GHIDUL TĂU CA SĂ RĂMÂI LUCID INTR-O

LUME DEZORIENTATĂ

12 REVELAII CA S IEI DIN ILUZIE

s-i recapei vocea interioar i

s trieti contient, nu
programat.
 Bine te-am găsit

i-am pregătit un spaiu de contientizare în care multe se

pot deschide pentru tine, pe măsură ce te scufunzi mai
profund în cele ce urmează.

Trăieti vremuri în care devine din ce în ce mai uor să

adormi cu ochii deschii. Nu e vorba despre somn fizic, ci
despre acel tip de amoreală interioară care se instalează
lent, tăcut, aproape invizibil. O amoreală care îi ia treptat
curiozitatea, gândirea liberă, spontaneitatea, vocea
personală. O amoreală care te face să funcionezi... dar nu
să trăieti din plin.
 Poate o simți și tu uneori.

Când ești prins între taskuri și deadline-uri, bifând o listă fără

sfârșit.
Când deschizi telefonul „doar un pic= și pierzi de fapt 30 de
minute sau o oră din timpul tău în scroll automat, după care te
plângi că nu îți ajunge timpul pentru tot ce ai de făcut.
Când îți vine să întrebi „de ce?=, dar îți spui „lasă, nu are
rost= sau <nu-mi mai bat capul= sau < fie, merge și așa=.
Când spui „da= la lucruri care nu te reprezintă, doar ca să nu
dezamăgești sau să fii acceptat.
Când alergi de la un lucru la altul, pentru ca astfel să câștigi
mai mulți bani și poate așa o să te simți mai bine, când de fapt
în interior simți că te îndepărtezi de tine.

Totul funcționeză atât de subtil și a devenit cumva

normalizat și tocmai de aceea e important.
 Trăieti într-o lume care te învaă – direct sau indirect:
( Să nu-i mai pui întrebări
( Să te grăbeti ca să nu pierzi ceva
( Să te conformezi
( Să nu simi prea mult
( Să nu deranjezi
( Să te pierzi printre „aa se face”, „trebuie” i „nu te
complica”.

i se oferă modele, formule, standarde prin care să fii

conform, să atingi PERFECIUNEA. i se spune cine „ar
trebui” să fii i încet-încet, dacă nu eti atent, uii cine eti tu cu
adevărat.

Chiar dacă ai fost deconectat de vocea ta interioară, nu

înseamnă că ea a tăcut de tot.

Această voce te-a chemat într-un moment de epuizare sau

printr-o criză. Poate printr-o dorină pe care n-ai mai putut să o
ignori i adevărul e că în tine există o foră care tie că există
mai mult:
✔ Mai mult decât rutina.
✔ Mai mult decât frica.
✔ Mai mult decât compromisurile i tăcerile.
✔ Mai mult decât rolurile pe care le joci zi de zi doar ca „să fie
bine”.
 i tocmai de aceea, primul pas este să-ți oferi câteva
momente în care să te opreti i să întrebi, cu blândețe:
' „Ce parte din mine am uitat să ascult?”
' „Ce știu că e adevărat pentru mine, dar mi-a fost frică să îmi
dau voie să trăiesc până acum?”
' „Unde m-am pierdut în "ce" și "cum" se face și am uitat ce
simt?”

Trezirea ta nu se întâmplă într-o zi dar începe cu o alegere

contientă. Iar acea alegere făcută azi îți poate consuma sau
adăuga zile de viață!

Acest ghid este pentru tine – cel care simte că vrea să vadă
clar, să înțeleagă unde e limitat, distras. Cel care vrea să se
trezească i să-i recâtige gândirea liberă, adevărul interior,
curajul de a simți i a alege autentic.

Vei descoperi în paginile acestui ghid unde anume eti

condiționat să te îndoieti de tine, ce mecanisme din jurul tău te
țin în frică i dependență i cum poți să te eliberezi – cu pai
simpli, dar transformaționali.
Acolo unde e confuzie, adu lumină.
Acolo unde e manipulare, adu conștiență.
Acolo unde e frică, adu curaj.
Acolo unde ești pierdut… întoarce-te la tine.

Eti pregătit să vezi limpede?... Atunci să începem!

