Material Proceedings - Conference 2024
Uploaded by
svetlana uzevskaMaterial Proceedings - Conference 2024
Uploaded by
svetlana uzevskaMOLDOVA STATE UNIVERSITY
INSTITUTE OF GENETICS, PHYSIOLOGY AND PLANT PROTECTION
SCIENTIFIC ASSOCIATION OF GENETICISTS AND BREEDERS
OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA
International Scientific Conference
“Genetics, Physiology and Plant Breeding”
(VIII-th Edition)
Materials Proceedings
CHISINAU
October 7-8, 2024
UDC: 575:581.1:631.52 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024
The materials proceedings include the most relevant achievements in the fields of genetics, physiology, plant breeding
and protection, obtained by researchers from the country and abroad. In accordance with the conference theme,
scientific articles presented as reports are exposed, regarding the genetic and physiological aspects of creating and
increasing the productive and adaptive potential of crop plants; principles and procedures for increasing and quantifying
genetic variability; genetic and physiological diversity, conservation of the plant gene pool; advanced technologies of
cultivation and protection of crop plants.
INTERNATIONAL SCIENTIFIC COMMITTEE
ANDRONIC Larisa, doctor habilitatus, Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Republic of
Moldova
BRINDZA Jan, professor, Slovak University of Agriculture in Nitra, Slovak Republic
BUTNARU Gallia, doctor, professor, Banat University of Agriculture and Veterinary Medicine “King Mihai I of
Romania“, Timisoara, Romania
DUCA Maria, academician, Moldova State University, Republic of Moldova
ENACHE Madalin, doctor, Institute of Biology Bucharest, Romania
LUPASCU Galina, corresponding member, Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Republic of
Moldova
MULYUKINA Nina, corresponding member, National Scientific Centre “V. Ye. Tairov Institute of Viticulture and
Winemaking” of NAAS, Odessa, Ukraine
SISCANU Gheorghe, academician, Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Republic of Moldova
TABARA Valeriu, pofessor, The Academy of Agricultural and Forestry Sciences „Gheorghe Ionescu-Sisesti”,
Romania
RAKHMETOV Dzhamal, corresponding member, M.M.Grishko National Botanical Garden of NAS, Kyiv, Ukraine
ORGANIZING COMMITTEE
BALMUS Zinaida, PhD, https://orcid.org/0000-0002-1164-6435
BATCO Mihail, PhD, https://orcid.org/0000-0002-3711-4429
BOTNARI Vasile, doctor habilitatus, https://orcid.org/0000-0002-0470-0384
CALUGARU-SPATARU Tatiana, PhD, https://orcid.org/0000-0002-9671-6948
CLAPCO Steliana, PhD, https://orcid.org/0000-0001-7147-2740
COTENCO Eugenia, PhD, https://orcid.org/0000-0003-0603-3404
GANEA Anatolie, PhD, https://orcid.org/0000-0002-8658-6879
IVANOVA Raisa, PhD, https://orcid.org/0000-0002-2554-2039
MARII Liliana, PhD, https://orcid.org/0000-0003-3702-3583
MIHNEA Nadejda, doctor habilitatus, https://orcid.org/0000-0003-0304-3295
MITCU Silvia, PhD
NASTAS Tudor, doctor habilitatus, https:// orcid.org/0000-0002-0322-710X
NICUTA Alexandru, PhD, https://orcid.org/0000-0003-3964-130X
SALAGOR Iulian, PhD cand., https://orcid.org/0009-0005-4601-6950
SMEREA Svetlana, PhD, https://orcid.org/0000-0002-1978-0452
STINGACI Aurelia, PhD, https://orcid.org/0000-0001-6621-9919
TODIRAS Vladimir, doctor habilitatus, https://orcid.org/0000-0002-2245-9715
TUMANOVA Lidia, PhD, https://orcid.org/0000-0001-5664-871X
VOLOSCIUC Leonid, professor, https://orcid.org/0000-0002-7475-4310
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII DIN REPUBLICA MOLDOVA
"Genetics, Physiology and Plant Breeding", international scientific conference (8; 2024; Chişinău).
International Scientific Conference "Genetics, Physiology and Plant Breeding", (8-th Edition): Materials Proceedings,
Chisinau, October 7-8, 2024 / international scientific committee: Andronic Larisa (Moldova), Brindza Jan (Slovak) [et
al.]. – [Chişinău]: [S. n.], 2024 (CEP USM). – 728 p.: fig., tab. color.
Antetit.: Moldova State University, Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, Scientific Association
of Geneticists and Breeders of the Republic of Moldova. – Texte, rez.: lb. rom., engl. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul
art. – 30 ex.
ISBN 978-9975-62-766-5.
575:[58+631/635](082)=135.1=111
G 80
©Edtura USM
Content
I. Section A: Genetic and physiological aspects of control and improvement
of adaptive and productive potential in crop plants ……………………………………….. 11
1. Andronic Larisa. Methodological approaches to increase diversity in
developing of topics in genetics and plant breeding [In Romanian] ………………...... 11
2. Artiomov Laurenția, Bolocan Nistor. Aquatic actinomycetes with
biocontrol potential of phytopathogenic fungi [In Romanian] ……………………....... 18
3. Bahsiev Aighiuni, Zamorzaeva Irina, Melian Lolita. Stolbur spread
in some potato genotypes grown in the Republic of Moldova ………………………... 22
4. Balan Valerian, Bilici Inna, Russu Stanislav, Buza Cornel,
Talpalaru Dumitru. Light intensity in the crown of cherry trees
formed in dependence of the crown shape [In Romanian] ………………………......... 27
5. Belousova Galina, Mogida Anatolii. Molecular identification of Fusarium
species in sesame seeds (Sesamum indicum L.) [In Romanian] …………………......... 33
6. Birsan Ana, Iacubuta Maria, Guțu Costel. Respiratory activity in noduls
of some soybean varieties (Glycine max (L.) Merrill.) under conditions
of hydric deficit [In Romanian] ……………………………………………………….. 37
7. Caterenciuc Cristina. The productive potential of the mulberry
in the ecological system [In Romanian]……………………………………………...... 44
8. Chisnicean Lilia, Jelezneac Tamara, Vornicu Zinaida, Baranova Natalia.
Species of the Agastache genus from the culinary plant collection of the
IGPPP of MSU [In Romanian] …………………………………………………........... 51
9. Ciobanu Renata. Variability of productivity characters in triticale somaclones
SC1 - SC3 obtained by in vitro culture and gamma irradiation [In Romanian] ……....... 57
10. Climenco Oxana. Selection of resistant maize genotypes under salt stress
and drought conditions…………………………………………………………………. 63
11. Dascaliuc Alexandru, Jelev Natalia, Ralea Tudor. Phenotypic plasticity
and plant resistance to abiotic stress ……………………………………………………68
12. Deaghileva Angela. Identification of mycotoxin-producing species
of Fusarium in tomato ontogenesis …………………………………………………… 75
13. Demydov Oleksandr, Suddenko Yuliia, Kyrylenko Vira,
Humeniuk Oleksandr. Peculiarities of manifestation of the degree
of transgression in populations of winter bread wheat for inheritance
of breeding value elements …………………................................................................. 80
14. Duca Maria, Port Angela, Clapco Steliana, Mutu Ana, Burcovschi Ion.
The performance of sunflower hybrids in various environmental conditions
of the Republic of Moldova [In Romanian] ……………………………………............ 87
15. Emelyanov Volodymyr, Boboshko Olena, Kovbasenko Raisa,
Symonenko Yuri, Matushevych Nadiia, Victor Schwartau.
Pathogen-induced synthesis of calloses and phenolic compounds in
winter wheat (Triticum aestivum L.) cultivar Renan ………………………………….. 93
16. Gisca Alina, Popovici Ana, Svetlicenco Valentina. The influence of treating
plum trees with SBA Reglalg and microelements on the activity
of the photosynthetic apparatus, peroxidase and catalase [In Romanian] …………… 100
17. Gladei Mihai. Interspecific rhizogene grapevine varieties for
ecological viticulture ………………………………………………………………… 106
18. Harciuc Oleg, Malii Aliona. Water use efficiency in biology, agriculture
and sustainable development ………………………………………………………… 111
19. Ivanova Raisa, Tatarov Pavel, Brindza Jan. Approach to assessing the
3
state of plant biological systems by entropy …………………………………………. 117
20. Jelev Natalia. The influence of drought on seed germination of
some wheat genotypes [In Romanian] ……………………………………….............. 123
21. Lutcan Elena, Ivanova Raisa, Borovskaia Alla, Elisovetcaia Dina,
Spinu Angela. Impact of temperature and plant extract on maize
germination [In Romanian] …....................................................................................... 130
22. Makovei Мilania. Traits of tomato male gametophyte as a criterion for
selection of breeding valuable forms at early stages of ontogenesis ………………… 135
23. Malii Aliona. Study of X-ray influence on soybean genotypes [In Romanian] …....... 142
24. Marii Liliana, Andronic Larisa, Sahanovschih Marionela,
Ionascu-Urechii Angela. The identifying of relationships between the
parameters that contribute to differentiating the response of tomatoes
to drought [In Romanian] …......................................................................................... 147
25. Mikhailov Mikhail. Study of juxtaposition effect in maize using
three-gene chains …………………………………………………………………….. 154
26. Mitina Irina, Grajdieru Cristina, Bahsiev Aighiuni, Tumanova Lidia,
Zamorzaeva Irina, Mitin Valentin, Juříček Miloslav, Muller Karel.
Transcriptome profiling of tomato response to phytoplasma infection ……………… 158
27. Molodchenkova Olga, Dashchenko Anna, Mishchenko Lidiya,
Lytvynenko Mykola, Motsnyi Ivan, Fanin Yaroslav, Dunich Alina,
Tykhonov Pavlo, Kotikov Vsevolod. Physiological and biochemical
responses of wheat to viruses and climate change ………………………………........ 163
28. Nikishova Natalia, Rakhmetova Svitlana, Rakhmetov Dzhamal.
Physiological strategies of plant species from Poaceae family under
changing biotic and abiotic factors ………………………………………………....... 168
29. Platovschii Nicolai, Zdioruk Nina, Calugaru-Spataru Tatiana. Primary
diagnostics of drought resistance of wheat genotypes under osmotic stress ………… 174
30. Rakhmetov Dzhamal, Bondarchuk Oleksandr, Rakhmetova Svitlana,
Blume Yaroslav, Blume Rostyslav, Kutsokon Nataliya,
Rashydov Namik. Physiological state of Brassica carinata plants
depending on the genotype characteristics and phase of plant development
in the conditions of Kyiv …………………………………………………………….. 180
31. Saltanovici Tatiana, Andronic Larisa, Antoci Ludmila. The functionality
of the male gametophyte in the offspring of virus-reinfected tomato
plants [In Romanian] .................................................................................................... 185
32. Sasco Elena. The reaction of local wheat cultivars to the action of stress
factors in field conditions [In Romanian] …………………………………………..... 191
33. Shevchenko Viktor, Bondarenko Oksana. Some aspects of the winter
wheat photosynthetic apparatus resistance to drought ……………………………….. 196
34. Sichkar Vyacheslav, Halyna Lavrova. Breeding pulses to improve adaptive
traits under conditions of general warming …………………………………….......... 201
35. Sirbu Tamara, Moldovan Cristina. Trichoderma strains with high
antifungal potential against phytopathogens [In Romanian] ……………………….... 208
36. Tytenko Nataliia, Volyanska Olga, Kovbasenko Raisa, Nifantova
Svitlana, Emelyanov Volodymyr, Kuchuk Mykola, Symonenko Yuriy.
Nicotiana wild tobacco species – new producents for recombinant
proteins expression ………………………………………………………………....... 213
37. Turcan Olga, Sirbu Tamara, Moldovan Cristina, Chiselița Oleg,
Chiselta Natalia. The antifungal action of Trichoderma atrobrunneum
on some phytopathogenic fungi cultivated in the presence of substances
4
used as stimulants in the cultivation medium [In Romanian] …………………........... 219
38. Zaіmenko Natalia, Rakhmetov Dzhamal, Pavliuchenko Nataliia,
Didyk Nataliya, Kharytonova Iryna, Yunosheva Olena, Zakrasov
Oleksandr, Dziuba Oksana, Slyusarenko Olexandr. The role of
silicon in improving the biotrophic characteristics of the soil ……………………….. 225
39. Zelya Avrelia, Vorobets George, Zelya George. Spectrophotometry
analysis of carcinogenic components of potato varieties when infected
by the wart casuative agent Synchytrium endobioticum (Shilbersky) Percival ……… 231
II. Section B: Principles and proceedings of increasing and quantification
of genetic variability ……………………………………………………………………....... 237
1. Cristea Nicolae, Gavzer Svetlana, Lupașcu Galina. Variability of leaf
disease attack in common wheat perspective forms [In Romanian] ……………......... 237
2. Grigorov Tatiana. Determination of radiosensitivity and optimal mutagenic
doses of X-rays in winter barley [In Romanian] ………………………………........... 243
3. Ishchuk Liubov, Hrabovyj Volodymyr, Ishchuk Halyna, Didenko Inna.
Foreign and domestic experience of using miscellaneous herbs
in urboecosystems ……………………………………………………………………. 248
4. Kondratenko Serhii, Serhiienko Oksana, Krutko Roman, Linnik Zakhar.
A prospective method of interspecific hybridization in the Cucurbita genus ...…....... 254
5. Lupascu Galina, Cristea Nicolae, Gavzer Svetlana. The role of genetic
variability in the interaction of wheat with Alternaria alternate [In Romanian] …..... 260
6. Micu Alexandru, Bucor Nicolae. The influence of X-rays on a homozygous
maize line [In Romanian]…………………………………………………………...... 266
7. Mihnea Nadejda, Rusu Vadim, Rudacova Angela, Cherdivara Ala. Variability
of biochemical characters in new varieties and lines of tomatoes [In Romanian]….... 270
8. Pravdziva Iryna, Shadchyna Tamara. Correlation of yield with quality
indicators for Triticum aestivum L. genotypes……………………………………….. 276
9. Serhiienko Оksana, Solodovnyk Lina, Harbovska Тetiana,
Radchenko Larisa. Manifestation of heterosis in cucumber F1 hybrids
according to yield indicators in the forest-steppe conditions of Ukraine ……………. 282
10. Shestopal Оksana, Zambriborshch Iryna. Efficiency of in vitro androgenesis
in anther culture of bread winter wheat (2021-2023) ……………………................... 287
III. Section C: Genetic and physiological diversity, conservation of plant
genetic resources ……………………………………………………………………………. 292
1. Balmus Zinaida, Cotelea Ludmila, Butnaras Violeta. Evaluation and selection
of promising inbred lines in the species Salvia sclarea L. [In Romanian]………........ 292
2. Balici Elena. Evaluation of local maize varieties for resistance
to Fusarium spp. [In Romanian] …………………………………………………....... 298
3. Bivol Ina. Finding an informative multilocus polymorphism
in sunflower broomrape populations ………………………………………………… 302
4. Ciocarlan Nina. Conservation of tinctorial plant resources in the
National Botanical Garden [In Romanian] ……………………………………........... 309
5. Corlateanu Liudmila, Мihaila Victoria, Ganea Anatolie, Doina Сutitaru.
Storage potential of flax (Linum usitatissimum L.) Samples – an indicator
of seed longevity during ex situ conservation ……………………………………....... 316
6. Cotelea Ludmila, Balmus Zinaida, Butnaras Violeta. The evaluation of the
initial improvement material of sage to the quantitative indices of the essential
oil [In Romanian]………………………………………………………………........... 321
7. Curshunji Dmitri. Assessment of correlation and path analysis
in collection’s genotypes of chickpea ……………………………………………....... 326
5
8. Dobrojan Sergiu, Melnic Victor, Titei Victor, Dobrojan Galina,
Melnic Angela. The utilization of the cultural liquid of the
cyanobacterium Spirulina platensis for the germination of
Galega orientalis Lam. seeds. maintained in collections [In Romanian] ………......... 332
9. Dragoman Iurii, Caisin Larisa, Chisnicean Lilia. Flowering phenology of
the perennial melliferous plants from the Republic of Moldova [In Romanian] .......... 337
10. Dudnicenco Tatiana. Productivity and biochemical composition of the
green microalga Haematococcus pluvialis Flotow CNM-AV-05 cultivated
in the presence of some alcohols …………………………………………………….. 343
11. Elisovetcaia Dina, Ivanova Raisa, Fedorenco Elena. Effect of X-ray
radiation on the viability of European beech seeds ………………………………….. 349
12. Gendov Natalia, Chernets Alexandr, Kovalenko Galina. Conservation
of biodiversity of pome rootstocks in the Republic of Moldova …………………….. 355
13. Izverscaia Tatiana, Ghendov Veaceslav. New findings of
Achillea ochroleuca Ehrh. in Republic of Moldova …………………………………. 359
14. Korablova Olga, Rakhmetov Dzhamal, Shanaida Mariia, Bondarchuk
Oleksandr, Vakulenko Tetyana. Collection fund of species and cultivars
of plants Nigella L. Genus in M.M. Gryshko National Botanical Garden
of NAS of Ukraine …………........................................................................................ 364
15. Kovtun-Vodyanytska Svitlana. Elemental composition of the aerial part
of plants of the genus Pycnanthemum Michx …………………………………........... 370
16. Lyashenko Galina, Nina Muliukina, Maryna Buzovska, Ella Melnik,
Hanna Popova, Olesia Mandych. Influence of grapevine genetic
and physiological features on the agroclimatic resources related yield …………........ 375
17. Mart Dürdane. Investigation of yield and quality of some chickpea
(Cicer arietinum L.) genotypes under mediterranean climatic conditions ………....... 380
18. Mart Dürdane, Türkeri Meltem. Investigating the adaptation of pea
(Pisum sativum L) lines and varieties under Mediterranean
climatic conditions …………………………………………………………………… 386
19. Opalko Olga, Hrabovyi Volodymyr, Opalko Anatoly. Motivation
for horse chestnut replacement by turkish hazel ………………………………........... 391
20. Pintea Maria, Tabirta L. Differentiation of fruit buds in walnut cultivars
with terminal and lateral fruiting................................................................................... 398
21. Pozniak Oleksandr, Chaban Lesya, Kondratenko Serhii. New varieties
as a factor in increasing vegetable production containing inulin …………………….. 403
22. Romanciuc Gabriela. International taxonomic databases used in the
conservation of plant genetic resources [In Romanian] …………………………........ 408
23. Rotari Silvia, Gore Andrei, Leatamborg Svetlana. Valorification of new
winter durum wheat lines as donors of valuable characters [In Romanian] …….......... 413
24. Rudnyk-Ivashchenko O., Shevel L., Sсhwartau V., Mykhalska L.
Fusarium wilt resistance of Callistephus chinensis (L.) Nees. of the
intensity of the flower coloring ………………………………………………………. 419
25. Tod Monica, Balan Mironela, Zevedei Paul, Andreoiu Andreea. Productivity
and quality evaluation of the species Alopecurus pratensis in the
specific conditions of the Depression of Brasov [In Romanian] ….…………………. 424
26. Tod Monica Alexandrina, Balan Mironela, Andreoiu Andreea, Zevedei Paul.
Evaluation of new sources of germplasm in some species of perennial meadow grasses
with a view to inclusion in the improvement program [In Romanian] ……................. 430
27. Toncea Ion, Strajeru Silvia, Burnichi Floarea, Velicu Mirela,
Dumitrache Traian, Banc Niculae, Buda Ioan, Gheorghe Gheorghe,
6
Fratila Maria, Negoita Gheorghe, Salagean Ilie, Teodoreanu Adrian,
Vacalie Nicolae, Vacalie Maria.
Small-scale grants for biodiversity in Romania ”First collecting mission” ………...... 438
28. Titei Victor, Ababii Alexei, Blaj Vasile, Doroftei Veaceaslav,
Gadibadi Mihai, Andreoiu Andreea, Marușca Teodor, Gudima Andei,
Tod Monica, Daraduda Nicolae. Evaluation of the quality indices of the
energetic phytomass of Dactylis glomerata L. and Festuca pratensis Huds.
[In Romanian] ……………………............................................................................... 445
29. Titei Victor. Biochemical composition and nutritive value of the green mass
of bird’s-foot trefoil, Lotus corniculatus L., and alsike clover,
Trifolium hibridum L., in Republic of Moldova [In Romanian] ……………….......... 452
30. Zdioruk Nina, Cuza Petru, Platovschii Nicolai. Redox potential
variation in pedunculated oak leaves: an analysis of adaptive oxidative
reactivity [In Romanian] ............................................................................................... 459
IV. Section D: Plant protection and advanced technologies for crops cultivation …....... 465
1. Andriychuk Tetyana, Skoreiko Alla, Kuvshynov Alexander. Sunflower
protection against spread diseases in the western Forest-steppe of Ukraine ………… 465
2. Atmaca Evren. Registration of “ÇİFTÇİ” chickpea (Cicer arietinum L.)
variety ........................................................................................................................... 470
3. Balan Ludmila, Slanina Valerina, Bogdan-Golubi Nina. Tulpina
Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 with stimulatory effect on
common winter wheat [In Romanian] ………………………...................................... 476
4. Balan Valerian, Vamasescu Sergiu, Russu Stanislav, Buza Cornel,
Talpalaru Dumitru. The effect of Pistachio Mix Plus NPA foliar fertilizer
on cherry fruit yield and quality [In Romanian] ………………………………........... 480
5. Birsa Maxim, Balan Ludmila, Bogdan-Golubi Nina, Moldovan
Cristina. Antagonistic activity of bacterial isolates against Fusarium
pathogens …………………………………………………………………………….. 486
6. Bobokashvili Zviad, Maglakelidze Elene, Kvaliasvili Vazha.
Biological and agricultural characterization of introduced variety
„Weiki“ (Actinidia arguta Planch,) in Georgia ……………………………………… 491
7. Botnari Vasile, Cotenco Eugenia. Drought – increased risk factor for
conventional agriculture [In Romanian] ………………………………………........... 496
8. Burteva Svetlana, Birsa Maxim, Nicola Sasanelli. Activity of
Streptomyces spp. from agriculture soils against phytopathogens ………………....... 503
9. Burykina Svitlana, Uzhevska Svitlana, Nikishicheva Kateryna, Kohut Inna,
Rudenko Vyacheslav. Potato nematodes of the black sea steppe of Ukraine ……….. 509
10. Caus Maria. Chlorophyll index in maize plants grown from seeds treated
with Reglalg and hypothermic shock ……………………………………………....... 514
11. Cepoi Liliana, Rudi Ludmila, Chiriac Tatiana, Zosim Liliana, Iațco Iulia,
Rudic Valeriu. Extracts derived from spirulina cultivated on media with
Cu and CuO nanoparticles as active agents for triticale seed priming ………………. 519
12. Chernova Irina. Biological protection of plants: ontological approach …………….. 525
13. Croitoru Nichita, Panuța Sergiu, Talmaciu Nelea. New contributions to seed
treatment with acetamiprid products in winter wheat
pest reduction [In Romanian] ....................................................................................... 529
14. Curiev Loredana, Pinzaru Boris. Application of harmless ecological
preparations against Podosphaera leucotricha in apple [In Romanian] …………....... 535
15. Dumitras Iurie, Magher Mihail, Cojoharenco Valeriu. Application
7
of Star 200 SP insecticide against apricot pests [In Romanian] ………………........... 539
16. Eliseev Serghei, Fron Arcadie. The study of cis-Jasmone additives
for parasitoid hymenoptera attraction ……………………………………………....... 542
17. Fron Arcadie. Mode of attack and the devastating impact of
Zeuzera pyrina (Cossidae, Lepidoptera) on orchard trees [In Romanian] ………....... 546
18. Gavrilita Lidia, Nastas Tudor. The efficacy of Trichogramma evanescens
Westw. in the presence of biologically active substances with
kairomonal properties in sunflower culture in field conditions [In Romanian] ........... 551
19. Gavrilyuck Alyona. Invasion Cydalima perspectalis (Walker, 1859):
harmfulness and contorl measures in the conditions of Western
ukrainian foreststeppe province ……………………………………………………… 554
20. Gladcaia Alla. Identification and description of the invasive species
isodontia Mexicana ………………………………………………………………....... 558
21. Gorban Victor, Volosciuc Leonid. The control of agricultural adult
crop pests using attractants and sterilisers ………………………………………………. 563
22. Grosu Ion, Gritcan Sava. The peculiarities of growth and fruiting of some
apricot varieties grafted on the cherry plum rootstock [In Romanian] …………......... 568
23. Holomb Lyudmila, Vakerych Mykhailo, Hasynets Yaroslava,
Schwartau Victor. Detection of heavy metals in soil to determine
phosphorus and potassium levels …………………………………………………….. 574
24. Holub Yevheniia, Markina Tetiana, Barkar Vitaly. Methods for
determining migratory activity and finding ability of Perillus bioculatus ………....... 578
25. Iordosopol Elena. New species of encyrtid parasite of the
mealybug (Pseudococcus sp.) on plum in the Republic of Moldova
[In Romanian] ............................................................................................................... 582
26. Iordosopol Elena, Muntean Elena, Batco Mihail, Filimon Valeriu,
Maevschii Valentina. Study of trophic relations and voracity of th
predator Amphiareus obscuriceps (Popp.) on alternative hosts [In Romanian] ........... 586
27. Kalitsinska Olesia, Zaima Oleksii. Grain yield and quality of winter bread
wheat depending on crop processing ………………………………………………… 591
28. Krym Inessa, Kuvshynov Oleksander. Strategy for bacterial
phytopathogens spread decrease in fruit orchards …………………………………… 594
29. Kuzmenko Yevhenii, Polishchuk Tetiana, Los Ruslan,
Sukailo Mykhailo, Khomenko Tetiana, Zhytomyrets Oksana. Inheritance
of grain number per main spike in F1 hybrids of Hordeum vulgare L. ……………… 598
30. Lozan Andrei. Influence of the use of Xtend modified atmosphere
packages on the quality of the stored cherries of Kordia and Regina varieties
[In Romanian] …........................................................................................................... 603
31. Lungu Andrei, Stratulat Tatiana, Bulgar Vladimir, Crucean Stefan,
Curiev Loredana, Jalba Svetlana. Phytopathological assessment and
composition of Pinus sp. pathogens …………………………………………………. 608
32. Mishchenko Lidiya, Andronic Larisa, Rahmatov Mahbubjon,
Mishchenko Ivan, Pozhylov Illia, Motsnyi Ivan, Dashchenko Anna.
Wheat viruses don’t know borders: identification in Ukraine, Moldova
and their impact on yield under global warming …………………………………….. 613
33. Muliukina Nina, Liashenko Halyna, Kovalova Iryna, Buzovska Maryna,
Melnik Ella, Alla Leshchenko, Andriy Nenartovych. Grapevine pests and
diseases under climate change in Ukraine …………………………………………… 619
34. Muntyan Elena, Ciocarlan Alexandru, Kulcitki Veaceslav, Batco Mihail,
Aricu Aculina, Lungu Lidia, Blaja Svetlana, Popescu Violeta. Effect
8
of some essential oils on Acanthoscelides obtectus say (Coleoptera:
Bruchidae) and Tetranychus urticae Koch (Acari: Tetranychidae) adults …………... 623
35. Musleh Mohammed, Odobescu Vasilisa, Erhan Tatiana, Jalba Svetlana.
The evaluation of the minor component on the sex pheromone attractiveness
of the plum worm [In Romanian] ……………………………………………............. 629
36. Paladi Ion. The impact of monoculture on sunflower productivity in the
southern part of the Republic of Moldova [In Romanian] ……………………............ 633
37. Paladi Ion, Volosciuc Leonid. The peculiarities of the integrated protection
of the sunflower under monoculture conditions [In Romanian] …………………....... 637
38. Paladi Ion, Volosciuc Leonid. The integrated protection of the sunflower
in conventional and organic agriculture under monoculture conditions
in the year 2023 [In Romanian] …………………………………………………........ 640
39. Panuta Sergiu, Croitoru Nichita, Talmaciu Mihai. The biological efficiency
of some products containing chlorantraniliprole 200 g/l, in the fight against
apple pests [In Romanian] …………………………………………………...…......... 643
40. Pesteanu Ananie. The influence of Geneva rootstocks on the development
and fruiting of apple trees after the first year of planting [In Romanian] ………......... 649
41. Pishchanska Nonna, Belchenko Volodimir, Podmazko Оlexandr. Modeling
of air treatment processes in energy-efficient systems for ensuring abiotic
factors in entomoculture production …………………………………………………. 655
42. Popa Alexei, Todiras Vladimir, Tretiacova Tatiana, Gusan Ana.
The efficacy of liquid sulfur in controlling of vine powdery mildew
in organic farming [In Romanian] ………………………………………………........ 658
43. Pryvedeniuk Nazar, Hlushchenko Liudmyla. Features of the technology
of growing Allium ursinum L. [In Ukraine] .…………………………………………. 662
44. Safronova Tamara, Stoyanova Kateryna, Skoreiko Alla.
Growth stimulators impact on growth and productivity potato plant
in culture in vitro ……………………………………………………………………… 666
45. Samoilova Anna. Impact of bacteriophages on the fire blight disease
prevalence on quince ………………………………………………………………… 670
46. Schwartau Victor, Mykhalska Liudmyla, Makoveychuk Tetyana,
Tretiakov Vadym. Prevalence of herbicide-resistant weed species in Ukraine ……… 674
47. Serhieiev Leonid, Burykina Svitlana, Uzhevska Svitlana,
Rudenko Vyacheslav, Vlasenko Sergiy, Khodorchuk Vasyl.
The using of bio preparations against summing pests (thrips and aphids)
in growing winter wheat ……………………………………………………………... 679
48. Spinu Angela. Research on corn tolerance to drought and heat in the
context of changing plant-soil-water-air relationships caused by climate
change [In Romanian] ………………………………………………………………... 685
49. Stingaci Aurelia, Goncharuk Violeta. Eco strategies with biological
products in apple orchards [In Romanian] ………………………………………….... 687
50. Scerbacova Tatiana, Lungu Andrei, Pinzaru Boris. A preparation
based on Bacillus subtilis testing for the protection of winter wheat
from pathogens [In Romanian] …................................................................................. 693
51. Todiras Vladimir, Gusan Ana, Soran Maria-Loredana, Stegarescu Adina.
The efficacy of Sophora (Sophora flavescens) and Neem
(Azadirachta indica) plant extracts in pest control under protected
space [In Romanian] ……………………..................................................................... 700
52. Todiras Vladimir, Tretiacova Tatiana. Using the BioClass classification
system for phenological forecasting [In Romanian] …………………………............. 705
9
53. Volosciuc Leonid, Scerbacova Tatiana, Stingaci Aurelia,
Pinzaru Boris, Samoilova Anna, Harciuc Oleg, Zavtoni Pantelimon,
Lungu Andrei, Crucean Stefan, Curiev Loredana, Chistol Marcela.
The benefits of synergistic phenomena in plant protection with the
application of biological preparations [In Romanian] .................................................. 710
54. Zavtoni Pantelimon, Goncharuk Violeta. Bacillus thuringiensis var.
thuringiensis in the control of Colorado beetle larvae [In Romanian] …………......... 717
55. Zubcu Ion, Todiras Vladimir. Capture of the polyphagous pest Epicometis
hirta Poda by applying colored non-adhesive traps with attractants
[In Romanian] ............................................................................................................... 722
10
Section A: Genetic and physiological aspects of control and improvement of adaptive and productive
potential in crop plants
UDC: 575:631.526 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.01
ABORDĂRI METODOLOGICE DE SPORIRE A DIVERSITĂȚII ÎN
SOLUȚIONAREA SUBIECTELOR DIN GENETICA ȘI AMELIORAREA
PLANTELOR
Andronic Larisa
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Modova
https://orcid.org/0000-0002-2761-9917, e-mail: [email protected]
METHODOLOGICAL APPROACHES TO INCREASE DIVERSITY IN
DEVELOPING OF TOPICS IN GENETICS AND PLANT BREEDING
Summary. The classical methodological approaches proposed for solving the objectives of
the sub-program „Genetic and biotechnological approaches to the agroecosystems management
under climate change” are argued through the prism of the modern methods of inducing genetic
variability. To study the functionality of species/genotypes in dependence of environmental
conditions it is proposed multivalent genetic, biotechnological, physiological techniques, aimed to
develop measures to ensure the sustainability of agrosystems in the conditions of unfavorable
environmental factors fluctuation (water restrictions, high temperatures) of crops genotypes with
economic interest (winter barley, common wheat, corn, sunflower, tomato, as well as perennials,
such as plum and apple). In this order is proposed the methods of inducing genetic variability
through physical mutagenesis (ionizing radiation), cellular biotechnologies (gametic selection, in
vitro culture of embryos, anthers). The proposed strategies will allow to obtaining and selecting
genotypes of autumn barley, common wheat, corn, sunflower with ecological plasticity to ensure
the sustainability of agrosystems.
Keywords: crop germplasm, genetic variation, crossing, mutagenesis, transgenesis.
Schimbările climatice afectează toate domeniile de dezvoltare ale unui stat; majoritatea
sectoarelor fiind vulnerabile la factorii de mediu și afectate de fenomenele extreme. Creșterea
continuă a populației umane, care conform prognozelor va ajunge la 10 miliarde până în 2050,
condiționează provocări enorme prin necesitatea de a satisface cererea de alimente. Pentru a asigura
solicitările crescânde față de producția agricolă este necesară o majorare de până la 60% a
randamentului culturilor agricole [19]. În condițiile schimbărilor climatice culturile agricole sunt
supuse unii presing sever abiotic, ce influențează recolta și calitatea acesteia, care modifică
substanțial și reacția la factorii biotici [5]. Temperaturile ridicate, perioadele mai lungi de secetă și
căldură, riscurile crescute de îngheț târziu, fenomenele de precipitații abundente și fenomenele
meteorologice extreme pun în pericol sistemele de producție agricolă. În același timp, intensificarea
sistemelor agricole și utilizarea excesivă a terenurilor au efecte negative asupra mediului, precum
fragmentarea/pierderea habitatului și pierderea biodiversității, degradarea resurselor de apă și
sănătății solului. Evenimentele climatice nefavorabile subliniază fragilitatea agrosistemelor și
accentuează importanța reducerii efectelor negative a consecințele schimbărilor climatice asupra
culturilor, evidențiind necesitatea sporirii diversității și adaptabilității.
Schimbările climatice și pierderea habitatului reprezintă amenințări serioase la adresa naturii
prin influențe antropice și conversia terenurilor, tehnologiile ce au dus la omogenizarea biotică și
reducerea biodiversității [15]. Schimbarea biodiversității în perioadele recente sunt o reflecție a
11
interacțiunilor climă-ecosisteme produse asupra speciilor și taxonilor cu un diferit impact asupra
sistemelor naturale, seminaturale sau cultivate. Agrosistemele spre deosebire de cele naturale sunt
supuse nu doar presiunilor cauzate de factorii de mediu și biotici, poluare, dar se află permanent sub
amenințările provocate de sistemele de agricultură intensivă, interesul comercial, monocultură,
introducerea de soiuri neadaptate la condițiile locale. Conexiunile specifice stabilite în cadrul
sistemelor în relație cu factorii externi sunt extrem de complexe, indicând necesitatea aprecieri
funcţionalității pentru fiecare specie/genotip și condiții ambientale. Culturile agricole se
caracterizează printr-o sursa limitată de variații genetice utile a trăsăturile agrobiologice, ca urmare
a procesului de ameliorare realizat direcționat pentru anumite caractere de interes. Pentru extinderea
genofondului speciilor cultivate, sunt necesare abordări inovaționale pentru lărgirea spectrului de
variații genetice, care constituie baza genetică a ameliorării.
De-a lungul istoriei ameliorării plantelor pentru crearea de noi genotipuri au fost utilizate
tehnicile precum încrucișarea, mutageneza și reproducerea transgenică. Ameliorarea tradițională a
plantelor prin încrucișarea plantelor implică combinarea țintită a genitorilor cu trăsături
cunoscute/prestabilite. Procesul de încrucișare utilizează variabilitatea bazată pe recombinarea
meiotică, segregarea aleatorie a alelelor în anafaza meiozei, contopirea incidentală a gameților,
evenimente ce prezintă o sursă importantă de obținere de forme cu caractere noi. Această strategie a
fost aplicată în crearea unui număr semnificativ de hibrizi/soiuri, a constituit elementul principal al
Revoluției verzi [9]. Eforturile de încrucișare au oferit o diversitate remarcabilă pentru diferitele
specii și chiar au condus la crearea unor culturi noi, cum ar fi triticale. Cu toate acestea, încrucișarea
poate fi folosită doar pentru a introduce însușiri care sunt deja prezente în genomul parental,
necesită o perioadă lungă de selecție individuală, ceea ce limitează utilizarea acestei tehnici.
Mutageneza indusă chimic sau prin radiații este utilizată pentru a cauza modificări aleatorii
la nivelul întregului genom, ceea ce extinde mult variația genetică (Holme et al., 2019 citat după
[9]) și constituie o metodă eficientă pentru schimbarea materialului genomic prin majorarea
frecvenței diferitor tipuri de mutații, crescând artificial diversitatea genetică a trăsăturilor
morfofiziologice. Conform datelor FAO/IAEA [11], aplicarea mutagenezei fizice este un procedeu
important în programele de ameliorare a plantelor, numărul de varietăți mutante constituind 3275
pentru cca 220 specii, prezentând în continuare o creștere semnificativă după anii 2000, când erau
înregistrate 2252. Spre deosebire de încrucișare, mutageneza nu numai că scurtează timpul de
reproducere, iar față de reproducerea transgenică, are și avantajul de a fi considerată non-modificare
genetică [6]. Astfel, produsele generate prin această abordare pot obține mai ușor aprobarea de
reglementările guvernamentale. Printre acestea pot fi menționate produsele din seriile Clearfield® și
Provisia™ [5], care oferă o gamă de genotipuri dezvoltate prin mutageneză la porumb, grâu, orez,
rapiță și floarea-soarelui, caracterizate prin rezistență la erbicide și care sunt culturi non-transgenice.
Seria Clearfield este una dintre puținele sisteme tolerante la erbicide. De asemenea, seria
Provisia™, elaborată la orezul nemodificat genetic, deține rezistență la erbicide prin inhibarea
acetil-coenzimei A carboxilaza (ACCaza), și are o largă promovare comercială la nivel global [4].
Este important de menționat, că prima cultură cu rezistență la erbicide care inhibă ACCaza, și
anume soiul de porumb Black Mexican Sweet cu toleranță la setoxidimă (exercită activitate erbicidă
asupra majorității monocotiledonatelor), a fost obținută prin cultura de calus [16], o metodă
dovedită eficientă în inducerea variabilității genetice. În pofida eficacității metodei și interesului
față de soiurile mutante, aplicabilitatea mutagenezei rămâne limitată din cauza frecvenței scăzute de
mutații de interes și a caracterului aliator al mutațiilor induse, reducând semnificativ posibilitatea
utilizării procedeului în scopul dobândirii simultane a mai multor însușiri valoroase.
Un alt instrument de extindere a variabilității genetice, bazat pe variabilitatea somaclonală,
indusă de cultura de celule și țesuturi, oferă o nouă sursă de variație în cadrul unei specii care poate
fi utilizată pentru îmbunătățirea culturilor [2; 7; 10]. Selecția de noi variante prin variația
somaclonală indusă in vitro asigură generarea de genotipuri cu trăsături agronomice importante,
care pot fi exploatate în ameliorare. În ultimele 3-4 decenii, au fost selectate mai multe variante
12
somaclonale cu trăsături agronomice utile, cum ar fi productivitatea, calitatea, rezistența la boli,
toleranța la stres abiotic, etc. [10; 17; 18]. Pe baza acumulării studiilor biotehnologice sunt raportate
date cu privire la selectarea somaclonelor valoroase la multe specii de plante: hrișcă cu
productivitate majoră și conținut înalt de proteină, mărimea boabelor; grâu și sorg cu randament
ridicat, conținut crescut de proteine, coacere precoce, rezistență la boli; trestia de zahăr cu conținut
înalt de zaharoză și rezistență moderată la putregaiul roșu; variante cu valori majore ale indicilor
morfologici la tutun, tomate, cartof, banane, plante ornamentale (crizantema, gălbenele), medicinale
și aromatice (ghimbir), etc. Cu toate acestea, puține soiuri au fost derivate din variantele
somaclonale din cauza unor limitări, cum ar fi îmbinarea cu trăsăturilor nedorite, instabilitatea
genetică [2; 7; 10].
O descoperire cheie în ameliorarea plantelor a fost dezvoltarea plantelor transgenice (plante
modificate genetic, PMG), în care genele sau trăsăturile de interes sunt introduse în plantele de
cultură, ceea ce duce la obținerea plantelor cu trăsături noi, productivitate înaltă, toleranță
îmbunătățită la diferiți factori, inclusiv pesticide. În pofida avantajelor metodologice un număr redus
de culturi transgenice au găsit utilizare practică (soia, porumbul, sfeclă de zahăr, rapița, cartoful,
bumbacul, papaia, lucerna, mărul, ananasul, dovleacul), deoarece această tehnică integrează aleatoriu
ADN-ul străin în genomul plantelor. De asemenea, un impediment important în promovarea practică
a organismelor modificate genetic (OMG) sunt reglementările guvernamentale stricte. Unul dintre
cultivatorii de bază a PMG este SUA, procentul acestora în 2020 a constituit 94% pentru soia, 96%
pentru bumbac și 92% - porumb.
În acest plan, legislația Uniunii Europene privind OMG este rigidă; astfel pentru introducerea
în comerț a unei noi culturi modificate genetic se cere obținerea unei autorizații specifice a Comisiei
Europene (pe baza unei evaluări a riscurilor de siguranță efectuată de Autoritatea Europeană pentru
Siguranța Alimentară). Până în prezent, Uniunea Europeană a autorizat introducerea în statele
membre a unui număr limitat de soiuri de plante modificate genetic. Astfel, pentru cultivare
comercială în UE este admis porumbul MON810, care conține o genă a bacteriei Bacillus
thuringiensis (Bt) ce produce o toxină față de insectele dăunătoare, cum ar fi Ostrinia nubilalis
(sfredelitorul european al porumbului). În scop de import și utilizare în alimente și furaje au fost
autorizate soia, rapița, sfecla de zahăr, bumbacul. Pentru produsele alimentare și furajele care conțin
sau sunt produse din OMG este admis pragul de 0,9% de contaminare accidentală sau tehnic
inevitabilă.
Republica Moldova este parte semnatară a Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea
la Convenția privind diversitatea biologică, care a fost rectificat pe 30.04.2002 și intrat în vigoare la
11.09.2003. Întru respectarea prevederilor protocolului, Republica Moldova a adoptat Legea nr.
152/2022 cu privire la reglementarea și controlul organismelor modificate genetic și Legea nr.
394/2023 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic. Astfel, prin adoptarea legilor
menționate s-a stabilit domeniul de bază, obligațiile generale și sfera de acțiune ale politicii de stat în
domeniul organismelor modificate genetic. Conform Legii nr. 152/2022 cu privire la reglementarea
și controlul organismelor modificate genetic este interzisă cultivarea în scopuri comerciale a soiurilor
de plante modificate genetic. Ca excepție, este admisă cultivarea plantelor superioare modificate
genetic în scop de cercetare științifică realizată în condiții care să excludă diseminarea accidentală.
Cu toate acestea, tendințele din agricultură au indicat că metodele tradiționale nu vor putea
ține pasul cu cererile tot mai mari de alimente, fibre și biocombustibil. Biotehnologiile moleculare
oferă un instrument important în îmbunătățirea randamentelor culturilor, pot întări eforturile de
ameliorare a plantelor pentru a face față acestor noi provocări. Oamenii de știință dezvoltă continuu
tehnici mai performante pentru ameliorarea plantelor.
Ingineria țintită a genomului (cunoscută și sub numele de editare a genomului) a apărut ca o
alternativă la metodele clasice de ameliorare a plantelor și transgenice pentru a îmbunătăți plantele
de cultură. Până de curând, instrumentele disponibile pentru producerea de rupturi ADN dublu
catenare specifice erau limitate la nucleazele „degete de zinc” (Zinc Finger Nucleasee) și nucleazele
13
efectoare care activează ca activatori transcripționali (Transcription Activator-Like Effector
Nucleases, TALEN). Totodată, aceste tehnologii nu au fost adoptate pe scară largă din cauza design-
ului complicat și al asamblării laborioase a proteinelor specifice de legare la ADN-ul pentru fiecare
genă țintă.
O tehnică ce oferă aplicabilitate a metodelor de editare a genomului pentru îmbunătățirea
culturilor este bazată pe sistemele de editare a genomului mediate de CRISPR/Cas și elementele de
reglare a expresiei genelor. Metoda bazată pe sistemul CRISPR/Cas (repetiţii palindromice scurte
intercalate în mod regulat, Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats)/Cas (asociat
cu CRISPR), permite scindarea țintită a ADN-ului genomic, rezultând modificări ale genelor atât
prin mecanisme de unire neomoloagă a capetelor moleculei de ADN, cât și prin mecanisme de
reparare omoloagă.
Tehnologiile de editare a genomului CRISPR/Cas permit modificarea țintită a aproape
oricărei secvențe pentru a genera noi variații și pentru a accelera eforturile de reproducere.
Îmbunătățirea culturilor prin editarea genomului nu este constrânsă de variația existentă limitată sau
de cerința de a selecta alele pe parcursul mai multor generații. Aplicarea sistemului CRISPR/Cas la
plante este una din tehnicile recente. Primele raportări de utilizare a sistemului Cas9/sgRNA în
ingineria genomului plantelor au fost publicate în 2013 în revista Nature Biotechnology (citat după
[5]), urmate de alte prime lucrări axate în principal pe testarea tehnologiei CRISPR/Cas, folosind
metode de expresie tranzitorie, cum ar fi transformarea protoplastelor și expresia în plantă, folosind
Agrobacterium tumefaciens. În ultimii ani sunt raportate mai multe rezultate de succes de
modificare a plantelor bazată pe sistemul CRISPR/Cas9 pentru a accelera îmbunătățirea culturilor și
a obține trăsături agronomice dorite, cum ar fi calitatea, toleranța la stres și rezistență la erbicide,
datorită eficienței și specificității ridicate a metodei [1; 3; 5; 9; 22]. Conform unui studiu
bibliografic [22] se constată un număr impresionant de rezultate ale editării genelor, astfel fiind
identificate 28 de specii de plante cultivate (căutarea a fost efectuată pentru 56 specii). Rezultatele
de bază se referă prioritar la editarea genelor țintă. În total 287 de gene țintă ale plantelor cultivate
au fost supuse editării prin îmbunătățirea proprietăților semnificative pentru reproducere pe
parcursul perioadei de aplicare a sistemului CRISPR/Cas. Gama de soiuri modificate a fost extinsă
semnificativ, în special pentru grâu, orez, soia, tomate, cartofi, rapiță, struguri și porumb.
Schimbarea dorită a trăsăturilor a fost obținută cel mai frecvent prin knock-out genetic. De
asemenea sunt înregistrate substituții de nucleotide în gena țintă. Acest tip de modificare bazat pe
substituții de nucleotide este tot mai frecvent utilizat în tehnologiile de editare a genelor plantelor.
În pofida reușitelor obținute, aplicațiile editării genomului plantelor sunt limitate de lipsa
descrierii integrale a genomurilor de referință, de cunoștințele incomplete despre potențialele ținte
propuse pentru editare [5].
În contextul acestor argumentări, în dezvoltarea substanțială a programelor de ameliorare a
mai multor culturi, un rol important rămâne a fi acordat metodelor convenționale bazate pe
exploatarea germoplasmei vegetale. Astfel, hibridările intervarietale și interspecifice, asociate cu
manipulări genetice și fitopatologice, s-au dovedit eficiente în îmbunătățirea plantelor pentru
rezistența la boli (ciuperci și virusuri) și stres abiotic.
Extinderea bazei genetice a agroculturilor prin biotehnologii celulare, metode ale
mutagenezei experimentale, geneticii clasice este una din strategiile moderne ale ameliorării în
scopul sporirii adaptabilităţii plantelor de cultură la schimbările climatice [8]. Obținerea de varietăți
performante necesită crearea rapidă de noi forme cu combinaţii de gene valoroase prin tehnologii
bazate pe cunoașterea particularităților de interacțiune a genotipului cu factori exogeni în diferite
condiţii ambientale. În conformitate cu conceptul creării genotipurilor de culturi agricole cu
reziliență este importantă identificarea genotipurilor cu adaptabilitate la schimbările climatice și
rezistență la agenții patogeni cu impact negativ.
Diversitatea genetică a culturilor agricole și securitatea produselor agroalimentare sunt o
preocupare majoră pentru ţările europene, fiind reflectată în orientările strategice cheie ale UE [13],
14
în care se subliniază necesitatea îmbunătățirii capacității adaptive a plantelor de cultură,
consolidarea rezistenței și reducerea vulnerabilității la schimbările climatice, sporirea calității
produselor agricole. Cadrul global de biodiversitate (Global Biodiversity Framework, GBF),
adoptat în 2022 de 196 țări în timpul celei de-a cincisprezecea reuniuni a Convenției ONU (COP
15), denumit „Planul pentru Biodiversitate”, care a fost dezvoltat la întâlnirile de la Kunming
(China) și Montreal (Canada), trasează acțiunile globale pentru natură, bazându-se pe planuri
strategice 2030 și 2050 și stabilește căile orientate spre stoparea degradării biodiversității. Conform
Regulamentului privind refacerea naturii adoptat în februarie 2024 de Parlamentul European se
prevede restabilirea a cel puțin 30 % din suprafețele terestre și maritime până în 2030 și 90 % din
toate ecosistemele degradate până în 2050 [12].
În ultimul deceniu în domeniul cercetării și dezvoltării politicilor este formulat conceptul
privind legătură „apă-energie-alimente”, pentru depășirea sensibilității și conferirii rezilienței
sistemelor, ce includ referințele de securitate ale mediului, cum ar fi „securitatea mediului”,
„securitatea climatică” sau „biodiversitatea” [20], evidențiind importanța fiecărui element în parte.
Noul concept „apă-energie-alimente” extinde sfera studiilor de securitate, aspecte care sunt de o
mai mare relevanță pentru asigurarea sustenabilității sistemelor. Securitatea alimentară, energetică
și de apă reprezintă o preocupare importantă condiționată de limitarea resurselor naturale. Legătura
„apă-energie-alimente” formează un complex care necesită instrumente robuste de luare a deciziilor
pentru a investiga elementele constitutive și interrelațiile pentru asigurarea durabilității. Abordarea
practică și integrată pentru gestionarea durabilă și eficientă a resurselor evidențiază
interdependențele, beneficiile comune (sinergiile) și constrângerile dintre cele trei sectoare în
vederea atenuării compromisurilor, consolidarea sinergiilor, îmbunătățirea securității resurselor și a
guvernanței în cele trei sectoare și îmbunătățirea eficienței sistemelor [14].
Pentru o mai bună cunoaștere a factorilor ce conferă reziliență sistemelor, descriere a
relațiilor dintre biodiversitate, funcțiile și serviciile ecosistemelor sunt dezvoltate și propuse soluții
bazate pe natură, SBN [21]. În acest context, înțelegerea capacităților SBN este abordată prin mai
multe provocări:
- identificarea aspectelor biodiversității pentru dezvoltarea și implementarea SBN;
- explorarea resurselor genetice/diversitatea speciilor și varietăților de organisme, promovând
sustenabilitatea, adaptarea, conservarea și restaurarea biodiversității;
- identificarea țintelor cuantificabile pentru evaluarea biodiversității, apreciind efectele
negative ale schimbărilor climatice și măsurile bazate pe natură de îmbunătățire pe termen
lung a situației ecologice;
- monitorizarea pe termen lung a biodiversității și sănătății ecosistemelor după implementarea
unor sisteme bazate pe natură.
În scopul elaborării, optimizării procedeelor genetice, biotehnologice de sporire, evaluarea și
selectare a genotipurilor de culturi agricole pentru crearea unui sistem agroalimentar rezilient a fost
elaborat și se realizează subprogramul 011101 „Abordări genetice și biotehnologice de management
al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice” (2024-2027), finanțat de Ministerul
Educației și Cercetării al RM. Prin abordări multivalente genetice, biotehnologice, fiziologice se
propune elaborarea măsurilor de asigurare a durabilității agrosistemelor în condițiile de fluctuație a
factorilor nefavorabili de mediu (restricții hidrice, temperaturi ridicate) ce determină sporirea
vulnerabilității și erodarea genotipurilor culturilor de interes economic (orz de toamnă, grâu comun,
porumb, floarea-soarelui, tomate, precum și multianuale, precum prunul și mărul). În vederea
obținerii de genotipuri performante sunt aplicate tehnicile de inducere a variabilității genetice prin
mutageneză fizică (radiații ionizante), biotehnologii celulare (selecție gametică, cultura in vitro a
embrionilor, anterelor); elaborate procedee de screening a genotipurilor cu indici performanți și
calitate a producției agricole prin metode morfofiziologice, citologice (regularitatea proceselor
proliferative, localizarea intracelulară a compușilor secundari și deponenților), biochimice
(activitatea enzimelor asociate stresului hidric/termic, analiză calitativă şi cantitativă a proteinelor
15
de rezervă, polimorfismul izoenzimelor, conținutul de pigmenți fotosintetici, substanțe plastice,
glucide totale, etc.), moleculare (PCR, TR-PCR).
Interpretarea multidimensională a informației va permite obținerea și selectarea
genotipurilor de culturi agricole (orz de toamnă, grâu comun, porumb, floarea-soarelui) cu caractere
performante. Procedeele de sporire a biodiversității asistate de screening-ul genotipurilor cu însușiri
utile vor asigura diminuarea declinului resurselor biologice și valorificarea eficientă a
biodiversității.
Notă. Studiile au fost realizate în cadrul subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Adeyinka O. S., Tabassum B., Koloko B.L., Ogungbe I.V. Enhancing the quality of staple food
crops through CRISPR/Cas-mediated site-directed mutagenesis. In: Planta, 2023, 257(4), p.78.
doi: 10.1007/s00425-023-04110-6.
2. Bednarek P., Orłowska R. Plant tissue culture environment as a switch key of (epi)genetic
changes. In: Plant Cell, Tissue and Organ Culture (PCTOC), 2020, 140, pp.245-257.
3. Das D., Singha D. L., Paswan R.R. et al. Recent advancements in CRISPR/Cas technology for
accelerated crop improvement. In: Planta, 2022, 255(5), p.109. doi: 10.1007/s00425-022-
03894-3.
4. Dauer J., Hulting A., Carlson D. et al. Gene flow from single and stacked herbicide-resistant
rice (Oryza sativa): modeling occurrence of multiple herbicide-resistant weedy rice. In: Pest
Manag Sci, 2018, 74(2), pp.348–355.
5. Dong H. Application of genome editing techniques to regulate gene expression in crops. In:
BMC Plant Biol, 2024, 24(1), p.100. doi: 10.1186/s12870-024-04786-2.
6. FAO/IAEA. Manual on Mutation Breeding - Third edition. Spencer-Lopes, M.M., Forster, B.P.
and Jankuloski, L. (eds.), Food and Agriculture Organization of the United Nations Rome, Italy.
2018, 301 p. ISBN 978-92-5-130526-3.
7. Fehér A. Callus, dedifferentiation, totipotency, somatic embryogenesis: what these terms mean
in the era of molecular plant biology? In: Front Plant Sci. 2019, 10, p.536.
https://doi.org/10.3389/fpls.2019.00536.
8. Felipe L., Ferreira G., Arruda H. et al. Principal component analysis: a natural approach to data
exploration. In: ACM Comput. Surv, 2021, 54(4), pp.1–34.
9. Gao C. Genome engineering for crop improvement and future agriculture. In: Cell, 2021,
184(6), pp.1621–1635.
10. Ghosh A., Igamberdiev A.U., Debnath S.C. Tissue culture induced DNA methylation in crop
plants. In: Molecular Biology Reports. 2021, 48(1), pp.823-841. https://doi.org/10.1007/s11033-
020-06062-6.
11. http://mvd.iaea.org/ (vizitat 15.10.2023).
12. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/71/politica-de-mediu-principii-generale-si-
cadrul-de-baza (vizitat 30.03.2024).
13. IPBES: Global assessment report on biodiversity and ecosystem services of the
Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services. Eds.
Brondizio E. S., Settele J., Díaz S., and Ngo H. T. IPBES secretariat, Bonn, Germany. 2019,
1148 p. https://doi.org/10.5281/zenodo.3831673.
14. Mikhno I., Koval V., Shvets G. et al. Discussion: Green economy in sustainable development
and improvement of resource efficiency. In: Central European Business Review, 2021, 10(XX).
https://doi.org/10.18267/j.cebr.252.
16
15. Montràs-Janer T., Suggitt A.J., Fox R. et al. Anthropogenic climate and land-use change drive
short- and long-term biodiversity shifts across taxa. In: Nature Ecology & Evolution, 2024, 8,
pp. 739–751. https://doi.org/10.1038/s41559-024-02326-7.
16. Parker W.B., Somers D.A., Wyse D.L. et al. Selection and characterization of sethoxydim-
tolerant maize tissue cultures. In: Plant Physiol, 1990, 92, pp.1220–1225.
doi: 10.1104/pp.92.4.1220.
17. Rai M. K. Somaclonal variation in improvement of agricultural crops: Recent progress. In:
Agricultural Biotechnology: Latest Research and Trends, 2021 eBook, Chapter, 2021, pp.129-
146. ISBN: 978-981-16-2338-7.
18. Rai M.K., Rathour R., Yadav S. et al. Somaclonal variation in fruit crop improvement. In:
Somaclonal Variation: Basic and Practical Aspects. Sánchez-Romero, C. (eds) Springer, Cham.,
2024, p.99-121. https://doi.org/10.1007/978-3-031-51626-9_6.
19. Sprinmann M., Clark M., Mason-D´Croz et al. Options for keeping the food system within
environmental limits.In: Nature, 2018, 562(7728), pp.519–525.
20. Srigiri S. R., Dombrowsky I. Governance of the water-energy-food nexus for an integrated
implementation of the 2030 Agenda. Conceptual and methodological framework for analysis.
Bonn, 2021, 37 p. https://doi.org/10.23661/dp2.2021.
21. Strengthening actions for nature achieve the sustainable development goals. The 5th United
Nation Environment Assembly. 8 February, 2022 - 2 March, 2022.
https://www.unep.org/environmentassembly/unea5.
22. Ukhatova Y. V., Erastenkova M. V., Korshikova E. S. et al. Improvement of crops using the
CRISPR/Cas system: New target genes. In: Mol Biol (Mosk), 2023, 57(3), pp.387-410.
17
UDC: 579.87:632.4(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.02
ACTINOMICETE ACVATICE CU POTENȚIAL DE BIOCONTROL AL
FUNGILOR FITOPATOGENI
Artiomov Laurenția*, https://orcid.org/0000-0002-4478-4375
Bolocan Nistor, https://orcid.org/ 0000-0003-2724-7719
Institutul de Microbiologie și Biotehnologie, UTM, Chișinău, Republica Modova
*e-mail: [email protected]
Summary. Fungal diseases of crops affect crop quantity and quality and have become a
major impediment to the development of sustainable agriculture. The widespread use of synthetic
fungicides leads to ecological problems, food contamination and serious damage to human health.
Biocontrol of phytopathogens using actinomycetes is a less dangerous option. In this research we
tested the antifungal activity of three actinomycetes strains from the genera Streptomyces,
Micromonospora și Actinomadura from the water and silt of La Izvor lake All strains had a
moderate power to inhibit the development of the fungi Alternaria alternata and Botrytis cinerea,
but practically did not affect the development of Fusarium solani and Fusarium oxysporum.
Keywords: actinomycetes, phytopathogenic fungi, biological control.
Introducere
Stresul biotic, cum ar fi dăunătorii și agenții patogeni este unul din principalii factori de
amenințare pentru producția de culturi agricole la nivel global. În agricultură, protejarea culturilor
împotriva bolilor fungice este esențială pentru a asigura o roadă bogată și sănătoasă. Fungicidele
utilizate în agricultura tradiţională sunt substanţe de sinteză chimică, străine agroecosistemelor, ce
reprezentă pentru biocenozele acestora un factor de stres. Multe pesticide sunt greu degradabile,
cauzează contaminarea alimentelor, solurilor şi apelor cu reziduuri toxice, afectează grav sănătatea
oamenilor.
Astfel, măsurile de biocontrol a fitopatogenilor sunt considerate o abordare alternativă
sigură și de succes. Actinobacteriota este unul dintre cele mai mari filumuri bacteriene care s-a
răspândit în toate habitatele naturale și include numeroși membri, inclusiv recunoscuți ca agenți
eficienți de biocontrol a diverșilor fungi fitopatogeni. În prezent, este important să se caute noi
tulpini care produc metaboliți antimicrobieni, deoarece unele preparate preexistente au eșuat din
cauza dezvoltării rezistenței agenților patogeni la ele.
Numeroase cercetări au demonstrat că actinomicetele posedă un potențial important ca
agenți de biocontrol ai agenților patogeni ai plantelor și ca promotori de creștere a plantelor [1, 10].
Deși majoritatea actinomicetelor studiate din perspectiva folosirii ca agenți de control a
fitopatogenilor provin din sol, rizosfera plantelor, un număr impunător de lucrări științifice sunt
consacrate și studierii potențialului biotehnologic al actinomicetelor din mediul acvatic [3, 11, 16].
Mediile puțin explorate, inclusiv ecosistemele acvatice, pot fi surse promițătoare de actinomicete
rare, producătoare de compuși utili în diverse biotehnologii [5]. „Actinomicetele rare” sunt definite
ca tulpini de actinomicete izolate mai rar decât cele ale Streptomyces spp., chiar dacă este posibil să
nu fie rare în mediu.
Subramani R. și Sipkema D. [12] în cadrul unui studiu amplu și îndelungat (2007-2017) al
actinomicetelor noi și rare din mediul marin au determinat 46 compuși bioactivi noi, produși de
actinomicetele genului Micromonospora și 8, proveniți de la cele din genul Actinomadura. Astfel,
reieșind din sursele bibliografice, genurile Streptomyces, Actinomadura și Micromonospora posedă
potențial de control a fungilor fitopatogeni.
18
Materiale și metode
A fost studiată activitatea antifungică a unor tulpini de actinomicete din genurile
Actinomadura sp.2 (Thermosporaceae), Streptomyces sp.21 (Streptomycetaceae) Micromonospora
sp.56 (fam. Micromonosporaceae). Actinomicetele genurilor Streptomyces și Actinomadura provin
din apa lacului „La Izvor” (municipiul Chișinău), iar cele din genul Micromonospora – din mâlul
acestui lac. Aceste actinomicete au fost izolate în cadrul laboratorului Colecția de Microorganisme
Nepatogene al Institutului de Microbiologie și Biotehnologie, UTM [3, 11]. Actinomicetele au fost
cultivate 14 zile pe mediul nutritiv Gause 1. Activitatea antifungică a fost determinată conform
metodei de difuziune a metaboliţilor cu utilizarea blocurilor din mediul cu culturile de actinomicete
și a culturilor fungilor fitopatogeni: Alternaria alternata, Botrytis cinerea Fusarium solani,
Fusarium oxysporum pe meduil Malț-Agar. Metoda este bazată pe capacitatea de difuziune a
metaboliţilor produşi de microorganismele studiate în profunzimea agarului şi a acţiunii substanţei
active din zona de difuzie asupra culturilor-test. După 2 zile de incubare apar zonele de inhibiţie (de
liză) din jurul discurilor cu cultura actinomicetelor, diametrul cărora reflectă intensitatea
antagonismului dintre actinomicete și fungi.
Rezultate și discuții
Pentru aprecierea activității antifungice a tulpinilor de actinomicete au fost testați 4 fungi
fitopatogeni, care afectează un spectru larg de culturi agricole din Republica Moldova și cauzează
pierderi economice enorme.
Alternaria alternata este în prezent considerată a fi o specie cosmopolită cu o gamă largă de
gazde, inclusiv plante importante de cultură. Provoacă pătarea, putrezirea multor părți ale plantelor
și alte boli. Este un agent patogen oportunist pentru peste 380 de specii gazdă de plante [4, 14].
Botrytis cinerea este una din cele mai distructive ciuperci fitopatogene ce cauzează
putregaiul cenușiu la circa 230 specii de plante [13].
Fusarium solani este un complex de specii filogenetice similare morfologic, un important
fitopatogen care cauzează putrezirea tuberculilor de cartofi, fructelor de tomate, ardei, pepene
galben, a boabelor de cereale ș.a. [2, 9 ].
Fusarium oxysporum este un fitopatogen care afectează o gamă largă de gazde la care
provoacă ofilirea fuzariană vasculară și putrezirea fuzariană. Putrezirea afectează predominant
plantele cu organe de depozitare (tuberculi, bulbi, rizomi) [6].
În ultimii ani, actinobacteriile, inclusiv cele rare, au devenit din ce în ce mai recunoscute ca
o sursă bogată de noi metaboliți bioactivi [7, 15]. Rolul de agenți de biocontrol a unor tulpini ce
aparțin genurilor de actinomicete Streptomyces, Micromonospora, Actinomadura a fost reflectat în
multe publicații științifice. Astfel, LeBlanc [8] menționează că, în general, agenții de control
biologic Streptomyces reduc semnificativ bolile fungice ale plantelor cu 56%, iar eficacitatea
controlului biologic este mai mare în medii controlate și când bacteriile Streptomyces sunt aplicate
sub presiune mare a bolii. In agricultură se utilizează preparate comerciale de biofungicide pe bază
de actinomicete: Mycostop (Streptomyces griseoviridis strain K61), înregistrat în SUA, Canada și
Uniunea Europeană; Actinovate SP (Streptomyces lydicus WYEC 108, înregistrat în SUA, Canada
și Turcia. Speciile de Micromonospora, Actinomadura produc, de asemenea, compuși antibacterieni
și antifungici care acționează pentru a proteja plantele de agenți patogeni [3, 7, 12 ].
În experimentele noastre tulpina de Actinomadura a avut o actvitate antifungică moderată
față de Alternaria alternata și Botrytis cinerea, exprimată prin diametrele în mm a zonelor de
inhibare (DZI ), respectiv 13,75 și 16,25. Inhibarea creșterii fitopatogenilor Fusarium solani a fost
slabă (DZI-10), iar creșterea Fusarium oxysporum nu a fost afectată (DZI-0). Actinomicetele
genului Micromonospora a avut putere de inhibiție medie față de Botrytis cinerea (DZI-15,3) și
Alternaria alternata (DZI-11,5) și slabă față de Fusarium solani (DZI-9,5) și Fusarium oxysporum
(DZI-8). Tulpina de Streptomyces a avut potențial mediu de inhibare a creșterii Alternaria alternata
19
(DZI-13,5) și Botrytis cinerea (DZI-11,17). Dezvoltarea coloniilor de Fusarium solani (DZI-13,5)
și Fusarium oxysporum (DZI-13,5) a fost afectată nesemnificativ.
Toate actinomicetele studiate au demonstrat activitate de inhibare slabă (DZI-5-9) sau
moderată (DZI – 10-19). Nici o tulpină nu a demonstrat activitate puternică de inhibare a fungilor
fitopatogeni (DZI ≥20). Cei mai susceptibili fungi la activitatea antagonistă a actinomicetelor
investigate au fost Alternaria alternata (DZI – 11,5-15,33) și Botrytis cinerea (DZI – 10-16,25).
Cele mai rezistente la acțiunea actinobacteriilor au fost Fusarium oxysporum (DZI – 0-8) și
Fusarium solani (DZI – 0-9,4). Eficiența antifungică a fost : Actinomadura (DZI – 0-16,25),
Streptomyces (DZI – 8-13,5), Micromonospora (DZI – 8-15,33) [Tab].
Tabel
Inhibarea creșterii fungilor fitopatogeni de către actinomicetele izolate din lacul La Izvor
Genul Diametrul zonei de inhibiție a microorganismelor testate (DZI)
actinomicetelor mm
Alternaria Botrytis Fusarium Fusarium
alternata cinerea solani oxysporum
Actinomadura (2) 13,75±0,63 16,25±0,48 10±0.577 0
Micromonospora (56) 11,5±0,58 15.33 ±1.45 9.5±0.33 8±0
Streptomyces (21) 13,5±1,2 11,17±0.65 9,6±0.33 8±0
Concluzii
Preocuparea crescândă a consumatorilor, opiniei publice cu privire la utilizarea fungicidelor
sintetice și dezvoltarea rezistenței de către fungii fitopatogeni la aceste fungicide conduce la
căutarea unei strategii alternative de control. Actinomicetele izolate din diverse medii au demonstrat
un potențial promițător pentru controlul biologic al ciupercilor fitopatogene. Deși există un număr
impresionant de investigații consacrate acestui subiect, utilizarea actinomicetelor din mediile
acvatice ca agenți de biocontrol al fungilor fitopatogeni este mai puțin studiată.
Rezultatele experimentelor noastre indică în mod clar, că izolatele de actinomicete
Actinomadura sp.2, Streptomyces sp.21, Micromonospora sp.56 din apa și mâlul (sedimentele)
lacului La Izvor au fost capabile să restricționeze moderat creșterea in vitro a culturilor ciupercilor
fitopatogene Alternaria alternata și Botrytys cinerea. Aceste tulpini pot fi recomandate pentru
continuarea cercetărilor în vederea utilizării în calitate de agenți de biocontrol a acestor fitopatogeni
în experimente in planta. Actinomicetele Actinomadura sp.2, Streptomyces sp.21, Micromonospora
sp.56 ar putea fi utilizate pentru a formula amestecuri de microorganisme benefice în scopul la
ameliorării eficienței produselor de biocontrol, ce ar contribui la extinderea bunelor practici agricole
în gestionarea sănătății plantelor.
Mulțumiri: Autorii își exprimă profunda recunoștință colegilor doctor șt. Bârsa Maxim și
doctor hab. Burțeva Svetlana pentru furnizarea tulpinilor de actinomicete pentru cercetare și
consultanță.
Notă. Lucrarea a fost realizată în cadrul subprogramului de cercetare 020101 InBioS
„Soluții biotehnologice inovative pentru agricultură, medicină și protecția mediului”.
Referințe bibliografice
1. Artiomov L. Unele considerente vizând rolul actinomicetelor în agricultura durabilă. In:
Ştiinţa în Nordul Republicii Moldova: realizări, probleme, perspective, Ed. 8, Bălți, RM,
2024, p. 169-175 https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/206622
2. Bahadur A. Current status of Fusarium and their management strategies. In Fusarium-An
Overview of the Genus. 2021, IntechOpen. https://www.intechopen.com/chapters/79176
3. Burtseva S., Byrsa M. The ability of actinobacteria from silt sediments of the lake system "La
Izvor" (Chisinau) to delay the growth of phytopathogenic microorganisms. In: Biology and
20
sustainable development, Ed. 20, Bacău, Romania: 2022, Ediția 20, p. 31.
https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/169659
4. Chaverri, P., Samuels, G. J. Evolution of habitat preference and nutrition mode in a
cosmopolitan fungal genus with evidence of interkingdom host jumps and major shifts in
ecology. Evolution, 2013, 67(10), p. 2823-2837. http://dx.doi.org/10.1111%2Fevo.12169
5. Dhakal D., Pokhrel A.R., Shrestha B., Sohng J.K. Marine rare actinobacteria: Isolation,
characterization, and strategies for harnessing bioactive compounds. In: Frontiers in
microbiology, 2017, 8, 1106. https://doi.org/10.3389/fmicb.2017.01106
6. Edel-Hermann V., Lecomte C. Current status of Fusarium oxysporum formae speciales and
races. In: Phytopathology, 2019, 109(4), p. 512-530. https://doi.org/10.1094/PHYTO-08-18-
0320-RVW
7. Lahoum A., Aouiche A., Bouras N.,Verheecke C. Antifungal activity of a Saharan strain of
Actinomadura sp. ACD1 against toxigenic fungi and other pathogenic microorganisms. In:
Journal de Mycologie Medicale, 2016, 26(3), p.193-200. https://core.ac.uk/reader/163105040
8. LeBlanc, N. Bacteria in the genus Streptomyces are effective biological control agents for
management of fungal plant pathogens: a meta-analysis. In: BioControl , 2022, 67, p. 111–
121 https://doi.org/10.1007/s10526-021-10123-5
9. Mihnea N., Lupașcu G., Gavzer S. Reacţia unor linii de perspectivă de tomate la fungii
Alternaria alternata şi Fusarium spp. In : Stiinta agricola, 2018, 1,p. 50-54. ISSN 1857-0003.
https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/65029
10. Patel Ishita B., Jhala Y. K., Patel H. K., Patel,M. H., Shelat H. N., Vyas R. V. Evaluation of
Antagonistic Potential of Actinomycetes against Phytopathogenic Fungi. In: Ind. J. Pure App. Biosci,
2021, 9(2), 138-150. http://dx.doi.org/10.18782/2582-2845.8633
11. Sîrbu, T., Burțeva, S., Bîrsa, M., Balan, L., Slanina, V., Țurcan, O., & Moldovan, C. Study of
the microbial biodiversity of the Lake La Izvor, Chisinau municipality. In: ACROSS, 2022,
6(2), p.56-66
12. Subramani R., Sipkema D. Marine rare actinomycetes: a promising source of structurally
diverse and unique novel natural products. In: Marine drugs, 2019, 17(5), p. 249.
https://doi.org/10.3390/md17050249
13. Walker A. S., Gladieux P., Decognet,V., Fermaud M., Confais J., Roudet J., Fournier E.
Population structure and temporal maintenance of the multi-host fungal pathogen Botrytis
cinerea: causes and implications for disease management. In: Environmental Microbiology,
2015, 17(4), p. 1261–1274. https://doi.org/10.1111/1462-2920.12563
14. Woudenberg, J. H., Groenewald, J. Z., Binder, M., Crous, P. W. Alternaria redefined. In:
Studies in mycology, 2013, 75(1), p. 171-212. https://doi.org/10.3114%2Fsim0015
15. Zamora-Quintero A. Y., Torres-Beltrán M., Guillén Matus, D. G., Oroz-Parra I., Millán-
Aguiñaga N. Rare actinobacteria isolated from the hypersaline Ojo de Liebre Lagoon as a
source of novel bioactive compounds with biotechnological potential. In: Microbiology, 2022,
168(2), 001144. https://doi.org/10.1099%2Fmic.0.001144
16. Zothanpuia Passari, A. K., Yadav M. K., Singh B. P. In vitro evaluation of antimicrobial
activities and antibiotic susceptibility profiling of culturable actinobacteria from fresh water
streams. In: Indian J. of experimental Biology, 2018, 56, p 665-673
https://imsear.searo.who.int/bitstreams/44e1c7ab-48df-45b4-b80a-f0083f9b2308/download
21
UDC: 632.3:635.21(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.03
STOLBUR SPREAD IN SOME POTATO
GENOTYPES GROWN IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Bahsiev Aighiuni*, https://orcid.org/0000-0002-1915-7652
Zamorzaeva Irina, https://orcid.org/0000-0002-6302-2069
Melian Lolita, https://orcid.org/0000-0002-9192-0560
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. Testing of 11 potato genotypes for the stolbur disease was carried out in plants
grown on the experimental plots of IGPPP, MSU during the 2023 season of vegetation. A low level
of 'Candidatus Phytoplasma solani' infection was determined by nested-PCR analysis in all
analyzed genotypes. Overall, the percentage of infected plants in the potato field was only 14.6%.
In addition, the presence of phytoplasma infection was detected in the tubers of infected potato
plants, while it was not detected in the sprouts that appeared on these tubers.
Key-words: 'Candidatus Phytoplasma solani', stolbur disease, molecular diagnostics,
potato, infection spread.
Introduction
Phytoplasmas are a group of wall-less microorganisms that colonize the phloem of more
than 1000 plant species, including solanaceous plants [1]. An important role in phytoplasma
transmission is played by vector insects like leafhoppers, planthoppers and psyllids. Numerous
species among them are polyphagous, which facilitates the infection of new plant species. Thus,
phytoplasmas can adapt to different agroecosystems due to their ecological plasticity [2].
Monitoring new agricultural crops that can be affected by phytoplasma is a tool for controlling the
spread of infection in the region.
The geographical distribution of phytoplasmas is wide. They were found in North Africa,
Asia Minor, and the Near East, and especially in the Euro-Mediterranean area. In the European
Union 'Candidatus Phytoplasma solani', the causal agent of stolbur and bois noir, is widespread and
considered as an endemic pathogen [3]. In the Republic of Moldova this pathogen predominantly
affects tomato and grapewine, and to a lesser extent pepper [4, 5]. Stolbur infestation causes a
significant reduction in the quality and quantity of crops reaching up to 90% [6].
One of the important agricultural crops in Moldova is potato. Typical symptoms of stolbur
in potato include upward rolling of the top leaves with reddish or purplish discoloration,
proliferation of buds, shortened internodes, and swollen nodes [7]. Rapid diagnosis and precise
identification of phytoplasmas responsible for emerging plant diseases are crucial for preventing
further spread of infection and reducing economic losses [8, 9]. The methods for stolbur diagnosing
can be based on symptomatic study, electron microscopy, in vitro cultivation, and molecular
technology. Each of these methods has certain limitations. Morphological study is quite difficult
because infection may occur simultaneously with other diseases that can mask the symptoms [10].
Also, disease identification is only possible with the appearance of symptoms approximately one
month after infection. Detection using electron microscopy is limited by the fact that phytoplasma
cells are morphologically polymorphic [11]. The in vitro cultivation is not efficient due to laborious
to obtain specific colonies and requirments to use commercial media [8].
Reliable and timely diagnosis is possible using molecular methods. The advantages of
molecular diagnosis include the possibility to determine the infection before the appearance of
symptoms, high specificity and accuracy, in phytoplasma identification. Molecular methods allow
22
to evaluate quickly the specificity of disease that affects the crop and monitor the infection spread
among new crops [12, 13].
The aim of the research was the molecular diagnosis of 'Ca. P. solani' in plants of some
potato genotypes from IGPPP collection grown on the experimental lots of the institute during the
season of vegetation of 2023.
Materials and methods
The molecular diagnosis of 'Ca. P. solani' was carried out in 11 potato genotypes of the
different origin (Table 1). The leaves were collected for analysis from potato plants growing on the
experimental plots of IGPPP (MSU) at the end of June and in mid-August of 2023. The tubers of
potato were colected at the end of August.
Table 1
Potato genotypes and their origin
Nr. Genotype Origin of genotype
1 Summer potato d.Rezina, v.Solonceni
3 Potato 40 days d. Ungheni, v.Cioropcani
8 Cheyenne variety Franta
6 Potato 40 days, pink d. Soldanesti, v. Climautii
de jos
12 Potato d. Soldanesti, v. Poiana
23 White potato 40 days d.Cantemir, v.Visniovca
38 Violet potato, 2019 d. Soldanesti, v. Poiana
39 74/MDI05707 red d.Ochnita, v.Ochnita
potato + americanca
40 62/MDI05733 potato d.Briceni, v. Berlinti.
tsutsuki
50 Potato MDI05705 d.Ochnita, v.Ochnita
56 Home white potato d.Cimislia, v. Cenac
DNA extraction from general sample of potato leaves, tubers and sprouts on tubers (Fig. 1)
was done using DNAzol to analyze the presence of 'Ca. P. solani' in plants of different genotypes.
The general sample consists of 5-10 plants of each genotype. The high quality of purified DNA was
confirmed using PCR with common plant ribosomal primers.
A B
Figure 1. Potato plant material for DNA isolation: A – leaves; B – tubers
23
DNA isolation from leaves of individual potato plants was performed by the boiling thin
slices of leaves in an alkaline solution (express method).
Phytoplasma detection was carried out using the nested-PCR analysis with specific primer
pairs cpn 421 F/R and cpn 200 F/R based on the unique sequence of the chaperonin gene (groEL) of
'Ca. P. solani'. The amplification reaction proceeded according to the following program: I - 94°C
for 5'; II - 94°C for 30", 58°C for 30", 72°C for 30" × 30 cycles (I round) or ×35 cycles (II round);
III - 72°C for 10'; IV - 4°C ∞. The results were recorded by electrophoresis of the amplified
products stained with ethidium bromide (1× TBE buffer, 1.5% agarose gel) with subsequent
visualization under UV light. The size of the amplified fragment was determined using „GeneRuler
1kb DNA Ladder”.
Rezults and discusions
The data of the molecular diagnosis of the presence of 'Ca. P. solani' in plants of potato
genotypes at the end of June and in mid-August are presented in Figure 2. The results obtained
demonstrate the absence of phytoplasma infection in all analyzed genotypes at the end of June (Fig.
2A). The presence of the pathogen was detected in 5 out of 6 potato genotypes in mid-August (Fig.
2B).
A B
Figure 2: Results of the nested-PCR analysis based on DNA isolated from general samples of
leaves collected from potato plants at the end of June (A) and in mid-August (B):
M – DNA fragment length marker; C+ – positive control of amplification;
C- – negative control of amplification.
Molecular analysis of individual potato plants was done in 5 genotypes infected with
phytoplasma in mid-August. This genotypes were chosen in accordance with results of molecular
testing of general samples (see Figure 2). Between 5-10 plants were analyzed in each genotype.
The results of the nested-PCR are shown in Figure 3.
24
Figure 3: Results of the nested-PCR analysis based on DNA isolated from individual potato
plants: M – DNA fragment length marker.
This step of the study allows to register the level of infection spread in the potato field in
whole as well as in each analyzing genotype. According to the obtained results one can see a low
level of phytoplasma spread in all studied potato genotypes (Fig. 4). The percentage of infected
plants in the potato field consists of only 14.6%, At the same time, at the end of the season of
vegetation 2023, the spread of this disease at the tomato field of IGPPP was significantly higher. In
accordance to our study, tomatoes were infected with 'Ca. P. solani' in the mass [14]. The
assumption is reasonable that stolbur does not pose such a danger to potatoes grown in the field in
Moldova as it does to tomato.
Figure 4: Spread of stolbur at five potato genotypes in mid-august 2023
In addition, the interesting results were obtained in the molecular analysis of the sprouted
tubers of two potato genotypes. The presence of phytoplasma infection was determined in the tubers
of both analyzed genotypes, while in the sprouts it was not identified (Fig. 5).
Figure 5: Results of the nested-PCR analysis based on DNA isolated from the sprouted tubers
of two potato genotypes: M – DNA fragment length marker; 39t, 40t – tubers; 39s, 40s – sprouts;
C+ – positive control of amplification; C- – negative control of amplification.
These results give hope for obtaining uninfected potato plants just in the case when infected
tubers were planted. However, this assumption requires further extensive research.
Conclusions
The presence of 'Ca. P. solani' infection was determined in the potato plants in mid-August.
Phytoplasma infection was not identified at the end of June. The level of infection in analyzed
potato genotypes was low under the conditions of the season of vegetation 2023. The presence of
stolbur infection in potato tubers was established, while the pathogen was not detected in the
sprouts that appeared on the affected tubers. Thus, stolbur does not currently pose a major danger to
potato cultivation in Moldova. However, further stolbur monitoring is needed to prevent outbreaks
of this disease in this crop.
25
Acknowledgements. This study was supported by the subprogram 011101 „Genetic and
biotechnological approaches of management of agroecosystems under climate change conditions”,
funded by the Ministry of Education and Research.
References
1. Wei, W, Trivellone, V., Dietrich, C.H. et al. Identification of phytoplasmas representing
multiple new genetic lineages from phloem-feeding leafhoppers highlights the diversity of
phytoplasmas and their potential vectors. Pathogens, 2021, vol.10, nr. 352, P. 1-17.
2. Weintraub, P.G., Trivellone, V., Krüger, K. Transmission and management of phytoplasma -
associated diseases. Phytoplasmas, Plant Pathogenic Bacteria – II. Springer, 2019, P. 27-
52.
3. EFSA PLH Panel (EFSA Panel on Plant Health), 2014. Scientific Opinion on the pest
categorization of Candidatus Phytoplasma solani. EFSA Journal. 2014, vol. 12, nr. 12:3924, P.
1-27.
4. Заморзаева, И., Бахшиев, A. Молекулярная диагностика распространения столбура в
некоторых важных для сельского хозяйства Молдовы культурах. Агрофизический
институт: 90 лет на службе земледелия и растениеводства, Санкт-Петербург: ФГБНУ
АФИ, 2022, С. 509-513.
5. Хаустов, Е. Распространение почернения древесины винограда в естественных
условиях. Theses of the: 74th scientific conference of students, Ed. 74, 2021, Chisinau, P. 51.
6. Hogenhout, S.A. Plant Pathogens, Minor (Phytoplasmas). Encyclopedia of Microbiology
(Third Edition), Editor(s): Moselio Schaechter, Academic Press, 2009, P. 678-688.
7. Ember, Z., Acs, I.E., Munyaneza, J.M. et al. Survey and molecular detection of phytoplasmas
associated with potato in Romania and southern Russia. European Journal of Plant Pathology,
2011, vol. 130, P.367-377.
8. Bertaccini, A., Duduk, B. Phytoplasma and phytoplasma diseases: a review of recent research.
Phytopathologia Mediterranea, 2010, vol. 48, nr. 3, P. 355-378.
9. Ministry for Primary Industries Amendments to the Import Health Standard 155.02.06:
Importation of Nursery Stock. Consultation: Proposed measures to manage phytoplasmas on
ornamental plants for planting Importation of Nursery Stock (155.02.06)
https://www.mpi.govt.nz/dmsdocument/60817/direct
10. COST ACTION FA0807. Phytoplasmas and phytoplasma disease management: how to reduce
their economic impact. Advances in knowledge about phytoplasma diseases in Argentina, P.
82-89. Assunta Bertaccini (ed.). Bologna, Italy, P. 82-89.
11. Namba, S., Molecular and biological properties of phytoplasmas. Proceedings of the Japan
Academy, Series B, 2019, vol. 95, nr. 7, P. 401-418.
12. Delić, D. Polymerase Chain Reaction for phytoplasmas detection. Polymerase Chain
Reaction. InTech. 2012, P. 91-120.
13. Marcone, C., Rao, G.P. Control of phytoplasma diseases through resistant plants. In:
Phytoplasmas: Plant Pathogenic Bacteria - II: Transmission and Management of Phytoplasma
- Associated Diseases. Springer Singapore, 2019, P. 165-84.
14. Bahsiev, A., Zamorzaeva-Orleanscaia, I. Estimation of 'Candidatus Phytoplasma solani'
prevalence in local tomato varieties. Biology and sustainable development, Ed. 21, 23
November 2023, Bacau, 2023, Ed. 21, P. 69.
26
UDC: 634.23 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.04
INTENSITATEA LUMINII ÎN COROANA POMILOR DE CIREȘ
FORMAȚI DUPĂ COROANA FUS ZVELT
Balan Valerian*, https://orcid.org/0000-0001-9875-8888,
Bilici Inna, https://orcid.org/0009-0000-8971-092X,
Russu Stanislav, https://orcid.org/0009-0005-9115-5589,
Buza Cornel, https://orcid.org/ 0009-0006-3097-9709,
Talpalaru Dumitru, https://orcid.org/0009-0003-7098-4535
Universitatea Tehnică a Moldovei, Chisinau, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary: The research was carried out on the Kordia cherry variety, grafted on Gisela 6,
planted at a distance of 4x1 m. The 7-year-old trees are led by the slender spindle crown with the
rows located from north to south. The light intensity in the crown of the trees was measured at the
end of July, in clear weather from 7 a.m. to 5 p.m., every 2 hours, with the universal pyranometer
M-80 and the galvanometer GSA-1. Based on the obtained data, the light intensity was calculated in
the center of the crown, along the axis and in the area where the crown joins, both in the East and
West of the row of trees, as well as in the shadow of the crown.
Keywords: Prunus avium; crown shape; solar radiation.
Introducere
Cireșul este o specie valoroasă cu vechi tradiții de cultură în Republica Moldova, unde
condițiile climatice sunt favorabile pentru cultivarea lui, acesta ocupând 5,3 mii ha în anul 2021 sau
3,6% din suprafața livezilor.
Perfecţionarea continuă a tehnologiei de formare și tăiere a pomilor de cireș prevede
valorificarea optimă a potenţialului biologic, în scopul creării unui raport favorabil între procesele de
creştere și fructificare în pom (Masseron et al., 1990; Babuc, 2012; Balan, 2015). Procedeele de
formare și tăiere raţională contribuie la obţinerea unor recolte precoce, înalte și calitative, fapt ce
măreşte eficienţa economică a pomiculturii (Balan et al., 2001; Simon et al., 2004). De aceea, în
cercetare am abordat problema formării și tăierii pomilor de cireș din soiurile Kordia și Regina,
altoite pe Gisela 6, pentru a obţine coroane fusiforme cu volum redus, cu înălțimea pomilor de 3-3,5
m, aerisite, echilibrate în spațiu și bine iluminate. Astfel se va aduce un spor de cunoaştere la efectul
formării și tăierii coroanei fus subțire ameliorat asupra creşterii pomilor și formării producției de
fructe (Balan et al., 2022).
Materiale și metode
Locul experimental. Investigațiile au fost efectuate, în zona pomicolă de nord a Republicii
Moldova, în anul 2024 în livada de cireș a companiei Sermofarm, satul Sturzeni, raionul Rîșcani.
Înfiinţarea plantaţiei s-a efectuat în primăvara anului 2018 cu soiurile Kordia și Regina, altoite pe
Gisela 6, la distanța de 4 x 1 m. Pomi sunt conduşi după coroana fus zvelt cu rândurile situate de la
nord la sud. Solul dintre rândurile de pomi se menține cu ierburi artificiale, care se cosesc când
iarba atinge înălțimea de 25-30 cm, rămânând ca mulci. Solul pe rîndul de pomi se lucrează cu
freza sau se erbicidează la necesitate. Pomii se irigă prin picurare, tuburile cu picurători sunt
fixate la 40 cm de la sol pe direcția rândului. Livada este protejată cu plasă antigrindină.
Aplicarea procedeelor. Obiectivul principal al acestui studiu a fost evaluarea efectului
tăierii de formare, întreținere și de fructificare a coroanei fus zvelt la penetrarea luminii în zona
ramurilor de semischelet la baza coroanei, elaborarea procedeelor de formare și tăiere a pomilor
precum și menținerea unui echilibru între creștere și fructificare la specia cireș.
27
Soiurile Kordia și Regina sunt grupate în benzi a câte 10 rânduri de fiecare soi. Variante:
V1 - Fus zvelt clasic, tăieri de întreținere și de fructificare aplicate anual (martor).
V2- Fus zvelt ameliorat, tăieri de întreținere și de fructificare aplicate anual.
Obiecte de studiu. Soiul Regina - Pomii sunt de vigoare medie-mare cu coroană compactă,
fructifică preponderent pe buchete de mai și au o productivitate mijlocie. Soi autosteril, sensibil la
cancerul bacterian și răsucirea frunzelor. Fructul este mare, alungit, cordiform, cu pielița de culoare
roșie, lucioasă. Pulpa este foarte consistentă, puțin suculentă, dulce, cu calități gustative optime.
Fructele sunt rezistente la manipulare, transport și crăparea cauzată de ploaie. Maturarea fructelor
are loc în decada a treia a lunii iunie, acestea sunt rezistente la transportare (Long et al., 2014;
Cimpoieș, 2020).
Soiul Kordia – Pomii sunt de vigoare mijlocie, cu coroană larg-conică, rodește pe buchete
de mai și ramuri mijlocii, are productivitate mare, inconstantă. Soi autosteril, fructul este de mărime
mijlocie, cordiform, alungit, cu pielița de culoare brună-roșietică, fermitatea pulpei este bună. Pulpa
este crocantă, suculentă, dulce, neaderentă la sâmbure, cu gust plăcut, puțin sensibilă la crăpare, are
rezistentă la manipulare și transportare. Soiul Kordia este transportabil, se maturează în ultima
decadă a lunii iunie (Long et al., 2014; Cimpoieș, 2020).
Portaltoiul Gisela 6 (P. Cerasus x P. canescens) este de vigoare medie. Pomii au un ancoraj
mediu, crește pe terenurile grele și umede, intră pe rod în anul 3 după plantare, sunt rezistenți la
Agrobacterium și la cancerul bacterian. Stimulează înflorirea timpurie a pomilor și permite
obținerea unor recolte mari. Pomii, altoiți pe Gisela 6, produc recolte înalte, stabile și de calitate.
Datorită nivelului înalt de productivitate, este necesar de a forma coroana corect și a menține
vigoarea de creștere a pomilor pentru a obține cireșe de calitate înaltă. Gisela 6 este compatibil cu
toate soiurile de cireș, se multiplică prin butași și micropropagare (Long et al., 2014; Cimpoieș,
2018).
Forma de coroană fus zvelt clasic (V1). Coroana pomilor, altoiți pe Gisela 5 și Gisela 6,
se extinde pe verticală la 3,5-4 m înălțime cu diametrul coroanei la bază de 2-2,5 m. Pomii au
trunchi de 50-60 cm înălțime și un ax bine dezvoltat, pe care sunt înserate 2 etaje de șarpante la un
interval de 60-70 cm. Ramurile în etaj sunt amplasate în spirală uniform în jurul axului la distanța
de 8-12 cm între ele. Mai sus de etajul doi, pe ax, sunt dispuse uniform în jurul lui, în poziție oblică,
numai ramuri de semischelet și de rod, care se substituie periodic.
La plantare se folosesc pomi fără ramificări și soiuri cu capacitatea înaltă de a forma lăstari
laterali și de a produce fructe pe mugurii de la baza ramurilor anuale. La formare se folosește
inelarea și inciziile împrejurul tulpinii pentru stimularea și formarea lăstarilor pe ax.
Tăierea pomilor se bazează pe scurtarea medie și puternică a lăstarilor și a ramurilor anuale
pe șarpante și pe ax, în scopul normării cantității mugurilor floriferi și vegetativi ce s-au format la
baza lor, lăsând permanent cel puțin doi muguri vegetativi pentru formarea noului lăstar. Ramurile
verticale și cele ce depășesc jumătate din ramurile mamă se taie la cep, ce permite formarea
lăstarilor pe ciot, diferențierea mugurilor și obținerea recoltei preponderent pe mugurii floriferi la
baza ramurilor anuale, localizate în apropiere de ax, șarpante și subșarpante (Asanică, 2012; Long et
al., 2014).
