .
Fundca pentru aceia \'iaţa este \'e~nic
neîmplinită . Nu poate fi gata d~ n1oartl' crl carC' ahia a început
să trăiască . Se cu,·inl' ~ă l\(\ purt~\m în aşa f<.·l incit sfi fi trăit
îndl'ajung . Lucrul acr~ta nu il face in~i cel cart' rstc at<.'nt cum
să·şi ţC>asi\ firl'lc rx1~tcnţc1 11. Nu te gindi că sînt puţ1n1
oamenii de felul ncrgta ~ aproapt' toţ1 sînt aşa Ciţ1va au inrrput
să trăiagca tocn1ai atunr1 cînd era vn.'tnca $r1 incctrzc Dara ţi
se parc il'Ştl din con1un, vo1 adfn1g:t rc\'a cr tl' va mira °"1 n1ai
tare : unii oaml.•ni au încetat sf\ trăiască n1ai înainte de a
începe. Ramii cu bine.

24
Seneca îl salută pc dragul sau Luc1hus
.
l. ln1i scrii că eşti îngrijorat de rezultatul unui proces pe
care ţi l-a intl'ntat furia unui duş1nan de-al tau ~ ş1 crezi că eu
te voi indc1nna să te gîndeşti singur la tot cc e mai bun şi să

1 Lnt molt·~tr.nz r~t

sempcr wtam rn<'laoar~ .
2. Lat mnlt· u1uu11t, qui st!mprr uiut•re wcipwnt .
100 EPISTOLE CĂTRE Lt:CILlUS

te lin1şt~şti cu speranţe călduţe. Dar ce nevoie e să o ici înain·

tea nenorocirilor. să le anticipezi dacă, atunci cînd se ivesc,
trebuie să le suporţi tot prea devreme~ de cc să-ţi strici pre·
zentul de teama viitorului? Neîndoielnic, este semn de prostie
să fii nefericit azi pentru că vei fi cîndva nefericit. 2. Eu însă
doresc să te îndrum spre seninătate pe o altă calc~ dacă vrei
să te scuturi de orice grijă, gindeşte-te că se va întîmpla ne-
greşit lucrul de care te temi şi, oricare ar fi răul acela, măsoa·
ră-1 cu tine însuţi şi cercetează-ţi apoi cu atenţie spaima: cu
siguranţă vei înţelege că răul de care te temi nu este grav şi
nu va dura mult timp. 3. Nu e greu să găseşti pilde care să te
încurajeze: există în fiecare generaţie. Adu-ţi aminte o epocă
la întîmplare din istoria noastră sau a altora: ţi se vor arăta
oameni însemnaţi fie prin maturitatea lor spirituală, fie prin
avîntul lor nobil. Dacă vei fi condamnat, ţi se poate întîmpla
ceva mai amarnic dccît exilul sau temniţa? Sau ceva mai
inspăimîntător decît schingiuirea sau moartea? Cercetează
nenorocirile acestea una cite una şi aminteşte-ţi de oamenii
care le-au privit cu dispreţ; nu trebuie să îi cauţi, ci doar să
alegi dintre ci. 4. Rutilius şi-a suportat condamnarea de parcă
pentru el nimic altceva nu ar fi fost mai grav decît un renume
prost. ~1ctellus şi·a suportat exilul cu curaj, Rutilius, chiar cu
voie-bună~ unul i·a dăruit statului întoarcerea sa, celălalt i-a
refuzat întoarcerea sa lui Sulla, căruia nimeni nu-i refuza
nimic atunci. În temniţă, Socrate a continuat să discute filo·
zofie şi nu a voit să fugă, chiar dacă era cine să i-o promită;
a rămas pentru a-i elibera pc oameni de frica stîrnită de cele
două nenorociri năprasnice: moartea şi temniţa. 5. f\1ucius şi·a
întins mina în foc. Arsura e o durere violentă: cu atît mai
violentă este dacă o faci din propria ta voinţă! Ai în faţa ochilor
un om hpsit de erudiţie, cc nu a primit nicio învăţătură cnre
să-l pregătească pentru moarte ori pentru sufcrinţă, în nfar~
de vigoarea sa militară: şi-a ales singur o pcdcaps&\ pt'ntru o
încercare deşartă. A stat neclintit pnvindu·şi 1nîna cum arde
în focul duşmanilor lui, fără să o ridice, lăsind-o să se mistuie
pînă la os: duşmanul i-a îndepărtat n1îna de foc. Ar fi putut
împlini în tabăra aceea militară un act cu final mai bun, dar
 CARTEA A III-A 101

nu mai plin de curaj. Vezi bine că mai repede virtutea este gata
să înfrunte primejdii decît este cruzimea să le impună. Mai
grabnic l-a iertat Porsenna pe Mucius pentru faptul că a voit
să-l ucidă decît s-a iertat Mucius însuşi pentru că nu îl ucisese.
6. „Dar astea sînt legende„, spui tu, „povestite şi răspovestite
în toate şcolile; iar acum, cînd vine momentul să-mi vorbeşti
despre dispreţul faţă de moarte, îmi vei istorisi despre Cato".
Şi de ce n-ar trebui să-ţi istorisesc cum în acea ultimă noapte
citea o carte a lui Platon, cu sabia pusă la căpătîi? Îşi pregătise
pentru momentul din urmă aceste două instrumente: unul care
îi întărea hotărîrea de a muri, celălalt, care i-o făcea posibilă.
Şi-a rînduit lucrurile cît de bine a putut în împrejurările acelea
zbuciumate, extreme: a decis să acţioneze în aşa fel incit nimeni
să nu-l poată ucide pe Cato sau să reuşească să îl salveze. 7. Şi,
scoţîndu-şi sabia care pînă în ziua aceea nu fusese niciodată
mînjită de sînge, a spus: "Soartă, nu ai reuşit nimic punindu-te
în calea planurilor melc. Pînă azi, eu nu am luptat pentru
libertatea mea, ci pentru libertatea patriei melc; şi nici nu am
luptat cu atîta îndirjire ca să trăiesc liber, ci ca să trăiesc între
oameni liberi: acum, pentru că destinul oamenilor este fără
speranţă, Cato se poate pune la dăpost". 8. Apoi şi-a dat lovi-
tura de moarte; cînd medicii i-au legat strins rana, pentru că
pierduse sînge şi putere - dar nu şi curaj -, miniat nu atît pc
Cezar, cit pe sine însuşi, şi-a înfipt mîinile goale în rană: nu
şi-a dat, ci şi-a smuls ultima suflare a acelui spirit generos, ce
ura orice formă de tiranic. 9. Am adunat pildele acestea nu
pentru a face un exerciţiu al minţii, ci ca să-ţi trezesc curajul
împotriva unui rău pc care îl socoteşti cu totul înspăimîntător;
voi reuşi mai lesne în planul meu dovedindu-ţi că nu numai
oan1cnii curajoşi nu înfruntat cu dispreţ momentul morţii, ci
şi unii care, slabi in alte împrejurări, de data aceasta s-au
întrecut în curaj cu cei puternici. Aşa a fost acel faimos Scipio,
socrul lui Gnacus Pompcius; azvîrlit de vînturi vrăjn1aşc pe
ţărn1ul Africii, văzînd că nava îi căzuse în mîinile duşmanilor,
s-n străpuns cu sabia, iar celor care îl întrebau unde este gene-
ralul, Ic-a rl1spuns : "Generalul este bine". 10. Fraza aceasta l-a
făcut demn de înaintaşii lui şi a făcut ca gloria unei predestinări
102 F.PJSTOLE CĂTRE LUCJLIUS