1. Ai fost învățat mai mult să asculți și mai puțin să
gândești obiectiv

 Problema:
De când erai copil, ai fost învățat să reții, nu să înțelegi. Să
răspunzi corect, dar nu să pui întrebări. Să te conformezi, nu
să străluceti.

coala i societatea te-au vrut mai mult ascultător decât

curios. Te-au învățat să urmezi regulile, nu să le înțelegi sau
să le pui sub semnul întrebării, ori să vezi un adevăr mai mare
decât cel ce îți este dat.

 Soluția:
Mintea ta e vie. Vrea să afle, să descopere, să înțeleagă
lumea. Adevărata învățare începe atunci când îți dai voie să fii
curios, să întrebi, să cauți răspunsuri dincolo de ce ți se
spune i să descoperi mai mult despre mai multe.

Când începi să înveți din proprie inițiativă, în funcție de ce

te pasionează începi deja să ai parte de beneficii. Capeți
claritate i dezvolți încredere în tine, devii mai contient de
cine eti i ce îți place cu adevărat.
Ç Exercițiu conștient:

1. Gândește-te la 3 subiecte care te-au interesat dintotdeauna,

dar le-ai lăsat deoparte pentru că „nu sunt practice”, „nu ai
timp de ele acum”, „tu te ocupi doar de lucruri serioase”.
2. Alege unul și caută azi un video, un articol, ascultă un
Podcast sau citește o carte legat de acel subiect.
3. Notează cel puțin o idee care ți-a plăcut și meditează câteva
minute la cum te-a făcut să te simți.

„Învățarea este începutul bogăției. Învățarea este începutul

sănătății. Învățarea este începutul spiritualității.”– Jim Rohn
2. Frica face parte din cotidianul tău, iar mass-media
o servește ca fel principal

 Problema:
În fiecare zi, poate chiar fără să îi dai seama, eti
bombardat cu mesaje care îi influenează starea interioară.
Titluri care dacă nu te sperie, aprope sigur te pun pe gânduri.
Imagini care ochează i deranjează vizual. tiri care te fac
să simi că eti mic, vulnerabil sau poate chiar îi dau
sentimentul că ai fi în pericol.

Când consumi constant acest tip de coninut, începi să

vezi lumea prin lentila fricii. i se pare că nu eti suficient de
pregătit, că nu poi face faă, că ceva rău e mereu pe cale să
se întâmple. i se activează acea parte din creier
responsabilă de răspunsul la stres i o ploaie de hormoni
începe sa îi inunde organismul, făcându-te i mai susceptibil
la mentalitatea de criză.

Aa funcionează manipularea, un aspect comun al zilelor

noastre, nu te controlează cu fora, ci prin emoiile tale cele
mai adânci.

 Soluția:
Atenia ta este una dintre cele mai valoroase resurse pe
care le ai. Ce hrăneti – aceea crete. Unde merge focusul
tău, acolo se duce energia ta. Fii mai selectiv pe ce îi cheltui
energia.
 Când începi să alegi conștient ce lași să intre în mintea și în
inima ta, capeți o putere uriașă - aceea de a-ți crea propria
realitate.

Poți alege conținut care te inspiră, care îți aduce claritate,

echilibru și încredere. Conținut care îți hrănește mintea și
sufletul. Poți alege să nu te mai lași atras în poveștile și haosul
altora, nici să faci parte din telenovela lor.

Nu vreau să spun că ar trebui să ignori lumea – ci doar să

nu-i mai dai voie să te tragă în jos după ea, eventual tu să o
aduci într-un spațiu mai luminos.

Când devii atent la ce și cum consumi, devii atent la tine, la

valoarea ta și la cine alegi să devii.
Ç Exercițiu de igienă mentală:

1. Oprește toate notificările pentru 24 de ore – fără știri, rețele

sociale sau reclame.
2. Observă cum te simți pe parcursul zilei și dacă devii agitat
conștientizează cât de mult ești controlat de exterior.
3. La final, răspunde sincer în jurnalul tău:
Cum m-am simțit fără tot acel zgomot de fundal?
Ce am regăsit trăind o zi în liniștea asta?
Ce aș vrea să păstrez mai departe în viața mea, pentru
sănătatea mea fizică, emoțională și mentală?

„Ceea ce alegi să vezi devine realitatea ta.”– Wayne Dyer

3. Ai învățat că boala este ceva fizic

 Problema:
i s-a spus că atunci când te doare ceva, corpul tău are o
problemă.i s-au oferit pastile, soluii rapide i o grămadă de
analize seci pe care ai consumat cantităi mari de resurse.

