Comedia greacă
și realitatea
contemporană
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
Prof. Coord. Conf. univ. dr. Iulian Moga
Proiect realizat de Bortă Teodosia,
Facultatea de istorie, licență, grupa H111.
Începuturile comediei greci
+ Comedia își are originile în sărbătorile
dionisiace, fiind rezultatul comos-ului.
+ Comos-ul = masă festivă închinată
culegătorilor de struguri prin
care sărbătoreau recolta vinului;
+ La finalui acestui praznic festiv, mesenii,
amețiți de băutură, cântau, schimbau tot
felul de glume, se ironizau, prilej cu care
se ivește un dialog comic.
+ În Atena, aceste sărbători pot fi
asemănate carnavalurilor moderne.
Structura comediilor
Prologul – o scenă de început ce
servea pe post de introducere sau ca
preambul;
Paradosul - inițial, cântecul prin care
se făcea intrarea corului în scenă;
Parabaza - corul se adresează
publicului în mod direct;
Agon-ul - dezbatere între două
personaje;
Exodos-ul - finalul;
Decoruri în
comedia greacă
+ Se disting trei tipuri de decoruri:
• Unul pentru tragedie (templu sau palat central);
• Unul pentru drama satirică (intrarea unei grote)
• Unul pentru comedie (o stradă sau o casă)
+ De asemenea, se introduc noi elemente de decor:
• Ekkykléma: o platformă rulantă care putea aduce și
retrage din scenă platouri încărcate cu personaje;
• Theologeion – balcon învăluit de nori, supranumit „estrada
de unde vorbesc zeii;
• Méchané - mașină de zburat, întrebuințată de Eschil și de
Aristofan;
+ Costumele variau: fie personajele se îmbrăcau cu
vestimente obișnuite, fie costumul lua forme grotești;
+ Masca trebuia: Costume și
• Să facă ființa actorului vizibilă;
• Să ofere un efect de pâlnie de rezonanță;
măști
• Să evidențieze procesul de impersonalizare al grecilor
antici;
Atmosfera generală
+ În momentul reprezentărilor, toate băncile
erau pline cu o mulțime pregătită sufletește de
sărbătoare, prezentă acolo nu numai pentru a
asista la un spectacol făcut din poezie, dans și
cântec, dar și pentru a îndeplini un cult
public.
+ Adunarea se deschidea prin sacrificarea unui
porc tânăr, proaspăt înjunghiat, o trâmbiță
urmând să anunțe reprezentarea primei
tragedii
Corul
+ Format la început din douăsprezece persoane,
apoi din șaisprezece și chiar douăzeci și patru;
+ Coriștii apăreau în deghizări diferite după
subiectul pe care trebuiau să-l susțină: păsări,
animale, nori, fapt evidențiat mai ales în comedia
„Păsările” de Aristofan, care aducea un cor
format din două grupuri de păsări, unul
întruchipând femelele și altul masculii;
Aristofan
(n. 446 – d. 386 î. Chr.)
+ Cel mai cunoscut reprezentant al comediei vechi;
+ El a copilărit în mediul țărănimii, motiv pentru care
comediile lui sunt pline de aluzii la viața țăranilor
atici.
+ Educația acestuia corespunde cu primii ani ai
războiului peloponeziac, astfel încât scrierile sale
critică sistemul politic care a dus la izbucnirea acestui
război;
+ Din cele 44 de scrieri ale sale s-au păstrat doar 11
comedii, considerate a fi cele mai importante, dar și
cele mai reprezentative pentru perioada respectivă.
Problemele
contemporane
dezbătute de Aristofan:
• Modelul educației propus de
Socrate;
• Tirania lui Cleon și măsurile
tiranice ale acestuia;
• Dificultățile întâmpinate de greci
în timpul războiului peloponiziac;
• Dorința grecilor de a încheia cât
mai repede pacea;
Comediile politice
+ Prin intermediul următoarelor scrieri, Aristofan
militează împotriva noilor idei din Atena:
• Aharnienii - pledoarie pentru pace în contextul
războiului cu Peloponezul;
• Cavalerii - comedie îndreptată împotriva lui
Cleon, prin care critică modul în care tiranul a
ajuns la conducere;
• Pacea - prezintă dificultățile pe care trebuie
grecii să le depășească pentru a dobândi pacea;
• Lisistrata – propunere de pace venită din partea
femeilor, care își amenință soții că dacă nu vor
încheia războiul, nu vor mai cunoaște nicio
manifestare a dragostei din partea lor.