africane pc-ntru Scipioni să rămînă neîntreruptă. A fost însem-

nată v1ctona împotri\'a Cartaginci, dar şi mai însemnată a fost
victona împotriva morţii . „Generalul", a răspuns el, „este bine".
Sau poatl? ar fi tr~bu1t să moară într-alt chip un general, mai
cu seamă un general al lui Cato? 11. Nu îţi aduc în amintire
fapt~le istorice şi nici nu voiesc să chem de prin toate epocile
oan1eni1. mulţi la număr, care au privit moartea cu dispreţ.
Uita-te la vremurile noastre, în care deplîngem delăsarea şi
patima pentru plăceri: vei vedea persoane din toate rangurile,
cu oncit de multă sau puţină avere, de orice vîrstă, care şi·au pus
capăt nenorocirilor recurgînd la moarte. Dă-mi crezare, Lucilius,
moartea trebuie cu atît mai puţin să inspire teama cu cit dato·
ritâ c1 nimic altceva nu mai poate inspira teama. 12. Ascultă
aşadar cu seninătate ameninţările duşmanului tău; conştiinţa
ta te face încrezător - cum însă într-un proces au greutate şi
faeton din afară, pune-ţi speranţele într-o sentinţă corectă,
dar pregăteşte-te totodată şi pentru una cu totul nedreaptă. Şi,
mai presus de toate, amintcştc·ţi să desprinzi de fapte zarva
cc le însoţeşte ş1 să le priveşti în esenţa lor: vei pricepe că nu
e~te nimic altceva înspăimîntător în ele, în afară de teama
însăşi. 13. Ce vezi că păţesc copilaşii păţim întocmai şi noi,
care sin tem doar nişte copilaşi ceva mai mari: cînd îi văd că
poarta măşti pc cei pc care ii iubesc şi cu care obişnuiesc să
se Joace şi să fie împreună tot timpul, se înspăimîntă: şi de pe
lucruri, ca şi de pc oameni, trebuie smulse măştile, ca să li se
dea îndărăt chipul adevărat. 14. De ce îmi fluturi în faţa ochi·
lor spade, focuri şi o ceată de călăi ce freamătă în jurul tău?
Smulge aparenţele acestea sub care te ascunzi şi care îi înspă1·
mintă pc neghiobi : tu eşti moartea, pc tine tocmai te-a disprc·
ţu1t sdavu1 meu, pc tine te-a dispreţuit slujnica mea. De cc mar
stai să·mi explici, cu marc desfăşurare de bice şi instrumente
de tortură? De cc-mi mai arăţi instrumentele astea născocite
pentru a schingiui fiecare articulaţie în parte şi o mic de alte
maşinării menita să descărneze un om, bucată cu bucat[1? Lnsă
deoparte uneltele astea de schingiuire, fă să înceteze gcmctttlc.
strigătele ş1 urlete scoase de cei sfirtccaţi de tortură: tu eşti
durerea pc care o dispreţuieşte bolnavul de podagră, pc care
 CARTEA A III-A 103

cel cc suferă de stomac o suportă în mijlocul plăcerilor de' Ia

prînz, pe care femeia tînără o înfruntă cu curaJ atunci cind
naşte. Dacă pot suporta. eşti o durere uşoară; dacă nu pot
suporta, eşti o durere ce durează puţin. 15. Chibzuieşte la
vorbele acestea pc care le-ai auzit adesea şi pe care ades<'a
le-ai rostit; dovedeşte acum cu fapte tot cc ai stat să asculţt,
ce ai rostit cu sinceritate. Căci este o mare ruşine să discuţi
filozofie, dar să nu o poţi pune în fapt. Cc spui? Că eşti sub
ameninţarea morţii, a exilului, a durerii - ai înţ<'lcs-o acu1n
pentru prima dată? Te-ai născut cu ace~t destin . Noi sa socotim
că se va întîmpla cu siguranţă orice c cu put1nţi'l să se întimplc .
16. Te-ai purtat, o ştiu bine, aşa cum te-am sfătuit. Acum te
sfătuiesc să nu-ţi laşi spiritul să se scufunde în aceste griJ i ~ se
va toci şi va avea mai puţină vigoare chiar în n1on1cntul în care
va trebui să se ridice şi să lupte. Întoarce-l dinspre cele ce
privesc persoana ta către cele generale; repetă-ţi mereu ca a1
un biet trup muritor ş1 fragil; nu doar violenţa ş1 forţa celor
puternici îţi pot provoca dureri, ci chiar ş1 plăcerile se pot
transforma în dureri: ospeţele provoacă ind1gcsti1, beţia aduce
o moleşire a forţelor şi tremur, îmbuibarea poate deforma
picioarele, mîinilc, toate încheieturile . 17. \'oi sărăci : voi fi
dintre cei mulţi. Voi pleca în exil: mă voi gindi că m-am n~\scut
acolo unde m-au trimis. Voi fi pus în lanţuri: şi cc dacă? Acum
sînt cumva liber? Firea a legat strins de n1inc accast{\ povară
grea: trupul. Voi muri: e ca şi cum ai spune că nu mă voi t11ai
putea îmbolnăvi - nu voi mai putea ajunge în lanţuri, nu voi
mai putea muri.
18. Nu sint atît de neghiob incit să încep acum să îngîn
refrenul lui Epicur şi să repet di sînt deşarte spaimele trezite
de viaţa de dincolo. Ixion nu se roteşte pnns de o roată, S1sif
nu împinge cu spinarea o stîncă pînă în virful muntelui şi nici
nu se poate închipui o ITl.ptură ale cărei măruntaie să fie dc\'O-
ratc în fiecare zi şi apoi să crcascf1 la loc; nimeni nu este atît
de copilăros incit să se tcan1ă de Cerber, de tenebre şi de ară­
tări ca nişte schelete descărnate. ~toartca ne reduce la nimic
sau ne izh<\vcşte; dacă ne eliberează de povara trupului, atunci
răn1inc partea 1nai bună din noi, dacă ne reduce la nimic,
atunci nin1ic nu n1a1 răminc, iar cele bune şi cele rele dispar
 104 EPJSTOLE CĂTRE LUCILIUS