Dar de câte ori te-a întrebat cineva ce simți? Ce te frământă?

Ce ai lăsat nespus, neplâns, neprocesat? Unde pe drum ai
renunțat la tine?

Ai fost tratat ca un aparat defect, nu ca o fiină completă, cu

trup, minte, suflet i emoii.

Adevărul este că nu eti un aparat, ci un întreg i fiecare

parte din tine are o poveste de spus. Știi să te asculți?

 Soluția:
Corpul tău nu te trădează, ci este un mecanism de feedback
ce încearcă să te trezească la realitate.

Fiecare durere, tensiune, oboseală sau boală este un mesaj.

Poate fi o emoie veche care nu a fost exprimată. Poate fi o
limitare pe care i-o impui mai mult din obligaie decât de
bunăvoie. Poate fi un NU pe care nu ai avut curajul să-l spui la
momentul potrivit i acum îi macină interiorul.

Când începi să-i asculi corpul cu iubire i înelegere, el

începe să îi vorbească un adevăr. Adevărul este că vindecarea
reală nu înseamnă doar să scapi de simptome, ci să înelegi ce
încearcă ele să îi arate i să începi să rezolvi acele provocări
interioare ce te-au adus aici.
Ç Exercițiu de ascultare interioară:

1. Găsește un loc liniștit. Închide ochii și respiră adânc și lent

de 4-5 ori.
2. Alege o zonă din corpul tău unde simți o durere, tensiune
sau disconfort și pune focusul pe acea zona.
3. Întreabă: „Ce emoție am ascuns aici? Ce vrea această
parte din mine să-mi spună?”
4. Notează primul lucru care îți vine în minte intuitiv. Nu-l
raționaliza. Nu căuta logica minții conștiente. Nu vei găsi
asta acolo. Primește-l ca pe un adevăr care abia acum se
arată. Fii deschis și dă-i voie să vină la suprafață.

„Emoțiile nespuse nu mor. Ele sunt îngropate vii și ne

rănesc mai târziu în alte forme.”
– Sigmund Freud
4. i s-a spus că banii îi definesc valoarea

 Problema:
Ai crescut într-o lume în care ai fost învăat, subtil sau
direct, că valoarea ta ca om se măsoară în banii pe care îi ai
(fizic, în obiecte, bunuri, branduri, etc.).

i s-a spus că dacă ai succes financiar, eti „cineva”, dar

dacă nu ai, trebuie „să te străduieti mai mult”, „să taci din
gură” sau „să nu visezi prea sus”.

Ai ajuns, poate, să te compari cu cei din jur, să simi ruine

când nu ai ca ceilali. Să crezi că nu eti suficient dacă nu
câtigi cât alii.

Dar banii nu spun nimic despre sufletul tău. Ei nu pot

măsura compasiunea, blândeea, ideile tale geniale sau felul
în care îi iubeti familia.
 Soluția:
Banii sunt un instrument, sunt o energie – nimic mai mult,
nimic mai puțin.

Ei nu sunt buni sau răi, dar pot servi direcției pe care tu

le-o dai. Ei pot ajuta, pot deschide uși, pot susține visuri, pot
transforma vieți sau pot suține degradarea.

Dar nu pot decide cât valorezi tu. Pentru că valoarea ta nu

vine din contul bancar, ci din contribuția ta unică în această
lume. Valoarea ta vine din ceea ce dăruiești, din cine devii,
din impactul pe care îl ai asupra celor din jur.

Când înțelegi asta, încep să apară și banii – dar nu ca o

validare, ci ca o extensie naturală a cine ești și ce aduci în
lume.

Adevărata abundență începe din interior. Când tu știi cine

ești, ce contează pentru tine și cât de prețios este darul tău
personal către ceilalți – atunci lumea îți va răspunde la
adevarata ta valoare.
Ç Exercițiu de recunoaștere a abundenței:

1. Scrie o listă cu 10 lucruri care îți aduc bucurie, pace,

iubire sau siguranță – și care nu costă nimic (ex: o
îmbrățișare, un apus, o conversație sinceră, o idee
frumoasă).
2. Uită-te la acea listă și întreabă-te:
Ce înseamnă pentru mine, cu adevărat, abundența?
Cum aș trăi și cum m-aș simți dacă aș porni de la ideea
că deja sunt bogat în lucrurile care contează pentru
mine?
3. Scrie un cuvânt sau o frază care te inspiră din acest
exercițiu – și folosește-l ca afirmație în zilele următoare.
4. Cât valorează în bani o oră din timpul tău? Pe ce alegi să
îți cheltui timpul? Simți că este un schimb echitabil?

