Transilvania 12 / 2009

S o r i n R A D U
Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu“
„Lucian Blaga“ University from Sibiu, „Nicolae Lupu“ Faculty for History and Patrimony

Ion Flueraş şi afilierea mişcării socialiste din România

la Internaţionala a III-a Comunistă
(Partea a III-a)
Ion Flueraş and the Affiliation of the Socialist Movement from Romania
at the III-rd Communist International
After the dellegation of the Socialist Party returned to the country, the problem of affiliation to the IIIrd Communist
International got to a new level characterized by the confrontation on that theme between the three existing trends inside
the socialist movement. Cristescu, Popovici, Fabian, Rosvan, Dobrogeanu-Gherea started a dividing action following the
Leninist model, trying to get control on the headquarters, on the party’s newspaper and to remove the unwanted leaders.
On the 30th of January-3rd of February 1921, they convoked the General Council of the Socialist Party and the
General Comittee of the Unions, which had to analyse the general situation of the party and of the unions after the
general strike in October 1920, and to hear the report of the dellegation returning from the Soviet Russia. As the idea
of affiliation to the Komintern triumphed, the split of the Socialist movement became a reality. In these circumstances,
the Social-Democrats left the meeting and the party, Flueraş remaining attached to the values of democracy and of
Western social-democracy.
The Communist elements, taking advantage of the confusion within the Socialist organization and with Moscow’s
direct support, appealing to means taken from the Komintern, organized the congres from May 1921 which would state
the creation of the Communist party and ratify its affiliation to the IIIrd International. The leaders of the Social-
Democrat parties from Transylvania, Banat, and Bucovina reasserted their independence and declared that the congress’
decisions only involve the territory of the former Romanian Kingdom.
Keywords: the III-rd Communist International, the socialist movement from Romania, Ion Flueraş, the Komintern
affiliation, Communist groups
Institution’s address: Bd. Victoriei, nr. 5-7, Sibiu, 550024, România, tel: +40-269)21.44.68, fax: +40-(269)21.44.68,
e-mail: [email protected], web: http://istorie.ulbsibiu.ro
Personal e-mail: [email protected]

Ion Flueraş favorabil pentru muncitori. Ea a fost concepută din

şi sciziunea mişcării socialiste din România start ca un act de forţă împotriva autorităţilor de stat şi
a patronatului. Două elemente nu au fost luate în calcul
După întoarcerea delegaţiei Partidului Socialist în de către socialişti. Anume, faptul că etapa mişcărilor
ţară, problema afilierii la Internaţionala a III-a revendicative masive trecuse şi, oricum, nu avuseseră
Comunistă a intrat într-o nouă fază, caracterizată prin niciodată până atunci pretenţia şi puterea de a paraliza
confruntarea pe această temă a celor trei curente întreaga economie naţională, şi că guvernul din mai
existente în mişcarea socialistă. Cristescu, Popovici, vechi temeri faţă de forţa socialiştilor, va acţiona el
Fabian, Rosvan, Dobrogeanu-Gherea au declanşat însuşi prin forţă, spre a-şi impune punctul de vedere.
operaţia de sciziune după un tipar leninist. Scopul era Privite din această perspectivă, evenimentele par a da
ocuparea sediilor, controlul ziarului editat de partid, dreptate celor care au apreciat că greva a slujit mai mult
eliminarea liderilor indezirabili. Fonduri importante, de autorităţilor decât muncitorilor, deşi necesităţile care i-
provenienţă cominternistă, susţineau această au împins la luptă pe muncitori erau cât se poate de
operaţiune. Mişcarea socialistă era în reflux1. Cauza reale2. Într-adevăr, decretând starea de asediu, guvernul
principală o constituiau greva generală din octombrie a putut proceda la descinderi în sediile socialiste, la
1920 şi arestarea şi judecarea principalilor lideri închiderea lor şi arestarea unor cunoscuţi lideri, la
socialişti. interzicerea presei socialiste etc. În atari condiţii, greva
Greva generală din octombrie 1920 venea după un generală a trebuit suspendată3.
lung şir de acţiuni similare la nivelul întreprinderilor, Eşecul grevei generale a dat o lovitură grea stângii.
ramurilor industriale, multe dintre ele încheiate Mişcarea social-democrată din România anilor 1919-