Forma de coroană fus zvelt ameliorat (V2) include un ax bine dezvoltat, la baza cărui,
între 60-100 cm înălțime, se aleg 4-6 ramuri de semischelet permanente, radial în jurul axului, după
care urmează zona de 90-100 cm lungime liberă de ramuri, apoi axul se garnisește cu ramuri slabe
de semischelet și de rod. Procedeele de întreținere și tăiere a coroanei sunt identice variantei clasice.
Metode aplicate. Regimul de lumină a fost determinat cu piranometrul universal M-80 și
galvanometrul GSA-1. Intensitatea luminii s-a măsurat în centrul coroanei, de-a lungul axului și în
zona de împreunare a coroanei atât în partea superioară și inferioară, cât și în partea de Est și Vest a
rândului de pomi la înălțimea de 0,7; 1,5 și 2,5 m de la suprafața solului, în centrul planului de
simetrie a coroanei și la 0,5 m depărtare de el spre direcția dintre rânduri și pe umbra coroanei în
decursul unei zile (Лукьянов & Денисов, 1968). Regimul solar s-a determinat la sfârșitul lunii
28
iulie, când suprafața de frunze are dimensiuni maxime pe timp senin de la ora 7 până la ora 17, peste
fiecare 2 ore.
Rezultate și discuții
Utilizarea portaltoaielor vegetative Gisela 5, Gisela 6, P-HL-C, Colt, Maxma 14 și CAB 6P a
permis înființarea plantațiilor de cireș la densități mari, forme de coroane fusiforme, recolte mari și
eficiente (Balan & Ivanov, 2016; Long, et al., 2014). Aavînd în vedere că, lumina este unul dintre cei
mai importanți factori, în formarea producției biologice, iar modul de conducere a pomului influențează în
mare măsură asupra captării de către frunze a energiei solare a fost studiat regimul de lumină în coroana
pomilor din soiurile Kordia și Ferrovia, altoite pe Gisela 6, în vârstă de 7 ani, densitatea de 2500
pomi/ha în funcție de sistema de formare și tăiere a coroanei.
Determinarea regimului solar în plantația de cireș din soiul Kordia, altoit pe Gisela 6, denotă că,
iluminarea coroanei pomilor, pe parcursul zilei depinde de intensitatea luminii și de sistema de conducere
a coroanei (fig. 1, 2, tab 1). Astfel, există diferențe mari în iluminarea coroanei pe parcursul zilei a
pomilor de cireș, iar forma de coroană fus zvelt nu poate să intercepteze în condiții optime radiația solară
ajunsă la sol.
Figura 1. Regimul de lumină în coroana pomului de soiul Kordia, cal/cm2*min.
(Portaltoiul Gisela 6, forma coroanei fus zvelt clasic, distanta de plantare 4x1 m,
vârsta pomilor 7 ani, iulie 2024)
Din cercetările efectuate rezultă că în perioada de vârstă de creștere și fructificare a pomilor de
cireș, valorile iluminării diurne ale coroanei au fost la nivel optim, iar diferența de iluminare între
variantele de formare a coroanei a fost nesemnificativă, ceea ce demonstrează că pomii de cireș sunt
formați în corespundere cu parametrii optimi ai structurii geometrice a rândurilor de pomi (Balan, 2010).
În același timp se poate de menționat că volumul și structura internă a coroanei pomilor de cireș nu sunt în
măsură să intercepteze în condiții optime cantitatea radiației luminoase ajunsă la sol.
În perioada de creștere și rodire a pomilor de cireș, coroanele au format rând continuu în direcția
rândului de pomi . Conform datelor prezentate rezultă, că intensitatea luminii în coroana pomilor de cireș
din soiul Kordia este în raport cu intensitatea radiației solare totale și progresează de la ora 900 până la ora
1300 și pe urmă scade, simultan cu diminuarea fluxului de lumină. În zona axului central a coroanei pe
parcursul zilei, în cazul variantei fus zvelt clasic, menționăm că ansamblul vegetativ în partea de est și vest
a rândului de pomi, primesc câte 85,11%, iar în centrul coroanei numai 82,9% din radiația totală de 0,94
cal/cm2*min. În același timp, odată cu mărirea unghiului de incidență a razelor solare se mărește și
29
iluminarea coroanelor, ajungând la 1,01-1,08 cal/cm2*min în partea de est și vest a coroanei.
Figura 2. Regimul de lumină în coroana pomului de soiul Kordia, cal/cm2*min.
(Portaltoiul Gisela 6, forma coroanei fus zvelt clasic, distanta de plantare 4x1 m,
vârsta pomilor 7 ani, iulie 2024)
Ritmul de distribuire a energiei radiației solare în coroana pomilor de cireș, formați după
sistema fus zvelt ameliorat, a fost asemănător cu cea a pomilor cu coroana fus zvelt clasic, dar
nivelul de iluminare a coroanei fus zvelt ameliorat a fost mai înalt. Astfel, în zona axului, coroana
pomilor în formă de fus clasic, centrul coroanei primește 0,78 cal/cm2*min, pe când coroana fus
ameliorat poate asimila 0,85 cal/cm2*min. Aceeași tendință se manifestă și în zona de împreunare a
coroanelor.
Menționăm, că livezile intensive de cireș, unde pomii sunt conduși în formă de fus zvelt și
formează coroane continue pe direcția rândului de la sud la nord, cu lățimea la bază de cca 200 cm, partea
de est și de vest a coroanei primesc o cantitate suficientă de energie solară. Pomii de cireș, altoiți pe Gisela
6, formați după sistema fus zvelt clasic, cu orientarea rândurilor în sensul nord-sud, pe parcursul zilei,
partea de est a rândului de pomi primește 81,9-85,1%, centrul coroanei – 79,7-82,9% și partea de vest –
85,1% din radiația totală, iar pomii cu coroana fus zvelt ameliorat primesc o cantitate mai mare de energie
solară, respectiv 89,2-92,4% partea de est, 79,5-91,2% centrul coroanei și 91,2-92,4% partea de vest.
Cercetările în acest domeniu (Balan, 2009, 2010). au confirmat că, procesul de fotosinteză, la pomi are
loc la nivel optim când intensitatea luminii, la nivelul frunzelor, este de 0,7-0,8 cal/cm2*min, intensitatea
fotosintezei scade cu 30-50%, când luminozitatea scade la 0,3- 0,4 cal/cm2*min, iar intensitatea luminii de
0,2 cal/cm2*min este critică în procesele fotosintetice, pentru obținerea unor recolte durabile.
Nivelul de pătrundere a radiației solare prin coroana pomilor de cireș din soiul Kordia, altoit pe
Gisela 6, în perioada de creștere și fructificare, nu a fost influențat semnificativ de sistema de formare și
tăiere a coroanei, dar este tendința de pătrundere mai multă lumină sub coroana fus zvelt ameliorat.
Așadar, în cazul formei de coroană fus zvelt clasic, la ora 900 sub coroana pomilor a ajuns 0,29
cal/cm2*min, sau 40,28% din radiația totală, iar în varianta fus zvelt ameliorat sub coroană a pătruns 0,37
cal/cm2*min, sau 51,38% din lumina totală. S-a confirmat, că pentru a obține recolte mari de fructe
calitative este necesar ca toate părțile coroanei să primească nu mai puțin de 25-30% din energia
solară (Jackson, 1980; Balan, 1997), cu intensitatea de cel puțin 0,2 cal/cm2*min (Cimpoieș Gh.,
2000).
Odată cu mărirea unghiului de incidență a razelor solare asupra pomilor cantitatea de radiație
solară înregistrată pe umbra proiectată de coroana pomului crește. Astfel, penetrarea luminii solare prin
30
ansamblul vegetativ al coroanei la ora 1100 constituie 0,37 cal/cm2*min în varianta clasică (V1) și 0,41
cal/cm2*min în varianta ameliorată (V2) sau 37-42,36% din radiația solară totală, care revine coroanei. La
amiază (ora 1300), pe umbra proiecției coroană pătrunde de la 0,27 cal/cm2*min, în V1, până la 0,32
cal/cm2*min, în V2, sau respectiv 21,77% și 26,89% din intensitatea radiației incidente.
Tabelul 1
Regimul de lumină în coroana pomului de soiul Kordia, cal/cm2*min (Portaltoiul Gisela 6,
forma coroanei fus zvelt ameliorat, distanta de plantare 4x1 m, vârsta pomilor 7 ani, iulie 2024)
Timpul Zona de împreunare a
Radiația solară Zona axului
determi coroanelor
nării, sub partea centrul partea de partea centrul partea
totală
ora coroană de est coroanei vest de est coroanei de vest
9.00 0,72 0,37 0,69 0,71 0,60 0,70 0,60 0,64
11.00 0,97 0,41 0,84 0,90 0,90 0,94 0,83 0,91
13.00 1,19 0,34 1,03 0,94 1,05 1,08 0,85 1,04
15.00 0,97 0,33 0,84 0,90 0,87 0,85 0,73 0,90
17.00 0,81 0,38 0,74 0,81 0,83 0,75 0,69 0,80
Media 0,93 0,37 0,83 0,85 0,85 0,86 0,74 0,86
Așadar, coroana pomului de soiul Kordia recepționează mai multă energie solară, când
soarele se află în zenit (ora 1300), în raport cu orele de dimineață (ora 900-1100). După amiază (ora
1500-1700), intensitatea energiei solare ajunsă la sol prin coroana pomilor constituie 0,35-0,38
cal/cm2*min, sau 36,08-46,91% din energia totală. Menționăm, că suprafața acoperită de umbra coroanei
este mai mare dimineața și seara, dar este mai accentuată în orele de zenit a soarelui.
Concluzii
Distribuția radiației solare în coroana pomilor de cireș din soiul Kordia, altoit pe Gisela 6, este
condiționată de intensitatea luminii și de sistema de formare a coroanei și treptat progresează de la ora 900
până la 1300, pe urmă scade, concomitent cu diminuarea iluminării. Coroana pomilor de cireș, altoiți pe
Gisela 6, plantați la distanța de 4x1 m, conduși după forma de coroană fus zvelt, cu orientarea rândurilor
în sensul nord-sud, pe parcursul zilei, partea de est a coroanei primește 81,9-92,4%, centrul coroanei –
79,7-91,2% și partea de vest – 85,1-92,4% din intensitatea radiației totale.
Zona de 90-100 cm liberă de ramificații, pe axul coroanei fus zvelt ameliorat, favorizează
penetrarea luminii în zona ramurilor de semischelet la baza coroanei, depunerea mugurilor de rod și
obținerea fructelor de calitate superioară. Practic, obținem coroane formate dintr-un ax vertical bine
dezvoltat garnisit cu un singur nivel de ramuri de semischelet și ramuri de rod, bine iluminate și
aerisite, care descresc ca lungime de la bază spre vârful pomului.
Notă. Acest studiu a fost susținut de Universitatea Tehnică a Moldovei prin subprogramul
instituțional „Centrul de cercetare şi extensiune pentru agricultură, biodiversitate şi dezvoltare
rurală”.
Referințe bibliografice
1. Asanică, A. Cireșul în plantațiile moderne. București: Cireș, 2012, 151p. ISBN 978-973-40-
0957-2.
2. Babuc, V. Pomicultura. Chişinău, 2012. 662 p. ISBN 978-9975-53-067-5.
3. Balan, V. Formarea coroanei după sistema „Fus subţire” în plantaţiile intensive de cireş. În:
Pomicultura, viticultura şi vinificaţia: Publicaţie șt.-practică, analitică şi de informaţie. 2015,
nr. 1(55), pp. 20-23. ISSN 1857-3142.
31
4. Balan, V. Lumina ca factor de producţie în pomicultură. În: Lucrări ştiinţifice. UASM. 2010,
vol. 24(1): Horticultură, viticultură şi vinificaţie, silvicultură şi grădini publice, protecţia
plantelor, pp. 13-19. ISBN 978-9975-64-191-3. 0,35
5. Balan, V. Sisteme de cultură în pomicultură. Randamentul producţiei de fructe. În: Akademos.
2009, nr. 4(15), pp. 82-89. ISSN 1857-0461. 0,75 c.a.
6. Balan, V., Ivanov, I. The effect of the cherry crown formation to strengthen the harvest trees,
the productivity and the fruits quality in the super intensive system. In: Analele Universității din
Craiova. Seria Biologie, Horticultură, Tehnologia Prelucrării produselor Agricole. Ingineria
Mediului. 2016, vol. XXI (LVII), pp. 15-20. ISSN 1453-1275.
7. Balan, V., Șarban, V., Ivanov, I. Optimizarea conceptului de conducere și tăiere a plantațiilor de
cireș prin ameliorarea relației intre creștere și fructificare. În: Revistă de Știinţă, Inovare,
Cultură şi Artă, Nr. 2 (65) 2022, pp 99-108. ISSN 1857-0461, E-SSN 2587-3687. DOI:
https://doi.org/10.52673/18570461.22.2-65.09
8. Balan, V. Sporirea productivității mărului în baza ameliorării structurii plantației și a
tăierii pomilor: autoref. tz. doct. habilitat în șt. agricole. Chișinău, 1997. 31 p.
9. Cimpoieş, Gh. Conducerea şi tăierea pomilor. Chişinău: Ştiinţa, 2000. 273 p. ISBN 9975-67-
148-9.
10. Cimpoieş, Gh. Pomicultura specială. Chişinău: Print Caro, 2018. 558 p. ISBN 978-9975-56-
572-1.
11. Cimpoieş, Gh. Soiuri de pomi. Chişinău: Print Caro, 2020. 332 p. ISBN 978-9975-56-727-5.
12. Jackson, J. E. Theory of light interception by orchard and a modeling approach to optimizing
orchard design. In: Acta Horticulturae. 1980, vol. 114, pp. 69-79. ISSN 0567-7572.
13. Long, Lynn E., Long, Marlene, Peşteanu, A, Gudumac, E. Producerea cireșelor. Manual
tehnologic. Chişinău, 2014, pp. 119-126.
14. Masseron, A., Dalle, E., Hutin, C. Perspectives de nouveua aux systemes de conduite du verger.
Pt.2. Leogramme In: Infos CTIFL. 1990, t. 60, pp. 31-39. ISSN 0758-5373.
15. Simon, G., Hrotkц, K., Magyar, L. Fruit quality of sweet cherry cultivars grafted on four
different rootstocks. Int. Journal of Hort. Sei., 2004, pp. 59-62.
16. Лукьянов, В. М., Денисов, А. М. Методика определения светового режима в кронах
плодовых деревьев. В: Сельскохозяйственная биология. 1968, т. 3, № 4, с. 582-584. ISSN
0131-6397.
32
UDC: 582.28:633.853.74 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.05
IDENTIFICAREA MOLECULARĂ A SPECIILOR DE FUSARIUM ÎN
SEMINȚE DE SUSAN (SESAMUM INDICUM L.)
Belousova Galina*, https://orcid.org/0000-0002-9977-1248
Mogîlda Anatolii, https://orcid.org/0000-0001-9159-6038
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, Universitatea de Stat din Moldova,
Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The research focused on the identification of pathogenic fungi of the genus
Fusarium in sesame seeds. To evaluate the spectrum of pathogens in seeds, molecular analysis
based on nested-PCR was performed. Twelve samples of DNA extracted from sesame seeds
obtained under field conditions were analyzed. The analysis revealed the presence of Fusarium spp.
in 11 DNA samples tested. Discrimination analysis of 4 pathogen species was performed: F.
culmorum, F. equiseti, F. nivali, F. avenaceum. The species F. culmorum and F. équiseti were
identified in six samples. The pathogenic fungi F. nivali and F. avenaceum were not identified in the
analyzed samples.
Keywords: Fusarium spp., nested polymerase chain reaction, F. сulmorum, F. equiseti.
Introducere
Susan (lat. Sesamum) – genul de plante ierboase cu înalțimea de pînă la 2 metri, care aparțin
familiei de plante angiosperme Pedaliaceae. Genul Sesamum L. unește 30 de specii de plante
răspândite prin toată lumea care aparțin culturilor monocotiledonate foarte vechi și au fost cultivate
cu mult timp înaintea erei noastre (1). Sesamum indicum (2n=26) este specia cea mai des cultivată
din genul respectiv (Morris et al., 2021). Pe parcursul a mai multor secole semințele de susan erau
componenta inalienabilă a medicinei tradiționale și a bucatelor. Uleiul de susan se caracterizează
prin valoarea nutritivă înaltă și se utilizează în diferite domenii (2). Infecția fitopatogenă a
susanului depinde de zona de cultivare, de condițiile meteorologice din anii de cultivare, de
genotipul soiului sau al probei. Cultura de susan este afectată de mulți agenți patogeni, majoritatea
fiind transmiși prin semințe, provocând alterări cantitative și calitative în materialul semințelor.
Plantele obținute din semințe infectate cu agenți patogeni fungici nu numai că pot fi bolnave, ci pot
servi și ca focare de infecție secundară. Ele devin purtători de boli, răspândindu-le în noi zone de
creștere. Fuzarioza este o boală fungică distructivă care afectează cultura în diferite stadii de
dezvoltare, în funcție de care duce fie la moarte, fie la scăderea randamentului roadei (3). A fost
studiată infectarea a douăsprezece soiuri de semințe de susan din recolta 2022 cu fitopatogeni
Fusarium spp. S-au efectuat experimente pentru a stabili tipul de agenți patogeni din genul
Fusarium. Următoarele specii patogene au fost identificate prin nested-PCR : F. equiseti, F.
culmorum, F. nivale, F. avenaceum.
Materiale și metode
Scopul lucrării a constat în identificarea agenților patogeni fungici în semințele de susan
(Sesamum indicum L.) din douăsprezece probe: 1. Oro 9/7, 2. Dulce, 3. Cadet, 4. Delco, 5.VN 11
MC 1, 6. VN 11 MC 889, 7. K-1257, 8. Cubaneț 93, 9. Margo Tall, 10. Djerelo, 11. Zaltsadovzri,
12. Oro Shot. Folosind abordări moleculare, agenții patogeni Fusarium spp. au fost identificați. În
studiul s-au folosit semințe de susan din cadrul Institutului de Genetică, Fiziologie, Protecția
Plantelor al USM, recolta 2022. Pentru experiment au fost prelevate semințe sănătoase vizual, fără
semne evidente de infecție. Pentru fiecare probă s-au cântărit 400 mg de semințe de plante de câmp
33
și s-a izolat ADN-ul utilizând tampon SDS (dodecil sulfat de sodiu) de 5%. Probele de ADN au fost
testate folosind metoda moleculară nested-PCR cu primeri caracteristici pentru genul și speciile de
agenți patogeni fungici. Produșii de amplificare au fost separați prin electroforeză în gel de agaroză,
colorați cu bromură de etidiu și fotografiați sub lumină UV. Temperatura de reasociere pentru toți
primerii din prima rundă a fost de 61°C, în a doua de 60°C. Metoda nested-PCR a contribuit la
specificitatea și acuratețea studiului nostru. Pentru a atinge obiectivul propus, patogenii Fusarium
spp. au fost determinați prin nested-PCR pe ADN de susan cu primeri complementari secvențelor:
gena beta-tubulinei, gena F.equiseti - poliketide sintază (PKS13); F.avenaceum - gena factorului de
alungire- translație finale 1-alfa; F.nivale – gena subunității ARN polimerazei II (RPB2), F.
culmorum - gena factorului de alungire-translație 1-alfa din bănca de nucleotide NCBI. Condițiile
de amplificare și designul primerului sunt prezentate în tabel (Tabelul 1).
Tabelul 1
Secvențele nucleotidice a primerilor ADN pentru detecția fitopatogenilor și condițiile pentru
amplificarea nested PCR
Denumirea Nr. Runda/ Secvența 5’-3’ Nr.
patogenului primerului Primer ciclurilor
PCR
1/fc fr. TCAGACCGGTCAGTGCGTAA
1 32
1/fc rev. CCATCATGTTCTTGGGGTCGAA
Fusarium spp. 2/fc fr. AGCTGTCCAACCCCTCTTACG
2 30
2/fc rev. CAGCGCGGAAAGAGTGAGC
1/fqeq fr. GTCATCAACCCCGCCATACG
3 33
1/fqeq rev. TCGAGGAAAATGGAAACCAACCT
F. equiseti 2/fqeq fr. GCCATACGTGGTGGGGTTAAT
4 34
2/fqeq rev. ATCGAGGAAAATGGAAACCAACCT
1/fcute fr. CATCCCAACCCCGCCGATA
5 35
1/fcute rev. CGCGCCTAGGGAATGGTTTG
F. culmorum 2/fcute fr. CGATACATGGCGGGGTAGTTT
6 34
2/fcute rev. ATGAGCCCCACCAGAAAAATTACG
Rezultate și discuții
Pentru a detecta Fusarium spp., a fost efectuată analiza nested-PCR pe douăsprezece mostre
de semințe de susan din recolta anului 2022. Designul primerului pentru cele două runde de PCR
este prezentat în Tabelul 1. Pentru prima rundă a fost utilizată perechea de primeri numărul unu, iar
pentru a doua rundă a fost folosită perechea de primeri numărul doi. Rezultatele migrării
ampliconilor obținuți în urma nested-PCR sunt prezentate în Fig. 1.
Figura 1. Electroferograma produselor nested-PCR cu primeri specifici pentru Fusarium spp.
pe ADN-ul frunzelor de susan ale soiurilor: 1. Oro 9/7, 2. Dulce, 3. Cadet, 4. Delco, 5.VN 11 MC 1, 6. VN
11 MC 889, 7. K-1257, 8. Cubaneț 93, 9. Margo Tall, 10. Djerelo, 11. Zaltsadovzri, 12. Oro Shot, Н2О -
control, Ladder - marker ADN 1kb. Banda de 204 bp în 11 eșantioane.
În electroferogramă, banda de 204 bp (față de markerul de 1 kb) corespunde mărimii
așteptate a ampliconului pentru agenții patogeni Fusarium detectați folosind perechile de primeri
34
corespunzătoare din a doua rundă. Agenții patogeni Fusarium au fost detectați în 11 probe de ADN
de susan examinate.
Fusarium equiseti a fost identificat folosind primeri din Tabelul 1 sub numărul 3 pentru
prima rundă de PCR și sub numărul 4 pentru a doua rundă. Rezultatele celei de-a doua runde de
PCR sunt prezentate în Fig. 2.
Figura 2. Electroferograma produselor nested-PCR cu primeri specifici pentru Fusarium
equiseti pe baza ADN-ul din semințele de susan ale soiurilor 1. Cadet, 2. Delco, 3. VN 11 MC 889, 4. K-
1257, 5. Cubaneț 93, 6. Margo Tall, 7. Djerelo, 8. Zaltsadovzri, 9. Oro Shot. Н2О-control, M- Marker 1kb
ADN Ladder. Lungimea produsului de amplificare 138 p. b.
Pe electroferograma s-au evidențiat benzi de 138 bp pentru 5 probe. Mărimea ampliconului
corespunde mărimii pentru perechea de primeri din a doua rundă utilizată în nested-PCR.
Fusarium culmorum a fost detectat cu primerii numărul 5 pentru prima rundă și numărul 6
pentru a doua rundă. Produsele de amplificare sunt prezentate în Fig. 3.
Figura 3. Electroferograma produselor nested-PCR cu primeri specifici pentru Fusarium
culmorum pe baza ADN-ul din semințele de susan ale soiurilor: 1. Oro 9/7, 2. Dulce, 3. Cadet, 4. Delco,
5. VN 11 MC 889, 6. K-1257, 7. Cubaneț 93, 8. Margo Tall, 9. Djerelo, 10. Zaltsadovzri, 11. Oro Shot. Н2О-
control, M- Marker 1kb ADN Ladder. Lungimea produsului de amplificare 263 p.b.
Fusarium culmorum a fost detectat în 4 din cele 11 probe de ADN din semințe de susan
examinate. O bandă de 263 bp a fost observată pe electroferogramă. Ampliconul corespundea celui
calculat pentru perechea de primeri din a doua rundă.
Concluzii
Studiul molecular al ADN-ului semințelor de susan folosind nested-PCR cu utilizarea
primerilor corespunzători pentru genul Fusarium și pentru speciile de agenți patogeni F. equiseti, F.
culmorum, F. nivali, F. avenaceum ne-a permis să identificăm infecția semințelor cu fitopatogeni.
Din cele 12 probe examinate, agenții patogeni Fusarium au fost identificați în 11 probe. F. equiseti a
fost detectat în 5 probe.: Cadet, VN 11 MC 889, Cubaneț 93, Djerelo, Zaltsadovzri.
Fusarium culmorum a fost identificat în 4 probe: Cadet, Delco, Cubaneț 93, Zaltsadovzri.
Mostrele Cadet, Cubaneț 93, Zaltsadovzri au fost infectate concomitent cu două specii de Fusarium.
Pentru acestea s-a stabilit infecție dublă cu F. culmorum și F. equiseti.
Din cele 11 probe afectate de agenți patogeni Fusarium, apartenența la specii a fost stabilită
pentru 6 probe. În lucrare, a fost efectuat un studiu pentru a determina încă 2 specii de agenți
patogeni: F. nivali, F. avenaceum. Fitopatogenii F. nivali, F. avenaceum nu au fost identificați.
35
Cererea de pe piață pentru semințe și produse din semințe de susan din lume este în continuă
creștere. Produsele procesate trebuie să fie sigure pentru sănătatea umană. Abordarea moleculară a
studiului contaminării semințelor cu agenți patogeni permite identificarea precisă a agentului
patogen, ceea ce va contribui la utilizarea în siguranță a semințelor în scopuri alimentare, medicale
și la prevenirea răspândirii semințelor contaminate în industria agricolă.
Notă: Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliogrfaice
1. Bedigian D., History and lore of sesame in Southwest Asia. In: Econ Bot., 2004, 58(3), 329–
353.
2. Pusadkar P.P., Kokiladevi E., Bonde S.V., and NR Mohite. Sesame (sesamum indicum l.)
Importance and its high quality seed oil. A review. In: Trends in Biosciences, 2016, 8 (15),
3900-3906.
3. Brian Gagosh Nayyar, Steve Woodward, Luis A.J. Mur, Abida Akram, Muhammad Arshad,
S.M. Saqlan Naqvi Shaista Akhunda. Identification and pathogenicity of Fusarium species
associated with sesame (Sesamum indicum L.) seeds from the Punjab, Pakistan. In:
Physiological and Molecular Plant Pathology, 2018, 102, 128-135.
36
UDC: 632.112:633.34 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.06
ACTIVITATEA RESPIRATORIE ÎN NODOZITĂȚILE UNOR SOIURI DE
SOIA (Glycine max (L.) Merrill.) PE FONDAL DE DEFICIT HIDRIC
Bîrsan Ana1, *, https://orcid.org/0000-0003-1696-080X
Iacubuță Maria2, Guțu Costel2, https://orcid.org/0009-0005-2606-6002
1
Universitatea de Stat din Moldova, 2IP Centrul Național de Cercetare și Producere a
Semințelor, sectorul „Selecția”, Repubica Modova
*e-mail: [email protected]
Rezumat. Activitatea respiratorie a nodozităților și parametrii cantitativi de importanță
fiziologică a unor soiuri de soia (numărul, biomasa proaspătă și uscată, conținutul de apă) au fost
determinați la opt soiuri autohtone de Glycine max. S-a stabilit că menținerea activității respiratorii
a rizobacteriilor din nodozități în condiții de deshidratare corelează pozitiv cu conținutul mai înalt
de apă în celulele nodozităților, în timp ce intensitatea respirației în noduli depinde de activitatea
rizobacteriilor și variază semnificativ și distinct la genotipurile cu productivitate și rezistență
diferită la stresul hidric.
Cuvinte cheie: soia, nodozități, activitate respiratorie, senzori CO2 și O2 .
RESPIRATORY ACTIVITY IN NODULS OF SOME SOYBEAN VARIETIES (Glycine
max (L.) Merrill.) UNDER CONDITIONS OF HYDRIC DEFICIT
Summary. Respiratory activity of the nodules and quantitative parameters of physiological
importance of some soybean varieties (number, fresh and dry biomass, water content) were
determined in eight indigenous Glycine max varieties. It was established that the maintenance of
respiratory activity of rhizobacteria in nodules under dehydration conditions positively correlates
with higher water content in nodule cells, while the intensity of respiration in nodules depends on
the activity of rhizobacteria and varies significantly and distinctly in genotypes with different
productivity and resistance to water stress.
Keywords: soybean, noduls, respiratory activity, CO2 and O2 sensors.
Introducere
Soia se numără printre primele zece dintre cele mai cultivate culturi agricole, având un rol
relevant în securitatea alimentară globală [7]. Interesul sporit față de soia și expansiunea
suprafețelor cultivate se datorează nu numai conținutului înalt de proteine și lipide, acesta derivă și
din valoarea nutrițională a componenților din semințe/din masa vegetală, dar și din importanța
agronomică și ecologică pe care o are această cultură agricolă în sechestrarea carbonului și azotului
[15]. Studii atestă că randamentul soiei poate fi redus semnificativ în cazul expunerii la stres termic,
stres hidric sau combinarea ambelor stresuri [19], soia fiind o cultură sensibilă la condițiile de
cultivare [11]. Se raportează că deficitul de apă în sol limitează extinderea suprafețelor acestei
culturi în centrul și sudul Europei [8]. Totuși, condițiile naturale de sol și climă, regimurile de
căldură și lumină preponderent din zonele de centru şi de nord ale Republicii Moldovei sunt
favorabile pentru cultivarea soiei [10]. Datele statistice arată că în Republica Moldova, producţia
agricolă de soia atinge 38 mii tone în gospodăriile de toate categoriile, recolta anului 2023 față de
anul 2022 caracterizându-se prin majorarea semnificativă a volumului cu 17,4%. Aceasta impune
intensificarea eforturilor în identificarea și implementarea unor abordări noi, cu eficiență dovedită
pentru îmbunătățirea și majorarea producției de soia.
37
Se știe că eficiența sistemului simbiotic depinde de o serie de factori interni (genotipul plantei,
diversitatea speciilor și activitatea microorganismelor fixatoare de azot etc.) și externi (proprietățile
solului, cantitatea de apă, condițiile de temperatură), iar schimbarea caracteristicilor oricăruia dintre
acești factori duce la modificări substanțiale în metabolismul azotului, modulând caracteristicele
agrocenozelor [16, 18, 20]. Pentru a face față carențelor nutritive și altor efecte adverse determinate
de acțiunea directă sau indirectă a factorilor de mediu, leguminoasele formează asociații mutualiste
cu rizobacteriile, care prin mecanisme complexe ce implică diverse procese fiziologo-biochimice și
genetico-moleculare promovează creșterea plantelor [2, 5, 12]. Din aceste considerente, relația
simbiotică dintre plante și bacteriile din sol, ce include genurile Rhizobium, Bradyrhizobium,
Mesorhizobium, Sinorhizobium) [14] pe larg este exploatată nu numai pentru a mări productivitatea
plantelor, dar și pentru a spori toleranța acestora la secetă, simbioza Rhizobium – leguminoase fiind
cunoscută ca un sistem important în practicarea agriculturii ecologice durabile [11].
Este binecunoscut faptul că în cazul insuficienței de apă, sistemele biologice își pot schimba
metabolismul [13], principalele mecanisme de rezistență implicând strategii de evitare și toleranță la
stres, însă, în pofida importanței majore a acestei culturi agricole, mecanismele care guvernează
alocarea carbonului și azotului în sistemul simbiotic și mecanismele de toleranță a soiei la secetă
sunt în mare măsură necunoscute. În acest context, pentru a optimiza procesul de selecție, de rand
cu abordările clasice, este necesară o înțelegere mai profundă a interacțiunilor ce se realizează la
nivel metabolic [6], iar accentul ar trebui să se pună pe aplicarea tehnologiilor moderne, neinvazive,
utile în investigarea proceselor biologice din organisme în raport cu relațiile de mediu.
Reieșind din cele menționate, scopul prezentei lucrări a constat în investigarea
metabolismului gazos, rezultat din activitatea respiratorie a nodozităților în condiții de deshidratare,
la unele soiuri autohtone de soia, cu ajutorul senzorilor.
Materiale și metode
În prezentul studiu au fost incluse opt soiuri autohtone de soia, create de către Institutul de
Cercetări pentru Culturile de Câmp ,,Selecția,,. Cercetările s-au efectuat pe terenurile agricole ale
Centrului Național de Cercetare și Producere a Semințelor, din or. Bălți, în lunile iunie-iulie, anul
2024. În calitate de martor pentru cercetările efectuate a servit soiul Aura, selectat pentru cultură în
baza caracteristicilor de plasticitate, productivitate şi alte caracteristici tehnologice, și solicitat în
cultură de producătorii de soia din Moldova.
Activitatea respiratorie s-a determinat cu ajutorul Tehnologiilor PASCO pentru măsurarea
concentrației de dioxid de carbon și de oxigen (într-un amestec de gaze). Modificările nivelurilor de
gaze în nodulii s-au evaluat cu ajutorul senzorilor wireless de CO₂ gaz de model PS-3208, iar
profilurile de concentrație a oxigenului au fost determinate, folosind senzorul sensibil de O2 gaz, de
model PS-3217. Senzorii utilizați permit achiziția de date experimentale în regim real și în regim
autonom cu stocarea datelor în memoria proprie a senzorului.
Pentru investigații experimentale de emisie CO2 și O2, eșantioanele a câte 50 nodozități
detașate de la rădăcinile plantelor, spălate și uscate cu hârtie de filtru, au fost plasate în interiorul
accesoriului volumetric cu volumul de 1000 ml în care au fost introduși senzorii PASCO, vasul
fiind închis etanș. Vasele au fost plasate la întuneric. Temperatura aerului și a solului a fost
monitorizată cu ajutorul senzorului wireless de temperatură PS-3201 cu sondă din oțel inoxidabil.
Achiziția, prelucrarea, analiza și interpretarea datelor experimentale au fost realizate cu
ajutorul SOFTului SPARKvue. Rata de eșantionare a fost aleasă de 1 Hz pentru diferite soiuri
investigate în procesul de respirație cu afișarea grafică a datelor pentru o durată de 10 min.
Rezultate și discuții
Rizobiile sunt bacterii diazotrofe capabile să infecteze și să formeze, în caz de compatibilitate,
noduli pe rădăcinile plantelor leguminoase gazdă. Formarea nodulilor este o condiție strict necesară
asigurării eficienței catabolismului hidraților de carbon derivați din plante, care furnizează energia
38
necesară reducerii azotului atmospheric [5, 6, 7, 9]. Colonizarea plantelor de către bacteriile
simbionte, formarea și menținerea activității eficiente a nodozităților depinde de o serie de factori,
dintre care cei mai importanți sunt diversitatea, calitatea și cantitatea bacteriilor în sol, chimismul
stabilit între planta-gazdă și bacterii, caracteristicile fizice și chimice ale solului, dar și condițiile
climatice, temperatura și umiditatea fiind factori limitatori ce pot afecta formarea și funcționarea
nodozităților în interacțiunea mutualistă [8]. S-a atestat că lipsa de carbon organic și de azot în
rizosferă favorizează înființarea de populații endofite de rizobii simbiotice în nodulii rădăcinilor
plantelor gazdă. Totodată, s-a demonstrat că temperatura ridicată și deficitul hidric sunt cauze
majore ale eșecului nodulării, afectând toate etapele de stabilire a simbiozei și limitând creșterea și
supraviețuirea rizobiilor în sol [4]. Actualmente, o bună parte a cercetărilor privind asociațiile
simbiotice rizobii-leguminoase s-au axat pe procesele de nodulare, relativ mai puțină atenție a fost
acordată aspectelor metabolismului acestora în condiții de deficit hidric.
Cercetările noastre tind să elucideze unele aspecte ale metabolismului gazos în condiții de
stress abiotic și a fost realizat în a doua decadă a lunii iulie, perioada verii în care cu ajutorul
senzorilor de temperatură, am atestat temperaturi extremale ale aerului de 43,4°C și de 37,8°C în
stratul superior al solului. În condiții de câmp, s-a constatat că, fără administrarea preliminară a
rizobacteriilor, toate plantele colectate randomizat, de pe diferite parcele, aveau formate pe rădăcini
un număr mare de nodozități, printre acestea fiind observați atât noduli funcționali, cât și
nefuncționali. Soiurile Enigma, Deia, Igorina, Albiflora au dezvoltat nodozități, în special, pe
rădăcina principală, iar cultivarele Moldovița, Viorela și Flamura, atât pe rădăcina principală, cât și
pe rădăcinile laterale, numărul de nodozități per plantă variind semnificativ în funcție de genotip.
Numărul cel mai mic de nodozități/plantă a fost în jur de zece, însă la majoritatea plantelor s-au
depistat în medie 20-30, iar unele soiuri au depășit numărul de 50 noduli/plantă. Comparativ cu
martorul, un număr mai mare de nodozități s-a atestat la soiul Moldovița. De menționat totuși, că la
acest soi, nodozitățile au avut cele mai mici dimensiuni. După indicele cercetat, soiurile Viorela și
Albiflora s-au poziționat inferior, însă aproape de valorile soiului martor - Aura, iar cultivarele
Flamura, Igorina și Enigma au dezvoltat un număr mai mic de nodozități, acestea fiind de
dimensiuni mari. De menționat că, în condițiile climaterice ale verii anului 2024, la etapa de
înflorire completă, numărul de nodozități a fost aproximativ de două ori mai mic comparativ cu
martorul la soiurile Deia, Enigma și Igorina (Tab. 1).
Tabelul 1
Analiza parametrilor cantitativi de importanță fiziologică a nodozităților unor soiuri de soia
Număr de Biomasa proaspătă (g) Biomasa uscată (g) Conținutul de apă (g) / g
nodozități / m.p.
SOI 50 nodozități sumară / 50 nodozități sumară/ 50 nodozități Total
10 plante 10 plante 10 plante
Aura 214 1,2 2,5 0,3625 0,7686 0,6979 0,6925
Deia 109 1,3 1,8 0,3425 0,4814 0,7365 0,7325
Enigma 114 1,8 2,5 0,6025 0,8148 0,6652 0,6740
Viorela 184 0,7 1,7 0,1779 0,4377 0,7458 0,7425
Moldovița 278 0,8 1,4 0,2040 0,3701 0,7450 0,7356
Igorina 127 1,8 2,7 0,5479 0,8179 0,6956 0,6970
Flamura 143 0,8 1,4 0,1553 0,3116 0,8058 0,7774
Albiflora 189 1,0 2,6 0,3127 0,7572 0,6873 0,7087
Biomasa proaspătă a nodozităților a demonstrat valori mai mari la soiurile Igorina (cu cele
mai voluminoase nodozități), urmat de soiul Albiflora, Enigma și Aura. Cele mai mici valori ale
acestui parametru s-au atestat la soiurile Flamura și Moldovița. După cantitatea de biomasa uscată a
39
50 de nodozități, raportată la gram de masă proaspătă, două soiuri au depășit martorul, soiul Enigma
cu 10%, Albiflora - cu 3%, Igorina a arătat valori egale cu martorul, iar biomasa uscată a fost mai
mică față de martor la soiurile: Deia (cu 24%), Moldovița și Viorela (17%), Flamura (37%).
Conținutul de apă în nodozități a constituit circa 70-78%. Conținut sporit de apă s-a atestat la
soiurile Flamura (78%), Viorela și Moldovița (74%), Deia (73%). Soiurile Igorina și Albiflora au
avut un conținut de apă de circa 70 -71%, aproximativ egal cu soiul martor Aura (69%), iar soiul
Enigma s-a caracterizat prin cantitate redusă de apă în nodozități (67%).
Respirația nodulilor este deosebit de importantă pentru activitatea eficientă a sistemului
simbiont, atât prin energia pusa în libertate din oxidarea substanțelor organice, cât și prin produșii
intermediari și finali care se formează în rezultatul acestui proces fiziologic. În sistemul simbiotic,
planta furnizează carbohidrați bacteriilor, care sunt folosiți ca sursă de energie proprie și pentru a
stimula procesul de fixare a N2, în timp ce nodulii asigură plantele cu produșii reduși ai azotului
[14]. Reducerea enzimatică a azotului molecular este realizată de către bacterioizii activ funcționali.
Se știe că, în condiții de secetă, aprovizionarea cu carbon din atmosferă și cu azot din sol este
limitată, astfel procesele anabolice și procesele catabolice, responsabile de furnizarea de energie
pentru realizarea funcțiilor vitale sunt constrânse. Deoarece majoritatea rizobiilor au temperatura
optimă de creștere la 25–30°C, temperatura prea ridicată și prea scăzută în mediul rizosferei
limitează formarea, activitatea, creșterea nodulilor leguminoaselor și competitivitatea rizobiilor,
inhibând considerabil procesul simbiotic [8], în majoritatea cazurilor, microsimbiontul fiind cel mai
afectat. Totuși, în condiții de stres, leguminoasele controlează și restricționează reacțiile de fixare a
N2 pentru a evita epuizarea rezervelor de carbohidrați sintetizați [3, 4].
Pentru a caracteriza activitatea respiratorie a soiurilor autohtone de soia în condiții de
deshidratare, de la fiecare cultivar, un număr de 50 nodozități au fost spălate cu apă din robinet,
uscate cu hârtie de filtru, masa proaspătă fiind determinată prin cântărite.
Nodozitățile au fost introduse în
balonul pentru colectarea gazelor,
care a fost imediat închis etanș.
Modificarea nivelului de dioxid de
carbon s-a determinat cu ajutorul
senzorului de CO2, timp de 10 min,
îndată după prepararea probelor, peste
1 oră, peste 8 ore și peste 30 ore,
nodozitățile fiind supuse deshidratării
la temperatura de 32°C. După cum era
și de așteptat, intensitatea respirației
în nodozități a fost mai mare în
primele ore. Figura 1. Evaluarea emisiei de dioxid de carbon cu
Cea mai intensă emisie de CO2 s-a ajutorul senzorilor de CO2
observat peste 1 oră, la majoritatea
genotipurilor luate în studiu intensitatea respirației fiind superioară martorului (Fig.1). Peste 8 ore
activitatea respiratorie a nodulilor redă un tablou similar primei ore, atestându-se valori
nesemnificativ mai mici (date neprezentate în articol). Cel mai înalt nivel de dioxid de carbon
produs s-a atestat la soiul Enigma, urmat de Deia, Igorina și Flamura, care au depășit martorul de
mai mult de 2 ori, iar cele mai mici valori și inferioare martorului s-au atestat la soiul Moldovița.
În timp, activitatea respiratorie a rizobacteriilor scade. Astfel, după expunerea nodozităților la
deshidratare, peste 30 de ore, la majoritatea genotipurilor emisiile de dioxid de carbon s-au redus
drastic (de aproximativ 2 ori), valorile fiind totuși, superioare martorului (Tab. 2).
40
Tabelul 2
Activitatea respiratorie a nodozităților unor soiuri de soia supuse deshidratării
Cantitatea de CO2 emisă (ppm)
SOI
timp de 10 minute după 1 ore după 30 ore
I II I II I II
Aura 220 183,3 234,0 195,0 102,0 85,0
Deia 486 373,8 564,0 433,8 218,0 167,6
Enigma 318 176,6 946,0 525,5 264,0 146,6
Viorela 228 325,7 286,0 408,5 206,0 294,2
Moldovița 188 235,0 142,0 177,5 206,0 257,5
Igorina 402 223,3 490,0 272,2 182,0 101,1
Flamura 138 172,5 420,0 525,0 174,0 217,5
Albiflora 116 116,0 250,0 250,0 158,0 158,0
I - Cantitatea de CO2 emisă timp de 10 minute raportată la numărul de nodozități
II - Cantitatea de CO2 emisă timp de 10 minute raportată la gram de masă proaspătă
În condiții de deshidratare severă, același număr de nodozități (cincizeci) au produs cantități
diferite de dioxid de carbon, cele mai înalte valori atestându-se la soiurile Enigma (cu aproximativ
2,5 ori mai mari în comparație cu martorul), Deia, Viorela și Moldovița (circa 2 ori). Efluxul de
CO2 raportat la gram de masă proaspătă arată însă, că cea mai intensă activitate respiratorie se
realizează în nodulii soiurilor Viorela, Moldovița și Flamura, cantitatea emisă de CO2 fiind de
aproximativ 3 ori mai mare comparativ cu martorul. De menționat că, soiul Moldovița își menține
activitatea respiratorie înaltă timp de 30 ore, efluxul de gaze fiind în creștere. Aceasta denotă faptul
că în condiții de deshidratare, activitatea respiratorie a rizobacteriilor din nodozitățile acestor soiuri
rămâne mai înaltă comparativ cu celelalte soiuri. Totodată, s-a observant că, deși soiul Enigma a
relatat o activitate respiratorie foarte înaltă în prima oră, efluxul de CO2 s-a redus de circa 5 ori
peste 30 ore.
De menționat faptul că aprecierea concentrației de dioxid de carbon după 30 de ore (timp de
20 min), a demonstrat plafonarea emisiei de CO2 la soiurile Moldovița și Viorela. Acest fenomen,
probabil, este legat de epuizarea mai rapidă a rezervelor nutritive, biomasa nodozităților la aceste
genotipuri fiind mai mică, conținutul existent de apă în nodozități fiind mai mare, dar și de
eliminarea mai rapidă a apei din celule, nodozitățile acestor soiuri fiind la sfarșitul experimentului
zbârcite și aproape uscate (Tab.1). Astfel, activitatea respiratorie a nodozităților este în strânsă
dependență de conținutul de apă din nodozități. La etapa de înflorire completă, în condiții de
deshidratare, activitatea respiratorie a rizobacteriilor din nodozități se menține mai înaltă la soiurile
ce au o cantitate mai mare de apă în celule.
Rizobiile sunt organisme aerobe, având nevoie de oxigen pentru asigurarea metabolismului
energetic propriu. Pe de altă parte, proteinele implicate în fixarea azotului molecular sunt sensibile
la prezența oxigenului [12, 17, 18]. Se știe că, prin controlul strâns al aportului de oxigen și
furnizarea de carbohidrați, ca surse de energie și donatori de electroni pentru fixarea N2,
leguminoasele promovează secreția de amoniac, necesar pentru sinteza proteinelor, aceasta fiind o
caracteristică definitorie a simbiozelor rizobii-leguminoase [2, 13].
Pornind de la această idee, trei genotipuri de Glycine max: Aura, Deia și Enigma au fost luate
în studiu pentru analiza schimbului gazos și determinarea coeficientului respirator (Qr) la etapa de
inițiere a formării păstailor. Coeficientul respirator (Qr = CO2 /O2) depinde de natura chimica a
substratului respirator, respectiv de gradul de oxidare a substratului. În experimentul dat,
41
cuantificarea nivelelor de gaze s-a efectuat în accesorii de sticlă, în care au fost introduși senzorii de
CO2 și de O2, vasele fiind etanșate ermetic. S-a observat că, la etapa inițială a experimentului,
nodozitățile tuturor soiurilor au produs o cantitate mică de CO2. Nodozitățile soiului Deia au avut o
permeabilitate scăzută față de oxigen, iar cea mai mare capacitate de consum a O2 a fost
caracteristică soiului Aura. Totuși, soiul Enigma demonstrează un metabolism gazos mai echilibrat.
Tabelul 3
Activitatea respiratorie a nodozităților unor soiuri de soia cu toleranță diferită la secetă
supuse deshidratării (ppm/g m.p.)
Inițială (peste 10 min) Peste 8 ore
Cantitatea de O2 Cantitatea de CO2 Qr Cantitatea de O2 Cantitatea de CO2 Qr
SOI consumat produs consumat produs
Aura 1730 120 0,069 5116 1093 0,213
Deia 0 115 - 3320 875 0,263
Enigma 818 103 0,126 499 310 0,622
Menționăm că și peste 8 ore de expunere a nodozităților la deshidratare, schimbul gazos a fost
mai intens în nodulii soiului Aura, urmat de soiul Deia și soiul Enigma. Soiul Aura a consumat cu
54% și corespunzător de 10 ori mai mult oxigen comparativ cu soiul Deia și Enigma și a emis mai
mult cu 20% dioxid de carbon comparativ cu soiul Deia, emisiile de CO2 fiind de 3 ori mai sporite
la acest soi, decât la cultivarul Enigma. Similar etapei inițiale, coeficientul respirator a fost mai înalt
în nodozitățile soiului Enigma.
Concluzii
Menținerea activității respiratorii a rizobacteriilor din nodozități în condiții de deshidratare
interferează pozitiv cu conținutul mai înalt de apă în celule, în timp ce intensitatea respirației în
noduli depinde de activitatea rizobacteriilor.
Senzorii de CO2 ți O2 reprezintă instrumente eficiente în cuantificarea nivelului de gaze și
evaluarea intensității metabolismului gazos, nu numai în nodozități, dar și în alte organe ale
plantelor.
Pentru elucidarea rolului nodozităților în rezistența leguminoaselor la secetă este necesară
corelarea parametrilor cercetați cu parametrii de productivitate a soiurilor.
Referințe bibliografice
1. Chien, V.H., Dung, T.L., Abdelrahman, M. et al. Comparative transcriptome analysis of
respiration-related genes in nodules of phosphate-deficient soybean (Glycine max cv. Williams
82). In: Plant Stress. Vol. 11. 2024, 100368.
2. Contador, C.A., Lo, S.K., Chan, S.H.J., Lam, H.M. Metabolic analyses of nitrogen fixation in the
soybean microsymbiont sinorhizobium fredii using constraint-based modeling. mSystems. 2020.
18;5(1):e00516-19. doi: 10.1128/mSystems.00516-19. PMID: 32071157; PMCID:
PMC7029217.
3. Gálvez, S., Hirsch, A.M., Wycoff, K.L. et al. Oxygen regulation of a nodule-located carbonic
anhydrase in alfalfa. Plant Physiol. 2000. 124(3):1059-68.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2667064X24000228.
4. Hungria, M., Vargas, M.A.T. Environmental factors affecting N2 fixation in grain legumes in the
tropics, with an emphasis on Brazil. Vol. 65, Issues 2–3, 2000. pp. 151-164.
5. Keyser, H., Li, F. Potential for increasing biological nitrogen fixation in soybean. In: Plant and
Soil. 1992. pp 119-135.
42
6. Khan, A., Khan, V., Pandey, K., et al. Thermo-Priming Mediated Cellular Networks for Abiotic
Stress Management in Plants. In: Front Plant Sci. 2022;13:866409. doi:
10.3389/fpls.2022.866409.
7. Ku, Y-S., Au-Yeung, W-K., Yung, Y-L., et al. Drought Stress and Tolerance in Soybean. In: J.
Board (Ed.), A Comprehensive Survey of International Soybean Research InTech. Chapter 10.
pp. 209-237.
8. Li, R., Chen, H., Yang, Z., Yuan, S., Zhou, X. Research status of soybean symbiosis nitrogen
fixation. Oil Crop Science. Vol 5, Issue 1, March 2020, Pages 6-10.
9. Lindström,K., Mousavi, S.A. Effectiveness of nitrogen fixation in rhizobia First published: 2019
https://doi.org/10.1111/1751-7915.13517.
10. Manual al bunelor practici de cultivare a soiei în Republica Moldova. Ediția a II-a (revăzută şi
completată) Chişinău. 2020. 53 p.
11. Ochieno, D.M., Karoney, E.M., Muge, E.K. et al. Rhizobium-Linked Nutritional and
Phytochemical Changes Under Multitrophic Functional Contexts in Sustainable Food Systems
Front. Sustain. Food Syst., 11 January 2021 Sec. Crop Biology and Sustainability Volume 4 –
2020.
12. Rutten, P.J., Steel, H., Hood, G.A. et al. Multiple sensors provide spatiotemporal oxygen
regulation of gene expression in a Rhizobium-legume symbiosis. In: PLoS Genet. 2021 Feb
4;17(2):e1009099.
13. Schulte, C.C.M., Borah, K., Wheatley, R.M. et al. Metabolic control of nitrogen fixation in
rhizobium-legume symbioses. In: Sci Adv. 2021. 7(31):eabh2433.
14. Schwember, A. R., Schulze, J., Del Pozo, A., Cabeza, R. A. Regulation of Symbiotic Nitrogen
Fixation in Legume Root Nodules. In: Plants. 2019.. 8(9): 333. doi: 10.3390/plants8090333.
15. Sulieman, S., Ha, C.V., L, D.T. et al. Comparative transcriptome analysis of respiration-related
genes in nodules of phosphate-deficient soybean (Glycine max cv. Williams 82). In: Plant
stress. 2024.11. 100368.
16. Takashi, S., Yoshihiro, K., Noritoshi F. et al. Effect of soil physical properties on soybean
nodulation and N2 fixation at the early growth stage in heavy soil field in Hachirougata Polder,
Japan. In: Soil Science and Plant Nutrition. 2003. 49:5, 695-702, DOI:
10.1080/00380768.2003.10410327.
17. Takuji, O., Kikuo, K. Characteristics of nitrate respiration of isolated soybean bacteroids. In:
Soil Science and Plant Nutrition. 1987. 33:1, 69-78, DOI: 10.1080/00380768.1987.10557553.
18. Testen, A.L., Rotondo, F., Mills, M.P., Horvat, M.M., Miller, S.A. Evaluation of agricultural
byproducts and cover crops as anaerobic soil disinfestation carbon sources for managing a
soilborne disease complex in high tunnel tomatoes. In: Frontiers in Sustainable Food Systems.
5. 2021. Article 645197.
19. Vogel, J., Liu, W., Olhoft, P. et al. Soybean yield formation physiology – a foundation for
precision breeding based improvement. In: Front. Plant Sci. 2021.
20. Zhong, Y., Tian, J., Li, X., Liao, H. Cooperative interactions between nitrogen fixation and
phosphorus nutrition in legumes. In: New Phytologists. 2023, vol. 237, Issue 3, pp. 734-745.
43
UDC: 632.11:634.71 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.07
POTENȚIALUL PRODUCTIV AL MURULUI ÎN SISTEM ECOLOGIC
Caterenciuc Cristina, https://orcid.org/0000-0003-3352-1841
IP Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare,
Chișinău, Republica Moldova
e-mail: [email protected]
Rezumat. Lucrarea incude rezultatele cercetărilor științifice efectuate în perioada anilor
2020 – 2023 la cultura murului, orientată spre studierea influenței fuctuațiilor climei. bazate pe
cercetărie şi observațiile efectuate asupra parcurgerii fazelor fenologice şi durata acestora, care este
în corelaţie directă cu evoluţia şi intensitatea factorilor ecologici. Cercetările au fost desfășurate în
zona de centru și de sud a Republicii Moldova. Materialul biologic utilizat a fost reprezentat de
cinci soiuri de mur: Darrow, Arapaho, Thornfree, Smoothstem și Triple Crown. În urma cercetărilor
efectuate privind parcurgerea fenofazelor pe parcursul perioadei de studiu a soiurilor de mur, s-a
stabilit că: desfacerea mugurilor s-a desfășurat între 27.03-15.04, cu durata de 49 de zile. Începutul
înfloririi a avut loc în perioada între 13.05 - 16.06, cu durata de 18 zile. Maturarea fructelor s-a
început în perioada 16.06-15.09, cu durata de 40 de zile. La soiurile de mur studiate perioada de la
începutul vegetaţiei până la maturarea fructelor variază între 73 – 128 de zile în funcţie de condiţiile
climatice din perioada de vegetaţie. Recolta obţinută la soiul Arapaho în zona de Centru este de
7,22 t/ha, la soiul Darrow - 6,26 t/ha, la soiul Smoothstem - 10,62 t/ha şi la soiul Thornfree - 12,43
t/ha, la soiul Arapaho zona de Sud -8,62 t/ha, și la soiul Triple Crown - 9,23 t/ha. Lipsa
precipitațiilor esențiale a contribuit la uscarea stratului superior al solului, ceea ce a creat condiții
mai puțin favorabile pentru creșterea, dezvoltarea plantelor de mur și a dus la o productivitate mai
scăzută față de anii precedenți.
Cuvinte cheie: mur, soiuri, fenofaze, factori climatici, cultura ecologică, recoltă.
Summary. The paper represents the results of scientific research carried out in the period
2020-2023 on the mulberry culture, aimed at studying the influence of changing climate conditions.
The paper presents the results of research and observations carried out on the course of the
phenological phases and their duration, which is in direct correlation with the evolution and
intensity of ecological factors. The researches were carried out in the central and southern areas of
the Republic of Moldova. The biological material used was represented by five mulberry varieties:
Darrow, Arapaho, Thornfree, Smoothstem and Triple Crown. Following the research carried out
regarding the course of the phenophases during the study period of the blackberry varieties, it was
established that: the opening of the buds took place between 27.03-15.04, with a duration of 49
days. The beginning of flowering took place between 13.05 - 16.06, with a duration of 18 days. The
ripening of the fruits began in the period 16.06-15.09, with a duration of 40 days. In the mulberry
varieties studied, the period from the beginning of the vegetation to the ripening of the fruits varies
between 73 - 128 days depending on the climatic conditions during the vegetation period. The yield
obtained for the Arapaho variety in the Central area is 7.22 t/ha, for the Darrow variety - 6.26 t/ha,
for the Smoothstem variety - 10.62 t/ha and for the Thornfree variety - 12.43 t/ha , for the Arapaho
variety in the South area -8.62 t/ha, and for the Triple Crown variety - 9.23 t/ha. The lack of
essential precipitation contributed to the drying of the top layer of the soil, which created less
favorable conditions for the growth and development of blackberry plants and led to lower
productivity compared to previous years.
Keywords: blackberry, varieties, phenophases, climatic factors, ecological culture, harvest.
44
Introducere
Sistemul de cultură ecologică la speciile de arbuşti fructiferi este la începutul utilizării lui pe
plan mondial şi în ţara noastră.
Creşterea capacităţii productive şi a performanţei economice sunt dependente, în primul
rând, de sortiment cu soiuri de mur pretabile pentru cultură ecologică, dar şi de strategiile actuale de
gestionare a solului, a bolilor şi dăunătorilor din plantaţiile bacifere.
În contextul schimbărilor climatice gama de patogeni si dăunători este într-o dinamică
continuă (apar noi dăunători), ciclul biologic al acestora suferă modificări, care necesită soluții
ecologice de combatere (produse, momente optime, doze, etc). În prezent, când oferta agrochimică
a evoluat spectaculos, oferind o multitudine de produse fertilizante, pesticide ecologice, metode
biotehnice și biologice, se impune încercarea lor și îmbunătățirea tehnologiilor ecologice de
fitoprotecție a plantațiilor și pepinierelor pomicole, cu produse selective pentru entomofauna utilă,
nepoluante pentru om și mediul înconjurător.
Agricultura este un sector extrem de sensibil la condițiile climaterice. Datele arată că
Republica Moldova este expusă la o climă extrem de variabilă, care a cunoscut deja o creștere a
temperaturii medii. Astfel, ţara se confruntă frecvent cu diverse fenomene mai puţin prielnice, cum
ar fi seceta, creșterea temperaturilor și reducerea precipitațiilor în perioada de vegetaţie a culturilor.
Iar trecerea de la o clima sub-umedă la una semi-aridă va expune şi mai mult culturile arbustive la
noi dăunători și boli. Din această perspectivă, dezvoltarea durabilă a agriculturii este nu doar o
încercare de a ţine pasul cu tendinţele din ţările avansate, ci şi o necesitate vitală, iar ecologizarea
agriculturii este soluţia cea mai indicată pentru a face faţă provocărilor care ne aşteaptă. Necesitatea
dezvoltării agriculturii organice este dictată şi de cererea crescândă a produselor certificate ecologic
pe piaţa europeană, fapt ce poate constitui un stimulent pentru producătorii autohtoni de a practica
argricultura ecologică [5].
Producerea pomușoarelor eco generează venituri mai mari decât producerea convențională,
acest fapt se datorează, pe de o parte, cheltuielilor mai mici ale fermelor ecologice pentru resurse și
prețuri de producător mai mari.
Importanţa murului este condiţionată de o serie de avantaje ale lui faţă de alte culturi
pomicole. Unul din aceste avantaje este faptul, că murul se înmulţeşte uşor şi repede. El intră pe rod
de timpuriu şi dă recolte destul de mari. Recolte bogate se obţin deja de la mur în cel de-al 3-4-lea
an de după plantare. Datorită înfloririi târzii, florile murului nu sunt vătămate de îngheţurile de
primăvară [3].
Murul este o specie precoce și dă producții ridicate (18-20 tone/ha). Datorită taliei reduse și
pretabilității de a fi condus sub diferite forme, murul se poate cultiva cu mult succes în curțile și
grădinile din jurul casei. Este o plantă rustică, poate valorifica terenuri improprii altor culturi, având
și un important rol antierozional [2].
Materiale şi metode
Cercetările științifice referitor la întreţinerea, dezvoltarea şi fructificarea unor soiuri de mur s-
au efectuat pe sectorul experimental al laboratorului „Arbuşti fructiferi și căpșun” al IP Institutul
Științifico- Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare și în plantația amplasată din satul
Andruşul de Jos, care este o localitate în raionul Cahul. În calitate de obiecte de cercetare au servit
soiurile de mur fără ghimpi: Smoothstem, Thornfree, Arapaho şi soiul cu ghimpi Darrow. Anul
plantării – 2008, schema de plantare: 3,0x1,5 m pentru soiurile de mur de tip rug – Thornfree şi
Smoothstem şi 3x1 m pentru soiurile de mur cu creştere erectă – Arapaho, Darrow.
Plantația din satul Andruşul de Jos a fost înființată pe data de 16 noiembrie anul 2014 cu
suprafața plantată de 2,03 ha, cu soiurile de mur fără ghimpi: Arapaho şi Triple Crown cu schema de
plantare: 3,0x1,8 m, fără irigare.
Studiul s-a efectuat conform metodelor de câmp şi laborator prevăzute de programul stabilit
pentru arbuştii fructiferi: s-a urmărit fazele de creștere și fructificare la soiurile de mur sub influența
45
factorilor climatici. Astfel s-au făcut observații asupra desfășurării principalelor fenofaze de
dezvoltare ale organelor vegetative și de rod. Fenofazele de dezvoltare a organelor vegetative
urmărite au fost: dezmuguritul – se marchează data când la majoritatea mugurilor desfăcuţi apar
vârfurile frunzuliţelor. Fenofazele de dezvoltare a organelor generative urmărite au fost: înfloritul –
marcându-se începutul, când s-au desfăcut 3–5% de flori, înfloritul în masă – 90–95% de flori;
maturitatea tehnologică a fructelor – cu începutul, când se schimbă culoarea fructelor, apar primele
fructe colorate; sfârşitul – când fructele sau copt complet, gustul, aroma și culoarea lor a devenit cea
caracteristică soiului. Calitatea fructelor – aspectul exterior al fructului (3 – 13 puncte); caracterele
pulpei (5 – 29 puncte); forma fructului, tipicitatea mărimii fructului, consistenţa pulpei, suculenţa
pulpei, gustul, aroma. Căderea fructelor – se determină gradul de desprindere (uşor, mijlociu, greu),
căderea fructelor trei zile după coacere, se determină vizual şi se apreciază cu notele (0 – 5). Evidenţa
recoltei se duce pe variante în trei repetiţii. În fiecare repetiţie se includ câte trei plante se află media
la o tufă, apoi se află media recoltei la hectar. Sfârşitul creşterii lăstarilor – data, când la majoritatea
lăstarilor s-au format mugurii terminali (creşterile anuale aparte şi lăstarii radiculari aparte).
Rezistenţa la ger – se duce evidenţa la fiecare tufă, se determină vizual apreciidu-se cu notele 0 – 5 (0
– neafectată, 1 – foarte slab îngheţată, 2 – slab, 3 – mijlociu, 5 – tufa complet îngheţată).
Rezistenţa la boli – evidenţa se efectuează vizual, după sistema de 0 – 5 note (0 – nu este
atacată, 5 – este atacată foarte puternic). Criterii pentru constatarea gradului de atac cu maladii, și
pagubelor provocate s-a folosit scara constituită din 4 clase de notare, corespunzătoare unor anumite
simptome 46aim ult fiecărei maladii de 46aim u şi de lăstari cu valori procentuale a intensităţii şi
extensivităţii, în care: 0 – simptomele vizibile lipsesc; I – suprafaţa atacată constituie până la 10 %;
II – suprafaţa atacată constituie 10-25%; III – suprafaţa atacată constituie 25- 50%; IV – 46aim ult
de 50 % din suprafaţa frunzei sau fructului atacată.
Rezistenţa la îngheţuri – în cazul îngheţurilor târzii, evidenţa se face peste 5 zile după îngheţ,
când se văd bine afectările, se apreciază după sistema de 0 – 5 note (0 – nu, 1-10% a îngheţat, 2 –
25%, 3-50%, 4-75%, 5 – mai mult de 75%) [3, 4].
Rezultate și discuții
La soiurile de mur studiate s-au dus observații şi s–a determinat rezistenţa la factorii
limitativi naturali. Condiţiile meteorologice ale iernii în perioada de iarnă 2020-2023 au fost în fond
satisfăcătoare pentru soiurile de mur. Evidenţa vătămărilor cauzate de temperaturile de iarnă s-a
efectuat primăvara, în timpul creşterii accelerate a plantelor. Aprecierea rezistenţei la ger s-a notat de
la 0 - complet rezistente pentru toate soiurile de mur.
Comparativ cu iarna anului 2020-21, temperatura medie a aerului în sezolnul de iarnă a anului
2021-2022 a fost cu 0,5-1,0ºC mai scăzută și izolat precipitaţii au căzut mai puține (cu 15-40 mm).
Temperatura medie a aerului pentru sezon a constituit în teritoriu +0,3..+2,5ºС, fiind cu 3,0-
3,9ºС mai ridicată faţă de normă . La soiurile de mur studiate s-au dus observații şi s–a determinat
rezistenţa la factorii limitativi naturali. Evidenţa vătămărilor cauzate de temperaturile de iarnă s-a
efectuat primăvara, în timpul creşterii accelerate a plantelor.
Sezonul de iarnă 2022-23 în Republica Moldova a fost cald și cu deficit de precipitații.
Temperatura medie a aerului pentru sezon pe teritoriul Republicii Moldova a constituit +0,6..+2,8ºС,
fiind cu 3,0-3,8ºС mai ridicată comparativ de normă.
Condiţiile meteorologice pentru iernarea culturilor de arbuști fructiferi în perioada de iarnă au
fost satisfăcătoare. La soiurile de mur studiate s-au dus observații şi s–a determinat rezistenţa la
factorii limitativi naturali. Evidenţa vătămărilor cauzate de temperaturile de iarnă s-a efectuat
primăvara, în timpul creşterii accelerate a plantelor. Rezistența la ger a soiurilor de mur s-a stabilit
conform gradului de rezistență, apreciindu-se cu următoarele puncte: 0 – cu rezistență înaltă; 1 –
rezistente; 2 – rezistență medie; 3 – rezistență slabă; 4 – rezistență foarte slabă. Aprecierea rezistenţei
la ger s-a notat cu 0 - pentru toate soiurile de mur - complet rezistente.
46
Criterii pentru constatarea gradului de atac cu maladii, și pagubelor provocate s-a folosit scala
constituită din 4 clase de notare, corespunzătoare unor anumite simptome specifice fiecărei maladii
pe frunze şi pe lăstari cu valori procentuale a intensităţii şi extensivităţii, în care: 0 - simptomele
vizibile lipsesc; I - suprafaţa atacată constituie până la 10 %; II - suprafaţa atacată constituie 10-25%;
III - suprafaţa atacată constituie 25- 50%; IV - mai mult de 50 % din suprafaţa frunzei sau fructului
atacată. În urma observațiilor la soiul de mur Smoothstem s-a depistat rugina pe tulpini (pustule
portocaliu–deschis ). S-a notat gradul de afectare cu I - suprafaţa atacată constituie până la 10 %.
Floarea este hermafrodită, corola din 5 petale mari de culoare variată, de la alb la roz. Florile,
adunate în inflorescenţe de tip cimă, se deschid eşalonat, pe o durată de 3 săptămâni, începând din
partea superioară a tulpinii spre cea inferioară (fig.1).
Pe data de 30.05 la soiul de mur Darrow s-a înregistrat legarea fructelor la 100% (fig.1). Datorită
înfloririi târzii, florile murului nu sunt vătămate de înghețurile târzii de primăvară, ceea ce
influențează pozitiv asupra recoltei sale. Rezultatele observărilor efectuate la parcurgerea fazelor
fenologice a plantelor de mur sunt incluse în tabelul 1.
Tabelul 1
Fazele fenologice de dezvoltare a soiurilor de mur studiate
Denumirea Începutul Durata Înfloritul Durata Maturarea Durata
soiului inmugurii dintre dintre dintre
fenofaze Început sfîrşi durata feno începutul sfîrşitul durata fenofaze
ul tul perioadei faze perioadei fenologice
Darrow
2020 29.03 50 19.05 05.06 17 67 30.06 08.08 39 106
2021 20.04 41 31.05 15.06 15 56 19.07 29.08 41 97
2022 31.03 52 22.05 08.06 18 70 03.07 15.08 43 113
2023 10.04 37 15.05 29.05 14 49 27.06 30.07 33 82
Smoothstem
2020 08.04 57 06.06 25.06 19 76 20.07 29.08 40 116
2021 29.04 43 11.06 27.06 16 59 25.07 10.09 47 106
2022 10.04 59 08.06 27.06 19 78 22.07 04.09 44 114
2023 13.04 45 31.05 16.06 16 49 07.07 10.08 33 82
Thornfree
2020 10.04 58 09.06 30.06 21 79 23.07 08.09 47 126
2021 02.05 45 16.06 03.07 18 63 29.07 15.09 48 109
2022 13.04 59 11.06 2.07 22 81 25.07 10.09 47 128
2023 15.04 49 01.06 19.06 18 50 11.07 15.08 34 84
Arapaho
2020 27.03 49 16.05 03.06 18 67 16.06 21.07 35 102
2021 15.04 44 29.05 16.06 18 62 09.07 16.08 38 100
2022 29.03 50 18.05 04.06 17 67 18.06 24.07 37 104
2023 12.04 42 24.05 11.06 16 40 19.06 22.07 33 73
Arapaho (Andrușul de Jos)
2022 25.03 50 13.05 01.06 19 69 17.06 30.07 44 113
2023 10.04 40 20.05 06.06 17 41 05.07 09.08 34 75
Triple Crown (Andrușul de Jos)
2022 05.04 62 05.06 25.06 20 82 10.07 25.08 46 128
2023 15.04 46 01.06 19.06 18 48 10.07 15.08 33 81
Limita 27.03- 49 13.05- 01.06- 18 41-82 16.06- 21.07- 40 73-128
variației 29.04 16.06 03.07 29.07 15.09
47
În anii 2020-2023 perioada de vegetație a început în perioada 27.03-15.04, cele mai timpurii
soiuri de mur sunt Arapaho și Darrow, după care mai târziu pornesc în vegetaţie soiurile
Smoothstem, Thornfree şi Triple Crown. Începutul dezmuguririi s-a început în perioada 27.03-
15.04, până la înflorire a durat în mediu 49 de zile, maturarea fructelor are loc peste 41-82 de zile de
la înflorire. Începutul înfloririi are loc la data de 13.05 - 16.06, cu o perioadă în mediu de 18 zile.
La soiurile studiate perioada de la începutul vegetaţiei până la maturarea fructelor variază între 73 –
128 de zile în funcţie de condiţiile climatice din perioada de vegetaţie. Începutul maturării s-a
desfășurat la data de 16.06 – 15.09, cu o perioadă de 40 de zile.
Figura 1. Fazele fenologice la plantele de mur studiate
Soiurile de mur studiate se împart în 2 categorii: de tip rug – Thornfree şi Smoothstem şi cu
creştere erectă – Darrow, Arapaho. Monitorizarea indicatorului biometric privind particularităţile de
creştere şi fructificare a soiurilor de mur studiate este reprezentată în tabelul 2.
Tabelul 2
Capacitatea de dezvoltare şi fructificare la plantele de mur
Denumirea Nr.de Nr. de Nr.de Nr. de Masa Lungimea Productivitatea,
Soiului lăstari la fructe/ lăstari lăstari medie a unui medie a t/ha
tufă lăstar fructiferi anuali fruct, g lăstarilor, m
Darrow 6 247 4 2 2,5 1,56 6,26
Smoothstem 10 405 5 5 3,8 2,75 10,62
Thornfree 9 359 5 4 4,5 2,95 12,43
Arapaho zona 5 91 2 3 2,8 1,90 7,22
de Centru
Arapaho zona 12 136 5 7 6,52 2,4 8,62
de Sud
Triple Crown 7 194 3 4 8,43 2,6 9,23
48
Conform datelor din tabelul 2 se poate menţiona că nu există o diferenţă esenţială între
soiurile târâtoare privind parametrul, ca lungime medie a lăstarilor anuali de înlocuire, determinată
în decada II a lunii iunie, aceasta fiind cuprinsă în limitele de 2,75 – 2,95 m, pe când la soiurile
erecte – Darrow cu lungimea drajonilor de 1,56 m și soiul Arapaho de 1,90 m în aceeaşi perioadă de
timp. Numărul lăstarilor la tufă variază de la 5 la soiul Arapaho la 12 la soiul Triple Crown, masa
medie a bacelor, componentă a productivităţii unui soi, a variat între 2,5 g la soiul Darrow, 2,8 g la
soiul Arapaho în zona de Centru, de 3,8 g la soiul Smoothstem, de 4,5 g la soiul Thornfree 6,52 g la
soiul Arapaho-zona de Sud și de 8,43 g la soiul Triple Crown (fig.2).
Ţinând cont de faptul că soiurile Darrow și Arapaho sunt timpuriu şi se caracterizează printr-o
coacere eşalonată, fiind determinat de desfăşurarea fazelor fenologice mai devreme comparativ cu
celelalte soiuri de mur studiate, s-a identificat numărul fructelor la un metru liniar , cînd fructele sunt
legate şi înregistrează o creştere în dimensiune, pentru a determina productivitatea soiului la
momentul coacerii bacelor. Astfel numărul tulpinilor la 1 m liniar la soiul Darrow a constituit 12, iar
numărul fructelor – 1493. La soiul Smoothstem numarul tulpinilor la 1 m liniar a constituit 10, iar
numărul fructelor – 2102. Iar la soiul Thornfree numarul tulpinilor la 1 m liniar a constituit 9 deci
numărul fructelor este de 2217.
Recolta obţinută la soiul Arapaho în zona de Centru este de 7,22 t/ha, la soiul Darrow - 6,26
t/ha, la soiul Smoothstem - 10,62 t/ha şi la soiul Thornfree - 12,43 t/ha, la soiul Arapaho zona de
Sud -8,62 t/ha, și la soiul Triple Crown - 9,23 t/ha.
Figura 2. Masa medie a bacelor la soiurile de mur (evauări a. 2021)
Concluzii
În urma cercetărilor efectuate la studierea soiurilor de mur privind adaptabilitatea la
condiţiile climatice ale Republicii Moldova în perioada anilor experimentali cu un regim termic
ridicat și deficit de precipitații s-a constatat că:
- în dependenţă de genotipul soiului de mur, desfăşurarea fenofazelor de dezvoltare ale
organelor vegetative și de rod are loc diferenţiat, se observă o diferenţă de 9-17 zile privind
termenii desfăşurării fenofazelor de dezmugurire şi înflorire între soiurile de mur cu creștere
erectă (Arapaho și Darrow) şi soiurilede tip rug (Thornfree, Smoothstem). Iar între soiurile
de mur– Thornfree şi Smoothstem s-a observat o diferenţă de 2-6 zile privind parcurgerea
fenofazelor menţionate;
- comparativ cu anii precedenți, în perioada anulor 2020-23 desfăşurarea fenofazelor de
vegetație s-a înregistrat un decalaj de 10-16 zile mai devreme, în legătură cu valori
superioare temperaturii medii, ceea ce demonstrează o ușoară încălzire a climei;
49
- la soiurile de mur studiate durata dintre fenofazele fenologice de dezmugurire până la
maturare s-a înregistrat o diversitate de la 73 – 128 de zile, în funcţie de soi și de condiţiile
climatice din perioada de vegetaţie;
- recolta obţinută la soiul Arapaho în zona de Centru este de 7,22 t/ha, la soiul Darrow - 6,26
t/ha, la soiul Smoothstem - 10,62 t/ha şi la soiul Thornfree - 12,43 t/ha, la soiul Arapaho
zona de Sud -8,62 t/ha, și la soiul Triple Crown - 9,23 t/ha;
- lipsa precipitațiilor esențiale a contribuit la uscarea stratului superior al solului, ceea ce a
creat condiții mai puțin favorabile pentru creșterea, dezvoltarea plantelor de mur și a dus la o
productivitate mai scăzută față de anii precedenți.
Notă. Cercetările sunt efectuate în cadrul proiectului „ Program de Stat” 20.80009.5107.22A
„ Elaborarea și modernizarea tehnologiilor durabile și ecologice ale speciilor pomicole și bacifere în
condițiile schimbărilor climatice”.
Referințe bibiografice
1. Bîstrov, A., Botare, A., Costeţchi, M. ş.a. “Pomologia Republicii Socialiste România”, Editura
Academiei Repulicii Socialiste România, 1968, p.193-195.
2. Balan, V., Sava, P., Calalb, T. Cultura arbuștilor fructiferi și căpșun, tipogr. Bons Offices,
Chișinău, 2017, p. 19-21; p.102-110.
3. Chira, Lenuţa. Cultura arbuştilor fructiferi. Ed. M.A.S.T., Bucureşti, 2000, p.98.
4. Programa i metodica sortoizucenia plodovîh, iagodnîh i orehoplodnîh cultur, Miciurinsc, 1973, p.
168-170, p. 294.
5. Grădinaru, G., Istrate, M. Pomicultura generală şi specială. Editura TipoMoldova, Iaşi, 2009, p.
477-483.
6. Ecologizarea agriculturii în Republica Moldova/ Igor Gorașov, Radu Voicu, Dumitru Croitoru,
Mihai Roșcovan. Min. Mediului, AO „Alternative Intern. de dezvoltare”- Chișinău, 2015 (F.E.-
P. „Tipografia Centrală”), p. 7. ISBN 978-9975-53-531-1.
7. Julea, V. Cultura arbuştilor fructiferi, Ed. Cartea Moldovei, Chişinău, 1973, p.106; p.111.
8. http://www.cnaa.md/files/theses/2019/54522/mariana_lozinschii
9. www.meteo.md
10. Caterenciuc C. Influenţafactorilorclimaticiasuprafenofazelor de dezvoltare ale plantelor de mur.
In: Revista Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia, nr. 2, 2021, p.4-7. ISSN 1857-3142.
50
UDC: 582.929.4(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.08
SPECII DIN GENUL AGASTACHE ÎN COLECȚIA DE PLANTE
CONDIMENTAR – AROMATICE ALE INSTITUTULUI DE GENETICĂ,
FIZIOLOGIE ȘI PROTECȚIE A PANTELOR
Chisnicean Lilia*, https://orcid.org/0009-0000-6147-323X
Jelezneac Tamara, https://orcid.org/0009-0009-2056-5010
Vornicu Zinaida, https://orcid.org/ 0009-0005-9686-6259
Baranova Natalia, https://orcid.org/0009-0009-4719-2285
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecția Plantelor, USM, Chișinău, Republica Modova
* e-mail: [email protected]
Summary. Currently, there is significant interest in ethnic and traditional phytotherapy.
Four species of the genus Agastache have been tested to determine their potential for introduction
and cultivation as culinary, aromatic, medicinal, and ornamental plants. Species from the genus
Agastache have undergone morphological, taxonomic, and horticultural research, with the strongest
and most adaptable genotypes being selected, as well as methods for their multiplication and
practical use identified. This paper presents some results related to the study of the introduction,
adaptation, and multiplication of the genus Agastache, with a focus on the following species: A.
foeniculum (Pursh) O. Kuntze Britton, A. urticifolia (Benth.) Kuntze, A. rugosa (Fisch. & C.A.
Mey.) Kuntze, A. x auratus (A. Gray).
Keywords: genus Agastache, culinary pants, phytotherapy, morphological anaysis.
Introducere
Genul Agastache este unul constituit din 22 specii perene cu apartenență la familia
Lamiaceae [1]. Conform unei liste a bazei de date taxonomice pe Internet condusă de Grădina
Botanică Regală din Kew și Grădina Botanică din Missouri, genul Agastache cuprinde 29 de taxoni
acceptați [2]. Speciile din genul Agastache sunt originare din America de Nord și Canada [3],
precum sunt întâlnite și în Asia Mijlocie, Răsăritul Depărtat. (A. rugoasa) [4].
Mai multe specii sunt cultivate ca plante ornamentale și numeroase soiuri cu înflorire
spectaculoasă [5]. Speciile din genul Agastache sunt utilizate ca sursă de ulei esențial, la prepararea
medicamentelor pe bază de plante, a condimentelor, în calitate de surse nectarifere, foarte frecvent
vizitate de albine, practic până la ultima floare înflorită.
Proprietățile curative și gustative ale plantelor se datoresc în principiu uleiului esențial, pe
care îl acumuleză plantele genului Agastache. Pe lângă acestea, plantele genului Agstache, mai
conțin și alte principii active cu diverse proprietăți utile [6]. Cele mai mari valori le are A.
foeniculum, la care conținutul de ulei esențial de aproximativ 2,5% în materia primă proaspăt
colectată și de aproximativ 2,2% în cea uscată [7]. Elementele dominante ale uleiului esențial sunt
pulegonul și mentona: în uleiul esențial obținut din plante proaspete, conținutul acestora este de 43,
respectiv 20%, iar în uleiul esențial din materii prime uscate - 27 și respectiv 42% [8]. A. urticifolia
are conținutul de ulei esențial 0,89% [9], A. rugosa de la 0,3 până la 1% iar A. auratus de 0,5-0,6 %
[10] în materia primă proaspătă la momentul recoltării.
Atât uleiul esențial, cât și extractele hidrice și etanolice au efecte medicinale ca:
antiihypertensive (vasorelaxante) [11], anticancerige, antimutagenice [12], anibacteriene și
antifungice [13], antioxidante [14, 15], antidepresante [16], spasmolitice [17].
Pe lângă proprietățile medicinale speciile genului Agastache, mai ales frunzele, sunt folosite
ca condiment pentru aromatizarea salatelor, a bucatelor din carne și pește, la asortarea băuturilor
51
alcoolice, prepararea oțetului aromatizat. Frunzele atât proaspete cât și uscate mai sunt folosite la
prepararea băuturilor răcoritoare și fierbinți din plante [19].
Toate speciile studiate sunt buni meliferi, fiind vizitate de alpine foarte mult timp, practic
până la ultima floare înflorită. Producția de miere obținută de la un hectar de plantații la speciile din
genul Agastache este de 450-550 kg [20].
Materiale și metode
În calitate de material pentru studiul dat au servit cele patru specii din genul Agastache, care
au fost obținute prin schimb de germoplasmă cu alte instituții de profil, cu condiții meteorologice
similare.
În eșantioanele de semințe inițiale, după posibilitate, au fost selectate semințele, care
dețineau masa medie a boabelor (MMB) mai mare de 1gr. Inițial, pentru obținerea plantelor a fost
produs răsad, în palete alviolare din plastic pe substrat de sol ușor, perimabil, pentru obținerea unor
rădăcini bine dezvoltate.
În fiecare perioadă de vegetație s-au făcut selectări, pentru excluderea materialului atacat de
boli sau cu parametri morfologici diminuați. Materialul semincer obținut, de asemenea a fost sortat
permanent pentru selectarea celor mai bune genotipuri, după metodele clasice de selectare. Pe
parcursul anilor a fost apreciați parametrii mofometrici și cei de producție, delimitate metodele de
multiplicare generative și vegetative, pentru cele patru specii din genul Agastache.
Rezultate și discuții
În general plantele din genul Agastache sunt ierburi perene. In tabelul 1 sunt prezentate
caracterele morfologice actuale ale celor patru specii selectate din materialul inițial și testate în
condițiile meteorologice și de sol ale zonei de Centru a R. Moldova.
Primele trei specii A. foeniculum, A. urticifolia, A. rugosa sunt după înălțime practic
similare, fiind de talie înaltă de 132-154 cm, care în decursul anilor de cercetare au avut parametrii
morfologici destul de avansați. Se deosebește la acest caracter A. auratus, cu tulpinile mai scunde
egale cu 88-108 cm. Toate speciile au tulpinile tetraedice. În primul an de vegetație plantele
dezvoltă18-25 tulpini, iar începând cu anul doi se ramifică dezvoltând lăstari de gradul întâi de la 7
până la 12 și de gradul doi 45-62. Tulpinile sunt erecte sau ușor aplecate, cu bază lemnoasă.
Sistemul radicular al plantelor este fibros. Lamele frunzelor sunt puțin dințate și pețiolate. Forma lor
este cordat-lanceolată. Culoarea frunzelor este un indiciu după care se deosebesc speciile genului
Agastache. Astfel la A. foeniculum frunzele sunt opuse, simple, lanceolate, cu margini zimțate, de
până la 7,7 cm lungime, de culoare verde intensiv. A. urticifolia are frunzele mari ca la specia
precedent descrisă- până la 8,2cm lungime și 7 cm lățime, sulițat- triunghiulare, zimțate marginal,
asemănătoare cu frunzele de urzică, de culoare verde – întunecat spre violet. La A. rugosa frunzele
sunt de asemenea mari (7,6 x 8,0 cm), de culoare verde intens cu suprafața lamei puțin crispate. Cel
mai inedit frunziș îl are specia A. auratus, care deține un număr mai mic de frunze (134-228), însă
care au de culoare verde-gălbui, foarte originală, puțin mai mici (6,4 x 5,7cm) ca la celelalte specii
testate.
Tabelul 1
Caracteristica mofobiologică a speciilor din genul Agastache testate în colecția IGFPP
(date medii minime și maxime din ultimii cinci ani)
Denumirea Talia Ramificarea, Frunze, cm. Inflorescența, cm
speciei plantei, număr
cm. gradul gradul lungimea lățimea număr Lungime număr
I II a
A. foeniculum 144-156 9-11 51-62 7,6-7,7 4,2-4,5 124-276 9,9-12,8 51-62
A. urticifolia 132-154 8-11 48-60 7,8-8,2 6,8-7,8 126-294 9,9-12,8 47-60
A. rugosa 136-155 8-12 52-60 7,6-8,0 5,4-5,6 128-308 8,9-10,2 52-60
52
A.x auratus 88-108 7-10 45-54 6,4-7,2 5,4-5,6 134-228 8,2-8,4 45-54
Florile sunt de dimensiuni mici și au o nuanță frumoasă de albastru-liliachiu, uneori există și
exemplare cu flori albe, grupate în inflorescențe spiciforme care se dezvoltă pe lăstari axiali și
laterali.
Fructele acestei plante, semințele propriu-zise, sunt nucule netede, oval-alungite de culoare
maro închis, fiind destul de mici. Masa la 1000 semințe este de 0.9-1,2 g. Un kilogram de semințe
înglobează 1.400.000 [21].
Creșterea activă în vegetație a plantelor Genului Agastache în dependență de temperaturi,
începe în luna martie. La sfârșitul lunii mai se formează mugurii florali. Înflorirea în masă are loc
lunile iulie – august, dar durează până la începutul lunii septembrie. Înflorirea are loc de la
ramificările de gradul I spre cele de gradul II, perioada de înflorire fiind una destul de lungă pentru
toate speciile genului Agastache, egală cu 27- 35 zile. Toate speciile testate formează un număr de
semințe foarte mare, însă capacitatea germinativă, cât și energia de creștere sunt relativ reduse, intre
48-64%, în dependență de condițiile meteorologice ale anului (tabelul 2). Astfel în anii cu condiții
meteo mai bune, capacitatea germinativă a fost una destul de bună, atingând valori de 58-64 %, iar
energia de creștere a fost practic la același nivel de 28-32%, conform datelor medii multianuale.
Tabelul 2
Capacitatea germinativă și energia de creștere (%) la speciile genului Agastache
(date medii pentru cinci ani)
Denumirea Anii de testare Media
speciei 2019 2020 2021 2022 2023
A. foeniculum 64 / 35* 54 / 34* 58 / 30* 60 / 22* 62 / 32* 60 / 31*
A. urticifolia 58 / 32* 56 / 30* 58 / 32* 58 / 26* 60 / 34* 58 / 31*
A. rugosa 60 / 24* 58 / 32* 57 / 30* 58 / 24* 64 / 30* 59 / 28*
A.x auratus 48 / 36* 56 / 34* 54 / 28* 54 / 24* 58 / 34* 54 / 31*
* energia de creștere.
S-a observat că capacitatea germinativă a semințelor semănate în lăzi în solarii, pentru
obținerea răsadului, fără încălzire suplimentară, este mai sporită decât cea din testări în laborator.
Astfel, din 50 semințe semănate ale speciei A. foeniculum au rezultat 44 plantule ce constituie 88%
capacitate germinativă.
Deoarece, capacitatea germinativă, cât și energia de creștere sunt relativ reduse, iar pentru
reproducerea speciilor studiate cu scop de diseminare, spre plantații de producere a servit ca motiv
pentru a testa diverse metode de multiplicare nu numai generative, prin răsad din semințe, ci și prin
metode vegetative - prin rizomi și divizarea tufelor-mamă. Pentru testări au fost luate câte 100
unități în două repetiții, care au fost supuse multiplicării. Astfel au fost obținute 82 fire de răsad la
speciile A. foeniculum și A. rugosa și câte 70 și 72 la speciile A.x auratus și A. urticifolia
consecutiv.
Metoda generativă de obținere materialului săditor, este una bună. Plantele obținute sunt
„tinere” și au speranța de viață mai durabilă și longevivă. Plantulele sunt sănătoase, cu sistem
radicular constituit din țesuturi tinere, neafectate de boli, dăunători și condiții neprielnice, pe care le
au plantele perene vrâstnice. Plantele obținute astfel sunt apte de-a produce materie primă și
semințe abia la al treilea an de vegetație.
Multiplicarea vegetativă de asemenea are părți bune, pentru multiplicare fiind folosiți
rizomii colectați de la plantele mature, care nu mai pot produce materie primă și semințe calitative,
dar sunt buni pentru a reproduce plante noi. Material săditor calitativ și în proporții de 84-88 unități
din una sută rizomi la cele trei specii ca A. rugosa, A. foeniculum, A. urticifolia a fost puțin mai
mică rata de înrădăcinare și pornire în vegetație la A. x auratus, fiind egală cu74 unități. Divizarea
53
tufelor-mamă de asemenea este o metodă vegetativă de multiplicare la care poate fi folosit material
săditor obținut la distrugerea unei plantații ajunsă la vârsta ontogenetică de presenilitate (tabelul 3).
Tabelul 3
Rezultatele testări metodelor de multiplicare la speciile din genul Agastache
(media pentru doi ani consecutivi)
Metodele de multiplicare
Denumirea speciei generativă Vegetativă
semințe - răsad rizomi divizarea tufelor-mamă
min/max X min/max X min/max X
A. foeniculum 76-88 82 82-88 85 86-90 88
A. urticifolia 68-78 73 86-90 88 85-88 86
A. rugosa 74-80 82 80-88 84 84-90 87
A.x auratus 68-78 70 70-78 74 80-88 84
Metodele vegetative de multiplicare a materialului săditor sunt cele care impun utilizarea
economicoasă a resurselor vegetale și de menținere a materialului genetic selectat în forma inițială.
Pe parcursul cercetărilor a fost apreciată productivitatea speciilor din genul Agastache la materia
primă și semințe și masa la 1000 semințe. Cantitatea de materie primă proaspătă medie a constituit
de la 6,42 la A.x auratus și 3,02 uscată consecutiv, iar cea-a mai mare valoare a avut-o A. urticifolia
- 8,91 t/ha, iar cea uscată de la 4,46t/ha (tabelul 4). După producția de ulei esențial speciile sunt
practic la același nivel cu 34,7 -35,9 kg/ha. La un hectar de plantații seminologice s-au obținut de la
280,4 până la 350,1kg semințe calitative.
Tabelul 4
Producția de materie primă și semințe la speciile din genul Agastache
(media din patru ani consecutivi)
Producția de Masa la1000
Denumirea speciei materie primă, t/ha ulei esențial, semințe, semințe, gr
proaspătă uscată kg/ha kg/ha
A. foeniculum 7,29 4,38 34,7 330,7 1,20
A. urticifolia 8,91 4,46 34,8 341,3 1,10
A. rugosa 8,82 4,08 35,9 350,1 1,21
A.x auratus 6,42 3,02 23,4 280,4 0,89
DL05 0,22 - 0,08 0,56 -
Structural producția obținută la toate speciile luate în studiul dat este constituită din 43,6%
inflorescențe, 26,2% tulpini și 39,2 frunze. Cel mai mult ulei esențial se conține în inflorescențe-
0,79%, în frunze 0,76%, iar in tulpini cel mai puțin, practic urme. În acest context, recoltarea
trebuie de executată astfel ca în materia primă destinată extracției uleiului esențial, cât și în calitate
de herba farmaceutică să nimerească cât mai puține tulpini grunjoase, care constituie un balast.
Concluzii
Dintre cele 22 specii ale genului Agastache, pentru studiul efectuat a fost luate patru dintre
cele mai des utilizate în calitate de plante condimentar aromatice și medicinale, care s-au înscris
totalmente în condițiile meteo ale zonei de Centru a R. Moldova, dezvoltând plante similare cu cele
din zonele lor native.
54
Necăutând la faptul că cele patru specii din genul Agastache testate, formează un număr de
semințe foarte mare, capacitatea germinativă, cât și energia de creștere sunt relativ reduse și
constituie intre 48-64%.
Metodele clasice de multiplicare apilicate (generative și vegetative) s-au soldat cu rezultate
bune, iar cele vegetative sunt cele care impun utilizarea economicoasă a resurselor vegetale și de
menținere a materialului genetic selectat în forma inițială.