„Adevărata prosperitate înseamnă să ai ceea ce contează

cu adevărat.”– Suze Orman
5. i s-a spus că e ruinos să fii vulnerabil

 Problema:
i s-a spus, poate chiar din copilărie, că trebuie „să fii tare”.
Că nu se plânge, că lacrimile nu-i au locul, că dacă ceri
ajutor înseamnă că eti slab.

Aa ai învăat să-i ii emoiile în tine, să te descurci singur,

să nu „deranjezi” cu ceea ce simi sau crezi.

Dar, cu timpul, sufletul tău a început să obosească. Pentru

că nu te poi conecta cu adevărat cu ceilali dacă îi ascunzi
esena.

Iar durerea neîmpărtăită devine o greutate ce te închide,

te separă i te rănete.
 Soluția:
Vulnerabilitatea nu este dovadă slăbiciune. Este una dintre
cele mai autentice forme de curaj și putere atunci când o
înțelegi cu adevărat.

Să spui „Am nevoie de tine” sau „Mi-e greu acum” înseamnă

să îți onorezi umanitatea din tine – adică faptul că ești om.
Chiar așa, noi ne comportăm precum niște mașini și vrem să
fim perfecți așa cum nici mașinile nu sunt.

Când te arăți așa cum ești – cu fricile, întrebările și emoțiile

tale – creezi spațiu pentru relații reale, pentru apropiere
sinceră, pentru iubire.

Oamenii nu se conectează prin măști, deși în mod ironic

folosim măștile în căutarea conectării - ci prin adevăr.
Ç Exercițiu de conectare sinceră:

1. Gândește-te la o persoană în fața căreia simți că poți fi tu

însuți – fără mască, fără roluri, fără frică.
2. Trimite-i azi un mesaj simplu și din inimă: „Mi-e drag de
tine. Mă simt în siguranță când vorbim. Onorez timpul
nostru împreună”
3. Observă cum te simți după. Observă ce stare vei avea
după ce faci acest lucru. Deschidere? Ușurare? Căldură?
Iubire? Notează acest lucru în jurnalul tău.
4. Fă un obicei din a împărtăși iubire și iubirea va veni la
tine.

„Când ne permitem să fim reali, putem fi iubiți pentru

cine suntem cu adevărat.”
– Tara Brach
6. Graba zilnică te îndepărtează de tine

 Problema:
Te trezeti dimineața i porneti pe pilot automat. Te grăbeti.
Alergi să bifezi. Alergi dintr-o sarcină în alta, într-o goană
continuă. Agenda ta e plină, dar sufletul tău e gol.

i poate că nici nu îți dai seama că, pe acest drum, te-ai

pierdut pe tine. Nu mai tii ce simți, ce îți doreti cu adevărat, ce
contează cu adevărat pentru tine.

A devenit mai uor să-ți ignori nevoile decât să te opreti. Mai

confortabil să faci ce trebuie, decât să simți ce ai nevoie i să
faci ce iubeti.

Dar oricât ai fugi, vocea din interiorul tău te urmărete i îți

optete de fiecare dată: „Întoarce-te la tine!”

 Soluția:
Oprete-te câteva minute. Lasă deoparte zgomotul i închide
telefonul. Stai cu tine în tăcere i observă cum în linite nu e
nimic de dovedit, nimic de rezolvat, nimic de demonstrat.

E doar spațiu și adevăr – aici și acum.