deopotrivă . 19. Îngăduie-mi în punctul acesta să citez un vers

de-al tău, nu fără să-ţi atrag atenţia că tu ai scris acestea nu
nun1a1 pentru alţii, ci şi pentru tine însuţi. E o ruşine să spu-
nem una şi să ne gîndim la alta; dar să scriem una şi să ne
gîndim la alta este o ruşine încă şi mai mare. Îmi amintesc că
ai tratat cîndva acest subiect: noi nu ne aruncăm dintr-odată
în moarte, ci ne apropiem de ea încetul cu încetul. 20. l\iurim
în fiecare zi: în fiecare zi ni se smulge o parte din viaţă. - şi
chiar cînd sîntem în creştere, viaţa tot scade. Am pierdut
copilăria , apoi adolescenţa, apoi tinereţea. Tot timpul care s-a
scurs pină ieri este de-acum pierdut; chiar ziua aceasta, pc care
o trăim acum, o împărţim cu moartea. Aşa cum clepsidra nu se
gol~şte odată cu ultimul strop, ci se goleşte treptat mai înainte,
tot aşa ceasul cel de pc urmă, care pune capăt vieţii noastre,
nu ne aduce ci singur moartea, ci singur o împlineşte: atunci
am ajuns la ea, dar am venit de mult timp spre ca. 21. l)upă ce
ai schiţat ideile acestea cu elocinţa ta obişnuită - întotdeauna
impresionantă, dar niciodată mai pătrunzătoare dccît atunci
cînd pui cuvintele in slujba adevărului -, ai spus:
,..~foartea nu vine o singură dată, ci cca care ne stinge este
moartea din urmă" 1 •
Prefcr să
te citeşti pc tine decît scrisoarea mea: ţi se va
desluşi că moartea de care ne temem noi este cea de pc urmă,
nu singura.
22. Ştiu încotro priveşti: cauţi cc anume am strecurat în
scrisoarea asta, cc vorbă îndrăzneaţă a cuiva, cc sfat folositor
Îţi voi trimite ceva din gîndurilc legate de acest subiect. Epicur
ii mustră pe cei cc-şi doresc moartea la fel de mult ca pc cei
cc se tem de ea; şi spune: "Este ridicol să alergi spre moartr
din scirbă de viaţă, de vreme cc chiar fclul în care îţi duci viaţa
te împinge să alergi spre moartc"2 • 23. Şi tot aşa. într-alt loc,
spune: „Ce poate fi mai ridicol dccît să te îndrepţi spre n1oartc
cînd tocmai din pricina spaimei de moarte ţi-ai făcut via\a

l Lat. mors non una uenit, seci quae rapll, ulti111a mors est
2. Lnt r1d1culuni est currere ad mortem taeclto uita..-, curu genere uitor, "'
curre11dum ad morte1n esstt, effecerts.
 CARTEA A lll-A 105

insuportabilă ?"1 . Adaugă la acestea o altă formulare asemănă­

toare: atît de mare e neghiobia oamenilor, ba chiar sminteala
lor, incît unii ajung să fie împinşi la moarte de frica morţii.
24. Cugetă la oricare dintre vorbele acestea: îţi vei întări sufle-
tul ca să îndure ori moartea, ori viaţa; avem nevoie să fim
sfătuiţi şi încurajaţi fie să nu iubim viaţa prea mult, fie să nu
o urîm prea mult. Chiar dacă raţiunea ne împinge să punem
capăt vieţii, să nu luăm hotărîri necugetate şi dominate de un
impuls. 25. Omul puternic şi înţelept trebuie nu să fugă de
viaţă, ci să iasă din ea: şi, mai presus de toate, să se ferească
de o stare de spirit cc a pus stăpînire pc mulţi - pofta de
moarte. Dragul meu Lucilius, ca şi pentru alte lucruri, şi cînd
e vorba de moarte există o înclinaţie cc scapă raţiunii; uneori
îi cuprinde pc cei generoşi şi netemători, uneori pe cei netreb-
nici şi delăsători: unii dispreţuiesc viaţa, alţii sînt apăsaţi de
ca. 26. În unii oameni se strecoară plictisul de a face şi de a
vedea mereu aceleaşi lucruri, se strecoară nu atît ura, cit scîrba
de viaţă. Este o pantă pc care alunecăm împinşi chiar de
filozofie şi ne întrebăm: „Pînă cînd tot aceleaşi şi aceleaşi
lucruri? I\1ă trezesc, mă culc, mănînc, mi-e foame, mi-e frig,
mi-e cald. Nimic nu ajunge la capăt, toate sînt prinse ca într-un
cerc rigid, fug şi se urmiircsc. Noaptea alungă ziua, ziua alungă
noaptea, vara sfirşeşte în toan1nă, iarna ia locul toamnei, care
se oprc~te în primăvară; toate trec ca să se întoarcă . Nu făp·
tuicsc nimic nou, nu văd nimic nou: vine într-o bună zi plic-
tisul". Sînt mulţi cei pentru care viaţa nu este grea, ci fără
rost. Răn1îi cu bine.

