Determinare vitezei de sedimentare a
hematiilor (VSH)
Principiu:
Din sângele recoltat pe anticoagulant (citrat de sodiu 3,8
%) aspirat într-o pipetă gradată (Westergreen) şi lăsat în
repaus, hematiile sedimentează cu viteză variabilă.
Tehnica Westergreen
Materiale necesare:
-materiale necesare recoltării sângelui venos;
- anticoagulant: soluţie de citrat de sodiu 3,8%;
-pipete Westergreen cu diviziuni milimetrice de la 0 la 200;
-stativ;
-cronometru.
Tehnică
Sângele venos se recoltează pe anticoagulant (1,6 ml sânge şi
0,4 ml soluţie citrat de sodiu 3,8%)fiind diluat 20% , fiind apoi
aspirat în tubul Westergreen până la diviziunea 0. Tubul se
plasează în stativ, în poziţie verticală şi după exact o oră se citeşte
înălţimea coloanei de plasmă rezultată în urma sedimentării
hematiilor ca urmare a diferenţelor între densitatea plasmei, 1027
şi cea a eritrocitelor, 1039.
Rata sedimentării este influenţată de abilitatea eritrocitelor de
a se dispune în rulouri care la rândul său depinde de atracţia de
suprafaţă (potenţialul zeta). Formarea rulourilor va fi influenţată
astfel de factori plasmatici şi de factori eritrocitari.
Factorii plasmatici sunt reprezentaţi de raportul dintre proteinele
plasmatice respectiv de raportul dintre albumine şi globuline şi de
concentraţia plasmatică a fibrinogenului din probă. Creşterea
concentraţiei moleculelor asimetrice din plasmă reduce mult forţele de
respingere dintre hematii. Astfel creşterea concentraţiei globulinelor sau
cea a fibrinogenului va favoriza dispunerea hematiilor în rulouri
accelerând sedimentarea acestora.
Factorii eritrocitari sunt reprezentaţi de numărul de hematii, respectiv
de raportul dintre hematii şi plasmă (hematocritul) dar şi de modificări ale
suprafeţei sau formei eritrocitare. Reducerea numărului de hematii va
determina accelerarea VSH în timp ce creşterea numărului acestora, cum
se întâmplă în poliglobulii, reduce valoarea VSH. Microcitele vor
sedimenta mai încet decât macrocitele iar hematiile în formă de seceră din
siclemie formează greu rulouri şi vor determina un VSH redus.
Valorile normale ale VSH sunt până la 15mm/oră la bărbaţi şi
20 mm/oră la femei.
VSH este considerat un indice nespecific al stârii de inflamaţie
aceasta însoţindu-se întotdeauna de modificarea raportului între
albumine şi globuline şi/sau de creşteri ale concentraţiei
fibrinogenului plasmatic. Trebuie precizat că valori normale ale
VSH nu exclud inflamaţia totuşi majoritatea condiţiilor inflamatorii
acute sau cronice ca şi condiţiile neoplazice se însoţesc de valori
ridicate ale acestui parametru. Valori foarte ridicate, în jur de
100mm/oră sugerează diagnosticul de mielom multiplu,boli de
colagen, tuberculoză sau cancer.