De Ce Era Ridicol Să Vorbești Despre Dumnezeu În Filosofia Greacă
De Ce Era Ridicol Să Vorbești Despre Dumnezeu În Filosofia Greacă
Dumnezeu a devenit centrul istoriei umane, dar acest lucru era de neconceput pentru filozofie
greacă, deoarece pentru ei era ridicol ca Dumnezeu să devină om ș i cu atât mai puț in că
afară crucificat fiind nesemnificativ. Se întrebau de ce trebuia să fie evreu, de ce în acel
momentul din istorie.
4. Citind textul, care sunt contribu ț iile lui Aristotel ș i Platon pentru evul mediu.
Odată ce creș tinismul a încetat să mai fie o sectă persecutată, iar persoanele ilustrate s-au interesat în
el, a început să ia ca bază filosofia gânditorilor greci, acolo în acel moment idealismul
de Platon ș i scholastica lui Aristotel au servit pentru a structura patristica primelor
gânditori creș tini.
Este complicat să-L definim pe Dumnezeu, El este incomensurabil, infinit. Aș a cum învaț ă diferitele filosofii
el este creatorul tuturor celor ce sunt făcute, dar în jurul lui se creează multe controverse.
Până ș i s-ar putea spune că există o definiț ie a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ființ e, deoarece până la
pentru cei care nu cred în el există o definiț ie. Pentru religiile monoteiste, Dumnezeu este
creatorul tuturor celor vizibile ș i invizibile, este ființ a maximă ș i indiscutabilă.
6. Elabore un paralelo entre cristiano y ateo, indicando cuáles son sus ideales
CRISTIANO ATEU
Cred în existenț a unui ființ ă supremă Negă existenț a unui ființ e supreme
Crede în voinț a divină Totul se poate planifica ș i nimic nu este întâmplător
Îș i bazează viaț a pe credinț ă Raț iunea este baza vieț ii sale
Interes centrat în Dumnezeu Reflecț ie centrată pe obiect
Subordonarea gândirii ș i cunoș tinț ei la Libertatea de gândire
existenț a unui ființ divin
Monoteism politeism
Crede în existenț a unui singur Dumnezeu unic ș iCrede în existenț a mai multor zei
veritabil
Propriu religilor din Orientul Mijlociu: Propriu religiilor din Orientul Îndepărtat:
Iudaismul, creș tinismul ș i islamismul, care brahmanism, hinduism ș i culturile
inclusiv împărtăș esc aceeaș i ierarhie de ancestrale aborigene, celtice, nordice, etc.
arhangheli, îngeri, puteri ș i patriarhi. Manejan un sistem multiplu de zei,
asignând fiecărui zeu o putere sau o
putere în particular.
Epoca medie se extinde de la cosmoviziunea creș tină impusă în domeniul cultural grecesc ș i
până la criza umanităț ii europene în secolul al XVI-lea.
9. Ce caracteristici are gândirea din Evul Mediu?
Nace la teologia
- Se lasă în urmă gândirea greacă pentru a deschide calea unei noi întrebări, credinț ă despre
raț iune.
Influenț a gândirii aristotelice este foarte mare ș i, prin urmare, lumea se conduce după
planteamente raț ionale.
- Ideile lui Platon erau încă luate în considerare, dar bazându-se pe credinț ă, se acceptă că adevărul
este eternă ș i neschimbată ș i prin urmare poate fi.
Într-un moment fundamental religios ș i în care concepț iile filosofice ale altora
îndole nu îș i găsesc locul.
- Se caracterizează prin absenț a libertăț ii de gândire, precum ș i printr-un control ferm din partea
de la instituț iile religioase.
Dumnezeu este singurul care există prin drept propriu, ființ ele umane există pentru că Dumnezeu le dă
ser.
Au fost apostolii cei care au început să predice credinț a creș tină ș i au preluat idei din filozofie.
greacă, deoarece unele dintre explicaț iile sale erau valide ș i acceptabile. Scopul său era de a explica
mai bine credinț a
Apologiile se referă la argumentele verbale pe care le-a folosit creș tinismul pentru a le oferi
argumente raț ionale pentru a apăra religia.
13. Elabore un cuadro sinóptico sobre la patrística teniendo en cuenta su definición, autores,
despre originea sa ș i cum căutau să ajungă să demonstreze ceea ce propuneau, ș i ce a caracterizat asta
tip de gândire.
Se referă la părinț ii
biserica (Primii filosofi
Definiț ie religioș i) care au căutat
mai întâi stabileș te dogma
cristiano ș i apoi
a-l corela cu raț iunea
Sprijinindu-se pe filozofie
Cum greacă ș i romană, pentru
conferiț i-le o bază de
demonstrează
raț ionalitate faț ă de credinț ă
adevărul tău
religioasă
San Augustin ș i-a centrat întotdeauna gândurile în Dumnezeu ca singura sursă de adevăr, San Augustin
a studiat filosofia greacă ș i a folosit-o ca inspiraț ie pentru a uni credinț a ș i raț iunea pentru a înț elege pe Dumnezeu.
În scrisorile lui Pavel a descoperit că credinț a este libertate ș i mesajul promisiunii celui de-al doilea
venirea lui Hristos. Ca episcop, a căutat să aducă credinț a altor oameni pentru a le salva sufletele ș i pentru
El a căutat "sprijinul filozofiei greceș ti."
Teoria iluminismului este aceea care a apărut ca răspuns la spiritul religios accentuat al
vârsta în care era interzis să te îndoieș ti, pentru a începe să împuterniceș ti raț iunea umană ca
producător de bunăstare umană, justiț ie socială ș i egalitate. Iluminismul se referă la sosirea de
lumina după secole de ignoranț ă ș i întuneric intelectual. Un exemplu poate fi cel care se
considera că a fi sărăc ș i a suferi era un mod de a obț ine favoarea lui Dumnezeu, când de fapt este
motivat de tiranie ș i puterea concentrată în câț iva.
16. Despre Agustin din Hipona răspundeț i:
Pentru Sf. Augustin, omul era capabil să perceapă adevărurile eterne ale cunoaș terii, deș i
nu le înț elegeau complet, dar le percepea.
B. care este concepț ia sa despre om, liberul arbitru, idealul etic al binelui, viziunea sa asupra
societate ș i realitatea ș i care ar trebui să fie ordinea politică.
San Augustin concepe omul ca pe un fiin imperfect care se slefuieș te prin cunoaș tere
care este atins doar prin concepț ia lui Dumnezeu, deș i consideră că orice ființ ă umană
poate fi înț eleasă prin intermediul simț urilor în forma sa cea mai de bază ș i aceasta este rafinată cu raț iunea. El
liber arbitru pentru sf. Augustin înseamnă că, deș i se recunoaș te existenț a binelui ș i a răului,
se opte pentru a face binele. Fiindcă Sf. Augustin era un convins al perfecț iunii cunoș tinț elor
idealul său etic divin este de a urma preceptele religiozităț ii. Realitatea pentru Sf. Augustin este
cunoș tinț a pe care o percepem cu simț urile noastre, dar care este atât de imperfectă precum
condiț ia noastră umană. Ordinea politică a lui Augustin distinge între două tipuri de
guverne, unul drept ș i corect ș i altul imperfect ș i nedrept.