25
Seneca îl salută pe dragul său Lucilius
1. În privinţa celor doi prieteni ai noştri, se cuvine să n1er-
gen1 pc clii diferite: unuia trebuie să-i îndreptăm defectele,
celuilalt, sfl i le frîngen1 . Voi fi cu totul sincer: înseamnă că nu
mi-e drag, dacă nu vr(\au defel să-l jignesc. „Cum aşa?", zici tu,

1 Lat . qrucl tam ruluulum 'luani adpett.•re morte1n, cum uita111 uiquit.>lam
tibt feccr&~ nu·tu 1norlis .
106 EPISTOLE CĂTRE LUCJI.IUS

- „te gîndeşti să ţii sub tutela ta un om de patruzeci de ani?

Uita-te la virsta lui: c deja înăsprit şi de nestrunit; nu îl poţi
schimba, numai un material moale se poate modela". 2. Nu
ştiu dacă voi izbîndi: însă prefer să nu am succes dccît să nu
am încredere. Nu c vremea să ne pierdem speranţa: chiar cei
ce suferă de o boală cronică se pot vindeca, dacă te aşezi ferm
împotriva necumpătării lor şi îi sileşti să facă şi să suporte
mult(\, împotriva voinţei lor. Nu am prea multă încredere nici
în celălalt, cu o singură excepţie: încă mai roşeşte pentru
faptele lui; e nevoie să îi alimentăm acest sentiment de ruşine:
cită vreme va stărui în sufletu) lui, încă mai c loc pentru
speranţfL 3. Cu păcătosul ăsta înveterat cred cu că trebuie să
ne purtăm cu mai mult tact, ca să nu ajungă să-şi piardă toată
încrederea )n sine: niciun alt moment nu era mai potrivit pen-
tru o încercare. tocmai cînd are un răstimp de linişte, cînd pare
să se fi îndreptat. Această potolire poate să-i înşele pc alţii,
dar nu pe mine: mă aştept ca defectele să se întoarcă, ba chiar
să-ş1 ceară dobinda. Acum nu se arată, o ştiu, dar nu sînt alun-
gate cu totul. !\-Ic'\ voi ocupa cîtcva zile de chestiunea aceasta şi
voi vedea dacă pot sau nu să fac ceva.
4. Tu, unul, arată-te puternic, aşa cum eşti, şi uşurează-ţi
bagajele; din tot cc avem în stăpînirc, nimic nu este necesar.
Să ne întoarcem la legea firii; bogăţia ne stă la îndcmină. Ceea
ce ne este necesar fie c gratis, fie costă foarte puţin: firea arc
nevoie numai de pi1nc şi de apă . Nimeni nuc prea sărac pentru
a nu şi le putea procura şi, dacă îşi restrîngc nevoile, se poate
lua la întrcct'rc cu Jupiter însuşi, după cum spune Epicur din
care vreau să strecor o frazi'i în scrisoarea asta. 5. "Poartă·te
mereu", zice el, "de parcă Epicur ar fi cu ochii pc tine" 1• Fără
nicio îndoială, ai nevoie de un paznic, de un om care să vegheze,
care să fie părtaş la gîndurilc talc. Este cu mult mai măreţ să
tr:li~şt1 de parcă tc·ai afla n1crcu sub ochii unui om ales; dar
mic in1i c de ajuns să ştiu că te porţi. în tot cc faci, de parcă
te-ar privi un oarecare. Singurfatatca ne împinge la tot felul de
răutăţi. 6. După cc vei fi fi'1cut progrese îndeajuns de inscrnnattt

l. Lat .sic fac om ni, lnmquam spertrt Hp1curus; vide Epist .• 11,8 şi 32.I
 CARTEA A III-A 107

ca să ai respect faţă de tine însuţi, poţi să-ţi concediezi peda-

gogul1: pînă atunci, lasă-te supravegheat de un om de seamă.
cum este acel faimos Cato sau Scipio sau Laelius sau vreun
altul, a cărui prezenţă arc darnl de a·i face pe oamenii stricaţi
să încerce să-şi înăbuşe viciile; în felul acesta vei ajunge să nu
mai cutezi să greşeşti nici măcar faţă de tine însuţi. Cînd vei
fi atins acest stadiu şi vei începe să ai respect pentru tine, voi
începe să-ţi îngădui purtarea pc care o recomandă tot Epicur;
„Retrage-te în tine mai ales cînd eşti siht să trăieşti în mul-
ţime"2. 7. Se cuvine ca tu să devii altfel decit cei mulţi 7 pentru
a te putea retrage în tine fără să fii primejduit. Priveşte-i pe
cei care te înconjoară, pe fiecare în parte: nu e printre ei niciunul
pentru care să nu fie mai bine să stea cu primul venit decît cu
sine însuşi. „Retrage-te în tine mai ales cînd eşti silit să traieşti
în mulţime", dacă eşti un om ales, liniştit, cumpătat. Altmin-
teri, trebuie să fugi de tine şi să mergi între cei mulţi: în sta-
diul în care te afli acum, eşti mai aproape de un om rău. Rămîi
cu bine.

26
Seneca îl salută pc dragul său Lucilius
1. Îţi spuneam, nu dcn1ult, că am sub ochi bătrineţea: acum
mă tem ca nu cumva să fi lăsat batrîneţca în urma rnea. La
anii pc care ii am şi la starea trupului n1cu s-ar potrivi mai
degrabă un alt termen; bătrîncţca numeşte o vîrstă a oboselii,
dnr nu lip~ită de forţe; pc mine aşază-mă în rîndul oan1cnilor
sleiţi de puteri, care îşi ating capătul vieţii. 2. Pot totuşi să·ţi
spun că înli sînt recunoscător: nu simt vătăn1area vîrstci în
suflet, chiar dacă o simt în trup. Au îmbătrînit numai defect.ele
melc şi instrumentele de care se servesc ele: spiritul este
puternic şi bucuros că nu arc prea multe în comun cu trupul:
a sd'lpat dc~acun1 de cca mai n1arc parte din povara sa. Tresaltă
de bucurie şi stă de vorbă cu n1inc despre bătrîncţc: spune că

1. Lat /'CH'd<JJ.:Oj!IJs, ll"rml'n preluat din gn.•acă , l&tt ., „(sclavul) care în::>otc-ştc
copilul (la ~con l<l )".
2 . Lat. lune: prat•C'1pue in te 1pse Sl!CC'df:!. cum esse cogt?ru rn turba .
 108 EPISTOLE CĂTRE LUCILIUS

ca Îl este floarea . Să·i dăm crezare: se foloseşte de bunul său.