<<< 32
1920, aparent puternică şi în continuă ascendenţă, era acestora în cadrul aceluiaşi partid. De asemenea,
subminată de frământări ideologice şi de acţiunile moţiunea făcea aprecierea că „situaţia actuală mondială
subversive ale Cominternului, iar pe de altă parte, lovită sileşte proletariatul de pretutindeni să ia în mâinile sale
de măsurile represive ale guvernului. În absenţa destinul popoarelor”. Comuniştii, care dominau
liderilor moderaţi, aflaţi în închisori, liderii extremişti Consiliul General8, s-au pronunţat pentru convocarea
conduşi de Gheorghe Cristescu au operat nestingheriţi. de urgenţă a Congresului de transformare a Partidului
În sindicate şi în partid se observa, la începutul anului Socialist în Partid Comunist şi afilierea la
1921, o radicalizare, tocmai ca efect al celor întâmplate Internaţionala Comunistă. Social-democraţii (Ion
în cea de-a doua parte a anului 1920. Cei întorşi de la Flueraş, Al. Dunăreanu, Iosif Jumanca, Eftimie
Moscova au dat un imbold reactivării politice a unei Gherman, Iosif Ciser, Iosif Gabriel), în moţiunea pe
stângi care suporta greu şocul înfrângerilor şi se afla în care au prezentat-o, au cerut revenirea la programul
recul. La toate acestea se poate adăuga prestigiul celor provizoriu adoptat la Conferinţa din mai 1919, pe baza
întorşi de la Moscova. Aceştia erau validaţi de faptul că căruia, în opinia lor, se putea asigura unitatea
se întâlniseră cu Racovski, Buharin, Troţki şi Lenin. A partidului. Moţiunea lor pleca de la ideea că „actuala
fost un factor de persuasiune puternic asupra situaţie mondială nu este şi nu poate fi punctul de
partidului. Stânga era fragmentată într-o mulţime de sprijin al revoluţiei mondiale”. Socialiştii unitari
grupări: de la social-democraţi şi socialişti la comunişti (Teodor Iordăchescu, Toma Dragu, Carol Bartha,
de toate nuanţele, toţi visând ba la înlăturarea Constantin-Titel Petrescu ş.a.) au preconizat
burgheziei, ba la imitarea celor văzute în Rusia rămânerea la programul din mai 1919, reluarea
Sovietică, sau chiar la instaurarea dictaturii discuţiilor din cadrul secţiunilor partidului cu privire la
proletariatului4. problema afilierii şi constituirea unui Comitet Executiv
Starea confuză din cadrul mişcării socialiste din provizoriu, ales în număr egal de reprezentanţii celor
România a fost foarte bine surprinsă de către Ilie trei curente. Era, evident, o poziţie de compromis,
Moscovici, care constata: „Mişcarea aceasta frumoasă inspirată din dorinţa de a păstra unitatea mişcării
şi puternică la suprafaţă este roasă însă la baza sa. socialiste. Supuse la vot, cele trei moţiuni au întrunit
Grupări clandestine, susţinute cu bani mulţi de următoarele rezultate: 8 voturi pentru social-
Internaţionala a III-a, pun la cale acţiuni în contradicţie democraţi, 12 voturi pentru centrişti şi 18 voturi
cu activitatea publică a mişcării, acţiuni de pentru comunişti. Teza afilierii la Comintern a triumfat
dezorganizare a producţiei, acţiuni de spionaj şi şi sciziunea mişcării socialiste devenea realitate. În
terorism, de aţâţare a iredentismului, împart pe aceste circumstanţe, social-democraţii au declarat că se
membrii mişcării în tabere duşmănoase, distrug socotesc în afara partidului şi au părăsit şedinţa9.
solidaritatea dintre muncitori şi încrederea acestora în Flueraş va rămâne mai departe fidel valorilor
conducători şi creează o atmosferă favorabilă acţiunilor democraţiei şi alor social-democraţiei occidentale.
disparate”5. Moscovici afirmase, încă din ziua declarării Încă din prima zi a lucrărilor Consiliului General,
grevei generale, că dacă liderii socialişti vor sta în Flueraş va lua o atitudine intransigentă faţă de grupul
închisoare, „unitatea mişcării are să fie distrusă”6. comunist, declarând că „nu se poate tolera mai departe
Întorşi în ţară, membrii delegaţiei socialiste, cu amestecul acesta comunisto-socialist care falsifica
excepţia lui Ion Flueraş, au acţionat în direcţia realitatea şi cauza o situaţie intolerabilă. Separarea între
angajamentelor pe care şi le luaseră la Moscova, de curente trebuie clar făcută şi fiecare îşi vor lua
afiliere imediată la Internaţionala a III-a şi de excludere răspunderea în faţa maselor”10. În ziua a doua a
din partid a celor care se opuneau. Din iniţiativa lucrărilor, Flueraş îşi va prezenta raportul cu privire la
acestora a fost convocat, pentru 30 ianuarie-3 februarie deplasarea în Rusia Sovietică şi la Internaţionala
1921, Consiliul General al Partidului Socialist şi al Comunistă, după ce făcuseră acelaşi lucru C.
Comisiei Generale a Sindicatelor, care urma să Popovici11, E. Rosvan şi D. Fabian12. Socialismul nu va
analizeze situaţia generală a partidului şi sindicatelor, reproduce, însă, raportul lui Flueraş, el publicându-l
după greva generală din octombrie 1920, şi pentru a doar la 6 februarie în „Desrobirea”13 din Cluj şi la 15
asculta raportul delegaţiei întoarse din Rusia Sovietică7. februarie în „Vremea Nouă” din Bucureşti. La 1
În cadrul Consiliului general s-au prezentat trei februarie, în cea de-a treia zi a lucrărilor Consiliului
moţiuni, exprimând poziţia celor trei curente existente General, Flueraş va interveni din nou în discuţii,
în partid: comunist, socialist-unitar şi social-democrat. susţinând încă o dată că era nevoie de curăţirea
Moţiunea stângii comuniste (compusă din Gh. partidului de elementele comuniste. El arăta că preferă
Cristescu, David Fabian, C. Popovici, Eugen Rosvan, chiar o sciziune între comunişti şi social-democraţi14.
Gh. M. Vasilescu, Leonte Filipescu, N. Marian ş.a.), La 22 ianuarie 1921, unul dintre membrii delegaţiei
elaborată din timp, era bine redactată şi tranşant socialiste ce a fost în Rusia Sovietică, David Fabian, a
exprimată. Moţiunea comuniştilor făcea constatarea că dat un interviu lui Gh. M. Vasilescu, publicat în
între curentul comunist şi cel social-democrat exista o oficiosul Socialismul, în care făcea o prezentare generală
prăpastie de netrecut, care făcea imposibilă conlucrarea a situaţiei din Rusia, fără însă a se pomeni nimic despre