În acele momente simple, în care respiri contient i nu faci

nimic, îți poți reaminti cine eti TU de fapt. Nu cine ți s-a spus că
trebuie să fii. Nu cine ai fost învățat să fii. Ci doar TU – cu visele
tale, valorile tale, cu sufletul tău viu.
Ç Exercițiu de reconectare cu tine:

1. Găsește un moment al zilei (dimineața devreme sau seara

târziu) și oprește totul pentru 10 minute: telefon, muzică,
notificări.
2. Stai pur și simplu în liniște. Închide ochii, respiră lent și
adânc.
3. Apoi întreabă-te cu blândețe:
„Cine sunt eu, dincolo de toate rolurile pe care le joc?”
„Ce parte din mine nu mi-am ascultat de mult?”
4. Notează orice vine – un gând, o emoție, o imagine. Nu
analiza. Primește-l ca pe un semn că ai început să te întorci
acasă - la tine, în tine.

„Tăcerea este limbajul lui Dumnezeu. Tot restul este doar o

traducere slabă.”– Rumi
7. Frica te ține departe de libertatea ta interioară

 Problema:
Frica are multe chipuri. Poate fi vocea care-ți optete că nu
eti suficient sau cea care îți spune că vei grei, vei eua i te
vor judeca. Că nu vei fi iubit sau acceptat dacă eti tu cu
adevărat.

i, uor-uor, începi să eviți, să taci, să nu mai alegi.

Te opreti din a visa, din a spune ce simți i din a merge

acolo unde inima ta te cheamă.

i nu pentru că nu eti capabil, ci pentru că frica te convinge

că e mai sigur să rămâi mic în modul de supraviețuire

Dar adevărul e că de fiecare dată când alegi frica în locul

curajului, te îndepărtezi de libertatea ta interioară, de
abundență i bunăstare – acea parte din tine care tie, vrea i
poate mult mai mult.
 Soluția:
Nu trebuie să aștepți să dispară frica pentru a acționa.
Adevărul e că frica nu va pleaca, oricât aștepți.

Curajul de fapt nu înseamnă lipsa fricii. Curajul înseamnă

că alegi să mergi mai departe cu tot cu frică și să observi cum
ea se transformă în timp ce tu avansezi și cum face loc noilor
realizări.

E acel moment în care spui: „Știu că mi-e teamă, dar ceea

ce vreau e mai important pentru mine”. Când faci asta, ceva se
schimbă în tine. Te simți mai viu, mai puternic, mai conectat la
cine ești cu adevărat.

Pentru că nu ești frica ta. Ești cel care o observă și merge

oricum înainte.
Ç Exercițiu de îmblânzire a fricii:

1. Ia o foaie și scrie cu sinceritate: „Ce aș face azi dacă nu

mi-ar fi frică deloc să…?” Poate fi ceva mic sau ceva mare.
Nu judeca. Doar notează.
2. Alege un pas concret – oricât de mic – în acea direcție.
Poate fi un telefon, o conversație, o alegere, un gest.
3. Fă acel pas azi și observă cum te simți după. Nu
perfecțiunea contează, ci faptul că ai început să te eliberezi
de constrângerile mentale.
4. Răspunde sincer la întrebarea:„Ce pierd dacă nu încerc?”
Nu răspunde cu „nimic”, „ nu știu”. Fii autentic cu tine, nu te
mai păcali cu răspunsuri rapide și vezi ce pierzi cu
adevărat.

„Curajul nu este absența fricii, ci decizia că ceva este mai

important decât frica.”
– Ambrose Redmoon
8. Te compari cu alții și uiți să te apreciezi pe tine

 Problema:
Te uiți în stânga i-n dreapta i ai impresia că toți ceilalți
sunt „mai” decât tine – mai inteligenți, mai curajoi, mai
frumoi, mai realizați.

i, fără să vrei, începi să te subestimezi i să crezi că nu

eti suficient, că nu contezi atât de mult, că ar trebui „să fii ca
ei” ca să meriți apreciere.

Această comparație constantă te face să uiți de cine eti tu

cu adevărat i de darurile tale naturale. Îți fură bucuria,
încrederea în tine i energia. Te ține blocat într-o imagine falsă
a unei valori personale mici, care nu are multe de oferit.

 Soluția:
Adevărul e că tu eti unic i nu vei putea fi niciodată ca cel
cu care te compari. Nu există nimeni exact ca tine – cu
aceeai inimă, aceleai trăiri, aceleai daruri i abilități.

Când te compari cu altcineva, îți ignori complet contextul,

povestea i sufletul tău.