3. 1\1ă îndeamnă să mă gîndesc şi să·mi desluşesc cît din
această linişte şi cumpătare a modului de viaţă o datorez înţe·
lcpciunii. cit virstei, şi să cercetez cu atenţie cc anume nu pot
face ş1 cc anume nu vreau să fac, prcfcrînd să socotesc cele pe
care nu le pot face de parcă nu aş vrea să le fac. De ce să fie
motiv de jale, de cc să fie neplăcut dacă ceva ce trebuia să aibă
un ~firşit a ajuns la capăt? 4. „Este marc necaz", zici tu, ltsă
ne micşorăm şi să dispărem sau, ca să o spun mai clar, să ne
topim. Nu sîntem loviţi ş1 culcaţi ]a pămînt dintr·odată, ci ne
trecem, iar zilele, una după alta, ne fură pc neştiute din puteri".
Exi~tă oare vreo încheiere mai firească decit alunecarea către
propriul sfirşit printr-o desprindere naturală? Nu sînt nicide-
cum nenorociri nici vătămarea, nici moartea neaşteptată - este
dulce totuşi felul acesta de a te desprinde de viaţă încetul cu
încetul. Eu, unul, mă privesc cu atenţie de parcă încercarea
s-ar apropia şi ar fi deja aici ziua din urmă, care poartă cu ca
judecata asupra tuturor anilor mei, şi îmi spun: 5. „Pînă acum
nu am dovedit nimic cu faptele sau cu vorbele; sufletul a dat
ch(lzăşii uşurele şi fără mare preţ, înfăşurate în multe podoabe
adcn1cnitoarc: mă încred în moarte, să judece dacă am făcut
progrese. Mă pregătesc plin de curaj pentru ziua în care, smul·
gîndu·sc orice falsitate şi orice înşelăciune, mă voi judeca pe
mine însumi: sînt oare puternic în vorbe sau înăuntrul meu?
Au fost oare prefăcătorie şi teatru cuvintele azvîrlitc împotriva
sorţii? 6. Lasă deoparte felul in care judecă oamenii: sînt veş·
nic nesiguri şi îndoielnici. Lasă deoparte studiile desfăşurare
întreaga viaţa: moartea te va judeca. Adevărata forţă a spiri·
tului nu este pusă în lumină de disputele filozofice şi nici de
conversaţiile erudite, de cuvintele adunate din învăţăturile
înţelepţilor şi din discursurile savante : chiar oamenii cei mai
neînsemnaţi sînt în stare să rostească nişte cuvinte curajoase.
Cit ai făptuit se va vedea abia în clipa morţii. Primesc această
condiţie, nu mă tem de judecată". 7. Aşa îmi vorbesc mic însumi,
dar e ca şi cum aş vorbi şi cu tine. Tu eşti mai tînăr: dar ce
importanţă arc? Anii nu contează . Nu ai cum să ştii unde te
aşteaptă moartea; de aceea, aştcapt·o în tot locul.
 CARTEA A lll·A 109

8. Voiam de-acum să
închei ~i mina mi se pregătea de salutul
de despărţire: însă trebuie să pregătesc tributul ş1 să o dau
merinde de drum acestei scrisori. Nu-ţi mai spun de la cine iau
împrumut: ştii tu bine din ce casetă de bani ma împrumut.
Aşteaptă numai puţin ş1 îmi voi face plăţile din averea m(\a;
pînă atunci, Epicur îmi va da împrumut; el seric: "Gîndcşte-tc
la moarte" 1. Sau, dacă astfel înţelesul c mat hmped~, 9. „E lucru
de seamă să înveţi să mori „2 _ Poate crezi că e inutil să înveţi
un lucru de care te foloseşti o singură dată . Tocmai din acest
motiv se cuvine să ne gindim la moarte: trebuie să învăţăm
mereu ceva ce nu putem fi siguri că am învăţat bine. 10. ,..Gin-
dcşte-tc la moarte": cine rosteşte cuvintele acestea ne îndeamnă
să ne gîndim la libertate. Cine a învăţat să n1oarâ s-a dczvăţat
să fie sclav: este mai presus de orice putere, este - cu siguranţă -
în afara oricărei puteri. Ce-i pasă lui de temniţă, de paznici,
de lanţuri? Arc întotdeauna poarta deschisă . Un singur lanţ
ne ţine legaţi, iubirea de viaţă: nu trebuie sa o înăbuşim, ci să
o micşorăm, pentru ca, dacă o cer împrejurările, nimic să nu
ne oprească în loc, nimic să nu ne împiedice să fim pr~găt1ţi
să facem pasul, de îndată ce trebuie făcut. Rămîi cu bine.

27
Seneca îl salută pe dragul său Lucilius
1. "Tu îmi dai sfaturi?", mă întrebi. „Dar ţi-ai dat sfaturile
astea şi ţie, te-ai îndreptat dc-acun1? De ace-ca ai acum tin1p
să îi îndrepţi pe alţii?" Nu sînt atît de neruşinat incit să vreau
să inu asupra mea - cu, un bolnav - îngrijirea celui de-alături;
cun1 mă aflu însă în acelaşi spital, îţi vorbesc despre o boală
con1ună şi în1part cu tine leacurile. De aceea, ascultă-mă cum
vorbesc cu mine însumi. Te las ~ă intri în tainiţa inimii m<'l~
şi m~i judec dinaintea ta. 2. ~Iă cert singur: „Numără-ţi anii
şi te vei ruşina că ai aceleaşi dorinţe ca pe vremea cînd crai un
copilnndru, că-ţi faci aceleaşi planuri. Se apropie ziua n1orţ1i,

l. Lot. mrditan• mortem.