33 >>>
Transilvania 12 / 2009

critica la care a fost supus Ion Flueraş15. O săptămână cominternistă: „Conducătorii de talia lui Flueraş şi
mai târziu, Fabian va solicita redacţiei să publice şi Jumanca sunt compromişi cu desăvârşire în faţa
pasajele polemice la adresa social-democraţilor, pe care maselor muncitoreşti. Din cauza acestor elemente
autorul interviului le-a scos în momentul publicării. oportuniste şi trădătoare nu s-a putut face unificarea
Între pasajele incriminate de Fabian se număra şi cel în mişcării nici în Ardeal şi Banat”19. Într-adevăr, Flueraş
care era atacat Flueraş. Secretarul de redacţie, Ion Pas, s-a opus cu toate forţele oricărei colaborări cu
va recunoaşte că a „cenzurat” interviul luat de Gh. M. elementele comuniste care susţineau linia afilierii la
Vasilescu, „pentru a nu da prilej adversarilor noştri să Comintern, dar sub nicio formă nu s-a pronunţat
reediteze calomniile obişnuite contra mişcării, am scos împotriva unificării mişcării socialiste şi sindicale. Într-
pasagiul referitor la tov. Flueraş”16. un alt număr al „Socialismului”, Flueraş era descris
Criticile grupului comunist la adresa lui Flueraş se drept „un fost ministru cu pălăria tricoloră”20.
vor înmulţi după încheierea lucrărilor Consiliului Descrierea vizitei şi a experienţelor trăite în Rusia
General al Partidului Socialist. La 6 februarie 1921, Sovietică Ion Flueraş o va face doar la 6 februarie, în
„Socialismul”, intrat sub controlul comuniştilor, va „Desrobirea” din Cluj, şi la 13 februarie 1921, în
publica un comunicat către membrii Partidului „Vremea Nouă” din Bucureşti, informaţiile din cele
Socialist, semnat de Consiliul General al Partidului două articole completându-se reciproc. Mai toate
Socialist şi al Comisiei Generale a Sindicatelor din ziarele importante din Capitală şi din provincie vor
România, în care se aduceau „lămuriri” cu privire la prelua declaraţiile liderului socialist transilvănean.
disputele dintre facţiunile existente în cadrul mişcării Flueraş sublinia că sarcinile delegaţiei socialiste plecate
socialiste. Comunicatul înfiera grupările social- la jumătatea lunii august în Rusia Sovietică erau foarte
democrate din Ardeal şi Bucovina, pentru că „au dat clare: aflarea condiţiilor exacte de afiliere la
mâna cu burghezia, ba au intrat chiar în guvernul ei, ca Internaţionala a III-a şi de a face o informare cu privire
în Transilvania, aducând confuzie şi dezbinare în la starea de lucruri de acolo. Liderul social-democrat
rândurile muncitorilor a căror încredere au înşelat-o”. ardelean preciza, dintru început, că a privit condiţiile
Comunicatul susţinea că în cadrul Consiliului General de afiliere drept inacceptabile, „Nu numai din pricină
de la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lui februarie s- că respectarea lor în România era cu neputinţă, dar şi
au adus „clarificări” importante şi că Flueraş, împreună din cauza bazelor principiale de la care pleacă şi pe care
cu grupul social-democrat, „au rămas credincioşi le socot hotărât greşite. De altfel, nu am ascuns nici
ideilor lor de colaborare şi compromis cu burghezia, celor din Rusia această părere a mea, aşa încât nu am
demascându-se definitiv în faţa maselor. [...] Acei ce se participat decât foarte puţin la desbaterile, care au avut
mai pretind şi azi conducători ai voştri v-au înşelat loc în această privinţă la Harkov cu Racovski, iar la
speranţele. Ei s-au demascat. Îndepărtaţi-vă de aceşti Moscova cu Biroul Internaţionalei a treia. De altfel,
conducători care se împotrivesc să meargă pe calea ce deosebirile de vederi, care au existat chiar în sânul
voi aţi ales-o!”17. restului delegaţiei, vor trebui să ducă la o dezbatere
Pe aceeaşi linie, fostul socialist Ioan Creţu îl va largă a acelor tratative, lucru impus de altfel şi de
denigra pe Flueraş, publicând, la rubrica aşa-zisă Internaţionala a treia, care cere o cât mai largă
Tribuna liberă a „Socialismului”, un articol împotriva publicitate a tuturor chestiunilor privitoare la ea”21.
social-democraţilor: „Cu toată afirmaţia presei Flueraş recunoştea că membrilor delegaţiei le-a fost cu
burgheze că tovarăşii din extrema stângă au provocat neputinţă să studieze metodic starea de lucruri din
aşa-zisa sciziune, dările de seamă ale consiliului general Rusia, atât din cauza lipsei de metodă a delegaţiei, a
dovedesc că Flueraş şi Jumanca au făcut declaraţii că au lipsei de interes şi coeziune a membrilor, cât şi din
mandat imperativ de a rupe cu mişcarea muncitorească pricina faptului că nu au fost sprijiniţi de autorităţile
din Regat, dacă consiliul nu acceptă cerinţa lor, ca sovietice22. Membrii delegaţiei – continua Flueraş –, cu
conducerea [sic!] întregii mişcări socialiste să ajungă în excepţia lui, „au crezut de cuvinţă însă să nu se
mâna social-patrioţilor, iar sindicatele să fie afiliate la mărginească la însărcinarea ce au primit-o la plecare cu
internaţionala galbenă din Amsterdam. Dar n-au cerut caracter pur informativ şi fără să aştepte până se vor
numai atâta. Ei şi-au mai manifestat dorinţa arzătoare întoarce acasă, să lămurească tovarăşii, cari i-au trimis
că doresc totodată să cureţe mişcarea de elementele acolo, despre cele văzute, s-au împuternicit singuri a
comuniste, neţinând socoteala că mişcarea hotărî în mod definitiv în chestia Internaţionalei a III-
muncitorească din Regat nu poate admite politica a, declarându-se afiliaţi. Atunci şi-au luat angajamentul
oportunistă a social-democraţilor, cari aduc apă la în scris, că vor duce la îndeplinire afilierea partidului
moara burgheziei parazitare”18. Afirmaţiile lui Creţu nostru la Internaţionala Comunistă prin orişice mijloace,
erau fie false, fie scoase din context. Flueraş niciodată deci şi cu riscul să producă rupere în partid, şi vor
nu s-a pronunţat împotriva muncitorilor din Vechiul exclude din partid pe acei tovarăşi care nu se vor
Regat şi nu a pretins conducerea exclusivă a mişcării supune ordinului de la Moscova [...] Faptul acesta m-a
socialiste în favoarea grupului ardelean. Concluzia lui I. determinat să nu deraiez de la misiune şi să nu iau
Creţu era foarte tranşantă şi se înscria pe linia asupra mea alte angajamente decât acele, cu cari am