Viața ta nu e o competiție, e un drum personal. Nu îl

parcurge nimeni în locul tău iar valoarea ta nu trebuie
măsurată prin ochii altora, ci recunoscută i trăită de tine prin
ceea ce eti.
 Ai calități, perspective și trăsături care pot îmbogăți lumea –
dar numai dacă le vezi și tu, și numai dacă ai curajul să le pui
în valoare. Să începi să le utilizezi conștient, constant, cu
scop.

În clipa în care încetezi să te compari și începi să te onorezi,

îți câștigi libertatea sufletească.
Ç Exercițiu de apreciere personală:

1. Ia o foaie de hârtie și scrie 5 calități autentice pe care știi

că le ai – chiar dacă uneori le ignori. (Ex: empatie, curaj,
umor, creativitate, răbdare...)
2. Pentru fiecare calitate, notează:
Cum se manifestă ea în viața mea? Caută momente
concrete.
Cum a adus valoare celor din jur, față de care ai
manifestat-o ?
3. Apoi întreabă-te:
Cum pot să folosesc aceste calități mai des, mai
conștient, mai curajos?
Ce pas mic pot face azi, prin care să-mi pun în lume
darurile?

„Fii tu însuți. Toți ceilalți sunt deja luați.” – Oscar Wilde

9. Perfecționismul te ține de fapt pe loc

 Problema:
i-ai spus de multe ori: „Nu e destul de bine... încă.” Ai amânat
proiecte, visuri, alegeri doar pentru că nu erau „perfecte”.

Ai început ceva... dar te-ai oprit pentru că i s-a părut că nu e

suficient de bun.

i aa, în loc să creti prin experienă, ai rămas blocat în

ateptarea momentului ideal, formei ideale, stării ideale. Dar
perfeciunea asta pe care o atepi... nu o să vină niciodată.

Pentru că perfecionismul nu e despre excelenă, ci despre

frică. Frica de a grei. Frica de a fi judecat. Frica de a nu fi
suficient. Excelena se află în altă parte.

 Soluția:
Nimic valoros nu se nate perfect. Tot ce contează pornete
de undeva mic, stângaci, cu emoie i curaj amestecate.

Ceea ce faci cu suflet, cu intenie, cu autenticitate – chiar dacă

nu e „impecabil” – are o putere uriaă de a crea valuri de reacii,
pentru că e reală i pentru că vine din tine.

Mai bine să faci imperfect un pas înspre visul tău, decât să

atepi o viaă să fie totul aliniat i să îi ratezi viaa în drumul
spre perfeciune.
Ç Exercițiu de eliberare de perfecționism:

1. Gândește-te la o greșeală recentă. Nu te învinovăți – doar

observă.
2. Ce ai învățat din ea? Ce ți-a arătat despre tine? Ce ți-a
întărit în tine pozitiv? Dă cât mai multe raspunsuri (peste
10).
3. Mulțumește în gând acelei experiențe. Spune: „Îți
mulțumesc că m-ai învățat. Prin tine, am crescut.”
4. Acum gândește-te la un proiect, o idee, o dorință pe care ai
tot amânat-o.
Ce pas simplu, imperfect, dar real poți face chiar azi?
i dacă nu îți iese, ce dar se dezvoltă în tine pentru că
ți-ai dat voie să trăieti experiența?

„Fă-o prost, dar fă-o.”– Marie Forleo

10. Ești mereu ocupat ca să nu simți golul din tine

 Problema:
Te ții ocupat de dimineață până seara, ești prins în task-uri,
liste, conversații, întâlniri.

Spui adesea „n-am timp” – dar de fapt, poate că nu e vorba

doar de timp.

Poate că agitația zilnică a devenit un fel de scut. Un mod

foarte acceptabil de a fugi de tine.

Pentru că dacă te-ai opri, ai începe să simți și poate că

acolo, în interior, e ceva ce ai tot evitat (o durere nerezolvată, o
întrebare incomodă, un adevăr nerostit).

Când ești mereu în viteză, nu ai cum să te asculți cu

adevărat. Iar fără ascultare de sine, apare îndepărtarea– de
emoțiile tale, de dorințele tale, de esența ta – adică de tine.
Când ești departe de tine nimic nu merge, nimic nu se așează.
 Soluția:
Oprește-te. Nu pentru totdeauna ci doar pentru câteva
minute.

Când încetinești, începe vindecarea. În liniște, ies la

suprafață lucrurile care contează pentru tine: adevăruri uitate,
doruri neglijate, răni care vor să fie văzute.