2. Lnt. t•grC!gla n•s est mortem condlsc~re.
110 EPISTOLE CĂTRE LUCILIUS

ai grijă ca viciile tale să moară înaintea ta. Îndepărtează-te de

plăcerile acestea tulburătoare, pc care le plăteşti cu un preţ
greu: sînt vătămătoare nu doar cele din viitor, ci şi cele deja
trecute. Chiar dacă păcatele nu sînt descoperite, rămîne pe
vecie căinţa: în felul acesta, remuşcarea ce se naşte din plăceri
nedemne nu piere odată cu ele. Nu sînt reale şi nici statornice;
chiar de nu aduc vătămare, sînt trecătoare. 3. Caută mai
degrabă un bine care să dureze; numai că durează doar binele
pe care sufletul îl găseşte în sine însuşi. Numai virtutea oferă
o bucurie trainică; chiar dacă există vreo piedică, se întîmplă
ca la norii care nu înfrîng niciodată lumina zilei, deşi îi trec
pc dinainte". 4. Cînd va putea fi atinsă bucuria aceasta? Pînă
în momentul de faţă, nu am încetat să ne străduim, dar trebuie
să ne grăbim. Mai rămîne încă mult de trudit şi e nevoie de
veghea ta, de strădania ta, dacă vrei să ajungi la capăt; munca
aceasta nu se poate împlini cu ajutor de la altcineva. 5. Vreun
alt tip de studii îngăduie un sprijin din afară. Pc vremea mea,
îmi amintesc, trăia Calvisius Sabinus, un om care avea şi
bogăţii, şi caracter de libert; n-am văzut niciodată un om
înstărit care să fie mai lipsit de decenţă. Ăsta avea memoria
atît de slabă, că uita numele lui Ulise, al lui Ahile sau al lui
Priam: şi totuşi, îi cunoştea bine aşa cum noi îi cunoaştem pc
dascălii noştri. Niciun bătrîn sclav nomenclator - care, neştiind
numele exacte, le inventa pe loc - nu a confundat vreodată
cetăţenii pe care urma să îi salute mai abitir dccil o făcea ăsta,
încurcîndu-i pc troieni şi pe ahci. 6. Cu toate acestea, voia să
pară erudit. A născocit aşadar o scurtătură: a cheltuit sume
enorme ca să-şi cumpere nişte sclavi; unul care îl ştia pc
Homer pc de rost, altul, pc Hcsiod; a rînduit cite un sclav
fiecăruia din cei nouă poeţi lirici. Nu e de n1irarc c~i a cheltuit
atît de mult: cum nu i-a găsit gata instruiţi, a pU1tit sfi fie
învăţaţi. După cc şi-a cumpărat echipa de sclavi, a început
să-ş1 înţepe oaspeţii. Îi ţinea la picioarele sale pc sclavii aceştia
şi le cerea, din cînd în cînd, să recite versuri: îi întrcrupt'a ins'i
adesea la mijloc de cuvînt. 7. Satcllius Quadratus, unul cart'
profita de pc urma bogaţilor prostt1naci - un linguşitor, aşadJr,
şi un zeflemitor (caracteristică cc se leagă de celelalte douăl,
 CARTEA A Jll·A 111

l-a sfătuit să ţină sclavi grămătici care să culeagă firimituri 1 •

Cînd Sabinus i-a spus că fiecare sclav îl costa o sută de mii de
sesterţi, i-a răspuns : ,,Ai fi cumpărat mai ieftin tot atîtea casete
de manuscrise". El însă era de părere că ştie mai mult decît
oricine altcineva din casa sa. 8. Acelaşi Satclli us a început să-l
stîrnească să se întreacă în luptă - pe el, un om bolnav, palid,
firav. Cînd Sabinus i-a răspuns: „Cum aş putea-o face? De-abia
mă ţin pe picioare?", i-a zis: flu spune aşa ceva, te implor, nu
vezi cîţi sclavi puternici ai?"'. Înţelepciunea nu se ia împrumut
şi nici nu se cumpără; ba chiar cred că, şi dacă ar fi fost de
vînzare, nu s-ar fi găsit cine să o cumpere; însă prostia se cum-
pără în fiecare zi.
9. Primeşte acum ce-ţi datorez şi rămii cu bine. „Sărăcia rîn-
duită în legea naturii înseamnă bogăţii." 2 Asta o spune adesea
Epicur, ba într-un fel, ba într-altul - nu e niciodată însă repetat
îndeajuns ceea cc nu se învaţă destul niciodată. Unora le e de
ajuns să le arăţi leacurile. altora trebuie să li le vîrî pe gît.
Rămîi cu bine.

28
Seneca îl salută pc dragul său Lucilius
1. Crezi că numai ţie ţi s-a întîmplat şi te minunezi ca de ceva
ncmaipon1enit că, deşi ai călătorit pînă departe şi ai trecut prin
locuri felurite, nu ai reuşit să scapi de tristeţe şi de suferinţa
spiritului tău? Sufl(\tul trebuie să ţi-l schimbi, nu cerul de
deasupra capului. Poţi trece marca, poţi, cum spune Vergiliu
al nostru, "să dai zării şi ţf1rmuri şi oraşe"3 - greşelile tale te
vor urrna oriunde vei ajunge. 2. Socrate i-a spus unuia care se
plingca în acelaşi chip: „De ce te n\inunczi că nu-ţi folosesc la

1. Lnt . analt•cta, litl ., „sclav cnr(- strîngc r~stunle de la mnsă." ~nici: „ ...care
cult'gc citate"
2 Lat . c/uH/HH' ~ru1t od legc.·m !latura«? c-ompo..:;ita paupertas: vide 4, 10
(t(.'xtul este d1font, t:ide supra, cu JUSt1ficare în comentanul lua Scnt•ca
din fruzn urmi\toart-, 27 .9).
3 . Ver~d1u, E11t•1da, 3. 72 : lat terra('que urbesque recedu.nt (in textul lui
Sl'n<'ca: r('n·clant), trad de Dan Sluşansch1 : „iară ţărm ş1 ornşe dăm zăru" .
112 f.PISTOLE CĂTRE U J CJLIUS

n1n1ic cf1l<Horule? Te porţi pe tine de colo-colo. Pricina care te-a

pus J>L' fugă tl! apasă neschimbată „. La cc poate fi de folos
noutat('a pc care o aduc n1:;;te ţinuturi? La ce poate fi de folos
cunoa~t~rea unor cetăţi on a unor locuri? Astă zbatere este
deşartă Întrebi de ce nu te ajută fuga asta? Fugi laolaltă cu
tine. Pune-ţi JOS povara sufletului: mai înainte de asta n1c1un
loc nu-ţi va fi pc plac. 3. Gindcşte-tc că te afli într-o situaţie
ascmănatoarc celei in care Verg\hu al nostru o prezintă pc
profotesa exaltată şi aţîţată, aflată pe deplin în puterea unui
sp1nt ce este al său :