<<< 34
fost însărcinat şi pentru cari am fost trimis, adică a fi excluderea din partid a partizanilor afilierii la
proletariatului din România informatorul obiectiv Internaţionala Comunistă27. În lunile martie-aprilie,
asupra regimului comunist din Rusia”23 [s. în text]. Flueraş îşi va intensifica acţiunile de întărire a
Pentru liderul social-democrat transilvănean, cele 21 de organizaţiilor sindicale rămase fidele principiilor social-
condiţii ale afilierii „jignesc simţul demnităţii aşa de democrate, stârnind nemulţumirea profundă a
mult, încât numai omul lipsit de cel mai elementar simţ comuniştilor, care îl vor considera un „renegat” al
de pudoare şi de cea mai slabă rază de raţiune poate în mişcării muncitoreşti28. De altfel, chiar liderii din
forma aceasta să le accepte”. În opinia lui, cei care au extrema stângă socialistă recunoşteau că „ministrul”
acceptat afilierea la Internaţionala Comunistă nu au Flueraş mai avea încă „sub înrâurirea sa o bună parte
ţinut seama nici de împrejurările în care se afla clasa din muncitorimea română”29. Socialismul publica tot
muncitoare din România: “Numai de la oameni lipsiţi felul de „comunicate” din partea „muncitorimii
cu desăvârşire de caracter şi simţ de corectitudine te ardelene”, prin care Flueraş era exclus din rândul
poţi aştepta să aibă îndrăzneala, cum au avut ei, să mişcării sindicale30.
iscălească angajamentul faţă de Moscova, că în Cu toate acestea, ziarul Partidului Naţional Român,
conducerea partidului nostru şi a mişcării sindicale vor Gazeta Ardealului din Cluj, aprecia pozitiv acţiunile lui
alege pe aceia cari li s-au desemnat de acolo, crezând în Flueraş, notând că în Ardeal „sciziunea nu pare a fi de
nebunia lor că muncitorii vor răbda această înjosire”24. aceeaşi natură ca la Bucureşti. Urmărind cu atenţiune
În urma acestor relatări, preluate de întreaga presă presa socialistă de la noi avem impresiunea că cel mai
centrală, Socialismul va trece din nou la atac împotriva puternic curent anticomunist e aici la Cluj, unde
lui Flueraş. Astfel, în numărul din 19 februarie, ziarul comitetul executiv a trecut in corpore la social-
controlat acum de către comunişti va încerca să ofere democraţi, ducând cu sine secretariatele sindicatelor şi
câteva „lămuriri” cu privire la excluderea lui Flueraş din ziarul unguresc «Küzdelem» [...] E de prevăzut până
cadrul convorbirilor de la Moscova: „Troţki a refuzat acum, în această privinţă, că marea majoritate a
să primească delegaţia românească în întregul ei atunci muncitorimii române organizate se va afilia social-
când a auzit că unul dintre membrii ei a fost ministru democraţiei, care rămâne să apere interesele
şi mai este încă social-democrat ministerialist. [...] La economice ale muncitorimei pe baze naţionale, nu
Moscova, la a doua şedinţă a Comitetului Executiv al înţelege să fie unealtă de acţiune distrugătoare în
Internaţionalei Comuniste cu delegaţia noastră, mâinile duşmanilor României”31.
Buharin, întemeiat pe o declaraţie scrisă a d-lui Flueraş, Pe aceeaşi linie a apărării intereselor muncitorilor, la
tipic social-democrat, a propus excluderea fostului şi mijlocul lunii februarie 1921, o delegaţie compusă din
viitorului ministru regal român de la şedinţă. Ceea ce s- Ion Flueraş, Iosif Mayer, George Grigorovici, Iacob
a admis cu unanimitate. Dar, mă rog, de unde reese aici Pistiner şi Alexandru Dunăreanu a prezentat prim-
«complotarea»? Din faptul că Internaţionala ministrului Alexandru Averescu şi ministrului de
Comunistă refuză să stea la discuţie cu social- Interne, Constantin Argetoianu, un memoriu care
democraţii? La Lenin d. Flueraş nu a fost admis – asta- cuprindea următoarele puncte: ”1. Eliberarea tuturor
i adevărat – Dar pentru care motiv? Pentru unul foarte arestaţilor pe timpul şi din cauza grevei, fie că sunt
simplu: când delegaţia noastră l-a vizitat pe Lenin, d. condamnaţi sau stau încă în arest preventiv; 2.
Flueraş îşi ceruse paşaportul şi era de acuma în voiaj Încetarea oricărei urmăriri împotriva tuturor celor
spre scumpa-i patrie românească”25. Sub titlul învinuiţi din cauza grevei; 3. Deschiderea tuturor
Internaţionala sdrenţuită, comuniştii ridiculizau iniţiativa localurilor şi libera funcţionare a organizaţiilor
social-democraţilor europeni de a-şi reface vechea muncitoreşti; 4. Ridicarea stării de asediu şi a cenzurii;
structură a Internaţionalei a II-a. În luna februarie 5. Ordine severe către prefecţii judeţelor, Siguranţa
urma să aibă loc, la Viena, un congres internaţional al statului şi jandarmerie, ca să nu împiedice activitatea
„adevăraţilor socialişti revoluţionari”, la care urma să organizaţiilor politice sindicale. [...] Îndeplinirea lor
participe şi Ion Flueraş, însoţit de Pistiner, Dunăreanu, completă – încheia documentul – poate asigura
Voinea şi Grigorovici26. dezvoltarea economică şi politică a ţării, conform
Imediat după încheierea lucrărilor Consiliului nevoilor timpului de faţă...”32.
General al Partidului Socialist din 30 ianuarie-3 La 18 februarie, Flueraş a fost invitat de către
februarie 1921, Ion Flueraş, într-o atmosferă tulbure, guvern să participe la o întâlnire de lucru pe tema
trece la reorganizarea mişcării socialiste şi sindicale din şomajului şi a cauzelor lui. Au luat parte ministrul
Transilvania. În acest sens, împreună cu Iosif Jumanca Muncii, Grigore Trancu-Iaşi, generalul Rovinescu şi
şi Iosif Ciser, el va pune bazele, la Cluj, ale unui ing. C. Răileanu, reprezentând Ministerul de
„Comitet Central provizoriu al social democraţiei Comunicaţii, Dimitriu – delegatul Uniunii
române” şi ale unui „Birou sindical”. Prin intermediul Industriaşilor, Stavri Cunescu şi C. Stănescu, directori
ziarului „Desrobirea”, Flueraş se va adresa secţiunilor în Ministerul Muncii, Rudolf Gaidosch şi Ion Flueraş,
şi sindicatelor din Transilvania, cerându-le să se din partea Comisiilor generale ale sindicatelor din
desolidarizeze de elementele comuniste şi anunţa Ardeal şi Bucovina. Cu această ocazie, Flueraş afirma