Producția obținută de materie primă și ulei esențial este una bună, iar speciile testate pot fi
promovate pentru utilizare în acele ramuri ale industriei alimentare, farmaceutice și cosmetologice.
Notă. Publicația data a fost realizată în cadrul subprogramului 011102 „Extinderea și
conservarea diversității genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole in contextul
schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Zielińska S., Matkowski A. Phytochemistry and bioactivity of aromatic and medicinal plants
from the genus Agastache (Lamiaceae). In: Phytochemestry Rev. 2014; 13(2), pp. 391–416.
2. www.theplantlist.org
3. Fuentes-Granados R.G., Widrlechner M. P., Wilson L. A.. An overview of agastache research.
In: Journal of Herbs, Spices & Medicinal Plants, 1998, 6 (1), pp. 69–97
https://doi.org/10.1300/J044v06n01_09
4. Park S., N. Kim, G. Yoo, Y. Kim, T.H. Lee, S.Y. Kim, S.H. Kim, A New Flavone Glycoside
from the Leaves of Agastache Rugosa (Fisch. & C.A.Mey.) Kuntze, Biochemical Systematics
and Ecology, 2016, 67, pp. 17–21, https://doi.org/10.1016/j.bse.2016.05.019
5. Kagan, C. "Anise Hyssop for the Perennial Garden". Penn State Extension. Retrieved 13 August
2019.
6. Ganeva Y., Tsankova E., Parvanova K. et al. Triterpenoids from Agastache foeniculum. In:
Chimie. 1994; 47: 49–51.
7. Чумакова В. В., Попова О. И. Лофант анисовый (Agastache foeniculum L.). In: Фармация и
фармакология, 2013. nr. 1 (1) (сентябрь). c. 41-46. ISSN 2307-9266.
8. Omidbaigi R., Sefidkon F.. Essential oil composition of Agastache foeniculum cultivated in
Iran.In: J Essential Oil Rescherces. 2003; 15(1), pp. 52–53.
doi: 10.1080/10412905.2003.9712265.
9. Suchorska-Tropiło K., Pióro-Jabrucka E. Morphological, developmental and chemical analysis
of the chosen Agastache species. In: Ann Warsaw Univ Life Sci SGGW Horticultural
Landschepe Architecture, 2004, 25, pp. 25–31.
10. Shin S. Essential oil compounds from Agastache rugosa as antifungal agent
against Trichophyton species. In: Arch Pharmaceutical Resurse. 2004; 27: 295–299.
doi: 10.1007/BF02980063.
11. Hernandez-Abreu O, Castillo-Espana P, Leon-Rivera I, et al. Antihypertensive and vasorelaxant
effects of tilianin isolated from Agastache mexicana are mediated by NO/cGMP pathway and
potassium channel opening. In: Biochemistry Pharmacology. 2009, 78, pp. 54–61.
doi: 10.1016/j.bcp.2009.03.016.
12. Kim M.K., Chung W.T., Kim Y.K. et al. The effect of the oil of Agastache rugosa O. Kuntze
and three of its components on human cancer cell lines. In: J Essential Oil Res, 2001, 13(3), pp.
214–218.
13. Song J.H., Kim M.J., Kwon H..D. et al. Antimicrobial activity and components of extracts
from Agastache rugosa during growth period. In: J Food Sci Nutr. 2001; 6, pp. 10–15.
14. Oh H.M., Kang Y.J., Lee Y.S. et al. Protein kinase G-dependent heme oxygenase-1 induction
by Agastache rugosa leaf extract protects RAW264.7 cells from hydrogen peroxide induced
injury. In: J Ethnopharmacol. 2006; 103, pp. 229–235. doi: 10.1016/j.jep.2005.08.030.
55
15. Tian G.H., Liu C.F., Lai P.H. et al. Study on the essential oil obtained from the calyx of
wild Agastache rugosa. In: Science and Technology of Food Industry, 2009.
http://en.cnki.com.cn/Article_en/CJFDTOTAL-SPKJ200910044.htm
16. Molina-Hernandez M., Tellez-Alcantara P., Martinez E. Agastache mexicana may produce
anxiogenic-like actions in the male rat. In: Phytomedicine. 2000; 7(3), pp. 199–203.
doi: 10.1016/S0944-7113(00)80004-5.
17. Gonzalez-Trujano M.E., Ventura-Martinez R., Chavez M. et al. Spasmolytic and antinociceptive
activities of ursolic acid and acacetin identified in Agastache mexicana. In. Planta Med. 2012;
78(08), pp. 793–796. doi: 10.1055/s-0031-1298416.
18. Dragland S., Senoo H., Wake K. et al. Several culinary and medicinal herbs are important
sources of dietary antioxidants. In: J Nutr. 2003; 133, pp. 1286–1290.
19. Köneman E.W. et al. Color atlas & textbook of diagnostic microbiology. 6th Edition, Lippin-
cott-Raven Koneman EW, Philadelphia, 2006, pp. 551-576. ISBN 3-8331-1621-8.
20. Савин А. П. Приоритетная задача пчеловодов. In: Пчеловодство, 2010, № 8, c 16.
ISSN 0369-8629.
21. Ogle D., Tilley D., St. John L. Stannard M., Holzworth L.. Technical Note 24:
Conservation plant species for the Intermountain West. USDA-NRCS, Boise, ID-Salt Lake
City, UT-Spokane, WA. ID-TN 24. 2016, 72 p.
56
UDC: 633.11:581.1.085 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.09
ARIABILITATEA PRODUCTIVITĂȚII LA SOMACLONELE SC1 - SC3 DE
TRITICALE OBȚINUTE PRIN CULTURA IN VITRO ȘI IRADIERII CU
RAZE GAMA
Ciobanu Renata
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinau, Republica Moldova
https://orcid.org/0009-0007-0554-6845, e-mail: [email protected]
Summary. As a result of research on the influence of in vitro culture and gamma radiation
on the expression of traits such as the number of grains per ear, grain weight, and the mass of 1000
grains, significant variation in the values of the coefficient of variation was observed in somaclones
from three generations of triticale. Both in vitro culture and radiation caused changes in the
coefficient of variation of quantitative traits in the studied genotypes, compared to the control.
Maximum effect is induced by gamma radiation in the first generation (SC1) for all traits, with a
substantial decrease in the third generation (SC3). The factors studied represent a significant source
of variation, with the influence being intensified by the specific characteristics of the genotype.
Keywords: variability, triticale, somaclones, in vitro, radiation, quantitative traits.
Introducere
Identificarea și evaluarea trăsăturilor agronomice și a caracterelor de producție sunt
importante pentru clasificarea resurselor de germoplasmă și ameliorarea culturilor. Caracterele
cantitative sunt determinate de multiple gene distribuite în genom, iar expresia valorică reflectă
interacțiunile genice, dar și selecția individuală ca rezultat al interrelațiilor cu mediul. Similaritatea
dintre indivizi după anumite însușiri depinde de gradul de înrudire și amplitudinea varianței
genetice care stă la baza caracterului [1].
Timp de mulți ani, obiectivul principal al programelor de ameliorare a fost înlocuirea
soiurilor tradiționale cu soiuri moderne cu randament ridicat și rezistență la boli, ceea ce a condus la
o reducere a diversității genetice, în principal caracteristicile de calitate și însușirilor nutriționale
[6].
Diversitatea genetică poate fi estimată, folosind trăsăturile morfologice. Dezvoltarea
continuă și disponibilitatea unor noi resurse genetice sunt esențiale pentru îmbunătățirea soiurilor,
iar pentru diferențierea genotipurilor poate fi utilizată caracterizarea fenotipică [13].
Numeroase studii au raportat că, cultura in vitro separat sau combinată cu mutageneza poate
fi utilizată pentru a genera plante cu variabilitate genetică crescută și mutanți, ca o sursă potențială
de noi culturi comerciale.
Radiația gama este unul dintre cei mai utilizați agenți mutageni la plante, deoarece se
raportează că induce o variabilitate genetică ridicată [8]. Prin această tehnică, populațiile mari de
plante pot fi gestionate în condiții controlate, în spații reduse și în orice perioadă a anului [5]. Pe de
o parte, tehnicile biotehnologice in vitro garantează calitatea și siguranța, care, combinate cu tehnici
de mutageneză, permit selectarea caracteristicilor agronomice remarcabile la plantele de importanță
biologică și economică.
Somaclonele, obținute prin cultura in vitro, posedă un spectru larg de variație a caracterelor
morfologice și biochimice, ceea ce confirmă eficiența folosirii culturii de calus în inducerea
variabilității, prin obținerea somaclonelor ce prezintă interes agronomic [10, 12].
Principalele caractere ce determină productivitatea plantei și capacitatea de concurență a
unui genotip față de celelalte genotipuri sunt: numărul de boabe, greutatea boabelor per spic și masa
a 1000 boabe. Ereditarea acestor caractere, după datele studiului bibliografic, spre deosebire de
57
caracterele calitative sunt controlate poligenic, fiecare genă fiind în dependență de acțiunea și
interacțiunea ei cu alte gene ce au efect aditiv la manifestarea caracterului [6].
Prin urmare, prezintă interes evaluarea acțiunii culturii in vitro separate și în comun cu
radiația gama în calitate de modificatori genetici asupra caracterelor de productivitate la
somaclonele de triticale.
Materiale și metode
Ca material de studiu au servi 3 genotipuri de triticale hexaploide: Ingen 35, Ingen 93
(standart), 188TR 5021 în calitate de martor și somaclonele SC1 - SC3 obținute de la toate variantele
cercetate prin cultura in vitro și expuse iradierii cu raze gama. Au fost efectuate observaţii
fenologice, apreciate şi examinate caracterele cantitative a somaclonelor de triticale. Perioada de
vegetație, care include fazele și stadiile de vegetație s-a efectuat conform scării Zadocks. Aprecierea
impactului culturii in vitro și radiației gama asupra variațiilor caracterelor cantitative (numărul de
boabe per spic, greutatea boabelor și masa a 1000 de boabe) a fost efectuată în baza analizei
varianței (ANOVA), testului Student, puterii de influență (PI, %) și coeficientului de variație (CV,
%). Veridicitatea datelor experimentale a fost realizată prin analiza statistică a datelor obținute cu
ajutorul pachetului de programe STATGRAPHICS Plus 5.0.
Rezultate și discuții
În rezultatul aprecierii variațiilor somaclonale s-a atestat o variabilitate sporită după
caracterele productivității: numărul de boabe per spic, greutatea boabelor și masa a 1000 de boabe.
Pentru determinarea gradului de variație a caracterelor cantitative se utilizează coeficientul
de variație (CV,%), care ne permite să stabilim reactivitatea genotipului față de caracterul dat.
Conform datelor bibliografice, în rezultatul studiului efectuate la diferite soiuri de grâu,
coeficientul de variație, variază slab (CV<10%) pentru caracterele lungimea spicului principal și
numărul de spiculețe în spic; variază mediu (10%<CV<20%) – numărul de boabe per spic și
variază puternic (CV>20%) pentru caracterul numărul de frați fertili [7, 11].
În rezultatul cercetărilor s-a evidențiat o variație semnificativă a valorilor indicilor cantitatvi,
care sunt dependente de genotip, caracter și factorul analizat [2, 3].
O caracteristică economică importantă a triticalelor este numărul de boabe per spic și
greutatea boabelor. Studiile actuale indică, că capacitatea genetică de formare a 30 și mai multe
boabe per spic este tipică pentru triticale [4, 9]. Prin urmare, coeficientul de variație la caracterul
numărul de boabe per spic atinge valori majore atât la varianta martor, cât și la acțiunea radiației
pentru toate genotipurile luate în studiu (Figura 1).
Figura 1. Coeficientul de variație pentru caracterul numărul de boabe per spic a somaclonelor
SC1 - SC3 de triticale la genotipurile: Ingen 35, Ingen 93, 188TR 5021
Acțiunea culturii in vitro asupra variației caracterului numărul de boabe per spic în generația
SC1 pentru genotipul Ingen 93 (24,00%), a atins valori de 1,99 ori mai mici decât martorul în
58
comparație cu genotupurile Ingen 35 (70,64%) și 188TR 5021 (56,19%), la care indicele
coeficientului de variație s-a mărit în comparație cu martorul de 1,26 – 1,77 ori (Figura 1).
Evaluarea variabilității caracterului numărul de boabe per spic în SC3, a atestat o variație
medie pentru toate genotipurile luate în cercetare, cea mai minimă variație de 13,95% s-a remarcat
la genotipul Ingen 35 (in vitro), fiind de 1,63 ori mai mică decât martorul. Acest fapt indică despre
particularitățile genotipice și reactivitatea specifică a fiecărui genotip.
Conform datelor din literatură greutatea boabelor corelează direct cu productivitatea.
Mărimea și forma boabelor sunt caractere esențiale de reproducere, fiind cele mai stabile [6].
Analiza gradului de variabilitate a caracterului greutatea boabelor a evidențiat o variație
puternică a acestui indice atât la varianta martor, cât și a factorilor. Acțiunea radiației gama se
menține în generația SC1 pentru genotipurile Ingen 35 și 188TR 5021 cu valori mai mari de 1,55 –
2,69 ori în comparație cu martorul. Cea mai majoră valoare, a fost atestată la genotipul Ingen 93
(RAD) în SC2, fiind de 2,89 ori mai mare față de martor (Figura 2).
Figura 2. Coeficientul de variație pentru caracterul greutatea boabelor a somaclonelor SC1 -
SC3 de triticale la genotipurile: Ingen 35, Ingen 93, 188TR 5021
Cultura in vitro acționează maximal asupra coeficientului de variație în generația SC1 pentru
genotipurile Ingen 35 (87,44%) și 188TR 5021 (65,34%), ceea ce denotă o variabilitate mare a
acestui caracter. Valori minime a variației, se atestă la genotipul Ingen 93 la somaclonele SC1, fiind
mai mici decât martorul de 1,53 ori. La somaclonele SC2 se remarcă o creștere a valorilor
coeficientului de variație în comparație cu martorul de 1,72 ori și în generația SC 3, observăm o
diminuare a valorilor (18,93%), indicând o variabilitate medie a acestui caracter.
Se atestă o reducere a variației și pentru genotipul Ingen 35 (in vitro), în SC3, valorile fiind
de 1,75 ori mai mici în comparație cu martorul, ceea ce corespunde cu un nivel mediu de
variabilitate (16,80%) a caracterului greutatea boabelor (Figura 2).
Atât radiația cât și cultura in vitro a cauzat devierea coeficientului de variație pentru
caracterul masa a 1000 de boabe în comparație cu martorul la genotipul Ingen 35 în SC1 de 3,48 (in
vito) și 3,50 (RAD) de ori mai mare, iar în generația SC3 o scădere majoră a valorilor, coeficientul
de variație constituind pentru forma iradiată - 9,80% iar pentru cea obținută prin cultura in vitro -
8,08%, indicând stabilitate pentru caracterul dat. Aceeași tendință se observă și la genotipul 188TR
5021, factorii cercetați, acționează maximal în SC1 și scade în următoarele generații (Figura 3).
Radiația a contribuit la majorarea coeficientului de variație a caracterului masa a 1000 de
boabe pentru genotipul Ingen 93 (RAD) în toate generațiile (13,58 – 34,12%), valoarea majoră fiind
în generația SC2, fiind de 2,94 ori mai mare decât a martorului.
59
Figura 3. Coeficientul de variație pentru caracterul masa a 1000 de boabe a somaclonelor
SC1 - SC3 de triticale la genotipurile: Ingen 35, Ingen 93, 188TR 5021
În rezultatul analizei varianței caracterelor: numărul de boabe per spic, greutatea boabelor,
masa a 1000 de boabe la somaclonele SC1 - SC3 de triticale prin aplicarea testului ANOVA, s-a
atestat că o contribuție semnificativă (la nivel de 95 - 99,9%) o are genotipul, radiația, cultura in
vitro precum și interacțiunea dintre genotip și factorii analizați (Tabelul 1).
Tabelul 1
Influența sursei de variație asupra variabilității caracterelor cantitative la somaclonele
SC1 – SC3 (testul ANOVA)
Sursa variației PI, % (SC1) PI, % (SC2) PI, % (SC3)
Numărul de boabe per spic
Genotipul 11,0*** 14,58*** 0,97
RAD 21,87*** 4,08*** 0,82
Interacțiunea Genotip - RAD 12,79*** 31,93*** 13,32***
Genotipul 21,98*** 3,94* 0,12
Cultura in vitro 4,51*** 0,02 -
Interacțiunea Genotip - in vitro 15,87*** 7,07** 11,13***
Greutatea boabelor
Genotipul 12,78*** 4,93** 4,92*
RAD 20,52*** 2,60* 0,01*
Interacțiunea Genotip - RAD 3,64** 15,81*** 2,33
Genotipul 22,70*** 15,01*** 8,84***
Cultura in vitro 0,48 0,15 2,31*
Interacțiunea Genotip - in vitro 6,94*** 10,35*** 1,12
Masa a 1000 boabe
Genotipul 21,79*** 8,22*** 6,38***
RAD 14,87*** 5,18*** 1,13*
Interacțiunea Genotip - RAD 4,20*** 28,17*** 36,00***
Genotipul 14,51*** 34,63*** 23,90***
Cultura in vitro 0,01 1,62* 5,77***
Interacțiunea Genotip - in vitro 4,79** 10,99*** 11,68***
Notă: *, **, *** - diferențe semnificative pentru P < 0,05; 0,01; 0,001.
Acțiunea maximală a manifestat-o genotipul pentru indicii: numărul de boabe per spic,
greutatea boabelor, masa a 1000 de boabe și a atins valori de la 3,94 – 34,63% în dependență de
caracter și generație analizată. Cele mai înalte valori ale acestui indice au fost înregistrate pentru
caracterul masa a 1000 de boabe, constituind 23,90 – 34,63% (SC3 –SC2).
60
Influența radiației a fost semnificativă în toate generațiile studiate și a atins valori de la 1,13
– 21,87%. Puterea de influență maximală fiind la somaclonele SC1 pentru caracterul numărul de
boabe per spic (21,87%) și greutatea boabelor (20,52%).
Interacțiunea genotipului cu radiația în dependență de caracter a înregistrat valori de la 3,64
– 36,00%. Puterea de influență maximală s-a atestat pentru caracterele: masa a 1000 de boabe
(36,00%), numărul de boabe per spic (31,93%), fiind la generațiile SC2 – SC3. Interacțiunea
genotipului cu cultura in vitro, a atins valori de la 4,79 – 15,87%, valorile cele mai mari s-au
remarcat la masa a 1000 de boabe (11,68%) la somaclonele SC3 și numărul de boabe per spic
(15,87%) la somaclonele SC1.
Rezultatele obținute evidențiază posibilitatea utilizării factorilor cercetați în extinderea
diversității și variabilității genetice la triticale, date ce argumentează necesitatea utilizării
somaclonelor în următoarele generații în vederea selectării genotipurilor cu caractere performante.
Concluzii
În rezultatul cercetării influenței culturii in vitro și a radiației gama asupra manifestării
caracterelor ce țin de productivitatea plantei: numărul de boabe per spic, greutatea boabelor și masa
a 1000 de boabe, s-a constatat variația semnificativă a valorilor coeficienților de variație la
somaclonele a trei generații de triticale.
Cultura in vitro cât și radiația au cauzat modificarea coeficientului de variație a caracterelor
cantitative la genotipurile luate în studiu, în comparație cu martorul. Puterea maximală este indusă
de către radiația gama în prima generație (SC1) pentru toate caracterele și o diminuare substanțială
în generația a treia (SC3).
Factorii luați în studiu reprezintă o sursă semnificativă de variație pentru triticale, puterea de
influență a căruia este determinată de particularitățile genotipului. Acest fapt evidențiază
posibilitatea utilizării culturii in vitro cât și a radiației gama în calitate de inductor al variabilității
genotipice la plante.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011102 „Extinderea și
conservarea diversității genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole în contextul
schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Andronic, L. Bazele citogenetice ale variabilității genetice la plantele de cultura în condiții de
patogeneză virală. Chişinău: Print - Caro, 2020, 236 p., ISBN 978-9975-56- 762-6.
2. Ciobanu, R. Variability of biomorphological and quantitative caracteristics of SC1 somaclones
of triticale induced by gamma rays and in vitro culture. In: Biotehnologii avansate – realizări şi
perspective: simpozion șt. intern., 3-4 oct. 2022. Ed. a 6-a. Chişinău, 2022, pp. 47-49. ISBN
978-9975-159-81-4. DOI:10.53040/abap6.2022.15.
3. Ciobanu, R. Evaluarea variației somaclonale la plantele de triticale regenerate din embrioni
maturi prin cultura in vitro și iradiere cu raze gama. In: Studia Universitatis Moldaviae, nr. 1,
pp. 11-20, 2023 ISSN 1814-3237
4. Góral, H., Tyrka, M., Spiss, L. Assesing genetic variation to predict the breeding value of winter
triticale cultivars and lines. In: Journal of Applied Genetics, 2005, vol. 46(2), pp. 125- 131.
ISSN 2190-3883.
5. Hernández, M., Pedraza, S., Antonio, L., Gómez, S., Morales, G. Mutagenesis in the
improvement of ornamental plants. In: Revista Chapingo. Serie Horticultura. 2019, vol. 25, pp.
151-167. ISSN 2007-4034.
6. Kenzhebayeva, S., Doktyrbay, G., Sarsu, F., Omirbekova, N., Abekova, A., Tashenev, D.
Mutant resources of spring wheat to improve grain quality and morphology. In: Global Wheat
Production. 2018, p. 250.
61
7. Krasimira, T., Bozhanova, V., Petrova, I. Variability, heritability and genetic advance of some
grain quality traits and grain yield in durum wheat genotypes. In: Bulgarian Journal of
Agricultural Science. 2019, vol. 25(2), pp. 288-295. ISSN 2534-983X (online).
8. María De La Luz, R., Cadena-Iñiguez, J., Ruiz-Posadas, L. Use of gamma radiation for the
genetic improvement of underutilized plant varieties. In: Plants (Basel). 2022, vol. 11(9), p.
1161. ISSN 2223-7747.
9. Mergoum, M., Sapkota, S., Naraghi, S., Pirseyedi, S., Alamri, M., Abuhamma, W. Triticale (x
Triticosecale Wittmack) Breeding. USA: Springer International Publishing, 2019, 451 p. DOI:
10.1007/978-3-03023108-8_11.
10. Rastogi, J., Siddhant, Bubber P., Sharma, B. Somaclonal variation: a new dimension for
sugarcane improvement. In: GERF Bulletin of Biosciences. 2015, vol. 6(1), pp. 5-10. ISSN
2229-6433.
11. Sao, R., Sahu, P., Patel, R., Das, B., Jankuloski, L., Sharma, D. Genetic improvement in plant
architecture, maturity duration and agronomic traits of three traditional rice landraces through
gamma ray - based induced mutagenesis. In: Plants. 2022, vol. 11, p. 3448. ISSN 2223-7747.
12. Zimny, J. And Bednarek, P. Tissue culture - induced genetic and epigenetic variation in
triticale (Triticosecale spp. Wittmack ex A. Camus 1927) regenerants. In: Plant Molecular
Biology. 2015, vol. 89(3), pp. 279-292. ISSN15735028.
13. Zulfiqar, S., Ishfaq, S., Ikram, M., Nawaz, M., Rahman, M. Characterization of gamma –
rays – induced spring wheat mutants for morphological and quality traits through multivariate
and GT Bi - Plot analysis. In: Agronomy. 2021, vol. 11(11), p. 2288. ISSN 2073-4395.
62
UDC: 632.112:633.15 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.10
SELECTION OF RESISTANT MAIZE GENOTYPES UNDER SALT STRESS
AND DROUGHT CONDITIONS
Climenco Oxana
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0001-5223-6208, e-mail: [email protected]
Summary. The variability of the characters "seedling length" and "root length" at the initial
stages of plant development depended significantly on the factors "genotype", "abiotic stress" and
on the interaction "genotype x stress". The effect of the factor "genotype" was at a high level for the
characters "number of branches in the panicle" and "panicle length". The values of the effect of the
factor "genotype" for the characters "number of rows per cob" and "number of grains per row" were
at an average level. Under osmotic stress conditions only two hybrids with the maternal line L1866
had the relatively high values of the «pollen grain diameter» character. Under saline stress
conditions, the effects of both the "stress" factor and the "genotype x stress" interaction were
significant. The highest values of the studied character demonstrated hybrids with paternal
genotypes lines B73 and W23.
Key words: maize, NaCl stress, drought, stress resistance, male gametophyte.
Introduction
Currently, the main objective of corn breeding under climate change conditions is to
improve drought resistance [1]. Resistance genes to environmental factors have been identified in
maize [2]. Some researchers note the importance of many breeding criteria for drought resistance
[3]. Malenica et al presented genetic approaches to improve tolerance to multiple stresses [4].
Gemonic regions associated with salt stress tolerance have been determined [5]. Resistance genes to
abiotic stress factors have been identified in maize seedlings [6]. Ling Lei et al demonstrated that
ZmPMP3g gene expression has an important role in drought tolerance of corn, improving root
growth, antioxidant capacity and regulation of intracellular osmotic pressure [7]. Taking into
account mentioned above 3 objectives of this study were formulated:
- to estimate the variability and heritability of salinity and drought resistance characters
during the initial period of growth and development of corn plants
- to analyze the resistance of genotypes at the first stages of ontogenesis and at the male
gametophyte level
- to select resistant genotypes with high values of productivity characters.
Material and methods
Inbred lines (28 genotypes P101, P502, MK01, P523, B73, Mo17, W23, N6, P165, XL12,
P346wx1wx1, Rf7, W47, 092, M11, A239, L276, 4nW23, A285, L1866, L459, MK390, MK159,
P346, L1362, Co125, F2, P343 ), hybrids (15 genotypes) including 10 hybrid genotypes obtained by
the gametic selection method were grown in field conditions. In laboratory conditions, sodium
chloride solutions (in concentrations up to 15%) and osmotic solutions (with osmotic pressure
values up to 10,5 MPa) were used to determine the resistance to salinity and drought. At the initial
stages of plant development under abiotic stress conditions were estimated: the frequency of seed
germination, the length of seedlings , roots and the number of roots. With the use of immature (16-
21 days after polinization) embryos under stress conditions the variability of the characters
"seedling length" and "root length" was used for the analysis of resistance. At the haploid level the
variability of “pollen grain diameter" character was studied. The characters "number of rows per
63
cob", "number of grains per row", "panicle length", "number of branches in the panicle" were also
evaluated. The values of the trait "pollen grain diameter" (in eyepiece micrometer units) were
determined using the ocular micrometer MOB-1-15x ). The experiments were carried out according
to the schemes of one- and two-factor analysis of variance. Statistical processing (ANOVA) of data
was performed using STATISTICA 7 software.
Rezults and discussions
The bifactorial dispersion analysis of the variability of the resistance characters of the
studied genotypes (inbred lines and hybrids) of corn at the initial stages of plant development
demonstrated (table 1) that the lines were characterized by higher values of the effects of both
"genotype" factors , "abiotic stresses (drought and salinity)" as well as the interaction of the factors
"genotype"x"abiotic stresses" compared to hybrids. The values of the effect of the "genotype" factor
for the variability of the characters "seedling length" and "root length" (inbred lines) were
practically equal. In hybrids, the values of the effect of both the factor "genotype" and the
interaction "genotype"x"abiotic stresses" proved to be two times higher for the character "root
length".
Table 1
Results of the bifactorial dispersion analysis of the variability of the resistance characters
Character Hybrids F1 Inbred lines
η2 % Effect Size R2 η2 % Effect size R2
(η2 p ) (η2 p )
Genotype 0,135** 51,1*** 0,71***
11,6*
Stresses 0,057* 9,2*** 0,29***
Seedling 0,51** 0,88***
4,48*
length
Genotype 0,116* 17.9*** 0,45***
х stresses
9,72*
Genotype 0,28*** 45,2*** 0,69***
21,22**
Stresses 0,08** 11,9*** 0,37***
Root length 0,68*** 0,89***
4,7**
Genotype х 0,27*** 22,8*** 0,53***
Stresses
20,1***
* - p<0,05, ** - p<0,01, *** - p<0,001.
The hybrids with the parental line N6 demonstrated the highest average indexes of the
characters "seedling length (3.29 cm) and "root length" (3.1 cm). In lines and hybrids (table 2) the
coefficients of correlation, regression and determination of the studied traits under conditions of
osmotic stress were higher than similar indicators under NaCl stress. The lowest values of
correlation and regression coefficients were registrated in hybrids under salt stress conditions.
The immature embryos of the hybrids with the parental line L1866 (2 genotypes)
demonstrated relatively high indexes of the "seedling length" and "root length" characters. Also,
these characters correlated significantly positively at the average level with the regression
coefficient byх=1.36***.
64
Table 2
The results of correlation and regression analysis
Characters Osmotic stress NaCl stress
Seedling length , Root length, lines Seedling length, Root length ,lines
lines lines
Seedling length , - r = 0,9056*** - r =0,7023***
lines byх=1,0425*** byх=0,5235***
Root length, lines r2 =0,8201*** - r2 =0,4932*** -
bхy=0,7867*** bхy= 0,9422***
Characters Seedling length , Root length,hybrids Seedling length, Root length,hybrids
hybrids hybrids
Seedling length, - r =0,6795*** - r =0,3834***
hybrids byх=0,8538*** byх=0,2957***
Root length,hybrids r2 =0,4617*** - r2 =0,147*** -
bхy=0,5407*** bхy=0,4973***
***- p<0,001
The significant and approximately equal effects of the factors "genotype" and "abiotic
stresses (drought and salinity) on the germination capacity of immature embryos were established
(table 3).
Table 3
The results of two-factor ANOVA and correlation , regression analysis
Germination MS F Effect size R2 Coefficients of correlation, regression,
(%) determination
Genotype A 1426,6 46,6 0,91*** 0,983*** Osmotic Seedling Root length
Stress length
Stresses B 12563,7 410 0,91*** Seedling - r =0,64***
length byх
=0,305***
AхB 9878,2 35,8 0,88*** Root length r2=0,41*** -
bхy=1,4***
***- p<0,001
The analysis of productivity characters demonstrated that the effect of the "genotype"
factor was at a high level (ηp=0.66***-0.87***) and the highest values were recorded in hybrids
with parental lines A285, N6.
At the halpoid level (Fig.2), the value of the effect of the "abiotic stresses" factor was 6
times higher than the value of the effect of the "genotype" factor. Under stress conditions, the
65
average values (143.1 and 144.7 un.oc.mic.) of the character "diameter of the pollen grain" yielded
significantly to the average value in the control variant (164.8 un.oc.mic.). The value of the
heritability coefficient of the parental line L1866 under saline stress conditions was low (0.1133*).
It was established that the correlation of the "pollen grain diameter" character values in the stress
variants was significant, positive, weak (r =0.12*).
Table 4
The results of two-factor ANOVA
MS F Effect size R2 Pollen grains diameter
(un.oc.mic)
genotype control osmotic stress
stress NaCl
Factors: 322 2,66 0,08*** 19(2) 168,5 134,5 124
Genotype
29(2) 189,5 143 127
su2 190 160 154
Abiotic 24206 199 0,48*** 0,73*** L1866 173 157 142
stresses 29(2) 178,5 148 145
30(1) 168 144 157
Factors: 302 2,5 0,114** 33(1) 179 140 150
genotype
46(1) 184 156 140
35(1) 170 159 156
Osmotic 35343 289 0,5*** 0,74*** 14 184 153 156
stress 26(2) 160 157 139
7(4) 182 153 162
Factors: 37249 290 0,5*** 4(2) 176 152 144
stress NaCl
5(2) 174 153 148
Genotype х 224 1,75 0,08* 0,73*** 18(2) 177 138 127
stress NaCl
15(1) 172,5 159,5 111
*** - p<0.001 un.oc.mic. - units of ocular micrometer
Conclusions
The variability of the characters "seedling length" and "root length" at the initial stages of
plant development depended significantly on the factors "genotype", "abiotic stress" and on the
interaction "genotype x stress". Inbred lines were characterized by higher values of the influence of
the studied factors compared to hybrids. Likewise, the effects of both the "stress" factor and the
"genotype x stress" interaction for the "root length" character were higher than the similar values for
the "seedling length" character. In hybrids, the effect values of both the "genotype" factor and the
"genotype x stress" interaction proved to be twice as high for the character "root length" and the
effect values were approximately equal.
66
In conditions of saline and osmotic stress, inbred lines were characterized by higher values
of the correlation and regression coefficients of the studied characters. Correlation links in hybrids
were two times weaker under saline stress conditions compared to the values of correlation
coefficients under osmotic stress conditions. The analysis of the frequency of the character
"germination capacity of immature embryos" demonstrated that the values of the effects of the
factors "genotype", "stress" and the interaction "genotype x stress" were significant and
approximately equal. The variability of the "seedling length" and "root length" characters under
osmotic stress conditions was significantly determined by the "genotype" factor, but for the "root
length" character the effect value was found to be higher.
The "saline stress" factor determined low values of the characters "seedling length" and
"root length" compared to similar values under osmotic stress conditions. It should be mentioned
that the effect of the factor "genotype" was at a high level for the characters "number of branches in
the panicle" and "panicle length". The values of the effect of the factor "genotype" for the
characters "number of rows per cob" and "number of grains per row" were at an average level. The
highest indices of productivity characters were recorded in hybrids with parental lines A285 and
N6.
The study of the variability of the "pollen grain diameter" values only under osmotic stress
conditions demonstrated that the value of the effect of the "stress" factor was 5 times higher than the
value of the effect of the "genotype" factor. Only two hybrids with the maternal line L1866 had the
relatively high values of the studied character. Under saline stress conditions, the effects of both the
"stress" factor and the "genotype x stress" interaction were significant. The value of the effect of the
"stress" factor was 6 times higher compared to the value of the effect of the interaction of the
factors. The highest values of the studied character demonstrated hybrids with paternal genotypes
lines B73 and W23.
Acknowledgments. Research was carried out within the research subprogram 011102
„Increasing and conservation genetic diversity, agricultural crop breeding in the context of climate
change”, financed by the Ministry of Education and Research of the RM.
References
1. Kim, K.-H.; Lee, B.-M. Effects of Climate Change and Drought Tolerance on Maize Growth.
Plants 2023, 12, 3548, 1-18. https://doi.org/10.3390/plants12203548
2. Yunbi, X.; Feng, Q.;, Chengcai, C.; Rajeev, K. Abiotic stress tolerance: Genetics, genomics, and
breeding. The Crop Journal, 2023. 1-6. https://doi.org/10.1016/j.cj.2023.07.002
3. Sheoran, S.; Kaur, Y.; Kumar, S.; Shukla, S.; Rakshit, S.; Kumar, R. Recent Advances for
Drought Stress Tolerance in Maize (Zea maysL.): Present Status and Future Prospects.Front.
Plant Sci. 2022, 13:872566, 1-18. doi: 10.3389/fpls.2022.872566
4. Nenad, M.; Jasenka, A. D.; Lovro, V.; Vera, C.; Domagoj, Š. Genetic Approaches to Enhance
Multiple Stress Tolerance in Maize. Genes 2021, 12, 1760.
https://doi.org/10.3390/genes12111760
5. Zaidi, P.H.; Shahid, M.; Seetharam, K.; Vinayan, M.T. Genomic Regions Associated With
Salinity Stress Tolerance in Tropical Maize (Zea Mays L.). Front. Plant Sci. 2022, 13:869270,
1-9. doi: 10.3389/fpls.2022.869270
6. Pengcheng, L.; Wei, C.; Huimin, F.; et al. Transcriptomic profiling of the Maize (Zea mays L.)
leaf response to abiotic stresses at the seedling stage. Frontiers în Plant Science. 2017, 8, 1-10.
doi – https//doi.org/10.3389fpls.2017.00290
7. Ling, L.; Hong, P.; Hai,‐Y.; Xian,‐W.; Zhen,‐B.; You, Z. Characterization of ZmPMP3g function
in drought tolerance of maize. Scientific Reports 2023, 13:7375, 1-15.
https://doi.org/10.1038/s41598-023-32989-4
67
UDC: 631.811.98 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.11
PHENOTYPIC PLASTICITY AND PLANT RESISTANCE
TO ABIOTIC STRESS
Dascaliuc Alexandru*, Jelev Natalia, Ralea Tudor
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
* https://orcid.org/0000-0003-3210-6144, e-mail: [email protected]
Summary. The phenotypic plasticity of cultivated plants exceeds that characteristic of
spontaneous plants. Concerning this, the question arises as to why a commensurate level of genome
volume did not accompany the high level of crop plant phenotype changes. More and more data are
emerging, demonstrating that, due to the rapid activation of phylogenetic adaptation systems stored
in the genome, phenotypic plasticity generates non-random adaptation changes. We present the
results of assessing the resistance of plants to the action of extreme temperatures and the influence
of the biostimulator Reglalg on the viability, resistance, plasticity, and productivity of wheat and
pedunculated oak plants.
Keywords: wheat, oak, phenotypic plasticity, resistance to extreme temperatures,
productivity
Introduction
Charles Darwin [1] stated that in different species, phenotypic variation is generated
randomly, and natural selection chooses the most adapted forms. After discovering the molecular
mechanisms of heredity, the idea was launched that genetic mutations represent the main source for
selection of the variability, which manifests itself over generations [2]. Links between phenotypic
variation, genetic variation, and adaptive evolution have been highlighted. Current research
demonstrates that phenotypic variation, induced by environmental conditions, through phenotypic
plasticity, is subject to selection, thus expanding the ways of adaptation in ontogenesis and
evolution [3, 4]. These arguments were important for recognizing that not all variations are
randomly generated, a view that covered a gap that hampered the understanding of the unfolding of
the adaptation processes of organisms in ontogeny and evolution.
Plasticity manifests as a reaction norm in populations and lines of clones obtained from the
population [5]. The plastic response can be appreciated by analyzing the course of development,
which is an important source for selection. Thus, random mutations and changes in reaction norms
induced by environmental conditions serve as a source for selection and evolution, both sources of
variation being involved in natural and artificial selection. This concept has not been extensively
analyzed concerning artificial selection, or the influence of biostimulants (BS) on plant viability,
adaptive capacity, and productivity. Even in the definition of phenotypic plasticity through the
ability of a genotype to respond to environmental conditions due to the formation of variable
phenotypes, only the property of genes is emphasized, without mentioning the importance of the
specific influence of developmental processes on plasticity. The joint analysis of these
characteristics would allow the appreciation of the influence of phenotypic variability on
ontogenesis and evolution, a view supported by data that demonstrate that developmental processes
in ontogenesis can be influenced not only by genotype but also by transgenerational effects,
transduced from predecessors. They can modify the reaction norms, including the plastic response
[4, 5]. Moreover, developmental systems are modifying the influences of genetic mutations on the
phenotype, as the adaptation mode of biological systems varies depending on the interactions
between signaling pathways encoded in different genes. The interactions between different
developmental systems, being functionally redundant, channel the phenotypic variations towards a
similar result [6]. The random influence of genetic mutations, and the non-random ones of
68
developmental processes, on phenotypic plasticity causes distortions in development, since only
some of the non-random variations of developmental systems, generated by mutations, can be
adaptive. In this article, we present the results of the influence of BS Reglalg [7] on the phenotypic
plasticity of wheat and pedunculated oak genotypes that beneficially influence viability, resistance
to abiotic stress factors, and plant productivity.
Materials and methods
The experiments were carried out over several years in the laboratories and the experimental
field of the Institute of Genetics, Physiology, and Protection of Plants, applying the methods
described in [8]. Experimental results were statistically analyzed, determining the mean, standard
deviation, and validity of differences between means obtained in at least three experiments [9].
Results and discussions
To evaluate the resistance of different wheat genotypes to the action of extreme
temperatures, as well as their level of phenotypic plasticity, we studied different doses of heat shock
(HS), or negative temperature shock (NTS), influence on the germination of seeds of different
wheat genotypes in the control variants (seeds moistened in water) and those in the experimental
variants (seeds moistened in solution containing BS Reglalg) [10, 11]. As a result, the doses of
exposure to HS or NTS were determined which gave the possibility to separate the wheat genotypes
according to the primary resistance to the action of extreme temperatures. The data obtained are
presented in Figure 1. The presented data demonstrate that wheat genotypes differ in their primary
resistance to HS, and pre-treatment of seeds with BS Reglalg provides increased resistance.
Depending on the genotype, the percentage of seed germination in the experimental variants
increased by 5.3 – 20 %. The beneficial effect of pre-treatment of the seeds with BS Reglalg was all
the more significant, the lower the primary resistance of the genotype.
Taking into account the fact that, after exposure to HS, in the control version the percentage
of seed germination of the most sensitive genotype (genotype 372) was quite high (32%), in the
research on the influence of NTS, for exposure we chose the dose that inhibited seed germination of
the most sensitive genotypes (genotypes 160 and 466, figure 1 B). We observe that, quantitatively,
the treatment with BS Reglalg showed the most pronounced beneficial effect on the seeds of the
genotypes, whose germination inhibition after exposure to NTS, in the control variant, was
moderate (between 40 and 60%). From this, it follows that the maximum beneficial effect of
treating seeds with the BS Reglalg solution on the resistance to the HS or NTS dose can be achieved
in all genotypes, but only after their exposure to doses that are specific for each genotype; which in
the control variant inhibits seed germination up to 40 - 60 %.
B
Figure 1. Change in the germination capacity of the different wheat genotypes seeds treated
with water, or solution of BS Reglalg diluted with water in ratio (1/200), then exposed to HS
(+50ºC for 30 minutes - A) or NTS (-7ºC for 8 hours - B)
69
To analyze the later effects of seed treatment with BS Reglalg on the physiological state of
the obtained plants, samples of plants that passed the second stage of frost hardening during the
winter were taken from the experimental field. Plants were exposed at -12oC, for 8 hours, to NTS.
Later, after cutting them at the first internode level, the plants were incubated in favorable
conditions to initiate adventitious roots. The assessment of plant resistance was carried out based on
the determination of the percentage of plants in which, during 7 days after exposure to NTS,
adventitious roots were formed from the tillering node (Figure 2). The obtained data demonstrate
that after the second hardening phase, in the variants in which the seeds were not exposed to NTS,
the percentage of plants that formed adventitious (coronals) roots reached the maximum possible
value, 100%. At the same time, regardless of the variety, after exposure to NTS, the ability of plants
obtained from seeds treated with BS Reglalg to form adventitious roots tended to be higher
compared to that characteristic for plants obtained from seeds moistened in water. Kuialnik cultivar
plants showed a higher resistance to NTS than the Moldova 5 and Missia cultivars. Together, the
previously presented data suggest that plants of the Kuialnik variety are more resistant to NTS than
those of the other two varieties, and treating the seeds before sowing with BS Reglalg ensures the
increase of the adaptive capacity of the obtained plants to the action of negative temperatures.
Figure 2. The influence of NTS, applied by exposure to -12oC for 8 hours, on the plants after
the second phase of hardening of the wheat varieties Kuialnik, Moldova 5, and Missia,
obtained from the seeds treated with water before sowing, or with a solution of BS Reglalg
diluted with water in a ratio of 1/200 about the percentage of formation of adventitious roots
in plants cut at the level of the first internode
Another important parameter that determines the influence of extreme temperatures on
wheat plants is the level of location of the tillering node in the soil. It is well known that in the
upper layers of the soil, during the winter the temperature increases proportionally with the depth of
the soil [12].
Table 1
Epicotyl length of wheat cultivars plants obtained from seeds treated before sowing with
water or BS Reglalg solution
Epicotyl length,
Variety Variant Δ CV P δ
x̅ (cm)± DS
Control 3.12 ± 0.28 0.08 9.03 - -
Moldova 5
Reglalg 1/200 1.35 ± 0.27 0.08 20.34 0.00E-01 56.7
Control 4.25 ± 0.16 0.05 3.86 - -
Kuialnik
Reglalg 1/200 2.58 ± 0.21 0.06 7.96 0.00E-01 39.3
Control 2.89 ± 0.41 0.11 14.13 - -
Missia
Reglalg 1/200 1.74 ± 0.44 0.12 25.05 1.39E-24 39.8
70
Analyzing the data presented in Table 1, we can mention that in the plants obtained from the
seeds treated with BS Reglalg, regardless of the variety, the epicotyl (first internode) length is 1.15
– 1.67 cm lower than that of the control plants. Due to this, in the experimental plants, the tillering
node is located deeper in the soil, which during the snowless winters causes the temperature
increase in these soil layers up to 5.2 – 7.5oC. As a result, the plants in the experimental variants are
better protected from the action of extreme temperatures during the winter.
The previously presented data suggest that wheat plants obtained from seeds treated with BS
Reglalg show increased vigor and the ability to adapt to stress factors throughout the growing
season due to the induction of phenotypic plasticity. Considering this, we studied the influence of
seed treatment with BS Reglalg on the productivity of different wheat cultivars. In Table 2 we
present the results obtained on the experimental field of the IGFPP in 2016, for the wheat varieties
Moldova 5, Kuialnik, and Missia. They demonstrate that from plants grown from seeds treated with
BS Reglalg solution, potential productivity, recalculated for one hectare equal to 48, 58, and 56 q/ha
was obtained, respectively. On the control plot, the yield was equal to 41, 50, and 51 q/ha,
respectively. Therefore, the recalculated yield was 7, 8, and 5 q/ha in favor of the plants obtained
from the seeds treated with BS Reglalg.
Table 2
The productivity indices of different wheat varieties plants, cultivated from the seeds treated
with water, or with a solution of BS Reglalg diluted with water in a ratio of 1/200, and grown
on the experimental field of the IGFPP in 2015 – 2016
The No. of The mass of The mass of
Calculated
Variety
number of caryopsis in caryopses 1000
harvest CV
Variant ears per m2 the ear per ear, g caryopses, g
x̅(q/ha) ± DS
x̅±DS x̅±DS x̅(g )± DS x̅(g )± DS
Control 353±52 32.3±1.7 1.17±0.09 36.3±1.0 41±0.49 13.1
Moldova 5
Reglalg 387±38 33.7±1.1 1.24±0.03 36.7±0.5 48±0.31 9.3
p 0,179 0.088 0.089 0.289 0.025
δ 9,6 4.3 6 1.1 17.1
Control 366±39 37.1±1.0 1.38±0.05 37.2±0.8 50 ±0.46 9.1
Kuialnik
Reglalg 403±45 38.0±1.4 1.44±0.09 37.8±0.7 58±0.60 10.4
p 0.087 0.143 0.108 0.164 0.011
δ 10,1 2.4 4.4 1.6 16
Control 407±21 34.0±1.4 1.28±0.08 36.7±0.5 51±0.19 4.1
Reglalg 425±25 35.2±2.2 1.32±0.09 37.3±0.8 56±0.42 6.0
Missia
p 1.00 0.65 0.06 0.65 0.41
δ 4.4 3.5 3.1 1.6 9.8
The results of the experiments presented above suggest that the extension of phenotypic
plasticity by BS Reglalg is preserved throughout the ontogeny of hexaploid wheat plants, which are
a monocotyledonous field plant species. Concerning these results, it was important to determine
whether similar effects would be obtained in perennial, dicotyledonous plants. We provided
research with the pedunculated oak (Quercus robur L.). The plants were obtained from acorns
treated with water, before placement for germination, or with a solution of BS Reglalg.
71
Figure 3. Images of oak seedlings in the first, second, third, and fourth years of growth (2020,
2021, 2022, and 2023) obtained from acorns sown in the field in autumn 2019 (left-hand on
each year photos) and from the seedlings obtained and cultivated from November 2019 until
May 2020 in artificially created conditions (right-hand on each year photos), then in May 2020
transplanted in the field
The photographs presented in Figure 3, as well as the data in Table 3, demonstrate that in the
first four years of life, oak plants obtained from acorns soaked in BS Reglalg solution, and
subsequently plants treated with BS Reglalg solution twice during the active annual vegetation,
grew faster compared to the growth detected at plants from the control variant (acorn and plants
were treated with water).
The data, included in Table 3, indicate that the experimental plants' annual growth in height,
and their trunk growth in diameter, on average, were respectively 5.7 and 5.2 times higher than
those of control plants. It follows that the beneficial influence of BS Reglalg on the phenotypic
plasticity and vigor of pedunculated oak plants has manifested over four years.
Table 3
Dynamics of pedunculate oak (Quercus robur L.) seedlings growth in the first 4 years of the
growing season on the experimental field of the Institute of Genetics, Physiology and Plant
Protection, MSU
Trunk height, cm Trunk diameter, mm
Year Classic method Laboratory method Classic method Laboratory method
2020 7 ± 1.32 52 ± 3.23 1 ± 0.01 7 ± 1.32
2021 19 ± 1.05 95 ± 2.92 4 ± 0.03 19 ± 1.05
2022 24 ± 2.12 120 ± 4.12 5 ± 0.03 24 ± 2.12
2023 31 ± 1.98 176 ± 3.98 6 ± 0.02 31 ± 1.98
The optimization of plant selection and cultivation methods largely depends on the knowledge of
ways to increase the performance of organisms under heterogeneous environmental conditions.
Because variation in the functional characteristics of organisms is influenced by mutation (largely
72
random) and phenotypic plasticity (largely non-random), knowledge of the relative role of these
groups of characteristics as providers of variation that determine genotype specificity is essential for
the successful use of the genotype in agriculture. An important aspect consists of exploring the
perspectives of applying biostimulators to treat plants to manifest their adaptive capacity due to the
expression of the genotype predominantly non-random adaptive plasticity potential. The
development systems, dependent on the manifestation of phenotypic plasticity, reflect the selection
paths and the evolutionary history of the genotype, therefore, they specifically channel the
responses available to environmental factors, and biostimulators accelerate and reduce the energy
and material costs allocated to plants for these adaptations. Finally, the mentioned processes ensure
the increase of vigor and productive capacity of the corresponding plants to the adaptive potential of
the genotype and the specific cultivation conditions.
Conclusions
For the seeds of different wheat genotypes, well prepared for germination, a specific dose of
HS, or NTS, can be established, the application of which makes it possible to separate the
genotypes according to their primary resistance to the action of high or negative temperatures,
determining the percentage of seed germination.
Treatment of the seeds before sowing with the solution of BS Reglalg, diluted with water in
the ratio of 1/200 ensures the increase of their resistance, the maximum protective effect being
highlighted for the wheat genotypes, in which, following exposure to the specified dose of HS or
NTS, the germination of the seeds from the control variant reached 40 - 60%.
The maximum protective effect of seed treatment with BS Reglalg can be achieved for each
wheat genotype provided that the dose of HS, or NTS, applied to the seeds of the control variant,
will ensure the germination of only 40-60% of the seeds.
Treating the seeds of different varieties of wheat with a solution of BS Reglalg ensures the
increase of the viability and resistance of the plants to extreme temperatures during the entire period
of ontogenesis, which ultimately leads to increasing of the productivity of the wheat plants,
depending on the variety, by 10 - 17%.
BS Reglalg showed beneficial effects following the treatment of pedunculated oak acorns
before sowing, confirmed by the fact that in the first four years of cultivation the average annual
growth rate in height and diameter of the experimental plants, compared to those in the control
variant, increased by 5.7 and 5.2 times, respectively.
In common, the data obtained demonstrate that the treatment of wheat seeds, or oak acorns,
with BS Reglalg before germination ensures the induction of adaptation processes starting from the
germination phase, which assures the rapid development of phenotypic plasticity and plant
adaptation to the factors of heat stress.
Acknowledgments. The research was carried out within the State Program Project
20.80009.7007.07 „Determination of the parameters that characterize the resistance of plants with
different levels of organization to the action of extreme temperatures to reduce the effects of climate
change” and subprogram 011101 „Genetic and biotechnological approaches to the management of
agroecosystems under climate change conditions”, funded by the Ministry of Education and
Research or the RM.
References
1. Darwin, C. On the origin of species by means of natural selection or preservation of favored
races in the struggle for life. London, UK: John Murray. Ed. by W. Clowes and Soms, Stamford
Street, and Charing Cross, 1859, 504 p.
2. Mayr, E. The objects of selection. In: Proceedings of the National Academy of Sciences of the
USA. 1997, vol. 94, nr. 6, p. 2091–2094. DOI.org/10.1073/pnas.94.6.2091
73
3. Sultan, S. E. Organism and environment: ecological development, niche construction, and
adaptation, Oxford, UK: Oxford University Press.2015, 348 p. ISBN: 9780199587063
4. Bailey, S. F., Rodrigue, N., Kassen, R. The effect of selection environment on the probability of
parallel evolution. In: Molecular Biology and Evolution. 2015, vol. 32, nr. 6, p. 1436–1448.
DOI.101093/molbev/msv033
5. Pigliucci, M. Genetic variance-covariance matrices: A critique of the evolutionary quantitative
genetics research program. In: Biology and Philosophy. 2006, vol. 21, p. 1–23. DOI
10.1007/s10539-005-0399
6. Moczek, A. P., Sears, K. E., Stollewerk, A. et al. The significance and scope of evolutionary
developmental biology: A vision for the 21st century. In: Evolution & Development. 2015, vol.
17, nr. 3, p. 198-219. DOI:10.1111/ede.12125.
7. Dascaliuc, A. Use of the Biostimulator Reglalg 1in Agriculture. Chișinau. 2022, 26 p. ISBN 978-
9975-165-55-6.
8. Jelev N., Zdioruc N., Ralea T., Platovschii A. Metode de apreciere și modificare a rezistenței
genotipurilor de grâu (Triticum aestivum L.) la acțiunea temperaturilor extreme. Chişinău:
[Editura USM], 2023. – 45 p. ISBN 978-9975-62-622-4.
9. Clewer, A., Scarisbrick, D. Practical statistics and experimental design for plant crop science.
Chichester, New York: John Wiley & Sons, LTD. 2001. 346 p. ISBN: 978-0-471-89909-9.
10. Jelev, N., Zdioruk, N., Ralea, T., Gorea, A., Dascaliuc, A. Aprecierea accelerată a
termotoleranței genotipurilor de grâu în baza specificului influenței șocului termic asupra
germinării semințelor. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științele Vieții. 2015, vol.
327, nr. 3, pp. 60-66. ISSN 1857-064X. http://bsl.asm.md/article/id/40965.
11. Jelev, N., Ralea, T., Dascaliuc, A. Methods of accelerated distribution of winter wheat varieties
and lines by their primary resistance to extreme temperatures. In: Acta Scientific Agriculture.
2023, vol. 7, no. 10, pp. 11-17. ISSN: 2581-365X. IF:1.014.
12. Ponomarev, V. Povysheniye zimostoykosti ozimoy pshenitsy. Moskva: 1975, 30 p.
74
UDC: 632.4:635.64 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.12
IDENTIFICATION OF MYCOTOXIN-PRODUCING SPECIES OF
FUSARIUM IN TOMATO ONTOGENESIS
Deaghileva Angela
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0003-3659-2450,e-mail: [email protected]
Summary. The results of molecular identification of toxigenic Fusarium spp. in local
tomato varieties at some vegetative phases are presented. F. oxysporum, F. verticillioides, F.
proliferatum, F. avenaceum, F. equiseti, F. solani were found at different stages of tomato
development. Sequences of FUM gene cluster involved in the synthesis of Fumonisin B1 and
Polyketide synthase (PKS13) gene sequences involved in the synthesis of Zearalenone were
revealed in some tomato varieties infected by certain toxigenic Fusarium species.
Keywords: PCR, tomato, Fusarium, mycotoxin gene clusters.
Introduction
Numerous species of the genus Fusarium are able to colonize a wide range of agricultural
crops, including tomatoes. This is one of the most economically important genera due to the high
pathogenic activity of its representatives. The phytotoxic effect of Fusarium leads to suppression of
seed germination and plant growth, causing massive tissue necrosis, chlorosis, wilting, stem and
root rot. [2]. Ultimately, there is a high risk of crop loss in tomato production, up to 80% depending
on the region. [6]. Some Fusarium species, before colonizing tissues, produce a wide range of
toxigenic compounds - mycotoxins, which weaken plants and cause suppression of immune
responses [7]. In addition, mycotoxins contaminate food and feed products, reducing their quality,
and have a negative impact on humans and livestock health [3]. Fusarium spp. can potentially
contaminate tomato products with certain mycotoxins, which has attracted considerable interest due
to the increasing frequency of their detection [5]. The most dangerous among them are fumonisins
(FUM), deoxynivalenol (DON), zearalenone (ZEN) [1, 6]. Successful tomato production largely
depends on the timely and exact identification of toxigenic species which represent a risk of
potential mycotoxin accumulation in the final product. Information on toxigenic Fusarium species
affecting tomato is needed for the development of better disease management strategies, including
plant breeding.
The aim of the study was to reveal toxigenic Fusarium species – producers of mycotoxins
that infect tomato plants at different phases of development. Molecular analysis was performed
using nested-PCR assay and a set of species-specific primers for identification of Fusarium spp. and
associated sequences from the Fumonisin biosynthetic (FUM) gene cluster, Trichothecene
biosynthetic (TRI) gene cluster and Polyketide synthase (PKS13) genes.
Materials and methods
In the study plants of three tomato varieties – ′Cerasus′, ′Elvira′ and ′Deșteptarea′ (selection
of IGFPP) were used. Throughout the vegetative season, mixed leaf samples from 12-15
asymptomatic plants of each variety were collected. Identification of Fusarium pathogens was
carried out in seeding material, leaves collected at different stages of plant development (early
growth, vegetative growth, flowering, fruits formation and growth) and in fruits at the stage of
biological maturity. The leaves and fruits were thoroughly washed from soil before DNA extraction
and grinded. Total DNA was extracted from 0,5 g of plant material according to the combination of
75
several protocols from ISO 21570(2005) (https://www.iso.org) and used at once for nested-PCR
analysis.
A set of home-designed primers for Fusarium spp. detection was created based on species-
specific regions of translation elongation factor 1-alpha (tef1) gene sequences of F. verticillioides, F.
oxysporum, F. pseudograminearum, F. solani, F. avenaceum, F. culmorum, beta-tubulin (tub2) gene
sequences of F. equiseti, F. sporotrichioides, oxygenase (fum6) gene sequences of F. proliferatum,
and RNA polymerase II subunit (RPB2) gene of F. nivale from NCBI nucleotide collection
presented in GenBank database using primer designing tool. Identification of the genes associated
with the synthesis of fumanisin and zearalenone carried out using species-specific primers to
sequences of the fumonisin biosynthetic (FUM) gene cluster and polyketide synthase (PKS13)
genes.
PCR was performed in a 25 µl mix containing 66 mM Tris-HCl (pH 8.4), 16 mM
(NH4)2SO4, 2,5 mM MgCl2, 0,1% Tween 20, 7% glycerol, 100 μg/ml-1 BSA, 0,2 mM of each
dNTPs, 1,2 U Taq DNA polymerase (Thermo Fisher Scientific), 5 pM of each primer and 10 ng of
DNA.
The first round of nested-PCR included 1 cycle at 950C for 3 min, 600C – 40 sec, 720C – 40
sec followed by 29 cycles: 950C – 40 sec, 600C – 40 sec, 720C – 40 sec, final elongation - 7 min.
The conditions of the second round were: 950C – 40 sec, 600C – 40 sec, 720C – 40 sec, final
elongation - 7 min (30 cycles). Amplification was carried out using MiniAmp™ Thermal Cycler, 96
wells, Thermo Fisher Scientific.
The products of amplification were separated in 1,5% agarose gel in the presence of 100 bp
DNA ladder (Thermo Fisher Scientific) at the 6V/cm in TBE migration buffer (pH 8.0) with
ethidium bromide, viewed in the UV (302 nm) and photographed.
Results and discussions
Development of fusarium infection of tomato plants was monitored throughout ontogenesis
using primers complementary to nonspecific regions of the TEF1 genes of Fusarium spp. Mixed
leaf samples were collected from the same plants of each variety at two-week intervals. Mass
infection of tomato genotypes was observed in the middle of the vegetative season, at the flowering
phase. This samples have been selected for subsequent tests using species-specific primers to
Fusarium spp. Finally, seeds, leaves at the flowering phase, fruits at the stage of biological maturity
were studied. The results of DNA analysis of tomato genotypes at some phases of development with
the primers to F. oxysporum, F. verticillioides, F. avenaceum, F. sporotrichioides, F. solani, F.
equiseti, F. nivale, F. pseudograminearum, F. culmorum, F. proliferatum are presented in Table 1.
Table 1
The identification of Fusarium species in tomato varieties during ontogenesis
Leaves
Sowing
Genotype (flowering Fruits
material
Pathogens phase)
C E D C E D C E D
F. oxysporum - - - - + + - - -
F. verticillioides - + + - - - - - -
F. avenaceum - - - - + + + + -
F. sporotrichioides - - - - - - - - -
F. solani - - - - - + - - -
F. equiseti - - - - + + - - -
F. nivale - - - - - - - - -
F. pseudograminearum - - - - - - - - -
F. culmorum - - - - - - - - -
F. proliferatum - + + - - - - - -
76
C - ′Cerasus′, E - ′Elvira′, D - ′Deșteptarea′
In the sowing material F. verticillioides, F. proliferatum were determined in ′Elvira′ and
′Deșteptarea′ varieties. At the flowering phase in the leaves of the same varieties were identified F.
oxysporum, F. avenaceum, F. equiseti. In addition, in ′Deșteptarea′ variety was revealed F. solani. In
the fruits of ′Cerasus′ and ′Elvira′ varieties only F. avenaceum was identificated. Specific fragments
corresponding to certain species of Fusarium are presented on Figure 1.
Figure 1. Electropherograms of nested-PCR products amplified on the DNA isolated from
the tomato plant material using primers to Fusarium species. A. F. oxysporum, B. F.
verticillioides, C. F. avenaceum, D. F. solani, E. F. equiseti, F. F. proliferatum. 1, 4, 7: ’Cerasus’, 2,
5, 8: ’Elvira’, 3, 6, 9: ’Deșteptarea’; 1-3: seeds, 4-6: leaves, 7-9: fruits. M - 100 kb DNA ladder
(arrow indicates the 500 bp fragment).
The positive signals in the second round of nested-PCR are marked with the presence of
following amplicons on electrophoresis: F. oxysporum – 290 bp length, F. verticillioides – 140 bp,
F. avenaceum – 160 bp, F. solani 288 bp, F. equiseti – 104 bp, F. proliferatum – 135 bp. All
fragments resulting from nested-PCR correspond to the parameters calculated using the BLAST
software.
Molecular analysis showed that most cases of tomato plants infection occurred during the
flowering phase. At this stage observed a significant increase in the detection of Fusarium species.
Tomato fruits were less infected compared to sowing material (seeds from the 2015 harvest). At the
same time, ′Cerasus′ showed the lowest susceptibility to Fusarium spp., since the listed in this study
Fusarium species in seeds and in leaves at the flowering phase were not identified at this variety.
Tomato samples infected with toxigenic Fusarium species were studied using specific
primers for the identification of genes associated with mycotoxin synthesis. The results of
molecular analyses summarized in the table below:
Table 2
Identification of gene sequences involved in the synthesis of mycotoxins in tomato plants
infected by pathogens from genus Fusarium
Mycotoxin FUM gene Polyketide synthase
gene clusters FUM gene cluster
cluster (PKS13) genes
Genotype (F. proliferatum)
(F. verticillioides) (F. equiseti)
Elvira + +
Seeds
Deșteptarea + +
Elvira +
Leaves
Deșteptarea +
It was found that F. proliferatum and F. verticillioides, identified in the seeds of the tomato
varieties - 'Elvira' and 'Deșteptarea', contain the sequences of FUM gene cluster involved in the
synthesis of Fumonisin B1. F. equiseti detected in the leaves of these varieties contains Polyketide
77
synthase (PKS13) gene sequences involved in the synthesis of Zearalenone. Nested-PCR results can
be visualized on the figure 2.
Figure 2. Nested-PCR products amplified using primers to sequences associated with
mycotoxin synthesis and DNA from samples with defined toxigenic Fusarium species. A. Fum
genes cluster sequensis of F. proliferatum (seeds). 1. Negative control, 2. 'Elvira', 3. 'Deșteptarea',
B. 1, 2. Fum gene cluster sequensis of F. verticillioides (seeds); Polyketide synthase (PKS13) genes
sequensis of F. equiseti (leaves). 1, 3.'Elvira', 2, 4. 'Deșteptarea'. M - 100 kb DNA ladder (arrow -
500 bp fragment).
Molecular analysis demonstrated that seeds collected in 2015 and intended for planting had
a higher presence of Fusarium species with associated mycotoxin-producing sequences. This
situation probably depends on the duration and conditions of seed storage. It is known that
pathogenic fungi of seeds can serve as a source of disease development in plant ontogenesis [4].
Therefore, it is necessary to control for phytosanitary quality of long-term storage seeds. In
addition, Fusarium sequences associated with the synthesis of mycotoxins have not been identified
in tomato fruits.
Nowadays, is observed increasing of mycotoxin contamination in tomatoes and derived
tomato products at all stages including cultivation, harvesting, production and storage [6].
Integrated management of pathogenic fungi and their mycotoxins is essential to prevent crop losses
and human health issues. The search for tomato varieties that manifest low susceptibility to certain
species and races of Fusarium is one of the beneficial ways of controlling this important plant
pathogens and represents an effective preventive measure to reduce the contamination of
agricultural products with mycotoxins. This is an environmentally favorable approach that reduces
the risk of plant diseases and contamination of food chains. In this study, ′Cerasus′ showed the
lowest susceptibility to Fusarium pathogens and is thus a promising candidate for future studies
assessing resistance to Fusarium species.
Conclusions
Of the Fusarium species listed in the study, F. proliferatum, F. oxysporum, F. verticillioides,
F. avenaceum, F. equiseti, and F. solani were identified at some phases of tomato development.
Molecular analysis showed that at the flowering phase there was a significant increase in
fusarium infection of some tomato genotypes.
F. proliferatum and F. verticillioides, identified in the seeds of 'Elvira' and 'Deșteptarea',
contain the sequences of FUM gene cluster involved in the synthesis of Fumonisin B1. F. equiseti
detected in the leaves of these varieties contains Polyketide synthase (PKS13) gene sequences
involved in the synthesis of Zearalenone.
The Fusarium species considered in the work with associated mycotoxin-producing
sequences were not identified in the fruits at the stage of biological maturity.
Toxigenic Fusarium species and associated mycotoxin-producing sequences were not
identified in the seeds and leaves of ′Cerasus′ variety. ′Cerasus′ showed the lowest susceptibility to
Fusarium pathogens and is thus a promising candidate for future studies assessing resistance to
specific Fusarium species.
78
Acknowledgments. This study was supported by the research project 011101 „Genetic and
biotechnological approaches of management of agroecosystems under climate change conditions”,
funded by the Ministry of Education and Research.
References
1. Abdelmotilib N.M., Darwish A.G., Abdel-Azeem A.M. Fungal Mycotoxins. In book: Fungi in
Sustainable Food Production. Ch. 12. Fungal Biology. 2021, p.197-226, doi: 10.1007/978-3-
030-64406-2_12.
2. Akpinar I., Sar T., Sah I. et al. The importance of fusarium species in agricultural products and
potential applications of bioactive agents. In book: Researches on Science and Art in 21st
Century Turkey. 2017. V. 2, p. 1672-1686.
3. Munkvold G. Fusarium Species and Their Associated Mycotoxins. In book: Mycotoxigenic
Fungi: Methods and Protocols, Methods in Molecular Biology. 2017. P. 51-106, doi:
10.1007/978-1-4939-6707-0_4
4. Nallathambi P., Umamaheswari C., Sandeep K. Lal et al. Mechanism of Seed Transmission and
Seed Infection in Major Agricultural Crops in India. In book: Seed-Borne Diseases of
Agricultural Crops: Detection, Diagnosis & Management. 2020, p. 749-791, doi: 10.1007/978-
981-32-9046-4_26.
5. Perincherry L., Lalak-Kanczugowska J., Stepien Ł. Fusarium-Produced Mycotoxins in Plant-
Pathogen Interactions. J. Toxins. 2019. V. 11(11), 664. Open access,
doi:10.3390/toxins11110664.
6. Simões D., Andrade E. Fusarium Species Responsible for Tomato Diseases and Mycotoxin
Contamination and Biocontrol Opportunities. In book: Fusarium - New Developments in
Agriculture. 2023. Open access, doi: 10.5772/intechopen.1003643.
7. Tretiakova P., Voegele R., Soloviev A. Successful Silencing of the Mycotoxin Synthesis Gene
TRI5 in Fusarium culmorum and Observation of Reduced Virulence in VIGS and SIGS
Experiments. J. Genes. 2022. V. 13(3), 395. Open access, doi: 10.3390/genes13030395.
79
UDC: 633.111 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.13
PECULIARITIES OF MANIFESTATION OF THE DEGREE OF
TRANSGRESSION IN POPULATIONS OF WINTER BREAD WHEAT FOR
INHERITANCE OF BREEDING VALUE ELEMENTS
Demydov Oleksandr, https://orcid.org/0000-0002-5715-2908
Suddenko Yuliia*, https://orcid.org/0000-0001-6586-1977
Kyrylenko Vira, https://orcid.org/0000-0002-8096-4488
Humeniuk Oleksandr, https://orcid.org/0000-0002-1147-088X
The V.M. Remeslo Myronivka Institute of Wheat of National Academy of Agrarian Sciences of
Ukraine, Tsentralne village, Obukhiv district, Kyiv region, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Summary. The objective of this research was to identify the characteristics of transgressions
degree in terms of main spike productivity in populations of the second and third generation of
winter soft wheat. The material for the research comprised 30 hybrid combinations created through
the use of a full diallel crossing scheme of six winter soft wheat varieties carrying wheat-rye
translocations (WRT). There were: 1AL.1RS (Zolotokolosa, Columbia, Ekspromt), 1BL.1RS
(Svitanok Myronivskyi, Legenda Myronivska, Kalynova). The involvement of the local gene pool
of winter bread wheat-rye translocations represents a highly effective measure that can serve as the
next stage of significant improvement of varieties in terms of yield.
Keywords: Triticum aestivum L., wheat-rye translocations, populations, main spike
productivity, main spike length, number of kernels, kernel weight.
Introduction
The primary challenge in developing winter wheat varieties for diverse applications is the
potential for high yield and product quality. The objective of every wheat breeder is to develop
wheat varieties with the highest possible productivity. Increasing yields is one of the most
significant challenges, given the considerable difficulties and complexity involved in achieving this
goal. However, in parallel with the significant increase in productivity, there has been a loss of
genetic diversity (Braun et al., 1998). The high level of genetic potential of modern varieties
presents a challenge to further improving the crop, necessitating the search for new opportunities.
One such opportunity is provided by the introduction of new genetic material into the local gene
pool. The involvement of winter-rye translocations in breeding programmes to create new varieties
is an example of the successful use of a foreign resource to improve a crop.
The 1R chromosome, particularly its short arm 1RS, has been extensively employed in bread
wheat improvement programmes worldwide (Ko et al., 2002). The entire chromosome arm
1RS.1BL translocation represents the most frequently utilised source of foreign rye chromatin in
wheat breeding (Baum et al., 2015). In general, the presence of this translocation in wheat varieties
is associated with a significant increase in yield, including an increase in the number of spikelets
and grains per spikelet, as well as an increase in the weight of 1000 grains (Zhao et al., 2012;
Xynias et al., 2018; 2020; Moskal et al., 2021). Recent studies have shown that the presence of this
translocation causes grain elongation (Johansson et al., 2020). A significant contribution to
increased yield is made by the postponement of leaf senescence following flowering, which extends
the supply of assimilated carbon to the grain. Furthermore, the 1RS.1BL translocation carries the
powdery mildew resistance gene Pm8 (Blumeria graminis (DC) EO Speer f. sp. tritici Em. Marchal)
(Schelegel & Korzun, 1997). Fragment 1RS contains genes Lr26, Sr31 and Yr9, for which confer
resistance to brown rust (Puccinia recondite Roberge ex Desm. f. sp. tritici), stem rust (Puccinia
80
graminis f. sp. tritici Ericsson & Henning) and yellow rust (Puccinia striiformis Westend. f. sp.
tritici Eriks.), respectively. Nevertheless, the resistance conferred by these genes has already been
overcome by new virulent biotypes of the respective pathogens (Johansson et al., 2020; Purnhauser
et al., 2011; Qi et al., 2016).
The 1RS.1AL translocation has also been used in wheat breeding programs, although on a
much smaller scale than 1RS.1BL (Graybosch et al., 1993). In addition to the presence of genes that
provide resistance to fungal pathogens, the 1RS.1AL transposition is also useful for providing
resistance to pests such as common cereal aphid (Schizaphis graminum Rondani), determined by the
genes Gb2 and Gb6, wheat mite (Aceria tosichella Keifer), determined by the Cmc3 gene, large
cereal aphid (Sitobion avenae Fabricius) and bird cherry-cereal aphid (Rhopalosiphum padi
Linnaeus), for which genes have not yet been identified (Lu et al., 2010; Crespo-Herrera et al.,
2013; Spetsov & Daskalova, 2023).
In the context of breeding programmes for the development of high-yielding winter soft
wheat varieties resistant to abiotic and biotic factors, it is of paramount importance to have
information on the nature of variability and inheritance of quantitative traits at the initial stages of
the breeding process. Transgressive breeding, based on the selection of the best forms in a hybrid
population, represents one of the principal methods of improving self-pollinated crops. For practical
breeding for productivity elements, positive transgressions resulting from the emergence of
recombinants with certain valuable economic traits and properties are of great importance (Sönmez
et al., 2022; Tahmasebi et al., 2015). The productivity traits of the main ear are under the genetic
control of numerous genes from different linkage groups. In the genotype system, the functional
action and interaction of these genes result in a wide range of types of inheritance of productivity
traits that can vary underdifferent conditions of winter wheat plant cultivation (Ko et al., 2002; Ren
et al., 2012).
The investigation of the manifestation of transgressions in the productivity elements of soft
winter wheat varieties carrying WRT represents a pivotal aspect of the development of novel wheat
breeding material. In order to identify transgressive forms and ascertain the viability of their
selection, the variability of the main spikelet productivity elements was analysed. In populations of
the second and third generation, the frequency of positive transgressions was contingent upon the
degree of heterosis or trait`s depression.
Materials and methods
The research conducted during the 2022/23 vegetation year. Research location – field of
selection crop rotation at the V. M. Remeslo Myronivka Institute of Wheat, National Academy of
Agrarian Sciences of Ukraine. The research material comprised 30 hybrid combinations created
through the use of a full diallel crossing scheme (↔) of winter bread wheat varieties, carriers of
WRT: Kalynova, Legenda Myronivska, Svitanok Myronivskyi (1BL.1RS) and Ekspromt,
Columbia, Zolotokolosa (1AL.1RS). The hybrid combinations were divided into four groups based
on the crosses (×) of WRT carrier varieties. The first group consisted of 1BL.1RS × 1BL.1RS S
crosses, which accounted for 20% of the total. The second group included 1AL.1RS × 1AL.1R
crosses, which constituted 20% of the total. The third group comprised 1BL.1RS × 1AL.1RS
crosses, which represented 30% of the total. The fourth group consisted of 1AL.1RS × 1BL.1RS
crosses, which accounted for 30% of the total. The experiments and phenological observations were
conducted in accordance with the prevailing methodological standards. Seeds of hybrids were
manually sown on 2-meter-long plots in three replicates. To optimize the realization of productivity
elements, a sparse sowing method was employed, with a distance of 10 cm between plants in a row,
and 30 cm between rows. Phenological observations were conducted throughout the growing
season. At the onset of full ripeness, a structural analysis of the productivity elements of the main
spike of parental components and hybrids was conducted. This analysis was performed on 25 plants
of each category.
81
In order to achieve this objective, we employed the use of accepted breeding and genetic
methods for the analysis of experimental material, in addition to statistical processing methods in
order to confirm the reliability of the results.
The characteristics of moisture availability in winter wheat plant growth conditions were
calculated using the average monthly hydrothermal coefficient (HTC). The differentiation of HTC
indicators was employed, with values ranging from 0.5 to 1.0 indicating a dry or dry period, from
1.0 to 1.5 representing a normal condition, and values exceeding 1.5 indicating a wet or excessively
wet period. The optimal value of HTC for wheat is 1.2.
Results and discussions
The weather conditions of the study were very different in terms of temperature and
precipitation, so that reliable data could be obtained on the level of potential of valuable economic
characteristics and properties in hybrid combinations in the conditions of the central part of
Ukraine`s forest-steppe.
In the autumn period of 2022, the air temperature was not significantly different from the
long-term average, but it was characterised by excessive precipitation (August - 84.4 mm,
September - 117.5 mm), which led to waterlogging of the top layer of the soil and later sowing of
winter wheat.
Precipitation in the first ten days of October helped to further replenish soil moisture
reserves, creating optimal conditions for winter crop growth in the early stages of development.
In general, the winter of 2022/2023 was moderate and contributed to the overwintering of
winter crops (in January and February, the average monthly air temperatures were 3.3°C and 1.7°C
above the long-term average, respectively). An increased temperature regime was observed in
December 2022 (11.12 - plus 8.6ºC) and January 2023 (1.01 - plus 9.5ºC; 18.01 - plus 8.7ºC)
compared to the long-term average of the last 30 years of -1.6ºC and -3.4ºC respectively. Absolute
minimum air temperatures were recorded on 11 January 2023 - minus 10.4ºC and on 9 February
2023 - minus 11.7ºC, with a temperature at the depth of the tillering node of -5.5ºC. The maximum
height of the snow cover was between 3 and 5 cm, and the soil freezing during the period of low
temperatures was 22.5 cm.
The resumption of winter crop vegetation in 2023 was observed on 21 March (winter wheat
was in the second stage of organogenesis) at an average daily air temperature of +9.0°C, with a
gradual increase thereafter.
April was characterised by an excessive supply of moisture, with precipitation 40.0 mm
above normal. However, the period from May to June was characterised by a rather acute
precipitation deficit (HTC - 0.46 and 0.67, respectively), especially in June - only 39.4 mm (the
long-term average was 84.8 mm). July was characterised by excessive precipitation - 183.5 mm,
exceeding the long-term average by 111.8 mm. Precipitation from the resumption of vegetation
until the end of July was 349.6 mm (213.1 mm in 2022) or 81.7% of the long-term average (262.9
mm). The maximum temperature (32.1 °C) was recorded on 6 July. The total rainfall for the year
was 768.9 mm, 180 mm more than the long-term average (588.9 mm). The maximum precipitation
(183.5 mm) occurred in July 2023, the minimum (10.6 mm) in January 2023. The average monthly
precipitation was 64.1 mm. According to the hydrothermal coefficient, the growing season 2022/23
was excessively wet (HTC = 1.52).
Thus, weather conditions during the 2022/2023 winter wheat growing season with a
favourable hydrothermal regime significantly influenced the formation of high productivity
potential. The ecological effect of early vegetation recovery - a short winter and a long spring, when
air temperatures are exceptionally favourable for biomass growth of soft winter wheat plants -
worked.
The aim of our research was to determine the peculiarities of the degree of transgression in
terms of productivity of the main spike in hybrids of the second and third generations.
82
In 2023, hybrids of populations F2, F3 of different crossing groups were analysed, using
parental components of WRT carriers in hybridisation, in which different degrees of transgression
were found according to the elements of the main spike structure.
According to the results of the analysis of plants of hybrids of the second and third
generation, a positive transgression was noted for all indicators of the structure of the main spike
and in all groups of crosses of varieties of carriers of WRT.
As a result of the analysis, the degree of transgression was conditionally divided into four
groups: 0-10% - not significant; 11-30% - low; 31-50% - medium; 51-100% - high.
According to the length of the main spike, 24 F2 hybrid combinations were included in the
first group, representing 80.0% of the total number of crosses. The second group included four
(13.3%) second generation hybrid populations.
By the number of kernels from the main spike in hybrid combinations F2, 10 hybrid
combinations belonged to the first group, that is 33.3%; 17 (56.7%) to the second group; three
(10.0%) of the total number of combinations F2 to the third group.
According to the weight of the grains of the main spike of the hybrid combinations F2, 11
combinations (36.7%) were assigned to the first group, 13 (43.3%) to the second group, four
(13.3%) to the third group and two (6.7%) to the fourth group.
In the hybrid populations of the third generation, according to the length of the main spike,
the hybrid combinations were mainly assigned to the first (13 combinations, i.e. 43.3%) and second
(16 combinations, i.e. 53.3%) groups, and only one combination (Columbia × Zolotokolosa) - to the
third group.
By the number of kernels from the main spike in hybrid combinations F3, 14 hybrid
combinations were assigned to the first group, i.e. 46.7%; 13 (43.3%) to the second group; three
(10.0%) to the third group of the total number of F3 combinations.
By weight of grains from the main spike in hybrid combinations F3 in the first group - eight
combinations (26.7%); in the second group - 15 (50.0%); in the third - 3 (10.0%); in the fourth -
four (13.3%).
It is worth noting that in the second group of crosses 1AL.1RS × 1Al.1RS among the F2
hybrids we distinguished by spike length a reciprocal combination of crosses Zolotokolosa ↔
Columbia. It should be noted that the hybrid Columbia × Zolotokolosa in this group was
distinguished by all three indicators in F2 and two (spike length and weight of grains from it) - in F3.
The highest degree of transgression (64.8%) in this combination was noted in the populations of F2
by the weight of grains from the main spike.
In the first group of crosses 1BL.1RS × 1BL.1RS the degree of transgression ranged from 0
to 28.6%. The highest percentages of the degree of transgression were found in the combination of
crosses Legenda Myronivska × Kalynova in the second and third generations in terms of number of
kernels per spike and their weight (7.9%, 27.9%, 28.6%, respectively).
In the fourth group of crosses 1AL.1RS × 1BL.1RS among the populations F2, according to
the degree of transgression of all the studied parameters of structural analysis of the main spikelet,
the population Zolotokolosa × Kalynov was distinguished (17.3%, 52.9%, 60.9%, respectively).
In the third group of crosses 1BL.1RS × 1AL.1RS the highest percentage of transgression
(54.7%) can be observed in the third generation hybrid Legenda Myronivska × Ekspromt.
The highest percentages of the degree of transgression (64.8% and 60.9%) were observed in
the F2 populations for the trait kernel weight per spike in the second and fourth groups (Columbia ×
Zolotokolosa and Zolotokolosa × Kalynova) of crosses with the participation of varieties carrying
introgressive components of rye (1AL.1RS × 1AL.1RS and 1AL.1RS × 1BL.1RS).
To identify transgressive forms and determine the possibility of their selection, we analysed
the variability of the productivity elements by the length of the main spike. In second and third
generation populations, the frequency of positive transgressions depended on the degree of heterosis
83
or depression of the trait. The degree of positive transgression and its frequency in all combinations
were recorded in four groups of crosses.
The degree of transgression ranged from 1.5% to 52.9% in the F2 populations and from
2.4% to 30.2% in the F3 populations. The highest degree of transgression frequency (Tf) was
observed in hybrids F3 (76.0% of the total) of the third group of crosses when two translocations
1BL.1RS / 1AL.1RS were used in the hybridisation. In F2, the coefficient of variation for main
spike length was weak in six hybrid combinations (20.0%), medium in 22 (73.3%) and significant
in two combinations (6.7%). For F3 it was weak in 22 (73.3%) and medium in 8 (26.7%)
combinations. There were no combinations with a significant coefficient of variation.
The coefficient of variation was determined by the number of kernels per main spike.
This indicator varied from 3.0% to 31.6% in the F2 populations and from 3.9% to 27.2% in
the F3 populations.
In F2, the coefficient of variation for the number of kernels per main spike was weak in five
hybrid combinations (16.7%), medium in 23 (76.7%) and significant in two combinations (6.7%).
For F3 it was weak in 6 (20.0%) and medium in 24 (80.0%) combinations.
It should be noted that a low coefficient of variation for the number of kernels per main
spike was found in the populations F2 Kalynova × Svitanok Myronivskyi, Svitanok Myronivskyi ×
Legenda Myronivska, Kalynova × Svitanok Myronivskyi, Ekspromt × Legenda Myronivska,
Svitanok Myronivskyi × Columbia, Svitanok Myronivskyi × Zolotokolosa and in F3- Svitanok
Myronivskyi × Legenda Myronivska, Kalynova × Svitanok Myronivskyi, Zolotokolosa × Svitanok
Myronivskyi, Svitanok Myronivskyi × Ekspromt, Legenda Myronivska × Zolotokolosa) and the
combinations Svitanok Myronivskyi × Legenda Myronivska, Kalinova × Svitanok Myronivskyi
showed a weak coefficient of variation in the second and third generations.
The degree of positive transgression for the characteristic number of kernels per main spike
was observed in all hybrid populations. It varied from 2.8% to 56.0% in second generation hybrids
and from 1.5% to 41.7% in F3.
Transgression frequencies varied from 21.5% to 56.0% in F2 hybrids and from 36.0% to
89.0% in F3 hybrids. The highest transgression frequency was observed in the second generation
hybrids in the combination Svitanok Myronivskyi × Kalynova (56.0%) and in the third generation
hybrids - in the combination Kalynova × Legenda Myronivska (89.0%).
We also determined the coefficient of variation of the weight of grains from the main ear.
This indicator ranged from 2.2% to 39.3% in the F2 populations and from 5.5% to 39.2% in the F3
populations.
In F2, the number of kernels per main spike was: weak - in five hybrid combinations (16.7%
of the total), medium - in 23 (76.7%) and significant - in two combinations (6.7%). In F3, a weak
coefficient of variation was observed in two combinations.
It should be noted that in populations F2 (Columbia × Ekspromt, Kalynova × Svitanok
Myronivskyi, Ekspromt × Legenda Myronivska, Svitanok Myronivskyi × Columbia, Svitanok
Myronivskyi × Zolotokolosa), a weak indicator was found for the coefficient of variation of the
weight of grains from the main spike, and in F3- Svitanok Myronivskyi × Legenda Myronivska,
Svitanok Myronivskyi × Ekspromt. The highest degree of transgression (59.6%) and its frequency
(62.0%) were observed in hybrids F3 in the first, second and third groups of crosses.
Thus, with the participation of varieties carrying wheat-rye translocations, a new valuable
breeding material of winter soft wheat was created with a higher manifestation of both individual
and complex traits of main spike productivity compared to the parental forms.
Conclusions
The results obtained suggest that the use of WRT is a promising direction for increasing the
genetic potential of the yield of winter bread wheat varieties.
84
The highest degree of transgression of productivity elements of the main spikelet was found
in the hybrid Columbia × Zolotokolosa from the second group of crosess 1AL.1RS × 1AL.1RS. It
was distinguished by three indicators (spike length, number of kernels, and weight of grains per
spike) in F2 and two (spike length, and weight of grains per spike) in F3. In the first group of crosses
1BL.1RS × 1BL.1RS, the third - 1BL.1RS × 1AL.1RS, and the fourth - 1AL.1RS × 1BL.1RS the
hybrids Legenda Myronivska × Kalynova, Zolotokolosa × Kalynova, Legenda Myronivska ×
Ekspromt were distinguished, according to the degree of transgression of productivity elements of
the main spike. In the populations of the second and third generations, the frequency of positive
transgressions for main ear length depended on the degree of heterosis or depression of the trait.
The coefficient of variation in the number of kernels per main spike varied from 3.0% to
31.6% in populations F2 and from 3.9% to 27.2% in F3. A weak indicator for the coefficient of
variation of the weight of the main spike was found in the populations F2 Columbia × Ekspromt,
Kalynova × Svitanok Myronivskyi, Ekspromt × Legenda Myronivska, Svitanok Myronivskyi ×
Columbia, Svitanok Myronivskyi × Zolotokolosa, and in F3 - Svitanok Myronivskyi × Legenda
Myronivska, Svitanok Myronivskyi × Ekspromt.
References
1. Braun, H., Payne, T., Morgounov, A., Van Ginkel, M. & Rajaram, S. 1998. The challenge: One
billion tons of wheat by 2020. In Proceedings of the 9th International Wheat Genetic
Symposium, Saskatoon, SK, Canada, 2–7 August 1998. 2–7.
2. Baum, M., Tadesse, W., Nachit, M., Abdalla, O., Rajaram, S., Singh, R., Payne, T., Ammar, K.,
Morgounov, A. & Braun, H. 2015. Global crop improvement networks to bridge technology
gaps. In Advances in Wheat Genetics: From Genome to Field. 387–399.
3. Crespo-Herrera, L.A., Smith, C.M., Singh, R.P. & Åhman, I. 2013. Resistance to multiple cereal
aphids in wheat–alien substitution and translocation lines. Arthropod-Plant Interact. 7, 535–545.
4. Graybosch, R. A., Peterson, C. J., Hansen, L. E., Worrall, D., Shelton, D. R. & Lukaszewski, A.
1993. Comparative flour quality and protein characteristics of 1BL/1RS and 1AL/1RS wheat-
rye translocation lines. Journal of Cereal Science 17(2), 95-106.
5. Johansson, E., Henriksson, T., Prieto-Linde, M. L., Andersson, S., Ashraf, R. & Rahmatov, M.
2020. Diverse wheat-alien introgression lines as a basis for durable resistance and quality
characteristics in bread wheat. Frontiers in Plant Science 11, 1067.
6. Ko, J., Seo, B., Suh, D., Do, G., Park, D. & Kwack, Y. 2002. Production of a new wheat line
possessing the 1BL. 1RS wheat-rye translocation derived from Korean rye cultivar
Paldanghomil. Theor. Appl. Genet. 104, 171–176.
7. Li, S.Q., Tang, H.P., Zhang, H., Mu, Y., Lan, X.J. & Ma, J. 2020. A 1BL/1RS translocation
contributing to kernel length increase in three wheat recombinant inbred line populations. Czech
J. Genet. Plant Breed. 56, 43–51.
8. Lu, H., Rudd, J.C., Burd, J. Weng, Y. 2010. Molecular mapping of greenbug resistance genes
Gb2 and Gb6 in T1AL.1RS wheat-rye translocations. Plant Breed 129, 472-476.
9. Moskal, K., Kowalik, S., Podyma, W., Łapiński, B. & Boczkowska, M. 2021. The Pros and
Cons of Rye Chromatin Introgression into Wheat Genome. Agronomy 11, 456.
10. Purnhauser, L., Lajos B. & László L. 2011. Occurrence of 1BL. 1RS wheat-rye chromosome
translocation and of Sr36/Pm6 resistance gene cluster in wheat cultivars registered in Hungary.
Euphytica 179, 287-295.
11. Qi, W., Tang, Y., Zhu, W., Li, D., Diao, C., Xu, L., Zeng, J., Wang, Y., Fan, X. & Sha, L. 2016.
Molecular cytogenetic characterization of anew wheat-rye 1BL• 1RS translocation line
expressing superior stripe rust resistance and enhanced grain yield. Planta 244, 405–416.
12. Ren, T. H., Chen, F., Yan, B. J., Zhang, H. Q. & Ren, Z. L. 2012. Genetic diversity of wheat–rye
1BL. 1RS translocation lines derived from different wheat and rye sources. Euphytica 183, 133-
146.
85
13. Sönmez, M. E., Güleç, T., Savasli, E. & Önder, O. 2022. The effect of rye translocation on grain
yield and agronomic properties in the recombinant inbred line population developed in bread
wheat. Journal of Agricultural Faculty of Gaziosmanpaşa University (JAFAG) 39(2), 97-104.
doi: 10.55507/gopzfd.1119650.
14. Schelegel, R. & Korzun, V. 1997. About the origin of 1RS.1BL wheat-rye chromosome
translocations from Germany. Plant Breed 116, 537-540.
15. Spetsov, P. & Daskalova, N. 2023. Genetic Basis of Pest Resistance in Wheat-Rye and Triticale
Stocks. Cytology and Genetics 57(4), 374-383.
16. Tahmasebi, S., Heidari, B., Pakniyat, H. & Dadkhodaie, A. 2015. Consequences of 1BL/1RS
translocation on agronomic and physiological traits in wheat. Cereal Research Communications
43, 554-566.
17. Xynias, I. N., Mavromatis, A. G., Pankou, C. I., Koutsoura, T., Kyparissas, D., Liliopoulou, E.
& Papathanasiou, F. 2018. Effect of the 1BL. 1RS wheat-rye translocation on qualitative traits
in bread wheat. Poljoprivreda i Sumarstvo 64(4), 15.
18. Xynias, I. N., Tasios, I. E., Korpetis, E. G., Pankou, C., Avdikos, I. & Mavromatis, A. G. 2020.
Effect of the 1BL. 1RS wheat-rye chromosomal translocation on yield potential in bread wheat.
Poljoprivreda i Sumarstvo 66(1), 15-22.
19. Zhao, C., Cui, F., Wang, X., Shan, S., Li, X., Bao, Y. & Wang, H. 2012. Effects of 1BL/1RS
translocation in wheat on agronomic performance and quality characteristics. Field Crops
Research 127, 79–84.
86
UDC: 632.112:633.854.78(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.14
PERFORMANȚA HIBRIZILOR DE FLOAREA-SOARELUI ÎN DIVERSE
CONDIȚII DE MEDIU ALE REPUBLICII MOLDOVA
Duca Maria, https://orcid.org/0000-0002-5855-5194
Port Angela*, https://orcid.org/0000-0003-3994-8918
Clapco Steliana, https://orcid.org/0000-0001-7147-2740
Mutu Ana, https://orcid.org/0000-0001-8603-142X
Burcovschi Ion, https://orcid.org/0000-0003-4417-3846
Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The rising frequency of suboptimal temperatures and early droughts hinder the
genetic potential realization of sunflower hybrids, posing challenges in achieving stable harvest
yields. It was analyzed the harvest of 21 hybrids grown in 5 localities of the Republic of Moldova in
correlation with the annual amount of precipitation from 2015-2020. The variation of the yield
according to the genotype of the studied hybrids and the impact of the conditions in the growing
environment were highlighted.
Keywords: droughts, broomrape, hybrids, seed yield, sunflower.