„Ca o Bacchantă se zbate, sărmana, din pieptu-i să-l scoată,

~1arelc zeu ... "' 1

Tu mergi de colo-colo ca să-ţi scuturi din spinare povara ce

te apasă ş1 care devine tot mai grea tocmai pentru că te fră­
mînţi ~ uşa ş1 pe o corab1e, încărcătura bine distribuită atîrnă
mai puţin, in vreme cc, dacă c aruncată ici şi colo, în dezordine,
face să se scufunde part~a în care apasă . Orice faci, faci împo·
triva ta ş1 te vatămi singur cu zbuciumul tău~ strămuţi un
bolnav. 4. Cînd te vei fi scuturat însâ de răul acesta, once
schimbare de loc va deveni o încîntare. Chiar de vei ajunge să
fii exilat într~un ţinut de la capătul lumii sau vei fi strămutat
în vreo ţară sălbatică, locul acela, oricum ar fi el. ţi se va părea
pnmitor Contt'ază mai n1ult starea de spirit dccît locul în care
ajungi ş1 de aceea nu trebuie să ne înrobim spiritul nic1unu1
loc. Se cuvine să trăieşti cu această convingere: "Nu m·am
născut pentru un singur colţişor. patria n1ca este intrrap
lume". 5. Dacă ţi-e
limpede ideea ace-asta, nu te vei minuna d
nu-ţ1 foloseşte la n1m1c să tot schimbi ţ1nutul în care tt' ani.
pentru că eşti sătul de cel dinainte; ţi-ar fi fost pc plac de la bun
început, dacă l-a1 fi socotit al tău . Acutn nu călftlorcşti. ct rătă·
ceşti ş1 te laşi dus şi te strămuţi dintr-un loc într-altul - 1Jr
în vremea asta, ceea cc cauţi tu. via\a scnina2• se g,·.~l)~t~

l \'crgll1u, EnC'1ela. 6,78-79 . Jnt ban·atur 11atc-., mng11um SI prclorf r··'\S' l!

«' 1u1 ss1 s ') r dcu m
2 Lat brn•> IJ&Ul're. aprox1mutiv, în ronl~xlul sent'can "urttl de o trăi i~
conform1tntc cu invăţătunl c filozofic~"
 CARTEA A fli-A 113

prctutinden\ . 6. Există oare vreun loc mai agitat dccit forul?

Ş1 ch1ar aici. dacă trcbut(\ se poate trăi cu scn1n{1tatc DaC'â ar
fi ins('\ cu putinţă să hotl1r[1sc singur. aş f Ub'l departe ş1 de vede> rea
forului ş1 de vecinătatea lui : căci du pa cum locurile nrs<ina-
toasc sînt o arncninţarc chiar pentru o const1tuţ1~ fizica foarte
robustă. tot aşa există locuri nesănătoas(\ pentru un sp1nt bine
alcătuit, dar care in<'â nu este dcsavîr~it ş1 puternic. 7. Nu sint
de acord cu cei care se aruncă în m1Jlocul valurilor ş1 alcg o
viaţă agitată, luptînd în fiecare z1 apng cu mu de greutăţi .
Înţeleptul se cuv1nC' să le suporte, nu ~a le iasă în întimpinare.
şi să prefere hni~t('a în locul luptei~ nu ajută prea mult daci't
eşti chherat de l{l"cşclilc talc pentru a te război ma1 apoi cu nle
celorlalţi. 8. „Ce1 treizeci de tirani„, z1c1 tu, ..l-au impre~urnt pc
Socrate, dar nu au putut să-i înfringă spin tur' . Cc importanţă
arc cine anume ne ~înt stăpinii? Robia este una singură: dacă
unul o pri\'eşte cu dispreţ, oncîţ1 stăpin1 ar avea, este liber.
9. Este acum vremea să încheiem. dar nu mat înainte de
a-mi plăti darea. „Să îţ1 cunoşti vina este începutul salvării . ~ 1
Mi se parc că Ep1cur a formulat o 1d('c intru totul corrct[l.. <lacă
cineva nu ştie ca grrş(\şte, nu vo1(lşte să se îndrepte. trebuie
să îl surprinz1 greşind. mai înainte de a-l îndrepta 10. Unu se
făl(\SC cu greşelile lor: Cf(\Zi tu oare că e în câutarea unui ll'ac
cel care consideră că greşelile lui sînt cahtăţ1? De accC\3, pe cit
îţi stă în putinţa, in\·inovăţeştc-tc, cc1cetcaza-te ~ asumă-ţi
rol ul de acuzator. apoi pe cel de judecător ş1 abia pe urn1ă cel
de apărător; ş1, uneori, p(\dC'pscştc-tc. Ramii cu bine.

29
s~neca il salutf\ pc dragul său Luc11ius
1. Îtn\ ceri veşti despre prietenul no5tru ~larcelhnus ş1 vrei să
ştii cc fncc. Vine rar pe la noi, ma1 ales pl·ntru că se ten1c să
aud{\ ad~vftrul ~ nu e însa nicio pnntC'Jdie de felul acesta : adc-
V<lrul se cuvu\c s~\-1 fie spus doar cclu1 carr vrea sfi-1 audf1 De
aceea, unu se întreabă dacă u fost sau nu potnv1t<'\ purtarea