35 >>>
Transilvania 12 / 2009

că, deşi nu punea la îndoială intenţia bună a guvernului mişcării socialiste din România. Elementele comuniste,
cu privire la soluţionarea crizei economice şi a profitând de confuzia existentă în cadrul organizaţiilor
şomajului, totuşi constată că „guvernul s-a dovedit socialiste, cu sprijinul direct al Moscovei, recurgând la
până acum incapabil de a face ceva în această privinţă mijloace preluate din arsenalul Cominternului, au
şi nu poate avea încredere că cel puţin în viitor se va trecut la organizarea congresului din mai 1921, care va
face ceva, căci altfel demult ar fi trebuit să se ridice hotărî crearea partidului comunist şi va ratifica afilierea
starea de asediu şi cenzura [...] Guvernul, întrucât într- sa la Internaţionala a III-a. Conducerile partidelor
adevăr este un guvern democratic, e dator a sprijini social-democrate din Ardeal, Banat şi Bucovina şi-au
clasa muncitoare în aspiraţiile sale de a-şi creia o viaţă reafirmat independenţa şi au declarat că hotărârile
mai bună. Or guvernul numai aceasta n-o face, ci le congresului din mai privesc doar Vechiul Regat.
închide localurile organizaţiilor şi împiedică orice Tentativele comuniştilor de a-şi anexa şi organizaţiile
manifestare publică a muncitorimei. Aceasta este o din provinciile unite cu România n-au avut succes, cu
stare de «bolşevism alb», care distruge, desorganizează, toate că încercările lor nu au fost lipsite de o oarecare
demoralizează şi corupe întreaga viaţă de stat şi în mod tenacitate37. Cu toate că Flueraş nu a participat la
fatal duce la disperarea maselor producătoare, la congresul din mai 1921, refuzând total să accepte
bolşevismul roşu”33. Arătându-se foarte combativ, tezele şi practicile Internaţionalei Comuniste, în cadrul
Flueraş solicita în mod imperativ guvernului ridicarea dezbaterilor el va fi din nou criticat şi condamnat drept
stării de asediu şi a cenzurii, dând astfel libertate un „element oficial reformist, patriotard”38. Mai mult,
deplină muncitorilor: „Căci fără un control democratic un delegat, C. Niţescu, afirma că Internaţionala a III-a
– continua acesta – situaţia de azi nu se va putea a procedat foarte bine, pentru că „a fixat nume şi persoane
îndrepta. Nu se poate aştepta ca muncitorimea să cărora nimic nu li se poate ierta. Dintre aceştia fac parte
dezvolte întreg efortul muncii sale decât numai atunci Flueraş, Grigorovici comp. Datoria noastră, a celor care
cînd îşi va vedea asigurate şi interesele pe deplin”. suntem în pragul comunismului, e să ne lepădăm cu
Liderul socialist îl critica aspru pe Trancu-Iaşi, pentru totul de greşelile trecute şi să ne prezentăm acolo cu
faptul că acesta nu prezentase un plan coerent de sufletul curat”39.
soluţionare a problemelor muncitoreşti şi, cu atât mai Sciziunea mişcării muncitoreşti din România,
puţin, a şomerilor. Soluţiile întrevăzute de Flueraş erau apariţia Partidului Comunist şi afilierea sa la
următoarele: acordarea de ajutoare şomerilor, după Internaţionala a III-a – apreciază istoricul Nicolae
modelul statelor apusene, luarea unor măsuri urgente Jurca – se circumscriu unui fenomen politic
pentru reînceperea lucrului în ramurile industriale internaţional larg, dar se explică şi prin slăbiciunile
atinse de criză, crearea unui organism central compus proprii ale social-democraţiei române. În multe state
din reprezentanţii guvernului, industriaşilor, europene, uzând de cele mai diverse şi oculte mijloace,
sindicatelor şi consumatorilor, care să fie însărcinat cu Moscova şi Cominternul au subminat şi, în final, au
studierea situaţiei economice şi întocmirea unor dezmembrat partide socialiste şi social-democrate,
proiecte de reorganizare a producţiei. În opinia lui unele puternice şi de veche tradiţie. În România,
Flueraş, un asemenea organism trebuia să ia măsuri momentul mai 1921 avea semnificaţia unei
pentru „excluderea speculei, fixând preţurile maximale, dezorganizări cvasitotale a social-democraţiei, cu
de uşurare a transporturilor, stârpind plaga abuzurilor consecinţe de lungă durată asupra acestui curent
înrădăcinate la căile ferate, s-ar îngriji de plasarea politic, dar şi asupra spectrului politic românesc de
sistematică a lucrătorilor, ar stabili minimul de salar şi ansamblu40. Viaţa şi activitatea lui Ion Flueraş vor intra
ar garanta respectarea zilei de lucru de opt ore. Numai de acum într-o nouă etapă, la fel de dificilă şi
în felul acesta s-ar putea asigura reorganizarea serioasă complicată, aceea a reconstrucţiei partidului şi mişcării
a producţiei de care depinde viitorul ţării”. Propunerile sindicale.
lui Flueraş erau considerate de reprezentanţii
guvernului mult prea avansate pentru situaţia de atunci
din România: „aceasta ar fi socializarea fabricelor, ori
aceasta nu se poate admite”34. Până la urmă, nu a Note:
rezultat nimic concret din această întâlnire.
Ca urmare a eforturilor depuse de Flueraş, dublate 1. Stelian Tănase, Clienţii lu’ tanti Varvara. Istorii clandestine,
de cele ale lui Iosif Ciser şi Eftimie Gherman, guvernul Bucureşti, Humanitas, 2005, p. 41.
Averescu a acceptat redeschiderea localurilor 2. Paul H. Stahl, Şerban Voinea (1894-1969). Contribuţie la
organizaţiilor sindicale din Valea Jiului şi reluarea istoria social-democraţiei române, ediţia a II-a, Bucureşti,
activităţii sindicale35. Ziua de 1 Mai 1921, Flueraş o Fundaţia „Constantin-Titel Petrescu”, 2004, p. 85-87.
sărbătorea alături de muncitorii din Baia Sprie36. 3. Vasile Niculae, O istorie a social-democraţiei române, vol. II,
Bucureşti, Editura Noua Alternativă, 1998, p. 104. Vechea
istoriografie comunistă a insistat ani buni pe ideea că social-
Întrunirea Consiliului General al Partidului Socialist democraţii „oportunişti” au depus mari eforturi pentru a
din 30 ianuarie-3 februarie 1921 marca sciziunea preîntâmpina organizarea unei greve generale, cu scopul de