Introducere
Recolta plantelor agricole, cu multiple valențe economice, este o caracteristică complexă
reglată de gene ale caracterelor cantitative [1, 2, 13]. În cazul florii-soarelui, producția de semințe
este influențată direct de trăsături genetice precum diametrul calatidiului, numărul de semințe per
calatidiu, masa semințelor și indirect de perioada de creștere și maturitate, densitatea cultivării
plantelor etc. [3, 4, 8]. În general, hibrizii comerciali de floarea-soarelui au un randament al recoltei
de semințe înalt și stabil în diferite ecosisteme agricole [9, 11, 12]. Totuși, această caracteristică a
genotipurilor variază în pofida procedurilor riguroase de testare în diferite zone geografice.
Gravitatea reacției de raspuns este determinată de susceptibilitatea plantelor atât la stresul biotic
cauzat de organisme parazite, boli și dăunători, cât și la varii factori de stres abiotic.
Floarea-soarelui, fiind o cultură specifică zonei temperate, prezintă un grad înalt de
plasticitate ecologică la condițiile meteorologice și cele ale solului [7, 8, 14, 17]. Cu toate acestea,
schimbările climatice globale, inclusiv creșterea frecvenței temperaturilor suboptimale, debutul
timpuriu al secetelor și inundațiilor, și tendința de urbanizare, reprezintă constrângeri majore pentru
securitatea alimentară. Ca răspuns, se dezvoltă strategii agricole și proiecte pentru extinderea
culturilor sustenabile din punct de vedere economic și ecologic.
În Republica Moldova, o consecință a încălzirii și aridizării este creșterea frecvenței și
intensității secetelor. De exemplu, în perioada 2015-2020, precipitațiile anuale au variat
considerabil, iar secetele semnificative din 2015 și 2020, care au afectat peste 80% din suprafață, au
dus la reduceri importante ale producției agricole [5]. Importanța înțelegerii relației dintre producția
agricolă și factorii de mediu, în special, variațiile de temperatură și precipitații, este semnificativă
pentru posibilitatea de control și reglare a realizării integrale a potențialului genetic al hibrizilor și
expresiei fenotipice la nivel de germinare, creștere și dezvoltare vegetativă, generativă (de ex.,
numărul de flori în calatidiu, numărul de semințe pline etc.) [1, 3, 11, 12]. A fost stabilit că pentru
creșterea și dezvoltarea plantelor de floarea-soarelui sunt suficiente rezervele de apă acumulate în
perioada octombrie-martie (400-450 mm) și precipitațiile din timpul sezonului de vegetație (300-
450 mm). De asemenea, această cultură agricolă se poate dezvolta și în zonele cu peste 350 mm
precipitații anual, deși nivelul optim este de 450-600 mm [16].
87
În acest context, s-a analizat producția de semințe de floarea-soarelui în corelație cu
cantitatea anuală de precipitații din perioada 2015-2020, pe exemplul unor hibrizi autohtoni și
străini cultivați în diferite condiții de creștere din Republica Moldova.
Materiale și metode
În această investigație au fost incluse date privind recolta de semințe a 21 de hibrizi de
floarea-soarelui cultivați pe loturile experimentale ale Comisiei de Stat pentru Testarea Soiurilor de
Plante (CSTSP) din 5 localități din diferite zone geografice ale Republicii Moldova: Vîsoca,
Pelenia, Băcioi, Svetlîi și Grigorievca, în perioada anilor 2015-20120. Hibrizii studiați, atât
autohtoni (AMG-Agroselect și ICCC „Selecția”), cât și străini (Limagrain, Syngenta, Maisadour,
Euralis) au fost selectați pentru productivitate ridicată, rezistență la secetă și toleranță la agenți
patogeni.
Cerințele specifice de proiectare a experiențelor de câmp (2015 - 2020), precum și normele
agrotehnice ale culturii agricole au fost respectate. Au fost utilizate 250 kg/ha de nitroamofos la
semănat, fără irigare, erbicide, fungicide și insecticide. Culturile predecesoare au fost cerealele
păioase [5]. Datele meteorologice au fost colectate de la Serviciul Hidrometeorologic de Stat și
completate cu date înregistrate la sectoarele de testare ale CSTSP.
Prelucrarea statistică a datelor a fost efectuată prin programul XLSTAT.
Rezultate și discuții
În rezultatul monitorizării cantității și distribuției de precipitații în diferite localități din zona
de sud (Gigorievca, Svetlîi), centru (Băcioi) și nordul țării (Vîsoca, Pelinia), unde Comisia de Stat
pentru Testarea Soiurilor de Plante (CSTSP) realizează testele de câmp a hibrizilor, s-a constatat că
pragul minim al cantității optime de precipitații nu a fost atins. Valorile au variat între 13% (2020,
Svetlîi) și 96% (2018, Băcioi). Valori critice pluviometric au fost înregistrate, cu mici excepții, și pe
parcursul perioadei de vegetație (Tab. 1).
Tabelul 1
Cantitatea anuală de precipitații (%) la stațiile CSTSP raportată la valoarea optimă (limita
inferioară)* de precipitații pentru cultura de floarea-soarelui
Vîsoca Pelinia Băcioi Grigorievca Svetlîi
Anul
an p.r. p.v. an p.r. p.v. an p.r. p.v. an p.r. p.v. an p.r. p.v.
2015 102 66 59 60 59 18 86 78 39 112 58 54 101 48 56
2016 154 68 89 111 46 67 139 59 101 112 83 64 112 62 79
2017 120 85 87 109 66 87 131 59 93 132 49 104 101 51 67
2018 144 73 111 87 55 56 114 96 81 89 85 49 70 61 60
2019 119 48 111 90 37 90 60 20 52 92 34 81 84 19 85
2020 95 31 77 76 20 45 115 22 104 56 18 53 53 13 47
* Necesarul optim de precipitații anuale (an): 450 -.600 mm; perioada rece a anului (p.r.): 400 – 450 mm; perioada de vegetație
(p.v.): 350- 450 mm [24].
Cel mai mare deficit hidric a fost la Pelinia și Svetlîi, unde precipitațiile din aprilie -
septembrie au fost sub nivelul optim necesar. Doar în unele cazuri (2018 și 2019 în Vîsoca, 2016 și
2020 în Băcioi, și 2017 în Grigorievca), precipitațiile din aprilie - septembrie au depășit nivelul
optim. În aceste condiții, rezervele de apă din sol nu favorizează o recoltă înaltă de floarea-soarelui.
În general, producția hibrizilor analizați în 2015 - 2020 a fost mai mare (3,0 – 3,4 t/ha),
comparativ cu valorile înregistrate la nivel național (1,1 – 2,4 t/ha) (https://statistica.gov.md).
Totodată, după reacția de răspuns a plantelor la condițiile de mediu, s-au diferențiat hibrizi cu nivel
de stabilitate și performanță diferită în aceleași, sau diferite medii de creștere (șase localități).
Astfel, pentru fiecare localitate, sunt ani în care recolta este mai mare decât media valorilor
înregistrate timp de șase ani. În acest context, pot fi menționați anii 2018 și 2019 pentru localitatea
88
Pelenia, iar pentru Vîsoca doar anul 2018, pentru Băcioi anii 2015 și 2017, Grigorievca 2015-2017
și în cazul stațiunii experimentale de la Svetlîi - anul 2020. Totuși, se remarcă o tendință generală
(perioada de șase ani) de sporire a recoltei hibrizilor cultivați la Visoca și Pelinia (Fig. 1) și de
ușoară scădere a valorilor acestui parametru la Grigorievca, Băcioi și Svetlîi, cu mici excepții
(2020).
Valori mai stabile ale recoltei totale obținute de la 21 de hibrizi, cultivați pe parcursul a șase
ani monitorizați, se constată în localitățile Grigorievca și Svetlîi, precum și în Vîsoca și Pelinia. O
variație mai mare în valorile recoltei a fost relevată la hibrizii cultivați în câmpurile experimentale
ale stației CSTSP din Băcioi. De menționat că, în 2020, din cauza secetei de primăvară, semințele
de floarea-soarelui au fost semănate repetat în această localitate, ceea ce a întârziat și desincronizat
perioada de vegetație, determinând astfel o scădere drastică a recoltei comparativ cu alți ani.
Figura 1. Modificări anuale ale valorilor medii ale recoltei totale obținute de la hibrizii
cultivați în fiecare dintre cele șase localități studiate.
Notă: litera x indică media valorilor recoltei pe șase ani; literele minuscule indică diferențele semnificative
dintre variantele de studiu (p < 0,05).
O altă abordare în evaluarea proprietății hibrizilor de a se adapta la condițiile climaterice în
continuă schimbare, precum și față de alte componente ale mediului de creștere, așa ca structura și
compoziția solului, s-a bazat pe analiza diferențelor în recolta hibrizilor cultivați în unul și același
an, dar pe câmpuri din diferite localități. Astfel, au fost identificați anii și localitățile în care
diferențele dintre valorile medii ale recoltei au fost semnificativ mai mari.
89
La nivelul unui an de studiu, cele mai mari recolte (t/ha) au fost colectate la stațiunile din
Băcioi (3,54 în 2015; 3,39 în 2016; 3,91 în 2017), din Vîsoca (4,28 în 2018; 3,81 în anul 2019 și
3,93 în 2020) și din Pelenia (3,88 în 2019), iar cele mai mici la stațiunile din Svetlîi (2015 - 2019),
Grigorievca (2017-2019) și Pelenia (2015, 2016).
Majoritatea hibrizilor cultivați în aceeași localitate au prezintat un nivel de performanță
agricolă (media recoltei / 6 ani) similar. Totuși, s-au evidențiat unii hibrizi, din diferite categorii de
maturitate, cu valori medii ale recoltei, mai mari sau mai mici, în raport cu cel puțin 25% din
numărul total (21). Hibrizii cu valori mai mari ale recoltei pot fi recomandați pentru cultivare în
localitățile respective, de exemplu: H6 în Visoca, H1 în Pelenia și Băcioi, H20 în Pelenia, Svetlîi și
Grigorievca, H8 în Băcioi și Svetlîi, H5 și H14 doar în Grigorievca. Totodată, au fost evidențiați
hibrizi cu recolte mari într-o localitate, dar mici în alta. De exemplu, H4 poate fi recomandat pentru
cultivare în Băcioi, și din contra, a avut performanțe mici în Vîsoca. Hibridul H13 a avut recolte
mari în Pelenia, în schimb nu poate fi recomandat pentru cultivare în Băcioi și Grigorievca. De
remarcat că, hibrizii cultivați în localitatea Svetlîi se deosebesc de cei din celelalte patru localități,
prin faptul ca, în 95% din cazuri diferențele dintre valorile medii ale recoltei au fost nesemnificative
statistic.
Comparativ, Vîsoca se evidențiază prin condiții mai favorabile de interacțiune genotip-
mediu în manifestarea heterozisului la hibrizii de floarea-soarelui cultivați în perioada 2015-2020,
întrucât este localitatea cu cei mai mulți hibrizi (8 din 21 hibrizi) cu valori ale recoltei superioare
hibrizilor similari din celelalte localități (H2, H6, H11, H14, H15, H18, H19, H20). În localitatea
Băcioi s-au remarcat alți 6 hibrizi (H1, H3, H4, H5, H10) și doar unul - H13 în Pelenia (Fig. 2).
Figura 2. Valorile medii ale recoltei hibrizilor timpurii (a), semitimpurii (b), mijlocii (c) și
semitardivi (d) în diferite localități
În cazul unor hibrizi, recolta medie de semințe nu a prezentat diferențe semnificative
statistic în funcție de localitate, așa ca H7, H8, H9 (semitimpurii), H12 , H16 (maturitate mijlocie)
și H21 (semitardiv). De remarcat și faptul că, în rezultatul comparării valorilor medii ale recoltei
hibrizilor studiați pe categorii de maturitate, nu au fost stabilite diferențe semnificative statistic între
grupurile de hibrizi cu diferit gard de maturitate, atât în cadrul aceleiași localități, cât și între
localități, în toți cei șase ani analizați (2015-2020).
Una din cerințe față de hibrizii performanți constă în minimalizarea gradului de variație al
90
recoltei în funcție de condițiile din mediul de creștere. De exemplu, infecția cu O. cumana a
determinat variația largă a recoltei (Tab. 2) la majoritatea hibrizilor (12,5% dintre hibrizi au valori
relativ eterogene, iar 87,5% - eterogene) [6]. În cazul condițiilor de secetă, ca factor principal de
variație, un număr mai mic de hibrizi au avut valori relativ eterogene (18,2%) și eterogene (36,4%).
Tabelul 2
Gradul de variație a recoltei hibrizilor de floarea-soarelui ca răspuns la condițiile de mediu
Numărul de hibrizi (%) cu CV:
Factorul de variație a recoltei hibrizilor F1
<10% <20% <30% >30%
Locație 6,6 49,2 29,5 14,8
Anul 22,9 51,4 14,3 11,4
An x Locație 0,0 52,4 33,3 14,3
Stresul abiotic (secetă) 0,0 45,5 18,2 36,4
Stresul biotic (O. cumana) 0,0 0,0 12,5 87,5
Diferențe majore între hibrizii de floarea-soarelui de performanță, în ceea ce privește recolta și
componentele sale, au fost raportate anterior și de alți cercetători [10, 15], fiind relevat faptul că prin
aplicarea corectă a practicilor de management (fertilizare, irigare etc.) și selecția plantelor cu
caracteristici genetice mai bune pot fi influențate anumite caractere variabile.
Concluzii
Variația recoltei este expresia impactului condițiilor din mediul de creștere al hibrizilor de
floarea-soarelui. Cele mai mari recolte au fost obținute, în perioada 2015-2017, de la hibrizii
cultivați în regiunea de centru (maxim 3,91 t/ha la Băcioi), iar în următorii 2018-2020, de la cei
cultivați în localități din nordul țării (maxim 4,28 t/ha la Vîsoca). Nu au fost stabilite diferențe
semnificative între valorile medii ale recoltei per grup de hibrizi cu diferit grad de maturitate, atât în
cadrul aceleiași localități, cât și între localități.
Stresul biotic (infecția cu O. cumana) a cauzat variații semnificative ale recoltei la
majoritatea hibrizilor, 12,5% dintre aceștia prezentând valori relativ eterogene și 87,5% valori
eterogene. În cazul stresului abiotic (secetă atmosferică și pedologică), reacția de răspuns a
hibrizilor a fost mai puțin diferențiată. Performanța agronomică s-a menținut stabilă în diverse
medii de creștere (5 localități) pentru 45% dintre hibrizi, în timp ce un număr mai mic de hibrizi au
prezentat valori ale recoltei relativ eterogene (18,2%) și eterogene (36,4%).
Notă. Cercetările prezentate în lucrare au fost realizate în cadrul Subprogramului 011101,
„Abordări genetice și biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor
climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării, și în cadrul proiectului 20.80009.5107.01
„Studii genetico-moleculare și biotehnologice ale florii-soarelui în contextul asigurării managementului
durabil al ecosistemelor agricol”.
Referințe bibliografice
1. Beyene, Y., Semagn, K., Mugo, S. et al. Genetic gains in grain yield through genomic selection in
eight bi-parental maize populations under drought stress. In: Crop Science, 2015, vol. 55, pp. 154-
163.
2. Boyle, E., Li, Y., Pritchard, J. An expanded view of complex traits: from polygenic to omnigenic. In:
Cell, 2017, vol.169, pp. 1177-1186.
3. Clapco, S., Gisca, I., Cucereavii, A., Duca, M. Analysis of yield and yield related traits in some
sunflower (H. annuus) hybrids under conditions of the Republic of Moldova. In: Agro Life Scientific
Journal, 2019, vol. 8(2), pp. 248-258 .
4. Cucereavii, A., Duca, M., Joița-Păcureanu, M. et al. Metode clasice și moderne de evaluare a
germoplasmei de floarea-soarelui. Supliment didactic, Ch.: Tipografia Biotehdesign, Chişinău, 2018,
91
160 p.
5. Duca, M., Boian, I., & Domenco, R. The impact of droughts on sunflower production in the
Republic of Moldova. In Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 2022, vol. 50(4), pp.
13040.
6. Duca, M., Burcovschi, I., Clapco, S. et al. Efectul infecției cu lupoaie asupra recoltei de floarea-
soarelui în condițiile Republicii Moldova. In: Integrare prin cercetare și inovare: Ştiinţe ale naturii și
exacte, 9-10 noiembrie 2023, Chișinău. Ch: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2023, SNE, pp.
195-203.
7. Gonzáles, J., Mancuso, N., Ludueña, P. Sunflower yield and climatic variables. In: Helia, 2011, vol.
336, pp. 69-76.
8. Hladni, N., Skoric, D., Kraljevic-Balalic, M., et al. Heterosis for agronomically important traits in
sunflower (Helianthus annuus L.). In: Helia, 2007, vol. 30(47), pp. 191-198.
9. Kalenska, S., Ryzhenko, A., Novytska, N., et al. Morphological features of plants and yield of
sunflower hybrids cultivated in the Northern part of the forest-steppe of Ukraine. In: American
Journal of Plant Sciences, 2020, vol.11 pp. 1331-1344.
10. Leite, R., Oliveira, C. Grouping sunflower genotypes for yield, oil content, and reaction to
Alternaria leaf spot using GGE biplot. În: Pesquisa Agropecuaria Brasileira, 2015, vol. 50, pp. 649-
657.
11. Mijic, A., Liović, I., Kovacevic, V., Pepó, P. Impact of weather conditions on variability in
sunflower yield over years in Eastern parts of Croatia and Hungary. In: Acta Agronomica Hungarica,
2012, vol. 60 pp. 397-405.
12. Pissai, C. Stability of yield and other characters of sunflower across environments. Suranaree. In
Journal Science and Technology, 2011, 18, pp. 55-60.
13. Rani, R., Sheoran, R., Bunty, S. Studies on variability, heritability and genetic advance for
quantitative traits in sunflower (Helianthus annuus L.) genotypes. In: Res. Environ. Life Sci., 2019,
vol.10(6), pp. 491-493.
14. Razzaq, M., Rafiq, M., Habib, S. et al. Yield contributing parameters of autumn planted sunflower
(Helianthus annuus L.) hybrids under semiarid conditions. In: Academy of Agriculture Journal,
2017, vol. 2(8), pp. 56-61.
15. Ruzdik, M., Karov, I., Mitrev, S., et al. Evaluation of sunflower (Helianthus annuus L.) hybrids
using multivariate statistical analysis. In: Helia, 2015, vol. 38, pp. 175-187.
16. Tabără V. Fitotehnie. Vol. II Plante Tehnice, Tuberculifere Și Oleaginoase. Timișoara: Brumar,
2005, 138 p.
17. Tabără,O., Rîşnoveanu, L., Gisca, I., et al. Evaluarea unor hibrizi de floarea-soarelui privind rezistența
la secetă în Republica Moldova și România. In: Revista Știința Agricolă, 2018, vol.2, pp.8-16.
UDC: 632.4:633.111 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.15
92
Pathogen-induced synthesis of calloses and phenolic compounds in winter wheat
(Triticum aestivum L.) cultivar Renan
Emelyanov Volodymyr 1,2 *, Boboshko Olena1, Kovbasenko Raisa2, Symonenko Yuri2,
Matushevych Nadiia2, SchwartauVictor1
1 - Institute of Plant Physiology and Genetics, National Academy of Science of Ukraine, Kyiv,
Ukraine, 2 - Institute of Cell Biology and Genetic Engineering,
National Academy of Science of Ukraine, Kyiv, Ukraine
* https://orchid.org/0009-0003-5216-3207, e-mail: [email protected]
Summary. The amount of pathogen-induced callose and phenolic compounds in winter
wheat plants under inoculation with the pathogenic fungus Pseudocercosporella herpotrichoides
was determined. Significant differences in the constitutional and induced accumulation of
secondary metabolites in Renan seedlings were shown, which determines their systemic resistance
to repeated stress.
Keywords: callose, phenolic compounds, winter wheat , fungus.
Introduction
One of the most important ways to increase the yield of crops is to obtain forms resistant to
biotic stress [1]. To obtain a high yield of grain crops, it is necessary to conduct continuous
selection based on a sufficient number and diversity of genes [2, 3, 4]. To protect soft wheat
varieties from pathogens, introgressive resistance genes localized in foreign translocations are
widely used [4].
The genotype of wheat variety Renan contains the translocation resistance gene Pch1, which
is widely used in breeding to obtain resistant productive varieties of this crop. The mechanisms of
realization of the resistance of this gene in the form of accumulation of certain protective substances
are not known for certain [5]. The formation of protective structures in plants involved in the
successful realization of productive ontogeny has not been studied enough, and the results of these
studies are presented in few publications [6]. The presence of the translocated Pch1 gene in plants
significantly inhibited the germination of fungal hyphae [7] compared to lines that did not have this
sequence. The increase in the time of infection development observed in varieties with this gene [5]
slowed down the speed and efficiency of the development of the P. herpotrichoides pathogen [9].
Breeding lines with the presence of the Pch1 gene have increased resistance to the pathogenic
fungus P. herpotrichoides [10] and other adverse environmental factors [11], which determines the
high yield of grain crops [10]. At the same time, the manifestation of the Pch1 gene in specific
defense responses and the accumulation of certain stress metabolites in plants remains poorly
understood [11].
The resistance of plants to biotic and abiotic stress-factors is based on the formation of a
complex chain of constitutional and induced protective substances that form mechanical [12] and
biochemical [13] immune barriers. The cell wall is the first barrier of plants [11]. Numerous
changes occur in cell walls in response to microbial invasion [14]. One of the early reactions of
plants to damage of their cell walls by hydrolytic enzymes of pathogens is their strengthening,
which occurs due to the accumulation of -1,3-glucan – callose. It is the most widespread
component of cell defence [15]. Callose is deposited in the form of spiraled granules between the
outer side of the plasmalemma and the inner layer of the cell wall at the sites of pathogen invasion.
In addition to being a mechanical barrier to the germination of the fungal hyphae, callose granules
are also a place of accumulation of antimicrobial secondary metabolites, including phenols. Such
supramolecular complexes synergistically [16] prevent the pathogen from entering the cell.
Phenolic compounds are often synthesized and accumulated in the subepidermal layers of plant
93
tissues that have been damaged by various stresses, including pathogen invasion [17]. Phenols,
entering into a chemical bond with callose faces, contribute to the formation of a stable biochemical
and mechanical barrier [18]. As a result of the interaction of this structural and biochemical
conglomerate with other components of the cell wall, protective cluster structures are formed,
which lead to increased resistance of plant tissues to the action of enzymatic complexes of
pathogens during re-invasion [19]. In addition, plant synthesized phenolic compounds are a natural
alternative to chemical means of controlling crop pathogenesis [20], which can undoubtedly be used
in plant biotechnology to initiate immunity enhancement by pre-priming [21] and hardening [22].
The pathogenesis is caused by the prolonged accumulation of phytoalexins - hydroxycoumarin [23]
and others. The latter act as both prolonged-acting fungitoxins in areas of local pathogenesis [24]
and substances of induced systemic resistance. Barrier protective clusters are formed on the
periphery of necrotic tissues in the reaction of Hypersensitive response (cell death) [25], and at the
same time they are an element of the systemic resistance of plants to repeated pathogen damage
[26] or other environmental stressors [27]. Recognition of potential pathogenesis signals and their
sequential transduction into the cell interior [28] triggers genetically determined immune responses.
Plant cells, among other things, synthesis and accumulate phenolic compounds [29], which results
in pathogen-associated molecular patterns (PAMPs) that lead to PAMP-mediated immunity [28].
As a result, the development and spread of infection is often limited long before the pathogen can
penetrate the inner layers of plant tissues [30].
Phenolic compounds and callose are part of papillae, hemispherical capsule-like formations
between the plasmalemma and the cell wall, which are a component of the PTI (pattern-triggered
immunity) response. To prevent repeated pathogenesis, plants thicken the cell wall in places of
previous contact with the microorganism, forming papillae as an element of systemic resistance
[15]. Thus, papilli are supramolecular complexes containing callose, cellulose, lignin, suberin,
phenolic polyamines, ROS, arabinogalactan proteins, hydroxyproline, rich glucoproteins, pectin,
xyloglucans, as well as inorganic chemical elements such as calcium, silicon, zinc, etc. Due to the
cooperative behaviour [32] of the complexes of the protective barrier system - papillae, both the
mechanical properties of the cell wall are enhanced and the rapid and effective implementation of
the local biochemical defence response of plant cells and tissues under the influence of extracellular
enzymatic complexes of pathogens [13], mechanical stress [8], etc. is ensured.
The study of the dynamics of the callose accumulation [8] and phenolic compounds [20] in
plants of the Poaceae family as essential molecular defences is very relevant. Also, the issues of
their quantitative accumulation [33] and the ratio of the amount of certain metabolites of protective
action [11] in superorganised structures that appear under stress and provide increased plant
resistance to repeated exposure to adverse environmental factors, which is the key to high yields,
remain poorly understood. For the experiments, we chose winter wheat plants of the Renan variety
with the presence of the Pch1 gene [33], which is characterised by increased resistance to P.
herpotrichoides and high yield [27, 32].
The experimental work involved the study of the dynamics of changes in the amount of
accumulation of callose and phenolic compounds in winter wheat seedlings of the Renan variety
under the pathogenesis of the hemibiotrophic fungus Pseudocercosporella herpotrichoides (Fron)
Deighton and constitutionally. Analysis of the results.
Materials and methods
Seedlings of winter wheat, a relatively resistant to the pathogen P. herpotrichoides variety
Renan [34], were used in the experiments and grown on sandy culture. The wheat seeds were
planted in pots of 100 pieces. Seven-day-old seedlings were infected with a suspension of conidia in
the concentration range of 1×102 - 1×105 CFU (colony forming units)/ml [35] of the highly virulent
strain 543 7/1 of from the collection of the Institute of Plant Protection of the National Academy of
94
Sciences of Ukraine. Control variants were treated with distilled water. Plant material was sampled
every 24 hours for 5 days.
The isolation and quantification of callose was performed according to the modified method
of Kauss et al. [36]. Measurements of calose luminescence were performed using the SDL–1 device
(LOMO, Russia), excitation wavelength (λex) – 397 nm, measurement wavelength (λ em) – 490
nm.
The total content of phenolic compounds was determined using the Folin-Checalt reagent.
Ferulic acid, as the dominant phenolic substance in plants of the cereal family [37], was used to
construct a calibration curve for calculating the content of total phenolics in ethanol extracts. The
material was dried at 60℃ in a ventilated oven. 100 mg of the dry material was ground with glass
powder and extracted in 1 ml of 95% ethanol for 24 h. The amount of phenolics was determined by
the optical density, at λ = 765 nm, on a spectrophotometer.
Result and discussions
At the first stage of the experimental work, the amount of constitutional callose
accumulation in 8 – 12 days-old seedlings of the selected varieties was determined. The results of
the experiments showed that after 24 hours of study, the amount of constitutional callose
accumulation in Renan seedlings was about 0.7 μg-eq/mg of fresh weight of plant cells (Fig. 1). The
amount of its deposition gradually increased over 120 hours. From 24 to 48 and 72 to 96 hours of
the experiment in the control variants of Renan seedlings, the average increase in callose was 0.1
μg-eq/mg of fresh weight plant cells(fwpc) per day. Its most intensive increase was observed from
48 to 72 hours of research and averaged 0.3 μg-eq/mg fwpc . From 96 to 120 hours of the
experiment, its amount remained at the level of the previous day. After inoculation of Renan
seedlings with highly virulent pathogen strain 543 7/1 of P. herpotrichoides, a gradual increase in
induced accumulation of callose was observed, which occurred in most experimental plants in
proportion to the increase in the concentration of fungal colonies, except for plants treated with
inoculum at a concentration of 105 CFU/ml. The increase in callose at 24 hours of the experiment
ranged from 0.8 to 1.3 μg-eq/mg of fresh weight in a sequence according to the inoculum
concentration: 105<102 < 103<104 CFU/ml. The amount of pathogen-induced accumulation of
callose increased over time from 0.7 to 2.4 μg-eq/mg fwpc and on day 4 of the experiment it was
from 1.5 to 2.4 μg-eq/mg fwpc in accordance with the inoculum concentration: 102<103<105<104
CFU/ml (Fig. 1). On day 5, its amount remained at the same level. The increase in the amount of
accumulated callose in Renan seedlings was almost proportional to the increase in the concentration
of fungal inoculum (Fig. 1). This dependence was maintained throughout the experiment, and the
ability of the pathogen to induce an increase in the amount of its accumulation within 4 – 5 days of
concentration was as follows: 104 >105 >103>102. Thus, the amount of callose accumulated by
Renan seedlings increased with increasing pathogen concentration up to 104 CFU/ml. Further
increase in the fungus concentration did not lead to an increase in the amount of its accumulation in
plants. That is, for plants of this variety, at this level of biotic stress, this reaction reached its
physiological maximum [38] and was not effective for plant protection and adaptation to this type
of stress with further increase in the pathogen concentration.
95
The next stage of the experiments was devoted to determining the amount of accumulated
phenolic compounds under pathogen inoculation in the concentration range of 102 – 105 CFU/ml.
The results of the experiments on the pathogen-induced amount of accumulated phenolic
compounds in Renan variety showed that on the first day of the experiment, their average amount in
plants increased proportionally to the increase in the pathogen concentration in the range of : 10 2 –
105 CFU/ml and averaged from 3.6 to 5.6 mg/g of dry biomass, respectively (Fig. 2). At 48 hours of
the experiment, there was a slight decrease in their number in all experimental plants. The amount
of accumulated compounds in seedlings treated with fungal inoculum at a concentration of 102 –
104 CFU/ml averaged 3.6 – 3.8 mg/g dry biomass, which almost coincided with the values in the
control. In wheat plants of Renan variety treated with fungal inoculum at a concentration of 105
CFU/ml, the amount of phenols decreased on average from 5.6 to 5 mg/g dry biomass at 48 h of the
experiment and continued to decrease on average to 4, 8 mg/g dry biomass by 72 h of the study, in
contrast to Renan seedlings treated with a suspension of fungal conidia at a concentration of 10 2 –
104 CFU/ml, the amount of which again increased to 4.4 – 4.8 mg/g dry biomass by 72 h of the
experiment (Fig. 2).
The obtained results suggest that at a sufficient level of pathogenesis in Renan seedlings
after 1 day of the experiment, where the most intense surge of phenol accumulation was observed,
their transformation into other molecular conglomerates, more effective from the point of view of
plant protection, such as quinones, occurred [30]. Moreover, in seedlings treated with the maximum
concentration of the pathogen, the process of biochemical transformation of phenols into other
structural components took twice as long due to their greater accumulation in plants than in
seedlings inoculated with the pathogen at concentrations of 102 –104 CFU/ml. The amount of
phenols increased in proportion to the time and the increase in the inoculum concentration. At 96
and 120 hours of the experiment, a slow increase in the amount of phenolic compounds in seedlings
of all studied samples was observed in proportion to the increase in the concentration of the fungal
inoculum, which ranged from 4.6 to 6.9 mg/g of dry biomass, respectively. At the same time, in the
control seedlings of Renan variety at 96 and 120 hours of the experiment, the graphical curve of the
amount of accumulated phenolic compounds repeated the pattern of their pathogen-induced
accumulation and averaged 4.5 and 6.3 mg/g dry biomass.
The results of experiments of pathogen-induced accumulation of phenols in 8 – 12 days-old
seedlings of Renan variety showed that it occurs most intensively on the first day, after which their
concentration decreases in wheat plants of this variety, which is probably due to their overoxidation
into quinones [23] over the next 1 – 2 days. Studies of the amount of quinone accumulation in the
same model can either confirm or refute this assumption. The time interval for the decrease in
phenolics concentration in Renan seedlings depended on the concentration of the pathogen
inoculum (Fig. 2). The higher the concentration of the pathogen inoculum, the more phenolics were
accumulated by plants and the longer the pause in their further growth.
96
Conclusions
The ability of intact seedlings of Renan variety to accumulate a large amount of
constitutional callose and phenolic compounds in the early stages of vegetation was determined,
which directly correlates [34] with the resistance of this variety to the pathogen of ocular spot
Pseudocercosporella herpotrichoides.
The intensive accumulation of the studied protective substances in Renan seedlings over
time may be a decisive factor of resistance to the influence of the pathogenic fungus P.
herpotrichoides. That is, repeated inoculation with the pathogen or exposure to other unfavourable
environmental factors on Renan plants can initiate a faster response due to the formed
superorganised structures.
Thus, it is highly probable that the cooperative [32] reorganisation of biochemical processes
in Renan plants and the presence of superorganised structures in them determines their higher
information capacity and ensures higher system reliability. That is, dissipative structures (non-
gentropic pumps - papillae, etc.) stabilise the entropy flux and ensure the maintenance of a
stationary non-equilibrium state [39] at a higher information and energy level. In addition, modern
electron microscopic, spectroscopic, and spectrofluorimetric research methods can provide a deeper
understanding of the formation processes and functions of dissipative structures.
References
1. Wei, L. Advances and prospects in wheat eyespot research: Contribution from genetics and
molecular tools. In: Journal of Phytopathology, 2011, vol. 7, no. 8, pp. 235-243.
2. McIntosh, R. A. Close genetic linkage of genes conferring adult‐plant resistance to leaf rust and
stripe rust in wheat. In: Plant Pathology, 1992, vol. 41, no 5, pp. 523-527.
3. McIntosh, R.A., Brown, G.N. Anticipatory breeding for resistance to rust diseases in wheat. In:
Annu Rev Phytopathol., 1997, vol. 35, pp.311-326.
https://doi.org/10.1146/annurev.phyto.35.1.311
4. Sibikeev, S.N., Druzhin, A.E. Prebreeding research of near-isogenic lines of spring bread wheat
with a combination of translocations from Agropyron elongatum (Host.) Р.В. and Aegilops
ventricosa Tausch, Vavilov journal of genetics and breeding, 2015, vol. 19, no. 3, pp. 310-315.
5. Dumalasová, V., Palicová, J., Hanzalová, A. et al. Eyespot Resistance Gene Pch1 and Methods
of Study of its Effectiveness in Wheat Cultivars. In: Czech J. Genet. Plant Breed., 2015, vol. 4,
no.5, pp. 166-173.
6. Cook, D.E., Mesarich, C.H., Thomma, B.P. Understanding plant immunity as a surveillance
system to detect invasion. In: Annu Rev Phytopathol, 2015, no 53, pp. 541-563.
doi:10.1146/annurev-phyto-080614-120114.
7. Blein, M., Levre,l A., Gautier, V. et al. The specific effets of the pch1 resistance gene on the
development of Oculimacula yallundae, the causing agent of wheat eyespot. Cereal science and
technology for feeding ten billion people: genomics era and beyond. Zaragoza: CIHEAM /
IRTA, 2008.
8. Zhu, J. K. Abiotic stress signaling and responses in plants. In: Cell, 2016, vol. 2, no 167, pp.
313-324.
9. Blein, M., Levrel, A., Gautier, V. et al. The specific effets of the pch1 resistance gene on the
development of Oculimacula yallundae, the causing agent of wheat eyespot. In: Options
Méditerranéennes, 2015, no 81, pp. 159-162.
10. Hanzalová, A., Dumalasová, V., Tsumíková, T., Bartoš, P. Rust Resistance of the French
Wheat Cultivar Renan. In: Czech J. Genet. Plant Breed., 2007, vol. 2, no 43, pp. 53-60.
11. Boboshko O. P., Panyuta O. O., Artemenko O. Y., Emelyanov V. I., Taran N. Y. Time-course
of pathogen induced accumulation of callose as mechanical protective barrier in wheat
seedlings. In: Cytol Genet., 2017, vol. 51, no. 1, pp. 26-31.
97
12. Smirnova, O. G. , Kochetov, A. V. Plant cell wall and mechanisms of resistance to pathogens.
In: Russian Journal of Genetics: Applied Research, 2016, vol.6, no. 5, pp. 622-631.
13. Doughari, J.H. An overview of plant immunity. In: J Plant Pathol Microbiol, 2015, vol. 6, no.
322, pp. 1-11.
14. Malinovsky, F.G., Fangel, J.U., Willats, W.G. The role of the cell wall in plant immunity. In:
Front Plant Sci., 2014, vol.5, no.178, pp. 1-12.
15. Underwood, W., The Plant Cell Wall: A Dynamic Barrier Against Pathogen Invasion. In: Front
Plant Sci., 2012, vol. 4 , no. 8, pp., 483-593.
16. Prigogine, I., Kondepudi, D. Modern thermodynamics. From Heat Engines to Dissipative
Structures, M.: Mir, 2002.
17. Cle, C., Hill, L. M., Niggeweg, R. et al. Modulation of chlorogenic acid biosynthesis in
Solanum lycopersicum; consequences for phenolic accumulation and UV-tolerance. In:
Phytochemistry, 2008, vol. 69, no. 11, pp. 2149-2156.
18. McLusky, S.R., Bennett, M.H., Beale M.H., et al. Cell wall alterations and localized
accumulation of feruloyl-30-methoxytyramine in onion epidermis at sites of attempted
penetration by Botrytis allii are associated with actin polarisation, peroxidase activity and
suppression of flavonoid biosynthesis. In: Plant Journal, 1999, vol. 17, no 5, pp. 523-534.
19. Zeyen, R. J., Carver, T.L.W., Lyngkjær, M. F. Epidermal cell papillae. The Powdery Mildews: a
comprehensive treatise, MN, USA: APS Press, 2002.
20. Ferrazzano, G.F., Amato I., Ingenito A., Natale, De A., Pollio, A. Anti-cariogenic effects of
polyphenols from plant stimulant beverages (cocoa, coffee, tea). In: Fitoterapia, 2009, vol. 80,
no. 20, pp. 255-262.
21. Emelyanov, V. I, Kravchuk, J. N, Poliakovskiy, S.O., Dmitriev, O.P. Callose deposition in the
processing of the cells of tomato (Lycopersicon esculentum L.) biotic elicitors. In: Cytology and
Genetics, 2008, vol. 42, no. 2, pp. 21-28.
22. Венжик, Ю. В., Титов, А. Ф., Таланова, В. В. Реакция растений пшеницы на
комбинированное действие низкой температуры и кадмия, Труды Карельского научного
центра РАН, 2017, № 12, С.108-117.
23. Karou, D., Dicko, M., Simpore, J., Traore, A. Antioxidant and antibacterial activities of
polyphenols from ethnomedicinal plants of Burkina Faso. In: Afr. J. Biotechnol., 2005, no 4, pp.
823-828.
24. Gupta, S. K., Tripathi, S.C. Fungitoxic activity of Solanum torvum against Fusarium sacchari.
In: Plant Protect. Sci., vol. 47, no 3, 2011, pp. 83-91.
25. Plotnikova, L. Y., Cytological, molecular and genetic bases of plant species immunity to fungal
pathogens. In: Mycology and Phytopathology, 2008,V. 42, no.5., pp. 393-410.
26. Udalova, Zh. V., Zinovieva, S. V. Induction of plant resistance to nematodes sedentary biogenic
elicitors. In: Russian Journal of Parasitology, 2016, vol. 38, no 4, pp. 575-582.
27. Chowdhury, J., Henderson, M., Schweizer, P. et al. Differential accumulation of callose,
arabinoxylan and cellulose in nonpenetrated versus penetrated papillae on leaves of barley
infected with Blumeria graminis f. sp. Hordei. In: New Phytologist, 2014, vol.3, no 204, pp.
650-660.
28. Zipfel, C. Pattern-recognition receptors in plant innate immunity. In: Curr. Opin. Immunol.,
2008, no 20, pp. 10-16.
29. Newman, M., Dow, J., Molinaro, A., Parrilli, M. Priming, induction and modulation of plant
defense responses by bacteria lipopolysaccharides. In: J Endotoxin Res., 2007, no 13, pp. 69-84.
30. Nicaise, V., Roux, M., Zipfel, C. Recent advances in PAMP-triggered immunity against
bacteria: pattern recognition receptors watch over and raise the alarm. In: Plant Physiol., 2009,
no 150, pp.1638–1647.
31. Plotnikova, L. Y. Cytological, molecular and genetic bases of plant species immunity to fungal
pathogens. In: Mycology and Phytopathology, 2008,vol. 42, no 5., pp. 393-410.
98
32. Bhuiyan, N.H, Selvaraj G, Wei, Y, King J. Role of lignification in plant defense. In: Plant
Signal Behav., 2009, vol. 2, no 4, 158-190.
33. Wei, L. Advances and prospects in wheat eyespot research: Contribution from genetics and
molecular tools. In: Journal of Phytopathology, 2011, vol. 159, 7‐8, pp. 457-470.
34. Hanzalová, A. Rust resistance of the french wheat cultivar renan. In: Czech J. Genet. Plant
Breed., 2007, vol. 2, no 43, pp. 53-60.
35. The patent for utility model 389960, Ukraine, A01N 1/04. Method of infection to assess the
stability of winter wheat to the pathogen tserkosporelozu, Panyuta O.O. Belava V.N Taran N. -
Bull. №9. Applications. 01/11/2013. Publish. 05/12/2014.
36. Kauss, H., Jeblick, W., Domard, A. The degrees of polimerization and N-acetylation of chitosan
determine its ability to elicit callose formation in suspension cells and protoplasts of
Catharanthus roseus. In: Planta, 1989, vol. 178, no 3., pp. 385 – 392.
37. Kim, K.-H., Tsao, R., Yang, R., Cui, S.W. Phenolic acid profiles and antioxidant activities of
wheat bran extracts and the effect of hydrolysis conditions. In: Food Chemistry, 2005, vol. 95,
no 3, pp. 466-473.
38. Ємельянов, В. I., Поляковський, С. О., Дмитрiєв, О. П. Тригерний дiапазон концентрацiй
цитозольного кальцiю в iндукцiї захисних реакцiй у клiтинах томатiв (Lycopersicon
esculentum L.). In: Доповiдi Нацiональної академiї наук України, 2008, № 6, ст. 153-157.
39. Пригожин, И.Р. От существующего к возникающему, М.: Наука, 1985.
99
UDC: 631.811.98:634.22 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.16
INFLUENȚA TRATĂRII POMILOR DE PRUN CU SBA REGLALG ȘI
MICROELEMENTE ASUPRA ACTIVITĂȚII APARATULUI
FOTOSINTETIC, PEROXIDAZEI ȘI CATALAZEI
Gîscă Alina*, Popovici Ana, Svetlicenco Valentina
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
* https://orchid.org/0009-0001-8770-673X, e-mail: [email protected]
Summary. Vegetative growth and photosynthesis are the mainstaies of plant vitality,
productivity and resilience. Over the course of four years, during the vegetation period, the
functionality of the photosynthetic apparatus and the activity of the enzymes peroxidase,
polyphenoloxidase and catalase were determined in ontogeny in the leaves of four late varieties of
plum. Resulting from the average activity of the enzymes investigated in part, we obtained that it
changed differently depending on the environmental conditions, high temperatures, genotype, tree
treatments, as well as the differentiated role of each enzyme in the metabolic processes that took
place in certain phenophases in the leaves of plum trees of the researched varieties. In all varieties,
there were higher values in the version treated with SBA Reglalg and microelements Br, Zn, Mn
and Mo. The President variety had higher peroxidase values, Stanley and President varieties of
polyphenoloxidase, and Stanley variety of catalase.
Keywords: plum leaves, leaf surface, photosynthesis, peroxidase, polyphenoloxidase,
catalase, Reglalg.
Introducere
S-a efectuat un studiu al efectului preparatului natural Reglalg împreună cu microelementele
B, Zn, Mn și Mo, asupra soiurilor de prun de selecție locală și străină în perioada 2020-2023, care a
relevat efectul stimulant al unui astfel de tratament asupra formarii și funcționarii aparatului
fotosintetic [3, 8] și asupra activității unor enzime ca: peroxidaza, catalaza și polifenoloxidaza.
Acest lucru a contribuit la o realizare mai completă a potențialului plantelor și la biosinteza activă a
substanțelor de rezervă din fructele de prun.
În rezultatul proceselor metabolice în celulele plantelor se acumulează cantități mari de
substanțe oxidative, ca peroxidul de hidrogen și a., ce pot afecta plantele în rezultatul
supraproducției acestora. În plante există un sistem protectiv, anti-oxidativ, reprezentat prin enzime,
care în condițiile optime de vegetație datorită lor în celule se păstrează un echilibru dinamic al
proceselor de formare și de lichidare a formelor active de oxigen. Nivelul intracelular al enzimelor
este genetic determinată și de regulă activează în complex. Ele se specializează în scopul realizării
diferitor etape de reducere a oxigenului [2, 4, 9]. Odată cu schimbarea condițiilor de creștere a
plantelor de cultură se modifică activitatea și direcția de acțiune a enzimelor antioxidante. Un rol
important în procesul de oxido-reducere la plantele de cultură, inclusiv și la pomii fructiferi le
aparține enzimelor antioxidante terminale, peroxidaza, catalaza și a. Acestea contribuie la
modificarea calitativă a schimbului de substanțe pe parcursul ontogenezei plantelor, posedând în
același timp o însemnătate deosebită în asigurarea adaptării lor la modificările permanente, inclusiv
nefavorabile ale condițiilor mediului înconjurător [3, 4, 5].
Materiale și metode
Cercetările științifice au fost efectuate la pomii de prun crescuți în livadă. În studiu au fost
incluse patru soiuri tardive de prun dintre care Stenley şi President de origine străină, iar
Udlinionnaia și Superpresident de origine locală. Pomii de prun au fost tratați foliar cu soluția
100
apoasă a reglatorului de creștere Reglalg (0,05 %) și microelementelor B, Zn, Mn, Mo (0,01 %),
aplicate separat sau în complex după 10-14 zile de la înflorire și în faza creșterii intensive a
lăstarilor. Pentru analize au fost colectate frunze la fiecare două săptămâni, selectate de la pomii
tratați pe parcursul perioadei de vegetație conform variantei Reglalg + microelemente. În calitate de
martor au servit pomii tratați cu apă.
Metodele cercetării:
- determinarea masei specifice a frunzelor, suprafeței foliare, potențialului fotosintetic și
fotosintezei netă în dinamică la diferite soiuri de prun [8];
- activitatea enzimelor peroxidaza, polifenoloxidaza și catalaza în frunze, a fost determinată
în dinamică conform metodelor [1, 6, 7].
Datele au fost prelucrate statistic (Program EXEL).
Rezultate și discuții
Dinamica de creștere a lăstarilor în lungime și diametru, precum și numărul de frunze per
lăstar, sunt identice pentru toate soiurile și variantele studiate. În ceea ce privește lungimea și
diametrul lăstarilor, efectul tratamentului cu Reglalg și microelemente este nesemnificativ, puțin
mai pronunțat la soiurile de selecție străină în comparație cu soiurile locale.
Lungimea frunzei la martor este mai mică, mai ales la soiurile locale. După lățimea frunzei
nu s-au stabilit diferențe semnificative între variante, dar soiurile locale sunt oarecum superioare
față de cele de origine străină. În perioada de creștere intensivă a frunzelor și lăstarilor, la mijlocul
lunii iunie 2022, masa frunzelor crește la toate soiurile sub influența substanțelor biologic active cu
microelemente, mai ales la soiurile Udlinionnaia și Superpresident.
Compararea valorilor medii ale masei uscate a frunzelor (g) ale soiurilor de prun pe ani a
arătat o creștere a acestei mase la plantele fructifere în 2021 față de anul arid 2020 și greutăți
semnificativ mai mari ale frunzelor plantelor tinere de prun (Fig.1). Influența SBA Reglalg și
microelemente la plantele tinere a fost în medie 112%, la plantele fructifere în diferiți ani, această
valoare a fost de 106% (2020) și 108% (2021).
101
Figura 1. Efectul SBA Reglalg în combinație cu microelemente asupra greutății uscate medie
a frunzei (g) a plantelor de prun în diferiți ani
Dinamica creșterii în greutate și a suprafeței frunzelor plantelor de prun la martor și
experiment sunt identice. Comparația acțiunii tratamentului foliar cu Reglalg în combinație cu
microelemente pe suprafața frunzelor în ani cu condiții climatice diferite (fig.2) demonstrează clar
vârsta plantelor de prun.
102
Figura 2. Suprafața foliară medie a frunzelor pomilor de prun (cm2), tratate cu Reglalg
în combinație cu microelemente, în diferiți anii
Plantele tinere au o suprafață foliară mai mare și un procent mai mare de stimulare a
frunzelor cu Reglalg şi microelemente. Dacă comparăm anii secetoși din 2020 și 2022, atunci
creșterea suprafeței frunzelor în plantele fructifere și tinere de prun stimulate prin tratarea prunelor
cu SBA Reglalg cu un amestec de microelemente este evidentă. La plantele tinere ale soiurilor
Udlinnionaia, SuperPresident și President, această influență este mai semnificativă (110 - 113% față
de martor).
În decursul a patru ani, în perioada de vegetaţie, a fost determinată în dinamică activitatea
enzimelor peroxidaza, polifenoloxidaza şi catalaza în frunzele a patru soiuri tardive de prun – două
de origine străină Stanley și President și două de origine autohtonă Udlinennaia şi Superpresident.
Reieşind din media activității peroxidazei (fig.3 ) pe patru ani s-a constatat că la varianta
tratată cu SBA Reglalg + microelementele B, Zn, Mn, Mo activitatea ei a fost mai înaltă decât la
varianta martor. În dependenţă de soi a constituit cu 23,3 – 28,9 % mai ridicată comparativ cu
martorul. Activitatea medie pe doi ani a polifenoloxidazei (fig. 4) în frunzele pomilor de prun ale
soiurilor cercetate la varianta tratată a constituit la trei soiuri cu 13,1 - 17,8%, iar la s.
Superpresident cu 32,6% mai ridicată decât la martor. Activitatea medie pe trei ani a catalazei (fig.
5) în frunzele pomilor de prun în dependență de soi la varianta tratată a fost cu 17,3 – 23,8 % mai
înaltă comparativ cu martorul.
Figura 3. Rezultatele medii ale activității peroxidazei în frunzele pomilor de prun pe
parcursul a patru ani în funcție de tratare
103
Figura 4. Rezultatele medii ale activității polifenoloxidazei în frunzele pomilor de prun
pe parcursul a doi ani în funcție de tratare
Figura 5. Rezultatele medii ale activității catalazei în frunzele pomilor de prun pe
parcursul a trei ani în funcție de tratare
Comparând valorile medii ale activității acestor enzime pe fiecare an în parte s-a depistat că
în dependenţă de condiţiile mediului, a temperaturilor ridicate, prezenţa şi lipsa precipitaţiilor
activitatea lor în frunzele pomilor de prun s-a modificat diferit. Mai sporită a fost activitatea
peroxidazei în ultimii doi ani cu temperaturi ridicate. La s. President s-au depistat valori mai
ridicate comparativ cu celelalte trei soiuri cercetate. Activitatea polifenoloxidazei în frunzele
pomilor de prun ale soiurilor cercetate a fost mai ridicată în anul 2021, fiind un an favorabil, cu
precipitaţii. Valori mai sporite a acestei enzime au fost la soiurile de origine străină Stanley şi
President. Activitatea catalazei a avut valori mai joase în a. 2022 şi mai sporite în a. 2023, în a.
2021 activitatea ei a avut valori intermediare. Valori mai înalte ale activităţii catalazei le-a avut s.
Stanley. La soiurile de origine autohtonă activitatea enzimelor cercetate a fost mai diminuată decât
la acele de origine străină. Cu modificarea activității enzimelor peroxidaza, polifenoloxidaza și
catalaza în ontogeneză, menționăm participarea lor cu rol diferențiat în procesele metabolice care
corelează cu funcțiile de rezistență și adaptare a plantelor la condițiile nefavorabile ale mediului cât
și la dezvoltarea pomilor. Studierea activității fermentative în frunze reflectă direcția proceselor
metabolice, având un rol important și în productivitatea fotosintetică din frunzele pomilor de prun.
104
Concluzii
Stimulatorul de creștere biologic activ de origine naturală Reglalg în amestec cu
microelementele B, Zn, Mn și Mo stimulează formarea și funcționarea aparatului fotosintetic cât și
activitatea enzimelor în frunzele soiurilor tardive de prun cercetate, atât de origine locală cât și
străină.
Analiza rezultatelor obținute argumentează influența considerabilă a preparatului Reglalg în
complex cu microelementele B, Zn, Mn și Mo asupra proceselor metabolice ce caracterizează
activitatea sistemului producțional la plantele de prun.
Activitatea enzimelor cercetate s-a modificat diferit în dependenţă de condiţiile mediului, a
temperaturilor ridicate, a particularităţilor biologice ale soiurilor cât şi de rolul diferenţiat al fiecărei
enzime în parte în procesele metabolice din frunzele pomilor de prun ale soiurilor Stanley,
Udlinennaia, President și Superpresident,
Tratarea pomilor de prun în perioada de vegetație cu SBA Reglalg + microelementele B, Zn,
Mn, Mo a influenţat pozitiv activitatea enzimelor peroxidaza, polifenoloxidaza și catalaza, cercetate
în ontogeneză, sporind activitatea lor, cu rol important în procesele de dezvoltare ale pomilor.
Notă. Cercetarea au fost realizată în cadrul subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Chance B., Machely A. Assay of catalase and peroxidaze. In: Methods Enzimol, 1995,2,
p.764-765.
2. Sharma P., Jha A.B., Dubei R.S., Ressarakli M. Reactive oxigen species, oxidative
damage, and antioxidative defense mechanism in plants under stressful conditions. In: Jurnal of
botăny. 2012. Article ID 217037, 26. P.
3. Șișcanu Gh. Fotosinteza și funcționalitatea sistemului donator-acceptor la plantele
pomicole. Chișinău, Tipogr. AȘM. 2018, 316 p.
4. Ştefîrţă A., Brânză L., Vrabie v., Aluchi N. Fiziologia stresului, adaptării și rezistenței la
secetă a plantelor de cultură. Chișinău, Tipografia AȘM. 2017, 372 p.
5. Андреева В.А. Фермент пероксидаза, участие в защитном механизме растений.
Москва: Наука, 1988, 128 с.
6. Bоскресенская, О.Л., Алябышева, Е. А., Половникова, М.Г. Большой практикум по
биоэкологи. Учебное пособие. Части I. Марийский ГОС Унив. Йошкар-Ола, 2006. 107с.
7. Ермаков А.И. и др. Методы биохимического исследования растений. Ленинград,
Агропромиздат. 1987, 430 с.
8. Ничипорович А.А. Физиология фотосинтеза и продуктивность растений. In:
Физиология фотосинтеза. М.: Наука,1982, с.7-33.
9. Колупаев Ю.Е., Карпец Ю.В. Активные формы кислорода при адаптации растений к
стрессовым температурам. In: Физиология и биохимия культурных растений. 2009, 41,
№2, с. 95-108.
10. Титова, Н., Бужоряну, Н., Шишкану Г., Скурту Г., Георгий. Влияние природных
биорегуляторов на фотосинтетическую деятельность растений груши. In: Biotehnologii
avansate – realizări şi perspective: Simp. ştiinţific naţional cu participare interna., Ed. 5, 21-22
octombrie 2019, Chișinău, RM, Tipogr. Print-Caro, 2019, p. 133. ISBN 978-9975-56-695-7.
DOI: https://doi.org/10.53040/9789975566957.127.
105
UDC: 634.8.05 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.17
INTERSPECIFIC RHIZOGENE GRAPEVINE VARIETIES FOR
ECOLOGICAL VITICULTURE
Gladei Mihai
Institute of Genetics Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
0009-0008-4241-6668, e-mail: [email protected]
Summary. Following the increasingly pronounced climate changes that have taken place in
recent years, there is an acute need to revive the traditional grapevine assortment in order to reduce
the influence of harmful phenomenas on grapevine harvests and ensure their stable production in
conditions of frequent climate disruptions. Due to the reduced genetic plasticity of Vitis vinifera
grapevine species, there is an urgent need of revitalizing the viticultural assortment with new
genotypes whose main characteristics are high adaptability to abiotic environmental factors but also
resistance and tolerability to some pathogens and pests specific to grapevines.
Keywords: Vitis vinifera, Muscadinia rotundifolia, hybrid, interspecifical genotypes,
viticulture, genetical plasticity.
Introduction
In the last decades we observe more oftenly negative climate changes and a increasing
frequency of natural disrupting phenomenas both during the vegetation period of the plants and in
the state of vegetative rest. This fact affects the normal develompent of grapevine plants, their
vegetation process and as a result the grape harvest. The main goal of modern viticulture is to obtain
high quality production with minimal resource consumption. High quality grapes and wine
derivates can be ensured if three main factors are taken into account: the genotype(variety), location
of the plantation (soil and climatic conditions) and applied technology (cultivation and processing).
Therefore it is an urgent need to revive the viticultural assortment and adapt it to the changing
environmental conditions. With this purpose, after many years of selection and hibridation there
where obtained interspecifical hybrids of Vitis vinifera and Muscadinia rotundifolia with a very
high adaptation capability to abiotical factors and also tolerant to most grapevine pests and diseases.
These genotypes are an appropriate response to the ever-increasing needs of modern viticulture and
grapevine production.
The intraspecific genotypes (Vitis vinifera) have a wide capacity of use, but at the same time
do not ensure the overcoming of climate change barrier. This is why, taking into account the
functionality of genotypes and the use of technical algorithms and interspecific hybridization
methods, more plastic rhizogenic interspecific genotypes are to be created in terms of their
adaptation to climate changes, with beneficial repercussions on the sustainable development of the
viticultural sector. As a result of crossing V. vinifera L. with M. rotundifolia Michx. interspecific
grapevine genotypes were obtained and identified, their implementation will allow the expansion of
vine cultivation area to the northern areas, at the same time reducing the number of chemical
treatments, which will contribute to obtaining ecological products and assure environmental
protection. Interspecific rhizogenic genotypes have an early period of grape ripening, they can be
multiplied by cuttings, without grafting, thus obtaining rhizogenic planting material that contributes
to reducing the costs of setting up grapevine plantations.
Grafting is a rather complex, risky and expensive technological process that requires special
technical and practical knowledge, which consists in obtaining the plant from the joining of two
different plant segments from both a genetic and morpho-anatomophysiological point of view. This
represents nothing more than a symbiosis of the two partners (3).
106
Approved as table grape varieties: "Malena", "Nistreana" and "Algumax" and grape varieties
for fresh consumption and processing: "Augustina", "Alexandrina" and "Ametist" (2). Also,
following the hybridizations carried out in recent years, several hybrids were highlighted that
deserve to be propagated and are to be tested under production conditions. The creation of
plantations will contribute to the expansion of the area at the northern limit of vine cultivation.
Materials and methods
As object of study had served interspecific rhizogenic grapevine genotypes with table grapes
"Malena", "Nistreana" and "Algumax", as well as grapes for fresh consumption and processing:
"Augustina", ”Alexandrina”, and ”Amethyst”(3) and also some unnamed interspecifical hybrid
combinations. The respective genotypes are planted in the experimental grapevine sector of the
institute. The management technique (forming/shaping) of the plants determines the habitus of the
stump, in this case was used the unilateral, bilaterally single-tiered horizontal cord system, with one
or two stems and the height of 80 cm, with the vertical management of the shoots(1).
Augustina Nistreană
Ametist Alexandrina
Figure. 1. Interspecifical rhizogenic grapevine genotypes
(Vitis vinifera L. x Muscadinia rotundifolia Michx.)
Interspecific grape varieties such as Ametist, Alexandrina, Malena, Algumax, Nistreană,
and Augustina are notable for their enhanced rhizogenic properties, which allow for better root
development and adaptability. These varieties are primarily derived from hybridization between
107
Muscadinia rotundifolia and Vitis vinifera, combining desirable traits from both species. Below
is a detailed description of each variety:
1. Ametist
Description: Ametist is a hybrid variety characterized by its robust growth and excellent root
system. The name "Ametist" suggests a richness in flavor and aroma, reminiscent of the gemstone.
Produces large, dark purple grapes with a distinctive sweet flavor profile. High yield potential with
clusters that are condensed and evenly sized. Mid to late ripening, making it suitable for various
climatic conditions. Exceptional resistance to common diseases and pests, including downy and
powdery mildew.Ametist demonstrates enhanced root architecture, allowing for deep soil
penetration and greater resilience to drought conditions. This variety is particularly suited for less
fertile soils where nutrient uptake is critical.
2. Alexandrina
Description: Alexandrina is a versatile hybrid variety known for its excellent balance of
acid and sugar, producing grapes ideal for both fresh consumption and winemaking. Typically
produces medium-sized, greenish-yellow berries that develop a golden hue at full ripeness.
Balanced flavor with floral and muscat notes, appealing to both consumers and winemakers.
Moderate to high yields with good cluster uniformity. Thrives in a range of climates, particularly
those with warm summers. Alexandrina demonstrates a strong and fibrous root system, which
allows it to access moisture and nutrients efficiently. Its adaptability to varying soil types enhances
its suitability for diverse growing conditions.
3. Malena
Description: Malena is recognized for its resilience and rich taste, catering to both table
grape consumers and winemakers.Produces large, green to slightly yellow berries that are crisp and
juicy. Sweet, with a hint of acidity that enhances its refreshing taste. High productivity, with an
ability to withstand adverse weather conditions. Strong resistance to fungal diseases, ensuring
healthy crops. The variety exhibits a well-developed root system that enables it to thrive in various
soil conditions, making it less dependent on external irrigation. This trait is critical for regions
facing water scarcity.
4. Algumax
Description: Algumax is an innovative hybrid that stands out for its high adaptability and
unique flavor profile, catering to niche markets. Produces yellow-greenish grapes that are visually
appealing.Rich flavor with hints of citron-muscat, making it suitable for both fresh consumption
and fermentation. Consistent yields with strong fruit set, even in challenging conditions. Largely
focused on the production of high-quality wines.
Algumax’s robust rhizogenic characteristics enable it to develop an extensive root network,
enhancing its drought resistance and nutrient absorption capacity. This adaptability is particularly
beneficial for vineyards in diverse ecological zones.
5. Nistreană
Description: Nistreană is renowned for its unique flavor and balanced acidity, making it
popular among local grape growers. Produces large-sized grapes with a greenish-yellow to light
amber coloration. Offers a complex flavor profile, combining sweetness with a refreshing acidity.
Moderate to high yields with good fruit quality. Performs well in both moderate and warm climes.
Nistreană features a strong root system that aids in moisture retention and nutrient uptake. This
variety is known for its resilience, particularly in sandy or depleted soils.
6. Augustina
Description: Augustina is celebrated for its vigor and suitability for various winemaking
processes, showcasing traits favorable for both fresh consumption and wine production. Produces
large, yellow to to slightly pink grapes that are attractive and flavorful. Noted for its aromatic
profile with pleasant floral notes, ideal for sweet white wines. High yielding, consistent with good
fruit quality and size. Thrives best in regions with warm summers and cooler autumns. Augustina
108
develops a deep and extensive root system, which enhances its drought tolerance and allows it to
utilize a broader range of soil nutrients. This variety is particularly advantageous for sustainable
viticulture practices due to its resilience and adaptability.
Results and discussions
The climatic changes that occur in the last decades and global warming processes cause at a
global level an increased frequency of disruptive phenomenas as drought, hails, flood, and others.
Those often affect normal plant growth and yield establishment. A new approach in the complicated
process of facing climate changes is the creating of resistant grapevine varieties.
In the process of creating new grapevine genotypes, it is necessary to pay special attention to
functional-technological properties, such as: - cultivation technology; - performance/productivity
(in relation to the vegetation period and pedoclimatic zone); - the balance between growth and
fruiting; - the histo-anatomical, biochemical and physiological character; - resistance to diseases
and pests; - the relevance of resistance to low temperatures; - the ripening term of grapes; - the
chemical composition of berry juice and derived products; - the attractive appearance of the grapes;
- the crunchiness and consistency of the flesh; - aroma and taste; - resistance to cracking of berries;
- transport and storage capacity; - the direction of use of the grapes; - waste recovery, as a result of
grape processing. Based on the functionality of the genotype, the existence of balanced, sustainable
and diversified agroecosystems will be ensured in the future, which will guarantee the rational use
of natural resources and a beneficial environment for the development of society (2).
The current requirements of the wine sector require the creation of new varieties with stable
productivity potential, high quality of grapes and wine products. As a result of crossing the
genotypes of V. vinifera L. (2n=38) x M. rotundifolia Michx. (2n=40) were obtained and
homologated interspecific rhizogenic grapevine genotypes with table grapes: "Malena", "Nistreană"
and "Algumax" and with grapes for fresh consumption and processing: "Augustina" ,
"Alexandrina", "Sarmis" and "Ametist", which allow the expansion of the northern area of vine
cultivation on own roots and the reduction of the number of chemical treatments, which will
contribute to obtaining ecological products and protecting the surrounding environment. These
genotypes can be multiplied by rooting cuttings. The plants obtained are rhizogenic and allow the
exclusion of some practical steps from the technological process, which contributes to the reduction
of financial resources for the production of planting material and the cultivation of vines.
Together with the existent rhizogenic varieties presented above, there were identified some
promising hybrid combinations, that are to be tested and appreciated on their harvest quality and
stability and other necessary parameters.
After the hibridations that were performed in the last 5 years of studies were identified and
are to be tested about 25 hybrid combinations. Some of the most promising are presented below:
Hybrid no. 1 Hybrid no. 2 Hybrid no 3
109
The hybrid nr.1 has round crispy berries, big grapes with a light purple color, it is a very
early rippening selection with a sweet good taste.
Hybrid nr. 2 has dark purple berries of an ovoidal shape, medium sized grapes with balanced
sweet taste.
The hybrid under nr. 3 is a very early ripening selection, with conical berries and a very
beautiful light amber-yellow colour and a very pleasant taste.
These hybrids will be tested further in order to obtain more information about their yield
quality and stability and their resistance to abiotical and biotical factors. And also presented below
is the evolution of interespecifical rhizogenic seedlings in the experimental field.
Figure 3. The aspect of growing hybrid seeds obtained in 2023.
Conclusions
The implementation of interspecific rhizogenic grapevines can extend the area of grapevine
cultivation towards the Northern area of the Republic of Moldova.
The improvement of viticultural assortment can be achieved more easily with the cultivation
of new interspecific, rhizogenic varieties, which show increased resistance to biotic and abiotic
factors, including extreme climate factors.
The process of obtaining ecological grapevine production can be simplified by using
interspecifical rhizogenic hybrids that demonstrate an increased tolerance and can assure a high
yield.
The further establishment of new vineyards can be afforded by grapevine cuttings
multiplication performed by the owners of the plantations.
Acknowledgements. The research was carried out within the research subprogram 011102
„Increasing and conservation of genetic diversity, agricultural crop breeding in the context of
climate change”, financed by the Ministry of Education and Research of the RM.
References
1. Alexandrov E. Crearea genotipurilor interspecifice rizogene de viţă-de-vie. Chişinău, 2020,
Tipogr. ”Lexon-Plus”.
2. Alexandrov E., Botnari, Gaina B. Soiuri interpsecifice rizogene de viţă-de-vie. Particularităţi de
cultivare. Chişinău, 2020, Tipogr. ”Print-Caro”.
3. Dobrei A., Mihaela Mălăescu, Alina Ghiţă, Sala F., Ioana Grozea. Viticultură: bazele biologice
şi tehnologice. Timişoara, 2011, Tipogr. Solness.
110
UDC: 628.1.034.3(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.18
WATER USE EFFICIENCY IN BIOLOGY, AGRICULTURE AND
SUSTAINABLE DEVELOPMENT
Harciuc Oleg, https://orcid.org/0000-0003-3488-5321, e-mail: [email protected]
Malii Aliona, https://orcid.org/0000-0003-2674-000X, e-mail: [email protected]
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
Summary. In the Republic of Moldova 2017-2023 water use efficiency in rainfed soybean
fields was in the range of 0,3-0,8 g grain/kg water. Under field conditions, for the Ladutsa soybean
variety, a WUE of 0,75 g of grain/kg of water was obtained with seasonal precipitation of 94 mm,
which is several times less than 317 mm, considered optimal for achieving the average agricultural
WUE of 0,57.
Keywords: water use efficiency, sustainable development, field soybean.
Introduction
In biology and agriculture, water use efficiency (WUE) is usually considered from leaf to
field. At the leaf level, the value of WUE is usually defined as the ratio of the intensity of
photosynthesis (CO2 assimilation) to the intensity of transpiration [Sinclair T.R. et al., 1984]. At the
level of plants growing in the soil, WUE is defined as the ratio of the amount of dry matter
produced (g) to the amount of water used (kg), while the amount of water used includes
precipitation and changes in soil moisture reserves [Passiora J.B., 1977, p. 117]. In field studies,
WUE is defined as a ratio of yield to the water used [Passiora J.B., 1977, p. 117]. As a measure of
used water, evapotranspiration (ET) is usually used - the mass of water evaporated in a field during
the growing season by the soil (evaporation, E) together with plants (transpiration, T). E is included
in water demand starting with Briggs L.E. and Shantz H.L. (1913). An essentially constant (or
linear) relationship between biomass and transpiration has been observed since the early 1900s
[Perry C. et al., 2009], therefore, total water consumption is divided into useful (T) and useless (E)
components. In modern agriculture, the main trend is to minimize the ratio between evaporation and
evapotranspiration (E/ET). As for formal terminology, instead of the traditional terminology “water
use efficiency” (WUE), the FAO (Food and Agriculture Organization) proposed using the term
“water productivity” (CWP, crop water productivity) to assess agronomic WUE [Zwart S.J.,
Bastiaanssen W.J.M., 2004 ], reserving the term “water use efficiency” for water use technology:
FAO has proposed that "water productivity" be defined as yield per unit of evapotranspiration or
yield per unit of water supply [Sadras V.O. et al., 2012, p. 16]. The term “water productivity” is
equivalent to the term “water use efficiency” in its agronomic sense.
At the level of society and the state, the water use efficiency is determined based on the
objectives of the country’s sustainable development. The term “sustainable development” was first
coined in 1987 by the World Commission on Environment and Development (The Brundtland
Commission) in the report “Our Common Future” [United Nations, 1987]. The Brundtland Report
gave a universal definition of sustainability: "Development that meets the needs of the present
without compromising the ability of future generations to meet their own needs". In September
2015, the General Assembly adopted the 2030 Agenda for Sustainable Development, which
includes 17 Sustainable Development Goals (SDGs). One of the targets of SDG 6 (Ensure
availability and sustainable management of water and sanitation for all) is Target 6.4. (By 2030,
substantially increase water-use efficiency across all sectors and ensure sustainable withdrawals and
supply of freshwater to address water scarcity and substantially reduce the number of people
suffering from water scarcity). In the modern period, the fundamental documents of sustainable
111
development are the 2030 Agenda for Sustainable Development [United Nations, 2015] and
Strategia Națională de Dezvoltare (SND) "European Moldova 2030" [Lege Republicii Moldova nr.
315 din 17.11.2022]. In sustainable development of society, a goal related to the rational use of
water resources (Sustainable Development Goal, SDG 6 Ensure availability and sustainable
management of water and sanitation for all) is not finite in itself. Water is needed as a means to
achieve the resulting goal of sustainable development: meet the needs of the present generation
without compromising the ability of future generations to meet their own needs. In SND "European
Moldova 2030" according to General objective 10 "Ensuring a healthy and safe environment" it is
necessary to increase water productivity (USD PPC, m3) from 45 (2020) to 55 by 2025 and to 70 –
by 2030" [Lege RM nr. 315, 2022, Table 5].
This paper aims to analyze the issue of water use efficiency and the possibility of increasing
WUE within the framework of the concept of sustainable development.
Materials and methods. The studies were carried out in 2017-2023 at the fields of the Institute of
Genetics, Physiology and Plant Protection (IGFPPP) with soybean varieties Amelina, Laduţa and
line A2. Location of our experiments (Republic of Moldova, Chisinau, IGFPP fields) in accordance
with the accepted (Köppen-Geiger) classification [Kottek M. et al., 2006] characterized by a warm
temperate climate, with dry winters and hot summers.
WUE in a soybean field is defined as seed yield divided by the sum of seasonal rainfall
together with a seasonal decrease in soil water amount in the 0-150 cm layer. In the field at the leaf
level instantaneous WUE was determined by portable photosynthesis system LCpro-SD (United
Kingdom) as ratio of CO2-assimilation to transpiration [Sinclair T.R. et al., 1984].
Results and discussion. Table 1 presents data on determining the WUE of soybean fields in 2017-
2018.
Table 1
Efficiency of water use by a soybean field Amelina variety
Water consumption for the growing season, kg/m2 Grain yield, WUE,
year 2
rainfall soil water total (ET) g/m g/kg
2017 236,6 151,2 387,8 287±12 0,74±0,03
2018 317,7 103,7 421,4 365±36 0,87±0,08
average for two years (2017-2018) 0,80±0,06
2017 and 2018 were average in terms of moisture availability. The value of WUE for
soybean fields of the Amelina variety on average over two years was 0,80±0,06 g grain/kg water
(Тable 1).
In the 2021 season, soybean fields were also provided with water: precipitations 309 mm
from september 2020 to april 2021 года or 101% of the long-term average norm, and 307 mm or
165% of the long-term average norm during the growing season. In 2021 weather conditions, the
Onika soybean variety (MG I) used less soil water during the growing season and, as a result, saved
50 mm more water on the field for the next season compared to the Pentata variety (MG III) [Malii
A., Harciuc O., 2023].
Table 2 presents data on leaf CO2-assimilation, transpiration and instantaneous WUE
determined on soybean plants by portable photosynthesis system LCpro-SD (United Kingdom) in
rainfed field in 2019, at term 97 DAS.
Table 2
Leaf transpiration intensity (T), CO2-assimilation intensity (A) and instantaneous WUE (A/T)
for leaves of soybean plants line A2 in the field (2019, 97 DAS).
Instantaneous WUE (A/T),
T, mmol Н2О m-2 sec-1 A, μmol CO2 m-2 sec-1
g СО2 /kg Н2О
112
2,09 ±0,12 13,33 ±0,86 15,6 ±0,3
In summer 2019, according to measurements of transpiration and CO2-assimilation of leaves
on soybean plants under field conditions, at 97 days after sowing (DAS), the instantaneous WUE
(A/T) at the leaf level was 15,6±0,3 gСО2/kg Н2О (Table 2). Under optimal conditions (light and
humidity) of soybean plants at the intensity of CO2-assimilation 20 μmol CO2 m-2 sec-1 the
transpiration rate is 10 mmol Н2O m-2 sec-1 [Ye Z.P. et al., 2020, p. 4]. According to literature data,
the WUE of rainfed soybean fields is 0,6-1,0 kg grain m-3 of evapotranspiration water [Sadras V.O.
et al., 2012], this is an order of magnitude less than the optimal value of WUE at the leaf level of
the soybean plant, ~5 g СО2/kg Н2О [Ye Z.P. et al., 2020, p. 4]. Under the conditions of our field
experiment, a significantly reduced value of leaf transpiration intensity indicates insufficient
moisture supply to plants. In the 2019 field experiment, WUE was 0,50±0,03 g seeds kg-1
evapotranspiration water. An increase in WUE in agricultural fields is possible mainly due to a
decrease in evaporation.
The 2020 growing season was preceded by an unusual sequence of dry spells: for the first
time in the history of meteorological observations since 1886, there were two consecutive dry
periods of moisture accumulation in the soil, from September to April 2018/2019 and 2019/2020.
Under the conditions of the 2020 drought (repeated after the 2019 drought, and more severe), water
deficit in the upper soil layers was accompanied by a lack (after the 2019 drought) of available
water even in deep soil layers. WUE was 0.36 kg m-3 of water or 0.36 g of seeds per 1 kg of water.
During the severe drought conditions of 2020, the water use efficiency of the soybean field was
reduced. In accordance with the conditions of 2017-2020. (primarily, water reserves in the soil by
the sowing date) the WUE values for soybean fields in 2017, 2018, 2020 (variety Amelina) and
2019 (line A2) are: 0,74 ± 0,03 g grain/kg water in 2017; 0,87 ± 0,08 g grain/kg water in 2018;
0,50±0,03 g grain/kg water in 2019 and 0,36 ± 0.06 g grain/kg water in 2020.
Reducing soil moisture to a certain limit (increasing dryness) increases the weight of grain
per unit of water used.
Analysis of data from [Giménez L. et al., 2017] and [Petry M.T. et al., 2020] shows that a
change in the amount of water transpired by soybean plants in the field by 200 mm corresponds to a
change in grain yield by 700 kg. In US agricultural practice, the maximum efficiency of water use
(agronomic water productivity) in soybean fields as the ratio of seed yield to used water falls on the
amount of seasonal (from sowing to harvesting) precipitation of 317 mm [Dietzel R. et al., p. 666,
Fig. 9]. With an increase in precipitation (up to 1200 mm) and with its decrease (minimum to 200
mm) relative to the optimum of 317 mm (WUE 0,57 kg of grain/m3 of water), the efficiency of
water use decreases. In soybean fields, an increase in the efficiency of transpiration water use as the
ratio of seed yield to transpired (passed through the plant) water is observed with a decrease in the
total transpiration of field plants [Giménez L. et al., 2017], for example to 170 mm [Petry M.T. et
al., 2020]. The productivity of transpired water continuously decreases with an increase in the total
transpiration of field plants from 170 to 500 mm. At the leaf level of the soybean plant, the
optimum ratio of the intensity of photosynthesis (A) to the intensity of transpiration (T) of leaves is
observed at a fraction of transpirable soil water (FTSW) of 0,20 of its maximum content: an
increase in FTSW above 0.20 leads to a smooth decrease in A/T; a decrease in FTSW below 0.20
leads to a sharp drop in A/T [Liu F. et al., 2005].
The weather feature of 2023 was a small amount of precipitation during the growing season
(94 mm) compared to 2022 (239 mm of precipitation). Table 3 shows data on the dynamics of water
reserves in the soil in the Ladutsa soybean field in 2023 compared with the dynamics of water
reserves in the soil in the line A2 soybean field in 2022.
As follows from the data in table. 3, the bulk of the soil water available to plants was used
up by mid-July. In the seasons of 2022 and 2023, by the time of harvesting, soil water reserves
became almost the same, 209.6 and 213.6 mm, despite the large difference in the amount of
seasonal precipitation.
113
Table 3
Total soil water content (mm) in soybean fields during the growing seasons
2022 (line A2) and 2023 (variety Ladutsa)
2022 2023
layer, cm
15.04 26.07 9.09 4.05 18.07 30.08
0-40 109,3 37,1 67,4 97,4 59,0 49,4
40-100 129,3 83,1 85,2 152,0 89,0 94,6
100-160 94,3 59,1 57,1 115,1 88,0 69,6
0-160 332,9 179,4 209,6 364,6 236,0 213,6
In the surface, black soil layer (0-40 cm) of soybean fields, the change in humidity in the last
part of the season was almost the same in the 2022 and 2023 seasons. At the same time, in 2023, in
the period from mid-July to harvesting (when the seeds were filled), soil moisture in deep soil
layers (deeper than 1.0 meters) decreased significantly, which was not the case in 2022. This
difference can apparently be explained by different amounts of precipitation in these years, more
significant in 2022. Water consumption in 2022 was carried out by soybean plants mainly from the
fertile chernozem layer (0-40 cm), and in 2023 from deep horizons. Water use efficiency of soybean
fields was higher in the 2023 season: 0,75 kg seeds/m3 of water versus 0,50 kg seeds/m3 of water
in 2022.
The maximum WUE of soybeans under US production conditions (0,57 g grain/kg water)
was observed at 317 mm of seasonal precipitation [Dietzel R. et al., p. 666, Fig. 9]. Maximum WUE
for soybeans is observed with significantly less seasonal precipitation, by 113 mm, compared to
corn [Dietzel R. et al., Fig. 8-9]. In a number of European countries (France, Italy, Hungary,
Romania) there has been a tendency, in conditions of water shortages, to replace corn with soybeans
[Lauerwald R. et al., 2023].
In 2023, under field conditions for growing soybean variety Ladutsa, we obtained a high
WUE value (0,75 g of grain/kg of water) with precipitations of 94 mm.
In terms of economic sectors, in line with SDG indicator 6.4.1 (Change in water-use
efficiency) and the International Standard Industrial Classification (ISIC) of economic activities,
three major sectors were considered, i.e. •Agriculture; forestry; fishing (ISIC A), hereinafter
“agriculture”; •mining and quarrying; manufacturing; electricity, gas, steam and air conditioning
supply; constructions (ISIC B, C, D and F), hereinafter “MIMEC”; and •all the service sectors (ISIC
E and ISIC G-T), hereinafter “services” [Rossi A. et al., 2018]. Sustainable Development Goal
indicator 6.4.1 is defined as the change in water use efficiency over time and measured as the
change in the ratio of gross economic value added by irrigated agriculture, industry and the services
sector to the volume of water withdrawn over time [Hellegers P., van Halsema G., 2021].
Agricultural WUE in monetary terms coincides with the social indicator of SDG 6.4.1. for water
efficiency.
Water-use efficiency (WUE), as measured by SDG indicator 6.4.1., tends to be higher in more
advanced economies, with 8 countries scoring among the top 20 in terms of both GDP (Gross
Domestic Product) per capita and WUE [Rossi A. et al., 2018, p. 3]. In European countries average
WUE overall (79.66 USD/m3) is significantly higher than in agriculture (2.61 USD/m3); average
WUE in other sectors, MIMEC and Services, 136.57 USD/m3 and 185.619 USD/m3 [Rossi A. et al.,
2018, Table 1]. WUE in agriculture ranges between 0,7 and 1,9 percent of WUE in each of the other
two sectors, MIMEC and services, except in Africa [Rossi A. et al., 2018, р. 5]. Over the past three
to four decades, the economic WUE in most major developed countries and in most newly
industrialized countries has increased due to the growing share of industry and services [Rossi A. et
al., 2018].
In SND "European Moldova 2030" according to General objective 10 "Ensuring a healthy and
safe environment" and SND development impact assessment indicator no. 99 "Water productivity"
114
it is necessary to increase water productivity (USD PPC, m3) from 45 (2020) to 55 by 2025 and to
70 – by 2030" [Lege RM nr. 315, 2022, Table 5], that can be achieved through other (except
agriculture) industries at current levels of agricultural water productivity (2.61 USD/m3 in European
countries) and PPC exchange rate (1 Peercoin = 0,39 USD as of 08/20/2024).
The GDP per capita index is one of the basic ones in international statistics. GDP per capita is
the dollar value of a country's final income for the year divided by its population.
For countries and regions with water scarcity, factors for increasing GDP per capita include
an increase in the service sector and a change in the traditional employment structure of the
population. Water-poor countries are recommended to grow high value crops and use the proceeds
to import food from water-rich countries under virtual water trade agreements [Kilemo D.B., 2022].
Conclusions
In the Republic of Moldova 2017-2023 water use efficiency in rainfed soybean fields was in
the range of 0,36-0,87 g grain/kg water.
For countries and regions with water scarcity, factors for increasing GDP per capita and
WUE overall include an increase in the service sector and a change in the traditional employment
structure of the population.
Under field conditions, for the Ladutsa soybean variety, a WUE of 0,75 g of grain/kg of
water was obtained with seasonal precipitation of 94 mm, which is several times less than 317 mm,
considered optimal for achieving the average agricultural WUE of 0,57.
Acknowledgements. Research was carried out within the framework of subprogram 011103
„Development of ecologically harmless means of reducing the impact of harmful organisms of
agricultural crops against the background of climate change”, funded by the Ministry of Education
and Research of RM.
References
1. Briggs L.J. and Shantz H.L. The water requirements of plants. II. A review of the literature.
United States Department of Agriculture Bureau of Plant Industry. 1913. Bulletin Number 284,
pp. 1-96.
2. Dietzel R., Liebman M., Ewing R., Helmers M.J., Horton R., Jarchow M.E., Arghontoulis S.V.
How efficiently do corn- and soybean-based cropping systems use water? A systems modeling
analysis. In: Global Change Biology 2016, 22 (2), 666-681. https://doi.org/10.1111/gcb.13101.
3. Giménez L., Paredes P. and L.S. Pereira. Water Use and Yield of Soybean under Various
Irrigation Regimes and Severe Water Stress. Application of AquaCrop and SIMDualKc Models.
Water 2017, 9, 393. https://doi.org/10.3390/w9060393.
4. Hellegers P, van Halsema G. SDG indicator 6.4.1 "Change in water use efficiency over time":
Methodological flaws and suggestions for improvement. In: Science of the Total Environment
2021, 801: 149431, 10 p. https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2021.149431.
5. Kilemo D. B. The review of water use efficiency and water productivity metrics and their role in
sustainable water resources management. In: Open Access Library Journal, 2022, 9: e7075.
https://doi.org/10.4236/oalib.1107075.
6. Kharchuk O. Transpiracja soi nienawadnianej podczas suszy. In: PJoS (Polish Journal of
Science), 2023, № 58, pp. 3-12. https://doi.org/10.5281/zenodo.7540713.
7. Kottek, M.; Grieser, J.; Beck, C.; Rudolf, B.; Rubel, F. World Map of the Koppen-Geiger
climate classification updated. In: Meteorol. Z. 2006, 15, 259–263.
8. Lauerwald R., Guilpart N., Ciais P., D. Makowski. Impact of a large-scale replacement of maize
by soybean on water deficit in Europe. In: Agricultural and Forest Meteorology, Vol. 343, 15
December 2023, 109781 https://doi.org/10.1016/j.agrformet.2023.109781.
115
9. LEGE Republicii Moldova nr. 315 din 17-11-2022 pentru aprobarea Strategiei naționale de
dezvoltare „Moldova Europeană 2030”
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=134582&lang=ro
10. Liu F., Andersen M.N., Jacobsen S.-E., Jensen C.R., 2005. Stomatal control and water use
efficiency of soybean (Glycine max L. Merr.) during progressive soil drying. In: Environmental
and Experimental Botany, 54 33–40.
11. Malii, A., Harciuc, O. Water use by soybean varieties of different maturity groups. In: Scientific
International Symposium “Plant Protection - Achievements and Perspectives”, October 2-3,
2023, Chisinau/ 2023 (CEP USM). (Information Bulletin EPRS/IOBC Section. ISBN 978-9975-
62-562-3; 58). pp. 343-348. DOI: https://doi.org/10.53040/ppap.2023.51
12. Passiora J.B. Grain Yield, Harvest index, and water use of wheat. In: The Journal of the
Australian Institute of Agricultural Science. 1977, Vol. 43, no. 3-4, pp. 117-120
13. Perry C., Steduto P., Allen R.C., Burt C.M. Increasing productivity in irrigated agriculture:
Agronomic constraints and hydrological realities. In: Agricultural Water Management. 2009; 96
(11): 1517-1524 https://doi.org/10.1016/j.agwat.2009.05.005
14. Petry M.T., Basso L.J., Carlesso R., Armoa M. S., Henkes J.R. Modeling yield, soil water
balance, and economic return of soybean under different water deficit levels. In: Engenharia
Agrícola, Jaboticabal, 2020, v.40, n.4, p.526-535, http://dx.doi.org/10.1590/1809-4430-
Eng.Agric.v40n4p526-535/2020
15. Rossi A., Biancalani R. and L. Chhcholata. Change in water-use efficiency over time (SDG
indicator 6.4.1). Analysis and interpretation of preliminary results in key regions and countries.
FAO of UN, Rome, 2019, 28 p.
16. Sadras V.O., Grassini P. and P. Steduto. Status of water use efficiency of main crops. SOLAW
Background Thematic Report – TP07. Food and Agriculture Organization of the United
Nations. – 2012, 41 p. https://www.researchgate.net/publication/230626092 (visited
19.08.2024).
17. Sinclair T.R., Tanner C.B., Bennett J.M. Water-Use Efficiency in Crop Production //
BioScience. 1984. Vol. 34, No. 1, P. 36-40.
18. United Nations. Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable Development, 2015.
URL: https://documents.un.org/doc/undoc/gen/n15/291/89/pdf/n1529189.pdf (visited
19.08.2024)
19. United Nations. Доклад Всемирной комиссии по вопросам окружающей среды и развития
«Наше общее будущее», 1987 г. URL: http://www.un.org/ru/ga/pdf/brundtland.pdf (visited
20.11.2023)
20. Ye Z.P., Ling Y., Yu Q., Duan H.L., Kang H.J., Huang G.M., Duan S.H., Chen X.M., Liu Y.G.
and Zhou S.X. Quantifying Light Response of Leaf-Scale Water-Use Efficiency and Its
Interrelationships with Photosynthesis and Stomatal Conductance in C3 and C4 Species. Front.
Plant Sci., 2020, 11:374. https://doi.org/10.3389/fpls.2020.00374.
21. Zwart S.J., Bastiaanssen W.J.M. Review of measured crop productivity values for irrigated
wheat, rice, cotton and maize. In. Agricultural Water Management, 2004, 69.
116
UDC: 573.33:536.75 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.19
APPROACH TO ASSESSING THE STATE OF PLANT BIOLOGICAL
SYSTEMS BY ENTROPY
Ivanova Raisa1, https://orcid.org/0000-0002-2554-2039, [email protected]
Tatarov Pavel2, https://orcid.org/0000-0001-9923-8200
Brindza Jan3, https://orcid.org/0000-0001-8388-8233
1
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
2
Technical University of Moldova, Faculty of Food Technology, Chisinau,
Republic of Moldova
3
Slovak University of Agriculture in Nitra, Faculty of Agrobiology and Food Resources,
Nitra, Slovak Republic
Summary. This work reviewed the dynamics of changes in the state of walnut fruits
(Juglans regia L.) and American pokeweed berries (Phytolacca americana L.) from the point of
view of the thermodynamic laws of biological systems. The development of fruits/berries,
accompanied by the exchange of substances and energy with the external environment, and the
principles of changes in the entropy of biological systems throughout the entire life cycle are
presented. An increase or decrease in the rate of change in the entropy of some system is associated
with its transition to the next stage of the life cycle or the beginning of a new cycle.
Keywords: entropy, biological system, life cycle, energy coupling.
Introduction
Entropy (S) is not some material quantity, such as the volume or mass of any liquid, gas or
solid, but an indicator of the state of the system, a mathematical function that depends on a number
of variables (temperature, pressure, structure, composition, environment), which can be determined
experimentally. The totality of changes in all these quantities is characterized by the entropy
function. Entropy should be considered as an indicator of the state of the system, its ability for
spontaneous transformations: the more the system exhausts its ability to spontaneous changes, the
greater its entropy.
The state and behavior of fruits/berries and vegetables as biological systems is determined
by their physiological function and structure. All structural elements of biological systems are
interconnected and represent the structure of the system as a whole. Biological systems are
separated by a boundary from the external environment, and at the same time retain certain
connections with the environment. The hierarchical structure and function of vegetal systems are
extremely diverse. In particular, the hierarchical structure and function of the walnut fruits (Juglans
regia L.) and the berries of the American pokeweed (Phytolacca americana L.), in the presence of
common structural elements, have a number of specific functions and have their own characteristics
(Martínez et al., 2010; Boaghi, 2018; Ivanova et al., 2020).
From the point of view of a systems approach, the structure of fruits/berries can be divided
into three main levels of organization. At the first level, there is tissue structure, which characterizes
the structure of the system as a whole. The second level, more detailed, is the cellular structure of
the fruit/berry, which consists of plant cells. In turn, cells also consist of structural elements: cell
membrane, protoplast, vacuoles, etc., which at their level are microsystems of an integral object - a
cell. The third level represents the molecular structure of plant cells and consists of a huge number
of different organic molecules. The plant cells of fruits/berries represent the basis of the structural
composition of biological systems (Sabater, 2022). Thus, the biological system represents holarchy
as a hierarchy of holons. The tissue, cellular and molecular structures in fruits/berries are holons. At
117
the same time, tissue structure is part of whole fruits/berries, cellular structure is part of tissue
structure, and molecular structure is part of cellular structure. All structural elements of the system
and each element individually are interconnected, perform certain functions and provide a high
level of organization of the system (Tatarov, 2019; ISO/IEC/IEEE 15288:2023).
In the process of development, some structural elements of the system, after realizing their
functions, lose activity and degrade, while at the same time new structural elements with new
functions appear. Therefore, fruits/berries are biological dynamic systems with a hierarchical
structure such as a system of systems (Marín et al., 2009). In order to determine the state of walnut
fruits (Juglans regia L.) and American pokeweed berries (Phytolacca americana L.) as biological
systems, the dynamics of entropy changes throughout the entire life cycle of these plants was
monitorised. The rate of change in entropy is directly related to the influence of environmental
parameters. However, there are some features of the change in entropy of fruits/berries in
accordance with the second law of thermodynamics.
Life cycle of plant biological systems
The most general idea of changes in the entropy of fruits/berries can be traced when
considering the life cycle of biological systems of plant origin, which includes two successive
stages of development. At the initial stage, the formation and development of the fruit/berry on the
tree/shrub, the separation of the ripened fruit/berry and the subsequent stage, germination of the
embryo, growth of the tree/shrub and the beginning of fruiting occurs. In general, it is well known
that the essence of the life cycle of fruits and berries predetermines by reproduction of their own
kind (Ezura et al., 2023).
The germination of individual fruits/berries in real conditions, without human intervention,
is probabilistic in nature and is realized by single high-quality fruits under the confluence of
numerous favorable external conditions (soil quality, moisture content, soil and environmental
temperature, microbial activity and many other factors). In addition, in contrast to physical systems,
the patterns of changes in the state of fruits/berries are to a certain extent determined and are based
on biological information encoded in the genetic program of the fruit/berry, intended for the
reproduction of a tree/shrub and its subsequent development and fruiting. Throughout the entire life
cycle, the development of fruits/berries is largely aimed at the formation of the fetal embryo and its
preservation in an active state (Martínez et al., 2010).
The life cycle can be divided into the following main periods: formation of the embryo in
the fruit/berry, development and maturation of the fruit/berry, separation from the tree/shrub,
germination of the embryo, growth and development of the tree/shrub.