Comedii sociale
• Norii - satiră îndreptată împotriva sofiștilor;
• Viespile – o satiră la adresa justiției cetății;
după reforma lui Cleon, calitatea actului
judiciar scade, iar judecătorii urmăresc doar
interesele personale;
• Adunarea femeilor - situație utopică, în care
femeile preiau conducerea cetății; prin
propunerea ca toate bunurile să devină
comune, se ajunge la un dezastru economic
și social;
• Plutus – elogiu adus muncii, în condițiile în
care atenienii considerau tot mai mult că
statul trebuia să le susțină și plătească
plăcerile;
Comedii literare
+ Thesmoforiazusele sau Sărbătorile lui Ceres și
ale Proserpinei - femeile se aliază împotriva lui
Euripide, reușind să obțină de la acesta promisiunea
că va înceta din a mai aduce injurii la adresa
femeilor;
+ Broaștele - o dezbatere între Euripide și Eschil
prezidată de Dionisos cu privire la care dintre ei este
cel dintâi poet al Atenei; dezbaterea este câștigată de
Eschil;
+ Păsările - doi cetățeni atenieni, sătui de haosul din
cetate, decid să se stabilească în împărăția păsărilor,
cu zeii deasupra frunților și cu oamenii sub
picioarele lor;
Comedia de mijloc
(388 – 322)
• Libera desfășurare a satirei este interzisă; pentru
a preveni orice criză internă care ar putea
interveni în urma ironizării unui conducător
politic;
• Dispariția treptată a corului și înlocuirea acestuia
cu mai multă acțiune;
• Elemente de analiză psihologică;
• Reprezintă o comedie de moravuri, și nu una
politică;
Comedia de mijloc.
Reprezentanți.
+ Antifan - contemporan cu Platon, e considerat
autorul a mai multor sute de comedii, dintre care
unele în care parodiază legendele mitologice;
+ Anaxandride - are meritul de a fi primul poet
care s-a gândit să introducă pe scena comică
situații de dragoste și de seducție amoroasă;
+ Eubulos - parodiază subiecte mitologice;
+ Alexis - presupus a fi unchiul și totodată
maestrul lui Menandru, a compus două sute
cincizeci de comedii prin intermediul cărora
pune în evidență tipuri ca acela al parazitului sau
al bucătarului lăudăros.
Comedia nouă (secolul
IV – secolul II).
Caracteristici generale
+ Principalele elemente inovative aduse de
comedia nouă:
• Apariția prologului;
• Înmulțirea și îmbogățirea măștilor (apar măști de
bătrâni, de tineri, de sclavi, etc.)
• Zugrăvește moravuri umane; sursele de inspirație
sunt căutate pe pământ și nu în ceruri;
• Interesul pentru politică este înlocuit cu interesul
pentru viața umană;
Menandru (342 –
291 î.Chr.)
+ Considerat a fi părintele comediei noi de
caracter, Menandru a fost educat de unchiul
său, poetul Alexis;
+ Opera sa a fost cu totul necunoscută până în
1905, când s-au descoperit papirusurile de
la Aphroditolis (Egipt), ce conțineau fragmente
din patru comedii;
+ Din întreaga sa operă (însumând 109 piese),
nici una dintre lucrările sale nu s-a păstrat în
întregime;
Operele lui Menandru.
Două mii cinci sute de
versuri.
• Heros (Eroul); • Colax (Lingușitorul);
• Epitrepontes (Împriicinații); • Concazomenae (Otrăvitele)
;
• Perikeiromene (Fata cu
cosița țăiată); • Misumenus (Pesimistul);
• Samia; • Perinthia (Perintiana);
• Fabula incerta (numită • Phasma (Arătarea)
astfel pentru că nu s-a putut
• Papyrus didotiana;
stabili titlul comediei);
• Prologul unui tânăr;
• Georgos (Țăranul);
• Theophorumene (Inspirata)
• Citharista (Chitaristul);
Raportul om-divinitate în concepția lui
Menandru
+ Spre deosebire de predecesorii săi, Menandru
umanizează divinitățile astfel încât acestea nu
mai sunt implacabile, ci privesc spre soarta
oamenilor cu bunăvoință și înțelegere.
+ Divinitatea oferă oamenilor posibilitatea
cunoașterii de sine și descoperirea adevăratei
fericiri;
+ Menandru consideră că nefericirea omului este
rezultatul acțiunilor sale;
Posteritatea lui
Menandru
+ În ciuda sfârșitului tragic al poetului înecat
în mare, posteritatea sa este remarcabilă:
cinci secole după moartea sa, comediile sale
se bucurau încă de popularitate. Avântul lor
a fost întrerupt de preoții bizantini,
îngrijorați de popularitatea acestor opere.
Mulțumesc pentru atenție!