<<< 36
a ajuta burghezia: „Dându-şi seama – scria Clara Cuşnir- întocmai lozincile noastre. Prin circulare, care au fost
Mihailovici, în anul 1960 – că victoria grevei generale va trimise către sediile de Partid şi Comisiile locale sindicale,
însemna o cotitură radicală în dezvoltarea luptelor pe calea am luat poziţie în legătură cu aproape toate problemele de
revoluţiei, oportuniştii au amânat declararea grevei cu Partid şi consecinţa a fost, că după întoarcerea delegaţiei din Rusia
scopul de a permite burgheziei un răgaz pentru pregătirea (Cristescu, Fabian etc.) comuniştii au format majoritatea Consiliului
înăbuşirii luptei muncitorilor. Elemente trădătoare ca Petrescu, General şi social-democraţii s-au văzut nevoiţi să iasă din Partid. [...]
Ghempet, Flueraş, Grigorovici etc. au luat public atitudine împotriva După întoarcerea delegaţiei române, după şedinţa
grevelor, aşa cum au procedat, la rândul lor, Kautsky în Consiliului General, care a constituit un început al clarităţii,
Germania, Turati în Italia etc.” [s.a.]. Mai mult decât atât, care a adus despărţirea de social-democraţi, am lucrat într-
după începerea grevei, la 20 octombrie 1920, „trădătorii o oarecare măsură, în înţelegere cu o serie de tovarăşi
Flueraş, Grigorovici şi Jumanca au fost convocaţi special la conducători ai Partidului Socialist” [s.a.] (Arhivele
cabinetul ministrului de interne – Argetoianu – pentru a Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R., Secţia
stabili acţiunile de sprijinire a guvernului şi poliţiei în Relaţii externe, dos. 4/1921, f. 4-5).
vederea înăbuşirii grevei” (Clara Cuşnir-Mihailovici, 9. Lucrările Consiliului General. Hotărârile luate eri, în
Mişcarea muncitorească din România între anii 1917-1921. Socialismul, anul XV, nr. 13, 5 februarie 1921; Nicolae Jurca,
Crearea Partidului Comunist Român, Bucureşti, Editura op. cit., p. 125-126; Vasile Niculae, op. cit., p. 105-106;
Politică, 1960, p. 270, 279). În mod interesant, Flueraş era Constantin-Titel Petrescu, Socialismul în România. 1835-6
chemat de către ministrul C. Argetoianu în momentul în septembrie 1941, ediţia a II-a, studiu introductiv de Nicolae
care acesta se afla încă la Moscova. La fel de neadevărate Jurca, Bucureşti, Fundaţia social-democrată „Constantin-
sunt şi afirmaţiile lui V.A. Varga, care susţinea, nici mai Titel Petrescu”, 2003, p. 365-366; Documente din istoria
mult, nici mai puţin, că Ion Flueraş poartă o mare vinovăţie mişcării muncitoreşti din România 1916-1921, Bucureşti,
pentru eşecul grevei generale din octombrie 1920, el jucând Editura Politică, 1966, p. 566-576; F. Vladimir
un rol important în sabotarea luptei muncitorilor Krasnosselski, Stânga în România. 1832-1948. Tentativă de
(V.A.Varga, Avântul mişcării revoluţionare din România în anii sinucidere sau asasinat?, Aarhus/Danemarca, Editura Victor
1917-1921, în “Anale de Istorie”, anul VII, nr. 1-2, 1961, p. Frunză, 1991, p. 80-81; Ghiţă Ionescu, Comunismul în
98-99). Se vorbea chiar despre o „înţelegere” dintre guvern România, Bucureşti, Editura Litera, 1994, p. 42.
şi „şefii oportunişti”, între care se afla şi Flueraş, pentru 10. Lucrările Consiliului General. Ziua I-a, în Socialismul, anul
sabotarea acţiunilor greviste (Greva generală din România. XV, nr. 13, 3 februarie 1921.
1920, Bucureşti, Editura Politică, 1960, p. 251). 11. Relatarea lui C. Popovici nu pomeneşte nimic despre
4. Nicolae Jurca, Istoria social-democraţiei din România, incidentul Flueraş (Călătoria delegaţiei noastre în Rusia. De