The formation and development of the tissue, cellular and molecular structure of fruits go
through a number of sequential, cyclical, irreversible states. Figure 1 shows the dynamics of the
formation and growth of walnut fruit (Juglans regia L.) on a tree before ripening throughout its life
cycle of 140 days. Final ripening of fruits occurs during the last 90. . .130 days proceed with a slight
increase in mass, but with the accumulation of the necessary biologically active substances in
combination with a developed enzyme system. The dynamics of their development are significantly
influenced by environmental conditions, in particular, temperature, humidity, carbon dioxide and
oxygen content in the air, soil moisture content, number of sunny days, etc. (Ezura et al., 2023). In
pedoclimatic conditions of the Republic of Moldova the life cycle of Phytolacca americana
growing from seeds continued from 160 to 210 days, or from March to November (Ivanova et al.,
2020).
118
.
Figure 1. The life cycle of plant growth and fruit/berry formation: a) walnut (Li et al. 2012);
b) American pokeweed (Ivanova et al., 2020)
Previous studies have established (Ksenzhek & Volkov, 1998) that the state of biological
systems of plant origin is to a certain extent determined by the thermodynamics laws of irreversible
open systems, and in particular, they are characterized by the state function of entropy. Unlike
isolated physical systems, biological systems such as fruits, berries, and vegetables are living open
and nonequilibrium systems. The probability of biological systems to achieve a particular state is
predetermined, and in principle occurs through the formation of multicellular ordered molecular
structures (Marín et al., 2009; Henry 2021; Sabater, 2022).
Changes in biological systems of vegetal origin are constantly accompanied by the exchange of
energy and substances with the external environment. Absorption of external energy leads to the
development and orderliness of the system structure, and the outflow of low-molecular substances
and energy in the form of heat leads to a decrease in the entropy of the system, but increases the
entropy of the external environment. Waste thermal energy does not have the potential to activate
biochemical processes aimed at developing and stabilizing the structure of the system.
The change in entropy largely depends on the rate of exchange of substances and energy of
biological systems with the external environment. There are often used the expressions “negative
entropy” or “entropy inflow” and “entropy outflow”, which have caused widespread discussion and
disapproval regarding their meanings (Jennings et al., 2005; Houck, 2014; Henry, 2021). These
expressions are not entirely correct. Unlike heat and mass transfer processes, which describe the
spontaneous nature of the irreversible distribution of heat and matter in space, entropy is a function
of the system state; it cannot be transferred. The entropy of the system reflects the change in free
energy and waste thermal energy, and depends on the exchange substances and energy with the
environment (Sabater, 2022).
It is probably necessary to accentuate that, simultaneously with the specifics of the
development of biological systems based on biological information, the patterns of development of
fruits/berries as biological systems occur in accordance with the second law of thermodynamics
according to the Boltzmann equation (Valcu, 1994; Henry, 2021; Sabater, 2022):
S = kb·ln Ω (1)
where: S – entropy; kb – Boltzmann constant (1.380649 ⋅ 10−23 J ⋅ K-1); Ω - possible number of
system microstates
Biological systems of vegetal origin, fruits and berries, are quite complex open irreversible
systems. In this regard, their state from flowering to ripening passes through a number of possible
microstates and is characterized by a generalized entropy index (Sabater. 2022). In general, a
change in the entropy of biological systems is functionally related to a change in entropy at each
structural level of the system:
dSS = dST + dSC + dSM (2)
119
where: dSS – changes in the entropy of the biological system as a whole; dST – changes in entropy
of tissue structure; dSC - changes in entropy of cellular structure; dSM - changes in entropy of the
molecular structure.
The change in entropy over time at each structural level of the system (dST, dSC, dSM)
represents a complex cyclic process. The rate of entropy change at some structural levels can
increase, while at other structural levels it can simultaneously decrease (Marín et al., 2009).
However, in any case, at the final stage of the life cycle of fruits and berries, the rate of change in
entropy always increases dSS > 0. Due to the fact, that when they get into the soil, they are the basis
for the emergence of the life cycle of new systems, transforming into the root systems of trees and
shrubs.
Energy coupling in biological systems
At the stage of the fruit/berry ripening process, the internal energy ∆U > 0 constantly increases
due to an increase in the concentration of lipids, proteins, and hydrocarbons (Fig. 2.). A constant
increase in internal energy indicates that the system is transitioning from a lower to a higher energy
level. The process is accompanied by a decrease in the growth of fruit/berry entropy dSs < 0
because of the outflow of waste thermal energy into the environment (Ksenzhek & Volkov, 1998).
Figure 2. The changes in fat, protein and soluble sugar content (%) during the growth and
ripening of walnut fruits (Li et al., 2012)
At the same time, in real conditions, when analyzing the growth and development of fruits,
there is a constant increase in the internal energy of the fruit ∆U > 0, simultaneously with an
increase in the entropy of the fruit dSs > 0, which is not possible from a thermodynamic point of
view. One gets the impression that virtually no energy is spent on the processes of growth and
development of the cellular structure of the fruit/berry (∆A = 0), since there is a constant increase in
internal energy ∆U > 0 and a decrease in the growth of entropy of the fruit/berry dSs < 0.
From the point of view of classical thermodynamics, such behavior of biological systems is
real because in their structure there is an internal source of energy that provides energy for those
reactions that do not occur arbitrarily, but require energy expenditure. In biological systems, such a
source of internal energy is exothermic biochemical reactions that release energy. At the same time,
endothermic reactions occur in biological systems, which use the energy of exothermic reactions.
From the point of view of thermodynamics, such reactions are energetically coupled.
Reaction coupling is realized under the condition that the free energy of possible reaction
exceeds the required energy of an impossible reaction. In this case, the released free energy of real
reaction is used to initiate an impossible reaction. Thus, both reactions become real and occur at the
120
level of the molecular structure of the fruit/berry. In particular, during the development of
fruits/berries, energy coupling occurs between the reaction of ATP hydrolysis, with released free
energy ∆F1, and the reaction of biosynthesis of molecules using part of the energy ∆F2. At the
same time, the amount of free energy generated during ATP hydrolysis is significantly greater than
the amount of energy consumed in the reactions of biosynthesis of molecular structures of
fruits/berries ∆F1 > ∆F2. Energy coupling reactions in cells are multistage and are catalyzed by a
number of enzyme systems.
Therefore, in biological systems, and in particular in fruits/berries, energy coupling reactions
occur, which lead to an increase in the free energy of the system ∆F1 - ∆F2 = ∆F > 0. At the same
time, the rate of increase in the entropy of fruits/berries decreases (dSs < 0) as a consequence the
fact that the fruits release molecules of H2O, O2, CO2 into the external environment, dissipating
waste thermal energy.
At the final stage of the life cycle, ripened fruits and berries pass into a stationary state in
which the free energy of the system decreases ∆F → 0, and the rate of entropy change increases
dSS > 0. One of the possible ways to further develop the life cycle of ripened fruits and berries is
their transition to the food system.
Conclusions
The fruits of walnut (Juglans regia L.), the berries of American pokeweed (Phytolacca
americana L.) and many other plants are open, nonequilibrium biological systems with a
hierarchical structure of type as the system of systems. The laws of thermodynamics of irreversible
open systems determine their development, and in particular, they are characterized by the state
function of entropy. At certain stages of the life cycle, the formation of the fruit/berry structure is to
a certain extent predetermined and obeys the biological laws of development. The process of
growth and development of fruits and berries is accompanied by a constant periodic cyclical nature
of exchanges in substances and energy with the external environment. Under certain conditions, the
entropy of biological systems reaches relative stability during the transition to a new life cycle of
development. A significant increase or decrease in entropy modification indicates the completion of
this life cycle of fruit and berry development. Their subsequent development is associated with the
process of reproduction, the beginning of a new life cycle, or the use of walnut fruits and American
pokeweed berries as food or a substrate for microorganisms. In this case, these fruits become food
systems.
Acknowledgments. The authors would like to thank the Ministry of Education, Science,
Research and Sports of the Slovak Republic for supporting the mobility of Dr. Raisa Ivanova,
within the framework of bilateral scholarship program for 2023-2024 and the ERASMUS+ program
for staff mobility to support the training of Professor Pavel Tatarov.
References
1. Boaghi E. Modificările biochimice şi tehnologice ale nucilor pe parcursul prelucrării şi păstrării.
Teza de doctor în tehnică. Chisinau: UTM, 2018, 153p.
2. Ezura K., Nomura Y., Ariizumi T. Molecular, hormonal, and metabolic mechanisms of fruit set,
the ovary-to-fruit transition, in horticultural crops. In: J. Exp Bot. 2023, 2: erad214.
https://doi.org/10.1093/jxb/erad214.
3. Henry M.. Thermodynamics of life. In. Substantia, 2021, 5(1): 43-71.
https://doi.org/10.36253/Substantia-959.
4. Houck P.D. Should negative entropy be included in the fundamental laws of biology? OA
Biology. 2014, 2(1): 7. https://www.researchgate.net/publication/271645203_Should_negative_
entropy_be_included_in_ the_fundamental_laws_of_biology.
5. ISO/IEC/IEEE 15288. System life cycle processes. 2023, 116 p.
https://www.iso.org/standard/81702.html.
121
6. Ivanova R., Simkova J., Brindza J. Growth particularities of American pokeweed – plant with
multipurpose utilization. Int. J. AGROFOR, 2020, 5 (Issue 3): 5-12.
https://doi.org/10.7251/AGRENG2003005I
7. Jennings R.C., Engelmann E., Garlaschi F., Casazza A.P., Zucchelli G. Photosynthesis and
negative entropy production. In: Biochim. Biophys. Acta, 2005, 1709: 251–255.
https://doi.org/10.1016/j.bbabio.2006.05.017.
8. Ksenzhek, O.S., Volkov A.G. Plant Energetics. Academic Press, 1998, 389 p.
https://library.wur.nl/WebQuery/titel/940199.
9. Li Y., Ma S., Wang Y., Xuan X., Hou H, Sun Q., Yang K. The dynamics of fat, protein and
sugar metabolism during walnut (Juglans regia L.) fruit development. In: African J. Biotech.
2012. 11(5): 1267-1276. https://doi.org/10.5897/AJB11.2852.
10. Marín D., Martín M., Sabater B. Entropy decreases associated to solute compartmentalization in
the cell. In: BioSystems, 2009, 98: 31–36. https://doi.org/10.1016/j.biosystems.2009.07.001.
11. Sabater B. Entropy perspectives of molecular and evolutionary biology. In: Int. J. Mol. Sci.
2022, 23, 4098. https://doi.org/10.3390/ijms23084098.
12. Sandler S. I. Chemical, biochemical and engineering thermodynamics (Fifth ed.). Publisher:
John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New York. 2020.
https://www.worldcat.org/title/1197750870.
13. Tatarov P. Principii conceptuale ale calității alimentelor și capabilității proceselor tehnologice.
Manual. Chisinau: Tehnica - UTM, 2019, 160 p. http://repository.utm.md/
bitstream/handle/5014/15215/Principii_CalitateaAlimentelor_Manual_DS.pdf?sequence=1
14. Valcu R. Termodinamică chimică. București: Ed. Tehnica, 1994, pp. 185–208.
122
UDC: 632.112:633.111(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.20
INFLUENȚA DEFICITULUI HIDRIC ASUPRA GERMINĂRII
SEMINȚELOR UNOR GENOTIPURI DE GRÂU
Jelev Natalia
Institute de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chisinau, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-1664-6055, e-mail: [email protected]
Summary. In order to determine the parameters that can be used as a rapid criterion for
assessing drought resistance, the present investigation was carried out to evaluate six wheat
genotypes, to the stress of drought induced by polyethylene glycol during germination and seedling
growth. Seven parameters characterizing the germination processes were studied; germination
energy, germination capacity, speed of germination, speed of accumulated germination, coefficient
of the rate of germination, mean germination time, vigor index and two growth parameters; root
length and shoot height were measured under the experimental conditions. The average comparison
showed that the highest value for the majority were recorded for the genotypes Moldova 16,
Moldova 614 and Lăutarii.
Keywords: wheat (Triticum aestivum L.), seed, variaties, drought, germination,
polyethylene glycol.
Introducere
Republica Moldova este situată în zona climaterică moderat continentală, având o iarnă
scurtă, cu puțină zăpadă, și o vară lungă, uneori foarte toridă și uscată. Sub influența variațiilor
planetare și regionale ale climei este frecvent supusă secetelor. Aceste fenomene contribuie la
accelerarea proceselor de aridizare și deșertificare a terenurilor agricole [1]. Potrivit datelor
Serviciului Hidrometeorologic de Stat, în ultimele două decenii, insuficiența de umiditate din sol a
devenit mai frecventă și intensivă. În 2022, de exemplu, acest fenomen a avut un impact negativ
asupra a circa 80% din teritoriu, cauzând compromiterea semănăturilor grânelor de toamnă. Dintre
grânele afectate, cel mai mult a fost afectat grâul în partea de Sud și Centru, iar pe alocuri chiar și în
partea de Nord. La nivel global seceta reduce randamentul grâului cu o medie de peste 50%, astfel
[2], amenințând prezenta și viitoarea securitate alimentară și nutrițională a lumii [3].
Grâul este cea mai consumată cereală din lume [4], care furnizează din consumul său cca
70% calorii și 80% proteine pentru a satisface necesitățile alimentare ale populației globale.
Importanța acestei culturi devine și mai mare datorită creșterii populației și a cererii alimentare [5].
În pofida scenariilor schimbărilor climatice care estimează o probabilitate de manifestare a secetei
severe și în următorul deceniu, este necesar ca producția medie anuală de grâu să crească în scopul
asigurării cererii viitoare de alimente impusă de creșterea populației la nivel global [6].
O creștere durabilă a producției este o condiție prealabilă pentru a satisface necesarul de
hrană al populației globale și pentru a preîntâmpina foamea și malnutriția [7]. Speciile de plante cu
diversitate genetică restrânsă suferă de pierderi de randament din cauza stresului abiotic. Prin
urmare, creșterea toleranței la stresul de secetă folosind rațional resursele genetice existente și cele
noi este cea mai importantă strategie pentru producția durabilă de grâu și pentru evitarea sau
atenuarea impactului condițiilor climatice din întreaga lume [8]. Stresul cauzat de secetă are un
efect complex asupra morfologiei, fiziologiei și biochimiei, ceea ce duce la întârzierea germinării
semințelor, creșterii și dezvoltării plantelor, precum și a productivității grâului. Plantele pot fi
afectate de secetă în orice fază de creștere și dezvoltare, dar anumite etape, cum ar fi germinația și
creșterea plantulelor, sunt critice [9]. Astfel, obiectivul acestui studiu v-a fi studierea stresului
cauzat de deficitul hidric la etapele timpurii de germinare a semințelor genotipurilor de grâu, care ar
123
ajuta amelioratorii să găsească diferite căi care pot ajuta la combaterea sau ameliorarea efectului
stresului de secetă la plante, în special la culturile agricole și pentru a asigura securitatea alimentară
la nivel mondial.
Materiale și metode
În anul 2024 au fost efectuate experimente în cadrul laboratorului Biochimia Plantelor din
cadrul Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM. Au fost studiate efectele
stresului hidric asupra indicilor de germinație și de creștere a plantulelor de grâu, utilizând
polietilen glicolul.
În cercetări au fost utilizate semințele soiurilor de grâu Meleag, Moldova 16, Moldova 614,
Bijuteria Zâmbrenilor, Lăutarii și Pisanca, recoltate de pe câmpul experimental al IGFPP în toamna
anului 2023 și soluție cu concentrația de 15% polietilen glicol (PEG) 6000, preparată prin
dizolvarea cantității necesare de PEG în apă distilată la temperatura de 30℃.
Pentru realizarea cercetărilor au fost colectate câte 180 de semințe din fiecare soi. Apoi,
acestea au fost supuse sterilizării cu peroxid de hidrogen de 3 % pe parcursul a 15 minute. După
sterilizare semințele fiecărui soi au fost separate a câte 90 de semințe pentru varianta martor și
experimentală. Fiecare variantă a fost constituită din trei repetiții cu câte 30 de semințe per repetiție.
În total pentru șase soiuri au fost semănate 1080 de semințe.
Germinarea semințelor din variantele martor și din cele experimentale a avut loc după
semănarea lor între două discuri dreptunghiulare de hârtie de filtru Whatman Nr.1 în caserole (13,5
x 9 x 7,5 cm). Pe hârtia de filtru s-au turnat 10 ml de apă distilată sau soluție de 15% PEG6000 și
apoi s-a adăugat soluția sau apă distilată în funcție de necesități. Caserolele au fost acoperite cu
capace și acestea la rândul lor fiind sigilate cu mânere speciale pentru a preveni evaporarea.
Semințele au fost incubate la 22 ± 1,0℃ la întuneric timp de 10 zile. Numărul de semințe
germinate a fost înregistrat în fiecare zi. Semințele au fost considerate „germinate” odată ce radicula
s-a alungit la 5 mm. Parametrii de germinație a semințelor au fost înregistrați și calculați conform
următoarelor formule [11, 12].
Energia germinativă (EG): EG (%)= (Nt x 100)/N
unde Nt: numărul de semințe germinate după 3 zile. N: numărul de semințe utilizate în biotest.
Capacitatea germinativă (CG): CG (%)= (Nt x 100)/N
unde Nt: numărul de semințe germinate după 5 zile. N: numărul de semințe utilizate în biotest.
Viteza germinativă (VG):VG = (N1 x 1) + (N2 - N1) x 1/2 + (N3 - N2) x 1/3 + … + (Nn - Nn-1) x
1/n
unde N1, N2, N3, …, Nn-1, Nn: numărul de semințe germinate în prima, a doua, a treea, … , (n-1), (n)
zile
Viteza germinativă acumulată (VGA): VGA = (N1/1+N2/2+N3/3, …, Nn/n)
unde N1, N2, N3, …, Nn: numărul acumulat de semințe care au germinat în ziua 1, 2, 3, …, N
Coeficientul ratei de germinare (CRG):
CRG = (N1+N2+N3+ … +Nn) / [(N1xT1) +(N2xT2)+(N3xT3)+… (NnxTn)] x100
unde N1: numărul de semințe germinate la T1 (în prima zi). N2: numărul de semințe germinate la T2
(doar în a doua zi). N3: numărul de semințe germinate la T3 (doar în a treia zi). Nn: numărul de
semințe germinate la timpul Tn (doar în ziua n).
Timpul mediu de germinare (TMG): TMG (zi) = ∑(n × d) / N,
unde n numărul nou de semințe germinate în fiecare zi, d numărul de zile de la începutul testului și
N numărul total de semințe germinate la terminarea experimentului
Indicele de vigoare (IV): IV = (lungimea totală a răsadului(cm) x procentul de germinare (%)).
124
Analize statistice. Datele sunt exprimate ca medie ± DS, iar valorile semnificative au fost
considerate la p<0,05.
Rezultate și discuții
Efectele secetei asupra întregii plante sunt multiple și pot influența germinația, creșterea,
dezvoltarea și productivitatea plantelor, precum și calitatea semințelor. Pentru plantele de grâu și
alte plante, semința este punctul de pornire al ciclului de germinare și creștere. În semințe încep
schimbările biochimice la scurt timp după ce se îmbibă cu cantitatea necesară de apă. Absorbția și
îmbibarea apei de către semințe depind de disponibilitatea apei din sol. Seceta întârzie îmbibarea și
astfel poate duce la scăderea caracteristicilor germinative. Ca urmare, ducând la reducerea
numărului de plante și respectiv la diminuarea productivități. În vederea evitării acestor pierderi
important este să cunoaștem rezistența genotipurilor existente sau nou create la stresul de secetă
până la însămânțarea lor pe teren deschis în condiții naturale. De aceea, este necesar de dezvoltat
metode, în condiții de laborator, care ar da posibilitatea de a evidenția diferențele semnificative de
apreciere a toleranței genotipurilor de grâu la secetă în etapele inițiale ale ontogenezei plantelor. În
scopul simulării influenței secetei asupra proceselor de germinare a semințelor diferitor genotipuri
de grâu a fost utilizată soluția de PEG cu concentrația de 15%. Am administrat această concentrație
deoarece ea a diminuat capacitatea germinativă la soiul de referință cu aproximativ cu 30 %
Perioada de monitorizare a influenței soluției de PEG asupra caracteristicilor de germinare a
semințelor și creștere a plantulelor diferitor genotipuri de grâu a fost realizată în următoarea
succesivitate: prima înregistrare a numărului de semințe germinate s-a efectuat în a treia zi de
germinare și acest parametru reprezintă energia germinativă. EG reprezintă procentul numeric de
semințe germinate cu germeni normali, într-o perioadă de timp mai scurtă (1/3-1/2) din durata
stabilită pentru determinarea capacității de germinare.
Energia germinativă a semințelor genotipurilor cercetate din varianta martor și cele
experimentale sunt prezentate în Figura 1. Valoarea maximă a energiei germinative de 97% au
atins semințele genotipului Moldova 16, valoare minimă de 58% a fost înregistrată la soiul Pisanca.
Aceste valori, fiind cu 15 % mai înaltă și respectiv mai joasă cu 36 % în comparație cu soiul de
referință Meleag, celelalte trei genotipuri au avut valorile acestui parametru la nivel cu valoarea
soiului de comparație. Sub influența soluției de PEG energia germinativă a fost mai mare la
genotipurile Moldova 614 și Moldova 16 cu aproximativ 10 % față de soiul Meleag și celelalte trei
soiuri. Comparând energia germinativă din varianta martor cu cea din varianta experimentală
observăm că soluția de PEG a diminuat semnificativ energia germinativă a semințelor genotipurilor
studiate.
Figura 1. Energia germinativă a semințelor diferitor genotipuri de grâu soiuri și linii de grâu
hexaploid sub influența apei distilate și soluției de 15 % PEG 6000
La a treia înregistrare a numărului de semințe încolțite după 120 ore a fost determinată
capacitatea germinativă (Figura 2). CG indică procentul numeric de semințe capabile să dea
germeni normali într-o durată de timp stabilită pentru fiecare specie. Spre deosebire de valorile
125
energiei germinative a genotipurilor din varianta martor, capacitatea germinativă a acestora a fost de
97-100%, dar în varianta experimentală procentul de germinare a semințelor soiului Meleag a fost
de 70%, adică cu 18 - 27 % mai mic decât genotipurile Moldova 614, Moldova 16, Bijuteria
Zâmbrenilor, Lăutari, Pisanca. Capacitatea germinativă a acestor genotipuri a fost mai sporită decât
cea a soiului standard, ceea ce demonstrează că acestea au avut rezistență înaltă la deficitul hidric.
Figura 2. Capacitatea germinativă a semințelor diferitor soiuri și linii de grâu hexaploid sub
influența apei distilate și soluției de 15 % PEG 6000
În urma monitorizării numărului de semințe germinate la întuneric și la temperatura de 22℃
în fiecare zi pe parcursul a 10 zile a fost posibil de determinat cu ce viteză au germinat semințele la
diferite genotipuri de grâu sub influența apei distilate și soluției de PEG 6000 (Figura 3). Astfel,
semințele genotipurilor care au servit drept varianta martor au germinat cu viteza între 18 și 21
numărul mediu de semințe germinate per zi (nr/zi), iar cele din varianta experimentală 12-16 nr/zi.
După analiza acestor rezultate conchidem că semințele genotipurilor sub influența apei distilate au
avut o viteză de germinare per zi mai rapidă decât semințele care au germinat în mediu sub
influența soluției cu concentrația de 15 % PEG 6000. De exemplu, viteza de germinare a soiului
Meleag a scăzut de la 21 până la 12 nr/zi, valoarea acestui indice fiind diminuată cu circa 9 nr/zi.
De asemenea, viteza germinativă a diminuat și la celelalte 5 genotipuri, dar cu diferențe mai mici.
Figura 3. Viteza germinativă (VG) a semințelor diferitor soiuri și linii de grâu hexaploid sub
influența apei distilate și soluției de 15 % PEG 6000
Un alt indice ce poate da o informație importantă, privind viteza de germinare a semințelor
este viteza germinativă acumulată (Figura 4). VGA implică numărul acumulat de semințe germinate
la fiecare timp de expunere. Valorile acestui indice la genotipurile din varianta martor a oscilat în
intervalul 89 -77 nr/zile și în varianta experimentală 52-71 nr/zile. Dintre genotipurile din varianta
experimentală cea mai mică viteză germinativă acumulată a fost la soiul Meleag, dar cea mai înaltă
s-a evidențiat mai ales la genotipurile Moldova 614, Moldova 16 și Lăutarii.
În general VG și VGA au arătat aceleași rezultate cu ușoare variații. Totuși, VGA s-a
dovedit a fi mai sensibil decât VG mai ales în cazul genotipului Moldova 16, întrucât a demonstrat
126
eficacitatea genotipului în sporirea procesului de germinare. Aceste rezultate confirmă importanța
diferiților indici de germinare în evaluarea oricărui tratament în vederea aprecierii rezistenței la
secetă a genotipurilor la nivel de semințe.
Figura 4. Viteza germinativă acumulată (VGA) a semințelor diferitor soiuri și linii de grâu
hexaploid sub influența apei distilate și soluției de 15% PEG 6000
În Figura 5 sunt prezentate valorile pentru coeficientul ratei de germinare a semințelor
genotipurilor din varianta martor și experimentală. În rezultatul analizei acestui indice s-a constatat
că, acesta este cel mai puțin sensibil, deoarece a demonstrat o reducere semnificativă doar la
comparația genotipurilor din varianta martor cu cea experimentală. Pe când aceste diferențe nu a
fost observate între genotipurile a căror semințe au germinat în mediul care conținea soluția de PEG
6000. Rezultatele obținute au susținut ipoteza că interpretarea datelor depinde de alegerea indicelui
de germinare și, de asemenea, că un indice ar putea să nu fie potrivit pentru descrierea exactă a
efectelor deficitului hidric asupra procesului de germinare.
Figura 5. Coeficientul ratei de germinare a semințelor diferitor soiuri și linii de grâu
hexaploid sub influența apei distilate și soluției de 15% PEG 6000
Testul de germinare a semințelor celor 6 genotipuri sub influența soluție de PEG a demonstrat că
timpul mediu de germinare a crescut față de martor (Figura 6). Întârzierea timpului de germinare a
fost mai accentuată în cazul genotipurilor Bijuteria, Lăutarii și Pisanca.
127
Figura 6. Timpul mediu de germinație (TMG) a semințelor diferitor soiuri și linii de grâu
hexaploid sub influența apei distilate și soluției de 15% PEG 6000
În figura 7 este prezentat indicele de vigoare a semințelor. Acest indice este un indicator
valoros, deoarece nu măsoară doar procentul de semințe viabile dintr-o probă, ci reflectă și
capacitatea acelor semințe de a produce răsaduri normale în condiții de creștere nefavorabile.
Indicele de vigoare reprezintă câtul dintre lungimea totală a plantulei și procentul de germinare.
Semințele genotipurilor Meleag, Moldova 614, Moldova 16, Bijuteria, Lăutarii, Pisanca din
variantele experimentale au avut indicele de vigoare mai mic cu aproximativ 57, 34, 25, 52, 16 și
25% față de variantele martor. De aici rezultă că, deficitul hidric indus de soluția cu concentrația
PEG 6000 a afectat indicele de vigoare la toate cele 6 genotipuri, dar cel mai afectat dintre acestea a
fost indicele de vigoare a semințelor soiului de referință Meleag.
Figura 7. Indicele de vigoare (IV) a semințelor diferitor soiuri și linii de grâu hexaploid sub
influența apei distilate și soluției de 15% PEG 6000
Analizele rezultatelor de mai sus confirmă că este posibil de studiat efectul stresului cauzat
de secetă asupra procesului de germinație prin simularea acestuia utilizând soluția cu o concentrație
de 15% de PEG6000. Acest test poate fi realizat prin crearea unui stres osmotic ridicat care este
necesar pentru a studia variația genetică a genotipurilor de elită în toleranța la secetă. O soluție de
PEG poate fi utilizată pentru a induce stresul cauzat de secetă care este măsurat folosind un interval
de timp de zile după tratarea semințelor cu această soluție. PEG are o greutate moleculară mare
(6000) și împiedică pătrunderea apei în peretele celular. Cele mai tolerante genotipuri care pot
germina la această concentrație (15%) sunt recomandate a fi reevaluate la concentrații mai mari ca
un test suplimentar pentru a selecta genotipurile cele mai tolerante la secetă.
Concluzii
În această lucrare se confirmă că polietilenglicolul, care afectează procesul osmotic în
plante, poate fi utilizat cu succes pentru a evalua rezistența genotipurilor grâului de toamnă la
deficitul hidric.
128
Parametrii de bază pentru măsurarea germinării în condiții de toleranță la secetă sunt energia
germinativă, capacitatea germinativă, viteza germinativă, viteza germinativă acumulată, timpul
mediu de germinare și indicele de vigoare a semințelor.
Toate genotipurile studiate s-au manifestat cu rezistență mai înaltă la stresul hidric indus de
soluția cu concentrația 15% de PEG6000 în comparație cu soiul standard Meleag. Cu toate acestea,
genotipurile Moldova 614 și Moldova 16 s-au evidențiat ca cele mai rezistente la secetă dintre toate
genotipurile examinate.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. https://www.moldova.org/am-putea-preveni-seceta-in-moldova-solutii-pe-termen-scurt-si-mediu/
2. Zhao, W., et al. Water effects of water stress on photosynthesis, yield, 2020. 1–19.[AQ]
3. Mansour, H. A., et al. Molecular studies for drought tolerance in some Egyptian wheat genotypes
under different irrigation systems. In: Open Agriculture. 2020. 5(1), pp. 280–290.
https://doi.org/10.1515/opag-2020-0030
4. Arzani, A., Ashraf, M. Cultivated ancient wheats (Triticum spp.): A potential source of health-
beneficial food products. In: Comprehensive Reviews in Food Science and Food Safety. 2017,
16(3), pp. 477–488. https://doi.org/10.1111/1541-4337.12262
5. Hossain, A., et.al. High temperature combined with drought affect rainfed spring wheat and
barley in South-Eastern Russia: I. Phenology and growth. In: Saudi Journal of Biological
Sciences. 2012, 19(4), pp. 473–487. https://doi.org/10.1016/j.sjbs.2012.07.005
6. Doležel, J. Development of chromosome-specific BAC resources for genomics of bread. In:
Cytogenetic and Genome Research. 2010, pp. 1–13. https://doi.org/10.1159/000313072
7. Paudel, B., Et al. Farmers’ understanding of climate change in Nepal Himalayas: important
determinants and implications for developing adaptation strategies. In: Climate Change. 2020.
158 (3–4), pp. 485–502. https://doi.org/10.1007/s10584-019-02607-2
8. Hussain, A., Jatoi, W. A. Drought tolerance indices of wheat (Triticum aestivum L.) genotypes
under water deficit conditions. In: Plant Cell Biotechnology and Molecular Biology. 2021. 20,
pp. 1–19.
9. Pessarakli, M. Handbook of plant and crop stress. 2ndEd., New York: Marcel Dekker Inc.,
1999, pp. 247-259.
10. Anjum, T., Bajwa, R. Importance of germination indices in interpretation of allelochemical
effects. In: International Journal of Agriculture and Biology. 2005. 7, pp. 1560-8530.
11. Gharoobi, B., M. Ghorbani, M. Ghasemi Nezhad. 'Effects of different levels of osmotic
potential on germination percentage and germination rate of barley, corn and canola' In: Iranian
Journal of Plant Physiology. 2012, 2(2), pp. 413-417.
129
UDC: [632.111.8 + 631.811.98]:633.15 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.21
IMPACTUL TEMPERATURII ȘI A EXTRACTULUI VEGETAL ASUPRA
GERMINĂRII PORUMBULUI
Luțcan Elena1,*, https://orcid.org/0000-0001-9967-6665, * e-mail: [email protected]
Ivanova Raisa1, https://orcid.org/0000-0002-2554-2039
Borovskaia Alla1, https://orcid.org/0000-0002-7225-0186
Elisovețcaia Dina1, https://orcid.org/0000-0003-0521-6428
Spînu Angela 2
¹ Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
² IP Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor, sectorul „Porumbeni”,
s. Pascani, Republica Moldova
Summary. The aim was to assess the physiological peculiarities of food corn germination
influenced by the extract (JS), obtained from the plant Juniperus sabina L., and to evaluate the
combined impact of high temperature at 50°C and treatment with JS. The corn seeds such as super
sweet Porumbeni 300 (P300), popcorn Porumbeni 398 (P398) and corn for flour Porumbeni 402
(P402) were studied. Based on the data of oweral germination changes, the seeds of P398 and P402
hybrids were more resistant to heat stress compared to P300 seeds. The JS extract acted as a plant
growth regulator, the greatest effect was evaluated in the seed treatment of hybrid P402.
Keywords: food corn, germination, heat stress, extract Juniperus sabina.
Introducere
Porumbul (Zea mays L.) este una dintre cele mai valoroase culturi din agricultura mondială,
cu utilizări diversificate pentru hrana și calitățile sale productive. Încălzirea globală declanșată în
ultimii ani a dus la apariția unor schimbări esențiale în clima republicii provocând mari dificultăți
sectorului agrar. Reducerile semnificative de producție sunt provocate de condițiile nefavorabile de
mediu unde stresul temperaturilor ridicate este factorul limitativ. În Republica Moldova porumbul
ocupă poziția principală în structura culturilor cerealiere și a celor furajere. În anul 2022, din cauza
secetei, s-a înregistrat cel mai mic randament de porumb din ultimii 20 ani, de 3 ori mai puțin față
de anul 2021. În 2023 circa 526,0 mii de hectare au fost însămânțate cu porumb pentru boabe, ceea
ce a constituit 33,28% din totalul suprafețelor însămânțate cu culturi agricole [1].
Calitatea semințelor pentru semănat este principalul factor în formarea unor culturi foarte
productive și poate favoriza creșterea randamentului cerealelor cu peste 30%. Problema
îmbunătățirii calității semințelor, ameliorării proceselor de creștere, dezvoltare și productivitate a
porumbului este de mare importanță științifică și economică. Un rol important în protecția integrată
a porumbului îl ocupă crearea principiilor de bază ale agriculturii ecologice cum ar fi mijloace
biologice prin utilizarea bioreglatorilor naturali pentru sporirea germinației, reducerea contaminării
cu fungi și micotoxine a materiei prime cu scopul creșterii siguranței alimentare, protejarea mediul
înconjurător, menținerea și sporirea fertilității solului [2, 3].
Pe parcursul deceniilor, atenția cercetătorilor este atrasă de către substanțele fiziologic active
de origine naturală, utilizate în doze extrem de mici [4]. Acestea sunt preparatele, acțiunea cărora
este orientată spre activarea și menținerea proceselor vitale în plante. Ele stimulează procesele de
creștere prin formarea rădăcinilor vigoare și induc imunitatea plantelor, contribuind astfel la
adaptarea lor față de factorii nefavorabili din mediul înconjurător, în rezultatul cărora are loc
sporirea productivității, îmbunătățirea calității producției obținute, dar și micșorarea sine costului
acesteia [5].
130
Reieșind din cele expuse mai sus, scopul cercetărilor date constă în aprecierea
particularităților fiziologice ale germinării porumbului alimentar influențat de extractul natural de
substanțe biologic active JS, obținut din planta Juniperus sabina L și evaluarea impactului comun al
temperaturii înalte și tratării cu JS.
Materiale și Metode
În studiu au fost incluse semințe de porumb alimentar: super dulce Porumbeni 300 (P300),
pop corn Porumbeni 398 (P398) și porumb pentru făină și crupe Porumbeni 402 (P402), hibrizi
obținuți la Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”, și extract din planta de conifere Juniperus sabina
L. ( JS) [6, 7]. Semințe de porumb câte 25 în 4 repetiții au fost înmuiate in soluție de extract JS cu
concentrația de 0,0001% și în apă (semințe intacte) timp de 24 de ore, apoi supuse stresului termic
la temperatura de 500C timp de 30 min.
Germinarea semințelor intacte, stresate și tratate cu extractul JS s-a efectuat conform
prevederilor regulilor internaționale [8]. După 7 zile de germinare a fost determinată facultatea
germinativă, au fost efectuate măsurări biometrice (lungimea rădăcinuțelor și tulpinițelor) și
evaluata biomasa uscată a componentelor separate ale semințelor germinate (masa rădăcinițelor,
tulpinițelor și semințelor). A fost calculată masa substanțelor de rezervă mobilizate pentru respirația
și eficiența metabolică a semințelor la germinarea lor [9, 10].
Rezultate și discuții
Facultatea germinativă inițială la semințele de porumb a fost destul de înaltă 87-93%.
Tratarea semințelor de porumb cu extractul de origine vegetală JS a suprimat facultatea germinativă
în medie cu 11,2% la porumb super dulce P300, nu a afectat germinarea semințelor de pop corn
P398 și a sporit rata semințelor germinate la hibridul P402 cu 6,5 % (fig. 1). Așa dar, a fost
evidențiat gradul diferit de influență a extractului JS asupra semințelor de porumb, precum și
răspunsuri diferite și contradictorii ale hibrizilor la acest factor exogen. Datele prezentate sunt în
concordanță cu rezultatele noastre anterioare și concluziile că la aplicarea bioregulatorilor de
origine vegetală este necesar să se țină cont de specia și specificul variat al bioregulatorilor [11].
Hibrizii de porumb testați au avut și diferit răspuns la termotratare. Stresul termic la
temperatura de 50°C practic nu a influențat facultatea germinativă a hibrizilor P300 și P402, dar a
fost semnificativ negativ pentru semințe de pop corn (fig. 1). Aplicarea combinată a factorilor
exogeni (temperaturii și extractului JS) a diminuat facultatea germinativă la toți hibrizi testați.
Totuși analiza fenologică asupra rădăcinițelor și tulpinuțelor ale semințelor de porumb germinate
ne-a permis de a stabili că extractul JS acționează ca reglator de creștere a plantelor (fig. 2).
Figura 1. Facultatea germinativă a semințelor de porumb intacte, expuse temperaturii de
50°C și tratate cu extractul JS
131
În condiții optime de germinare, lungimea rădăcinițelor la semințele tratate cu JS a depășit
indicatorii martor cu 15,5% P398 și cu 18,7% P300, dar la hibridul P402 lungimea rădăcinițelor sa
micșorat nesemnificativ (în medie cu 1 cm). Trebuie de menționat că semințele supraviețuite după
stresul termic au avut rădăcinițele mult mai lungi decât semințele intacte (fig. 2a). Aplicarea
combinată a extractul JS și stresului termic a avut efect sinergetic asupra creșterii rădăcinițelor la
hibrizii P398 și P402, ceea ce indică inițierea seriei de procese fiziologice, care duc la sporirea
vigoarei și capacităților adaptive a planelor de porumb la temperaturi înalte. Datele prezentate în
fig. 2b privind parametrii biometrici ai tulpinițelor demonstrează de asemenea efectul benefic al
extractului JS asupra creșterii lor, în special la semințele care nu au fost supuse termotratării.
Figura 2. Lungimea rădăcinițelor (a) și tulpinițelor (b) a porumbului germinat din semințe
intacte, expuse temperaturii de 50°C și tratate cu extractul JS
Dezvoltarea sistemului radicular al porumbului este cel mai important factor care asigură
productivitatea plantelor, iar toate metodele de tratare a semințelor ar trebui să vizeze crearea celor
mai optime condiții pentru creșterea sistemului radicular, în special în fazele incipiente ale
ontogenezei plantelor. Se știe că raportul dintre lungimile rădăcinelor și talia plantulelor pentru o
mai bună supraviețuire a porumbului ar trebui să fie ≥ 1,5. Din rezultatele noastre reiese că raportul
dintre lungimea radăciniuțelor și lungimea tulpinițelor la semințele intacte a variat în limitele 1,8-
2,2, la semințele expuse termotratării – 2,4-3,5, iar la semințele după tratarea combinată (JS și
termostres) – 2,6-2,8. Așa dar, semințele de porumb supraviețuite în urma stresului termic sunt
viabile și au potențialul înalt de adaptare la influența factorilor exogeni.
Analizînd distribuția substanțelor de rezervă mobilizate din semințe la creșterea rădăcinițelor
și tulpinițelor, s-a constatat că semințele tratate cu JS și germinate în condiții optime folosesc
substanțe de rezervă mai mult față de semințele intacte cu 7,8% și 15,5%, respectiv la P398 și P402.
La semințele de porumb super dulce P300 acest indice nu s-a modificat semnificativ față de martor.
Proporția totală de substanțe de rezervă ale endospermului utilizat pentru creșterea rădăcinițelor și a
tulpinițelor în experimentele de control a fost de 46,5% (P300), 48,7% (P398) și 30% (P402).
Restul de 51,3-70,0% din substanțele de rezervă au fost mobilizate pentru suportul energetic a
proceselor fiziologice și respirație în timpul germinării. Distribuția substanțelor de rezervă
mobilizate din semințele de porumb la germinarea lor se modifică în dependență de genotipul de
porumb și influența factorilor exogeni și poate fi analizată prin indice cumulativ de eficacitate
metabolică (fig. 3).
132
Figura 3. Eficacitatea metabolică a semințelor de porumb tratate cu JS și expuse stresului
termic
Eficacitatea metabolică determinată a variat în funcție de rezistența fiecărui hibrid la stresul
temperaturilor înalte și efectele extractului JS. Reieșind din datele obținute, s-a evidențiat că
hibridul P402 a fost cu cea mai mică eficacitate metabolică. Semințele P300 și hibridul P398 s-au
distins printr-o eficiență metabolică crescută. Tratarea semințelor cu soluția de 0,0001% al
extractului JS a contribuit la creșterea eficienței utilizării substanțelor de rezervă la hibridul de
porumb P398 și P402, respectiv cu 16,6% și 18,0%, față de semințe intacte.
Termotratarea semințelor P402 și tratarea cu extractul JS a influențat benefic eficacitatea
metabolică. În acest caz eficacitatea metabolică s-a dovedit a fi cu 49,5% mai mare decât indicatorii
din varianta martor. Datele prezentate sugerează că soluția de JS produce modificări bio-
morfologice ce asigură adaptarea bună și majorarea rezistenței plantelor la temperaturi înalte.
Concluzii
Reieșind din datele modificării facultății germinative, semințele hibrizilor P398 și P402
sunt mai rezistente la termotratare în comparație cu semințele porumbului super dulce P300. A fost
demonstrat că extractul de origine vegetală din Juniperus sabina acționează ca reglator de creștere
a plantelor cu cel mai mare efect la tratarea semințelor de porumb a hibridului P402. Cu toate că
inițial eficacitatea metabolică a hibridului P402 a fost mai mică de 2 ori fața de P398 și P300, la
influența factoriilor exogeni individuali și comuni (extractul JS, termostres) eficacitatea metabolică
crește constant. Acest fapt semnalează că reacția de răspuns a semințelor este mobilizarea eficientă
a substanțelor de rezervă din endosperm, mai mult pentru creșterea rădăcinițelor și tulpinițelor în
raport cu masa folosită la respirație.
Mulțumiri: Autorii exprimă sincere mulțumiri dlui dr. șt. agr. Vanicovici Nicolai de la
Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor, Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, anul 2023.
2. Иванова Р.А., Боровская А.Д., Луцкан Е.Д., Мащенко Н.Е., Ванькович Н.Г., Мистрец С.И.,
Спыну А.П., Гузун, Л.З. Применение биологически активных веществ природного
133
происхождения для инкрустации семян кукурузы (практические рекомендации). Кишинев,
Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2023. 41 с.
3. Боровская А.Д., Иванова, Р.А., Мащенко, Н.Е. Эффективность использования природных
биологически активных веществ для инкрустации семян. B: Материалы VIIІ
Международной научно-практической конференции в рамках VII научного форума
«Неделя науки в Крутах – 2022», 1-2 марта 2022 г., с. Круты, Черниговская обл., ДС
«Маяк» IОБ НААН. Обухiв, 2022, с. 143-152. http:/www.dsmayak.com.ua
/files/ovochivnytstvo-2022.pdf.
4. Jelev N., Dascaliuc A. Utilizarea biostimulatorilor in cercetările științifice și în practica agricolă.
In: Buletin AȘM. Științele vieții. 2018, no. 3(336), p. 22-35. ISSN 1857-064X.
5. Боровская А.Д., Мащенко Н.Е., Градинар Д.Г. Гликозиды из Melampyrum nemorоsum L.
как регуляторы роста овощных культур. B: Мировые растительные ресурсы: состояние и
перспективы развития: материалы ІІ междунар. науч.-практ. интернет-конф.,
(03листопада 2016 р., м. Київ). Вiнниця: Нiлан-ЛТД, 2016, c. 155-157.
6. Elisovetcaia D., Ivanova R., Gladei D., Simkova J., Brindza J. Biological activity of extracts
from some species of Coniferous plants. In: Agrobiodiversity for improving nutrition, health and
life quality, Nitra, Slovakia, 2019. 3, p. 66-80. ISSN 2585-8246.
https://doi.org/10.15414/agrobiodiversity.2019.2585-8246.066-080
7. Luțcan E., Borovskaia A., Ivanova R., Elisovetcaia D. Efectele extractului din Juniperus sabina
asupra germinării semințelor de porumb. In: Probleme științifice în domeniul culturilor de câmp
- realizări și perspective. Conferința științifico-practică cu participare internațională dedicată a
80 ani de la fondarea IP ICCC ″Selecția″, 13-14 iunie 2024, Bălți, 2024, p. 127-133. ISBN 987-
9975-180-84-9.
8. ISTA (International Seed Testing Association). International rules for seed testing. Chapter 5:
The germination test. 2017 (1), 2017. DOI: https://doi.org/10.15258/istarules. 2017.05
9. Dascaliuc A., Jelev N., Ralea T. Mobilization of reserve substances of seeds for germination and
growth of seedlings in wheat varieties with different frost resistance. In: Buletinul AȘM. Științele
vieții. 2020, no. 2(341), p. 54-66. ISSN 1857-064X.
10. Ivanova R., Dascaliuc A., Borovskaia A., Mașcenco N. Modificarea eficienței metabolice a
semințelor de porumb cu utilizarea genistifoliozidelor. În: Ştiința în Nordul Republicii Moldova:
probleme, realizări, perspective. Conferința șt. naț. cu participare intern., Bălți, Moldova, 20-21
mai 2022. Ed. a 6-a. Bălți, 2022, p. 67-70. ISBN 978-9975-3465-5-9. Acces:
https://ibn.idsi.md/vizualizare.articol/157410
11. Мащенко Н.Е., Боровская А.Д., Иванова Р.И., Чумак П.С. Видоспецифичность
иридоидных гликозидов из Linaria vulgaris Mill. L. In: Agrobiodiversity for Improving
Nutrition, Health and Life Quality, Nitra: Ed. Agrobiodiversity, Slovakia, 2017, no.1. pp. 319-
323. http://dx.doi.org/10.15414/agrobiodiversity.2017.2585-8246.319-323
134
UDC: 631.53.027.32:635.64 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.22
TRAITS OF TOMATO MALE GAMETOPHYTE AS A CRITERION FOR
SELECTION OF BREEDING VALUABLE FORMS AT EARLY
STAGES OF ONTOGENESIS
Makovei Мilania
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU,
Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0009-0009-5039-6270, e-mail: [email protected]
Summary. In vitro assessment of pollen qualitative traits affecting reproductive and other
functions of tomato plants was carried out, including under the influence of a high-temperature
stress factor in multimarker lines and F1 hybrids obtained on their basis. The F1 hybrids and lines
are characterized by morphological traits of pollen. It was revealed that the morphological
heterogeneity of pollen grains in the F1 hybrid Rozamak is associated with the dominant inheritance
of the ls gene from the maternal form. It has been shown that the processes of pollen germination
and pollen tube growth under in vitro conditions in both freshly collected and heat-treated F1
hybrids occur synchronously and in a shorter period (1-2 hours) than in their parental lines.
Keywords: tomato, F1 hybrids, lines, pollen grain diameter, variability, pollen germination,
pollen tube growth, resistance
Introduction
Increasing plant resistance to the impact of extreme environmental factors has become one
of the priority areas of both fundamental scientific research and applied breeding. Various authors
have noted that environmental resistance in the plant world is one of the most deficient
economically valuable traits [10, 13, 16]. It is the narrow limits of genetic diversity of
environmental resistance, for example, to temperature stresses that have become the main reason
why over the past 50 years there has been no significant increase in the upper level of tolerance to
these factors in major agricultural crops [3]. Consequently, the creation of tomato varieties and
hybrids resistant to stressful abiotic factors through breeding is one of the main conditions for the
implementation of their genetically embedded potential productivity. The complexity of solving this
problem is that it is very difficult to determine the resistance of the selected material in natural
conditions. It is necessary that the effect of an unfavorable factor (high, low temperatures, soil
salinity, plant damage by diseases and pests, plant introduction, precipitation acidity level,
accumulation of heavy metals in the soil, etc.) manifests itself quite harshly precisely at that period
of plant development when they are most sensitive to it. According to Pfahler (1982), one of such
stages of ontogenesis is the male gametophyte of plants, the role of which in the process of adaptive
selection requires special attention. This is confirmed by the high negative impact of stress
temperature and anthropogenic factors on the quality of pollen, identified by various authors [4, 9,
11, 12, 14]. Considering the increased sensitivity of male gametes to external factors, pollen
analysis can be used to obtain primary information on the reaction of genotypes to the action of a
specific stress factor and thereby quickly and effectively differentiate them and identify valuable
gene sources at the early stages of the selection process to create resistant forms of tomato [5, 17].
Studies related to environmental control of pollen development both at the stages of formation [15,
19] and functioning of mature pollen [6, 18, 21, 23] confirm its genotype-specific response to the
action of certain stress factors leading to the distribution of micro gametophytes into groups.
Consequently, the quality of pollen, being one of the most important factors of reproductive
biology, determines the efficiency of both natural and artificial pollination processes, which in turn
135
depend on the characteristics of pollen formation under the influence of various stress factors of the
external environment. This means that innovative technologies of gametophyte analysis, allowing
for the analysis of large pollen populations in a relatively short time on artificially created stress
backgrounds, in vitro can be actively used in breeding practice not only on tomatoes, but also on
other crops for the identification and creation of stable genotypes [5, 7, 22].
Based on the above information, the aim of our research was to study the nature of the
manifestation of male gametophyte traits that affect reproductive, reproductive and other functions
of tomato plants, including under the influence of a high-temperature stress factor, in multi-marker
lines and F1 hybrids obtained on their basis.
Material and methods
The studies were conducted in 2021-2023. The object of the research was pollen (male
gametophytes) of multimarker lines: L 8/234 (sp±, br, u, nor); L 28 (sp+, Mi, Tm-2, rin); L 111 (sp±,
nor, j-2); L 33/241 (sp±, rin, u, ls, ps); L 11069 (sp+, u, nor, ls, br, j-2) and F1 hybrids - Ingstar,
Rozaмak, No. 11, obtained on their basis. The nature of the manifestation of such pollen traits as the
size of pollen grains, fertility, germination-viability, pollen tube length, pollen germination
resistance and pollen tube length resistance were assessed. Freshly collected pollen of F1 hybrids
and their parental forms was divided into three parts, one of which was stained with acetocarmine
and morphological characteristics and fertility were determined [8]. The second was sown on an
artificial nutrient medium consisting of 15% sucrose and 0.006% boric acid and germinated in vitro
at a temperature of 25 °C for 3 hours and its viability and length of pollen tubes were determined
(control). The third part of the pollen was used to assess its heat resistance by treating it with a
temperature of 45 °C for 8 hours, followed by germination and determination of the ability of heat-
treated pollen to germinate and form pollen tubes of a length sufficient for fertilization - three
diameters of a pollen grain [1] (experiment). For each genotype in each variant of the study, at least
500 pollen grains were assessed. The reaction of F1 lines and hybrids to the high-temperature stress
factor was determined by the difference between the indices of freshly collected pollen (control)
and heat-treated pollen (experiment). The size of pollen grains was calculated by measuring them
using the ocular micrometer scale (µm). The dynamics of pollen grain germination (%) and the
length of tubes (divisions ocular micrometer) were determined every 1, 2 and 3 hours. In genotypes
with a longer pollen germination period, the counts were also carried out after 4-5 hours. All
preparations were examined in a Zeiss light microscope. Statistical processing was carried out using
generally accepted methods [2] and the Excel program.
Results and discussion
The conducted research allowed us to reveal quite pronounced differences in the nature of
manifestation of morph biological traits (size, shape and fertility of pollen grains) of male
gametophytes between F1 hybrids and their multi-marker parental lines. The most aligned in pollen
grain diameter were the populations of F1 hybrids Ingstar (29-31 µm) and F1 No. 11 (28-30 µm),
whereas the pollen population of F1 Rozamak was more heterogeneous with a variability of the trait
index from 22 to 29 µm (Table 1). Unlike F1 hybrids, pollen grain populations of parental lines
were characterized by high heterogeneity in pollen diameter and fertility (Table 1) due to the
presence of a greater number of small and medium-sized grains with deformations of varying
degrees and impaired integrity. The highest heterogeneity is noted in the populations of maternal
forms (A ♀) of the F1 Rozamak and F1 No. 11 hybrids, which are carriers of the ls, ps and br genes.
These genes in different combinations affect morphological deviations in the structure of flowers or
their individual elements. Probably, the high heterogeneity of pollen grains in the F1 Rozamak
hybrid and the less pronounced one in F1 No. 11 is associated with the dominant transmission of
traits controlled by these genes from the maternal lines (A ♀). These maternal lines also have a high
coefficient of variability (Cv) of the “pollen grain diameter” trait, depending on both the
136
characteristics of their genotypes (27.3% and 12.4%) and plant growing conditions (36.6% and
24.9%), respectively (Table 1). Pollen fertility, as an indicator characterizing the presence of live
pollen grains in their populations, was also the lowest. This indicates a connection between an
increased proportion of morphological abnormalities in pollen grains and reduced pollen fertility.
The proportion of pollen grains with morphological abnormalities of varying degrees of severity in
the populations of the remaining lines is significantly lower, but higher than in the F1 hybrids
obtained with their participation.
Table 1
Morphological characteristics and fertility of tomato pollen in F1 hybrids and their parental
lines (average for 2021-2023)
Diameter of Proportion of pollen
Genotype pollen grains, grains with Cv,% Fertility,
µm morphological %
abnormalities, %
min max by genotype by years
F1 Ingstar 29 31 4.2 5.7 7.4 91.8
А♀ 27 33 10.6 8.1 7.6 82.4
В ♂ 23 28 6.4 7.2 9.7 95.4
F1Rozamak 22 29 13.2 14.6 10.2 78.3
А♀ 20 30 32.8 27.3 36.6 53.7
В ♂ 21 27 11.3 9.4 7.1 72.1
F1 Nr. 11 28 30 6.9 4.8 8.3 86.2
А♀ 18 25 23.1 12.4 24.9 64.5
В ♂ 26 31 7.3 4.2 6.8 90.6
NSR05 2.8
The analysis of the results on the dynamics of germination of freshly collected pollen and
growth of pollen tubes (control), characterizing its fertilizing capacity, also showed significant
differences between the F1 hybrids and their parental lines. Active pollen germination in vitro in F1
hybrids was observed within the first hour after sowing on an artificial nutrient medium. Most of
the pollen grains (61.2%) of the F1 Ingstar hybrid germinated within 1 hour after sowing. This
indicator was slightly lower in F1 Rozamak hybrids - 39.2%, and the lowest in F1 No. 11 - 19.6%
(Fig. 1a). The pollen grains of the Ingstar and Rozamak hybrids that germinated in such a short time
simultaneously formed pollen tubes of sufficient length for fertilization - 38.8 and 39.6 divisions
ocular micrometer (d.o.m.) respectively. While the germinated pollen of hybrid No. 11 formed
pollen tubes significantly shorter (18.7 d.o.m.) than the above hybrids within one hour after sowing,
but two hours after sowing the indicator of this trait was higher - 64.3 d.o.m. than that of Ingstar -
52.3 d.o.m. and Rozamak - 43.2 d.o.m. hybrids (Fig. 1b). These results indicate a high functional
potential of male gametophytes in the studied F1 tomato hybrids.
The activity and rate of pollen germination were lower in the parental lines. Accounting for
the dynamics of germination in vitro showed that during the first hour after sowing, the indicator
was low and varied from 0.7 to 12.6% depending on the genotype characteristics (Fig. 1a). Similar
results were obtained for the ability of germinated grains to form tubes of sufficient length for
fertilization, with variability from 0.4 to 18.6 d.o.m. (Fig. 1b). More active germination of
potentially viable pollen grains in the lines is recorded 2 hours after sowing, and the formation of
the maximum length of pollen tubes after 3 hours (Fig. 1 a, b). Longer germination of pollen in
vitro does not lead to an improvement in the indicators, which indicates that potentially viable
pollen germinates and forms long pollen tubes in the first three hours after sowing. These results
can serve as a prerequisite for rapid evaluation and correct selection of parental pairs with high
genetic potential for pollen quality and functionality in the process of creating heterotic hybrids F1
and subsequent effective implementation of hybrid seed production.
137
Evaluation of the resistance of pollen subjected to high-temperature treatment at 45°C for 8
hours (experiment) in parental lines and their F1 hybrids under in vitro conditions at different
exposure times – 1, 2 and 3 hours, revealed an individual response of each genotype to the action of
this stress factor. An hour after sowing, pollen grains of the F1 Ingstar hybrid actively germinated
(53.2%), but the germinated pollen grains formed tubes of insufficient length for fertilization - 22.4
d.o.m. (Fig. 2 a, b).
a
Figure 1. Dynamics of germination of freshly collected pollen (a) and growth of pollen tubes
(b) in F1 hybrids and their parental lines depending on time exposure (average for 2021-2023)
Whereas in the F1 hybrid No. 11, fewer pollen grains germinated (18.7%), but the grains that
germinated after high-temperature treatment formed long pollen tubes – 43.4 d.o.m. The F1
Rozamak has lower indicators for both traits. As the time of pollen germination exposure increased
(2 and 3 hours), the indicators of both characteristics increased proportionally (Fig. 2 a, b). The
diagrams show that the F1 Ingstar and F1 No. 11 hybrids are characterized as highly resistant to this
stress factor. The high quality of their pollen and insignificant reaction to the high-temperature
factor probably provide them with high fruit set in natural conditions. For example, the F1 No. 11
hybrid has the highest percentage of fruit set (88.4%) of the total number of flowers in all
inflorescences on the plant. The F1 Ingstar hybrid has a slightly lower indicator (81.8%) and the
lowest fruit set (76.3%) is found in F1 Rozamak. The high coincidence of male gametophyte traits
with fruit set under natural conditions suggests that pollen grains of these genotypes contain a
greater amount of intrinsic nutrients, which ensures rapid growth of pollen tubes and efficiency of
natural pollination processes. Consequently, pollen grain germination rate and pollen tube growth
rates can be used as an objective indicator for identification and selection of valuable and stable
genotypes at early stages of ontogenesis in a short time.
Analysis of heat-treated pollen by the dynamics of germination and growth of pollen tubes
in parental lines showed their higher sensitivity to this stress factor (Fig. 2 a, b). The pollen
germination rate in vitro within an hour after sowing was very low and varied depending on the
genotype characteristics from 6.7% to 15.4% in maternal lines, from 1.8 to 6.3% in paternal lines.
Germinated pollen grains also formed short pollen tubes. Two hours after sowing pollen on an
artificial nutrient medium, more active pollen germination was noted in both maternal and paternal
forms. At the same time, differential differences are also manifested between the lines regarding the
response of their pollen to high temperatures (Fig. 2 a, b). The highest percentage of germinated
pollen grains at 3-hour exposure time was found in maternal forms (A ♀) of hybrids F1 Ingstar and
F1 No. 11, which simultaneously formed very long tubes. Pollen of paternal lines showed higher
sensitivity to heat treatment, both in pollen germination and tube length (Fig. 2 a, b). It follows that
hybrid combinations, where maternal forms had higher rates for the studied traits, and hybrids are
characterized by high resistance to temperature stress.
138
Figure 2. Dynamics of pollen germination (a) and pollen tube growth (b) after high-
temperature treatment (45°C/8 hours) in F1 hybrids and their parental lines depending on the
time exposure of its germination (average for 2021-2023)
A similar conclusion can be made for individual combinations of F1 hybrids and for the
nature of the manifestation of morphological traits of male gametes. Therefore, questions
concerning the nature of inheritance of the traits of the male gametophyte that we studied require a
more in-depth analysis and will be reflected in subsequent scientific publications.
Conclusions
Based on the results of the research, the F1 hybrids and their multi-marker parental lines
were characterized in relation to the morphological features of their pollen grains It is shown that
the pollen populations of the F1 hybrids are more uniform in size, shape and fertility than those of
the parental forms, which are highly heterogeneous due to the presence of a large number of small,
medium-sized pollen grains with deformations of varying degrees, and this is especially pronounced
in the lines carrying the ls, ps and br genes.
It was revealed that the high morphological heterogeneity of pollen grains of the F1
Rozamak hybrid is associated with the dominant inheritance of the ls gene in combination with ps
from the maternal form (A ♀), since the paternal line (B ♂) is characterized by high morphological
homogeneity of pollen grains.
Taking into account the dynamics of pollen germination and pollen tube growth in both
freshly collected and heat-treated pollen in vitro, depending on the time exposure of germination (1,
2 and 3 hours) showed that in F1 hybrids these processes occur synchronously and in shorter periods
(1-2 hours), while in parental lines they occur less synchronously and temporally longer (2-3 hours
or more).
The revealed nature of the manifestation of male gametophyte traits affecting reproductive,
reproductive and other functions of tomato plants, including under the influence of high temperature
in multimarker lines and heterotic F1 hybrids obtained on their basis, can serve as a prerequisite for
rapid assessment and correct selection of parental pairs with high genetic potential for pollen quality
and its functionality when creating heterotic hybrids and subsequent effective hybrid seed
production.
Acknowledgements. The research was carried out within the Subprogram 011102
„Increasing and conservation genetic diversity, agricultural crop breeding in the context of climate
change”, financed by the Ministry of Education and Research of the RM.
139
References
1. Golubinsky, I.N. Biology of pollen germination. Kyiv: Naukova Dumka, 1974. 368 p. (Rus)
2. Dospekhov, B.A. Methodology of experimental work. Moscow. 1985. 416 p (Rus)
3. Zhuchenko, A.A. Mobilization of genetic resources of flowering plants based on their
identification and systematization. Moscow. 2012. 581 p (Rus)
4. Klimenko, O.E., Klimenko, N.I. The effect of artificial acid rain on the viability of pollen of
stone fruit crops and fruiting indicators. Fruit growing. 2005. Vol. 17, part 2. pp. 186-191 (Rus)
5. Makovei, M.D. Tomato breeding for resistance to stress abiotic factors using gamete
technologies. Chisinau. 2018. 473 p (Rus).
6. Makovei M. Pollen reaction of mutant tomato forms to abiotic stress factors. Journal Plant
Breeding and Seed Production. 2023, 124, p. 6-20.
7. Makovei M. Pollen Quality as a Criterion for Selection of Tomato Genotypes Resistant to Stress
Abiotic Factors”. SSRG International Journal of Agriculture & Environmental Science. Vol. 10
Issue 6, 1-9, Nov-Dec 2023.
8. Pausheva, Z.P. Practical training in plant cytology. Moscow. 1988. 271 p (Rus).
9. Solntseva, M.P., Glazunova, K.P. The influence of industrial and transport pollution on the
reproduction of seed plants. General biology. 2010. Vol. 71. No. 2. p. 163-175 (Rus).
10. Alanga, F., Balestrini, R., Chitarra, W., Marsico, A.D., Nerva, L. Chapet. 3 – Getting ready with
the priming: innovative weapons against biotic and abiotic crop enemies in a global changing
scenario. In: Priming-mediated stress and cross-srtess tolerance in crop plants /Eds. M.A.
Hossain, F. Liu, D.J. Burrit, M. Fujita, B. Huang. New York: Academic press. 2020. pp. 35-55.
11. Aloni, B, Peet, M, Pharr, M, Karni, L. The effect of high temperature and high atmospheric
CO2 on carbohydrate changes in bell pepper (Capsicum annum) pollen in relation to its
germination. In: Physiologia Plantarum. 2001. No 112. pp. 505-512.
12. Apel, K., Hirt, H. Reactive oxygen species: metabolism, oxidative stress, and signal
transduction. Annual Review of Plant Biology. 2004. No 55. pp. 373-399.
13. Fentic, D.A. Review on Genetics and Breeding of Tomato (Lycopersicon esculentum Mill).
Advanced in Crop Science and Technology. 2017. 5: 306.
14. Izmailov, R. The effects of soil from polluted sites on reproductive success in Ranunculus repen
(Ranunculus). In: Series Polish botanical studies. 2002. V.15. p. 5-10.
15. Domingues, E. Breeding tomato for pollen tolerance to low temperatures by gametophytic
selection. In: Euphytica. 2005.Vol. 142. Iss. 3. pp. 253- 263.
16. Kang, M.S. Breeding: Genotype-by-environment interaction. In: R.M. Goodman (ed.).
Encyclopedia of Plant and Crop Science. New York: Marcel-Dekker; 2004. pp. 218-221.
17. Maisonneuve, B., Hogenboom, N.G., Den Nijs A.P.M. Pollen selection in breeding tomato
(Lycopersicon esculentum Mill.) for adaption to low temperature. Euphytica. 1986. Vol.35. No
3. pp. 983-992.
18. Mulcahy, D.L., Mulcahy, G.B., Popp, R., et al. Pollen selection for stress tolerance or the
advantage of selecting before pollination. In: Sexual reproduction in higher plants. 1988. pp.
43-50.
19. Ottaviano, E., Sari Gorla, M., Mulcahy, D.L. Pollen selection: efficiency and Monitoring. In:
Isozymes: Structure, function and use in biol. and medicine. Wiley-Liss, Inc. 1990. pp. 575-
588.
20. Pfahler, P.L. Comparative effectiveness of pollen genotype selection in Higher plants. In:
Polen: Biology and Implications for Plant Breeding. N.Y. 1982. pp. 361-366.
21. Salem, MA, Kakani, VG, Koti, S, Reddy, KR. Pollen-based screening of soybean genotypes for
high temperatures. Journal Crop Science. 2007. No 47. pp. 219-231.
22. Saltanovici, T.; Antoci, L. Evidențierea genotipurilor de tomate rezistente la stresul hidric prin
analiza grăuncioarelor de polen. Materialele conferenței științific internațional. (ediția VI)
«Genetica, fiziologia și ameliorarea plantelor». Chișinău. 2017. pp. 68-71.
140
23. Singh, SK, Kakani, VG, Brand, D, Baldwin, B, Reddy, KR. Assessment of cold and heat
tolerance of winter-grown canola (Brassica napus L.) cultivars by pollen-based parameters. In:
Journal of Agronomy and Crop Science. 2018. No 194. pp. 225-236.
141
UDC: 575.224.4:633.34 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.23
STUDIUL INFLUENȚEI RAZELOR X ASUPRA
GENOTIPURILOR DE SOIA
Malii Aliona
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Repulica Moldova
https://orcid.org/0000-0003-2674-000X, e-mail: [email protected]
Summary. The analysis of the impact of X-rays on soybean plants revealed a negative
correlation between radiation dose and survival rate. The optimal mutation induction doses are up to
200 Gy for the Laduța variety and Z3M10100 line, while for the Clavera variety, this dose is limited
to 150 Gy. Each genotype demonstrated variability in response to X-rays, suggesting different
levels of tolerance. The height of the plants significantly decreased with increasing radiation doses,
highlighting adverse effects on development. Controls, with no exposure, showed 100% survival,
thus emphasizing the need for caution in using radiation in breeding research.
Keywords: X-ray, impact, soybean, mutation, induction, tolerance, survival, development
Introducere
Schimbările climatice reprezintă o provocare majoră pentru agricultura globală, afectând
direct productivitatea și securitatea alimentară. Creșterea temperaturilor, variațiile extreme ale
precipitațiilor și frecvența sporită a fenomenelor meteorologice severe, precum seceta și inundațiile,
influențează negativ randamentul culturilor [1]. Pentru a atenua aceste efecte, este esențial să
dezvoltăm strategii de adaptare, inclusiv obținerea soiurilor de plante rezistente la stresuri abiotice
precum seceta, salinitatea și temperaturile extreme. O metodă eficientă în ameliorarea culturilor este
mutageneza indusă, care folosește agenți mutageni pentru a genera variații genetice. Această
abordare este deosebit de valoroasă în crearea soiurilor de plante mai bine adaptate la condițiile
climatice în continuă schimbare [2, 6].
Mutageneza indusă cu raze X este o tehnică specifică, folosită pentru a introduce mutații în
genomul plantelor, generând astfel variații genetice ce pot fi selectate pentru trăsături benefice. În
cazul culturii de soia, această metodă este valoroasă pentru obținerea unor soiuri rezistente la secetă,
temperaturi extreme și boli. Adaptarea culturilor la noile condiții prin metode de ameliorare,
precum mutageneza indusă cu raze X, este esențială. Pentru soia, în special, dezvoltarea soiurilor
rezistente la stresuri abiotice și biotice poate contribui la menținerea randamentelor și la asigurarea
stabilității producției agricole în fața schimbărilor climatice [3, 4].
Cercetarea are ca obiectiv principal evaluarea impactului diferitelor doze de radiații asupra
plantelor de soia și de a obține informații utile pentru programele de ameliorare genetică și
gestionarea culturii în condiții de stres. În acest context, se urmărește obținerea de soiuri noi
valoroase de soia, adaptate la diverse condiții de mediu și cu performanțe agronomice îmbunătățite.
Materiale și metode
Ca material de cercetare au fost folosite boabele a trei genotipuri de soia: linia Z3M 10100,
soiul Laduța și soiul Clavera. Aceste genotipuri au fost selectate în funcție de caracteristicile lor de
precocitate (linia Z3M10100 și soiul Laduța), productivitate (soiurile Laduța și Clavera) și conținutul
de proteină și ulei (linia Z3M10100). Câte 50 de boabe din fiecare genotip au fost tratate cu raze X la
doze diferite: 100 Gy, 150 Gy, 200 Gy, 250 Gy, 300 Gy și 350 Gy. Boabele tratate au fost semănate
în câmp după 24 de ore de la tratare, la o adâncime de 3 cm, cu distanță între boabe pe rând de 4 cm
și cu o distanță între rânduri de 45 cm [5]. Semănatul a avut loc pe 15 aprilie, când temperatura
142
solului era de 16,8°C, iar temperatura aerului varia între 25-28°C [7]. S-a monitorizat răsărirea
plantelor, numărând plantele răsărite și cele supraviețuitoare după 44-47 de zile. Boabele de soia au
fost iradiate la radiatorul cu raze X (RS-2400, Rad Source Technologies) din cadrul IGFPP.
Experiențele au fost realizate pe loturile experimentale ale IGFPP în anul 2024. Datele au fost
prelucrate utilizând programul Excel.
Rezultate și discuții
Analizând datele obținute pentru soiul Clavera din tabelul 1, observăm că plantele tratate cu
raze X au răsărit cu 10 zile mai târziu decât martorul și, pe măsură ce doza de radiație crește, rata de
răsărire a plantelor scade. Evaluările efectuate după 44 de zile de la răsărire arată că, pe măsură ce
doza de radiație crește, rata de supraviețuire a plantelor scade semnificativ. La dozele de 100 Gy și
150 Gy, un număr relativ mare de plante au supraviețuit, în timp ce la doze de 200 Gy și peste,
supraviețuirea a fost drastic redusă. La doza de 250 Gy și mai mare, plantele nu au supraviețuit
deloc. Acest lucru sugerează că radiațiile au un impact toxic asupra plantelor, cu efecte negative
crescânde pe măsură ce doza de radiație se intensifică.
Tabelul 1
Parametrii de răsărire și supraviețuire a plantelor de soia din soiul Clavera și variantele
tratate cu raze X
Variante cercetate Martor Doza de raze X
Clavera 100 Gy 150 Gy 200 Gy 250 Gy 300 Gy 350Gy
Data semănatului 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24
Semințe semănate, buc 50 50 50 50 50 50 50
Data răsăririi plantelor 03.05.24 13.05.24 13.05.24 13.05.24 13.05.24 13.05.24 13.05.24
Plante răsărite, % 100 88 84 80 62 56 56
Data evaluării 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24
Pl supraviețuitoare, % 100 28 28 8 0 0 0
Conform datelor din figura 1, pe măsură ce doza de radiație X crește, înălțimea medie a
plantelor scade semnificativ în comparație cu martorul Clavera. Efectul negativ a fost cel mai
pronunțat la doza de 200 Gy, unde înălțimea a scăzut de la 82,4 cm (martor) la 21,2 cm. Acest fapt
subliniază că soiul Clavera este afectat negativ de dozele mai mari de radiație. Dozele de 100 Gy și
150 Gy ar putea fi considerate acceptabile pentru evaluare, deoarece au permis supraviețuirea unui
număr semnificativ de plante, sugerând că aceste doze pot induce mutații fără a provoca o
mortalitate semnificativă. Conform datelor prezentate, doza de 250 Gy a dus la moartea tuturor
plantelor, ceea ce indică faptul că aceasta este o doză letală. De asemenea, dozele de 300 Gy și 350
Gy au dus la moartea tuturor plantelor.
Figura 1. Impactul dozelor de radiație X asupra dezvoltării plantelor de soia a soiului Clavera
143
Astfel, pe baza datelor obținute, doza optimă de inducere a mutațiilor la soiul Clavera ar
putea fi estimată între 100 Gy și 150 Gy, iar doza letală poate fi considerată 250 Gy sau mai mare.
Martorul a demonstrat o supraviețuire de 100%, subliniind efectele dăunătoare ale radiației.
La soiul Laduța, răsărirea plantelor din variantele tratate cu raze X a înregistrat o întârziere
de 12 zile comparativ cu martorul (tab. 2). Rezultatele evaluării stării plantelor după 45 de zile sunt
similare cu cele obținute pentru soiul Clavera, demonstrând că doza de radiație influențează negativ
supraviețuirea plantelor. În acest caz, doza de 100 Gy a permis cea mai bună supraviețuire (30%), în
timp ce dozele mai mari au dus la o scădere semnificativă a numărului de plante supraviețuitoare.
La 150 Gy, au supraviețuit 24% din plante, iar la 200 Gy, doar 20%. La 250 Gy, 12% din plante au
supraviețuit, iar la 300 Gy, doar 8% din 48 de plantule au supraviețuit. La doza de 350 Gy, numărul
plantulelor a scăzut drastic, toate pierind până la perioada de evaluare. Martorul a demonstrat o
supraviețuire de 100%.
Tabelul 2
Parametrii de răsărire și supraviețuire a plantelor de soia din soiul Laduța și variantele
tratate cu raze X
Variante cercetate Martor Doza de raze X
Laduța 100 Gy 150 Gy 200 Gy 250 Gy 300 Gy 350Gy
Data semănatului 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24
Semințe semănate, buc 50 50 50 50 50 50 50
Data răsăririi plantelor 30.04.24 12.05.24 12.05.24 12.05.24 12.05.24 12.05.24 12.05.24
Plante răsărite, % 100 100 100 100 94 96 58
Data evaluării 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24
Pl. supraviețuitoare, % 100 30 24 20 12 8 0
În plus, înălțimea medie a plantelor a scăzut semnificativ la doza de 200 Gy și peste, de la
76,9 cm (martor) la 17,1 cm (300 Gy). Această scădere drastică indică faptul că radiațiile X au un
impact advers asupra creșterii acestui soi, în special la doze mari (fig. 2). Datele obținute sugerează
că dozele mai mari de radiație devin din ce în ce mai dăunătoare, evidențiind o potențială doză
letală începând de la 250 Gy. Astfel, doza optimă de inducere a mutațiilor ar putea fi estimată în
intervalul 100-200 Gy, în timp ce doza letală poate fi considerată 250 Gy sau mai mare.
Figura 2. Impactul dozelor de radiație X asupra dezvoltării plantelor de soia a soiului Laduța
Analizând datele pentru linia Z3M10100, observăm că martorul a răsărit cu 5 zile înainte de
soiul Clavera și cu 2 zile înainte de soiul Laduța (tab. 3). Plantele din variantele tratate cu raze X au
răsărit cu 12 zile mai târziu decât martorul și cu 3 zile, respectiv 2 zile mai devreme în comparație
cu plantele din variantele tratate ale soiurilor Clavera și Laduța. Din rezultatele obținute, se observă
144
că, pe măsură ce doza de radiație X crește, atât rata de răsărire, cât și rata de supraviețuire a
plantelor scad semnificativ. La doze de radiație de până la 150 Gy, rata de răsărire se menține la
100%, dar rata de supraviețuire scade de la 28% la 13% după 45 de zile. La doze mai mari de 200
Gy, rata de răsărire începe să scadă sub 100%, iar supraviețuirea este și mai redusă, cu doar 2% din
plante supraviețuind la doza de 350 Gy.
Tabelul 3
Parametrii de răsărire și supraviețuire a plantelor de soia din linia Z3M10100 și variantele
tratate cu raze X
Variante cercetate Martor linia Doza de raze X
Z3M10 100 100 Gy 150 Gy 200 Gy 250 Gy 300 Gy 350Gy
Data semănatului 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24 15.04.24
Semințe semănate, buc 50 50 50 50 50 50 50
Data răsăririi plantelor 28.04.24 10.05.24 10.05.24 10.05.24 10.05.24 10.05.24 10.05.24
Plante răsărite, % 100 100 100 96 96 94 70
Data evaluării 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24 26.06.24
Pl. supraviețuitoare, % 100 14 13 11 8 5 2
În ceea ce privește înălțimea medie a plantelor din fiecare variantă evaluată, aceasta a scăzut
constant odată cu creșterea dozei de radiație, de la 70,5 cm (martor) la 28,4 cm (350 Gy). Aceasta
sugerează o sensibilitate crescută a acestei linii la radiații, ceea ce poate afecta negativ dezvoltarea
generală a plantelor (fig. 3). Astfel, dozele de 100 Gy și 200 Gy par a fi optime pentru inducerea
mutațiilor, permițând supraviețuirea unui număr semnificativ de plante, în timp ce dozele de 250 Gy
și mai mari sunt considerate letale, ducând la o supraviețuire extrem de scăzută. Martorul, fără
expunere la radiații, a demonstrat o supraviețuire de 100%, evidențiind impactul negativ al
radiațiilor asupra liniei de soia Z3M10100.
Figura 3. Impactul dozelor de radiație X asupra dezvoltării plantelor de soia a liniei
Z3M10 100
Concluzii
Analiza datelor arată că, pe măsură ce doza de radiație X crește, rata de supraviețuire a
plantelor scade semnificativ, sugerând un impact toxic al radiațiilor asupra acestora. Dozele de
radiație de 250 Gy și mai mari sunt considerate letale, conducând la o supraviețuire extrem de
scăzută sau inexistentă a plantelor.
Din datele obținute, observăm că dozele optime de inducere a mutațiilor pentru soiul Laduța
și linia Z3M10100 se pot extinde până la 200 Gy, în timp ce pentru soiul Clavera, această doză se
145
limitează la 150 Gy. Aceste doze permit supraviețuirea unui număr semnificativ de plante, indicând
că pot induce mutații benefice fără a provoca o mortalitate semnificativă.
Soiurile Clavera, Laduța și linia Z3M10100 au demonstrat o variabilitate în răspunsul la
radiația X, iar fiecare genotip are un nivel diferit de toleranță la aceste doze, ceea ce ar putea
influența selecția și utilizarea lor în programele de îmbunătățire genetică.
Înălțimea medie a plantelor a scăzut semnificativ odată cu creșterea dozei de radiație,
evidențiind impactul negativ asupra dezvoltării generale a plantelor și subliniind importanța
stabilirii unor doze optime de radiație pentru minimizarea acestor efecte.
Rezultatele obținute subliniază importanța utilizării cu precauție a radiațiilor X în cercetarea
de ameliorare a culturii de soia, evidențiind necesitatea identificării dozelor optime pentru inducerea
mutațiilor, astfel încât să se maximizeze supraviețuirea plantelor și să se minimizeze efectele
adverse asupra dezvoltării acestora
Notă. Cercetările au fost efectuate în cadrul subprogramului 011102 „Extinderea și
conservarea diversitații genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole în contextul
schimbarilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Petcu, E. Impactul schimbărilor climatice asupra plantelor: SECETA. ed. Domino, 2008, 121 p.
2. Khan, F. A., Ghosh, S. K. Effect of X-ray Radiation on Plant Growth and Development: A
Review. In: Journal of Plant Biology, 59(1), 2016, 1-10.
3. Kumar, S., Bhagat, S. X-ray irradiation effects on growth parameters of some selected plant
species. In: Plant Archives, 20(1), 2020, 1840-1847.
4. Zhang, X., et al. Effects of X-ray radiation on seed germination and seedling growth of soybean
(Glycine max L.). In: Radiation Physics and Chemistry, 103, 2014, 114-118.
5. Доспехов, Б.А. Методика полевого опыта. Б.А. Доспехов. М.: Агропромиздат, 1985. 351
с.
6. Рябуха, С.С., Чернышенко, П.В., Безуглый, И.М. Применение индуцированного
мутагенеза в селекции сои. Индуцированный мутагенез в селекции растений. În: Сб.
Научных трудов, 2012, c. 195-20.
7. Agrodat. https://agrodat.md.
146
UDC: 575.22:635.64 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.24
IDENTIFICAREA RELAȚIILOR DINTRE PARAMETRII CE CONTRIBUIE
LA DIFERENȚIEREA RĂSPUNSULUI TOMATELOR LA DEFICIT HIDRIC
Mărîi Liliana*, orcid.org/0000-0003-3702-3583,
Andronic Larisa, orcid.org/0000-0002-2761-9917,
Sahanovschih Marionela, orcid.org/0009-0007-1317-7701,
Ionașcu-Urechii Angela, orcid.org/0009-0002-4376-7466,
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
* e-mail: [email protected]
Summary. The study aims to analyze the conventionally associated reactions between
different quantitative indices in the formation of the plant's response to drought (PEG 6000) in
tomato sprouts. The results indicate a moderate positive correlation between PEG6000
concentration (0, 10, 12%) and seed germination rate in 10 genotypes. A significant decrease in
seedling and radicle length (18-67%) was observed under stress conditions, with a stimulation of
lateral and adventitious radicle formation. Principal Component Analysis (PCA) for 9 quantitative
indicators in 5 tomato genotypes identified that the first three principal components explain 82.3%
of the variability, presenting combinations of traits with diametrically opposite effects, some
increasing the variance of the data field and others, on the contrary, decreasing it, thus differentiating
the genotypes in the coordinate plane based on their response to optimal conditions or stress as determined
by the principal components. This fact allows us to highlight the indicators that are relevant in
estimating the genotype's reaction to stress.
Keywords: drought, tomato, traits, multivariate statistic methods.
Introducere
Germinația semințelor este un proces crucial pentru continuitatea perpetuării speciilor cu
reproducere sexuată. Studiile științifice au investigat diferite aspecte ale impactului deficitului
hidric asupra germinării semințelor de tomate, evidențiind atât modificări structurale și morfologice,
cât și schimbări fiziologice și biochimice ale germenilor [6]. În condiții de deficit hidric, semințele
absorb mai puțină apă, ceea ce întârzie procesul de inițiere a germinării, afectând procesele de
sinteză și activitate a enzimelor implicate în degradarea rezervelor nutritive din endosperm,
esențiale pentru creșterea embrionului [4]. Studiile histologice arată că germenii supuși stresului
hidric prezintă celule mai mici și spații intercelulare reduse, sugerând o diminuare a extensibilității
celulare [5]. Aceste modificări conduc la o creștere redusă a embrionului, afectând dezvoltarea
ulterioară a plantulei [1]. Susceptibilitatea tomatelor la deficitul hidric este adesea un fenomen
specific asociat unei etape ontogenetice și poate varia de la stadiile vegetative la cele de reproducere
ale aceleiași plante [3]. Stresul hidric induce acumularea de specii reactive de oxigen (ROS), care
pot cauza daune oxidative la nivelul membranelor celulare, proteinelor și acizilor nucleici, dar și
activarea specifică a mecanismelor antioxidante [2]. Astfel, înțelegerea deficitului și gestionarea
corectă a regimului hidric în faza de germinare este crucială pentru optimizarea producției de
tomate.
Derularea schimbărilor la acțiunea factorilor de stres se declanșează practic instantaneu în
interiorul celulei și treptat se exteriorizează la nivelul întregii plante. Aceștia pot fi și indicatori
relevanți ai adaptării la stres, prin intermediul transformărilor ce au loc la nivel molecular, celular,
biochimic și morfologic [7]. În contextul evaluării unui spectru variat de parametri la germenii
expuși stresului abiotic la diferite genotipuri de tomate, aplicarea Analizei Componentelor
Principale (ACP) permite reducerea dimensionalității datelor complexe, facilitând identificarea
147
celor mai importante variabile care contribuie la variația răspunsului observat, oferind o vizualizare
clară a diferențelor și similarităților între genotipuri.
Materiale și metode
În studiu au fost incluse diverse genotipuri de tomate (varietățile Solanum pimpinellifolium,
S. chilense, soiurile Mary Gratefully, Jacota, Elvira, Mihaela, Flacăra, Tomiș, Veneț, Rufina,
Anatolie, Trapeza, Prestij, Cisgen și linia interspecifică 23C), expuse stresului cu deficit hidric,
simulat cu aplicarea diferitor concentrații de PEG 6000 (4-12%). Cercetările au fost efectuate în
condiții controlate de laborator. Semințele au fost plasate pentru germinare în cutii Petri. Au fost
evaluați indicii de germinare în condiții optime și de deficit hidric, în dinamică: rata de germinare
(RG), lungimea radiculei (LR) și a plantulei (LP), cota lungimii radiculei din lungimea plantei
(CRP), numărul de rădăcinuțe adventive/laterale pe hipocotil (RH), joncțiune (RJ) și radiculă (RR),
TR-total rădăcinuțe, conținutul de peroxid de hidrogen (H2O2) și conductibilitatea electrolitului
scurs din germeni (C). Viabilitatea celulelor a fost analizată pe preparate microscopice
histochimice. Cercetările au vizat stadiile de dezvoltare fenologică 05-11 după scara BBCH. Datele
primare au fost prelucrate prin intermediul aplicaților statistice Excel, Statgraphics plus și
Statistica.
Rezultate și discuții
În condiții de laborator au fost realizate sincronizat experiențe ce au inclus 4-12 genotipuri
evaluate în condiții de deficit hidric la stadiul de germene cu evaluarea unor parametri morfologici,
biochimici și fiziologici în vederea studierii particularităților de răspuns între genotipuri. Au fost
analizate 5 concentrații de PEG 6000 (0, 4, 6, 8, 10, 12 %), care conform diferitor surse
bibliografice pot fi utilizate ca factor de selecție la deficit hidric. Ca rezultat al cercetărilor curente a
fost stabilit că, concentrația optimă a PEG 6000 pentru diferențierea reacției de răspuns a
genotipurilor de tomate la germinare în condiții de deficit hidric constituie 12%. Astfel, la
concentrația de 10% PEG 6000 (-0,65kPa) la 14 zile de la imersare în soluție, lipsa germinării (rata
germinării 0%) a fost stabilită pentru 2/10 din genotipuri, rata de germinare de 1-50 % la 2/10
genotipuri și mai mult de 50% la 6/10 genotipuri, iar în soluție de 12% PEG 6000 respectiv 2/10,
4/10 și 4/10 (Tabelul 1).
Tabelul 1
Cota genotipurilor cu diferită rată de germinare a semințelor în funcție de concentrația
PEG 6000 (10 genotipuri analizate)
Rata de germinare a semințelor, 14 zile
%, PEG6000 0% 1-50 % >50 % %, PEG6000 0% 1-50 % >50 %
10% 1/10 3/10 6/10 12 % 2/10 4/10 4/10
Rezultatele obținute denotă că modelul liniar al regresiei în relația dintre Rata de germinare
și concentrația PEG este conform ecuației: Rata = 103,806 - 5,39785 x concentrația PEG. Analiza
regresiei (R2) indică faptul că modelul descris explică 58,31% din variabilitatea în rata de
germinare. Coeficientul de corelație dintre concentrația PEG6000 și rata de germinare este egal cu -
0,763672, indicând o relație moderat puternică între variabilele. Modelul de regresie demonstrează
faptul că pentru fiecare creștere a concentrației PEG 6000 cu 1%, rata de germinare scade în medie
cu 5,4 %.
Deficitul hidric afectează vădit indicele de creștere al radiculei și plantulei, implicit prin
diferite mecanisme ce ar putea rezulta în stoparea dividerii celulelor, a expansiunii lor sau a
apoptozei celulare. În acest context s-a evaluat gradul de afectare a zonei meristematice a radiculei
la germenii expuși deficitului hidric, prin aprecierea histochimică cu Evans blue (testul viabilității
celulelor), în care s-a constat că soluția de 8% PEG 6000 afectează 100% din radicule la
genotipurile sensibile, 25-45% de radicule la soiurile tolerante și lipsa afectării la formele S.
148
pimpinellifolium și S. chilense. In aceeași ordine de idei, luând în calcul că zona meristematică
afectată de stres nu permite creșterea în lungime a radiculei ca urmare apoptozei celulelor, s-a
constatat stimularea formării radiculelor laterale și adventive. Analiza germenilor la etapa de
dezvoltare BBCH 07 a 5 genotipuri expuse stresului hidric (10% PEG 6000) a confirmat creșterea
numărului de radicule adventive/laterale apărute pe zona hipocotilului, joncțiunii și radiculei la 10
zile de germinare în condiții de stres, comparativ cu varianta martor. Astfel creșterea numărului
total de radiculele adventive a fost de 1,04-4,7 ori mai mare față de martor, cea mai mare contribuție
fiind pe seama rădăcinuțelor laterale de pe radiculă, creșterea față de martor fiind de 1,6-12,1 ori
(Figura 1).
Figura 1. Numărul rădăcinuțelor în varianta martor și condiții de deficit hidric (SH) pe durata de 10
zile de germinare: H - hipocotil, J - joncțiune, R - rădăcina principală. SP - S. pimpinellifolium,
MG - Mary Gratefully, C-23-linie recombinantă
Inevitabil, afectarea integrității celulelor din zona meristematică a radiculei în condiții de
deficit hidric s-a răsfrânt și asupra lungimii totale a radiculei. Diminuarea lungimii radiculei a fost
de 0-38% din valoarea martorului, iar a tulpiniței de 9-58 %, astfel fiind stabilit un efect depresiv
mai puternic asupra creșterii tulpiniței față de radiculă. Acest fapt s-a reflectat și în arhitectura
germenului, și anume în coraportul diferit dintre lungimea radiculei și a tulpiniței din lungimea
plantulei. Astfel în cazul variantelor martor a 13 genotipuri radicula a constituit 33-82%, iar în
variantele cu stres hidric 59-82%, restul revenind pe seama tulpiniței (Figura 2).
Figura 2. Distribuția valorilor medii ale lungimii radiculei (R) și a plantulei (P) în varianta
martor (M) și cea expusă la stres hidric (SH) (valoarea medie și devierea standard)
Stresul hidric determină schimbări semnificative în sisitemul redox al plantei exprimat prin
acumulări consitente de specii recative de oxigen, iar în consecință și a creșterii activității
antioxidative [2]. Rezulatele obținute denotă creșterea conținutului H2O2 în germenii menținuți în
condiții de dificit hidric comparativ cu martorul. Totodată, analiza varianței a stabilit că variația
H2O2 în condiții de deficit hidric se datorează în proporție de 28 % stresului și 57% combinației
149
factorilor stres și genotip, ceea ce denotă reacții specifice a acestui indice în funcție de combinația
factorilor (Tabelul 2).
Din cele relatate rezultă, că deși tendința generală a manifestării caracterelor în condiții de
deficit hidric este similară pentru genotipuri, totuși reacțiile specifice ar furniza informații despre
sensibilitatea anumitor caractere, sau contribuția sumară a lor în variabilitatea răspunsului. În acest
sens este util a aplica metoda Analiza Componentelor Principale (ACP), care este o metodă
descriptivă de analiză multidimensională a datelor ce se aplică pentru studiul legăturilor dintre
variabilele numerice. Ea are drept sarcini scoaterea în evidență a legăturilor de corelare între
variabile (indicatori, caractere), evidențierea asemănărilor / deosebirilor după ansamblul de date.
Tabelul 2
Analiza varianței conținutului de peroxid de hidrogen în germenii plantelor de tomate
menținuți în condiții de deficit hidric
Sursa de Suma pătratelor Grad de Media Testul Fisher Puterea de
variație libertate pătratică influență, %
A: Genotip 229272 6 38212,0 9,36*** 10,32227
B: Stres 611537 1 611537,0 149,86*** 27,53257
AxB 1266070 6 211012,0 51,71*** 57,0009
Rezidual 114261 28 4080,7
Total 2221140 41
Această metodă ne ajută să selectăm dintr-un set de indicatori doar pe cei mai relevanți, care
acoperă variațiile întregului set de date. Reieșind din faptul că caracterele incluse în studiu au
diferite unități de exprimare, datele inițiale sunt standardizate, și în baza lor se efectuează analizele
ulterioare. Pentru derularea APC au fost analizate 5 genotipuri în 2 variante (martor și stres) pentru
un spectru de 9 indicatori. Pentru a decide dacă prin ACP vom obține rezultate relevante a fost
generat tabelul corelațiilor Pearson (Tabelul 3), din care rezultă combinații de caractere
preponderent cu o corelare moderată până la puternic (r= 0,5….0,9):LR-LP, LR-CRD, H202-RR,
RH-TR, RJ-TR, RJ-C, RR-TR. Analiza componentelor principale scoate în evidență axe ortogonale
(componente principale) care reprezintă un nou sistem de referință construit în baza combinațiilor
liniare de variabile și care captează variația maximă a datelor existente la nivelul întregului lot de
date.