Nu mai fugi de ele. Privește-le în față cu acceptare. Pentru

că acolo, sub ceea ce ai evitat să simți, te afli chiar tu și mult
potențial personal blocat.

Când alegi să te oprești, îți dai voie să te reconectezi cu

viața ta și îți amintești că această călatorie a vieții este mai
mult decât task-uri bifate zilnic.
Ç Exercițiu de reconectare emoțională:

1. Ia o pauză de 10-15 minute. Închide toate distragerile –

telefon, TV, muzică, laptop.
2. Găsește un spațiu liniștit și respiră conștient câteva
minute.
3. Apoi scrie sincer în jurnal:
Ce evit să simt atunci când sunt mereu ocupat? La ce evit
să ma uit?
Ce descopăr despre mine dacă mă opresc puțin?
4. Lasă cuvintele să curgă fără judecată și scrie-le într-un
jurnal. Doar ceea ce vezi și ai puterea să recunoști, poți
transforma.

„Ne temem de tăcere pentru că acolo ne întâlnim cu

adevărul.”– Anthony de Mello
11. i s-a spus că trebuie să te mulumeti cu puin

 Problema:
Poate ai crescut cu convingerea că „a vrea mai mult”
înseamnă să fii egoist. Că trebuie să te mulțumeti cu ce ți se
dă. Că visurile prea mari nu sunt pentru tine i să nu pierzi
timpul cu prostii.

Poate ai fost făcut să crezi că e mai onorabil să suferi în

tăcere decât să ceri ce ai nevoie sau ce meriți, ba poate ai
crezut că e chiar o virtute.

i aa, ai început să te cenzurezi, să te micorezi i să nu

mai îndrăzneti.

Ai ajuns să confunzi modestia cu renunțarea i să spui „e

ok i aa”, când în adâncul tău tiai că vrei... mai mult.
 Soluția:
A vrea mai mult nu e rușinos, ci e firesc. Din naștere suntem
setați în ADN-ul nostru spre evoluție. Această lume întreagă
este supusă evoluției.

Sufletul tău e făcut să crească, să se extindă, să exprime

potențialul tău cel mai înalt. Atunci tu de ce ți-ai spune altă
poveste?

Meriți bucurie, abundență, împlinire. Nu pentru că trebuie

„să dovedești” ceva – ci pentru că ești aici, viu, ai primit darul
vieții și ai ceva unic de oferit lumii.

Permite-ți să primești. Pentru că ceea ce crezi că meriți –

aceea e limita pe care o pui Universului. Iar când îți dai voie să
vrei cu inimă deschisă, viața începe să-ți răspundă pe aceași
măsura.
Ç Exercițiu de deschidere și revendicare interioară:

1. Scrie un lucru pe care ți-l dorești cu adevărat – dar pe care

l-ai tot amânat sau ți-a fost teamă să-l recunoști. Poate fi o
dorință materială, o experiență, o relație, o alegere
personală.
2. Spune-ți cu voce tare, cu convingere: „Merit. Sunt pregătit
să primesc…. Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.”
3. Alege un prim pas concret, oricât de mic, și fă-l chiar azi.
Important e să-ți onorezi dorința. Nu mai aștepta să fii
gata. Începe acum și restul vine din mers, ca răspuns la
pașii făcuți de tine. Acesta este modul real de a deschide
calea.

„Primim din viață nu ceea ce vrem, ci ceea ce credem că

merităm.”– Oprah Winfrey
12. Ai fost învățat să fugi de durere, nu să o înțelegi

 Problema:
Când te doare ceva – fizic, emoțional, sufletete – primul
impuls este să fugi. Să te distragi. Să ascunzi. Să închizi
înăuntru ce te apasă.

Pentru că aa ai fost învățat, că durerea trebuie evitată, că

suferința e un semn că „ceva nu e în regulă” cu tine. i totui...
cu cât fugi mai mult de ea, cu atât vine mai mult spre tine.

tii acele zicale: "O durere nu vine niciodată singură." "De ce

ți-e frică, nu scapi." Durerea pe care nu o asculți devine
tăcerea apăsătoare din tine. O rană care se va repeta în viața
ta, iar i iar, prin tot felul de contexte până alegi să lucrezi cu
tine pe ea.