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1994, p. 120-122; Stelian vorbă cu tov. Popovici, în Socialismul, anul XV, nr. 7, 28 ianuarie
Tănase, op. cit., p. 42. 1921).
5. Calendarul muncii, Bucureşti, 1925, p. 32-33. 12. Întoarcerea delegaţiei din Rusia. De vorbă cu tovarăşul Fabian,
6. Ilie Moscovici, Problemele actuale ale Mişcării Socialiste, în Socialismul, anul XV, nr. 4, 22 ianuarie 1921.
[Bucureşti], [f.a.], p. 5. 13. La Congresul din august 1920 s-a luat hotărârea ca
7. În ceea ce priveşte punctul de vedere al istoriografiei ziarul oficial al P.S. din Ardeal şi Banat, Tribuna Socialistă, să-
comuniste faţă de acest moment, lucrările apărute până în şi schimbe numele în Desrobirea; redactor responsabil era în
1971 promovează clişee precum „poziţia rigidă” a social- continuare Tiron Albani (Tribuna Socialistă, în Desrobirea,
democraţilor, îndeosebi a lui Flueraş, „oportunismul”, Cluj, anul XVII, nr. 1, 16 ianuarie 1921). Din februarie
„trădarea” acestuia etc. Vezi, în acest sens: Gheorghe 1921, Desrobirea se va contopi cu Vremea Nouă, datorită
Stoica, Florea Dragne, Primul Congres al Partidului Comunist problemelor financiare. La 8 ianuarie 1922, va reapărea
din România (8-12 mai 1921), în “Anale de Istorie”, anul VII, Tribuna Socialistă, avându-l drept editor şi redactor
nr. 1-2, 1961, p. 133-135; Clara Cuşnir-Mihailovici, Florea responsabil, până în 1925, pe Ion Flueraş.
Dragne, Gheorghe Unc, Mişcarea muncitorească din România. 14. Lucrările Consiliului General. Ziua III-a, în Socialismul, anul
Făurirea Partidului Comunist Român, Ediţia a II-a, Bucureşti, XV, nr. 14, 4 februarie 1921.
Editura Politică, 1982, p. 302-304; Crearea Partidului 15. Întoarcerea delegaţiei din Rusia. De vorbă cu tovarăşul Fabian,
Comunist Român (mai 1921), coordonatori Ion Popescu- în Socialismul, anul XV, nr. 4, 22 ianuarie 1921.
Puţuri, Augustin Deac, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971, 16. O întâmpinare şi un răspuns, în Socialismul, anul XV, nr. 7,
p. 361-364; Titu Georgescu, De la revoluţionarii democraţi la 27 ianuarie 1921.
făurarii Partidului Comunist Român, Bucureşti, Editura 17. Către membrii Partidului Socialist şi către muncitorii din
Politică, 1971, p. 130-132. România, în Socialismul, anul XV, nr. 17, 6 februarie 1921.
8. În acest sens, foarte interesante sunt relatările lui 18. I. Creţu, Muncitorii din Ardeal şi social-democraţii, în
Alexandru Bădulescu [G. Moscu], făcute în cadrul unui Socialismul, anul XV, nr. 21, 12 februarie 1921.
raport trimis de către acesta Comitetului Executiv al 19. Ibidem; Presa muncitorească şi socialistă din România, vol. III,
Internaţionalei Comuniste, la data de 15 iunie 1921, partea a II-a (iulie 1919-mai 1921), Bucureşti, Editura
referitor la mişcarea comunistă din România. El arăta cum, Politică, 1973, p. 319-320.
prin munca depusă, s-a asigurat majoritatea comuniştilor în 20. Huliganism social-democrat, în Socialismul, anul XV, nr. 23,
Consiliul General al Partidului Socialist: „Această muncă 14 februarie 1921.
(difuzarea de manifeste, propaganda verbală, luare de 21. De vorbă cu tovarăşul Flueraş. Impresii din Rusia sovietică, în
poziţie în şedinţele legale de comitet) – raporta Bădulescu Vremea Nouă, Bucureşti, anul III, nr. 88, 13 februarie 1921.
– a fost dusă de tovarăşii care formau grupa noastră ilegală, 22. Ibidem.
cât şi de către un alt tovarăş de partid, care au aplicat 23. Internaţionala Comunistă şi partidul nostru. Mărturisiri