Tabelul 3
Corelarea dintre unele caractere morfologice și fiziologice asociate cu răspunsul plantulelor
de tomate la stresul hidric
LR LP CRP H2O2 RH RJ RR TR
LR 1,00
LP 0,73 1,00
CRP 0,70 0,03 1,00
H2O2 -0,15 -0,34 0,14 1,00
RH -0,29 -0,22 -0,11 -0,08 1,00
RJ -0,12 -0,28 0,16 0,56 0,19 1,00
RR -0,08 -0,50 0,43 0,69 0,42 0,63 1,00
TR -0,20 -0,45 0,24 0,48 0,74 0,66 0,90 1,00
C -0,11 -0,41 0,31 0,33 0,13 0,81 0,60 0,58
Notă: Lungimea radiculei (LR) și a plantulei (LP), cota lungimii radiculei din lungimea plantei (CRP),
numărul de rădăcinuțe adventive/laterale pe hipocotil (RH), joncțiune (RJ) și radiculă (RR), total rădăcinuțe
(TR), conținutul de peroxid de hidrogen (H2O2) și conductibilitatea electrolitului (C).
Valorile proprii ale matricei de corelație arată varianța explicată de fiecare component, iar
vectorii proprii indică direcțiile componentelor principale. Selectând componentele cu cele mai mari
150
valori proprii, se reduce dimensiunea datelor, păstrând informațiile esențiale. Pentru a decide câte
componente principale este indicat a fi păstrate vom identifica valorile proprii (eigenvalues) mai
mari ca 1. Astfel, din tabelul 4 reiese că ar trebui să luăm în calcul primele 3 componente, care au
valori mai mari ca 1, și care în cazul nostru însumează 81,99 % din variabilitate, cu o distribuție a
varianței maxima de 45,76 , 22,78 și 13,54%, pentru CP1, CP2 și CP3, respectiv, ceea ce indică
faptul că cele trei componente oferă o descriere bună a datelor originale. Astfel, prima componentă
principală preia maximul din varianța variabilelor originale, a doua componentă preia maximul de
varianță rămasă, neexplicată de prima componentă principală, a treia componentă preia maximul
din varianța rămasă, neexplicată de primele două componente.
Tabelul 4
Indicii statistici ai analizei componentelor principale pentru 9 caractere biomorfologice a
genotipurilor de tomate în condiții optime și de deficit hidric
Parametru CP1 CP2 CP3 CP4 CP5 CP6 CP7 CP8 CP9
Valori proprii 4,13 2,05 1,22 0,75 0,70 0,11 0,05 0,00 0,00
Varianța, % 45,93 22,73 13,55 8,32 7,79 1,17 0,51 0,00 0,00
Cumulativ, % 45,93 68,66 82,21 90,52 98,32 99,49 100,00 100,00 100,00
Pentru a evidenția factorul care influențează determinant CP1 recurgem la stabilirea
vectorilor proprii (eigenvectors) ai matricei de corelare (Tabelul 5), de unde constatăm că CP1
(45,93%) crește odată cu nivelul variabilelor - LP și descrește proporțional cu variabilele RR, TR,
RJ, C și H2O2, iar variabila CRP are o valoare neglijabilă în explicarea varianței CP1. În același
timp, restul varianței este explicată de CP2 (22,73%) fiind determinată de LP, CRP si LR, iar CP3
(13,55%) de RH.
Tabelul 5
Vectorii proprii ai matricei de corelare
LR LP CRP H202 RH RJ RR TR C
CP 1 0,1487 0,3092 -0,1232 -0,3203 -0,2307 -0,3961 -0,4552 -0,4531 -0,3763
CP 2 0,6506 0,3466 0,5909 0,0818 -0,2268 0,1132 0,1367 0,0002 0,1328
CP 3 0,1703 0,2131 0,0870 -0,4357 0,7368 -0,1876 0,0761 0,3392 -0,1700
Notă: Descrierea abrevierilor caracterelor este redată în nota tabelului 3.
Reprezentarea grafică tridimensională a celor 9 variabile și legătura dintre acestea
(identificarea de grupuri variabile) permite a estima rolul jucat de fiecare variabilă în ponderea CP.
Astfel, variabilele corelate cu axa CP1, care însumează cantitatea maximă de variabilitate, și care
este influențată de gradul de corelare dintre variabilele inițiale, demonstrează cât de mult variabila
este asociată cu performanța: în partea dreaptă este avantajul pozitiv (LR, PL), iar în partea stângă -
negativ (restul caracterelor incluse în studiu) (Figura 3A). În mod similar interpretăm relația
variabilelor cu CP2, și din care, rezultă că caracterele arhitecturale LR, CRP și LP sunt asociate
pozitiv cu o variabilitate mai mare. Indicatorii LR și LP marchează valori pozitive pentru CP1, CP2
cât și CP3, indicând un rol important în estimarea variabilității, în timp ce restul indicilor au vectori
proprii cu valori negative, presupunând impact negativ.
În cazul varianței răspunsurilor atestate pentru variantele tratate și cele din condiții optime s-
a stabilit că CP1 îi revine 45,9 % din variabilitate, iar CP2 - 22,7 %. Astfel, cele două componente
CP1 și CP2 furnizează în sumă cca 68,7 % de informație (Figura 3B).
151
Plot of Component Weights
0,7 RH
TR CRP LR
0,4 LP
CP3
RR
0,1 C
RJ
-0,2 H2O2
0,8
-0,5 0,6
0,4
-0,5 0,2
-0,3 -0,1 0,1 0
0,3 0,5 -0,2
CP1 CP2
A B
Figura 3. Reprezentarea grafică a CP pentru variabile (A) și genotipuri (B)
Descifrarea abrevierilor pentru variabile este redată în nota la tab. 3, iar pentru genotipuri – tab. 6.
Reprezentarea grafică, de asemenea indică asupra gradului de corelare între caractere în baza
unghiului format de proiecția vectorilor respectivi. Astfel, corelarea între LP și LR este stabilită
drept una puternică, pozitivă. În același timp, a fost atestată o dependență puternică pozitivă dintre
indicii conținutului H2O2 și numărul rădăcinuțelor adventive și laterale, fapt ce este în concordanță
cu datele despre rolul decisiv al SRO în modularea inițierii formării acestor organe.
Tabelul 6
Componentele principale pentru genotipuri-variante
MG m MG s EL m EL s 23C m 23C s MI m MI s SP m SP s
CP1 -2.21 0.386 -0.594 3.474 -3.532 1.122 -0.183 2.228 -0.967 0.276
CP2 1.149 0.536 -0.135 1.116 1.668 0.876 -1.722 0.162 -2.906 -0.744
CP3 -1.322 -0.168 1.584 -0.277 0.103 0.728 1.213 -1.28 -1.473 0.891
Notă. Abrevieri pentru genotipurile de tomate: MG - Mary Gratefully, EL - Elvira, 23C - linie
interspecifică, MI-Mihaela, SP - S. pimpinellifoliu; m-martor, s-stres, deficit hidric.
Din punct de vedere al performantei genotipurilor, după modul de reacție a 9 indicatori
evaluați, putem afirma că CP1 separă genotipurile în 2 categorii care conțin delimitat cazurile
expuse stresului hidric sau varianta martor (variante contraste), repartizate în cadrane diferite ale
sistemului de referință, sensul valorii fiind pozitiv sau negativ (23Cm, MGm, SPm, MIm, ELm sau
SPs, MIs și MGs, MIs, ELs) (Figura 3B). Punctele marginale ce corespund variantelor Elvira stres
(ELs) și Mihaela stres (MIs), indică valori maxime pozitive de contribuție în variabilitate, iar
genotipul C23 o contribuție maximă negativă. În același timp CP2 separă aceleași genotipuri mai
puțin specific, delimitând în aceeași grupă atât variante martor, cât și cele expuse stresului. Două
din genotipurile studiate (MG și 23C) manifestă similitudine mare după contribuția în variabilitatea
atestată ca urmare a acțiunii stresului.
Concluzii
În condiții de deficit hidric, simulat cu PEG 6000, răspunsul germenilor de tomate variază
semnificativ în funcție de combinația genotip – caracter. Scăderea semnificativă a lungimii
plantulelor și radiculelor, complementată de stimularea formării radiculelor laterale și adventive
asociate cu creșterea conținutului de H2O2, sugerează un mecanism adaptiv al plantelor la stres.
În baza ACP realizată pe 5 genotipuri s-a stabilit că primelor trei componente le revine
82,31% din variabilitatea totală a datelor după 9 variabile, evidențiind parametri cantitativi relevanți
pentru estimarea reacției genotipurilor la deficit hidric la etapa de germinare. Această abordare
permite o diferențiere clară a genotipurilor în funcție de răspunsul lor la condiții optime sau de stres,
oferind o bază solidă pentru selecția genotipurilor tolerante la secetă pe baza indicatorilor selectați.
152
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Channaoui S., Harfi M. Stress responses of tomato seedlings to drought and salinity:
morphological and biochemical characterization. In: Agriculture, 2019, 9(10), p. 213.
2. Czarnocka W, Karpiński S. Friend or foe? Reactive oxygen species production, scavenging and
signaling in plant response to environmental stresses. In: Free Radic Biol Med. 2018, 122, pp.
4-20. doi: 10.1016/j.freeradbiomed.2018.01.011.
3. Nievola, C., Carvalho, C., Carvalho, V., Rodrigues, E. . Rapid responses of plants to
temperature changes. In: Temp. (Austin Tex.), 2017, 4, 371–405. doi:
10.1080/23328940.2017.1377812
4. Nonami, H. Plant water relations and control of cell elongation at low water potentials. In:
Journal of Plant Research,1998, 111(3), pp. 373-382.
5. Pan X., Wang C., Liu Z., et al., Identification of ABF/AREB gene family in tomato (Solanum
lycopersicum L.) and functional analysis of ABF/AREB in response to ABA and abiotic
stresses. PeerJ. 2023 May 4;11:e15310. doi: 10.7717/peerj.15310.
6. Tang, X., Mu, X., Shao, H. B., Wang, H. The impact of drought stress on germination and early
seedling growth of different wheat genotypes. In: Journal of Agronomy and Crop Science, 2019,
195(5), 326-337.
7. Voesenek, L. A. C. J., Bailey-Serres, J. Flooding tolerance: O2 sensing and survival strategies.
In: Current Opinion in Plant Biology, 2015, 18, 1-8. DOI: 10.1016/j.pbi.2013.06.008.
153
UDC: 631.527.5:633.15 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.25
STUDY OF JUXTAPOSITION EFFECT IN MAIZE USING
THREE-GENE CHAINS
Mikhailov Mikhail
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0003-1204-410X, e-mail: [email protected]
Summary. The recombination frequency in maize in marker chains ws3-lg2-gl2
(chromosome 2) and c1-sh1-wx1 (chromosome 9) was studied. In mosaic maize genotypes, in
chromosomes of which homozygous and heterozygous regions alternate, the stimulating effect of
external homozygous background on recombination frequency (the juxtaposition effect) depends on
marked heterozygous interval length and increases as it decreases. The presence of homozygous
fragments within the marked interval can lead to disappearance or weakening of the juxtaposition
effect, as well as to redistribution of crossovers within the interval. In maize, unlike Arabidopsis,
the juxtaposition effect is not accompanied by disappearance or decrease of interference.
Keywords: crossing over, maize, juxtaposition, heterozygote, homozygote
Introduction
Crossover, the reciprocal exchange of sections of homologous chromosomes during meiosis,
is crucial for ensuring proper segregation of chromosomes and is the source of genetic variation
within sexually reproducing populations [2,5]. In crop breeding, crossover is used for producing
recombinant genotypes in which genes from different sources are combined. However, the relative
scarcity of crossover events (usually 1-2 per chromosome) and their uneven chromosomal
distribution can cause difficulties for breeders. Therefore, attention has long been paid to the study
of factors regulating frequency and distribution of crossover events [1].
Particularly interesting phenomena were seen at the junction of heterozygous and
homozygous regions. When studying mosaic genotypes composed of the genomes of two divergent
parents, in the chromosomes of which homozygous and heterozygous regions alternate, it was
found that the frequency of recombination in a heterozygous region increases if juxtaposed to a
homozygous region [3,4,6]. Moreover, it has been shown that, crossover events are redistributed
from homozygous to heterozygous regions, which the authors named a “juxtaposition effect” [6].
This effect was found in maize and Arabidopsis, and it is possible that this is a universal
phenomenon for plants, independent of their reproductive strategies.
In maize, this effect was studied in two-gene chains [3]. Here, we continue the study in
three-gene chains, which allows us to identify additional features of the manifestation of the
juxtaposition effect associated with the length of the heterozygous region, disruption of its
continuity and the internal distribution of crossover events.
Materials and methods
The initial material included inbred maize lines MK01, Ku123 and a multiple marked line 2-
9m, carrying on chromosome 2 mutant markers ws3 (white sheath), lg1 (liguleless), gl2 (glossy),
and on chromosome 9 - c1 (colorless aleurone), sh1 (shrunken endosperm) and wx1 (waxy
endosperm).
In the course of backcrossing, markers from the 2-9m line were transferred to the genetic
background of lines MK01 and Ku123 and the isogenic lines were obtained: M(ws,lg,gl)7,
M(ws,lg)7, M(c,sh,wx,R)6, M(c,sh,wx,R)cm7, M(c,wx,R)7, K(c,sh,wx,R)cm7, M(R)7, K(R)7. The
initial letters M and K mean MK01 and Ku123, the transferred mutations are given in brackets (here
154
and below without numbers for brevity), the subscript means the number of backcrossing. The cm
symbol denotes a special way of line obtaining (combined), when the continuity of the three-gene
chain was broken and a fragment of the original line could be introduced between the sh and wx
loci. The dominant allele R1 from chromosome 10 was transferred with the c1 allele, so that the
anthocyan kernel color appeared and segregation for c1 could be observed.
In 2022-2023, the recombination rate between marker loci was estimated in hybrids:
K(R)7×M(ws,lg,gl)7, MK01×M(ws,lg,gl)7, K(R)7×M(ws,lg)7, MK01×M(ws,lg)7,
K(R)7×M(c,sh,wx,R)6, M(R)7×M(c,sh,wx,R)6, M(R)7×M(c,sh,wx,R)cm7, K(R)7×K(c,sh,wx,R)cm7,
M(R)7×M(c,wx,R)7. For comparison purposes, data on a number of other hybrids studied earlier
were also used [3].
These hybrids differ in the homozygous or heterozygous state of the rest of the chromosome
(genetic background), the length of the marked region, the presence or absence of internal
homozygosity in the marked interval (Fig. 1). The recombination rate was estimated by F2 or BC
data, in the latter case, the values for male and female meiosis were averaged.
Figure 1. Marked intervals in the genotypes analyzed
Results and discussions
Comparison of the recombination frequency (RF) in hybrids differing in the marker interval
length showed that in the heterozygous genetic background the marker interval length is of no
importance, and for all four marker pairs the average recombination frequencies are approximately
the same both in shortened (two-gene) intervals and in extended (three-gene) ones (Fig. 2).
However, in the homozygous background the extension of the heterozygous interval containing
markers is accompanied by a decrease in the recombination frequency. The juxtaposition effect
does not disappear in this case, but weakens, and the RF takes intermediate values. This pattern was
manifested in all four studied marker pairs: ws-lg, lg-gl, c-sh, sh-wx (Fig. 2, in some cases earlier
data were used for comparison).
The RF decreases especially significantly between closely located markers (pairs ws-lg and
c-sh). This is obviously due to the fact that the homo/hetero boundaries are moved far away, going
155
beyond the very distant gl and wx loci. A gradual weakening of the juxtaposition effect with the
increasing distance from the homo/hetero transition point was also observed in Arabidopsis [6]. It
must be assumed that the redistribution of crossovers between homozygous and heterozygous
regions is a local phenomenon and has a limited range of action.
a) b)
c) d)
Figure 2. Recombination frequency (Rf) in shortened and extended heterozygous marked
intervals at different genetic backgrounds.
Black points - short (digenic) interval, empty points – long (trigenic) interval.
Genotypes: 1 - K(R)7×M(ws,lg,gl)7, 2 - K(R)7×M(ws,lg)7, 3 - MK01×M(ws,lg,gl)7, 4 - MK01×M(ws,lg)7,
5 - K(R)7× M(ws,lg,gl)7, 6 - K(R)7×M(lg,gl)7 (2021), 7 - Ku123×M(lg,gl)6 (2017), 8 -
MK01×M(ws,lg,gl)7, 9 - MK01×M(lg,gl)7, 10 - MK01×M(lg,gl)6 (2017), 11 - K(R)7×M(c,sh,wx,R)in6, 12 -
K(R)7×M(c,sh,R)7 (2017), 13 - M(R)7×M(c,sh,wx,R)in6, 14 - M(R)7×M(c,sh,R)7 (2017), 15 -
K(R)7×M(c,sh,wx,R)in6, 16 - M(sh,wx)7×Ku123 (2017), 17 - M(R)7×M(c,sh,wx,R)in6, 18 -
MK01×M(sh,wx)7 (2017).
Another class of phenomena under study is associated with the presence of internal
homozygosity in the marked interval. Internal homozygosity occurs when an isogenic line
containing a chromosome fragment of the original form in the marked interval participates in
crossing. It was previously shown that the presence of a homozygous fragment in the ws-lg-gl chain
of chromosome 2 leads to the disappearance of the juxtaposition effect [3]. However, in the present
study, the presence of an internal homozygous fragment around the sh locus in the
M(R)7×M(c,wx,R)7 hybrid weakened the juxtaposition effect, but did not eliminate it: the RF(c-wx)
value was 29.0% versus 34.4% for the case of complete internal homozygosity in the
M(R)7×M(c,sh,wx,R)6 hybrid. This is probably due to the close position of the sh locus to the
marginal c locus.
In the M(R)7×M(c,sh,wx,R)cm7 and K(R)7×K(c,sh,wx,R)cm7 hybrids, for which internal
156
homozygosity between the sh and wx loci is assumed, there was no general decrease in
recombination frequency within the marked interval, but a significant redistribution of crossover
events between the c-sh and sh-wx subintervals occurred. For these two hybrids, RF(c-sh) was 8.3%
and 12.0%, and RF(sh-wx) was 25.2% and 26.4%, correspondingly. The sh-wx/c-sh ratio was thus
3.0 and 2.2 versus 4.9 in the M(R)7×M(c,sh,wx,R)6 hybrid, in which the entire marked interval is
completely heterozygous. This result is consistent with the hypothesis of redistribution of crossover
events in mosaic genotypes from homozygous to heterozygous regions of chromosomes.
The use of three-gene chains made it possible to evaluate interference, which was previously
impossible with two-gene chains. In the chromosome 2, the interference coefficient was 0.57 in the
heterozygous background and 0.79 in the homozygous background (K(R)7×M(ws,lg,gl)7 and
MK01×M(ws,lg,gl)7 hybrids). In the chromosome 9, these values were 0.35 in the heterozygous
background and 0.62 in the homozygous background (K(R)7×M(c,sh,wx,R)6 and
M(R)7×M(c,sh,wx,R)6 hybrids). Thus, in maize, the homozygous genetic background does not lead
to the disappearance of interference, as in Arabidopsis [6], and it is possible that the mechanisms for
implementing the juxtaposition effect in them are somewhat different.
Conclusions
In mosaic maize genotypes, in the genome of which homozygous and heterozygous regions
alternate, the effect of the external homozygous background on the recombination frequency
depends on the length of the marked heterozygous interval and increases as it decreases.
The presence of homozygous internal fragments under the conditions of the external
homozygous background can lead to the disappearance or weakening of the juxtaposition effect, as
well as to the redistribution of crossover events within the marked interval.
In maize, the juxtaposition effect is not accompanied by the disappearance or decrease of
interference, which suggests differences between maize and Arabidopsis in the implementation
mechanism of this effect.
Acknowledgements. Research was carried out within the research subprogram 011102
„Increasing and conservation genetic diversity, agricultural crop breeding in the context of climate
change”, financed by the Ministry of Education and Research of the RM.
References
1. Dluzewska, J., Szymanska, M., And Ziolkowski, P.A. (2018) Where to cross over? Defining
crossover sites in plants. In: Front. Genet. 9(609). https://doi.org/10.3389/fgene.2018.00609
2. Mercier, R., Mézard, C., Jenczewski, E., Macaisne, N., and Grelon, M. (2015). The molecular
biology of meiosis in plants. In: Annu. Rev. Plant Biol. 66, 297-327.
https://doi.org/10.1146/annurev-arplant-050213-035923
3. Mikhailov, M.E. (2022). Juxtaposition of heterozygous and homozygous regions and crossing
over in maize. In: Scientific Intern. Symp. “Advanced Biotechnologies - Achievements and
Prospects” (VIth Ed.). Chişinău, 3-4 October, 2022, p. 35-37.
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/35-37_45.pdf
4. Mikhailov, M.E., And Chernov, A.A. (2004). The effect of heterozygosity for marker loci on
recombination fraction in adjacent chromosomal regions in maize. In: Rus. J. Genet. 40(7), 751-
755. https://doi.org/10.1023/B:RUGE.0000036524.76567.cc
5. Wang, Y., And Copenhaver, G.P. (2018). Meiotic recombination: mixing it up in plants. In:
Annu. Rev. Plant Biol. 69, 577-609. https://doi.org/10.1146/annurev-arplant-042817-040431
6. Ziolkowski, P.A., Berchowitz, L.E., Lambing, C., et al. (2015). Juxtaposition of heterozygous
and homozygous regions causes reciprocal crossover remodelling via interference during
Arabidopsis meiosis. eLife 4 e03708. https://doi.org/10.7554/eLife.03708
157
UDC: 632.3:635.64 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.26
TRANSCRIPTOME PROFILING OF TOMATO RESPONSE TO
PHYTOPLASMA INFECTION
Mitina Irina1, https://orcid.org/0000-0001-7103-6084,
Grajdieru Cristina1, https://orcid.org/0000-0003-1560-7924,
Bahsiev Aighiuni1, https://orcid.org/0000-0002-1915-7652,
Tumanova Lidia1, https://orcid.org/0000-0001-5664-871X,
Zamorzaeva Irina 1, https://orcid.org/0000-0002-6302-2069,
Mitin Valentin1, https://orcid.org/0000-0001-9328-9672,
Juříček Miloslav2,
2,*
Muller Karel , https://orcid.org/0000-0002-0817-8810, * e-mail: [email protected]
1
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection of the Moldova State University
2
Institute of Experimental Botany of the Czech Academy of Sciences
Summary. Transcriptome sequencing is a valuable tool, which allows the researchers to
study the dynamics of gene expression and identify genes, which control economically important
traits. In this work, genes involved in tomato response to ‘Candidatus Phytoplasma solani’, a
bacterial pathogen which can cause severe economic losses, were studied by transcriptome
sequencing. As a result, 143 genes were found to be differentially expressed in the infected tomato
plants, compared to healthy plants, 81 were upregulated and 62 downregulated. This analysis can
shed light on the mechanisms of phytoplasma induced host gene expression regulation and on
tomato response to phytoplasma infection.
Keywords: ‘Candidatus Phytoplasma solani’, transcriptomics, gene expression, RNA
Introduction
Throughout history, plant diseases have posed significant threats to agricultural output by
causing substantial food losses annually while also compromising product quality [1]. The
estimated potential yield losses caused by plant pathogens is up to 16% globally and most research
in plant pathology aims to reduce yield loss in crops directly or indirectly [2]. In recent years,
responding to the needs of ever-growing human population and taking into account climate change,
there is an urge for developing effective disease control strategies. One of the ways to do this is to
deploy Integrated Crop Management (ICM) strategies, relying less on synthetic inputs for
fertilization and crop protection and less on fossil fuel-powered machinery to decrease yield losses
due to pest and pathogens and guarantee food security. Another strategy is developing disease
resistant cultivars, adapted to future climate changes (reviewed in [3]). Breeding resistant varieties
was reported to be the most economical and effective strategy to prevent and control plant diseases
[4]. The conventional strategy for resistance breeding has been to introduce disease resistance (R)
genes from resistant germplasm into agronomic cultivars, an approach that requires successive
generations of recurrent selection for resistance [5, 6]. In recent years, new tools that help plant
breeders to detect the genetic diversity and identify key traits, thus speeding up the breeding
process, have been developed. Undoubtfully, a tool that revolutionized crop breeding and simplified
identification of agronomically important genes is Next Generation Sequencing (NGS). Next-
generation sequencing technologies allow the rapid and cost-effective generation of genome-scale
data [7]. One of the most common NGS approaches is transcriptome sequencing, which implies
assembly of all RNA transcripts from a sample [8]. Transcriptome sequencing allows the
researchers to study the dynamics of gene expression and connect the changes in gene expression to
phenotypes. In this work, the transcriptome sequencing was used to study the mechanisms of
differential response of two tomato varieties to ‘Candidatus Phytoplasma solani’ (‘Ca.P. solani’])
158
infection [9]. This pathogen is endemic in Europe and infects a wide range of cultivated plants and
weeds [10]. In severe epidemics, yield losses can reach 60% in tomato, 90% in pepper, and 100% in
celery [11]. After infection, phytoplasma causes a vast variety of phenotypes in plants, at least some
of them are due to the secretion of effector proteins, which induce degradation of plant transcription
factors consequently modifying gene expression of the host plants [12]. Understanding differential
response of tomato varieties to phytoplasma may shed light on the mechanisms of plant response to
this pathogen, and, possibly, to find candidate resistance genes.
Materials and methods
In this work plants of two local tomato varieties – ‘Desteptarea’ and ‘Mary Gratefully’,
developed in the Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection of Moldova State University
were grown in field conditions. Peduncles were collected at mature fruiting stage, snap frozen in
liquid nitrogen and stored at -80oC until further processing. Peduncles of three independent plants
of each variety both infected with ‘Ca.P. solani’ and uninfected were used for RNA extraction.
Infection status was initially determined visually and by PCR analysis with previously described
primers specific to ‘Ca.P. solani’ [13] and later confirmed by sequence analysis. Tissue was grinded
in liquid nitrogen, RNA was extracted using GeneJet Plant RNA purification kit (Thermo Fisher
Scientific), and RNA quality was checked by agarose gel electrophoresis and NanoDrop
Spectrophotometer. Then, RNA was DNAse treated with Turbo DNA-free kit (Thermo Fisher
Scientific) and sent to sequencing facility of Institute of Experimental Botany, Czech Academy of
Sciences for library preparation and next-generation sequencing. The sequencing resulted in at least
40 million 150 bps long read pairs which were quality-filtered using Rcorrector [14] and Trim
Galore scripts [15]. Transcripts abundances were determined using Salmon [16] software with
parameters --posBias, --seqBias, --gcBias, --numBootstraps 30. Reference index was built from
Solanum tuberosum CDS dataset, version ITAG4.1. Quality control of quantification and statistical
analysis were done using Sleuth package for R [17]. Diagram was created using BioRender. To
create GO plot, a list of 143 differentially expressed genes resulted from transcriptomics studies
were attributed corresponding Arabidopsis IDs for analysis on DAVID website
(https://david.ncifcrf.gov/), and the output from DAVID, together with the list of these genes
including their q-values and fold-changes were used for analysis and visualization in GOplot
package [18] in R.
Results and discussions
To investigate how gene expression in tomato changes in response to ‘Ca.P.solani’
infection, the mRNA expression profiles of healthy and infected plants of two varieties
(Desteptarea and Mary Gratefully) were analyzed using RNA-seq (RNA sequencing) analysis.
Figure 1a illustrates the experimental design, outlining the main steps of RNA-seq analysis. Figure
1b presents the bioinformatics pipeline to detect differentially expressed genes of tomato in
response to phytoplasma infection.
159
Figure 1. Diagram of the experimental set up. (a) main steps of RNA seq analysis,
(b) data analysis pipeline
The distributions of all samples for normalized read counts were compared and are shown
in figure 2 as a heatmap (a) and Principal Component Analysis (PCA) plot (b). Despite the
relatively poor sample clustering, that can be attributed to the uncontrolled conditions in the field,
and the possibility of other stresses apart from phytoplasma infection,143 genes were significantly
(q-value <= 0.05) differentially expressed in infected samples compared to uninfected plants of both
varieties (Figure 3).
Figure 2. Assessment of transcriptomic data: (a) Heatmap,
(b) Principal Component Analysis (PCA)
Of these genes, 81 were upregulated in the infected plants, compared to healthy samples,
while 62 genes were downregulated (fold-change >=2).
Figure 3. Impact of Ca. Phytoplasma infection on tomato transcriptome
Among differentially expressed genes, there are those involved in hormone regulation
(Auxin-responsive GH3 family protein gene, TOPLESS 3), flowering control or flower architecture
(APETALA2d), plant defense (NADH dehydrogenase genes, disease resistance protein (TIR-NBS-
LRR class) family), stomata opening (Stomatal closure-related actin-binding protein 2 gene), etc.
This is consistent with the multiple phenotypes that phytoplasma infection produce in tomato, and
160
with previous research on phytoplasma altering host gene expression. However, functional analysis
is needed to elucidate exact role of these genes in tomato response to phytoplasma infection.
Figure 4. Visualization of functional analysis data
To get some insight into functional analysis of differentially expressed genes, a GO plot
combining functional analysis with the expression data was constructed.
The most enriched functional category, in both upregulated and downregulated genes in the
infected plants, was the extracellular region, followed by cell wall associated genes. Among
differentially expressed genes, those falling in the categories of lignin biosynthesis process and
lactoperoxidase activity were exclusively upregulated, those with heme binding activity,
monooxygenase activity, oxidoreductase activity and involved in response to light stimulus were
mostly upregulated, and those having C-19 gibberellin 2-beta-dioxygenase activity and those
involved in gibberellin catabolic process were mostly downregulated.
Together, these data clarify which functional classes of tomato genes are the most affected
by phytoplasma infection.
Conclusions
The response of two local tomato varieties ‘Desteptare’ and ‘Mary Gratefully’ – to
‘Ca.P.solani’ infection was studied by RNA-seq. The samples exhibited high variability, probably
due the uncontrolled conditions in the field. In this study, 143 genes were differentially expressed in
the infected plants, compared to healthy plants; among them 81 were upregulated and 62
downregulated. This analysis can shed light on the mechanisms of phytoplasma induced host gene
expression regulation and on tomato response to phytoplasma infection.
Acknowledgements. This research was supported by Introduction of Transcriptomic
Analysis through the Challenge Fund: Advancing Biological Insights on Plant Resistance to
‘Candidatus Phytoplasma solani’. UNDP-IRH-00048 Czech Challenge Fund 2023 funded by
UNDP and Czech Republic Development Cooperation and Institutional Project, Subprogram
011101 „Genetic and biotechnological approaches to agroecosystem management under conditions
of climate change”, funded by the Ministry of Education and Research of the RM.
We would like to thank dr. hab. Nadejda Mihnea for kindly providing plant material.
161
References
1. Gai, Y.; Wang, H. Plant Disease: A Growing Threat to Global Food Security. In: Agronomy
2024, 14, 1615. https://doi.org/10.3390/agronomy14081615
2. Ficke A, Cowger C, Bergstrom G, Brodal G. Understanding Yield Loss and Pathogen Biology
to Improve Disease Management: Septoria Nodorum Blotch - A Case Study in Wheat. Plant
Dis. 2018 Apr;102(4):696-707. doi: 10.1094/PDIS-09-17-1375-FE. Epub 2018 Mar 5. PMID:
30673402
3. Richard, B., Qi, A., Fitt, B.D.L. (2022) Control of crop diseases through Integrated Crop
Management to deliver climate-smart farming systems for low- and high-input crop production.
In: Plant Pathology, 71, 187–206. https://doi.org/10.1111/ppa.13493)
4. Nelson, R., Wiesner-Hanks, T., Wisser, R., and Balint-Kurti, P. (2018). Navigating complexity
to breed disease-resistant crops. In: Nat. Rev. Genet. 19: 21–33
5. Sanchez-Martin, J., and Keller, B. (2019). Contribution of recent technological advances to
future resistance breeding. In: Theor. Appl. Genet. 132: 713–732
6. Li, Q., Wang, B., Yu, J., and Dou, D. (2021). Pathogen-informed breeding for crop disease
resistance. In: J. Integr. Plant Biol. 63: 305–311
7. Zhou, Q., Galindo-González, L., Hwang, S. F., Strelkov, S. E. (2020). Application of genomics
and transcriptomics to accelerate development of clubroot resistant canola. In: Canadian
Journal of Plant Pathology, 43(2), 189–208. https://doi.org/10.1080/07060661.2020.1794541
8. Tyagi P., Singh D., Mathur S. et al. Upcoming progress of transcriptomics studies on plants: An
overview; Frontiers in Plant Science; 13; 2022; https://www.frontiersin.org/journals/plant-
science/articles/10.3389/fpls.2022.1030890
9. Zamorzaeva I., Mitina I., Bahsiev A., Mitin V., Mihnea N. Impact of ‘candidatus phytoplasma
solani’presence on fruit quality of different moldovan tomato varieties. In: Phytopathogenic
Mollicutes, 2020
10. Buoso S., Pagliari L., Musetti S. 'Candidatus Phytoplasma solani' interferes with the distribution
and uptake of iron in tomato. In: BMC Genomics. 2019 Sep 10;20(1):703. doi: 10.1186/s12864-
019-6062-x.
11. Navrátil, M., Válová, P., Fialová, R. 2009. The incidence of stolbur disease and associated yield
losses in vegetable crops in South Moravia (Czech Republic). In: Crop Protection, 28(10) 898-
904. http://www.sciencedirect.com/science/journal/02612194
12. Omenge KM, Rümpler F, Kathalingam SS, Furch ACU, Theißen G. Studying the Function of
Phytoplasma Effector Proteins Using a Chemical-Inducible Expression System in Transgenic
In: Plants. Int J Mol Sci. 2021 Dec 18;22(24):13582. doi: 10.3390/ijms222413582.
13. Zamorzaeva I., Bahşiev A., Mihnea N. 2016. Testarea primerilor creaţi pentru diagnosticul
molecular al infecţiei fitoplasmice. In: Buletinul AȘM. Ştiinţele Vieţii.Edit. CSŞDT AŞM.
Chişinău. 2: 55-61.
14. Song, L., Florea, L. Rcorrector: efficient and accurate error correction for Illumina RNA-seq
reads. In: GigaSci 4, 48 (2015). https://doi.org/10.1186/s13742-015-0089-y
15. Trim Galore (RRID:SCR_011847)
16. Patro, R., Duggal, G., Love, M.I., Irizarry, R.A., Kingsford, C., 2017. Salmon provides fast and
bias-aware quantification of transcript expression. In: Nat. Methods. 14, 417–419.
https://doi.org/10.1038/nmeth.4197
17. Pimentel, H., Bray, N., Puente, S. et al. Differential analysis of RNA-seq incorporating
quantification uncertainty. In: Nat Methods 14, 687–690 (2017).
https://doi.org/10.1038/nmeth.4324
18. Walter, Wencke, Fátima Sánchez-Cabo, and Mercedes Ricote. GOplot: and R package for
visually combining expression data with functional analysis. In: Bioinformatics, 2015, 31(17):
2912-2914. doi: 10.1093/bioinformatics/btv300.
162
UDC: 633.111:[632.111.6 + 632.3](477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.27
PHYSIOLOGICAL AND BIOCHEMICAL RESPONSES OF WHEAT TO
VIRUSES AND CLIMATE CHANGE
Molodchenkova Olga1,*, Dashchenko Anna3, MishchenkoLidiya2, Lytvynenko Mykola1,
Motsnyi Ivan1, Fanin Yaroslav1, Dunich Alina2, Tykhonov Pavlo1, Kotikov Vsevolod2
1
Plant Breeding and Genetics Institute-National Center of Seed and Cultivar Investigation,
Laboratory of Plant Biochemistry, Ukraine
2
Taras Shevchenko National University of Kyiv, Educational and Scientific Center "Institute of
Biology and Medicine",Ukraine
3
National University of Life and Environmental Sciences of Ukraine, Kyiv
* e-mail: [email protected]
Summary. We conducted monitoring for wheat viruses in Ukraine. We identified the
presence of Wheat streak mosaic virus, Barley yellow dwarf virus and Wheat dwarf virus, all of
which have a significant epidemic potential, leading to reduced crop yields and compromised
quality. Additionally, we observed "cold peaks" due to a temperature drop of more than 18ºC,
leading to stress symptoms such as leaf reddening and the development of chlorotic and yellowish-
brown stripes. It was studied the wheat physiological-biochemical responses to viruses of several
varieties according to parameters of ROS homeostasis, chlorophyll and saccharide levels and the
activity of protective proteins.
Keywords: wheat, viruses, plant biochemical protective responses
Introduction
Wheat (Triticum aestivum L.), as the paramount staple food and commodity crop in Ukraine,
holds immense economic significance while simultaneously serving as a critical contributor to
global food security. Regrettably, the russian invasion has cast a long shadow over Ukraine's wheat
research and development endeavors, precipitating far-reaching consequences that ripple across
global food systems. These disruptions compound the preexisting crises stemming from the
COVID-19 pandemic and the surge in food prices, imperiling millions' livelihoods, particularly in
nations heavily reliant on wheat. This has resulted in an escalation of wheat prices, which has
increased the prevalence of undernutrition and undermined progress towards reaching the
Sustainable Development Goals (SDGs). The present precarious situation emphasizes the urgent
need to address wheat production's challenges, including the multifaceted effects of biotic and
abiotic stresses, climatic changes, and edaphic factors. In this context, the escalation of diseases
such as viruses poses a particularly concerning threat to sustainable wheat production.
The Wheat streak mosaic virus (WSMV), Barley yellow dwarf virus (BYDV), Wheat dwarf
virus (WDV) are among the most serious diseases of wheat. The issue of climate change is also
very relevant, because in recent years, abnormal climatic phenomena have been observed, which
create several significant problems for grain production. Therefore, the problem of assessing the
impact of expected climate changes on agroclimatic growing conditions, productivity and gross
harvest of agricultural crops is extremely relevant (Mishchenko, 2018). Furthermore, global climate
changes also increase the impact of diseases on the defeat of plants to viruses.
An important role in solving these issues can be obtained by the study of physiological and
biochemical plant responses to viruses and climate change. Biotic and abiotic stresses induce
physiologic, transcriptomic and metabolomic changes in plants (Backes et al., 2021). In the process
of evolution, plants have developed various protective mechanisms, which occur at different levels
163
– from the genome (differentiated expression of genes, including PR genes) through the proteome
(production of protective proteins and enzymes) to the metabolome (changes in the activity of
several metabolic pathways, including carbohydrate metabolism, phenolic metabolism, etc.) (Kaur
et al., 2022). An important system that lies at the heart of the cellular and molecular mechanisms of
plant adaptation to unfavorable environmental factors and determines the direction of the general
adaptive response is the system of ROS homeostasis (Dumanovic et al., 2021). It is known that
chitinases and β-1,3-glucanases are markers of plant protective responses to various pathogens.
The goal of our research was the identify the viruses on wheat crops in Ukraine and study
the influence of viruses (Wheat streak mosaic virus (WSMV), Barley yellow dwarf virus (BYDV),
Wheat dwarf virus (WDV) and cold stress on physiological and biochemical plant responses (the
parameters of ROS homeostasis, chlorophyll and saccharide levels and the activity of protective
proteins) in several varieties of wheat.
Material and methods
Phytopathological monitoring of viruses was carried out on winter wheat crops in different
regions of Ukraine in 2023 and 2024 years.
The following varieties of wheat were used in the research: ‘Patras’, ‘Pamir’, ‘Jersey’,
‘Shestopalivka’, ‘Staleva’, ‘Lisova pisnia’, ‘Bohdana’, ‘Kolonia’ and ‘Dagmar’.
Protein content was determined by the Kjeldahl method (Kjeldahl, 1983). Total
carbohydrate content was measured with the anthrone method (Hedge and Hofreiter, 1969).
Chlorophyll content was determined using a spectrophotometric method (Dashek and Miglani,
2017). Flavonoid content of the extracts was quantified using the aluminium chloride assay method
(Chepel et al., 2020). Hydrogen peroxide (H2O2) concentration was determined in the supernatant
(Sagisaka, 1976). Lipid peroxidation level was determined fluorometrically using the thiobarbituric
acid-reactive substance malondialdehyde (MDA), which forms a 1:2 adduct with thiobarbituric acid
(TBA) (Hodges et al., 1999). Reduced glutathione (GSH) content was measured using Ellman
reagent (Sigma-Aldrich, Milwaukee, WI, USA) (Hu, 1994). Catalase was measured
spectrophotometrically according to Aebi (1984). Peroxidase activity was measured using 4-
methylcatechol as substrate (Onsa et al., 2004). Glutathione peroxidase activity was measured by
Rotruck et al., 1973. β-1,3-glucanase activity was assayed spectrophotometrically with laminarin as
substrate (Sigma L-9634) using the dinitrosalicylic acid (DNS) method (Zur et al., 2013). Chitinase
activity was assayed spectrophotometrically with colloidal chitin as substrate (Saikia et al., 2005).
Data processing was performed using Microsoft Office Excel v.14.7.3 (Microsoft,
Redmond, WA, USA) or Prism Graph 8 (GraphPad Software, San Diego, CA, USA). Differences
between mean values of traits were evaluated by the Student’s t-test at probability level p≤0.05.
Results and discussions
At the visual studies of winter wheat plants of ‘Patras’, ‘Pamir’, ‘Jersey’, ‘Shestopalivka’,
‘Staleva’, ‘Lisova pisnia’, ‘Bohdana’, ‘Kolonia’ and ‘Dagmar’ varieties, significant differences
between healthy and damaged plants were found. Using DAS-ELISA and PCR methods it was
established that plants of varieties ‘Patras’, ‘Pamir’, ‘Shestopalivka’ were infected by WSMV;
plants of variety ‘Staleva’ – by WSMV, BYDV and WDV and plants of variety ‘Jersey’ – by
BYDV, plants of varieties ‘Kolonia’, ‘Dagmar’ – by WDV.
Infection of WSMV, WDV and BYDV causes a significant decrease the content of protein,
chlorophylls a and b, carotenoids in the leaves of affected wheat plants in comparison with healthy
plants.
Redox homeostasis plays an essential role in plant immunity against viruses. Infection with
WSMV increased H2O2 content and lipid peroxidation in wheat plants, as evidenced by higher
MDA levels. We detected activation of catalase and ascorbate peroxidase by 39% and 51% relative
to control in variety ‘Jersey’ and by 54% and 41% in variety ‘Shestopalivka’, respectively.
164
The concentration of WSMV was greater in leaves of the variety ‘Pamir’ than in variety
‘Patras’ suggesting a weaker immune response. As total peroxidase activity and reduced glutathione
content in variety ‘Patras’ were higher than in variety ‘Pamir’, both mechanisms are likely to play
some role in reducing oxidative damages in the latter genotype. Increase of the ascorbate peroxidase
activity in variety ‘Patras’ and decrease of this activity in variety ‘Pamir’ in response to WSMV
suggest that enzyme is a key player in reducing oxidative damages. The content of reduced
glutathione in leaves of WSMV-infected plants was significantly higher relative to healthy control
in both varieties.
An increase of saccharides content in leaves of WSMV-infected plant of studied varieties
indicates that all varieties rely on this component for their immunity. This effect can be a
consequence of inhibiting phloem loading or slow phloem flow aimed at reducing the long-distance
movement of viruses through the phloem. Saccharides can also strengthen the immune response by
inducing the accumulation of anthocyanin, activating PR genes, and/or functioning as antioxidants
Analysis of the pathogenesis-related proteins β-1,3-glucanase and chitinase showed
significant differences between the varieties. Activity of β-1,3-glucanase increased in ‘Patras’, but
reduced in ‘Pamir’ in response to viral infection; activity of chitinase was also higher in ‘Patras’
than in ‘Pamir’. The increase of β-1,3-glucanase activity in variety ‘Patras’ resembles a typical
immune response to viral infection, whereas a significant decrease of this activity in variety ‘Pamir’
suggests the immune response involves reduced plasmodesmata permeability.
Infection with WDV and WSMV led to an increase in H2O2 content, with a 2-fold increase
in the variety ‘Kolonia’ and a 1.3-fold increase in the variety ‘Dagmar’. These viruses also
intensified peroxidation of lipids, resulting in a 1.7-fold increase in ‘Kolonia’ and a 1.2-fold
increase in ‘Dagmar’ and activated superoxide dismutase, with a 1.6-fold increase in ‘Kolonia’ and
a 1.2-fold increase in ‘Dagmar’. As a result of these infections, the activity of some antioxidant
enzymes was reduced, including catalase (1.5-fold in ‘Kolonia’, 2.7-fold in ‘Dagmar’) and
ascorbate peroxidase (1.3-fold in ‘Dagmar’). Interestingly, WDV infection increased peroxidase
activity by 1.3-fold in ‘Kolonia’ and slightly decreased it in ‘Dagmar’, coupled with a 1.7-fold
increase in glutathione peroxidase activity.
These metabolic changes indicate that wheat plants of the studied varieties have different
mechanisms of ROS homeostasis control in response to viral infection. Metabolic changes in the
plant cell can lead to an imbalance in antioxidant metabolism and significant ROS accumulation
and damage to cellular macromolecules and membrane lipids, resulting in protein oxidation, lipid
peroxidation and other damage that contributes to the development of symptoms of viral infection.
The development of these processes can differ in different genotypes, but in general ROS
accumulation during infection plays a dual role by causing virus restriction and also performing a
signalling function, inducing accumulation of antioxidants and other protective compounds
(Hernandez et al., 2015; Kuzniak and Kopczewski 2020). Development of a protective reaction
largely depends on the rate of plant response reaction. In more resistant genotypes, early ROS
accumulation at virus localization sites can lead to premature elimination of the virus without the
development of oxidative stress through active formation of antioxidants. A slower plant response
allows a certain degree of replication and movement of the virus, which leads to oxidative stress
and programmed death of affected plant cells (hypersensitivity reaction) with slow activation of
antioxidants. In more susceptible varieties, gradual ROS accumulation without antioxidant
activation and other defense mechanisms (low levels of protective proteins etc.) leads to massive
oxidative stress, which causes damage to plant cells and significant plant injury, a sharp imbalance
in the antioxidant system and virus development, resulting in significant yield reductions.
We were not detected viral infection in the varieties ‘Lisova pisnia’ and ‘Bohdana’. The
decrease in the content of chlorophylls and carotenoids, as well as the activation of the investigated
antioxidant enzymes in these varieties, indicates the response of plants to cold stress. An increase in
165
the sugar content due to the accumulation of sucrose under the action of cold stress was also
revealed.
Conclusions
Thus, the obtained results indicate the activation of physiological and biochemical protective
reactions of wheat plants under the influence of viral infection and cold stress. A shift in pro-
/antioxidant balance was observed in wheat plants infected with both viral diseases and cold stress,
resulting in accumulation of H2O2 and lipid peroxidation products. This may act as a signal to
activate additional plant defence mechanisms, including induction of antioxidants and PR-proteins,
ultimately contributing to plant resilience and wheat yield preservation. However, the specific
biochemical response to viruses and abiotic stress will depends on the actual stress factor, and
predicting the resilience of a specific genotype to a particular virus or abiotic stress factor will
require determination of multiple biochemical characteristics, including parameters of ROS
homeostasis, chlorophylls, carotenoids and saccharide content, and protective protein activity.
Acknowledgements. This research has been funded by the National Research Foundation of
Ukraine (grant No. 2023.03/0244 ‘Mechanisms controlling of resilience of economically important
crops to viral diseases under war conditions and global warming’).
References
1. Aebi H. (1984) Catalase in vitro. In: Methods Enzym. 105: 121–126.
http://doi.org/10.1016/S00766879(84)05016-3.
2. Backes A.,Charton S., Planchon S., Esmaeel Q., Sergeant K., Hausman J.-F., Renaut J., Barka
E.A., Jacquard C., Guerriero G. (2021) Gene expression and metabolite analysis in barley
inoculated with net blotch fungus and plant growth-promoting rhizobacteria. In: Plant
Physiology and Biochemistry. 168: 488-500 https://doi.org/10.1016/j.plaphy.2021.10.027.
3. Chepel V., Lisun V., Skrypnik L. (2020). Changes in the content of some groups of phenolic
compounds and biological activity of extracts of various parts of heather (Calluna vulgaris (L.)
Hull) at different growth stages. In: Plants. 9: 926. https://doi.org/10.3390/plants9080926.
4. Crowther J. R. (1995). ELISA. Theory and Practice. N.Y., USA, Hamana Press
5. Daryanto S, Wang L, Jacinthe PA (2016) Global Synthesis of Drought Effects on Maize and
WheatProduction. In: PLoS ONE ,11(5): e0156362.
6. Dashek W.V., Miglani G.S. (2017) Vacuoles and protein bodies. In Plant Cells and Their
Organelles. Dashek W.V., Miglani G.S. Eds.John Wiley & Sons Ltd.: Hoboken, NJ, USA: 351–
370.
7. Dumanovic J., Nepovimova E., Natic M. et al. (2021). The Significance of reactive oxygen
species and antioxidant defense system in plants: a concise overview. In: Front. Plant Sci. Sec.
Plant Cell Biology. https://doi.org/10.3389/fpls.2020.552969
8. Hedge J. E., Hofreiter B.T. (1969) Carbohydrates. In: Methods in Carbohydrate Chemistry.
Whistler RL, Be Miller JN, Eds.; Academic Press: New York, NY. USA. 1962:17–22
9. Hernandez J. A. G., Gullner M. J., Clemente-Moreno A. et al. (2016). Oxidative stress and
antioxidative responses in plant-virus interactions. In: Physiol. Mol. Plant Pathol. 94. 134–148.
https://doi:10.1016/j.pmpp.2015.09.001.
10. Hodges D. M., De Long J.M., Forney C.F. et al (1999) Improving the thiobarbituric acid-
reactive-substances assay for estimating lipid peroxidation in plant tissues containing
anthocyanin and other interfering compounds. In: Planta. 207: 604–611. http://doi.org/10.1007/
s004250050524
11. Hu M. L. (2011) Measurement of protein thiol groups and glutathione in plasma. In: Methods
Enzym. 233:380–385. https://doi.org/10.1016/S0076-6879(94)33044-1
166
12. Kaur S., Kumar S. M.K., Choudhary M. et al. (2022). How do plants defend themselves against
pathogens-Biochemical mechanisms and genetic interventions. In: Physiol Mol. Biol. Plants.
28(2): 485–504. https://doi: 10.1007/s12298-022-01146-y
13. Kjeldahl J. (1983). Neue Methode zur Bestimmung des Stickstoffs in organischen Körpern"
(New method for the determination of nitrogen in organic substances). In: Zeitschrift für
analytische Chemie 22(1):366–383. https://doi.org/10.1007/BF01338151
14. Kuzniak E., Kopczewski T. (2020) The chloroplast reactive oxygen species-redox system in
plant immunity and disease. In: Front Plant Sci. 11: 572–686. https://doi.org/10.3389/
fpls.2020.572686
15. Mishchenko L.T., Dunich A.A., Mishchenko І.А. et al (2018). Monitoring of economically
important wheat viruses under weather conditions change in Ukraine and investigation of seed
transmission of Wheat streak mosaic virus. In: Bulgarian Journal of Agricultural Science.
24(4): 660–669.
16. Onsa G.H., Saari N., Selamat J. et al (2004) Purification and characterization of membrane-
bound peroxidases from Metroxylon sagu. In: Food Chem. 85:365–376.
http://doi.org/10.1016/j.foodchem.2003.07.013
17. Sagisaka S. (1976) The occurrence of peroxide in a perennial plant Populus gelrica. In: Plant
Physiol. 57:308–309. https://doi.org/10.1104/pp.57.2.308
18. Saikia R., Singh B.P., Kumar R. et al (2005) Detection of pathogenesis-related proteins-
chitinase and beta-1,3-glucanase in induced chickpea. In: Current Science. 89(4):659–663
19. Zur I., Golebiowska G., Dubas E. et al (2013) β-1,3-glucanase and chitinase activities in winter
triticales during cold hardening and subsequent infection by Microdochium nivale. In: Biologia.
68(2):241–248. http://doi.org/10.2478/s11756-013-0001-0
167
UDC: 631.524.85:633.1(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.28
PHYSIOLOGICAL STRATEGIES OF PLANT SPECIES FROM POACEAE
FAMILY UNDER CHANGING BIOTIC AND ABIOTIC FACTORS
Nikishova Natalia*, https://orcid.org/0009-0001-3462-3164,
Rakhmetova Svitlana, https://orcid.org/0000-0002-0357-2106,
Rakhmetov Dzhamal, https://orcid.org/0000-0001-7260-3263
M.M. Gryshko National Botanical Garden, National Academy of Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Summary. Global climate changes have caused significant challenges for plants adaptation,
such as irregular precipitation and sharp temperature contrasts. Modern molecular, genetic,
physiological and biochemical approaches and environmentally friendly technologies can help
expand the pool of climate change-resistant plant species. The results of current research highlight
the need to understand the molecular and genetic mechanisms of plant adaptation to abiotic stresses,
including drought, high temperature and salinity. This is especially important for ensuring food
security and maintaining ecological balance in the face of global change. The Department of
Cultivated Flora of the M.M. Gryshko National Botanical Garden of the National Academy of
Sciences of Ukraine has achieved significant results in acclimatization, selection and introduction of
new species and varieties of plants from Poaceae family in Ukraine.
Keywords: Poaceae family, extreme climatic conditions, abiotic stress, physiological
strategies, biologically active compounds.
Introduction
Global climate change has caused a number of consequences, such as irregular precipitation
and various stress factors negatively affecting various organisms, including plants, adapting to new
harsh conditions. The urbanized environment aggravates the situation by reducing the number of
climate- and urbanization-resistant plant species. However, new approaches to plant
acclimatization, breeding, selection and genetics, as well as some environmentally friendly growing
technologies, can expand the pool of well-adapted plant species and varieties. Vegetation helps to
mitigate the effects of heat in the urban environment, improves the psychological health of residents
and preserves biodiversity. Therefore, special attention should be paid to ornamental plants for
urban landscapes with stress-resistant properties. Integration of such plants can improve the
ecological balance and overall quality of the urban environment both for people and natural habitats
(KISVARGA, Szilvia, et al. 2023).
Studies of plant responses to abiotic stresses, which began with model species and gradually
expanded to important crops, have shown insufficient stress tolerance of the genotypes developed in
traditional breeding programmes. Today, breeding programmes include new strategies to study the
physiological, biochemical and molecular responses of plants to environmental changes, which is
key to ensuring food security. The impact of water shortage, high temperatures and salinity on plant
species is also taken into account (Dos Santos, et al. 2022).
Environmental factors, such as climate and soil properties, affect plant growth, physiological
processes and metabolic profile. Also the effects of precipitation, temperature and soil conditions
(soil texture, pH, electrical conductivity, organic matter, calcium carbonate content and overall soil
fertility) on nutrient levels, antioxidant compounds and peroxidase activity in crops were analyzed.
Research has demonstrated a positive correlation between the content of phosphorus, sodium,
potassium, calcium, antioxidants, enzymatic activity on one hand and temperature and precipitation
168
on the other hand. It was found that in regions with lower temperatures and precipitation levels,
plants showed greater adaptation to mountain and alpine weather conditions, accompanied by a
decrease in antioxidant compounds and oxidative enzyme activity (Khademian Amiri, Setareh, et
al., 2022).
Secondary plant metabolites are biologically active compounds that play an important role
in the pharmaceutical, food, cosmetic and agricultural industries due to their unique properties.
They are divided into three main groups: phenolic compounds, terpenoids and nitrogen compounds.
Secondary metabolism is a mechanism of plant adaptation to stress environmental conditions. Stress
can be in the form of distress, causing negative impact on plant, leading to damage, or eustress —
positive and “productive” form of stress, activating plant metabolism. Environmental factors are
generally divided into biotic and abiotic ones, which can be artificially induced to stimulate the
production of secondary metabolites. Recently, several approaches to plant metabolic activation,
generally known as elicitation, have been developed using various metabolic inducers or “elicitors”
(Aguirre-Becerra, Humberto, et al. 2021).
Currently, the latest scientific advances in molecular genetic approaches were used to
improve heat tolerance in plants. Also scientists study the potential role of biochemical and
molecular markers in screening of genetic material for high temperature resistance genes, and use
next-generation genetic sequencing to identify new genes associated with defence mechanisms and
protective metabolic pathways (Wani, Shabir H.; Kumar, Vinay (eds.). 2020).
Drought stress has a negative impact on plant growth, photosynthetic pigments, gas
exchange, stomatal functions and ion absorption by various parts of plants, including roots and
shoots. Reduced plant growth rates are the result of oxidative stress, which is neutralized by
antioxidant compounds, the concentration of which increases in response to dehydration. The
provision of clean water in sufficient quantities is critical for the population, various industries and
ecosystems, as water is essential for drinking, agriculture, sanitation and energy production.
However, the world's water resources are under significant threat. According to UNESCO (World
Water Assessment Programme, 2012), about 700 million people in 43 countries already suffer from
water shortages, and it is projected that ‘by 2025, 1.8 billion people will live in countries or regions
with absolute water scarcity, and two-thirds of the world`s population may be under water stress.
Many researchers have concluded that certain types of antioxidants increase metabolic
activity in cells. Progress in the development of drought tolerant varieties is significantly hampered
by limited genetic resources and physiological, biochemical and genetic traits. Therefore, the
identification of multiple genetic, metabolic pathways and strategies inducing tolerance to water
stress and increasing drought tolerance are particularly important (Alharbi, Khadiga, et al., 2022).
Plants use photosynthesis to convert light energy into chemical energy. However, the
efficiency of photosynthesis can vary significantly under the influence of abiotic factors, such as
temperature, light intensity and water availability. After analyzing the impact of changes in abiotic
conditions on the photosynthetic adaptation of plants, it can be underlined that plants have
developed various adaptive mechanisms to optimize photosynthesis under different types abiotic
stress. For example, under high light intensity, plants can regulate their photosynthetic apparatus by
reducing or increasing photorespiration activity. In case of insufficient water uptake, plants can
close stomata to reduce water loss and photosynthetic activity or activate various molecular
pathways to increase drought tolerance. Understanding these molecular adaptation mechanisms is
key to developing strategies to improve crop productivity and resilience in a changing environment.
Despite the advances in understanding the impact of abiotic conditions on photosynthetic
adaptation of plants, there are still many unresolved problems. The complex interactions between
plants and the environment, as well as the effects of various stresses, need to be further investigated.
In addition, sustainable agricultural practices need to be developed to mitigate the negative effects
of climate change on crop productivity (Ahmad, Noman, et al., 2023).
169
Plants have evolved complex mechanisms to adapt to cold stress at the physiological and
molecular levels. Research on plant cold tolerance has been conducted over the past 10 years and it
is especially important for expanding the areas of adaptation of perennial grasses. As a result, there
have been significant advances in improving plant cold tolerance from a molecular and
physiological perspective. Cold stress response, such as stimulation of the genes expression
encoding osmoregulatory elements and strategies for improving cold tolerance have been identified
(Ahad, Arzoo, et al. 2023).
Intensive agricultural practices have a global impact on environment causing issues related
to food security and public health. Agricultural ecosystems cause significant loss of biodiversity and
natural habitats, high levels of agrochemical pollution, extensive use of resources, and changes in
soil composition. This, in turn, causes human health issues and causes loss of plant nutritional
quality (Arenas-Salazar, Ana Patricia, et al., 2024).
Identification of the genes and metabolic pathways, plants use to respond to high
temperature and drought will be very useful for the development of new crops, resistant to different
stress conditions (Martin, Ruth C. et al., 2021).
Plants of the Poaceae family, such as rod millet Panicum virgatum L., finger millet or
Himalayan finger millet Eleusine coracana, foxtail millet Panicum italicum L., are of great
agricultural importance worldwide (Bhinda, Mahender Singh, et al., 2022; Rakhmetov, 2018).
Based on the results of long-term research, the Department of Cultivated Flora of M.M.
Gryshko National Botanical Garden of the National Academy of Sciences of Ukraine has
accumulated considerable experience in the introduction, acclimatisation and selection of new, non-
traditional species and cultivars of plants of the Poaceae family. The collection of energy and
industrial crops includes about 240 taxa of this family. Significant progress has been made in the
introduction of representatives of such genera as Miscanthus, Sorghum, Panicum and Eleusine
(Collection Fund..., 2020). According to EU legislation, energy crops must be grown on marginal
lands (BURY, Marek, et al., 2021).
Panicum virgatum L. is a promising perennial energy crop which can become one of the
most important crops not only in the bio-energy sector, but also in the area of phytoremediation -
restoration of various contaminated areas affected by anthropic factors (D.B. Rakhmetov, O.M.
Vergun, S.M. Kovtun-Vodyanitska et al. 2020).
It has been proven that rod millet plants can actively absorb heavy metals from the soil and
accumulate them in the aboveground and underground parts, which prevents these pollutants from
entering wastewater (Guo et al., 2019; Hou et al., 2020).
The results of our research indicate that Panicum virgatum plants have been successfully
introduced, fully acclimatised and there is a possibility of their naturalisation within climatic
conditions of Ukraine. As plants with a C4 photosynthetic pathway, they use solar energy
efficiently, are drought-, cold-, frost-resistant winter-hardy and are resistant to flooding.
The Department of Cultivated Flora of M.M. Gryshko National Botanical Garden of the
National Academy of Sciences of Ukraine has created a valuable gene pool of Panicum virgatum,
which includes about 40 samples, as a result of many years of introduction, breeding and
biotechnological selection work. Over the years, comprehensive research has been conducted to
study the biological, morphological and ecological characteristics, biochemical composition of P.
virgatum plants, productivity of its aboveground phytomass and seeds, yield of the key valuable
substances, and to determine the energy value of these millet plants. Our research team has created
a number of highly productive strains with specified and stabilized parameters of yield, phytomass
sugars content, as well as total energy and biofuel raw materials yield.
The study of plants` biochemical characteristics, metabolic processes and overall
productivity of mentioned crops is of great importance today. Evaluation of the biological and
ecological role of plants in phytoremediation, improvement of carbon balance in phytocoenoses,
170
identification of prospects for introduction, use of plants in green energy, soil improvement,
ornamental horticulture and bioeconomy – all these areas are considered very promising.
Materials and methods
This study involved comprehensive search and analysis of available printed and electronic
scientific papers and key scientific literature aggregators (Scopus, Web of Science, Pubmed,
Researchgate, Science Direct, Google Scholar etc.). The methods of comparative analysis,
systematization and generalisation of scientific data were used in the current study.
Conclusions
Global climate change poses serious challenges for agriculture, which, in turn, heavily
depends on climatic conditions. Modern plant breeding and selection programmes focus on
studying of physiological and molecular responses of plants to environmental changes, which is
important for global food security.
Environmental factors, such as climate and soil conditions, have significant impact on plant
growth and development, physiological processes and metabolic profile. Research on the effects of
precipitation, temperature and soil conditions on nutrient and antioxidant levels can help develop
new strategies to improve plant adaptation.
Drought stress negatively affects the process of photosynthesis and ion absorption, leads to
significant decrease in plant growth and productivity. In order to combat the negative effects of
climate change, it is important to introduce new sustainable agricultural practices and use modern
technologies such as biostimulants and various environmentally friendly approaches.
Recent advances in the understanding of the molecular mechanisms of plant stress
adaptation may contribute to the development of new strategies to improve their resilience, which
will have a positive impact on food security and the preservation of ecological balance. Secondary
metabolites of plants, in particular phenolic compounds, terpenoids and nitrogen compounds, are
important in various fields, due to their beneficial properties and as one of the mechanisms of plant
adaptation to stress conditions.
The Department of Cultivated Flora of M.M. Gryshko National Botanical Garden of the
National Academy of Sciences of Ukraine has made significant progress in the introduction of
Poaceae family representatives (overall about 240 taxa) into agriculture. Significant achievements
have been made in the acclimatization, breeding, physiology and biochemistry of plants of
Miscanthus, Sorghum, Panicum, Eleusine and other genera. Among the novel crops in Ukraine, the
plant Panicum virgatum having a C4 photosynthetic pathway deserves special scientific attention.
As a promising highly adaptive perennial plant, it can become one of the leading and
strategically important target crops for use in Ukrainian bioeconomy.
References
1. Kisvarga, Szilvia, et al. Plant responses to global climate change and urbanization: Implications
for sustainable urban landscapes. Horticulturae, 2023, 9.9: 1051.https://www.mdpi.com/2311-
7524/9/9/1051
2. Dos Santos, T. B., Ribas, A. F., de Souza, S. G. H., Budzinski, I. G. F., & Domingues, D. S.
(2022). Physiological responses to drought, salinity, and heat stress in plants: a
review. Stresses, 2(1), 113-135.https://www.mdpi.com/2673-7140/2/1/9)
3. Khademian Amiri, Setareh, et al. Antioxidative compounds, enzymes activity and nutrient
elements in Stachys byzantina are altered by climate conditions not by soil parameters. Caspian
Journal of Environmental Sciences, 2022, 20.5: 1099-1115.
https://cjes.guilan.ac.ir/m/article_6091_48f52a281bd58bfdd4b4cee4f424d7be.pdf
171
4. Aguirre-Becerra, Humberto, et al. Role of stress and defense in plant secondary metabolites
production. Bioactive natural products for pharmaceutical applications, 2021, 151-195
https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-030-54027-2_5)
5. Wani, Shabir H.; Kumar, Vinay (ed.). Heat stress tolerance in plants: physiological, molecular
and genetic perspectives. John Wiley & Sons, 2020, 315 p.
https://www.google.com/books?hl=uk&lr=&id=HMDwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PP2&dq=Panic
um+virgatum+chlorophyll,+anthocyanins+and+flavanoids+depending+on+the+phase+of+plant
+development+and+meteorological+conditions,+climatic+conditions,+soil+moisture&ots=bara
Qjzoz_&sig=mJLLwY77ZSzYu06WkD-fwkYN46U
6. World Water Assessment Programme, 2012
7. Alharbi, Khadiga, et al. Impact of Plantago ovata Forsk leaf extract on morpho-physio-
biochemical attributes, ions uptake and drought resistance of wheat (Triticum aestivum L.)
seedlings. Frontiers in Plant Science, 2022, 13: 999170.
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpls.2022.999170/full
8. Ahmad, Noman, et al. Impact of changing abiotic environment on photosynthetic adaptation in
plants. In: New Frontiers in Plant-Environment Interactions: Innovative Technologies and
Developments. Cham: Springer Nature Switzerland, 2023. p. 385-423.
https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-031-43729-8_14
9. Arenas-Salazar, Ana Patricia, et al. Intercropping Systems to Modify Bioactive Compounds and
Nutrient Profiles in Plants: Do We Have Enough Information to Take This as a Strategy to
Improve Food Quality? A Review. Plants, 2024, 13.2: 194.https://www.mdpi.com/2223-
7747/13/2/194
10. Martin, Ruth C.; Kronmiller, Brent A.; Dombrowski, James E. Transcriptome analysis of lolium
temulentum exposed to a combination of drought and heat stress. Plants, 2021, 10.11:
2247.https://www.mdpi.com/2223-7747/10/11/2247
11. Bhinda, Mahender Singh, et al. Omics for Abiotic Stress Tolerance in Foxtail Millet. In: Omics
of Climate Resilient Small Millets. Singapore: Springer Nature Singapore, 2022. p. 27-
52.https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-981-19-3907-5_2
12. Bury, Marek, et al. Physiological status and biomass yield of Sida hermaphrodita (L.) Rusby
cultivated on two distinct marginal lands in Southern and Northern Poland. Industrial Crops
and Products, 2021, 167: 113502.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0926669021002661
13. Rakhmetov D.B., Vergun O.M., Kovtun-Vodyanitska S.M. et al. Introduction of new useful
plants in Ukraine: a monograph. Kyiv: Lira-K Publishing House, 2020. 338 с.
14. Guo Z., Gao Y., Cao X., Jiang W., Liu X., Liu Q., Chen Z., Zhou W., Cui J., Wang Q.
Phytoremediation of Cd and Pb Interactive Polluted Soil by Switchgrass (Panicum virgatum L.).
International Journal of Phytoremediation. 2019. Vol. 21. I.14.
https://doi.org/10.1080/15226514.2019.1644285
15. Hou X., Teng W., Hu Y., Yang Z., Li C., Scullion J., Guo Q., Zheng R. Potential
Phytoremediation of Soil Cadmium and Zinc by Diverse Ornamental and Energy Grasses. Bio
Resources.2020. Vol. 15.
16. Ahad, Arzoo, et al. Molecular and genetic perspectives of cold tolerance in wheat. Molecular
biology reports, 2023, 50.8: 6997-7015.https://link.springer.com/article/10.1007/s11033-023-
08584-1
17. Rakhmetov D.B, Kovtun-Vodyanitska S.M., Korablyova O.A. et al. Collection Fund of Energy,
Aromatic and Other Useful Plants of the M.M. Gryshko National Library of the National
Academy of Sciences of Ukraine. Kyiv: Palyvoda V.D., 2020. 208 с.
18. Rakhmetov D.B. Theoretical and applied aspects of plant introduction in Ukraine: monograph.
Kyiv: Agrarian Media Group, 2011. 398 с.
172
19. Rakhmetov D.B. (2018) Non-traditional plant species for bioenergetics. Slovak University of
Agriculture in Nitra, Slovakia, 103 pp. https://doi.org/10.15414/2018.fe-9788055218557.
173
UDC: 575.22:633.111 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.29
PRIMARY DIAGNOSTICS OF DROUGHT RESISTANCE OF WHEAT
GENOTYPES UNDER OSMOTIC STRESS
Platovschii Nicolai*, https://orcid.org/0000-0001-6747-8226,
Zdioruk Nina, https://orcid.org/0009-0000-8879-3954
Calugaru-Spataru Tatiana, https://orcid.org/0000-0002-9671-6948
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary: The primary drought resistance of wheat plants of Moldavian and Ukrainian
selection to induced drought caused by different sucrose solutions (3, 5, 10, and 16%) was studied.
Testing of six wheat genotypes from Moldova and Ukraine revealed a distinct distribution of seed
germination rates at sucrose concentrations above 16%. Genotypes showed a sharp response in root
development to 3% and 5% sucrose compared to aboveground parts. These reactions of the root
system can allow the classification of genotypes according to drought tolerance. This method
provides an effective tool for the early selection of drought-resistant genotypes, supporting
sustainable wheat cultivation under water stress conditions.
Keywords: Triticum aestivum L., drought resistance, osmotic stress.
Introduction
In light of global climate change, characterized by an increase in the average annual
temperature, the typical weather patterns are transforming, resulting in more frequent and prolonged
dry spells [4]. Approximately 40% of the global land surface is significantly affected by this
phenomenon [19]. Consequently, the absence of moisture during the plant's developmental phase
compels it to adapt to its surroundings to survive. Depending on the severity of the stress, growth
processes slow down, respiration and photosynthesis rates fluctuate, and enzymatic activity
diminishes [16]. Dehydration of cells can lead to a reduction in the production of certain substances,
increase plasma membrane permeability, alter hormonal levels, and impact nitrogen and phosphorus
metabolism. The selection of genotypes with a high level of viability under conditions of soil
moisture deficit and the capacity for water absorption under high osmotic stress is critical for stable
grain production and breeding in general. Scientific literature indicates [12] that extreme factors,
such as hyperthermia, significantly inhibit the juvenile period and growth processes of winter wheat
plants. Water scarcity arises when the rate of transpiration exceeds the rate of water uptake [17],
which is often observed during periods of drought, salinity [4], and low temperatures [6], causing
dehydration in plants even when there is sufficient moisture in the soil. Under the influence of
drought, high osmotic pressure in the soil's aqueous solution occurs, making it difficult for the
plant's root system to absorb water from the soil as a result, there is a water deficit, and the
concentration of ions in the plant's cytoplasm increases [5]. This phenomenon can result in
disruptions to the structure and functionality of biomolecules, as well as the integrity of the lipid
bilayer in cell membranes. Moreover, plasmolysis may occur in cells due to a shortage of water. At
the plant level, there is a disruption in water exchange between the soil, roots, and shoots, leading to
inhibited growth indicators for the plant organism [15]. The survival of plants in such conditions
depends on protective mechanisms evolved through time and encoded in DNA [1].
Wheat plants are exposed to adverse temperatures throughout their life cycle, from seedling
to harvest maturity. Exposure to adverse environmental factors, such as high temperatures and long
periods without precipitation, often accompanies the germination of winter wheat seeds [9]. For
successful germination, the initial moisture content of the seeds should be at least 10% by weight,
174
and the water supply should be 70-100% of the seed weight [14, 10]. In this context, it is crucial to
investigate the initial drought resistance of winter wheat genotypes at the stages of seed germination
and seedling development. The early germination of seeds with varying osmotic potentials allows
for the selection and isolation of genotypes that exhibit varying levels of resistance, which can be
utilized for both breeding purposes and agricultural production. This approach helps to mitigate the
risk of low crop yields. When conducting laboratory tests to evaluate the resistance of winter wheat
plants to environmental stressors, it is essential to follow strict protocols to ensure accurate and
reliable results. Firstly, the seeds used should be healthy, from the same year of harvest, from the
same geographic region, with high germination rates, and with high germination energy. The degree
of negative impact on plants is largely contingent upon the environmental conditions, such as
temperature, which accompany it. Therefore, it is essential to maintain specific environmental
conditions during the testing process to achieve accurate results [11, 2]. The objective of our
research was to devise a novel method for laboratory diagnosis of drought tolerance in winter wheat
samples and to identify genotypes with high and low indices of primary resistance to osmotic stress.
Materials and methods
The study was conducted on six genotypes of winter wheat (Triticum aestivum L.), selected
from experimental fields in Moldova and Ukraine, under the auspices of the Institute of Genetics,
Physiology, and Plant Protection at the State University of Moldova. To assess the drought
tolerance of these wheat plants under controlled laboratory conditions, the seeds were subjected to a
process of sieving using a Fadeev sieve with a mesh size №2, which allowed for the selection of
pure and uniform seed material. The selected seed samples were then cultivated on a nutrient
medium comprising water (control group) and sucrose solutions at concentrations of 3%, 5%, 10%,
and 16%, corresponding to osmotic potential values of 2.4, 4.0, 8.2, and 13.5 atmospheres,
respectively (experimental groups).
The seeds of the studied genotypes were germinated in a thermostat at a temperature of 20°C
in Petri dishes (5 cups in total containing 20 seeds for each variant) at the bottom of which was
filter paper moistened with water (control) and various concentrations of sucrose solution
(experiment). The percentage of seed germination was determined over time on days 3, 5 and 10 of
germination.
The growth parameters of wheat seedlings were determined on the 3rd 5th and 10th days of
germination in a sucrose solution with different osmotic potential and a day/night lighting regime
for 16/8 hours. Each experiment was repeated five times on at least 100 plants. The results were
statistically processed in Microsoft EXCEL 2016 and Statistica 10 [13].
Results and discussions
It has been well documented [8, 17, 7] in the literature that the assessment of preliminary
drought tolerance in wheat plants relies on their capacity to germinate in environments with high
osmotic potential. However, it is important to note that seed germination in such conditions may not
always accurately reflect the true picture, it is heavily influenced by the climatic circumstances
under which the plant grows, as well as the quality of the seed. In the context of rapidly changing
climate trends characterized by increasing temperatures and shorter periods of precipitation
accumulation in soil, the urgent need for timely identification of different wheat genotypes based on
their drought tolerance becomes paramount. The analysis of seed germination under varying
osmotic potentials revealed that the wheat varieties under investigation exhibited three distinct
groups of drought resistance when exposed to high sucrose concentrations. The first group consisted
of drought-tolerant genotypes with low germination rates, such as Moldova16 and Bijuteria. The
group of cultivars showing moderate resistance to drought included Meleag and Pisanca, while the
group exhibiting high drought tolerance included Lăutar and Moldova 614 (Fig. 1).
175
Analysis of the data shown in Figure 1 shows that at lower concentrations of sucrose
solutions (3 and 5%) seed germination was almost the same as the control variant (Water).
Consequently, these concentrations have virtually no negative effects on seeds. It should be noted
that the osmotic potential of dry seeds is one level higher than the osmotic potentials of these
solutions, which may lead to an incorrect assessment of the drought resistance of varieties since the
seedling only initially uses the nutritional components of the seed and then switches to self-
maintenance. Another important component in assessing the drought resistance using this method is
the climatic conditions that determine the fullness of the seed. Poor filling of seeds with reserve
substances reduces the osmotic potential of seeds, thereby reducing their germination rate. When
comparing different genotypes from different cultivation zones, can lead to a misleading
conclusion.
In this connection, there is a question about the ability of wheat germ to develop evenly
under the influence of osmotic stress for a longer time. For a more accurate assessment of the
drought resistance of various wheat genotypes after reaching the third day of germination the
seedlings were transferred to cultivation chambers consisting of a solution with an osmotic potential
of 2.4; 4.0 atm with constant aeration and 400-600 FAR lighting with a day/night mode of 16/8
hours. Under these conditions, it was possible to obtain normally developed plants that recorded the
growth of both the aboveground part of the seedling (the primary leaf) and the underground part of
the seedling (the main root).
Figure 1. The percentage of germination of seeds of different wheat genotypes in sucrose
solutions with different osmotic potential on the 10th day of vegetation
An analysis of the assessment of the length of the central root showed that under the
influence of osmotic stress the central root is more inhibited than the primary leaf of seedlings. The
data presented in Figure 2 demonstrate that different wheat genotypes respond differently to
induced drought caused by sucrose solution and are more dependent on the specifics of the variety.
As the level of induced drought increases the distribution between wheat genotypes becomes
more pronounced which can later be used to describe different varieties and identify their
cultivation zones. As shown in Figure 2 the studied wheat genotypes can be roughly divided into
three groups of resistance to induced drought. The first group includes varieties with a pronounced
response to induced drought caused by osmotic stress (Moldova16 and Pisanca varieties); the
second group includes genotypes with tolerant properties to the effects of induced drought (Meleag
and Bijuteria) and the third group includes wheat genotypes with a selective attitude to the effects of
induced drought which can change their growth rates as stress intensifies (Lăutar and Moldova 614
varieties). Due to the clear separation of different genotypes to the effect of induced drought caused
by the osmotic properties of sucrose solutions, it is possible not only to initially distribute wheat
176
genotypes according to resistance but also to use these parameters (central root length) as a
breeding feature when developing new genotypes.
Figure 2. Average length of the central root of plants of different wheat genotypes grown on
water (control) and sucrose solutions with different osmotic potential (experiment)
on 5 and 10 days of germination
It was found that under the influence of osmotic stress from 2.4 to 4.0 atm. the increase in
the length of the central root decreases on average from control (growth on water) by 75 – 85%
while significant differences in the length of roots grown on water are not observed in different
varieties. It is especially worth noting that the increase in the root system in the dynamics of
vegetation in variants grown on sucrose solutions with different osmotic pressure does not change
and is almost the same while variants grown on water have an average increase between 5 and 10
days of vegetation of about 50 – 60% in all studied genotypes.
Stopping the development of the root system under the influence of induced drought caused
by sucrose solutions with different osmotic pressures indicates that wheat seedlings may experience
significant difficulties in absorbing moisture into the plant body which in turn can lead to inhibition
of the growth of the aerial part of the plant (primary leaf) as well as to a decrease in photosynthetic
activity due to impaired activity of photosystem 2 and the fixation of CO2 by a protein complex
RuBisCo. The data presented in Figure 3 demonstrate that the growth parameters of the aerial part
of the plant (primary leaf) are more of a varietal trait and do not have such a clear separation of
genotypes as the assessment of central root growth.
Fiure 3. Average length of the above-ground part of plants of different wheat genotypes
grown on water (control) and sucrose solutions with different osmotic potential
177
It is also worth noting that the increase in the above-ground part of the seedling in the
dynamics of time between days 5 and 10 of vegetation in the control variants (grown on water)
averaged from 60 to 75% which characterizes the ratio between the growth of the above-ground and
underground part of the plant as 1:1 under the action of drought-induced osmotic sucrose solution
2.4 atm the ratio of the above-ground part to the underground part is 4:0.3 and under the action of
osmotic stress 4.0 atm the ratio is 3:0.3 respectively. Thus it can be concluded that with an increase
in osmotic stress from 2.4 atm to 4.0 atm a decrease in the increase in the aboveground part of
wheat plants between the experimental variants has a ratio of 2:1 while there are no significant
changes in the increase in root length (Fig. 2). Consequently, growing wheat seedlings in solutions
with an osmotic pressure of 2.4 to 4.0 atm significantly inhibits the growth of the root system and to
a lesser extent the growth of the aboveground part of plants which can be fatal under natural
conditions due to the large area of transpiration (loss of moisture by the plant) and the extremely
low collection area of available moisture (the development of the root system).
Conclusions
The assessment of wheat seed germination percentages under varying osmotic potentials
offers limited insights into drought tolerance, as it is heavily influenced by extrinsic factors such as
environmental conditions and intrinsic factors like seed quality. The method we propose, which
centers on analyzing the primary root growth under controlled osmotic stress conditions, provides a
more precise categorization of genotypes in terms of drought tolerance. This method holds
significant potential for application in breeding programs aimed at enhancing drought resistance.
Our findings indicate that osmotic stress exerts a more profound influence on the
development of the root system compared to the aerial parts of the plant. This differential impact
underscores the importance of root system vigor for plant survival under natural drought conditions.
Therefore, evaluating the dynamics of primary root growth across varying osmotic stress levels
emerges as a critical criterion for the early selection of drought-resistant genotypes.
Incorporating selection strategies based on these observations is anticipated to contribute
significantly to the development of wheat varieties with enhanced productivity and stability in
environments subject to water stress.
Acknowledgments. Research was carried out within the Subprogram 011101 funded by the
Ministry of Education and Research of RM.
Reference
1. Alekseichuk, H.N. Seed vigor of cereal crops and its evaluation with accelerated aging method.
Minsk: Pravo i Economica, 2009: 44p. ISBN 978-985-442-647-1. (In Russian)
2. Candido-Sobrinho, S., Lima, V., Freire, F., De Souza, L., Gago, J., Fernie, Ar., Daloso, Dm.
Metabolism-mediated mechanisms underpin the differential stomatal speediness regulation
among ferns and angiosperms. In: Plant Cell Environ. 2022, 45(2), pp. 296–311. DOI:
10.1111/pce.14232
3. Nagarathna, Tk, Shadakshari, Yg, Ramakrishna Parama, Vr, Jagadish, Ks, Puttarangaswamy,
Kt. Examination of root characters, isotope discrimination, physiological and morphological
traits and their relationship used to identify the drought tolerant sunflower (Helianthus annuus
L.) genotypes. In: Helia. 2012, 56, pp. 1–8. DOI: 10.2298/HEL1256001N
4. Falkenberg, N. R., Piccinni, G., Cothren, J. T., Leskovar, D. I., Rush, C. M. Remote sensing of
biotic and abiotic stress for irrigation management of cotton. In: Agricultural Water
Management. 2007, 87(1), pp. 23–31. DOI: 10.1016/j.agwat.2006.05.021
5. Hryvusevich, P.V., Samokhina, V.V., Demidchik, V.V. Stress-induced electrolyte leakage from
root cells of higher plants: background, mechanism and physiological role. In: Experimental
Biology and Biotechnology. 2022; 2, pp. 4–18. DOI: 10.33581/2957-5060-2022-2-4-18
178
6. Li, Z.W, Chen, Y.L., Luo, J.J., Shi, Y.T., Feng, K.Y., Chen, Z.X. Screening and evaluation for
drought resistance of cotton varieties. In: Agricultural Research in the Arid Areas, 2017, 35, pp.
240–247. DOI: 10.1016/S2095-3119(19)62696-1
7. Mcausland, L., Vialet-Chabrand, S., Davey, P., Baker, Nr., Brendel, O., Lawson, T. Effects of
the kinetics of light-induced stomatal responses on photosynthesis and water-use efficiency. In:
New Phytol. 2016, 211(4), pp. 1209–1220. DOI: 10.1111/nph.14000
8. Khajeddin, Sj, Matinkhah, Sh, Jafari, Z. A drought resistance index to select drought-resistant
plant species based on leaf water potential measurements. In: Journal of Arid Land. 2019, 11(4),
pp. 623–635. DOI: 10.1007/s40333-019-0024-7
9. Tekrony, D.M. Seed Vigour Testing. In: Journal of seed technology. 1995, 8, pp. 55-60. ISSN:
1096-0724
10. Woodstock, L.W., Feeley, J. Early seedling growth and initial respiration rate as potential
indicators of seed vigor in corn. In: Proc. Ass. Off. Seed. Anal. 1965, 55, pp. 131-139.
http://www.jstor.org/stable/23432019
11. Xia, L., Jing, L., Shaobo, W., Yuan, G., Hongcui, P., Rudan, G., Zefu, L., Peng, W. And
Wenbin, Z. Maize GOLDEN2-LIKE proteins enhance drought tolerance in rice by promoting
stomatal closure. In: Plant physiology, 2024, 194(2), pp.774-786. DOI: 10.1093/plphys/kiad561
12. ZOU, J., HU, W., LI, Y., HE, J., ZHU, H., ZHOU, Z. Screening of drought resistance indices
and evaluation of drought resistance in cotton (Gossypium hirsutum L.). In: Journal of
Integrative Agriculture. 2020, 19(2), pp. 495-508. ISSN 2095-3119. DOI: 10.1016/S2095-
3119(19)626961
13. Dospekhov, B. A. Methods of field experiment. Moscow: Agropromizdat, 1985, 352 p. (In
Russian)
14. Ionova, E.V. Mechanisms of adaptation of grain sorghum plants and biological justification for
the use of ultra-high frequency electromagnetic field (UHF EMF) Rostov-on-Don: Rostizdat,
2009, 192 p. (In Russian)
15. Kazarina, A. V., Atakova, E. A., Kincharova, M. N. Evaluation of promising soybean samples
by physiological and biochemical characteristics of drought resistance. In: Agrarian Scientific
Journal. 2021, 12, pp. 18–22. DOI: 10.28983/asj.y2021i12pp18-22 (In Russian)
16. Pshibytkob, N.L., Kalituhob, L.N., Kabashnikovab, L.F. Effect of high temperature and water
deficit on the state of photosystem II in Hordeum vulgare leaves of different ages. In: J. Plant
Physiology. 2003, 50(1), pp.51-58. ISSN 0015-3303.m (In Russian)
17. Semenovab, E.V., Kosarevab, I.A. Diagnostics of drought resistance of pea samples (Pisum
sativum L.) from the VIR collection. In: Biotechnology and Plant Breeding. 2021, 4(2), pp. 5-
14. DOI: 10.30901/2658-6266-2021-2-o1 (In Russian)
18. Sedlovsky, A.I., Tyupina, L.N., Kokhmetova, A.M., Baimagambetova, K.K., Abugaliev, S.G.,
Babkenov, A.T., Babkenova, S.A., Tsygankov, V.I., Tezhenova, A.I. Creation of drought-
resistant spring soft wheat samples. In: Bulletin of KazNU. Biological series. 2014, 1/2 (60).
pp.116-119. ISSN 1563-0218 (In Russian)
19. Shakhov, A. A. Photoenergetics of plants and harvest. Moscow: Nauka, 1993. 411 p. ISBN 5-
02-004182-2
179
UDC: 575.22:582.683.2(477-25) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.30
PHYSIOLOGICAL STATE OF Brassica carinata PLANTS DEPENDING ON
THE GENOTYPE CHARACTERISTICS AND PHASE OF PLANT
DEVELOPMENT IN THE CONDITIONS OF KYIV
Rakhmetov Dzhamal1, https://orcid.org/0000-0001-7260-3263,
Bondarchuk Oleksandr1, https://orcid.org/0000-0001-6367-9063
Rakhmetova Svitlana1, https://orcid.org/0000-0002-0357-2106
Blume Yaroslav2, https://orcid.org/0000-0001-7078-7548
Blume Rostyslav2, https://orcid.org/0000-0003-4936-1803
Kutsokon Nataliya3, https://orcid.org/0000-0002-2339-0633
Rashydov Namik3, https://orcid.org/0000-0001-5387-4877
*e-mail: [email protected]
1
M.M. Gryshko National Botanical Garden, National Academy of Sciences of Ukraine, Kyiv
2
Institute of Food Biotechnology and Genomics, National Academy of Sciences of Ukraine, Kyiv
3
Institute of Cell Biology and Genetic Engineering, National Academy of Sciences of Ukraine, Kyiv,
Ukraine
Summary. The results of non-destructive assessment of the physiological state of 17
samples of Brassica carinata plants are highlighted. As a result of studies of the content of
chlorophyll, flavanols and the nitrogen-flavanol index using a multi-pigment meter MPM-100
(ADC BioScientific Ltd, UK) during the growing season (in particular, during the phase of budding,
flowering, fruiting and seed maturation), important results were obtained that allowed us to identify
the dependence physiological processes from genotypic features and determine groups of plant
resistance to environmental conditions.
Keywords: Brassica carinata A. Braun, genotype, resistance, physiological state.
Introduction
In today's conditions, both on a regional and global scale, an important scientific question is
the search for mechanisms of resistance of living organisms to biotic and abiotic factors of the
environment. Plants, which are one of the most important components in ensuring the vital activity
of biological systems on Earth, require significant attention and interaction of a wide range of
specialists (botanists, physiologists, geneticists, ecologists, biochemists, biotechnologists, breeders),
which will contribute to the effective preservation and enrichment of phytodiversity.
The Brassicaceae family is one of the most widespread groups of plants, representatives of
which have been cultivated for a long time and still have important economic and economic
importance [10, 16]. Among the variety of well-known and widely used crops of this family,
Brassica carinata A. Braun deserves special attention as a highly productive oil-rich, valuable food,
medicinal, fodder, meat, etc. crop [4, 7, 8, 13-15]. Considering its origin (mountainous regions of
Africa) and distribution (outside of Africa, in Asia, Southern Europe, Australia, North America,
Canada), this culture presents great prospects for realizing its genetic and biological potential in
terms of resistance to abiotic and biotic stress factors and providing high productivity [12, 17].
Brassica carinata today is mainly cultivated and processed in the USA to meet the needs of its own
domestic market [6].
The effectiveness of the introduction of new introducers into a wide culture depends on the
creation of competitive varieties with a high level of productivity, manufacturability, product
quality, adaptability, based on the correct selection of source material, the basis of which should be
genetic resources.
180
Brassica carinata A. Braun – Ethiopian mustard is a new oil plant for Ukraine, which is
undergoing complex introduction, selection-genetic and physiological-biochemical research on the
basis of the M.M. Gryshko National Botanical Garden of the National Academy of Sciences of
Ukraine (together with the Institute of Food Biotechnology and Genomics of the National Academy
of Sciences of Ukraine) [3]. A collection of Brassica carinata genotypes of various origins was
created, which includes 17 taxa.
Brassica carinata in the conditions of Ukraine has shown great yield potential and stability
and can be a promising oil crop with the use of appropriate molecular genetic and biotechnological
methods to create valuable genotypes and varieties with specified quantitative and qualitative oil
characteristics.
Taking into account the high adaptive and productive potential of Brassica carinata plants
and taking into account the needs of the domestic energy and food market, there is a need to involve
a wide range of genotypes of these plants in comprehensive introduction studies in the conditions of
Ukraine for introduction into industrial culture and expansion of the domestic raw material base of
oil plants.
Materials and methods
Research in the open ground was carried out at the experimental sites of cultural flora
department of the M.M. Gryshko National Botanical Garden of the National Academy of Sciences
of Ukraine. The territory of the introduction sites is represented by gray forest-soled soils. The
depth of the plow layer is 20–22 cm. The content of humus in the soil is 3.26%, pH is 6.7, nitrogen
content is 98 mg/kg, phosphorus is 373 mg/kg, potassium is 66 mg/kg of soil.
17 samples of Brassica carinata plants were involved in the study, which during the
growing season (in particular, in the phase of budding, flowering and fruiting) underwent a non-
destructive assessment of above-ground phytomass for the content of chlorophyll, flavanols and
nitrogen-flavanol index NFI using a multi-pigment meter MPM-100 (ADC BioScientific Ltd, UK)
on developed plant leaves. The leaves of the medial part of the adaxial surface of the plant were
selected for measurement, and when the fluorescent detector was installed, the leaves with the area
covering its working part were selected to obtain readings.
Statistical processing of the received data was carried out using the Microsoft Excel 2010
program (the "Data Analysis" package). Minimum, maximum, average values, standard deviation,
coefficient of variation were used to express the obtained data.
Results and discussions
The analysis of physiologically active compounds of different genotypes of Brassica
carinata plants revealed certain regularities in the dynamics of their accumulation during the
growing season (Fig. 1). Oscillation in chlorophyll (ChlM) are mainly associated with the
acquisition of genetic resistance of plants to exposure to ultraviolet radiation [5]. It was found that
in almost all the studied samples, the level of chlorophyll in the leaves increases from budding to
flowering and decreases to the fruiting phase. The high content of chlorophyll indicates the
optimized operation of photosystem II, which in turn should have a positive effect on the productive
performance of plants. With the help of statistical data processing, groups of plants were selected
regarding the resistance of the photosynthetic apparatus to environmental conditions: highly
resistant – BC NPF-1, BC NPF-2, BC NPF-4, BC NPF-6, BC NPF-7, BC SCF-9, BC SCF-10,
BC SCF-11, BC SCF-12; resistant – BC NPF-3, BC NPF-5, BC NPF-8, BC SCF-13, BC SCF-14,
BC SCF-15, BC SCF-16; BC SCF-17.
181
Figure 1. Dynamics of chlorophyll accumulation in leaves of different genotypes of
Brassica carinata plants depending on the developmental phase (n = 10)
It is known that with an increase in the level of chlorophyll, there is a decrease in the level
of another component of the optimized work of photosystem II – flavonol [1, 9, 11]. In our study,
we generally observed a decrease in the level of flavonol in the leaves of plants of all genotypes
depending on the developmental phase (Fig. 2).
Figure 2. Dynamics of flavonol accumulation in leaves of different genotypes of
Brassica carinata plants depending on the developmental phase (n = 10)
But it is worth noting that the content of flavonols in the leaves of the studied mustard
genotypes did not always decrease in direct proportion with the increase in chlorophyll and vice
versa. Statistical data processing made it possible to isolate genotypes with the most optimal
operation of photosystem II – BC NPF-1, BC NPF-6, BC SCF-9, BC SCF-10, BC SCF-11,
BC SCF-12.