1 Lot 11uttum r:.t sulutts 11olllw pl'(CC1t1

114 El'ISTOLt: CĂTRF. LUCILIUS

lu1 D1ogencs ş1 a altor cinici. care se foloseau de o libertate

nehm1tată şi adresau sfaturi oricui se întîmpla să le fie prin
preajn1ă . 2. La cc bun să-i cerţi pc unii care sunt surzi sau
muţi . on d1n naştere. ori în urma vreunei boh? „Dar de cc'". zici
tu. „să-mi cruţ vorbde? Nu costă nimic. Nu am de unde şti
dacă vor ajuta sau nu celui pc care îl sfătuiesc: ştiu însă că,
dacă îi sfătuu~sc pe mulţi. pot fi de folos măcar unuia. Se
cuvine sa întindem o mină . Nu se poate să nu reuşească ceva
unul care tot inc<.•arcă" . 3. Nu cred, dragul meu Lucilius, că un
om de seamă trebuie să se poarte în felul acesta: autoritatea
lui scade şi nu arc destulă influenţă asupra celor pc care i-ar
fi putut îndrepta dacă ar fi fost mai puţin tocită. Arcaşul nu
trebuie să-şi lovească ţinta cind ş1 cînd, ci doar poate greşi
cîtcodată: nu este o artă dacă îşi atinge scopul la intîn1plarc.
Înţelepciunea este o artă: ţinteşte la sigur, alege ce e de făcut
pentru a progresa, se îndepărtează de cei pentru care nu mai
arc speranţă - dar totuşi nu renunţă dintr·odată, ci, chiar şi
în situaţu d1spc-rate, încearcă nişte leacuri extreme.
4. Eu, unul, încă nu mi-am pierdut speranţa în privinţa lui
l\farccllinus al nostru: încă se mai poate salva, numai să i se
întindă de îndată o mînă de ajutor. Există însă şi primejdia de
a-l trage după el pe cel ca.re i-o întinde: arc un caracter puter·
nic, dar este îndreptat spre rău . Cu toate acestea, voi înfrunta
primejdia şi voi risca să-l fac să-şi vadă greşelile . 5. Va fr1cc ca
de obicei : va chema în ajutor glumele care îi fac s[t ridă chiar
pe cei înlăcrimaţi şi îşi va bate JOC mai întîi de sine însuşi, apoi
de noi toţi: o va lua înaintea tuturor vorbelor pc care vreau să
i le spun . Va scruta şcolile noastre şi îi va pune pc filozofi faţă
în faţă cu cadourile primite, cu iubitele lor, cu hlcornia . 6. Îmi
va arăta că unul a comis un adulter, un altul s-a dedat băuturii,
un ni treilea c curtean . Mi-l va arăta pc elegantul filozof Ariston,
care filozofa purtat fiind în lectică: căci ăsta era rnomentul al<'s
de el pentru a-şi alcătui opera. Scaurus. într~bat fiind cărei
doctrine îi aparţine acela, a răspuns: "De bună scamă, nu celei
peripatetice"; iar Iulius Graccinus, om ales, întrebat cc crcd<>a
despre acelaşi filozof, a spus: "Nu pot să-ţi răspund, pentru că
nu ştiu cec în stare să facă pc jos", de parcă ar fi fost întrebat
 CARTE:;A A III-A 115

de soarta unui gladiator cc luptă în car. 7. ~1arcellinus mi-i va

arunca în faţă pe şar]atani1 ăştia care ar fi dat dovadă de mai
multă onestitate faţă de filozofie trecind-o cu vederea în loc să
o vîndă. Am decis totuşi să-i suport atacurile: mă face sâ rid,
iar eu, unul, poate că îl voi face să plîngă sau, de va continua să
rîdă, mă voi bucura totuşi. aşa cum se poate cînd e vorba de
un necaz: măcar a avut parte de o nebunie veselă. Numai că
veselia asta nu poate fi de durată: bagă de scama, vei vedea
aceleaşi persoane că rid nestăpin1t ş1. grabnic, într-un răstimp
scurt. se înfurie nestăpînit . 8. Am de gînd să mă apropii de el
şi să îi arăt cu cit ar valora mai mult dacă ar pune mai puţin
preţ pc felul cum îl priveşte mulţimea . Chiar dacă nu voi reuşi
să-i stîrpesc defectele. le voi pune frîu; nu vor dispărea cu totut
dar măcar vor înceta în răstimpuri. Şi poate vor reuşi chiar să
dispară. dacă aceste răstimpuri i se vor int1păn în ob1ce1uri.
Nu e un rezultat de dispreţuit: pentru cei grav bolnavi, o înce-
tare temporară a bolii aproape că echivalează cu o vindecare.
9. Cit timp cu mă pregătesc să ma ocup de el. tu - care poţi,
care ştii de unde ai plecat şi, prin urmare. eşti în măsura se:1
înţelegi unde po\i ajunge - pune-ţi ordine în deprinderi, înalţă-ţi
spiritul, stai ferm împotriva tcn1erilor tale; nu sta st1 numeri
cc anume te înspă1n1întă . Dacă cineva se teme de mulţnnc
într-un loc pc unde poate trece o singură persoană o dată, oare
nu pare neghiob? Deopotrivă, nu sînt mulţi cei care te pot
ucide, chiar dacu mulţi te an1en1nţă . Este o lege a firii : unul
singur ţi-a dat viaţă, unul singur ţi-o poate lua.
10. Dacă ai avea un pic de respect, n1-a1 i~rta de ultuna rată
a datoriei; nun1ai că nici eu, aJungind la capătul phiţii, nu vreau
sl1 n1ă port cu zgîrccnie şi îţi voi da cit trebuie. ,,Nu am vrut
niciodată să fiu pc placul n1ulţimii: căci cc ~tiu cu. n1ulţ1mea
nu apreciază, iar cc aprcciaz\\ mulţimea, nu ştiu eu.', 1 11. „Cine
a scris asta'?'', întrebi. de parcă nu a1 şti pc ctnt' pun cu s.ă plă­
tească în locul n1l'u; Epicur. Nun1ai ca 3ccc.)aşi idC'e ţi-o vor dama
în cor toţi fi lozofi1 din orice şcoală : peripat('t1c1. acadcn1ic1, stoici.

1 Lut numq<4am rwlui popt1lo p/an·re : 11am quaf t•go !'cto, rwn prolull
populu:;, , quat• probai populu.", C'RO llt''cio .
116 EPISTOLE CĂTRE LUCILIUS

cinici; dacă unul iubeşte virtutea, cum poate fi el pe placul

mulţimii? Bunăvoinţa mulţimii se obţine cu mijloace josnice.
Trebuie săi te faci asemenea: tu nu te vei bucura de aprecierea
lor decît dacă vor recunoaşte în tine un egal. Părerea pe care o
ai tu despre tine este însă cu mult mai importantă decît părerea
altuia; bunăvoinţa celor nedemni poate fi dobîndită numai cu
"
Illijloace nedemne. 12. In concluzie, ce anume te-ar putea învăţa
filozofia aceea, elogiată şi care merită să fie aşezată mai presus
de toate artele şi toate bunurile? De bună seamă, să voieşti
să-ţi fii pe plac ţie însuţi mai degrabă decît mulţimii, să preţu­
ieşti părerile, fără să te iei după numărul celor care le emit,
să trăieşti fără teamă de zei sau de oameni, să înfrîngi răul
sau să îi pui capăt. Dacă însă voi vedea că devii faiinos prin
părerea favorabilă a mulţimii, dacă la apariţia ta vor răsuna
strigăte şi aplauze, dacă vor fi puse în scenă în onoarea ta
pantomime, dacă în toată cetatea femeile şi copiii îţi vor ridica
laude, atunci cum să nu te deplîng, de vreme ce ştiu care e
calea pe care se ajunge la aceste favoruri? Rămîi cu bine.