37 >>>
Transilvania 12 / 2009

importante ale tov. Flueraş, în Desrobirea, Cluj, anul I, nr. 4, 6 Communist Party from Romania 1917-1922, vol. I,
februarie 1921. Bucureşti, Editura pentru Literatura Politică, 1953.
24. Ibidem. Flueraş va mai face câteva precizări cu privire la
vizita sa la Moscova şi la 6 martie: Note din Rusia. c. Press
Organizarea partidului comunist. Din Raportul tov. Flueraş, în Calendarul muncii / Work’s Calendar, Bucureşti, 1925.
Vremea Nouă, Bucureşti, anul III, nr. 91, 6 martie 1921. Desrobirea / The Independence, Cluj, 1921.
25. Flueraş martorul acuzării, în Socialismul, anul XV, nr. 25, 19
februarie 1921. Gazeta Ardealului / Transylvanian Gazette, Cluj, 1921.
26. Socialismul, anul XV, nr. 24, 15 februarie 1921. Vremea Nouă / New Times, Bucureşti, 1921.
27. Mărturisirile importante ale tov. Flueraş, în Desrobirea, Cluj, Socialismul / Socialism, Bucureşti, 1921.
anul XVII, nr. 4, 6 februarie 1921; Situaţia partidului socialist
în Ardeal, în Vremea Nouă, Bucureşti, anul III, nr. 92, 13 d. Memoirs
martie 1921. Stahl, Paul H., Şerban Voinea (1894-1969). Contribuţie
28. Socialismul, anul XV, nr. 67, 18 aprilie 1921. la istoria social-democraţiei române / Şerban Voinea (1894-
29. Muncitori şi Ţărani!, în Documente din istoria Partidului 1969). Contribution to the History of Romanian Social
Comunist din România. 1917-1922, vol. I, Bucureşti, Editura Democracy, IInd ed., Bucureşti, Fundaţia „Constantin-
de Stat pentru Literatură Politică, 1953, p. 299. Titel Petrescu”, 2004
30. Muncitorimea ardeleană consideră ca excluşi din rândurile sale
pe social-democraţi, în Socialismul, anul XV, nr. 44, 10 martie 2. 2. General Studies
1921. Vezi şi Documente din istoria Partidului Comunist din
România. 1917-1922, vol. I, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Crearea Partidului Comunist Român (mai 1921) / The
de Stat pentru Literatură Politică, 1956, p. 293-295; Creation of the Communist Romanian Party (May 1921),
Documente ... 1916-1921, p. 597-598. coord. by Ion Popescu-Puţuri, Augustin Deac,
31. Sciziunea Partidului Socialist în Ardeal. Între social-democraţi Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971.
şi comunişti, în Gazeta Ardealului, Cluj, anul I, nr. 6, 7 martie Cuşnir-Mihailovici, Clara, Dragne, Florea, Unc,
1921. Gheorghe, Mişcarea muncitorească din România. Făurirea
32. Memoriu înaintat guvernului, în Vremea Nouă, Bucureşti, Partidului Comunist Român / The Romanian Working Class’
anul III, nr. 89, 20 februarie 1921. Movement. The Creation of the Communist Romanian Party,
33. Lipsa de lucru şi cauzele ei. O anchetă a Ministerului Muncii, IInd ed., Bucureşti, Editura Politică, 1982.
în Vremea Nouă, anul III, nr. 90, 27 februarie, 1921. Ionescu, Ghiţă, Comunismul în România / Communism
34. Ibidem. in Romania, Bucureşti, Editura Litera, 1994.
35. Redeschiderea organizaţiilor sindicale din Valea Jiului, în Jurca, Nicolae, Istoria social-democraţiei din România /
Vremea Nouă, anul III, nr. 98, 24 aprilie 1921.
36. Sărbătorirea zilei de întâi Mai, în Vremea Nouă, anul III, nr. The History of Social Democracy in Romania, Editura
100, 8 mai 1921. Ştiinţifică, Bucureşti, 1994.
37. Nicolae Jurca, op.cit., p. 127-128. Krasnosselski, F. Vladimir, Stânga în România. 1832-
38. Congresul General al Partidului Socialist din România, în 1948. Tentativă de sinucidere sau asasinat? / The Left Wing
Documente ... 1916-1921, p. 692. in Romania. 1832-1948. Suicidal Attempt or Assassination?,
39. Ibidem, p. 707. Aarhus/Danemarca, Editura Victor Frunză, 1991.
40. Nicolae Jurca, op.cit., p. 129-130. Moscovici, Ilie, Problemele actuale ale Mişcării
Socialiste/ Contemporary Problems of the Socialist Movement,
[Bucureşti], [f.a.].
Bibliography Niculae, Vasile, O istorie a social-democraţiei române / A
History of Romanian Social Democracy, vol. II Bucureşti,
1. 1. Sources Editura Noua Alternativă, 1998.
Petrescu, Constantin-Titel, Socialismul în România.
a. Unedited sources 1835 - 6 septembrie 1941 / Socialism in Romania. 1835 - 6th
Arhivele Naţionale Istorice Centrale Bucureşti, of September, 1941, IInd ed., introd. study by Nicolae
Fond C.C. al P.C.R., Secţia Relaţii externe / Central Jurca, Bucureşti, Fundaţia social-democrată
National Historical Archives from Bucharest, The „Constantin-Titel Petrescu”, 2003.
Fund of the C.C. of the P.C.R., Section of External Stoica, Gheorghe, Dragne, Florea, Primul Congres al
Relations. Partidului Comunist din România (8-12 mai 1921) / The
First Congress of the Communist Party from Romania (8th -
b. Edited Sources 12th of May, 1921), în “Anale de Istorie”, anul VII, nr.
Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1-2, 1961.
1916-1921 / Documents regarding the history of the Tănase, Stelian, Clienţii lu’ tanti Varvara. Istorii
Romanian working class’ history, Bucureşti, Editura clandestine / Ma’am Varvara’s Clients. Clandestine Histories,
Politică, 1966. Bucureşti, Humanitas, 2005.
Documente din istoria Partidului Comunist din România
1917-1922 / Documents regarding the history of the

<<< 38