According to Aliet al., another important indicator of the optimal operation of photosystem
II is the nitrogen-flavanol index (NFI), because its relatively high level in the leaves during the
growing season ensures the balance of physiological processes, which in turn prevents the abortive
nature of plant flowers, the formation of full-fledged fruit and seeds [2]. In our study, the nitrogen-
flavanol index varied depending on the genotype and developmental phase (Fig. 3).
182
Figure 3. Nitrogen-flavanol index in leaves of different genotypes of Brassica carinata
plants depending on the developmental phase (n = 10)
As a result of statistical processing, two groups of plant resistance were identified: highly
resistant – BC NPF-1, BC NPF-2, BC NPF-4, BC NPF-6, BC NPF-7, BC SCF-9, BC SCF-10,
BC SCF-11, BC SCF-12; resistant – BC NPF-3, BC NPF-5, BC NPF-8, BC SCF-13, BC SCF-14,
BC SCF-15, BC SCF-16; BC SCF-17.
The obtained results make it possible to assess the physiological state of plants depending on
genotypic features and the period of their development and to determine the most resistant samples.
Conclusions
Therefore, a non-destructive evaluation of the leaves of 17 genotypes of Brassica carinata
plants was carried out in order to assess their physiological state depending on the phase of plant
development and genotypic characteristics.
Screening of chlorophyll, flavanols and nitrogen-flavanol index made it possible to find out
the work of photosystem II of the studied genotypes and to divide them into two resistance groups –
highly resistant and resistant. Among the 9 highly resistant samples, it is worth highlighting BC
SCF-12, which according to all indicators during the development period showed the best state of
physiological processes and the highest content of physiologically active compounds. Regarding the
rest of the samples, it should be pointed out the imbalance of substances is a temporary
phenomenon, since after further breeding and genetic studies, the fixation of the physiological
mechanisms of resistance at the genetic level will be achieved. This will make it possible to select
plant genotypes with increased resistance to biotic and abiotic factors, which will contribute to the
improvement of the process of acclimatization and selection and the selection of highly adaptive
and productive genotypes for introduction into culture and diverse use.
References
1. Ali, A., Franzoni, G., Petrini, A. et al. 2023. Investigating physiological responses of
Wild Rocket subjected to artificial Ultraviolet B irradiation. In: Scientia Horticulturae, vol. 322,
112415. https://doi.org/10.1016/j.scienta.2023.112415
2. Ali, A., Santoro, P., Mori, J., Ferrante A., & Cocetta, G. 2023. Effect of UV-B elicitation
on spearmint’s (Mentha spicata L.) morpho-physiological traits and secondary metabolites
production. In: Plant Growth Regul. https://doi.org/10.1007/s10725-023-01028-7
183
3. Blume, R.Y., Rakhmetov D.B., Rakhmetova, S.O. et al. 2023. Introduction and
performance of emerging biofuel crop Brassica carinata in Ukraine. 31 st European Biomass
Conference and Exhibition Proceedings. EUBCE, 105–109.
http://programme.eubce.com/abstract.php?idabs=20302&idses=1470&idtopic=2
4. Hagos Abraha, R., Shaibu, A. S., Liang, J. et al. 2024. Characterization and evaluation of
the morphological attributes of Ethiopian mustard (Brassica carinata A. Braun) landraces. In:
Euphytica, vol. 220 (3), p. 30. https://doi.org/10.1007/s10681-023-03284-0
5. Jovanić, B.R., Radenković, B., Despotović-Zrakić, M., Bogdanović, Z., Barać, D. 2022.
Effect of UV-B radiation on chlorophyll fluorescence, photosynthetic activity and relative
chlorophyll content of five different corn hybrids. In: J Photochem Photobiology, vol. 10,
100115. https://doi.org/10.1016/j.jpap.2022.100115
6. Kumar, S., Seepaul, R., Mulvaney, M. J. et al. 2020. Brassica carinata genotypes
demonstrate potential as a winter biofuel crop in South East United States. In: Industrial Crops
and Products, vol. 150, 112353. https://doi.org/10.1016/j.indcrop.2020.112353
7. Mohdaly, A.A.A., & Ramadan, M.F. 2022. Characteristics, composition and functional
properties of seeds, seed cake and seed oil from different Brassica carinata genotypes. In Food
Bioscience, vol. 48, 100752. https://doi.org/10.1016/j.fbio.2020.100752
8. Murugesan, K., Mulugeta, K., Hailu, E., Tamene, W., & Yadav, S.A. 2021. Insights for
integrative medicinal potentials of Ethiopian Kale (Brassica carinata): Investigation of
antibacterial, antioxidant potential and phytocompounds composition of its leaves. In: Chinese
Herbal Medicines, vol. 13 (2), p. 250–254. https://doi.org/10.1016/j.chmed.2020.09.003
9. Negussu, M., Karalija, E., Vergata, C. et al. 2023. Drought tolerance mechanisms in
chickpea (Cicer arietinum L.) investigated by physiological and transcriptomic analysis. In:
Environmental and Experimental Botany, vol. 215, 105488.
https://doi.org/10.1016/j.envexpbot.2023.105488
10. Raza, A., Hafeez, M. B., Zahra, N. et al. 2020. The Plant Family Brassicaceae:
Introduction, Biology, And Importance. In: Hasanuzzaman, M. (eds) The Plant Family
Brassicaceae. Springer, Singapore. https://doi.org/10.1007/978-981-15-6345-4_1
11. Rea R. S., Islam M. R., Rahman M. M., Nath B., Mix K. 2022. Growth, nutrient
accumulation, and drought tolerance in crop plants with silicon application: A review. In:
Sustainability, vol. 14 (8), 4525. https://doi.org/10.3390/su14084525
12. Roslinsky V., Falk K., Gaebelein R., Mason A., Eynck C. 2021 Development of B.
carinata with super-high erucic acid content through interspecific hybridization. In: Theoretical
and Applied Genetics, vol. 134, p. 3167–3181. https://link.springer.com/article/10.1007/s00122-
021-03883-2
13. Sajwan, R., Khan, M. S., Rawat, L., & Joshi, M. 2023. Studies on flower morphological
characters of different oilseed Brassica species and their effect on the abundance of bee species.
In: Pantnagar Journal of Research, vol. 21 (1), p. 39–43.
14. Seepaul, R., Kumar, S., Iboyi, J. E. et al. 2021. Brassica carinata: Biology and agronomy
as a biofuel crop. In: Gcb Bioenergy, vol. 13 (4), p. 582–599.
https://doi.org/10.1111/gcbb.12804
15. Tiwari, R., Reinhardt Piskáčková, T. A., Devkota, P. et al. 2021. Growing winter
Brassica carinata as part of a diversified crop rotation for integrated weed management. In: GCB
Bioenergy, vol. 13 (3), p. 425–435. https://doi.org/10.1111/gcbb.12799
16. Vergun, O., Rakhmetov, D., Fishchenko, V. et al. 2017. The lipid content in the seeds of
Brassicaceae Burnett family. In: Agrobiodiversity for improving nutrition, health and life
quality, (1), p. 493–497. http://dx.doi.org/10.15414/agrobiodiversity.2017.2585-8246.493-497
17. Yim et al. 2022. The final piece of the Triangle of U: Evolution of the tetraploid Brassica
carinata genome. In: The Plant Cell, vol. 34, Issue 11, p. 4143–4172.
https://doi.org/10.1093/plcell/koac249
184
UDC: 632.3:635.64 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.31
FUNCȚIONALITATEA GAMETOFITULUI MASCUL LA DESCENDENȚII
PLANTELOR DE TOMATE REINFECTATE CU VIRUSURI
Saltanovici Tatiana, https://orcid.org/0000-0002-1122-7433
Andronic Larisa, https://orcid.org/0000-0002-2761-9917
Antoci Ludmila, https://orcid.org/0009-00006-4855-6544
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
THE FUNCTIONALITY OF THE MALE GAMETOPHYTE IN THE OFFSPRING OF
VIRUS-REINFECTED TOMATO PLANTS
Summary. The article discusses the functionality of the male gametophyte in tomato
offspring obtained from plants reinfected with Tobacco Mosaic Virus and Tomato Aspermy Virus.
It was established that the plants from experimental variants showed specific responses associated
with the change of the male gametophyte activity, that allows to the identification of resistant
genotypes based on the established variability. According to the results of the ANOVA test, the
variability of the pollen viability was primarily influenced by the genotype, which is important for
the elucidation of the genetic basis of the reinfected genotypes and their descendants, as well as for
breeding works. Genotypes that showed a high level of functionality of the male gametophyte under
optimal and stressful conditions were highlighted, which allows their use in further research.
Keywords: tomato, pollen grain, virus, source of variation, variability, resistance.
Introducere
Este cunoscut faptul, că acțiunea organismelor fitopatogene, ce provoacă îmbolnăvirea
plantelor, contribuie la pierderi economice semnificative. Sunt cunoscute numeroase cazuri, când
în rezultatul infecțiilor puternice la plante în unele ecosisteme s-a înregistrat un procent destul de
mare de pierderi la culturi valoroase [1]. Bolile virale se numără printre cele mai dăunătoare grupe
de infecții, ce provoacă pierderi anuale de recolte care depășesc 25%, fapt ce poate fi explicat prin
lipsa unor măsuri eficiente de combatere a acestora în condiții de câmp, precum și a nivelului
insuficient de rezistență a culturilor [2]. Pătrunderea și reproducerea virusurilor în celulele gazdelor
susceptibile provoacă modificări ale metabolismului plantelor, perturbarea dezvoltării și
funcționalității diferitelor țesuturi și organe. La plantele infectate acțiunea fitovirușurilor schimbă
funcționalitatea celulelor, ceea ce contribuie la inducerea diverselor modificări genetice, care apar
ca urmare a efectelor negative asupra sferei generative ale plantei-gazda. În pofida faptului că
dezvoltarea bolii și reacțiile defensive au loc simultan, contribuția fiecăruia dintre aceste procese în
modificările stabilite depinde în mod semnificativ de susceptibilitatea plantei la virus [3]. Astfel,
acțiunea agenților patogeni prezintă unul dintre multiplele stresuri, ce influențiază semnificativ
asupra plantelor. Se cunoaște, că în condiții naturale evoluția rezistenței plantelor la un fitopatogen
(virus, bacterie sau ciupercă) este rezultatul interacțiunii constante între planta și respectivul agent
patogen [4].
Influența constantă a stresului provoacă manifestarea caracterelor adaptative, ce sunt
valoroase pentru un anumit mediu. S-a demonstrat, că în majoritatea cazurilor selecția genotipurilor
adaptive necesită mult timp. Totodată, având în vedere că plantele au capacitatea de a se aclimatiza
într-un timp mult mai scurt, modificarea homeostaziei poate fi folosită pentru adaptarea
metabolismului la un mediu nou [5]. Conform datelor din literatură, homeostaza metabolică are un
impact decisiv asupra menținerii viabilității și fertilității polenului în condiții stresogene [6]. S-a
185
demonstrat, că acțiunea factorilor biotici, precum și abiotici, asupra etapele generative contribuie la
diminuarea productivității polenului, apariția unui șir de modificări morfologice ale grăuncioarelor
de polen, generarea diferențelor majore în performanța gametofitului mascul [7-9]. Prin urmare,
condițiile mediului de creștere ale genitorilor afectează numărul și calitatea descendenților. Cu toate
acestea, doar în câteva studii au fost prezentate date privind modificarea viabilității polenului la
generațiile segregante în baza selectării grăuncioarelor de polen cu fertilitate ridicată [10]. Pentru a
depăși consecințele negative ale unor astfel de infecții, devin relevante cercetările privind răspunsul
genotipurilor la acțiunea agenților patogeni virali, bazate pe utilizarea atât a metodelor clasice, cât și
a celor netradiționale (expres), inclusiv a metodelor de selecție la nivel de gametofit mascul. În
vederea îmbunătățirii calității gametofitului mascul și sporirii adaptivității sistemului de reproducere
la acțiunea factorilor abiotici și biotici, un rol important îi revine gamei și tipului variației genetice,
asociate cu viabilitatea polenului [11]. În acest context, prezintă interes studiul activității
gametofitului mascul la descendenții plantelor reinfectate cu virusuri.
Luând în considerare faptul, că în literatura de specialitate informația privind particularitățile
manifestării indicelor gametofitului mascul la descendenții, obținuți de la plantele supuse
reinfectării cu virusuri este limitată, scopul cercetărilor realizate a constatat în studiul variabilității
gametofitului mascul la descendenții plantelor de tomate reinfectate cu virusuri.
Materiale și metode
În calitate de material experimental au fost utilizați descendenții plantelor de tomate Mary
Gratefully, Veneț, Flacăra, Rufina (variante martor, reinfectare VMT2, reinfectare VAT2); forma
spontană: Solanum pimpinellifolium (variante martor, reinfectare VMT2, reinfectare VAT2),
obținuți în condiții de reinfectare cu VMT- virusul mozaicul tutunului; VАТ - virusul aspermiei
tomatelor. Experienţele au fost realizate în condiții de laborator și solariu. Materialul biologic a
fost cultivat în condiţii de solariu conform metodei standart. În scopul aprecierii calității polenului
au fost colectate flori de la descendenții genotipurilor reinfectate și varianta martor. Determinarea
viabilității gametofitului mascul s-a efectuat prin cultivarea grăuncioarelor de polen în termostat
cu regim termic optim - 26 - 28oC pe mediu nutritiv artificial, ce conţine soluție apoasă de
zaharoză – 15%, acid boric – 0,006%. În baza studiului microscopic au fost determinați următorii
indici: viabilitatea polenului; lungimea tuburilor polenice (TP), cât și coraportul acestor indici la
plantele martor și descendenții VMT2/VAT2. Analizele statistice și prezentarea datelor obținute au
fost realizate cu ajutorul programelor Statgraphics v.5.0; Excel 2013. Pentru aprecierea ponderii
genotipului, factorilor stresogeni şi interacţiunii acestora în sursa de variație a caracterelor analizate
a fost aplicată analiza dispersională polifactorială (ANOVA).
Rezultate și discuții
Urmare a estimării genotipurilor analizate după variabiltatea gametofitului mascul a fost
stabilit, că descendenții plantelor reinfectate VAT2 au atestat în medie reducerea viabilității
polenului cu 12,2% față de martor, deși la descendenții VMT2 valorile acestui caracter nu au
prezentat diferențe semnificative comparativ cu martorul. Rezultatele aprecierii dimensiunilor
tuburilor polenice au permis să constatăm la descendenții VMT2/VAT2 depășirea cu 25,2 și 31,6%
(respectiv) a valorilor acestui caracter comparativ cu plantele sănătoase (Fig.1).
Totodată a fost constatat, că descendenții VMT2/VAT2 la nivel haploid au manifestat reacții
specifice, exprimate prin modificarea caracterelor studiate. Astfel, la soiurile Veneț și Mary
Gratefully VMT2/VAT2 viabilitatea polenului s-a redus comparativ cu martorul, adică s-a observat
inhibarea caracterului. La soiul Rufina și S.pimpinellifolium VMT2 s-a stabilit efectul opus, valorile
viabilității polenului au depășit indicatorii martorului, deci a fost înregistrată influența stimulatoare.
De menționat, că conform datelor anterioare, la plantele reinfectate cu virusuri gametofitul mascul
de asemenea a reacționat diferențiat: în 50% din variantele analizate a fost stabilită diminuarea
viabilității polenului cu 4,5...28,9% și reducerea dimensiunilor tuburilor polenice cu 12,3...34,4%;
186
în 30% din cazuri viabilitatea polenului și lungimea tuburilor s-au majorat cu 9,4...27,4% și
9,6...18,0% respectiv.
Figura 1. Variabilitatea indicelor gametofitului mascul la descendenții
plantelor reinfectate VMT/VAT
În comparație cu descendenții plantelor primar infectate descendenții VMT2/VAT2 au atestat
reducerea viabilității polenului mai mare cu 6,0…48,0%, cu excepția s.Flacăra VMT2 și
S.pimpinellifolium VMT2/VAT2. Astfel, ca urmare a comparației răspunsurilor la infectarea sau
reinfectarea plantelor în generația anterioară s-a constatat la descendenții VMT2/VAT2 o modificare
mai pronunțată a indicilor analizați față de descendenții plantelor primar infectate (Fig.2).
Figura 2. Studiul activității gametofitului mascul la descendenții plantelor primar
infectate/reinfectate VMT/VAT
Se cunoaște, că lungimea tuburilor polenice este un caracter important, ce caracterizează
viteza lor de creștere și este asociat cu succesul fecundării și calității semințelor, deci este un
indicator ce poate specifica funcționalitatea polenului. Având în vedere faptul, că nu toate
grăuncioarele de polen au reacționat în mod egal la reinfectarea cu virusuri, a fost studiat caracterul
de distribuție a tuburilor polenice după dimensiunile acestora. Rezultatele obținute au constatat la
descendenții VMT2/VAT2 modificări în repartizarea acestora după indicele analizat. Astfel, la
descendenții VAT2 în raport cu plantele primar infectate a fost stabilită diminuarea amplitudinei de
variație după caracterul dat, cât și majorarea frecvenței de apariție a tuburilor polenice cu
dimensiuni medii (Fig. 3A).
187
A B
Figura 3. Distribuția grăuncioarelor de polen în baza lungimii tuburilor polenice,
sub influența infectării și reinfectării plantelor cu VMT/VAT
Totodată unii descendenți, de exemplu Mary Gratefully VMT2/VAT2, au atestat, față de
martor, formarea sporită a tuburilor cu dimensiuni medii și mari, și au avut amplituda de variație
mai largă (Fig. 3B).
Modificările identificate pot fi asociate cu majorarea vitezei de creștere a tuburilor polenice
la aceste genotipuri, ca urmare a procesului de eliminare a grăuncioarelor de polen cu viabilitatea
redusă în condiții de reinfectare cu virusuri. Prelucrarea statistică a datelor obținute prin analiza
dispersională a permis evidențierea surselor de bază ale variabilității și determinarea cotelor de
influențe a fiecărui factor în variația caracterelor analizate.
Astfel, a fost stabilit, că la descendenții VMT2/VAT2 ponderea genotipului în variația
viabilității polenului a constituit 63-74% și a fost de 1,3...2,2 ori mai mare în raport cu plantele
reinfectate (Fig.4). Acest fapt poate fi important pentru elucidarea bazei genetice a genotipurilor de
tomate reinfectate cu virusuri și descendenții acestora, cât și pentru lucrările de ameliorare.
Acțiunea virusurilor în modificarea valorilor acestui caracter a fost destul de mică și a variat în
limitele 7,0...9,0%, comparativ cu plantele reinfectate cota de influență acestora s-a redus de 6,4 și
4,2 ori respectiv. De menționat, că în condiții de infectare primară și reinfectare a plantelor
genotipul de asemenea a fost factorul decisiv al variației viabilității polenului, acțiunea patogenilor
virali fiind mai slabă. Deci, în experiențele realizate genotipul a fost sursa principală a variabilității
viabilității polenului, fapt ce indică posibilitatea selectării genotipurilor după acest indiciu.
Viabilitatea polenului
Lungimea tuburilor polenice
188
Figura 4. Sursele de bază a variabilității gametofitului mascul la descendenții plantelor
reinfectate VMT2/VAT2.
Conform datelor obținute la descendenții VMT2/VAT2 modificarea dimensiunilor tuburilor
polenice a fost controlată de genotip cu 43,0 și 34,0%, contribuția agenților virali în variabilitatea
acestui indiciu a constituit 33,0 și 22,0% (respectiv) și a fost de 1,4...2,6 ori mai slabă comparativ cu
plantele reinfectate (Fig.4). Rezultatele cercetărilor noastre anterioare au demonstrat, că în condiții
de infectare/reinfectare a plantelor, modificarea lungimii tuburilor polenice în mare parte a fost
determinată de influența virusurilor. Acest fapt indică că în condiții de patogeneză virală viteza de
creștere a tuburilor polenice într-o măsură mai mare este asociată cu acțiunea agenților virali.
În baza generalizării rezultatelor obținute au fost evidențiați descendenții soiurilor Veneț și
Rufina, cât și forma spontană S. pimpinellifolium, care în rezultatul reinfectării cu VMT și VAT au
atestat valori înalte ale caracterelor gametofitului mascul.
Mai mulți cercetători [6] au remarcat faptul, că calitatea gametofitului mascul în condiții de
temperatură ridicată este un indicator important pentru caracterizarea termorezistenței plantelor,
fapt ce a condiționat examinarea valorilor de termorezistență ale polenului la descendenții plantelor
reinfectate. A fost constatat că la genotipurile din varianta martor valoarea medie a acestui caracter
a constituit 67,3%, deși la descendenții VMT2/VAT2 nivelul de termorezistență a fost mai mare cu
22,4 și 46,4% corespunzător. Totodată, rezistența tuburilor polenice la descendenții VMT2 a fost
mai redusă fața de martor cu 6,8%, deși la descendenții VAT2 nu au fost stabilite diferențe
semnificative în comparație cu martorul. Printre genotipurile investigate s-au evidențiat urmașii
VMT2 Mary Gratefully, S.pimpinellifolium și Rufina VMT2/VAT2, care au îmbinat nivelul înalt
de termorezistență al polenului și a tuburilor polenice.
Concluzii
Descendenții genotipurilor de tomate, obținute de la plantele supuse reinfectării VMT/VAT,
au manifestat răspunsuri specifice asociate cu modificarea activității gametofitului mascul, fapt ce
permite identificarea genotipurilor cu diferit nivel de rezistență.
La descendenții VMT2/VAT2 partea majoră a variației viabilității polenului îi aparține
genotipului - 63-74%, ceea ce este de 1,3...2,2 ori mai mare în raport cu plantele reinfectate, fapt ce
este important pentru elucidarea bazei genetice a genotipurilor de tomate reinfectate cu virusuri și
descendenții acestora, cât și pentru lucrările de ameliorare.
În rezultatul aplicării metodelor de selecție gametică din componența descendenților
VMT2/VAT2 incluși în studiu au fost selectate soiurile Veneț și Rufina, cât și forma spontană S.
pimpinellifolium, care au prezentat valori înalte ale caracterelor gametofitului mascul.
În condiții de temperaturi ridicate un potențial de reproducere înalt au manifestat
descendenții VMT2 Mary Gratefully, S. pimpinellifolium și Rufina VMT2/VAT2, care pot fi incluși
în cercetările ulterioare.
189
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Котельникова И., Крылов A. Липиды при вирусном заражении растений. In: Вестник
ДВО. 2001, т. 4, 38-55.
2. Чанг Н. Распространение и патогенез вирусных заболеваний томата в условиях Вьетнама
и России. Москва, Автореф. диссертации на соискание уч.ст.к.биол.наук. 2013.20 c.
3. Реунов А. Вирусный патогенез и защитные механизмы растений. Дальнаука. 1999.
4. Friedman A, Baker B. The evolution of resistance genes in multi-protein plant resistance
systems. In: Curr Opin Genet Dev, 2007. 17: 493–499.
5. Mullineaux C.W., Emlyn-Jones D. State transitions: an example of acclimation to low-light
stress. In: J Exp. Bot, 2005. 56: 389–393).
6. Paupiere M., Heusden A., Bovy A. The metabolic basis of pollen thermo-tolerance:
perspectives for breeding. In: Metabolites, 2014, 4, 889–920. doi: 10.3390/metabo4040889
7. Delph L.F., Johannsson M.H. and A.G. Stephenson. 1997. How environmental factors affect
pollen performance ecological and evolutionary perspectives.In: Ecol. 1997, 78: 1632- 1639.
8. Fmeline Haight, Adrian Gibbs. Effect of viruses on pollen morphology. In: Plant Pathology
2007. 32(4): 369 – 372
9. Король В. Опыление и плодообразование у культуры томата в защищенном грунте. In:
Овощи России. 2019, т. 4: 32-36. https://doi.org/10.18619/2072-9146-2019-4-32-36.
10. Razzaq M., Rauf S., Khurshid M. et al. Pollen viability an index of abiotic stresses tolerance
and methods for the improved pollen viability. In: Pakistan Journal of Agricultural Research,
2019, 32 (4): 609-624.
11. Kalyar T., Rauf S., Teixeira Da Silva J. A., Shahzad M. Handling sunflower (Helianthus
annuus L.) populations under heat stress. In: Arch. Agron. Soil Sci. 2014, 60: 655-672.
190
UDC: 632.11:633.111 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.32
REACȚIA SOIURILOR AUTOHTONE DE GRÂU LA ACȚIUNEA
FACTORILOR DE STRES ÎN CONDIȚII DE CÂMP
Sașco Elena, https://orcid.org/0009-0003-1014-4016
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
e-mail: [email protected]
Summary. Common wheat, in the course of domestication, developed unique or
differentiated mechanisms of adaptation to abiotic stressors through morphological or growth,
physiological and biochemical pathway modifications. Classification based on the plasticity of the
response to drought stressors under field conditions (Relative Water Content and Dry Mass), and at
46o C temperature under laboratory conditions (Cell Membrane Stability Index) showed a
distribution of wheat genotypes into 2 clusters. The genotypes Mirg./Od.162/M79 and
M5/Mirg./Od.162, set at the smallest Euclidean distance 4.3 with the highest Mean values (72.5 and
72.8) were categorized into the cluster with the most advanced tolerance and can be used in
improving the genetic gain for drought tolerance.
Keywords: Triticum aestivum L., relative water content, dry mass, cell membrane stability.
Introducere
Grâul (Triticum aestivum L.) este una dintre culturile vitale de bază la nivel mondial, în
virtutea contribuției sale semnificative la securitatea alimentară și nutrițională în lume. Grâul este
cultivat pe aproximativ 215 milioane ha și contribuie în consumul global cu 55% din hidrații de
carbon și cu 20% din caloriile alimentare, menținând, totodată, o poziție importantă în comerțul
internațional cu cereale. Producția globală de grâu a fost estimată în 2020 la 772,64 milioane de
tone [2, 10].
Schimbările climatice globale, însoțite de extreme de secetă, temperatură, salinitate, dar și
dezechilibru nutritiv, exercită o constrângere majoră pentru producția de cereale. La nivel global,
deficitul de apă a devenit cea mai critică problemă din cauza efectelor negative asupra creșterii și
performanței plantelor. Diminuarea resurselor de apă ca urmare a schimbărilor climatice devine o
amenințare globală severă la adresa securității alimentare [1]. Stadiile esențiale ale culturii, adică
vegetativă și reproductivă, sunt mai susceptibile de a fi afectate de secetă. Stresul termic afectează
creșterea vegetativă, dar, în mod deosebit, acumularea de biomasă. Pierderea globală a
randamentului culturilor cerealiere se datorează daunelor cauzate de căldură în stadiile de
reproducere și maturare. Rezultatele negative finale ale stresului termic includ durata mai scurtă de
umplere, scăderea numărului și greutății, dar și calitatea redusă a boabelor de grâu [6, 8].
Grâul a dezvoltat mecanisme unice sau diferențiate de adaptare atât la stresul hidric, cât și la
cel termic prin modificări morfologice sau de creștere, ale căilor fiziologice și biochimice, cât și ale
reacțiilor enzimatice [6]. Problema rezistenței grâului la secetă capătă o importanță deosebită în
agricultura mondială. Se estimează că schimbările climatice vor afecta țările din Africa și Asia de
Sud până în 2050 cu reduceri medii ale randamentului de 15% −16%. Totodată, producția globală
de grâu ar putea fi afectată în mare măsură, deoarece țările producătoare de grâu de top, cum ar fi
India, Rusia, Australia și Pakistan vor avea randamente în scădere [10]. În modelele climatice
referitor la zece zone de cultivare a grâului din Europa, efectul dăunător al stresului cauzat de secetă
poate fi redus datorită adaptării fenologiei grâului, cât și îmbunătățirii răspunsului unor caractere
genetice la deficitul de apă [12].
Coexistența stresului termic cu cel de secetă afectează similar funcția membranei celulare.
Nivelul deteriorării depinde de gradul de nesaturare a lipidelor din membrană. Stresul hidric
191
manifestă un impact semnificativ pentru masa proaspătă și uscată a plantelor. Totodată,
mecanismele și procesele morfologice de adaptare la secetă sau la stres termic variază considerabil.
Plantele se adaptează la stresul de secetă crescând absorbția de apă, reducerea suprafeței frunzelor și
creșterea rădăcinilor. Strategiile de adaptare pentru toleranța la căldură cuprind scăderea
temperaturii tulpinii prin creșterea transpirației, numărului de frunze [3, 5, 9].
Dezvoltarea soiurilor cu potențial de randament ridicat pentru a atenua efectele adverse ale
impactului restricțiilor de secetă și căldură constituie sarcina imperativă în tehnologiile agricole.
Unul din pașii primordiali în ameliorarea grâului este explorarea diversității genetice a
germoplasmei locale [7, 9].
Studiul de față a fost realizat cu scopul de a evalua răspunsul grâului comun de toamnă la
acțiunea factorilor abiotici și de a evidenția liniile locale cu adaptabilitate înaltă în condițiile de
câmp ale a. 2024.
Materiale și metode
Au fost investigate genotipurile de grâu de toamnă: Mirgorodschi/Odeschi162 x Moldova 79
(Mirg./Od.162/M79), Moldova 614; Moldova 66; Moldova 79 x Mirgorodschi/Odeschi162
(M79/Mirg./Od.162) și Moldova 5 x Mirgorodschi/Odeschi162 (M5/Mirg./Od.162) în condiții de
câmp și laborator. A fost cercetată variabilitatea fenotipică pentru trăsăturile Masa Proaspătă, Masa
Turgidă și Masa Uscată (MP, MT și MU) a frunzei steag în condiții de umiditate variată. Conținutul
Relativ de Apă (CRA) a fost determinat pentru aproximativ 10 frunze selectate aleatoriu din fiecare
genotip. CRA a fost determinat după Turner, 1986 [11, 13] și calculat în baza formulei:
CRA (%) = (MP−MU) / (MT−MU) × 100.
Indicele de stabilitate a membranei celulare (ISMC) a fost determinat în condiții de laborator
prin măsurarea conductivității electroliților celulari a frunzei steag, deteriorate la temperaturile de
46o C și 100o C în raport cu varianta Control. Indicele de stabilitate a membranei celulare (ISMC)
cât și indicele de deteriorare (IDMC) în variantele C și T au fost determinate și calculate după [4,
13].
ISMC, % (C) = (1- C1/C2) x 100;
ISMC, % (T) = (1- T1/T2) x 100;
IDMC, % = [1 - (1- T1/T2) / (1- C1/C2)] x 100.
Rezultate și discuții
Conținutul relativ de apă (CRA) este considerat a fi unul dintre indicatorii relevanți pentru
diagnosticul toleranței la secetă. Probele de frunze de grâu comun au fost prelevate în faza post
anteză în condiții variate de umiditate: Control și Secetă. Au fost găsite diferențe genotipice
semnificative (p<0,05) pentru trăsătura (CRA) atât în condiții Control (88,4...86,0%), cât și în
condiții de stres de secetă (85,0…81,3%). În raport cu varianta Control pentru genotipurile cercetate
a fost evidențiată o scădere variată, statistic autentică a indicelui CRA. Fenomenul indică un
echilibru variat dintre capacitățile de absorbție și debursare a apei prin transpirație în condițiile de
stres de secetă [1]. Indicele de reducere a caracterului CRA sub presiunea secetei a atestat o gradație
joasă, fenomen stabilit în restricțiile hidrice în condiții de câmp [13]. Totodată, genotipurile 1, 2 și 5
au manifestat în condițiile de secetă tolerantă pentru indicele CRA. Autorii Shar et al., 2021 au
menționat că genotipul cu manifestare mai avansată a indicelui CRA în condiții de stres de secetă
posedă randamente sporite, pe când diminuarea CRA – corespunde reducerii vigorii plantei.
Masa frunzelor steag uscată la temperatura de 80o C a variat în diapazon mai larg în varianta
Control (35,2…31,0%) în raport cu varianta Secetă (34,0…32,9%). În condiții de secetă pentru MU
au fost atestate diminuare, majorare, dar și valori la nivelul variantei Control. O diferență
semnificativă au stabilit Mirg./Od.162/M79 și M5/Mirg./Od.162, genotipurile fiind clasificate cu
toleranță înaltă la deficitul de apă (Tabelul 1).
192
Tabelul 1
Conținutul relativ de apă și masa uscată a frunzelor steag în condiții variate de umiditate
Nr. Genotip Conținutul relativ de apă, % Masa uscată, %
Control Secetă Diferența Control Secetă Diferența
1 Mirg./Od.162/M79 88,1±0,4 84,1±0,3 -4,5 31,8±0,2 34,0±0,1 6,9
2 Moldova 614 86,6±0,6 84,3±0,4 -2,7 33,3±0,3 32,9±0,3 -1,2
3 Moldova 66 86,6±0,7 81,3±0,3 -6,1 35,2±0,1 33,9±0,1 -3,7
4 M79/Mirg./Od.162 88,4±0,9 83,2±0,5 -5,9 32,6±0,3 33,2±0,3 1,8
5 M5/Mirg./Od.162 86,0±0,2 85,0±01 -1,2 31,0±0,3 33,5±0,1 7,5
Media 87,1 83,6 -4,1 32,8 33,5 2,2
*- p<0,05
Termostabilitatea membranei celulare este o caracteristică valoroasă pentru selectarea
genotipurilor de grâu tolerante la căldură [3]. Pentru determinarea ISMC probele de frunză steag au
fost prelevate în faza de lapte-ceară, stadiul de maturare, când genotipurile de grâu pot fi clasificate
ușor pentru toleranță la restricțiile de temperatură [6]. Indicele SMC a prezentat o manifestare
avansată a funcționalității membranei celulare, deci și a rezistenței la temperatura de 46o C pentru
genotipurile Mirg./Od.162/M79, M79/Mirg./Od.162 și M5/Mirg./Od.162 (ISMC > 60%). Indicele
IDMC a manifestat valori ridicate ale leziunii membranei celulare pentru genotipurile 2 și 3 (Fig. 1).
70
60
50
40
ISMC
IDMC
30
20
10
0
1 2 3 4 5
Figura 1. Manifestarea ISMC și a IDMC în răspunsul grâului comun la temperatura de 46o C
1 – Mirg./Od.162/M79; 2 – Moldova 614; 3 – Moldova 66;
4 – M79/Mirg./Od.162; 5 – M5/Mirg./Od.162
Clasificarea în baza plasticității răspunsului la factorii de stres de secetă în condiții de câmp,
dar și de temperatură înaltă în condiții de laborator a prezentat o distribuție a genotipurilor de grâu
în 2 clustere. Genotipurile Mirg./Od.162/M79 și M5/Mirg./Od.162, stabilite la cea mai mică
distanță euclidiană 4,3 au fost încadrate în clusterul 1. Genotipurile vizate au manifestat cele mai
înalte valori ale Mediei (72,5 și 72,8) dar și ale Deviației standard (28,4 și 28,6), fiind atestate cu
cea mai înaltă adaptabilitate la factorii abiotici ai mediului, au prezentat toleranță avansată. De
asemenea, genotipurile 2 și 4, specificate cu valori ridicate ale indicelor CRA și MU au format un
subcluster separat, manifestând toleranță medie (Fig. 2).
193
Ward`s method
Euclidean distances
0 5 10 15 20 25
Link age Distance
Figura 2. Dendrograma de repartiție a grâului comun pentru răspunsul indicilor CRA, MU,
ISMC și IDMC la acțiunea factorilor de stres abiotic
Pe verticală: 1 – Mirg./Od.162/M79; 2 – Moldova 614; 3 – Moldova 66;
4 –M79/Mirg./Od.162; 5 – M5/Mirg./Od.162
Autorii Ahmed et al., 2019 au sugerat că genotipurile performante pentru masa uscată, dar și
termostabilitatea membranei celulare ar îmbunătăți câștigul genetic pentru toleranță la secetă [1].
Concluzii
Genotipurile Mirg./Od.162/M79, Moldova 614 și M5/Mirg./Od.162 au manifestat tolerantă
pentru indicele Conținutul Relativ de Apă, ceea ce ar crea premize pentru un randament sporit în
condiții de secetă.
Grâul comun Mirg./Od.162/M79 și M5/Mirg./Od.162 au prezentat o diferență pozitivă a
indicelui Masa uscată în varianta Secetă în raport cu Controlul, astfel, genotipurile au fost
clasificate cu toleranță înaltă la deficitul de apă.
Indicele de Stabilitate a Membranei Celulare a manifestat o plasticitate avansată a
funcționalității membranei celulare (ISMC > 60%), deci și a toleranței plantelor la temperatura de
46o C pentru genotipurile Mirg./Od.162/M79, M79/Mirg./Od.162 și M5/Mirg./Od.162.
Clasificarea grâului comun în baza plasticității răspunsului la factorii de stres de secetă în
condiții de câmp (Conținutul relativ de apă și Masa Uscată), dar și la temperatura 46o C în condiții
de laborator (Indicele de Stabilitate a Membranei Celulare) a prezentat o distribuție a genotipurilor
de grâu în 2 clustere bine separate. Genotipurile Mirg./Od.162/M79 și M5/Mirg./Od.162, stabilite la
cea mai mică distanță euclidiană 4,3 cu cele mai înalte valori ale Mediei (72,5 și 72,8) și, deci cu
toleranță înaltă au fost încadrate în clusterul 1. Genotipurile vizate pot fi utilizate pentru
îmbunătățirea câștigului genetic de toleranță pentru deficiența hidrică și temperaturi ridicate.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul proiectului 23.70105.5107.04 „Identificarea și
valorificarea genitorilor valoroși de culturi agricole în crearea unei baze genetice autohtone de
interes socio-economic" (2024-2025), finanțat de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare.
Referințe bibliografice
1. Ahmed H.G. et al. Selection Criteria for Drought-Tolerant Bread Wheat Genotypes at Seedling
Stage. In: Sustainability, 2019. Vol. 11(9), 2584. https://doi.org/10.3390/su11092584
2. Becker S.R. et al. Root traits contributing to drought tolerance of synthetic hexaploid wheat in a
greenhouse study. In: Euphytica, 2016. Vol. 207, p. 213–224
194
3. Blum A. Osmotic adjustment is a prime drought stress adaptive engine in support of plant
production. In: Plant, Cell and Environment, 2017. Vol. 40, p. 4–10. doi: 10.1111/pce.12800
4. Blum A, Ebercon E. Cell membrane stability as a measure of drought and heat tolerance in
wheat. In: Crop Sci., 1981. Vol. 21, p. 43-47.
5. ElBasyoni I. et al. Cell membrane stability and association mapping for drought and heat
tolerance in a worldwide wheat collection. In: Sustainability, 2017. Vol. 9: 1606.
doi: 10.3390/su9091606
6. Farhad M. et al. Heat stress in wheat: a global challenge to feed billions in the current era of the
changing climate. In: Front. Sustain. Food Syst., 2023. Vol. 7:1203721.
doi: 10.3389/fsufs.2023.1203721
7. Mahmood T. et al. Incredible Role of Osmotic Adjustment in Grain Yield Sustainability under
Water Scarcity Conditions in Wheat (Triticum aestivum L.). In: Plants, 2020. Vol. 9: 1208;
doi:10.3390/plants9091208
8. Miri-Hesar K. et al. Differential Activity of Antioxidant Enzymes and Physiological Changes
in Wheat (Triticum aestivum L.) Under Drought Stress. In: Not Sci Biol, 2019. Vol. 11(2), p.
266-276. DOI: 10.15835/nsb11210390
9. Pandey P., Ramegowda V., Senthil-Kumar M. Shared and unique responses of plants to multiple
individual stresses and stress combinations. In: Physiological and molecular mechanisms.
Front. Plant Sci. 2015, 6, 723.
10. Pequeno D.N.L et al. Climate impact and adaptation to heat and drought stress of regional and
global wheat production. In: Environmental Research Letters, 2021. Vol. 16(5), 054070.
https://doi.org/10.1088/1748-9326/abd970
11. Persˇic V. et al. PEG-induced physiological drought for screening winter wheat genotypes
sensitivity – integrated biochemical and chlorophyll a fluorescence analysis. In: Front. Plant
Sci., 2022. Vol. 13:987702. doi: 10.3389/fpls.2022.987702
12. Semenov M.A. et al. Adapting wheat in Europe for climate change. In: Journal of Cereal
Science, 2014. Vol. 59, p. 245-256.
13. Sewore B.M., Abe A., Nigussie M. Evaluation of bread wheat (Triticum aestivum L.) genotypes
for drought tolerance using morphophysiological traits under drought-stressed and well-watered
conditions. In: PLoS ONE, 2023. Vol. 18(5): e0283347. https://doi.org/10.1371/journal.
pone.0283347
195
UDC: 632.112:633.111 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.33
SOME ASPECTS OF THE WINTER WHEAT PHOTOSYNTHETIC
APPARATUS RESISTANCE TO DROUGHT
Shevchenko Viktor*, https://orcid.org/0000-0001-9889-4249
Bondarenko Oksana, https://orcid.org/0000-0002-6859-7136
Institute of Plant Physiology and Genetics of the National Academy of Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
* e-mail: [email protected]
Summary. Changes in pigments and proteins content of chloroplast membranes in winter
wheat varieties of different resistance under the influence of a drought were studied. The loss of
pigments and main structural proteins was greater in less resistant varieties. It was established that
the more resistant varieties differed in the increased content of low molecular weight proteins
already in the control. Under the drought effects, the relative content of low molecular weight
protective proteins increased. Thus, it is shown that the content of proteins of 36, 21 and 16 kDa can
be one of the molecular markers of drought resistance.
Keywords: Triticum aestivum L., photosynthesis, pigments, drought. proteins of the
photosynthetic apparatus.
Winter wheat is one of the main strategic crops of mankind [1], the yield of which is
affected by various stress factors [2]. Drought occupies a special place among abiotic factors
affecting the growth, development and productivity of plants [3]. Wheat harvest losses under
different drought conditions can range from 30 to 90% [4]. In case of water deficit, first of all, the
stomata are closed, which leads to a violation of transpiration and, as a result, to overheating of the
leaf [5]. Photosystem II (PS II), electronic transport, and Rubisco-activase are the most sensitive to
the effects of elevated temperatures [5, 6]. As a result of disruption of electron transport, reactive
oxygen species are produced by the photosynthetic apparatus, which can lead to the development of
oxidative stress and the destruction of a number of photosynthetic structures [7]. So, for example,
one of these structures is D1protein, the resynthesis of which is blocked by active forms of oxygen
[7]. Meanwhile, maintaining electron transport at a high level can significantly reduce the
production of reactive oxygen species and prevent the development of oxidative stress. Plants have
several mechanisms capable of maintaining electronic transport under drought conditions. Such
mechanisms are photorespiration and cyclic transport of electrons [5, 7]. Also, recently, it is
believed that plastoquinol oxidase (PTOX) can act as a certain "valve" that allows you to remove
excess electrons from the electron transport chain, thereby keeping electron transport through PS II
at a high level [8]. Since it is known that the resistance of plants to stress largely depends on the
stability of the photosynthetic apparatus, it can be assumed that the different heat and drought
resistance of winter wheat varieties can be determined precisely by the preservation of a high
functional state of the photosynthetic apparatus. In this regard, the aim of the work was to study the
peculiarities of the loss of pigment-protein complexes of chloroplasts of different drought-resistant
varieties of winter wheat under the influence of drought, as well as to determine the production of
protective low molecular weight proteins in these varieties.
Materials and methods
Four varieties of winter wheat of Ukrainian selection were used for research. These varieties
differed in their resistance to drought. During the variety testing, they received the following rating:
196
Perlyna Lisostepu - 5-6 points, Dostatok - 7-8 points, Podolyanka - 8 points and Odeska 267 - 8.5-9
points.
Winter wheat of the researched varieties was sown on experimental plots of the Institute of
Plant Physiology and Genetics of the National Academy of Sciences of Ukraine measuring 3x1 m
in September. The soil is gray sod-podzolic. Application of NPK is standard according to
cultivation technology. After overwintering in open ground, the plants were transplanted into 10 kg
vegetation vessels. Control plants were irrigated to ensure 60-70% of the soil's total moisture
content. For experimental plants in the flowering phase, drought conditions were created for 7 days
at 30% total moisture content (FC). Flag leaves were selected to isolate chloroplasts. The leaves
were homogenized for 2 minutes on an MPW - 302 homogenizer (Poland) in a medium containing
50 mM tricin pH 7.6, 0.4 M sucrose, 10 mM NaCl, 5 mM MgCl2. After that, the homogenate was
passed through 2 layers of calico and centrifuged on an Eppendorf 5810 centrifuge (Germany) for 5
minutes at a speed of 400g to precipitate large cell fragments. The supernatant was centrifuged a
second time for 10 minutes at a speed of 1000 g, obtaining the fraction of chloroplasts in the
sediment. The sediment was resuspended, passing it through capron, in 10 mm tricine buffer pH 7.6
with the addition of 0.1 M sucrose, 10 mm NaCl, 5 mm MgCl2.
Electrophoresis of chlorophyll-protein complexes was performed in a polyacrylamide gel
[9]. The separating gel contained 12% acrylamide, 0.1% bisacrylamide, 6 M urea, 0.375 M Tris-
HCl (pH 8.9), 0.003% ammonium persulfate, 0.0003% TEMED. The concentrating gel contained
8% acrylamide, 0.1% bisacrylamide, 6 M urea, 0.175 M Tris-HCl (pH 6.8), 0.003% ammonium
persulfate, 0.0003% TEMED. The gel was stained with the Brilliant Blue R organic dye in an
aqueous solution of 10% acetic acid with the addition of 30% ethanol for 12 hours at room
temperature. Decolorization of the gel was carried out in an aqueous solution containing 10%
ethanol and 10% acetic acid. The gel plates were scanned on the Epson Stylus SX 125 scanner, the
registers were processed using the computer gel processing program "ScnImage". A mixture of
marker proteins from the company "SIGMA", USA was used to identify the bands.
The content of pigmen in leaves was determined according to the Wellburn method [10].
Biological and analytical repeatability of experiments is three times.
Results and discussion
Table 1 presents the results of measuring the content of pigments in the leaves of various
varieties of winter wheat under the influence of a 7-day drought. From the above results, it can be
seen that the chlorophyll content in the leaves of all varieties decreased under the influence of
drought. For more resistant varieties, Podolyanka and Odeska 267, this decrease was insignificant.
In less resistant varieties, Dostatok and Perlyna Lisostepu, it was observed significant decrease in
chlorophyll content.
Table 1
Changes in the content of pigments in the leaves of different varieties of winter wheat under
the effects of drought
Sample Chlorophyll, Carotenoids, Chl/Car
mg/g mg/g
Odeska 267 Control 3,59±0,04 0,43±0,02 8,35±0,03
Drought 3,26±0,04 0,45±0,02 7,24±0,03
Podolyanka Control 3,79±0,05 0,41±0,02 9,24±0,05
Drought 3,49±0,01 0,43±0,02 8,11±0,02
Dostatok Control 3,69±0,07 0,39±0,05 9,46±0,07
Drought 2,39±0,09 0,57±0,10 4.19±0,10
Perlyna Control 3,73±0,17 0,38±0,10 9,81±0,12
Lisostepu Drought 2,12±0,05 0,64±0,14 3,31±0,22
197
The content of carotenoids, on the contrary, slightly increased in more resistant varieties. In less
resistant varieties, the increase in the content of carotenoids was quite significant. The ratio of
chlorophylls and carotenoids decreased in all varieties due to the effect of drought, both due to the
loss of chlorophylls and due to the increase in the content of carotenoids. An increase in the content
of carotenoids is associated with aging or exposure to stress factors [11]. That is, from the obtained
data it can be concluded that unstable varieties of winter wheat felt more significant stress than
resistant varieties. Table 2 presents changes in the content of the main protein complexes of
photosystem II by action 7th day of drought. The analysis of differences by varieties showed
different levels of proteins in the photosynthetic system of chloroplasts. The primary photoreaction
of PS II is localized on the D1/D2 heterodimer. It is proteins D1/D2 that form the active reaction
center of FS II. The zone of filling with these proteins in the control versions of the chloroplasts of
wheat plants is numerically close to the values. It is believed that the cooperation of the internal and
peripheral antennas (СР47 and СР43) is mandatory for the stabilization of separated charges in the
reaction center of FS II. It can be seen from the table that the ratio of internal and peripheral
antennae (zones CP47 and CP43) fluctuates within close limits of ≈1.5 for all studied varieties.
Table 2
Changes in the relative content of the main protein complexes of photosystem II in
chloroplasts of different varieties of winter wheat under the influence of a 7-day drought
(% of total chloroplast protein)
Sample СР 47 СР 43 D1/D2 СЗК ІІ
Odeska 267 Control 3,70±0,27 2,20±0,21 6,38±0,28 18,53±0,21
Drought 3,52±0,30 2,07±0,22 6,08±0,30 17,73±0,30
Podolyanka Control 3,73±0,21 2,45±0,16 7,32±0,35 18,67±0,21
Drought 3,53±0,24 2,15±0,20 6,92±0,35 17,77±0,29
Dostatok Control 4,80±0,28 3,18±0,12 6,81±0,28 21,57±0,20
Drought 4,00±0,38 2,28±0,18 6,01±0,33 19,29±0,28
Perlyna Control 5,99±0,16 3,85±0,14 7,00±0,31 23,98±0,19
Lisostepu Drought 4,87±0,18 2,05±0,20 5,88±0,33 20,16±0,27
The effect of a 7-day drought on plants led to changes in the content of chloroplast proteins.
Analysis of the content of chloroplast proteins showed that the decrease in functional activity is
mainly due to the destruction of the protein of the reaction center D1, as well as the antenna protein
SR 47 in all studied varieties, but to a different degree, in the chain from larger to smaller: Perlyna
Lisostepu-Dostatok-Podolyanka-Odeska 267 Also, the content of antenna protein SR 43 and SZK II
proteins decreased in all varieties. The table does not show proteins that belong to the FS I complex,
since their content practically did not change.
Table 3 shows changes in the content of low molecular weight protective proteins of 36, 21,
16 and 14 kDa. The 36 kDa protein is the so-called plastoquinol oxidase, the 21 kDa protein is a
water-soluble chlorophyll protein that stabilizes FS II, the 16 kDa protein contributes to the
trimerization of FS II and its stabilization, and the 14 kDa protein is necessary to ensure the
necessary conformation for tight binding of Ca++ and Cl-. The filling of the zones of these proteins
in the control variants shows a decrease in their content along the chain: Odeska 267 – Podolyanka
– Dostatok – Perlyna Lisostepu.
It was found that the pool of plastoquinone can participate in the transfer of electrons by the
mechanism of chloroplast respiration (chlororespiration) with the participation of plastid terminal
oxidase (PTOX - Plastid Terminal Oxidase) [12]. It has been shown that PTOX content increases in
the chloroplasts of tomato and Arabidopsis plants under high temperature stress [13]. Activation of
cyclic transport can be caused by structural reorganization of the thylakoid system of chloroplasts
under stress.
198
Table 3
Changes in the content of low-molecular-weight proteins in chloroplasts of various
varieties of winter wheat under the influence of a 7-day drought
(% of total chloroplast protein)
Sample 36 kDa, % 21 kDa, % 16 kDa, % 14 kDa, %
Odeska 267 Control 10,24±0,12 9,68±0,38 11,04±0,34 5,92±0,33
Drought 11,22±0,30 12,6±0,53 13,06±0,21 7,11±0,43
Podolyanka Control 7,83±0,11 9,44±0,22 8,14±0,09 5,67±0,20
Drought 8,54±0,20 11,22±0,38 10,22±0,51 7,23±0,41
Dostatok Control 7,65±0,23 8,03±0,21 7,82±0,30 5,82±0,23
Drought 8,13±0,15 11,8±0,25 9,40±0,21 7,55±0,12
Perlyna Control 5,99±0,32 6,6±0,31 4,05±0,30 3,38±0,34
Lisostepu Drought 5,91±0,23 11,20±0,22 6,07±0,52 4,55±0,32
To date, PTOX has been identified as a novel redox component associated with cyclic and
linear transport. Data from literary sources indicate a dual role of PTOX: 1 – its activity is necessary
for the effective desaturation of carotenoids in leaves at certain stages of the development of the
plant organism, but not at all, which implies the existence of a pathway independent of plastid
terminal oxidase for the re-oxidation of plastoquinol in combination with phytoene desaturase ; 2 -
PTOX is involved in the mechanism of photorespiration in green plant tissues [14].
Analysis of the content of this protein in chloroplasts from wheat plants exposed to a 7-day
drought showed an increase in the content of the 36 kDa protein zone, but to a different degree. As
for the more drought-resistant varieties, the relative content of this protein (36 kDa) in the
chloroplasts from the flag leaves of winter wheat plants of the Podolyanka and Odeska 267 varieties
after 7 days of drought was 10% higher than in the control variants.
In the chloroplasts of the leaves of plants of the Dostatok variety, this indicator increased by
6% of the total chloroplast protein, and in the Perlyna Lisostepu variety, despite the fact that the
increase was observed up to 21%, in the variant of the 7th day of drought, the relative protein
content of 36 kDa still was lower than control variants of drought-resistant varieties. It follows from
this that, indeed, the indicator of the content of this protein refers to the parameters that are related
to the level of tolerance to water deficit, and can be used in selection works for drought resistance.
Studies of plant adaptations to osmotic stresses have revealed the presence of 20-22 kDa
proteins that have homology with WSCP (water-soluble chlorophyll-protein) - a water-soluble
chlorophyll-protein induced by salt stress. It was previously shown that the accumulation of
mRNA-22 polypeptide is induced by salt stress and drought [15]. It is assumed that this protein
reduces protease activity in drought-adapted leaves [16]. The table shows that drought also
increases the synthesis of 16, 14 kDa proteins. The labeled polypeptides belong to the early light-
induced proteins, which can be functionally involved in the mechanisms of resistance to drought
and high temperatures. In the control versions, the content of these proteins, as well as for PTOX
proteins, is located in a chain from smaller to larger: Perlyna Lisostepu - Dostatok - Podolyanka -
Odeska 267. Under stressful conditions, including hyperthermia, energy absorbed by chlorophyll,
which is not can be fully used in photosynthetic reactions, causes oxidative damage to cells with the
participation of reactive oxygen species and free radicals. Therefore, the content of such protective
proteins as PTOX, which supports electronic transport at a high level, is of great importance for
maintaining high functional activity under stress conditions.
Conclusions
Drought-resistant varieties of winter wheat are characterized by an increased content of low
molecular weight protective proteins, 36, 21, 16 and 14 kDa, in control plants. Due to drought, these
varieties lose less pigments and the main structural proteins of photosystem II. At the same time, the
199
relative content of low molecular weight protective proteins increases. Thus, it is shown that the
content of proteins of 36, 21 and 16 kDa can be one of the molecular markers of drought resistance.
References
1. Rauf, S., Al-Khayri, J.M., Zaharieva, M., Monneveux, P. and Khalil, F. Breeding strategies to
enhance drought tolerance in crops. In: Al-Khayri, J.M., Jain S.M. and Johnson D.V.
(eds.) Advances in plant breeding strategies. Agronomic, abiotic and biotic stress traits. 2015.
2. Lesk C., Rowhani P., Ramankutty N. Influence of extreme weather disasters on global crop
production. In: Nature, 2016. 529(7584). P. 84-87.
3. IPCC: Summary for policymakers. Climate Chenge 2014: Impacts, Adaptation, and
Vulnerability. Pt. A: Global and Sectoral Aspects. Contribution of Working Group II to the
Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. Field C.B., Barros
V.R., Dokken D.J., Mach K.J., Mastrandrea M.D., Bilir T.E., Chatterjee M., Ebi K.L., Estrada
Y.O., Genova R.C., Girma B., Kissel E.S., Levy A.N., MacCracken S., Mastrandrea P.R., White
L.L. (Eds.). New York, USA: Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and
New York, 2014. P. 1-32.
4. Zulkiffal M., Ahsan A., et al. Heat and Drought Stresses in Wheat ( Triticum aestivum L.):
Substantial Yield Losses, Practical Achievements, Improvement Approaches, and Adaptive
Mechanisms 2021. DOI: 10.5772/intechopen.92378 In book: Plant Stress Physiology.
5. Kirizy D.A, Stasik О.О., Pryadkina G.O., Shadchina Т.М. Assimilation of CO2 and mechanisms
of its regulation. In: Photosynthesis. V 2. Кyiv: Logos, 2014. 480 p.
6. Murata N., Takahashi S., Nishiyama Y., Allakhverdiev S.I. Photoinhibition of photosystem II
under environmental stress. In: Biochem. et Biophys. Acta., 2007. 1767(6). P. 414–421.
7. Kreslavsky V.D. Karpentier R., Klimov V.V., Murata N., Allahverdiev S.I. Molecular
mechanisms of stability of photosynthetic apparatus for stress. In: Biological membranes, 2007.
(3), p. 195-217.
8. Allison E. et al. Flexibility in photosynthetic electron transport: The physiological role of
plastoquinol terminal oxidase (PTOX). In: Biochem. et Biophys. Acta., 2011. 1807. P. 954–967.
9. Anderson J.M. The Grana Margins of Plant Thylakoid Membranes. In: Physiol. Plant. 1989.
V.76. P. 243-248.
10. Wellburn A. R. The spectral determination of chlorophylls a and b, as well as total Carotenoids,
using various solvents with spectrophotometers of different resolution. In: Journal Plant
Physiology. 1994. V. 144. P. 307-313.
11. Vermaas W. Molecular-biological approaches tu analyze photosystem 2 structure and function.
In: Ann. Rev. Plant Physiol. Plant Mol. Biol. 1993. 44. P. 457-481.
12. Bukhov N.G., Carpentier V.V. Alternative Photosystem I-Driven Electron Transport Routes:
Mechanisms and Functions. In: Photosynthesis Research. 2004. V.82. P. 17-33.
13. Fu A., Park S., Rodermel S. Sequences required for the activity of PTOX (IMMUTANS), a
plastid terminal oxidase: in vitro and in planta mutagenesis of iron-binding sites and a conserved
sequence that corresponds to Exon 8. In: J Biol. Chem. 2005. V. 280. P. 42489-42496.
14. Shahbazi M., Gilbert M., Laboure A., Kuntz M. Dual Role of the Plastid Terminal Oxidase in
Tomat. In: Plant Physiol. 2007. V. 145. P. 691–702.
15. Xiong L., Schumaker K.S., Zhu J.-K. Cell signaling during cold, drought and salt stress. In:
Plant cell. 2002. V. 14. P. 165-183.
16. Satoh H., Uchida A., Nakayama K., Okada M. Chlorophyll protein in Brassicaceae plants is a
stress-induced chlorophyll-binding protein. In: Plant and Cell Physiology. 2001. V. 42. P. 906–
911.
200
UDC: 631.52:635.65 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.34
BREEDING PULSES TO IMPROVE ADAPTIVE TRAITS UNDER
CONDITIONS OF GENERAL WARMING
Sichkar Vyacheslav*, https://orcid.org/0000-0003-0581-5068
Lavrova Halyna, https://orcid.org/0000-0002-3086-6572
Plant Breeding and Genetics Institute – National Center for Seed and Cultivar Investigation,
Odessa, Ukraine,
* e-mail: [email protected]
Summary. The importance of leguminous crops as a source of high-quality protein, macro-
and microelements, dietary fiber, vitamins, unsaturated fatty acids and antioxidants is substantiated.
Their significant positive role in maintaining high soil fertility due to biological nitrogen fixation is
shown. Methods of breeding of soybean, pea and chickpea at the Plant Breeding and Genetics
Institute are described. The characteristics of the bred varieties by elements of productivity,
resistance to adverse abiotic environmental factors, biochemical parameters of seeds are given.
Keywords: soybean, pea, chickpea, drought resistance, initial material, breeding methods
Introduction
In world agriculture, the group of legumes ranks second after cereals both in terms of sown
areas and gross yields. Their role is due to a number of important positive signs. Firstly, they
provide high-quality raw materials for the preparation of both food and feed products. Their seeds
contain 25-40% of protein with a complete amino acid composition, which has a preventive effect
against a number of diseases that are intensively spreading in the late twentieth and early twenty-
first centuries. In addition, their seeds are rich in a significant amount of biologically active
components such as vitamins, minerals, trace elements, unsaturated fatty acids, phospholipids,
essential aminoacids, dietary fiber, phytocompounds (polyphenols, terpenoids, carotenoids,
phytosterols), antioxidants. Such products are characterized by therapeutic and prophylactic
properties that ensure the bioregulatory and immunoregulatory functions of the human body, as well
as its adaptation to environmental factors.
The second important feature of legumes is the ability to fix nitrogen from the air and, due
to this, almost completely provide this element for the formation of their own crop. Soybean, pea,
chickpea, lentil bind 100-150 kg/ha of nitrogen in the active ingredient during the growing season,
which is equivalent to the introduction of about 300 kg of nitrate into the soil.
Global warming, which leads to an increase in temperature and long rainless periods during
the growing season of plants, significantly reduces grain yield, up to its complete loss. This
situation necessitates the introduction of drought-tolerant species that give economically justified
yields even under adverse meteorological conditions. Therefore, the use of lentil and chickpea,
which are quite drought-resistant, makes it possible to reduce the loss of agricultural products in dry
seasons.
Intensive introduction of cereal and legume crop rotations will also lead to the improvement
of the environment and the preservation of soil quality. The UN's recognition of the importance of
this group of crops for humanity is the celebration of 2016 as the International Year of Pulses.
Based on a set of positive signs, their areas are constantly growing. The greatest dynamics is
observed in soybean. If in 2000 it was sown on 74.3 million hectares, then in 2014 the area reached
117.7, in 2019 – 120.5, and in 2022 – 133.8 million hectares. During this period, its yield increased
from 2.11 t/ha to 2.86 t/ha. The area under kidney bean has expanded by 50% this century, chickpea
by 47%, cowpea by 67.4%, and lentil by 44%. The intensive growth of the world's population of
201
people indicates that the positive trend of growth in the production of leguminous crops will grow
in the future. To this end, the world's leading centers for breeding leguminous crops, such as the
International Crops Research Institute for the Semi-Arid Tropics (ICRISAT), the International
Center for Agricultural Research in the Dry Areas (ICARDA), the International Institute of Tropical
Agriculture (IITA), are working on the creation of high-yielding, adaptive, technological varieties,
using both traditional breeding methods (artificial hybridization with subsequent selection of
transgressive forms) as well as the latest methods that allow to more accurately identify valuable
plants, the descendants of which can serve as a base for new varieties. To obtain the original source
material, marker selection (MAS) is intensively used, the essence of which is to identify certain
sections of DNA (genes) that are associated with the expression of a morphological, biochemical or
physiological characteristic. For most legumes, genetic maps have been built, that is, the position of
genes on the chromosome has been determined, which makes it possible to control their movement
in the offspring at the early stages of the breeding process. The method of creating so-called
MAGIC hybrids (multi-parent advanced generation intercrosses) is widely used in the world. The
parental forms in this scheme are recombinant lines or hybrid offspring obtained from two-
component crosses. The lines isolated from such complex hybrid populations combine a valuable
complex of economic and adaptive traits.
Global warming, which the current generation is witnessing, has posed a number of new
challenges to the agricultural industry. The constant increase in air and soil temperatures, the
increase in inter-rainy periods and the presence of prolonged droughts during the growing season of
plants lead to significant yield losses. Therefore, at this stage, the main efforts of breeders are
focused, first of all, on the creation of varieties that are highly adaptive to high air temperatures and
lack of moisture in the soil. We solve the same goal in the process of breeding soybean, pea,
chickpea and lentil.
Materials and methods
In field and laboratory experiments, a large set of collection and breeding forms of soybean,
chickpea, pea, as well as all varieties bred by PBGI – NCSCI, which are included in the register of
plant varieties suitable for distribution in Ukraine, were analyzed. The collection material was sown
in single-row plots 1.5 m long with frequent standards. Ecological, competitive and preliminary
testing was laid in five repetitions for plots of 10 m2. During the growing season, the main phases
of plant development were noted and the necessary measurements and observations were carried
out.
The soils of the zone are medium-humus chernozems, the thickness of the humus layer
reaches 40–50 cm, the reaction is neutral or slightly alkaline (pH 6.0–7.2). The average air
temperature is +10.6°C, the average precipitation is 484 mm. The temperature regime is favorable
for the cultivation of this group of crops, but dry conditions during the growing season, as a rule,
inhibit plant growth and reduce their productivity.
Results and discussions
These days, soy plays a crucial role in providing people, animals, and poultry in the world
with high-quality protein. In recent decades, a similar situation has developed in Ukraine. If in 2000
it was sown with 60.6 thousand hectares, in 2005 – 421.7, in 2010 – 1037, and in 2017 the area
reached 1982 thousand hectares. Since 2013, the seed yield has exceeded 2 t/ha, and in some years
it reaches 2.5–2.7 t/ha. For a 45-year period of breeding work at our institute, 35 varieties of
soybean of different ripeness groups have been bred, which were recommended for cultivation in
Ukraine, Russia and Belarus. The successes achieved were obtained due to the use in hybridization
of a large amount of collection material that came from different countries of the world, as well as a
significant number of tested lines of hybrid origin of early generations. It should be noted that the
breeding nursery, as a rule, included 15-20 thousand lines.
202
Studies have shown that under dry conditions, seed productivity is most closely related to
the intensity of development of the aerial part of the plant, the diameter of the stem at its base, and
the number of beans per plant. Thus, the obtained data confirm that the drought resistance of
soybean can be determined by the accumulation of aboveground mass under conditions of water
deficit.
The obtained experimental results testify to the high heat resistance of soybean plants, which
significantly exceeds this indicator in cereal crops. Under conditions of elevated temperatures, a
significant amount of free proline accumulates in soybean leaves, the level of which indicates the
resistance of the variety to this factor. Genotypic variability in the water-holding capacity of leaves
was also revealed. According to the complex of signs, we found varieties of domestic origin
resistant to lack of moisture. Among the collection set, a rather drought-resistant form of PI 416937
was distinguished, which is characterized by an increased level of leaf watering, is able to better
retain turgor, transpiration and the rate of CO2 metabolism under water stress compared to other
varieties. In field experiments in the arid conditions of the steppe zone of Ukraine, domestic
varieties Arcadia Odes’ka, Charivnytsia Stepu, Palmyra, Odes’ka 150, Khadzhibey, Eldorado,
Faeton, as well as foreign varieties such as Hardin 91 (USA), NSL 315110 (Serbia), F 91-1157
(Hungary) were distinguished by increased productivity [Sichkar, Pasichnyk, 2018].
The natural background of our zone makes it possible to objectively assess the level of
drought resistance of soybean varieties of various breeding institutions. Increased adaptability to the
lack of moisture in the soil and high air temperatures was noted by the varieties Arcadia Odes’ka,
Vasylkivska, Altair, Yatran’, created at the Plant Breeding and Genetics Institute, Romantica, bred
at the Institute of Plant Production, Sprint from the Institute of Oilseeds of the National Academy of
Agrarian Sciences of Ukraine, Valiuta and Yuvileina from the Kirovograd State Agricultural
Experimental Station and Proteinka from the Institute of Field and Vegetable Growing (Serbia,
Novi Sad). We believe that these varieties are valuable carriers of genetic factors that determine
adaptability to arid environmental conditions.
It has been established that under dry conditions, a higher yield is formed with an optimal
combination of various elements of productivity and economically valuable traits, among which the
above-ground mass of plants, the number of beans and seeds per plant are of the greatest
importance [Sichkar, 1989]. Our long-term data indicate that the color of pubescence, the shape of
the leaves, the type of growth have little effect on the level of adaptability in steppe conditions. For
example, the Arcadia Odes’ka has shown high adaptive potential for more than 25 years. It belongs
to the early maturing group, is characterized by a determinant type of growth, branches well and has
an increased above-ground mass. On the other hand, the Vasylkivska and Romantika varieties are
non-determinant, early ripening, with fewer side branches. They also stand out for their high level
of adaptability to arid environmental conditions.
The determinant type of growth is due to the action of the dominant Dt1 gene (Dt1, Dt1 and
Dt1, dt1). The indeterminate genotype carries this gene in a recessive state (dt1, dt1). In addition,
there is also a semi-determinant pattern of growth, which is intermediate between the above and is
controlled by the dominant Dt2 gene, which is expressed only in the presence of the Dt1 gene.
Depending on the presence of a particular gene, the growth and formation of the generative organs
of soybean plants takes place.
It should be noted that the height of determinant forms varies greatly and depends
significantly on the presence of photoperiodic reaction genes that affect the onset of flowering. To
obtain tall forms, the Dt1 gene must be combined with a complex of photoperiodic genes. In non-
determinate varieties, new nodes are formed during the entire growth period. Under our conditions,
the adaptive properties of modern soybean varieties are approximately equivalent in both cultivars,
although there is a discussion regarding this conclusion. The varieties we bred do not differ
significantly in productivity and adaptive potential depending on the type of growth. Such new non-
determinant varieties as Syaivo, Danko, Antares, Pivdenna Zorya, Odesytka, semi-determinate -
203
Rusa, Feniks, Orfei, Euridika, Aurora, Zmina and highly determinate - Farwater, Don’ka,
Melpomena, Symphonia, Serenada are characterized by high yield potential under optimal growing
conditions and belong to the group of drought-resistant. In 2023, at the demonstration site of the
Poltava State Agricultural Research Station the yield of the Euridika reached 5.36 t/ha, the Aurora –
4.86 t/ha and the Zmina – 4.57 t/ha. At the demonstration site of the Institute of Fodder and
Agriculture of Podillya in the same year, the yield of the above varieties was 2.07; 2.15 and 1.97
t/ha, respectively, and the varieties Serenada (2.58 t/ha), Vasylkivska (2.55 t/ha), Feniks (2.52 t/ha),
Odesytka (2.36 t/ha) stood out in this location.
The level of drought resistance significantly depends on the peculiarities of the formation of
the leaf apparatus of plants. In our experiments under dry conditions, it was shown that the optimal
leaf surface area is formed in varieties of different precocity. The dynamics of its growth is s-
shaped, a positive relationship with yield was observed only in early ripening varieties. In the
process of breeding, it is important to select forms in which the leaf area increases very quickly
during the vegetative period, that is, before flowering, and with the beginning of the formation of
beans, the growth slows down and the synthesized plastic substances are more rationally used by
generative organs.
Our research has shown that it is possible to create soybean varieties that are highly
adaptable to arid conditions and that branch well. Such an example is the variety Arcadia Odes’ka,
which was in the state register from 1986 to 2010. It stood out for its high adaptive potential,
formed a significant number of lateral branches under arid conditions, and had high protein content
in the seeds. The variety Arcadia Odes’ka was widely involved in hybridization, its hereditary
material is present in the pedigree of such varieties as Yatran’, Antares, Rusa, Symphonia, Orfei,
Euridika, Zmina.
The level of drought resistance is also significantly influenced by the duration of individual
phases of ontogeny. As a rule, breeders try to breed varieties that move early from vegetative to
generative development, that is, they bloom quickly. A particularly significant relationship was
found between the duration of the "seedling-flowering" phase and the level of drought resistance
during the onset of drought in the second half of summer. Our studies in the arid conditions of the
Steppe, where drought occurs almost annually in July-August, have shown that the realization of the
yield potential of soybean varieties by 89–93% depends on the interaction of precipitation and
active temperatures. Most of all, these factors affect from the end of May to July, when intensive
growth, flowering and setting of beans occurs. The most significant for the formation of yields were
the air temperature in May and the amount of precipitation in July.
Thus, the above experimental data indicate that the adaptive potential of a variety is a rather
complex trait, which depends on the genotype of the variety and the conditions under which it is
grown. Successful breeding to improve it is complicated by the fact that it is formed as a result of
the action of the entire set of genes. Despite this, there are key indicators on the basis of which
breeders make selections to improve certain traits that are part of this complex. Among them are the
water-holding capacity of leaves, a more developed root system or its individual parts, the nature of
the combination of photoperiodic reaction genes, and the genetically determined efficiency of water
use by plants. With an optimal combination of the above traits during the growing season, plants
form leaf and root surfaces that meet the prevailing conditions, they maintain high levels of
photosynthesis, and transpiration and normal water balance in tissues. An important step in
improving drought tolerance of soybeans is to identify collection specimens in which there is a
slower withering of the above-ground mass under water stress. Physiological studies have shown
that this trait is due to a very low rate of transpiration. To breed highly adaptive varieties, it is
necessary to combine several traits in one genotype by hybridization, in which the passages of the
main phenological phases will be synchronized with the natural factors of a certain ecological zone.
Pea is essential in the agricultural sector of Ukraine. At the end of the last century, its area
was about 1.5 million hectares, and the gross harvest exceeded 3 million tons. We believe that in
204
order to ensure the stable development of the agricultural sector in the country, it is necessary to
restore pea to the level of the end of the twentieth century.
Our pea breeding program is based on the use of genes that effectively affect the
architectonics of plants (def – seed shedding, af –leafless type, deh, Stb – stem determinant), which
significantly improves the manufacturability of the crop and contributes to an increase in yield.In
recent decades, much attention has been paid to the creation of so-called "leafless" varieties, in
which, as a result of the afila mutation, the leaves turn into tendrils, with which individual plants
interlock with each other and thus maintain an upright position. Modern varieties of this type have
well-developed whiskers, which are also an important photosynthetic organ.
Obtaining new source material is achieved by hybridization of specially selected parental
forms, which must necessarily bear features that significantly affect resistance to adverse
environmental factors. The breeder's task is to combine them in a single genotype, which will be
characterized by improved overall adaptability. In addition, we involve genotypes that are
characterized by high seed productivity in crossing. As a rule, adaptive parental components come
from the steppe zone of our country, and highly productive ones come from European countries.
To date, 63 varieties have been included in the state register of varieties suitable for
distribution in Ukraine, about half of which were created in our country. The Plant Breeding and
Genetics Institute is the owner of 7 varieties, among which Cruise stands out for its high level of
drought resistance. The White Angel variety is characterized by significant resistance to lodging
and is able to yield a yield of 5 t/ha under optimal growing conditions.
One of the ways to stabilize yields can be winter sowing of peas. Under the conditions of the
steppe zone of Ukraine, most moisture in the soil accumulates in early spring. During this period, its
reserves reach 130-150 mm, and in some years 160 mm. This moisture is enough to form a
satisfactory crop, especially with the introduction of moisture-saving technologies.
During 2017–2023, in the conditions of the central zone of the Odessa region, we conducted
a study on the autumn sowing of peas, using cold-resistant varieties for this - Serbian Moroz and
French Enduro and Balltrap. They showed that with this technology, the growth and development of
peas are significantly accelerated and they ripen 18-20 days earlier than sown in spring. So, in 2018,
the phase of full ripening of the above varieties began on the first of June. In addition, the yield of
such crops, depending on the variety, was 10-15% higher compared to the optimal sowing time in
spring.It is important to note that global warming, which is especially evident in the steppe zone of
Ukraine, contributes to the introduction of this technology of growing peas. Winters have become
milder in recent decades, and spring comes earlier.
By crossing cold-resistant varieties of foreign selection and domestic ones recommended for
cultivation during spring sowing, we have created a valuable source material for the selection of
recombinant lines that are adapted for winter sowing. The first variety of this type called Feniks
odes’kyi has already been submitted for state examination.
In the context of climate change, chickpea is gaining popularity – an important heat- and
drought-resistant leguminous crop. In particularly dry years, which have recently become more
frequent, chickpea competes well in productivity with pea [Magbool et al., 2017].
Its protein stands out for its unique value, it is completely balanced in terms of the content of
essential amino acids, is characterized by a therapeutic effect, especially protects against such
diseases of our time as cardiovascular and oncological. In addition, its use in food helps to reduce
blood cholesterol levels, prevents the development of osteoporosis, atherosclerosis, diabetes
mellitus, obesity, and increases the overall adaptive properties of the body. In addition to high-
quality protein, chickpea seeds contain many vitamins, minerals, and other biologically active
compounds. Particularly valuable components of its seeds are isoflavones – compounds of a
polyphenolic nature.
18 varieties of chickpea are recommended for cultivation in Ukraine, 7 of which were
created in the PBGI – NCSCI – the leading chickpea breeding institution in the country. The
205
breeding program is focused on the creation of large-seeded varieties with light seeds and a high
coefficient of boiling, which are in great demand in the world market. These are the characteristics
of the Triumph, Odyssey and Skarb varieties. These varieties, as well as Budzhak and Dostatok,
were created by the method of multicomponent crosses (there are 3-4 parental forms in the
pedigree).
In our institute, chickpea breeding began in 1995. It is based on collection material obtained
from the International Research Center for Semi-Arid Tropics (ICRISAT, Patancheru, India) and
the Center for Plant Genetic Resources of Ukraine (Kharkiv). Over the past period, more than 3
thousand collection forms have been analyzed for economically valuable traits and 12 varieties have
been created. The accumulated long-term information allows us to form the main indicators of the
model of a highly adaptive variety for the arid zones of our country. It is based on phenological,
physiological, biological traits, as well as the genotype-environment interaction [Sichkar et al.,
2023].
In the process of breeding work, it is necessary to strive for the formation of erectoid plants,
in which the lateral branches depart from the main stem at an angle of less than 15°C. The height of
the plants should be 50–60 cm; the height of attachment of the lower bean should be 15–17 cm.
Vertically oriented leaves with a reduced width are much better able to transmit sunlight into the
middle and lower tiers of the plant. The growth of the leaf surface should be synchronized with the
general development of the above-ground mass, which is an important criterion for selection for
increased productivity. The ratio between the total biological weight and the weight of the seeds
(harvest index) should be within 0.5.
For production, it is necessary to create varieties of different ripeness groups, which allows
to more effectively use natural factors for the formation of yields, especially precipitation, and
better use agricultural machinery. According to the duration of the growing season, five groups can
be distinguished: very early (˂75 days), early (76–80 days), medium (81–100 days), late (101–110
days) and very late (˃110 days). For the conditions of Ukraine, the most favorable are early and
mid-season varieties, the duration of the growing season of which allows timely harvesting and
preparing the soil for sowing winter crops. The creation of early ripening varieties helps to avoid
drought and high temperatures at the end of flowering and in the process of filling seeds. In the
process of breeding, it is necessary to reduce the duration of the growing season due to the phase
"germination - beginning of flowering" in order to have a longer time for the formation and filling
of seeds.
Conclusions
Leguminous crops play an important role in the formation of food and feed resources of both
our planet and Ukraine.
In the context of global warming, the main efforts of breeders should be directed to the
creation of varieties resistant to abiotic and biotic environmental factors.
Particular attention should be paid to drought resistance, which depends on the level of
development of the root system, the duration of the growing season, the effectiveness of stomata,
the leaf surface area, the expression of specific genes and the biosynthesis of secondary metabolites
(proline, abscisic acid).
Models of soybean, pea and chickpea varieties for arid conditions of the steppe zone of
Ukraine are proposed, which include such parameters as the type of growth, the duration of the
growing season, the area of the leaf surface, the optimal number of lateral branches, and the size of
seeds.
The main method of selection is intervarietal hybridization of selected parental forms. Its
effectiveness increases significantly with the use of crossing components that differ in ecological
and geographical origin, productivity elements and the duration of the growing season. Significant
genotypic variability is formed when using multicomponent crosses.
206
To create source material highly adapted to arid zones, it is necessary to combine traditional,
marker and genomic breeding methods. The use of genetic markers makes it possible to control the
presence of a certain locus in a number of subsequent generations.
References
1. Magbool M.A., Aslam M., Ali H. Breeding for improved drought tolerance in chickpea (Cicer
arietinum L.). In: Plant Breeding. 2017. V. 136(3). P. 300–318. DOI: 10.1111/pbr.12477
2. Sichkar V.I. Main indicators of the model soybean variety for the south of Ukraine. In: Breeding
and seed production. 1989. № 4. P. 8–16. (in Russian)
3. Sichkar V.I., Lavrova H.D., Koloyanidi N.O., Dzhus T.O. Chickpeas are a promising source of
dietary protein. In: Journal of Native and Alien Plant Studies. 2023. № 19. P. 172 – 193. DOI:
10.37.555/2707-3114.19.2023.295154. (in Ukrainian)
4. Sichkar V.I., Pasichnyk S.M. Genetic and physiological foundations of resistance of leguminous
crops to drought. In: Bulletin of the Ukrainian Society of Geneticists and Breeders. 2018. V. 16.
№ 1. P. 35–51. DOI: 10.7124/visnyk.utgis.16.1.901. (in Ukrainian)
207
UDC: 632.4:632.911.2 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.35
TULPINI DE TRICHODERMA CU POTENȚIAL ANTIFUNGIC ÎNALT
FAȚĂ DE FITOPATOGENI
Sîrbu Tamara*, https://orcid.org/0000-0001-7809-9870
Moldovan Cristina, https://orcid.org/ 0000-0003-1634-0344
Institutul de Microbiologie și Biotehnologie, Universitatea Tehnică a Moldovei
Chisinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. Fungal infections in agriculture lead to a significant decrease in crop yield, and
their control can be carried out chemically or biologically. The biological way is more effective. In
this study, the effectiveness of in vitro biological control against the fungal pathogens: A. alternata,
B. cinerea, F. oxysporum and F. solani was evaluated, using Trichoderma atrobruneum CNMN FD
25 and Trichoderma longibrachiatum CNMN FD 27 strains as biological control agents. The
obtained results demonstrated a high sensitivity of the metabolite solutions of Trichoderma strains
to the tested phytopathogens, significantly reducing their growth. Therefore the strains T.
atrobruneum CNMN FD 25 and T. longibrachiatum CNMN FD 27 can be used as biological
control agents of crops.
Keywords: fungi, pathogens, zones of inhibition, biological control agents.
Introducere
Utilizarea produselor de origine chimică (pesticide, insecticide ș.a) au dus la degradarea
mediului și a poluării apelor. Astfel, acum se caută metode alternative produselor chimice pentru a
proteja și a stimula creșterea plantelor și a obține recolte bogate fără a dăuna mediului. O sursă
inepuizabilă de obținere a produselor biologice de interes agricol sunt microorganismele, care
contribuie atât la stimularea creșterii plantelor cât și ca protecție împotriva bolilor și dăunătorilor.
Metodele biologice de protecție a plantelor folosind antagonismului dintre microorganismele din sol
este foarte benefic, deoarece nu duce la denaturarea mediului. Antagonismul microorganismelor
față de agenți patogeni constă în mai multe mecanisme, inclusiv competiția pentru spațiu și
nutrienți, micoparazitismul, secreția de compuși cu activitate antifungică precum antibiotice sau
toxine ucigașe, inducerea rezistenței la plante, precum și producerea de compuși volatili care pot
juca un rol important în biocontrol. Utilizarea preparatelor obținute pe baza microrganismelor poate
contribui nu numai la inhibarea creșterii agenților patogeni, ci și la îmbunătățirea calității culturilor
și proprietățile solului, crescând astfel nivelul producției de alimente [8, 10]. Printre cele mai des
utilizate microorganizme în producerea substanțelor biologice de interes agricol sunt fungii din
genul Trichoderma. Astfel, tulpinile din genul Trichoderma contribuie la stimularea creșterii și
modularea diferitor funcții ale plantelor, totodată asigură protecție plantelor față de diferiți
fitopatogeni și dăunători [6, 7, 9]. Trichoderma este un gen de ciuperci ascomicete cosmopolit și
oportunist, care include specii care sunt de interes pentru agricultură ca agenți de control biologic
direct al fitopatogenilor. În colonizarea plantelor, pe rădăcini sau ca endofit, Trichoderma a
dezvoltat capacitatea de a comunica cu planta și de a produce numeroase beneficii cu mai multe
fațete gazdei sale [11].
Din punct de vedere aplicativ, stabilirea unor tehnologii de aplicare diversificate pentru
Trichoderma este o direcție importantă de dezvoltare pentru rolul său în dezvoltarea durabilă a
agriculturii. Trichoderma este genul unei ciuperci cosmopolite, comună în diferite tipuri de medii
sau agroecosisteme. Are proprietăți diferite care îi conferă calități și funcții benefice, motiv pentru
care i se oferă diferite utilizări, de exemplu, ca agent de biocontrol în controlul diferitelor boli
208
fungice și nematode ale plantelor, prin rezistență sistemică indusă sau directă, ca stimulent al
creșterii plantelor, îmbunătățind absorbția apei și a nutrienților și producând fitohormoni, ca
bioremediator [3, 4]
Mecanismele de acțiune a tulpinilor de Trichoderma asupra patogenilor sunt diferite, pot
interacționa direct cu planta, promovând creșterea și oferind culturilor rezistență la fungii pathogen,
pot ataca ciupercile fitopatogenice. Trichoderma poate ucide direct agenții patogeni fungici ai
plantelor prin antibioză, precum și prin strategiile de micoparazitism. moleculele produse de
microorganisme, inclusiv fungii din genul Trichoderma, pot fi identificate pentru a imuniza plantele
împotriva bolilor. la combaterea bolilor și a efectelor negative asupra mediului [5, 10]. Trichoderma
spp. este folosită în principal pentru a controla bolile transmise de sol, precum și unele boli ale
frunzelor și paniculelor diferitelor plante. Trichoderma spp. de asemenea, se comportă ca un agent
de control biologic sigur, ieftin, eficient, ecologic pentru diferite specii de culturi [1, 2, 12, 13, 15 ].
Materiale și metode
În calitate de obiect de studiu au fost luate tulpinile fingice Trichoderma atrobruneum
CNMN FD 25 și Trichoderma longibrachiatum CNMN FD 27, care au fost testate după
proprietățile antimicrobiene față de fitopatogenii: Alternaria alternata, Botritys cinerea, Fusarium
solani, Fusarium oxysporum. Tulpinile de fungi au fost cultivate pe mediul mal - agar. Activitatea
antifungică a fost determinată după metoda difuziei metabolițilot în mediul agrizat (din blocul cu
Trichodermă în agarul infectat cu fitopatogen) [14]. Diametrul zonei de inhibiție a creșterii
patogenului a fost măsurat după 4 zile de incubare la 28-30°C.
În etapa următoare tulpinile de Trichoderma au fot cultivate în medii lichide cu compoziția
gr/l: Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 - extract de drojdii 10,0; glucoză - 30,0; KH2PO4 -
1,0; MgSO4x7H2O - 1,0; NaNO3 - 1,0; apă potabilă pînă la 1 litru; pH 6,0 -6,2, iar Trichoderma
longibrachiatum CNMN FD 27 - extract de porumb - 10,0; glucoză - 30,0; KH2PO4 - 1,0;
MgSO4x7H2O - 1,0; NaNO3 - 1,0; CaCO3 - 1,0 apă potabilă până la 1 litru; pH 6,0 – 6,2 la
temperatura de 28-30oC, timp de 6 zile cu agitare continuă (160-180 r/min). Soluția de metaboliți a
fost separată de biomasă prin filtrare. Au fost testate asupra fitopatogenilor soluțiile de metaboliți ai
tulpinilor de Trichoderma în raport de 1:100; 1:200; 1:300; 1:400 (sol. metaboliți/apă distilată). În
cutiile inoculate cu fitopatogeni au fost făcute godeuri cu diametrul de 8 mm în care au fost
introduce câte 0,1ml soluție de metaboliți a tulpinilor de Trichoderma.
Rezultate și discuții
Tulpinile de Trichoderma sunt cunoscute ca antagoniste față de un spectru larg de
fitopatogeni, care provoacă daune semnificative plantelor de cultură.
Testarea proprietăților antifungice a tulpinilor Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 și
Trichoderma longibrachiatum CNMN FD 27 față de fitopatogrnii. A. alernata, B. cinerea, F.
solani, F. oxysporum a demonstrat o sensibilitate înaltă față de aceștea (Fig. 1).
Figura 1. Zonele de inhibiție a fitopatogenilor sub acțiunea metabolițilot de Trichoderma
209
Zonele de inhibiție a fitopatogenilor menționați sub acțiunea metaboliților tulpinii
Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 variază în limitele 32 mm (față de F. solani) - 36 mm
(față de A. alternata). Activitatea antifungică a tulpinii Trichoderma longibrachiatum CNMN FD
27 a fost de asemenea înaltă, zonele de inhibiție a fipopatogenilor variind de la 30 mm (față de F.
solani și F.oxysporum) pînă la 35,5 mm (față de B. cinerea).
În agricultură preparatele pe bază de Trichoderma sunt aplicate în formă solidă sau lichidă.
Pentru a obține soluții de metaboliți ai tulpinilor de Trichoderma la următoarea etapă tulpinile
Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 și Trichoderma longibrachiatum CNMN FD 27 au fost
cultivate submers în medii lichide, timp de 6 zile la temperatura 28-30oC, iar soluția de metaboliți
obținută după separarea de biomasă în raport de 1:100; 1:200; 1:300; 1:400, cu apă distilată, a fost
testată asupra fungilor patogeni luați în studiu. Astfel, în cutiile Petri inoculate cu fitopatogeni au
fost făcute godeuri cu diametrul de 8 mm în care a fost introdus cite 0,1ml soluție de metaboliți.
Zonele de inhibiție a fitopatogenilor testați sub acțiunea soluțiilor de metaboliți ai tulpinii
Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 sunt prezentate în Tab. 1 și Fig. 2. Astfel, rezultatele
prezentate demonstrează o sensibilitate înaltă a soluției de metaboliți față de fitopatogenii testați în
toate concentrațiile studiate. Zonele de inhibiție a fitopatogenilor testați variind de la 28 mm (conc.
1:100) pînă la 17,5 (cons 1:400), ceia ce denotă că proprietățile antifungice a tulpinii Trichoderma
atriobruneum CNMN sunt forte înalte. Soluția de metaboliți chiar și în concentrații mici (1:400) a
demonstrat zone de inhibiție a tuturor fitopatogenilor ce variază în limitele 17,5 - 22,0 mm, deci
poate fi utilizată la combaterea fitopatogenilor testați.
Tabelul 1
Activitatea antifungala a diferitor concentrații a soluției de metaboliți a tulpinii de fungi
Trihoderma atrobruneum față de unii fungi fitopatogeni
Dilutia soluției Diametrul zonelor de inhibiție a fitopatogenilor, mm
de metaboliți B. cinereea Alt. alternata F. oxysporum F. solani
1:100 28,0 ± 2,5 28,0 ± 1.0 32,0 ± 2,0 29,0 ± 1,0
1:200 26,0 ± 1,2 26,0 ± 1.1 28,0 ± 1,5 24,0 ± 3,0
1:300 25,0 ± 2.0 22,5 ± 2,5 24,0 ± 1,0 20,0 ± 1,5
1:400 20,7 ± 2,5 17,5 ± 2,5 22,0 ± 1,0 20,0 ± 1,0
1:100 1:200 1:300 1:400 1:100 1:200
a b
Figura 2. Acțiunea soluție de metaboliți ai tulpinii Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 în
dependență de concentrația utilizată asupra fitopatogenilor:
a – Fusarium solani; b – Botritys cinerea
210
În variantele experimentale cu utilizarea soluție de metaboliți ai tulpinii Trichoderma
longibrachiatum CNMN FD 27 (Tab. 2, Fig. 3), indiferent de concentrația utilizată, a fost
înregistrată o inhibiție totală a fitopatogenului Alternaria alternata. Zonele de inhibiție a celorlalte
tulpini fitopatogene au variat în dependență de concentrația soluției de metaboliți utilizată. În
variantele cu concentrația soluție de metaboliți 1:100 zonele de inhibiție au variat în limitele 26,8
mm (față de F. solani) și 29,0 mm (față de A. alternata), iar în variantele cu concentrația de 1:400
zonele de inhibiție maximale de 18,0 mm au fost înregistrate față de F.solani și minimale de 16,0
mm față de F.oxysporum, iar față de Alternaria alternata zonele au constituit 17,5 mm.
Tabelul 2
Activitatea antifungala a soluție de metaboliți ai tulpinii Trichoderma longibrachiatum
CNMN FD 27 față de fitopatogeni
Dilutia soluției Diametrul zonelor de inhibiție a fitopatogenilor, mm
de metaboliți B. cinereea Alt. alternata F. oxysporum F. solani
1:100 Inhibat total 29,0 ± 1,0 28,0 ±1,0 26,8 ± 2,5
1:200 Inhibat total 23,5 ± 3,0 24,2 ± 1,8 26,7 ± 2,3
1:300 Inhibat total 23,0 ±1,5 20,5 ± 1,5 22,0 ± 1,0
1:400 Inhibat total 17,5 ± 1,5 16,0 ± 2,5 18,0 ± 2,0
1:100 1:200 1:300 1:400 1:100 1:200
a b
Figura 3. Acțiunea soluție de metaboliți ai tulpinii Trichoderma longibrachiatum SNMN FD 27
în dependență de concentrația utilizată asupra fitopatogenilor:
a – Fusarium solani; b – Botritys cinerea
Astfel, rezultatele prezentate în Tab. 2 și Fig. 3 denotă o sensibilitate înaltă a soluției de
metaboliți ai tulpinii Trichoderma longibrachiatum CNMN FD 27 fată de toți fitopatogenii testați
indiferent de concentrația utilizată.
Concluzii
La ora actualā, cea mai perspectivā și ecologică metodă de stimulare a creșterii plantelor de
cultură și protecție față de boli și dăunători este utilizarea preparatelor microbiene obținute pe bazā
de microorganisme. Datorită mecanismului său de control biologic, tulpinile de Trichoderma spp.
sunt aplicate pe larg în agricultură pentru stimularea și protecția plantelor de cultură, având totodată
un rol important în stabilirea ecosistemul, dar și în promovarea agriculturii durabile
Rezultatele obținute în acest studiu au demonstrat că, tulpinile Trichoderma atrobruneum
CNMN FD 25 și Trichoderma longibrachiatum CNMN FD 27 posedă sensibilitate înaltă față de
fitopatogenii: A. alternata, B. cinerea, F. oxysporum și F. solani, care provoacă daune mari
sectorului agricol. Deci, aceste tulpini de Trichoderma pot fi considerate ca potențiali producători
de sunstanțe antifungice eficiente pentru combaterea fitopatogenilor menționați.
211
Notă. Cercetările au fost efectuate în cadrul subprogramului 020101 InBioS – Soluții
biotehnologice inovative pentru agricultură, medicină și protecția mediului.