 Soluția:
Durerea nu este dumanul tău. Ea te invita să te opreti i
să te asculți. Să înțelegi ce ai ignorat, ce ai închis i ce ai
nevoie să vindeci.

În mijlocul durerii se află o lecție, o cretere, o forță care se

nate în tine.

Nu trebuie să îți placă durerea, dar poți învăța mult mai

multe dacă stai i te ocupi de ea, decât dacă fugi. Pentru că
de multe ori, ea e vocea cea mai sinceră a sufletului tău.

Când o privești ea se transformă din rană – în resursă și

oportunitate.
Ç Exercițiu de transformare interioară:

1. Gândește-te la o experiență dureroasă din viața ta – o

pierdere, o dezamăgire, o alegere grea.
2. Scrie ce s-a întâmplat, fără să te cenzurezi. Lasă povestea
să curgă pe hârtie.
3. Apoi întreabă-te:
Ce am învățat din această experiență? (dă minim 10
raspunsuri)
Ce calitate mi-a trezit sau mi-a întărit? (curaj, compasiune,
claritate, putere...)
4. Recunoaște acea calitate în tine. Spune: „Am trecut prin
acea durere... și acum port în mine această forță.”

„Durerea ne trezește la adevăruri pe care altfel nu le-am fi

auzit niciodată.” – Anthony de Mello
 Simți că ai creat mai multă claritate în spațiul tău prin
informația din ghidul pe care tocmai l-ai citit?

Poate o frază ți-a atins un punct sensibil. Poate ai simțit o

ușoară revoltă, un „da, exact așa trăiesc și eu!”. Sau poate o
liniște care ți-a spus: acum e timpul săschimb ceva!

Oricum ar fi...ești mai aproape de tine decât ai fost ieri.

Dar între „conștientizare” și „transformare” e un spațiu.

Este spațiul în care alegi ce faci cu ceea ce știi deja.

Poți rămâne în acel spațiu luni sau ani...

...sau poți alege să-l străbați ghidat, susținut și

împuternicit – în sesiuni de Coaching Transformațional
bazate pe Legile Universale.

Ce facem în acest proces?

✨ Ne uităm onest la unde te-ai pierdut în „așa se face” și
redeschidem contactul cu tine, cel autentic.
✨ Dezvăluim tiparele inconștiente care te țin în frică,
comparație, perfecționism sau amânare.
✨ Folosim Legile Universale ca să-ți regăsești alinierea,
claritatea și încrederea în alegerile tale.

Vei învăța să recunoști:

( Cine ești tu, dincolo de condiționări
( Ce ai de oferit lumii, din autenticitatea ta
( Cum creezi conștient – nu din frică sau datorie
 Cum te susțin legile universale în transformarea ta?
' Legea polarității te învață că orice provocare ascunde și
darul ei – exact acolo, în același spațiu.
' Legea ritmului îți amintește că mișcarea înseamnă viață –
stagnarea naște blocaje. Orice pas înainte te scoate din cercul
închis.
' Legea Transparenței și Reflexiei oglindește clar: dacă în
interior e frică, neliniște sau îndoială, asta vei proiecta în afară.
Când cultivi în interior încredere, claritate și prezență –
realitatea începe să se alinieze.

Coachingul Transformațional cu Legi Universale este

pentru tine dacă:
✅ simți că trăiești pe pilot automat, dar nu știi cum să ieși din
asta
✅ ai tot citit, ai înțeles lucruri… dar încă nu știi cum să le aplici
✅ vrei să-ți asculți vocea interioară – nu părerile altora, dar un
ai putere
✅ ai o dorință profundă de mai mult – mai adevăr, mai viață,
mai autenticitate
 Dacă simți chemarea interioară, scrie-mi mesajul:
„Sunt gata să mă întorc la mine”

-rezervă o sesiune de cunoaștere gratuită pe urmatorul link:

https://calendly.com/camelia-coach-transformacional/1-hour-
session

-pe Mail: [email protected]

-pe WhatsApp: +40 747 368 754

Nu vei primi o rețetă.

Vei primi metode transformaționale, un spațiu ghidat în care
să te auzi, să te vezi, să te simți – și să îți (re)creezi viața ta, cu
sens și curaj.

Ø Începem?

Tu aduci dorința. Eu creez spațiul.

Universul îți răspunde.
Acum începe călătoria ta...