Referințe bibliografice
1. Bastakoti S., Belbase S., Manandhar S., Arjyal C. Trichoderma species as biocontrol agent against
soil borne fungal pathogens. In: Nepal Journal of Biotech.. Dec. 2017, Vol. 5, No. 1, p. 39-45.
2. Gomathinayagam S., Persand S.A., Rekha M. Comparative stugy of biological agents
Trichoderma harzianum and Trichoderma viride for controlling brown spot disease in rice. In:
J. Biopest, 5 (Supplementary), 2012, p. 28-32.
3. Gonzalez Basso Valeria, Di Barbaro Gabriela, Ribero Gustavo. Trichoderma spp.:
characteristics and applications. In: J. Applied Biotechnology & Bioengineering. 2024; 11(1),
p.18-22. DOI: 10.15406/jabb.2024.11.00354
4. Jang S., Kwon S.L., Lee H. et al. New Report of three unrecorded species in Trichoderma
harzianum species complex in Korea. In: Mycobiology. 2018 Aug 24, 46(3), p. 177-184. Doi:
10.1080/12298093.2018.1497792.
5. Kubiak A., Wolna-Maruwka A., Agnieszka A. Pilarska, Alicja Niewiadomska and Agnieszka
Piotrowska-Cyplik. Fungi of the Trichoderma genus: future perspectives of benefits in
sustainable Agriculture. In: Appl. Sci. 2023, 13(11), 6434;
https://doi.org/10.3390/app13116434
6. Martínez Y, Heeb M, Kalač T, Gholam Z, Schwarze FWMR, Nyström G, De France K.
Biopolymer-based emulsions for the stabilization of Trichoderma atrobrunneum conidia for
biological control. In: Appl Microbiol Biotechnol. 2023 doi: 10.1007/s00253-023-12381-y.
7. Martinez Y, Ribera J, Schwarze FWMR, De France K. Biotechnological development of
Trichoderma-based formulations for biological control. In: Appl. Microbiol Biotechnol. 2023
Sep; 107(18):5595-5612. doi: 10.1007/s00253-023-12687-x.
8. Nowocień K., Sokołowska B. Use of microorganisms in plant protection against fungal
diseases. In: Zeszyty Problemowe Postępów Nauk Rolniczych, nr 603, 2020, p. 41–52. DOI
10.22630/ZPPNR.2020.603.18.
9. Ritesh Kumar, Pratik Samanta, Susanth Vijay Raj, Pratush Bera, and Mohammed Naimuddin.
Potential and Ppospects of Trichoderma in plant protection. Hindawi. In. Advances in
Agriculture, Volume 2023, Article ID 5573662, 11 pages. https. doi.org/10.1155/2023/5573662
10. Roberto N. Silva,Valdirene Neves Monteiro, Andrei Stecca Steindorff, Eriston Vieira Gomes,
Eliane Ferreira Noronha, Cirano J.Ulhoa. Trichoderma/pathogen/plant interaction in pre-harvest
food security. Fungal Biology, 2019 Aug; 123(8): 565 - 583.
doi:10.1016/j.funbio.2019.06.010.
11. Sheridan L. Woo, Rosa Hermosa, Matteo Lorito, Enrique Monte. Trichoderma: a multipurpose,
plant-beneficial microorganism for eco-sustainable agriculture. Nature Reviews Microbiology,
2023, Vol. 21, pages 312–326.
12. Yao X, Guo H, Zhang K, Zhao M, Ruan J, Chen J. Trichoderma and its role in biological
control of plant fungal and nematode disease. In: Front Microbiol. 2023 May 3;14:1160551.
doi: 10.3389/fmicb.2023.1160551.
13. Буракаева А.Д. Микофильные грибы в биотехнологии фунгицидных препаратов. In:
ВЕСТНИК ОГУ №6 (167)/июнь`2014, c. 98-103.
14. Егоров, Н.С. Основы учения об антибиотиках. Учебник. 6-е изд., перераб. и доп. М.:
МГУ, Наука, 2004. 528 с.
15. Щербакова Т. Препарат глиокладин для биоконтроля белой гнили сои. // Межд. науч.
конф. Микробиологическая биотехнология – наукоëмкое направление современных
знаний. Кишинэу, 2011, ст. 229-230
212
UDC: 577.112.083:633.71 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.36
NICOTIANA WILD TOBACCO SPECIES – NEW PRODUCENTS FOR
RECOMBINANT PROTEINS EXPRESSION
Tytenko Nataliia 1, Volyanska Olga 1, 2, Kovbasenko Raisa 1, Nifantova Svitlana 1,
Emelyanov Volodymyr 1,3, Kuchuk Mykola 1, Symonenko Yuriy1, *
1
Institute of Cell Biology and Genetic Engineering, National Academy of Science of Ukraine, Kyiv,
2
Taras Shevchenko Kyiv National University, NSC ‘Institute of Biology and Medicine’, Kyiv,
3
Institute of Plant Physiology and Genetics, National Academy of Science of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
https://orcid.org/0000-0002-5597-3315, * e-mail: [email protected]
Summary. The development of heterologous expression methods in plants is a promising
way to produce recombinant valuable proteins. The aim of this work was to analyse different
species of the genus Nicotiana for new producers of recombinant proteins and optimisation of
heterologous expression conditions for further study of the regulation of reporter gene expression
during transient genetic transformation. All Australian tobacco species of the genus Nicotiana
(N. benthamiana, N. excelsior, N. debneyi, N. exigua, N. maritima, N. simulans, N. amplexicaulis,
N. excelsior, N. excelsiana and N. rustika) can be used for the expression of various recombinant
proteins. The profile of GFP accumulation and fluorescence activity of many species is comparable
to the profile of GFP fluorescence in Nicotiana benthamiana plants.
Keywords: genes heterologous expression, recombinant proteins, Nicotiana species
(N. benthamiana, N. excelsior, N. debneyi, N. exigua, N. maritima, N. simulans, N. amplexicaulis,
N. excelsior, N. excelsiana and N. rustika), transient genetic transformation, GFP.
Introduction
A large number of protein-based pharmaceutical products are used in modern medicine.
The biotechnological production of therapeutically valuable recombinant human proteins (enzymes,
hormones, antibodies, etc.) is of particular interest because they have a limited natural source.
Currently, microorganisms are mostly used as producers of recombinant proteins. Despite the
examples of successful use of bacterial production systems, prokaryotic biosynthetic systems have a
number of disadvantages: lack of glycosylation, protein folding (packaging), accumulation of
bacterial toxins in the culture solution, etc.
The development of heterologous expression methods in plants is a promising way to
produce recombinant valuable proteins. Plant systems have a number of advantages over bacterial
systems, including: cost-effectiveness, availability of plant material, the possibility of consuming
plant food crops, stability of eukaryotic proteins in plant cells, the possibility of glycosylation, and
the absence of bacterial pathogens and toxins. However, a significant disadvantage of using
transgenic plant systems for stable protein synthesis is the low levels of recombinant product
accumulation (about 1%). In this case, transient expression of the transferred genes, without their
stable integration into the genome, is another alternative approach [1, 2, 3]. Transient expression is
carried out by Agrobacterium-mediated introduction of plasmid vectors into plant cells without their
integration into the genome. Over a certain period of time, the introduced transgene is expressed,
after which the foreign DNA is eliminated.
Although in recent years the possibility of successful transient expression of heterologous
proteins in many species of cultivated plants has been shown, the wild Australian tobacco species
Nicotiana benthamiana Domin remains a model species for studying transient gene expression in
213
plants [4]. Therefore, we focused on the search for wild Australian representatives of the genus
Nicotiana, which are endemic species of Australia, belonging to the genus Nicotiana, family
Solanaceae. Due to their morphological and physiological properties, species of the Nicotiana
genus are often characterised by resistance to many plant pathogens, including viral pathogens and
fungi. For example, Nicotiana debneyi has been shown to be a donor of resistance genes to black
root rot (Chalara elegans) and downy mildew (Peronospora tabacina Adam) found in the
N. tabacum genome [5]. The transfer of resistance between closely related species to pathogens is
studied on the example of the genus Nicotiana [6].
The aim of this work was to analyse and test the prospects of using representatives of
different species of the genus Nicotiana for the selection of highly productive plant species in terms
of biomass, search for new producers of recombinant proteins and optimisation of heterologous
expression conditions for further study of the regulation of reporter gene expression during transient
genetic transformation.
Materials and methods
Seeds of Australian tobacco plants of the genus Nicotiana (N. benthamiana, N. excelsior,
N. debneyi, N. exigua, N. maritima, N. simulans, N. amplexicaulis, N. excelsior, N. excelsiana and
N. rustika) were provided by the National Collection of Plant Tissue Cultures In Vitro of the
Institute of Cell Biology and Genetic Engineering of the National Academy of Sciences of Ukraine
by Dr. Belokurova V. B. Plants of all species were grown in a greenhouse for 2 months. The
reporter gene gfp, encoding green fluorescent protein (GFP), was used to develop effective working
methods for transient expression of foreign genes in tobacco plants [7, 8]. In the experiments, both
transcriptional vectors and viral vectors (carrying elements of the genomes of plant viruses TMV
(Tobacco mosaic virus) and PVX (Potato virus X) were used. The 35S promoter of CaMV
(Cauliflower mosaic virus) was used in transcription vectors. Infiltration of plants was carried out
according to the standard method. The overnight culture of bacterial cells was precipitated and
resuspended in an infiltration buffer of 10 mM MgSO4. Infiltration was carried out into the leaf
blade using a syringe [2].
1 2 3
Figure 1. Plants used for transient genetic transformation by agrobacterial infiltration
with a needleless syringe: 1 - Nicotiana benthamiana; 2 – N. tabacum; 3 – N. rustica
Results and discussions
Plants of the genus Nicotiana L. are considered to be the best targets for agrobacterial
transient transformation, although other valuable crops such as rice, wheat, alfalfa, and potatoes are
214
also used [9-14]. The most commonly used tobacco species for transformation is N. benthamiana,
which is a model for transient gene expression. Using N. benthamiana plants, various recombinant
proteins have been synthesised, some of which are vaccines based on immunoglobulin (IgG)
antibodies for the treatment of lymphoma patients. By using transient expression methods, a rapid
synthesis time and high yield of recombinant proteins was achieved, which ranged from 0.5 to 4.8
g/kg of fresh material [12, 13].
In addition, other types of tobacco, such as N excelsior, N. excelsiana, etc. were used in
experiments, especially when using the method of vacuum infiltration of plants [15, 16]. Tobacco
(N. tabacum) is often used in scientific research [16]. One of the factors limiting the commercial
success of recombinant protein production technology in tobacco may be low gene expression. To
solve this particular problem, certain high-yielding agronomic lines are selected from a wide range
of available tobacco germplasm that will significantly increase the expression of heterologous genes
[17].
The results of infiltration were recorded starting from day 2 after infiltration (dpi, days
post-infiltration) and continued at intervals of 2 days until day 14 (for transcriptional vectors) and
day 28 (for viral vectors). For the transcriptional vectors, the onset of gfp gene expression was
recorded starting from day 2 for N. benthamiana and from day 3 for the other species, which
corresponded to the onset of GFP fluorescence in leaf tissues. The maximum level of fluorescence
was observed on day 8 for N. benthamiana and day 9-10 for the other species, followed by a plateau
and subsequent silencing of gfp gene expression. When using viral vectors, the onset of GFP
fluorescence was observed somewhat later: on day 5 after infection for N. benthamiana and on days
7-8 for other species. The maximum level of GFP fluorescence in the tissues was observed on day 9
after infection for N. benthamiana and on days 10-14 for other species.
1 2 3 4
5 6 7
Figure 2. Visual assessment of the temporal expression of the gfp gene in tissues of
different tobacco species after 4 days of infiltration: 1-2 - Nicotiana tabacum leaf under UV (1)
and visible (2) illumination; 3-4 - Nicotiana benthamiana leaf under visible (3) and UV (4)
illumination; 5-6 - Nicotiana rustica leaf under visible (5) and UV (6) illumination;
7 - Viral infection on day 7-8 of infection in Nicotiana benthamiana plant
215
At the same time, 2 weeks after infection, the development of systemic infection was
observed in plants for most species, which spread up the shoots through the vascular system. In
plants that have shortened internodes and form a rosette, systemic infection was observed visually
by GFP fluorescence in leaves located above the infiltration site (N. debneyi, N. exigua). GFP
fluorescence was also observed in flowers (corolla and stamen filaments). The presence of GFP
protein was confirmed by spectrofluorimetry and non-denaturing acrylamide gel electrophoresis.
One month later, the plants still showed systemic distribution of GFP in young tissues.
As a result of the work, the stage of plant development at which the highest level of GFP
reporter protein accumulation is observed was determined for all species. Also, the dynamics of
transient expression of the GFP reporter gene was determined using both transcriptional and viral
vectors. Since N. benthamiana has a small biomass compared to some other tobacco species, we
searched for another host plant that would combine a significant biomass with a high level of
transient expression.
Figure 3. GFP of tobacco leaves on day 12 of agroinfiltration
A total of 10 species of this genus (N. benthamiana, N. excelsior, N. debneyi, N. exigua,
N. maritima, N. simulans, N. amplexicaulis, N. excelsior, N. excelsiana and N. rustika) were tested
and the species that showed the highest level of GFP reporter protein accumulation due to transient
expression of the corresponding gene under the control of both transcriptional and viral vectors
were identified. It should be noted that the use of viral vectors made it possible to significantly
increase the GFP content due to transient expression of the corresponding gene in all plants of these
species. Since the biomass of leaves of some species is comparable or exceeds that of
N. benthamiana, and the expression of the GFP gene is almost comparable to that of
N. benthamiana, these species can be used as alternative targets for the production of recombinant
proteins by transient expression (N. excelsior, N. debneyi, N. exigua, N. simulans and N. rustika).
Figure 4. Electrophoretic separation of proteins in a polyacrylamide gel (different Nicotiana
species). Results of native electrophoresis (detection of GFP protein in ultraviolet light)
216
Conclusions
Thus, all Australian tobacco species of the genus Nicotiana (N. benthamiana, N. excelsior,
N. debneyi, N. exigua, N. maritima, N. simulans, N. amplexicaulis, N. excelsior, N. excelsiana and
N. rustika) can be used for the expression of various recombinant proteins. The profile of GFP
accumulation and fluorescence activity of many species is comparable to the profile of GFP
fluorescence in Nicotiana benthamiana plants.
References
1. Marillonnet, S., Giritch, A., Gils, M. et al. In planta engineering of viral RNA replicons:
efficient assembly by recombination of DNA modules delivered by Agrobacterium. In: PNAS. –
2004, № 101, pp. 6852–6857.
2. Marillonnet, S., Thoeringer, C., Kandzia, R., Klimyuk, V., and Gleba, Y., Systemic
Agrobacterium tumefaciens-mediated transfection of viral replicons for efficient transient
expression in plants. In: Nat. Biotechnol, 2005, vol. 23, pp. 718–723.
3. Gleba, Y., Klimyuk, V., and Marillonnet, S., Magnifection – a new platform for expressing
recombinant vaccines in plants. In: Vaccine, 2005, vol. 23, pp. 2042–2048.
4. Gils, M., Kandzia, R., Marillonnet, S., Klimyuk, V., and Gleba, Y., High-yield production of
authentic human growth hormone using a plant virus-based expression system. In: Plant
Biotech. J, 2005, vol. 3, pp. 613–620.
5. Julio, E., Verrier, J. L., and Dorlhac de Borne, F. Development of SCAR markers linked to three
disease resistances based on AFLP within Nicotiana tabacum L. In: Theoretical and applied
genetics, 2006, 112(2), pp. 335–346. https://doi.org/10.1007/s00122-005-0132-y.
6. Patel, D., Power, J. B., Anthony, P. et al. Somatic hybrid plants of Nicotiana x sanderae (+)
N. debneyi with fungal resistance to Peronospora tabacina. In: Annals of botany, 2011, 108(5),
pp. 809–819. https://doi.org/10.1093/aob/mcr197.
7. Chiu, W., Niwa, Y., Zeng, W., Hirano, T., Kobayashi, H., and Sheen, J. Engineered GFP as a
vital reporter in plants. In: Curr. Biol, 1996 vol. 6, pp. 325–330.
8. Leffel, S. M., Mabon, S. A. and Stewart, C. N. Applications of Green Fluorescent Protein in
Plants. In: BioTechniques, 2018. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov /9383559.
9. Mba’u, Y. J., Iriawati, I., & Faizal, A. Transient transformation of potato plant
(Solanum tuberosum L.) granola cultivar using syringe agroinfiltration. In: AGRIVITA, Journal
of Agricultural Science, 2018, 40(2), pp. 313-319.
10. Weir, B., Gu, X., Wang, M. Agrobacterium tumefaciens-mediated transformation of wheat
using suspension cells as a model system and green fluorescent protein as a visual marker. In:
Functional Plant Biology, 2001, 28(8), pp. 807-818.
11. D’Aoust, M. A., Lerouge, P., Busse, U. et al. Efficient and reliable production of
pharmaceuticals in alfalfa. In: Molecular Farming, 2004, 1-12.
12. Giritch, A., Marillonnet, S., Engler, C. Rapid high-yield expression of full-size IgG antibodies
in plants coinfected with noncompeting viral vectors. In: Proceedings of the National Academy
of Sciences, 2006, 103(40), pp. 14701-14706.
13. Bendandi, M., Marillonnet, S., Kandzia, R. Rapid, high-yield production in plants of
individualized idiotype vaccines for non-Hodgkin's lymphoma. In: Annals of Oncology, 2010,
21(12), pp. 2420-2427.
14. Page, M. T., Parry, M. A., & Carmo‐Silva, E. A high‐throughput transient expression system for
ric.In: Plant Cell Environ., 2019, vol. 42, No. 7, pp. 2057-2064.
https://doi.org/10.1111/pce.13542
15. Leuzinger, K., Dent, M., Hurtado, J. Efficient agroinfiltration of plants for high-level transient
expression of recombinant proteins. In: Journal of visualized experiments: JoVE, 2013, 77.
217
16. Shamloul, M., Trusa, J., Mett, V., & Yusibov, V. (2014). Optimization and utilization of
Agrobacterium-mediated transient protein production in Nicotiana. JoVE (Journal of Visualized
Experiments), (86), e51204.
17. Sheen, S. J. (1983). Biomass and chemical composition of tobacco plants under high density
growth. Beiträge zur Tabakforschung International/Contributions to Tobacco Research, 12(1),
35-42.
218
UDC: 582.28:632.911.2 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.37
ACȚIUNEA ANTIFUNGICĂ A TRICHODERMEI ATROBRUNNEUM
ASUPRA UNOR FUNGI FITOPATOGENI CULTIVATĂ ÎN PREZENȚA
UNOR SUBSTANȚE UTILIZATE ÎN CALITATE DE STIMULATORI ÎN
MEDIUL DE CULTIVARE
Țurcan Olga, https://orcid.org/0000-0002-7103-5986
Sîrbu Tamara *, https://orcid.org/0000-0001-7809-9870
Moldovan Cristina, https://orcid.org/0000-0003-1634-0344
Chiselița Oleg, https://orcid.org/0000-0001-7298-1512
Chiselița Natalia, https://orcid.org/0000-0002-6943-8129
Institutul de Microbiologie și Biotehnologie, UTM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail:[email protected]
Summary. The action of the cultivation medium and some substances used as stimulators
on the productivity of the T. atrobrunneum CNMN FD 25 strain was studied. The obtained results
allow us to summarize that of all the variations of media used for the cultivation of T.
atrobrunneum, the M(Gl,Z) medium proved to be the most optimal, registering a productivity of 15
g/l. T. atrobrunneum cultivated on nutrient medium M (Gl, Z) has a strong antagonistic effect
against phytopathogenic fungi: Alternaria alternata, Botrytis cinerea, Fusarium solani, Fusarium
oxysporum, the diameter of the inhibition zones varied from 20 to 32 mm in relation to strain grown
on M (Gl) and M (Z) medium, supplemented with iron compounds and exometabolites of S.
cerevisiae.
Keywords: fungi, Trichoderma atrobrunneum, productivity, antifungal activity, zones of
inhibition
Introducere
Fungii alături de bacterii, sunt responsabili pentru descompunerea materiei organice și
eliberarea carbonului, oxigenului, azotului și fosforului în sol și atmosferă. Direct sau indirect, fungi
sunt benefici pentru om, fiind utilizați în industria alimentară, în producerea medicamentelor,
agricultură etc. Sunt bine cunoscute medicamentele minune precum penicilina obținută din
Penicillium notatum și fucidina (acid fusidic) - din Fusidium coccineum, utilizate în tratarea
infecțiilor bacteriene.
Fungii sunt o sursă de vitamine, de ex. vitamina A, complexul de vitamine B ce se găsesc în
Saccharomyces cerevisiae și Eremothemium ashbyii. Corpurile de fructificație ale unor ciuperci
sunt folosite ca hrană datorită conținutului ridicat de proteine (21-30% din greutatea uscată) și au o
cantitate semnificativă de lizină și minerale precum Na, Ca, K și P; vitamine precum B, C, D și K și
o cantitate foarte mică de grăsimi, fiind recomandate ca alimente ideale pentru bolnavii de inimă și
diabet. Multe ciuperci sunt folosite în producerea de alcool, pâine, brânzeturi, enzime și acizi
organici (Saccharomyces cerevisiae, Penicillium roquiforti și P. camemberti) [14, 20, 21].
Fungii sunt considerați descompozitori primari de deșeuri organice, celuloză, lignine și alte
substanțe organice complexe (Fusarium, Chaetomium, Chitridium, Penicillium, Aspergillus etc., pot
descompune polimerii structurali precum celuloza, hemiceluloza, lipidele, proteinele, amidonul
etc.), astfel contribuind la fertilitatea solului. Mai mulți fungi precum Rhizoctonia, Tricholoma,
Boletus, Phallus, Amanita etc., sunt asociate cu rădăcinile plantelor superioare formând relația
simbiotică-micoriza unde partenerul fungic furnizează apă și minerale și, la rândul lor, preiau
substanțe nutritive de la plantă. [2, 4, 13].
219
Trichoderma este unul dintre microorganismele importante din punct de vedere economic,
utilizată eficient pe scară largă în agricultură ca agent de control biologic împotriva multor agenți
patogeni ai plantelor, cum ar fi viruși, bacterii, ciuperci, nematode și plante parazite superioare.
Poate produce diferiți compuși secundari, producând enzime foarte semnificative, cum ar fi
chitinaza, proteaze și β-1,3-glucanaza, inducând apărarea plantelor, rezistența sistemică și
competiția puternică și activă împotriva multor fitopatogeni. Prin urmare, este important de
subliniat capacitatea Trichodermei în controlul bolilor plantelor (asupra diferitor agenți patogeni
fungici precum Rhizoctonia solani, Pythium ultimum, Botrytis cinerea și bacterieni, ca
biofertilizant, biopesticid, utilizat în bioremediere) având un rol semnificativ în dezvoltarea
agriculturii durabile [1, 2, 7, 11, 16, 17].
Aplicarea Trichoderma sp. în sol nu numai că oferă rezistență la diferite boli fungice, dar de
asemenea, îmbunătățește calitatea nutrienților și a culturilor [3, 5, 9, 12].
În prezent cercetătorii caută noi soluții și tehnologii inovatoare de bioremediere, iar genul
Trichoderma în acest sens prezintă o capacitate remarcabilă de a tolera și a acumula diverși
contaminanți chimici și metale grele precum Ni, Cd, Zn, Pb, As [6, 8, 10, 18, 19].
Astfel caracteristica sa antagonistă față de microorganismele patogene ale plantelor,
utilizarea sa în calitate de bioîngrășămnt și stimulator al creșterii plantelor îl fac mai fiabil pentru
utilizare în domeniul agriculturii determinând creșterea randamentului atât biologic cât și economic
a culturilor prin reducerea utilizării substanțelor chimice nocive astfel, contribuind la dezvoltarea
durabilă a sectorului agricol.
Materiale și metode
În calitate de obiect de studiu a servit tulpina Trichoderma atrobrunneum CNMN FD 25,
depozitată și păstrată în Colecția Națională de Microorgansime Nepatogene, Institutul de
Microbiologie și Biotehnologie, Universitatea Tehnică a Moldovei. Tulpina este păstrată în tuburi
pe medii agarizate, și cultivate pe malț agar de 6ºBlg la 28°C.
Determinarea activității antifungice a micromicetelor din genul Trichoderma a fost
determinată prin metoda blocurilor de agar [15, 20].
În calitate de culturi de testare au servit fitopatogenii: Alternaria alternata, Botrytis cinerea,
Fusarium solani, Fusarium oxysporum, care provoacă mari daune și pierderi în sectorul agrar.
Toate experimentele au fost efectuate în 3 repetări. S-a efectuat calculul indicilor statistici folosind
software-ul MS Excel 2010.
Rezultate și discuții
Ne-am propus să studiem acţiunea mediului nutritiv asupra productivităţii tulpinii
Trichoderma atrobrunneum CNMN FD 25. Astfel, mediul de cultivare a fost suplimentat cu
zaharoză sau glucoză ce a servit drept sursă de carbon și compușii coordinativi: salicilatul de fier
(Fe-Sr2) – și furoatul de fier (Fe2MnO) THF în concentrații de 1,0; 5,0; 10,0 mg/l precum și soluția
de exometaboliți ai tulpinii Saccharomyces cerevisiae în concentrații de 5,0 10, 20 ml/l și soluția de
exometaboliți de S. cerevisiae cu cobalt (5 mg; 10 mg; 20 mg) - 10 ml fiecare. Tulpina a fost
cultivată timp de 6 zile, la o temperatură de 28-30°C, pe un agitator cu 160-180 r/min.
Astfel, în rezultatul cultivării (Fig.1) T. atrobrunneum pe medii în care au fost utilizate
glucoză (Gl) sau zaharoză (Z) în calitate de sursă de carbon, compuși cu fier și exometaboliți de S.
cerevisiae a fost stabilit că cel mai bine T. atrobruneum a crescut pe mediul M(Gl,Z) (compoziția
g/l): glucoză – 20,0; zaharoză - 10; NaNO3 –1,0; KH2PO4 – 1,0; MgSO4x7H2O –1,0; CaCO3 – 1,0;
apă distilată până la 1 litru) cu o productivitate a biomasei de 15 g/l. La suplimentarea în mediul M
(Gl,Z) a furoatului de fier 10 mg/l, productivitatea a crescut nesemnificativ cu 4 % (15,60 g/l). T.
atrobruneum cultivat pe mediul M și suplimentat cu salicilat de fier (1,0; 5,0; 10,0 mg/l) a obținut o
productivitate mai joasă cu 1 - 4,4 % (14,85-14,35), iar suplimentarea în mediul de cultivare a
exometaboliților de S. cerevisiae a diminuat productivitea T. atrobrunneum cu 33-54 % (7-10 g/l).
220
Productivitatea T. atrobrunneum cultivată pe mediul M (Gl) a constituit 10,7 g/l cu 28,7%
mai puțin față de cea cultivată pe mediul M (Gl,Z), iar suplimentarea cu exometaboliți de S.
cerevisiae nu a stimulat, dar din contra a inhibat cu 4 - 72 % formarea biomasei. Se poate de
menționat că T. atrobrunneum cultivat pe mediul M (Gl) și suplimentată cu 1 ml exometaboliți de
S. cerevisiae (5 mg Co) a înregistrat o productivitate de 11,6 g/l, mai mult decît în cazul cultivării
pe mediul M (Gl) cu 8,41 %.
O productivitatea foarte joasă (1,5 g/l) T. atrobrunneum a înregistrat-o în cazul cultivării pe
mediul M (Z), ceea ce ne vorbește despre rolul important al glucozei ca sursă de carbon în procesele
biosintetice.
Figura 1. Productivitatea tulpinii Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 la cultivarea în
prezența unor substanțe în calitate de stimulatori
Un alt obiectiv al cercetării a fost studierea activității antifungice a tulpinii Trichoderma.
atrobrunneum CNMN FD 25 cultivată pe mediile nutritive și suplimentate cu compușii de fier și
exometaboliți ai tulpinii Saccharomyces cerevisiae .
În calitate de culturi de testare au servit fungii patogeni: Alternaria alternata, Botrytis
cinerea, Fusarium solani, Fusarium oxysporum care provoacă boli și daune mari în sectorul agrar.
În rezultatul testării s-a observat (Fig. 2) un efect antagonist pronunțat al T. atrobrunneum
cultivată pe mediul M (compoziția g/l): glucoză – 20,0; zaharoză - 10; NaNO3 –1,0; KH2PO4 – 1,0;
MgSO4x7H2O –1,0; CaCO3 – 1,0; apă distilată până la 1 litru) în care diametrul zonelor de inhibiție
a variat de la 20 până la 32 mm față de toți fungi patogeni luați în testare .
Se poate de menționat că T. atrobrunneum cultivată pe mediul nutritiv M și suplimentat cu 1
mg/l și respectiv 5 mg/l de salicilat de fier a inhibat creșterea fitopatogenilor Alternaria alternata și
Botrytis cinerea (diametrul zonelor de inhibiție 20-30mm).
221
Figura 2 Activitatea antifungică a Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 cultivată pe
mediul M (Gl, Z) și suplimentat cu soluții de exometaboliți de S.cerevisiae și
compuși ai fierului
În cazul suplimentării în mediul de cultivare a furoatului de fier în concentrații de 1 și 5 mg/l
s-a observat o activitate antifungică slabă față de fitopatogenii luați în testare sau chiar deloc. O
activitate mai vădită s-a obervat față de Alternaria alternata, diametrul zonelor de inhibiție de 15-
17 mm. De asemenea suplimentarea mediului de cultivare a T. atrobrunneum CNMN FD 25 cu
exometaboliți de S. cerevisiae nu a prezentat rezultate semnificative asupra acțiunii antifungice,
diametrul zonelor de inhibiție nu au depășit valorile de 15-20 mm, față de Alternaria alternata și
Botrytis cinerea, iar dezvoltarea și creșterea fungilor patogeni Fusarium solani și Fusarium
oxysporum nu a fost inhibată.
Figura 3 Activitatea antifungică a Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 cultivată pe
mediul M (Gl,) și suplimentat cu soluții de exometaboliți de S.cerevisiae
La cultivarea pe mediul M (Gl) cu următoarea compoziție (g/l): glucoză – 30,0; NaNO3 –
1,0; KH2PO4 – 1,0; MgSO4x7H2O – 1,0; CaCO3 – 2,0; apă distilată până la 1 litru, a Trichodermei
atrobruneum CNMN FD 25 (Fig. 3) s-a dovedit a avea o activitate antifungică vădită, diametru
zonelor de inhibiție variind de la 17 - 27 mm asupra culturilor de fitopatogeni luate în testare, în
222
timp ce tulpina crescută pe mediul M (Gl) suplimentată cu soluție de exametaboliți de S. cerevisiae
în diferite variante a prezentat valori mai diminuate față de martor sau nu au inhibat deloc creșterea
și dezvoltarea fitopatogenilor (B.cinerea și F. oxysporum).
Figura 4. Activitatea antifungică a Trichoderma atrobruneum CNMN FD 25 cultivată pe
mediul M (Z)și suplimentat cu soluții de exometaboliți de S. cerevisiae
A fost testată și activitatea antifungică a Trichoderma atrobrunneum cultivată pe mediul M
(Z) care conține zaharoză în calitate de sursă de carbon cu următoarea compoziție (g/l): zaharoză –
30,0; NaNO3 –1,0; KH2PO4 – 1,0; MgSO4x7H2O – 1,0; CaCO3 – 2,0; apă distilată până la 1 L, și
suplimentat de asemenea cu soluție de exometaboliți de S. cerevisiae. Datele prezentate în Fig. 4 ne
arată prezența activității antifungice semnificative, mai ales în cazul suplimentării în mediul M (Z) a
1,0 ml de exometaboliți de S. cerevisiae, unde dimaterul zonelor de inhibiție a fost de 25 mm față
de Alternaria alternata și 15 mm față de B.cinerea, demonstrînd efectul anatagonist asupra
fitopatogenilor luați în studiu de către exometaboliții elaborați de T.atrobrunneum în asociere cu
exometaboliți de S. cerevisiae. De asemenea în cazul suplimentării în mediul M (Z) a 2,0 ml de
exometaboliți de S. cerevisiae au fost înregistrate zone de inhibiție a creșterii fitopatogenilor de 20-
25 mm față de Alternaria alternata, Botrytis cinerea și Fusarium oxysporum. Este important să
subliniem că, suplimentarea în mediul M (Z) de cultivare a T. atrobrunneum a 1,0 ml de
exometaboliți de S. cerevisiae ce conține 10 mg de cobalt a prezentat un efect antagonist puternic
asupra fitopatogenilor: Alternaria alternata (ø zonei de inhibiție – 24 - 25 mm), Fusarium
oxysporum (ø zonei de inhibiție – 25 - 28 mm) etc.
Concluzii
Rezultatele obţinute permit a rezuma că din toate variațiile de medii utilizate pentru
cultivarea Trichoderma atrobrunneum, mediul M(Gl,Z) s-a dovedit a fi cel mai optim,
înregistrîndu-se o productivitate de 15 g/l. Trichoderma atrobrunneum cultivată pe mediul nutritiv
M (Gl, Z) posedă un efect antagonist puternic față fungii fitopatogeni: Alternaria alternata, Botrytis
cinerea, Fusarium solani, Fusarium oxysporum, diametrul zonelor de inhibiție a variat de la 20
până la 32 mm în raport cu tulpina cultivată pe mediul M (Gl) și M (Z), suplimentat cu compușii
fierului și exometaboliți ai Saccharomyces cerevisiae.
Notă. Lucrarea a fost realizată în baza proiectului: 020101 InBioS - Soluții biotehnologice
inovative pentru agricultură, medicină și protecția mediului. Nu există niciun conflict de interese
real sau potențial în legătură cu acest articol.
Referințe bibliografice
1. Brunner K., Zeilinger S., Ciliento R. et al. Improvement of the Fungal Biocontrol Agent. 2005;
71(7): 3959-3965.
223
2. Druzhinina I.S., Kopchinskiy A.G., Kubicek C.P. The first 100 Trichoderma species
characterized by molecular. In: Mycoscience. Volume 47, Issue 2, April 2006, pp. 55-64
https://doi.org/10.1007/S10267-006-0279-7
3. Fiorentino N., Ventorino V., Woo S.L. et al. Trichoderma-based biostimulants modulate
rhizosphere microbial populations and improve N uptake efficiency, yield, and nutritional
quality of leafy vegetables. In: Front Plant Sci. 2018; 9:1-15.
4. Haque M.M., Haque M.A., Ilias G., Molla A.H. Trichoderma-Enriched Biofertilizer: A
Prospective Substitute of Inorganic Fertilizer for Mustard (Brassica campestris) Production. In:
Agric. 1970; 8(2):66-73.
5. Harman G.E. Overview of mechanisms and uses of Trichoderma spp. In: Phytopathology.
2006; 96(2):190-194.
6. Hasan S. Bioremediation: A review. 2016; 3(9):776-779.
7. Hermosa R., Viterbo A., Chet I., Monte E. Plantbeneficial effects of Trichoderma and of its
genes. In: Microbiology. 2012; 158(1):17-25.
8. Kamal R.K. Trichoderma: a most common biofertilizer with multiple roles in agriculture. In:
Biomed J Sci Tech Res. 2018; 4(5):4136-4137.
9. Khan M.Y., Haque M.M., Molla A.H., Rahman M.M., Alam M.Z. Antioxidant compounds and
minerals in tomatoes by Trichoderma-enriched biofertilizer and their relationship with the soil
environments. In: J Integr Agric. 2017; 16(3): 691-703.
10. López Errasquín E., Vázquez C. Tolerance and uptake of heavy metals by Trichoderma
atroviride isolated from sludge. In: Chemosphere. 2003; 50(1):137-143.
11. Mahato S., Bhuju S., Shrestha J. Effect of Trichoderma viride as biofertilizer on growth and
yield of wheat. Malaysian J Sustain Agric. 2018; 2(2):1-5.
12. Molla A.H., Manjurul Haque M., Amdadul Haque M., Ilias GNM. Trichoderma-enriched
biofertilizer enhances production and nutritional quality of tomato (Lycopersicon esculentum
Mill.) and minimizes NPK fertilizer use. Agric Res. 2012; 1(3):265-272.
13. Muthuraman Yuvaraj, Murugaragavan Ramasamy. Role of fungi in agriculture. In:
Biostimulants in Plant Science 2020. DOI: 10.5772/intechopen.89718.
14. Ratnam J. , Sye J. Comparative study on production of penicillin by Penicillium notatum and
Penicillium chrysogenum & its antimicrobial property. In: International Journal of Biotech
Trends and Technology (IJBTT), Volume 4 Issue 3, 2014, 2249-0183.
15. Rizk, M., Abdel-Rahman, T., Metwally, H. Screening of antagonistic activity in different
Streptomyces species against some pathogenic microorganisms. In: J Biological Sciences, 2007,
7(8): 1418-1423.
16. Samia Ageeb Akladious. Application of Trichoderma harziunum T22 as a biofertilizer
supporting maize growth. In: African J Biotechnol. 2012; 11(35): 8672-8683.
17. Vinale F., Sivasithamparam K., Ghisalberti E.L. et al. Trichoderma-plant-pathogen interactions.
In: Soil Biol Biochem. 2008; 40(1):1-10.
18. Yao X, Guo H, Zhang K, Zhao M, Ruan J, Chen J. Trichoderma and its role in biological
control of plant fungal and nematode disease. In: Front Microbiol. 2023 May 3;14:1160551.
doi: 10.3389/fmicb.2023.1160551.
19. Tripathi P., Singh P.C., Mishra A. et al. Trichoderma: A potential bioremediator for
environmental cleanup. In: Clean Technol Environ Policy. 2013; 15(4):541-550.
20. Егоров Н.С., 2004. Основы учения об антибиотиках. Изд-во Московского университета,
изд-во «Наука», Москва. С. 526.
21. Садовая Т.Н. Исследование микроструктуры сыров с голубой плесенью. Техника и
технология пищевых производств. 2010. № 4, c. 45-50.
224
UDC: 631.8 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.38
THE ROLE OF SILICON IN IMPROVING THE BIOTROPHIC
CHARACTERISTICS OF THE SOIL
Zaіmenko Natalia1,* https://orcid.org/0000-0003-2379-1223,
Rakhmetov Dzhamal 1 https://orcid.org/0000-0001-7260-3263,
Pavliuchenko Nataliia 1 https://orcid.org/0000-0001-8934-7163,
Didyk Nataliya 1 https://orcid.org/0000-0001-8448-7490,
Kharytonova Iryna 1 https://orcid.org/0000-0001-9540-5278,
Yunosheva Olena 1 https://orcid.org/0000-0003-1349-7733,
Zakrasov Oleksandr 1 https://orcid.org/0009-0005-0753-5547,
Dziuba Oksana 1 https://orcid.org/0000-0002-8298-9822,
Slyusarenko Olexandr 2 https://orcid.org/0000-0001-6287-3243
1
M.M. Gryshko National Botanical Garden of the National Academy of Sciences of Ukraine, Kyiv,
2
National Scientific Center “V. Ye. Tairov Institute of Viticulture and Winemaking” of the
National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine, Tairove, Odessa region, Ukraine
* e-mail: [email protected]
Summary. The role of siliceous fertilizer (based on silt deposits and siliceous minerals) in
improving the biotrophic characteristics of the soil and the physiological state of oil crops were
clarified. The positive influence of silicon on the microbiological activity and agrochemical
properties of the soil, the allelopathic potential of the root environment and the adaptability of false
flax (or camelina), Ethiopian mustard and spring rapeseed plants under stressful environmental
conditions were established.
Keywords: siliceous fertilizer, soil microorganisms, soil organic matter, laccase,
allelopathic activity, secondary metabolites, oil crops.
Introduction
Changing climatic conditions, the spread of diseases and pests pose a major threat to the
productivity of agricultural crops worldwide. The rhizosphere zone of plants contains beneficial
microorganisms that help plants withstand stressful conditions and promote nutrient absorption. It is
known that the interaction of plants and microbes improves the agrophysical condition of the soil,
increases its fertility and water-holding capacity [12]. Recently, silicon compounds have been used
to optimize the soil-plant-microorganism system, which have a wide range of effects on soil
processes, physiological parameters of plants, and microbiocenosis [2, 15, 16]. The study of
biotrophic interactions is promising for the development of effective and environmentally safe
means of plant protection and fertilizers. At the same time, there is considerable scientific and
practical interest in finding ways to increase the adaptability and productivity of valuable oil crops,
in particular from the Brassicaceae family, which have a powerful allelopathic potential [4, 13].
The purpose of the work is to analyze the effect of siliceous fertilizer on the agrochemical,
microbiological, allelopathic characteristics of the soil and the physiological state of oil plants of
the Brassicaceae family.
Materials and methods
Plant and soil samples were collected at experimental plots of the M.M. Gryshko National
Botanical Garden. Siliceous fertilizer (based on silt deposits and siliceous minerals) was applied to
225
the soil at the rate of 300 kg/ha. The soil was sampled at a depth of 0-20 cm. The soil outside the
experimental plots served as a control.
The objects of the study were plants of false flax (or camelina), (Camelina sativa (L.) Crantz
f. annua, cv. Peremoha), Ethiopian mustard (Brassica carinata A. Braun) and spring rapeseed
(Brassica napus f. annua D.S., cv. s. Rimal). Plant and soil samples were analyzed during the
growing season according to development phases: juvenile, budding-flowering and fruiting.
Allelopathic soil analysis was carried out by the method of direct biotesting using amaranth
seedlings (Amaranthus paniculatus L.) as test objects [9]. The content of labile organic matter and
soluble carbonates was determined in soil samples [9, 10]. Soil laccase activity was determined
spectrophotometrically according to P. Baldrian [3]. Microbiological studies were carried out by
sowing soil suspensions in appropriate dilutions on selective agarized nutrient media [9]. The
directionality of microbiological processes was assessed by the coefficient of mineralization-
immobilization of soil organic matter [9]. The physiological state of the plants was assessed by the
concentration of secondary metabolites in the leaves. The content of flavonoids and anthocyanins
was determined spectrophotometrically [6, 11]. The level of tannins was analyzed according to M.
Mardar et al. [8].
Results and discussions
The use of siliceous fertilizer had a positive effect on the content of labile organic matter
and laccase activity (Figures 1, 2).
1
5
2
%
4 3
4
3 5
1 2 3
6
Sampling time
Figure 1. Effect of siliceous fertilizer on the content of labile soil organic matter, %:
1 – camelina + silicon; 2 – camelina, control; 3 – mustard + silicon; 4 – mustard, control; 5 – rapeseed +
silicon; 6 – rapeseed, control. Sampling time: 1 – juvenile phase of development; 2 – budding-flowering
phase; 3 – fruiting phase. Error bars indicate SD (standard deviation of the mean).
It should be noted that the highest level of organic matter was recorded in the research
option with siliceous fertilizer for rapeseed, which, in our opinion, is associated with the highest
laccase activity and carbon deposition as a result of nitrogen fixation. In addition, the control plot of
the soil, on which there were no experimental plants, was distinguished by very low indicators, in
particular: the content of the labile organic matter during the growing season of the plants was in
the range of 2.1-3.1%, and the activity of laccase, respectively, was 85.67-92.34 mƲ/g of soil.
The maximum content of organic matter was observed at the beginning of the growing
season of the plants. These results are consistent with the data of laccase determination.
Subsequently, there is a gradual decrease in the number of labile organic matter due to the
formation of stable forms, which is evidenced by both a decrease in laccase activity and a decrease
in the concentration of HСО3 (Figures 2, 3). The increase in the level of HСО3 in the phase of
budding – flowering (summer) is explained by the increase in air temperature and the activation of
the development of soil microorganisms.
226
The assessment of the number of taxonomic and functional groups of microorganisms in the
soil of oil crops with the application of siliceous fertilizer showed an increase in the number of
micromycetes that participate in the synthesis of laccase and the destruction of lignin (Figure 4).
Sampling time
6
5
2
4
1 3
2
70 80 90 100 110 120 1
mƲ/g
Figure 2. Effect of siliceous fertilizer on the soil laccase activity, mƲ/g of soil: 1 – camelina +
silicon; 2 – camelina, control; 3 – mustard + silicon; 4 – mustard, control; 5 – rapeseed + silicon; 6 –
rapeseed, control. Sampling time: 1 – juvenile phase of development; 2 – budding-flowering phase; 3 –
fruiting phase. Error bars indicate SD (standard deviation of the mean).
1,6
1,4
1,2 1
mg-eq/L
1
2
0,8
0,6 3
0,4
4
0,2
0 5
1 2 3 6
Sampling time
Figure 3. Effect of siliceous fertilizer on concentration НСО3 in the soil under the oil crops,
mg-eq/L: 1 – camelina + silicon; 2 – camelina, control; 3 – mustard + silicon; 4 – mustard, control; 5 –
rapeseed + silicon; 6 – rapeseed, control. Sampling time: 1 – juvenile phase of development; 2 – budding-
flowering phase; 3 – fruiting phase. Error bars indicate SD
(standard deviation of the mean).
227
Figure 4. Effect of siliceous fertilizer on the number of micromycetes in the soil under the oil
crops, ×103 CFU/g of dry soil: 1 – camelina + silicon; 2 – camelina, control; 3 – mustard + silicon; 4 –
mustard, control; 5 – rapeseed + silicon; 6 – rapeseed, control, 7 – control soil (soil plot without plants).
Sampling time: 1 – juvenile phase of development; 2 – budding-flowering phase; 3 – fruiting phase. Error
bars indicate SD (standard deviation of the mean).
Note: CFU – colony-forming unit
The ratio of individual indicators of the number of trophic groups of microorganisms allows
determining the direction of microbiological processes of mineralization-immobilization of soil
organic matter. The values of the mineralization-immobilization coefficients in the test samples of
all experimental crops during the growing season were lower than the control value, which indicates
the predominance of organic matter accumulation processes (Table 1). Mineralization processes
were most active in soil samples from camelina (juvenile and fruiting phase) and rapeseed
(budding-flowering phase) in the absence of silicon.
Table 1
Directionality of microbiological processes of mineralization-immobilization of soil organic
matter
Coefficient of mineralization-immobilization
Oil crops Research option Juvenile phase Budding-
Fruiting phase
of development flowering phase
Camelina Siliceous fertilizer 0.9 0.69 1.2
Camelina Control 1.3 1.0 1.6
Mustard Siliceous fertilizer 0.5 0.8 1.2
Mustard Control 0.8 1.2 1.3
Rapeseed Siliceous fertilizer 0.9 1.2 0.8
Rapeseed Control 1.2 1.5 0.8
Control Soil without plants 0.9 1.5 0.9
The accumulation of organic matter prevailed in the experimental research options, the most
under mustard and camelina, which indicates the positive effect of siliceous fertilizer application.
The analysis of the soil allelopathic activity showed a high sensitivity of the acceptor plants
to silicon, which was manifested in the intensification of growth processes during all stages of
development of the studied crops (Figure 5). At the same time, the greatest decrease in allelopathic
activity in the presence of silicon was found in the phases of budding-flowering (by 27%) and
fruiting (by 21%) for mustard, as well as for rapeseed at the end of the growing season (by 25%).
120
А 120
B
90
C
90 90
% to control
60
% to control
% to control
60 60
1 1 1
30
30 2 30 2 2
0 0 0
1 2 3 1 2 3 1 2 3
Sampling time Sampling time Sampling time
Figure 5. Allelopathic activity of soil under camelina (A), mustard (B) and rapeseed (C)
(biotest – root growth of Amaranthus paniculatus), % to control (soil plot without plants):
1. – soil + silicon; 2. – soil without silicon. Sampling time: 1 – juvenile phase of development; 2 – budding-
flowering phase; 3 – fruiting phase. Error bars indicate SD (standard deviation of the mean).
228
The improvement of agrochemical, allelopathic and microbiological characteristics of the
soil with siliceous fertilizer also had a positive effect on the physiological state of the plants.
Secondary metabolites, in particular flavonoids and anthocyanins, are known stress markers, the
biosynthesis of which increases in response to adverse environmental conditions [1, 5, 14]. Thus, in
the budding-flowering phase (summer season), under the influence of high temperatures and
drought, an increase in the content of flavonoids and anthocyanins in leaves was observed (Table
2). This indicates the stress state in the plants. At the same time, the content of flavonoids and
anthocyanins in the leaves significantly decreased when siliceous fertilizer was applied.
Table 2
The effect of siliceous fertilizer on the content of secondary metabolites in the leaves of oil
crops (mean ± SD)
Flavonoids, mg/g of
Oil Anthocyanins, % Tannins, %
No fresh substance
crops
Control Silicon Control Silicon Control Silicon
Came- 1 8.58±0.32 8.25±0.45 0.11±0.01 0.04±0.01 27.2±1.1 8.0±0.6
lina 2 11.56±0.24 8.76±0.22 0.13±0.01 0.07±0.01 16.2±0.8 12.4±0.4
1 13.86±0.39 12.80±0.32 0.07±0.01 0.05±0.01 11.4±0.9 9.3±0.7
Mus-
2 17.64±0.35 15.27±0.22 0.18±0.01 0.08±0.01 8.3±0.6 7.2±0.8
tard
3 7.99±0.24 5.64±0.31 0.13±0.01 0.06±0.01 7.3±0.5 6.4±0.7
Rape- 1 13.90±0.22 13.25±0.44 0.09±0.01 0.04±0.01 17.4±0.8 11.1±0.6
seed 2 17.83±0.32 18.29±0.52 0.11±0.01 0.06±0.01 15.3±0.9 11.2±0.8
Note: 1 – juvenile phase of development; 2 – budding-flowering phase; 3 – fruiting phase.
Tannins as products of secondary synthesis are also involved in the protective reactions of
plants to biotic and abiotic stresses [14]. In addition, tannins are involved in the regulation of plant
growth and development processes [7]. Application of siliceous fertilizer significantly reduced the
content of tannins in the leaves, which indicates a reducing the intensity of stress and a more active
growth processes in the experimental plants (Table 2).
Conclusions
Therefore, the microbiological monitoring of the soil under the oil crops showed that the
processes of transformation of organic matter with the application of siliceous fertilizer were more
aimed at its accumulation compared to the control options. The positive effect of silicon on the
allelopathic potential of the root environment of camelina, mustard and rapeseed during the growing
season was proved. The siliceous fertilizer contributed to a decrease in the content of secondary
metabolites (flavonoids, anthocyanins, tannins) in the leaves of the oil crops, which indicates a
reduction of the stress load on plants under adverse environmental conditions (high temperature,
drought).
In general, the application of siliceous fertilizer is effective and promising for improving the
agrochemical, microbiological, allelopathic characteristics of the soil and the physiological state of
plants.
Acknowledgements. The research was carried out within the framework of the project
"Economically important oil crops for improving the food and biological security of the state and
the creation of new medicines" financed by the budget program "Support for the development of
priority areas of scientific research" (6541230). Section 2. Creation of highly productive oil plants
using genetic markers and increasing their productivity due to improvement of biotrophic properties
of soil, 2023-2024. https://www.nas.gov.ua/UA/Messages/Pages/View.aspx?MessageID=9736
229
References
1. Aguirre-Becerra, H., Vazquez-Hernandez, M.C., Saenz, D., et al. 2021. Role of stress and
defense in plant secondary metabolites production. In Pal, D., Nayak, A.K. (eds.). Bioactive
Natural Products for Pharmaceutical Applications. Advanced Structured Materials, vol. 140.
Springer, Cham. p. 151–196. https://doi.org/10.1007/978-3-030-54027-2_5
2. Artyszak, A. 2018. Effect of silicon fertilization on crop yield quantity and quality – a literature
review in Europe. In Plants, vol. 7 (3), 54. https://doi.org/10.3390/plants7030054
3. Baldrian, P. 2009. Microbial enzyme-catalized processes in soils and their analysis. In Plant,
Soil and Environment, vol. 55 (9), p. 370–378. https://doi.org/10.17221/134/2009-PSE
4. Ghidoli, M., Pesenti, M., Colombo, F., et al. 2023. Camelina sativa (L.) Crantz as a promising
cover crop species with allelopathic potential. In Agronomy, vol. 13 (8), 2187.
https://doi.org/10.3390/agronomy13082187
5. Isah, T. 2019. Stress and defense responses in plant secondary metabolites production. In Biol.
Res. vol. 52, 39. https://doi.org/10.1186/s40659-019-0246-3
6. Komarova, M.N., Nolaikeva, L.A., Regir, V.G., et al. 1998. Phytochemical analysis of
medicinal plant raw materials: Methodical instructions for laboratory classes. SPb.: SPHFA. 60
p.
7. Molino, S., Pilar Francino, M., Ángel Rufián Henares, J. 2023. Why is it important to
understand the nature and chemistry of tannins to exploit their potential as nutraceuticals? Food.
Res. Int., vol. 173, 113329. https://doi.org/10.1016/j.foodres.2023.113329
8. Mardar, M. R., Serdyuk, L. V. 2008. Methodical instructions for performing laboratory work
from the course "Commodity science of products of plant origin" module VI for students of
professional direction 6.030510. Odesa: ONAKHT, 46 p.
9. Modern methods in allelopathic research. methodical manual. (Ed. Zaimenko N.V.). 2021.
Kyiv: Lira-K Publishing House, 200 p. ISBN 978-617-520-070-4.
10. Pecheneva, S. IA. 1998. Agrochemical analysis methods. In Havrysh, vol. 4, p. 24–26.
11. Pisarev, D.I., Novikov, O.O., Sorokopudov, V.N., et al. 2010. Chemical study of bioactive
polyphenols of some varieties of mountain ash − Sorbus aucuparia. In Sci. Bull. Ser. Medicine.
Pharmacy, vol. 93 (12/2), p. 123−128.
12. Puranik, S., Bundela, V., Shylla, A. al. 2023. “Chapter 10 - Peeking into plant-microbe
interactions during plant defense,” In Plant-Microbe Interaction – Recent Advances in
Molecular and Biochemical Approaches, eds. P. Swapnil, M. Meena, Harish, A. Marwal, S.
Vijayalakshmi, and A. Zehra (Academic Press), p. 167–200. https://doi.org/10.1016/B978-0-
323-91876-3.00012-9
13. Rehman, S., Shahzad, B., Bajwa, A.A. et al. 2019. Utilizing the Allelopathic Potential
of Brassica species for sustainable crop production: A Review. In J. Plant Growth Regul., vol,
38, p. 343–356. https://doi.org/10.1007/s00344-018-9798-7
14. Shiade, S.R.G., Zand-Silakhoor, A., Fathi, A. Et Al. 2024. Plant metabolites and signaling
pathways in response to biotic and abiotic stresses: exploring bio stimulant applications. In Plant
Stress, vol. 12, 100454. https://doi.org/10.1016/j.stress.2024.100454
15. Zaimenko, N.V., Didyk, N.P., Ellanska, N.E. et al. 2016. Implementation of new technique for
phyto- and chemical melioration of acidic and saline soils. In Sci. innov., vol.12 (1), p. 58–68.
https://doi.org/10.15407/scine12.01.058
16. Zaimenko, N.V., Pavliuchenko, N.A., Didyk, N.P., Ellanska, N.E., Yunosheva, О.P. 2022.
Аpplication of siliceous mineral analcite for optimizing the physiological, biochemical,
allelopathic, and microbiological properties of plant-soil system. Sci. innov., vol. 18 (1), p. 44–
55. https://doi.org/10.15407/scine18.01.044
230
UDC: 632.4:635.21 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.39
SPECTROPHOTOMETRY ANALYSIS OF CARCINOGENIC
COMPONENTS OF POTATO VARIETIES WHEN INFECTED BY THE
WART CASUATIVE AGENT Synchytrium endobioticum (Shilbersky)
PERCIVAL
Zelya Avrelia1, https://orcid.org/0000-0002-1470-7707, e-mail: [email protected]
Vorobets George2, https://orcid.org/0000-0001-8125-2047, e-mail: [email protected]
Zelya George1, https://orcid.org/0000-0001-7040-1908, e-mail: [email protected]
1
Ukrainian Science-Research Plant Quarantine Station Institute of Plant Protection NAAS,
v. Boyani Chernivtsi district Chernivtsi region, Ukraine
2
Chernivtsi National University named Yuriy Fedkovich
Summary. The paper proposed a mehod of spectrophotometric analysis for total proteins in
various combinations of crossing parent potato forms whith different wart resistance and received
after crossing descendants in the scope from 595 - 600 nm. As a result of conducted research after
infecting by the wart causative agent of 75 potato samples and spectrophotometric analysis of total
proteins, it was found that in resistant potato forms their content(total proteins) was 0.78 – 0.84
mg/ml, in wart - sensitive forms containing pathogenetic proteins – 0.56-0.65 mg/ml. This present
spectrophotometric analysis test with a resolution of 1-5 nm in various radiation ranges allows to
identify wart compounds in wart formations in the early stages of ontogenesis.
Keywords: potato, infection, wart, pathogenetic proteins, spectroscopy.
Introduction
Spectrometric analysis methods are widely used for research of biological structures,
product quality monitoring in pharmacy, ecology, medicine, materials science, scientific research to
identify carcinogenic components: carbon complexes -C=O, - C-N-, - C-S-N -, amine nitrogen - (-
NH2), sulfur-containing substances (-S-H-) and other types that can exhibit carcinogenic properties,
lead to poisoning of animals and humans.
The wart disease is caused by an intracellular obligate pathogen Synchytrium endobioticum
(Schilbersky) Percival is the most dangerous potato disease [1].
The nature and degree of harmfulness of the disease depends on the weather - climatic
conditions of the zone [2], the applied agricultural technology, the level of implementation of
advanced technologies, the variety's resistance, soil fertility, the level of seed production, the system
of protective techniques and other factors [3].
Potato wart included into the list of quarantine diseases in 38 countries as per data of
European and Mediterranean Plant Protection Organization (EPPO). There were identified 40
pathotypes of casuative agent [3]. The disease spread in 5 regions of Ukraine with a total area of
2337.96 hectares.
The most effective and environmentally friendly technique of combating the wart causative
agent is the introduction of wart-resistant potato varieties with a full-sized protein that contains all 8
essential acids and is characterized by high taste qualities [4].
The Ukrainian Academy of Sciences urgently proposed to investigate the possibility of toxic
impact of wart affected Synchytrium endobiotum (Schilbersky) Percival potato on animals. Such
research was started in 1960-1970 at Chernivtsi Medical Institute (now Bukovina State Medical
University) by Professor S. P. Zakryvydoroga together with Z. S. Zakryvydoroga [5,6], D. V.
Lipsitz [7]. P. I. Lubovsky, V. A. Polatay, M. L. Tarakhovsky, V. L. Fastovsky [6].
231
It was determined that in animals that were fed wart growths, after the potato defeating by
the wart causative agent, the number of hemoglobin and red blood cells decreased (anemia
developed) and ESR (erythrocyte sedimentation reaction) accelerated [5]. The degradation sources
were noted in the liver lobules. Small – cell infiltration of connective tissue located between the
myocardial fibers was detected in the heart, and pronounced peri-vascular edema was detected in
the brain. In the cerebral cortex, different degrees of color of nerve cells were noted [6].
Biochemical studies have shown that the most significant decrease in the content of α -
globulins in blood serum occurs in rabbits that were fed potato wart (on 0.47%). The content of β –
globulins increased on 10-16% [6].
Research by Lipsitz D. B. It was identified that infected potatos by causative agent of wart
in tubers, the content of amine nitrogen (-NH2), sulfur-containing substances (-SH-), nitro
compounds (- NO-), connected with carbon atoms, which are products of the metabolism of
destructive organisms. They belong to the most dangerous carcinogens that cause malignant tumors
of the liver, lungs, kidneys, and digestive tract in 40 animal species [7].
Employees of the UkrSRPQS IPP NAAS continued research on quality and quantitatity
analysis of various potato varieties healthy and affected by wart causative agent [8,9]. Biochemical
methods for wart identifying in various potato varieties have also been developed.
As a result of the analysis of the qualitative composition of proteins by isoelectrofocusing
them in a polyacrylamide gel in a pH gradient of 3.5 – 10.0, the protein spectrum is represented by
48 protein components in unaffected potato varieties, and 53 in affected ones. Redox enzymes
activity analysis in different potato varieties an original potato parent forms combinations. Amino
acid composition analysis in potato wart causative agent affected showed the increase in the content
of cystin, methionine (sulfur-containing), lysine (has two amino groups), valine and histidine [10].
Together with scientists of department of computer systems and networks of Chernivtsi
National University after Yuriy Fedkovych we started the researches for developing test_methods
and using computer equipment for identifying and express-analysis for cancerogenic components
in bioactive medium and materials [11]. These studies are still ongoing.
The work purpose was to identify potentially dangerous compounds in potato wart
formation by the spectrometric technique.
Materials and methods
Identification of wart on various potato varieties was carried out according to the author's
technique by UkrSRPQ IPP NAAS and the Department of Computer Systems and networks of Chernivtsi
National University named. Yu. Fedkovich on the basis of the laboratory of quarantine diseases and pests
during 2020-2022. Parent potato forms and hybrids received after crossing (75 pieces) were infected by
wart causative agent zoospores [12]. Spectrophotometric analysis of total proteins of potato varieties with
wart resistance contrast and obtained hybrids after crossing was performed using the Bradford M. method.
0.5% solution Coomassie blue G-250 was used as a dye for proteins [13].
A sample of vegetable material (5g) of potato sprouts was ground in the cold with 0.01g of Tris-
glycine buffer + 0.1% EDTA + 0.5% ascorbic acid in 4C0 (1:5). The homogenate was centrifuged for 15
minutes at 12 thousand revolutions per wave, was purified through a column with cefadex G-25. For
determining the protein content they were stained with a 0.5% solution of Commassie blue G-250 and at a
wavelength of 595 Nm and 600 Nm on a Lomo-46 spectrophotometer (Russia), the light transmission
value P (in %) was determined by the formula: P= Ro - PK, where P is the final result of the sample as a
percentage of light transmission, or a unit of optical density, Ro is the percentage of light transmission of
the prototype, PK is the percentage of light transmission of the lysing buffer. The extinction value was
determined: E = -lg P. The protein concentration (in mcg/ml) was determined by the Formula C= E/K,
where C is the protein concentration; E is the extinction value, and K is the light transmission ratio [14].
Statistical data processing was carried out according to Maslov Yu. І. [15].
232
Results and discussion
As a result of spectrophotometric analysis at a wavelength of 595 nm, it was revealed that in
resistant potato forms after infection with the cancer pathogen, the amount of total protein was 0.78
– 0.84 mg/ml, in wart – sensitive forms – 0.58-0.65 mg/ml (table).
In the crossing option resistant x resistant (Gitte x 81 459c19) the protein content was 0.84 –
0.78 mg/ml (hybrids 2 - 19).
When crossing the original parent forms sensitive x resistant (Poliska rozheva x Ghitte),
resistant x sensitive (81.459 C19 x Poliska rozheva) the protein content, containing pathogenic iron
proteins with carcinogenic components in sensitive parent forms and in hybrids obtained after
crossing was 0.58 – 0.65 mg/ml. In wart-resistant initial forms and received hybrids, 0.78 – 0.84
mg/ml (hybrids 20-58).
Table
Content of total proteins of the original parent forms of potatoes and hybrids received after
crossing during infecting by the wart causative agent (in mg/ml)
Number of Protein content (mg/ml)
№ Potato varieties and Resistance
defeated
items hybrids degree At 595nm At 600 nm
tubers
1 2 3 4 5 6
1. Ghitte(♀) (resistant) 1 0 0,84±0,66 0,85±0,66
2. П94 27–11 1 0 0,81±0,33 0,82±0,33
3. П94 27–12 1 0 0,78±0,66 0,78±0,66
4. П94 27–21 1 0 0,80±0,66 0,81±0,66
5. П94 27–22 1 0 0,79±0,33 0,79±0,33
6. П94 27–26 1 0 0,80±0,66 0,80±0,66
7. П94 27–39 1 0 0,84±0,66 0,83±0,66
8. П94 27–46 1 0 0,82±0,66 0,82±0,66
9. П94 27–49 1 0 0,79±0,33 0,78±0,33
10. П94 27–52 1 0 0,78±0,66 0,78±0,66
11. П94 27-53 1 0 0,79±0,66 0,79±0,66
12. П94 27-54 1 0 0,81±0,33 0,82±0,33
13. П94 27-55 1 0 0,84±0,66 0,83±0,66
14. П94 27-56 1 0 0,82±0,66 0,82±0,66
15. П94 27-57 2 0 0,83±0,66 0,83±0,66
16. П 94 27-58 1 0 0,81±0,66 0,81±0,66
17. П 94 27-59 1 0 0,84±0,66 0,84±0,66
18 П 94 27-60 1 0 0,79±0,66 0,79±0,66
19. 81 459с19 (♂) (resistant) 1 0 0,78±0,33 0,78±0,33
20. Poliska rozheva (♀) 3 3 0,58±0,66 0,56±0,33
(sensitive)
21. П95 49/3 1 0 0,83±0,66 0,83±0,66
22. П95 49/5 3 3 0,58±0,33 0,56±0,33
23. П95 49/21 2 0 0,78±0,33 0,78±0,33
24. П95 49/25 1 0 0,84±0,66 0,84±0,66
25. П95 49/28 1 0 0,83±0,66 0,83±0,66
26. П95 49/35 3 3 0,58±0,33 0,57±0,33
27. П95 49/48 3 3 0,59±0,33 0,56±0,33
28. П95 49/53 2 0 0,74±0,66 0,74±0,66
29. П95 49/54 3 3 0,58±0,66 0,58±0,66
30. П95 49/55 1 0 0,80±0,33 0,81±0,33
1 2 3 4 5 6
31. П95 49/56 3 3 0,59±0,66 0,60±0,66
32. П95 49/57 1 0 0,64±0,66 0,64±0,66
33. П95 49/58 1 0 0,78±0,33 0,78±0,33
233
34. П95 49/59 3 3 0,59±0,66 0,60±0,66
35. П95 49/60 1 0 0,84±0,33 0,84±0,33
36. П95 49/61 3 3 0,65±0,33 0,65±0,33
37. П95 49/62 1 0 0,78±0,33 0,78±0,33
38. П95 49/63 3 3 0,65±0,33 0,65±0,33
39. 81 459с19 (♂) (resistant) 1 0 0,82±0,66 0,82±0,66
40. Ghitte(♀) (resistant) 1 0 0,84±0,66 0,83±0,66
41. П95 9–1 3 3 0,65±0,66 0,65±0,66
42. П95 9–6 2 0 0,58±0,66 0,58±0,66
43. П95 9–7 2 0 0,63±0,33 0,63±0,33
44. П95 9–8 3 3 0,60±0,33 0,61±0,33
45. П95 9–10 3 3 0,62±0,66 0,62±0,66
46. П95 9–12 3 3 0,63±0,66 0,64±0,66
47. П95 9–22 3 3 0,61±0,33 0,62±0,33
48. П95 9–23 3 3 0,59±0,66 0,59±0,66
49. П95 9-24 1 0 0,84±0,33 0,84±0,33
50. П95 9-25 1 0 0,83±0,66 0,83±0,66
51. П95 9-26 1 0 0,84±0,66 0,84±0,66
52. П95 9-27 1 0 0,83±0,33 0,83±0,33
53. П95 9-28 1 0 0,80±0,33 0,80±0,33
54. П95 9-29 3 3 0,65±0,66 0,65±0,66
55. П95 9-30 3 3 0,63±0,66 0,63±0,66
56. П95 9-31 1 0 0,80±0,66 0,80±0,66
57. П95 9-32 2 0 0,78±0,33 0,78±0,33
58. Poliska rozheva (♂) 3 3 0,58±0,66 0,56±0,33
(sensitive)
59. Poliska rozheva (♀) 3 5 0,58±0,66 0,56±0,33
(sensitive)
60. П95 11/16 3 3 0,62±0,33 0,62±0,33
61. П95 11/22 3 3 0,65±0,66 0,64±0,66
62. П95 11/26 3 3 0,64±0,66 0,62±0,66
63. П95 11/28 3 3 0,61±0,66 0,61±0,66
64. П95 11/30 3 3 0,59±0,33 0,59±0,33
65. П95 11/37 3 3 0,58±0,66 0,58±0,66
66. П95 11/43 3 3 0,60±0,66 0,60±0,66
67. П95 11/46 3 3 0,58±0,66 0,58±0,66
68. П95 11/47 3 3 0,58±0,33 0,58±0,33
69. П95 11/57 1 0 0,78±0,33 0,78±0,33
70. П95 11/68 3 3 0,59±0,66 0,59±0,66
71 П95 11/70 3 3 0,60±0,66 0,60±0,66
72. П95 11/75 3 3 0,58±0,33 0,58±0,33
73. П95 11/76 3 3 0,60±0,66 0,61±0,66
74 П95 11/77 3 3 0,63±0,66 0,63±0,66
75. Teteriv (♂) (sensitive) 2 0 0,68±0,33 0,68±0,33
S.P.D ≤ 0,6 0,01 0,02
Note: 1, 2, 3 – defeating degree of potato samples by the wart causative agent.
As a result of crossing the original parental forms (Poliska rozheva x Teteriv), sensitive x
sensitive in the original forms and the resulting hybrids, the content of total proteins (pathogen-
dependent proteins with carcinogenic components) was in the range of 0.56 - 0.65 mg/ml (hybrids
60 - 74) .
234
Determination of the total protein content by spectrophotometry in 75 potato samples
infected with the wart pathogen at a wavelength of 600 nm was slightly changed.
In the variant of crossing the initial parent forms of potatoes resistant x resistant (Ghitte x
81. 459c19) protein content was 0.78-0.85 mg/ml (hybrids 2 - 19); in crossbreeding combinations
sensitive x resistant (Poliska rozheva x Ghitte), resistant x sensitive (81.459 C19 х Poliska rozheva)
protein content was 0.56-0.85 mg/ml; sensitive x sensitive (Poliska rozheva x Teteriv) – 0.56-0.61
mg/ml. Thus, these spectrophotometric analysis tests with a resolution of 1-5 nm in different
radiation ranges allow us to determine the content of total proteins, including pathogen-dependent
proteins with carcinogenic components in warts in the early stages of ontogenesis.
Conclusions
The researches results for spectrophotometric analysis for identifying potentially dangerous
combinations in potato during potato wart causative agent Synchytrium endobioticum {Schilb.)
Perc., allows to give principally for foundamentally important conclusions:
➢ It was found that in resistant potato forms, the content of total and pathogenic
proteins along the wavelength of 595 nm was 0.78 – 0.84 mg/ml, in wart – sensitive forms –
0.58-0.65 mg/ml.
➢ At a wavelength of 600 nm, the content of total proteins in resistant potato
forms was in the range of 0.78 – 0.85 mg/ml; in sensitive forms, the content of total proteins
was lower, since only pathogenic proteins were detected. Their content was in the scope of
0.56 - 0.68 mg/ml.
➢ Thus, these spectrophotometric analysis tests with a resolution of 1-5 nm in
different radiation ranges allow us to determine the content of total proteins, including
pathogen-dependent proteins with carcinogenic components in warts in the early stages of
ontogenesis.
➢ Spectrophotometric analysis can be relatively easily adapted for the study of
complex nanodisperse biointegrated systems.
References
1. Мельник П. О. Етіологія раку картоплі, біоекологічне обгрунтування заходів його
профілактики та обмеження розвитку. Чернівці : Прут, 2003. 284 с. (Google scholar).
2. Boberg J., Björklund N. Synchytrium endobioticum – pathotypes, resistance of Solanum
tuberosum and management. Report by Unit for Risk Assessment of Plant Pests at the Swedish
University of Agricultural Sciences. 2018. 38 p. URL:
https://www.slu.se/globalassets/ew/org/centrb/riskv/pub/rapport-synchytrium-
endobioticum_21sept2018.pdf (дата звернення: 20.03.2023).
3. Van de Vossenberg В. T. L. H., Prodhomme C., Vossen J. H, Van der Lee T. A. Synchytrium
endobioticum, the potato wart disease pathogen. In: Molecular Plant Pathology. 2022. 23 (4). P.
461-474. DOI: 10.1111/mpp.13183
4. Zelya А. G., Gunchak V. M., Zelya G. V. et al. Screening of potato varieties for multiple
resistance to Synchytrium endobioticum in Western region of Ukraine / A. G. Zelya et al. In:
Agricultural Science and Practice. 2018. No 3. P. 3–11. DOI: 10.15407/agrisp5.03.003.
5. Закриводорога С. П., Закриводорога З. С. О токсичности для животных пораженного
раком картофеля. In: Вопросы питания. 1961. №5. С.58-66.
6. Закриводорога С. П., Липсиц Д. В. Влияние пораженного раком картофеля на организм
животных. In: Вопросы питания. 1960. №4. С.8-9.
7. Закриводорога С. П. и др. Картофель, пораженный раком, токсичен для животных. In:
Защита растений от вредителей и болезней. 1961. №8. С.10.
8. Липсиц Д. В. Биохимические основы болезнеустойчивости картофеля. Аналитический
обзор. М.,1972. 59с.
235
9. Зеля А. Г. Біохімічні методи вивчення стійкості картоплі до збудника раку Synchytrium
endobiotum (Schilbersky) Percival. In: Вісник Чернівецького національного університету.
2007. №343. С.78-90.
10. Зеля А. Г. Діагностика стійкості картоплі проти збудника раку Synchytrium endobiotum
(Schilbersky) Percival. In: Карантин і захист рослин. 2007. №7. С.7-9.
11. Vorobets G et al. Methods and computerized means of identification and express analysis of
carcinogenic components in bioactive media and materials. 1X Simpozium Bioinsoired and
biointegrated materials fa new frontiers nanomaterials. 16-19 september. 2019.
12. Зеля Г. В. та ін. Методика оцінки та відбору селекційного матеріалу картоплі стійкого до
раку Synchytrium endobioticum (Schilb.) Perc., гармонізована з вимогами ЄС. 2015;
Чернівці: Прут, 24 с
13. Bradford M. M. A rapid and sensitive method for the quantification of microgram quantities of
protein utilizing the principle of protein-dye binding. In: Analyt. Biochem., 1976. 72(1- 2), 248–
254.
14. Починок Х. Н. Методы биохимического анализа растений. Наукова думка. 1976.
С. 165-175.
15. Маслов Ю. И. Методы биохимического анализа растений. Л. 1978. С. 163 - 178.
Section B: Principles and proceedings of increasing and quantification of genetic variability
236
UDC: 633.11:632.4 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.40
VARIABILITATEA ATACULUI BOLILOR FOLIARE LA FORME DE
PERSPECTIVĂ DE GRÂU COMUN
Cristea Nicolae, https://orcid.org/0009-0008-7259-3884
Gavzer Svetlana, https://orcid.org/0000-0001-9435-1159
Lupașcu Galina, https://orcid.org/0000-0003-3363-3595
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
e-mail: [email protected]
VARIABILITY OF LEAF DISEASE ATTACK IN COMMON WHEAT
PERSPECTIVE FORMS
Summary. The aim of the present research was to establish the attack characteristics of
foliar diseases (septoriosis, brown rust, yellow rust, powdery mildew) in 25 prospective genotypes
of common winter wheat in years with different climatic conditions (2023, 2024). It was found: i)
the strong dependence of the disease of wheat plants on climatic factors (the intensity of yellow rust
in 2023 and of powdery mildew in 2024); ii) significant variability in susceptibility of wheat
populations / genotypes. Common winter wheat populations/lines with reduced complex disease
susceptibility have been identified, that can be implemented in breeding programs.
Keywords: wheat, genotype, Alternaria alternata, variability, heritability, resistance.
Introducere
Grâul comun de toamnă (Triticum aestivum L.) este o cultură cerealieră importantă în
alimentația umană, formată conform unor date cu circa 8500-9000 ani în urmă. Foarte curând, după
domesticirea ei în Semiluna Fertilă, s-a răspândit rapid în noi habitate și clime, pentru a deveni un
aliment de bază al umanității. Boabele sale nutritive contribuie cu o parte importantă din aportul
caloric zilnic în multe țări ale lumii, de exemplu, 40% - 50% în Egipt și Turcia, 20% în Marea
Britanie. De-a lungul evoluției, grâul a suportat multe schimbări de mediu, dar cu toate acestea încă
nu este complet adaptat la schimbările climatice recente, motiv pentru care este necesară o mai bună
utilizare a vastului bazin genetic al biodiversității grâului de care depinde securitatea noastră
alimentară [9, 10]. Grâul este și o sursă importantă de proteine, fibre alimentare, vitamină B și alți
componenți fitochimici din dieta umană. În anii 2020, 2021, producția mondială anuală de grâu a
atins un record de ∼770 mt [6], China și India fiind doi producători de top.
Cele mai frecvente boli foliare ale grâului sunt de origine fungică care depind în mare
măsură de rezistența plantei gazdă la schimbările de mediu. Printre acestea pot fi menționate
septorioza [1, 2, 8], rugina brună [11], rugina galbenă [3], făinarea [13]. Fiecare din aceste boli
necesită niveluri ridicate de umiditate (ploi frecvente, rouă abundentă și prelungită, umiditate
relativ înaltă). Cerințele față de temperatură și timpul de apariție variază pentru fiecare boală [4].
Septorioza frunzelor, cauzată de Septoria tritici Blotch se manifestă prin pete, inițial mici și
galbene care ulterior devin maro-deschise sau roșcate. Frunzele grav afectate devin galbene, se
ofilesc și mor prematur. Cele mai mari pierderi de producție sunt atunci când se infectează frunzele
stindard. Dacă acestea se usucă înainte de etapa lapte-ceară, boabele vor fi șiștăvite, cu greutate
redusă. Agresivitatea septoriozei este mai puternică când predomină o perioadă prelungită de vreme
răcoroasă, umedă la începutul și mijlocul primăverii, ceea ce conduce la reduceri semnificative de
producție [2].
Rugina brună a frunzelor, agent cauzal Puccinia recondita f. sp. tritici, poate fi cea mai
răspândită boală și amenințare constantă pentru grâul comun. Simptomele ruginii brune sunt
pustulele mici, rotunde spre ovale, de culoare oranj-roșietic, împrăștiate în principal pe suprafața
237
superioară a frunzei sau pe teaca acesteia. Fiecare pustulă conține mii de urediospori roșu-oranj care
sunt ușor împrăștiați de vânt spre alte frunze sau plante. Infecțiile provoacă reducerea numărului de
boabe, dar și a greutății lor. La soiurile susceptibile, pierderile pot fi severe daca patogenul începe
sa se dezvolte devreme și continuă până la maturizarea culturii [14].
Rugina galbenă (liniară) cauzată de P. striforms f. sp. tritici (Pst) este o boală serioasă a
grâului, cea mai gravă amenințare biotică pentru producția durabilă de grâu. Epidemiile de rugină
galbenă, o boală fungică transmisă prin aer, sunt frecvente în întreaga lume și adesea duc la pierderi
serioase de producție datorită distrugerii funcției fotosintetice a frunzei la începutul antezei sau în
stadiul incipient de umplere a boabelor, ceea ce duce la importante pierderi de biomasă și la
scăderea ratei de umplere a boabelor [7]. Apare ca o masă de urediniospori galbeni până la oranj
care erup din pustule aranjate în dungi luniare și înguste pe frunze (de obicei între nervuri), teaca
frunzelor, glume la plantele sensibile. Soiurile de grâu rezistente, se caracterizează prin diferite
tipuri de infecție – de la lipsă de simptome vizuale până la mici pete hipersensibile, la uredinie
înconjurată de cloroză sau necroză cu producție limitată de urediniospori [3].
Făinarea, agent cauzal Erysiphe graminis, are o serie de forme specializate (f.sp.) care atacă
doar anumite cereale. Formele specializate care atacă grâul nu pot infecta orzul, iar agentul patogen
al orzului nu poate infecta grâul. Agentul patogen al grâului este Erysiphe graminis f. sp. tritici.
Ciuperca Erysiphe privează planta de grâu de nutrienți, reduce fotosinteza, intensifică
respirația și transpirația ceea ce duce la pierdere de apă a gazdei. Pătrunde în celulele epidermice și
retrage nutrienții prin intermediul unor structuri specializate numite haustorii. Infecțiile cu făinare
pot reduce vigoarea plantelor, provoca pătulirea plantei, reduce producția, dimensiunea și greutatea
bobului. Mucegaiul prăfos este cel mai frecvent în zonele în care mișcarea aerului este redusă și se
instalează condiții umede și răcoroase. De obicei, este prima boală majoră raportată după reluarea
creșterii de primăvară. Daunele sunt cele mai severe dacă infecțiile apar în perioadele de creștere
rapidă: formarea și alungirea tulpinii, dezvoltarea spicului. Rezistența plantei-gazdă este foarte
importantă în controlul făinarei la cereale [5, 11, 12].
Scopul prezentelor cercetări a constat în stabilirea particularităților de atac al bolilor foliare
la genotipurile de perspectivă de grâu comun de toamnă în anii cu condiții climatice diferite (2023,
2024).
Materiale și metode
În calitate de material pentru studiu, au servit 25 populații hibride și linii de perspectivă de
grâu comun de toamnă. Pe sectoarele experimentale ale Institutului de Genetică, Fiziologie și
Protecție a Plantelor, USM în anul 2023, s-au manifestat septorioza, rugina brună și rugina galbenă,
iar în anul 2024 – septorioza, rugina brună și făinarea. Aprecierea gradului de atac al bolilor foliare
menționate s-a efectuat în scara de 5 trepte (0, 1, 2, 3, 4). Este de menționat că anul 2023 s-a
caracterizat prin iarnă blândă, primăvară rece și umedă, ceea ce a favorizat dezvoltarea ruginii
galbene, iar a. 2024 – primăvară cu perioade mari de rouă îndelungată și nopți reci care au condus
la dezvoltarea puternică a făinarei. Menționăm că inițial simptomele de făinare s-au manifestat la
etapa juvenilă a plantei, septorioză – în perioada preanteză, rugină brună – anteză, rugină galbenă –
anteză-postanteză. Aprecierea gradului de atac s-a efectuat în prima decadă a lunii iunie în anii
2023-2024. Datele au fost prelucrate statistic conform analizei clusteriene centroide (metodă k-
medii) în pachetul de soft STATISTICA 7, ca criterii/cazuri servind gradul de atac al bolilor
menționate.
Rezulate și discuții
Pe baza analizei clusteriene care a înregistrat că varianța interclusteriană a fost mult mai
înaltă ca cea intraclusteriană în cazul ruginii brune și ruginii galbene, putem concluziona că
populațiile / genotipurile de grâu s-au clasificat reușit în clustere în anul 2023 pe baza acestor boli,
238
și nu s-au deosebit semnificativ în ceea ce privește septorioza care a fost cea mai puternică, dar
totodată și mai uniformă (tab. 1, Fig. 1).
Tabelul 1
Analiza varianței bolilor fungice foliare la grâul comun de toamnă pe sectoarele de selectare
și multiplicare, 2023
Boală foliară Varianță df Varianță Raport df F p
interclusteriană (1) intraclusteriană (2) 1/2
Rugină brună 3,75 3 1,05 3,57 2 25,01 0,00
Rugină galbenă 3,06 3 1,48 2,07 21 14,49 0,00
Septorioză 0,82 3 2,24 0,36 21 2,54 0,08
*-<0,05.
Figura 1. Capacitatea bolilor foliare de diferențiere a genotipurilor din sectorul de selecție și
de multiplicare de grâu în clustere (grad), 2023
Boli foliare: 1 – rugină brună, 2 – rugină galbenă, 3 – septorioză
Conform mediilor gradului de atac în clustere, 4 populații/genotipuri care au format clusterul
4 – Bas./M x M/M3/5, F4 M16 x Cuialnic, S.i.Basarabeanca, M16 x L Bas./M/6 au manifestat cea
mai scăzută sensibilitate la bolile menționate (tab. 2).
Tabelul 2
Analiza clusteriană (k-medii) a repartiţiei genotipurilor de grâu comun în clase pe baza
atacului de boli fungice foliare, 2023
Clus- Boală foliară x σ Num. Membrii clusterelor
ter genoti-
purilor
1 Rugină brună, grad 1,90 0,14 2 9 – BC (L M/M3 x M16) x M16, 17 –
Rugină galbenă, grad 1,75 0,35 M/M3 x Select/6
Septorioză, grad 3,10 0,14
2 Rugină brună, grad 2,57 0,32 7 5 – BC (Bas. x LM/M3) x Bas., 6 – BC
Rugină galbenă, grad 0,66 0,26 (Bas.x M16) x M16, 7 – F5 M16 x L
Septorioză, grad 3,13 0,26 M/M3, 10 – BC (M16 x LM/M3) x
LM/M3, 12 – BC (Cub.101/Bas. x
M30) x L Cub.101, 21 – Bas. x M
30/13, 22 – Cub.101 x Bas/15.
3 Rugină brună, grad 2,13 0,15 12 1 – F3 M16 x M11, 2 – F3 Bas./M x
239
Rugină galbenă, grad 0,51 0,25 M/M3, 4 – L M/M3 x Bas., 8 – BC
Septorioză, grad 2,83 0,32 (LM/M3 x M16) x L M/M3, 11 – L
Cub.101/Bas. x M30/6, 15 – Bas./L
M/M3/6, 18 – L Bas./L 101 x M/M3 /7,
19 – Cub.101/Bas. x M66/7, 20 – L
Selania/Accent/9, 23 – L 1/3 x M30/14,
24 – L Cub.101 x Bas., 25 – L
Sel./BT.43-42/Sel.
Rugină brună, grad 1,38 0,25 3 – F5 Bas./M x M/M3, 13 – F4 M16 x
4 Rugină galbenă, grad 0,33 0,29 4 Cuialnic, 14 – S.i.Basarabeanca, 16 – F6
Septorioză, grad 2,63 0,48 M16 x L Bas./M
S-a constatat că în anul 2024, la repartiția populațiilor și genotipurilor de grâu în 4 clustere
pe baza gradului de atac al bolilor foliare, varianța interclusteriană (1) a fost semnificativ mai înaltă
(p<0,05) decât cea intraclusteriană (2) pentru cele 3 boli aflate în studiu, ceea ce denotă o bună
diferențiere clusteriană. Totodată, raportul ½ relevă că cea mai înaltă capacitate de diferențiere în
clustere a revenit ruginii brune, după care au urmat septorioza și făinarea (tab. 3, Fig. 2).
Tabelul 3
Analiza varianței bolilor fungice foliare la grâul comun în câmpurile
de selectare și multiplicare, 2024
Boală foliară Varianță df Varianță Raport df F p
interclusteriană (1) intraclusteriană (2) 1/2
Septorioză 4,70 3 3,30 1,42 21 9,97 0,00
Rugină brună 8,61 3 1,55 5,56 21 38,88 0,00
Făinare 7,83 3 6,18 1,27 21 8,87 0,00
*-<0,05.
Figura 2. Capacitatea bolilor foliare de diferențiere a genotipurilor de grâu în clustere (grad),
2024. Boli foliare: 1 – septorioză, 2 – rugină brună, 3 – făinare
Conform datelor obținte (tab. 4), 8 populații și linii create prin selectări repetate din generații
segregante, clasificate în clusterul 3 – F4 M16 x M11, F4 Bas./M x LM/M3, BC (Bas.x M16) x
M16, BC (L M/M3 x M16) x LM/M3, BC (L Cub.101/Bas. x M30) x L Cub.101, L Cub.101/Bas. x
240
M66/8, L Cub.101/Bas./16, L Cub.101/Bas., au înregistrat cele mai joase medii de atac de
septorioză, rugină brună, făinare – 1,25; 0,0; 1,38, respectiv.
Tabelul 4
Analiza clusteriană (k-medii) a repartiţiei genotipurilor de grâu comun în clase pe sectoarele
de selectare, multiplicare pe baza atacului de boli fungice foliare, 2024
Clus- Boală foliară x σ Num. Membrii clusterelor
ter genoti-
purilor
1 Septorioză, grad 2,00 0,00 8 4 – LM/M3 x Bas., 7 – LM16 x L
Rugină brună, 0,00 0,00 M/M3/6, 11 – LCub.101/Bas/7. x M30,
grad 13 – F5 M16 x Cuialnic, 16 – L M16 x
Făinare, grad 2,25 0,46 L Bas./M30/7, 17 – L M/M3 x Select/7,
20 – L Select x Accent/10, 25 – Moldova
11.
2 Septorioză, grad 1,80 0,45 5 5 – BC (Bas. x LM/M3) x Bas., 9 – BC
Rugină brună, 1,20 0,45 (Bas. x M16) x M16, 10 – BC (M16 x
grad LM/M3) x LM/M3, 21 – L Bas. x
Făinare, grad 1,80 0,45 M30/14, 23 – L1/3 x M30/15.
3 Septorioză, grad 1,25 0,46 8 1 – F4 M16 x M11, 2 – F4 Bas./M x
Rugină brună, 0,00 0,00 LM/M3, 6 – BC (Bas.x M16) x M16, 8 –
grad BC (L M/M3 x M16) x LM/M3, 12 – BC
Făinare, grad 1,38 0,74 (L Cub.101/Bas. x M30) x L Cub.101, 19
– L Cub.101/Bas. x M66/8, 22 – L
Cub.101/Bas./16, 24 – L Cub.101/Bas.
Septorioză, grad 2,50 0,58
3 – L Bas./Moldova x LM/M3, 14 –
Rugină brună, 1,25 0,56
4 4 Basarabeanca, 15 – L Bas./L M/M3/7,
grad
18 – L Bas./L101 x LM/M3/8
Făinare, grad 3,00 0,00
Concluzii
Analiza atacului formelor de perspectivă (populații, linii) de grâu comun de toamnă de boli
foliare în condițiile R. Moldova a demonstrat: i) dependența puternică a îmbolnăvirii plantelor de
grâu de factorii climatici (intensitatea ruginii galbene în a. 2023 și a făinarei în a. 2024); ii)
variabilitatea semnificativă a sensibilității populațiilor / genotipurilor de grâu; iii) capacitatea
diferențiatoare a bolilor foliare de a influența organizarea clusteriană a formelor de grâu pe baza
rezistenței complexe.
Au fost identificate populații / linii de grâu comun de toamnă cu sensibilitate complexă
redusă la: i) septorioză, rugină brună, rugină galbenă – Bas./M x M/M3/5, F4 M16 x Cuialnic,
S.i.Basarabeanca, M16 x L Bas./M/6; ii) septorioză, rugină brună, făinare – F4 M16 x M11, F4
Bas./M x LM/M3, BC (Bas.x M16) x M16, BC (L M/M3 x M16) x LM/M3, BC (L Cub.101/Bas. x
M30) x L Cub.101, L Cub.101/Bas. x M66/8, L Cub.101/Bas./16, L Cub.101/Bas., care pot fi
implementate în programele de ameliorare în calitate de potențiale surse de rezistență.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011102 "Extinderea și
conservarea diversității genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole în contextul
schimbărilor climatice", finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
241
Referințe bibliografice
1. Aoun, M., Carver, B. Septoria Nodorum Blotch: A New Challenge to Wheat Production in
Oklahoma. https://extension.okstate.edu/fact-sheets/print-publications/p/septoria-nodorum-
blotch-a-new-challenge-to-wheat-production-in-oklahoma-pss-2125-a.pdf
2. Binalf, L., Shifa, H. Septoria Tritici Blotch (Septoria tritici) of Bread Wheat (Triticum
aestivum L.): Effect and Management Options – A Review. In: Journal of Natural Sciences
Research, 2018, No 22, Vol.8. www.iiste.org ISSN 2224-3186 (Paper) ISSN 2225-0921
(Online)
3. Chen, W., Wellings, C., Chen, X. et al. Wheat stripe (yellow) rust caused by Puccinia
striiformis f. sp. tritici. In: Mol Plant Pathol., 2014, 15(5), p. 433-46.
4. Controlul genetic al caracterelor de rezistență și productivitate la grâul comun / Coord. G.
Lupașcu, Chișinău: Tipografia AȘM, 2015. – 176 p. ISBN 978-9975-62-385-8.
5. Cowger, C., Brown, J.K.M. Blumeria graminis (powdery mildew of grasses and cereals), In:
CABI Compendium, 2019. https://doi.org/10.1079/cabicompendium.22075
6. FAO (2021) FAO cereal supply and demand
brief. http://www.fao.org/worldfoodsituation/csdb/en/ (consultat: 04.02.2022)
7. He, C., Zhang, Y., Zhou, W. et al. Study on stripe rust (Puccinia striiformis) effect on grain
filling and seed morphology building of special winter wheat germplasm Huixianhong. In: PLoS
One, 2019 May 21; 14(5): e0215066. doi: 10.1371/journal.pone.0215066. PMID: 31112545;
PMCID: PMC6528950.
8. Langlands-Perry, C., Cuenin, M., Bergez, C. Et al. Resistance of the Wheat Cultivar 'Renan' to
Septoria Leaf Blotch Explained by a Combination of Strain Specific and Strain Non-Specific
QTL Mapped on an Ultra-Dense Genetic Map. In: Genes (Basel), 2021, 13(1), p.100. doi:
10.3390/genes13010100.
9. Levy, A.A., Feldman M. Evolution and origin of bread wheat. In: Plant Cell., 2022, 34(7), p.
2549–2567. https://doi.org/10.1093/plcell/koac130
10. Mosletha, E.F., Lillehammera, M., Pellnyb, T.K. et al. Genetic variation and heritability of
grain protein deviation in European wheat genotypes. In: Field Crops Research, 255, 2020,
107896. https://doi.org/10.1016/j.fcr.2020.107896
11. Peksa, K., Bankina, B. Characterization of Puccinia recondita, the causal agent of brown rust: A
Review In: Research for rural development, 2019, Vol. 2, p.70-76. Doi:
10.22616/rrd.25.2019.051
12. Pietrusińska, A., Tratwal, A. Characteristics of powdery mildew and its importance for
wheat grown in Poland. In: Plant Protection Science, 56, 2020 (3), p. 141–153.
doi: 10.17221/99/2019-PPS
13. Sotiropoulos, A.G., Arango-Isaza, E., Ban, T. et al. Global genomic analyses of wheat powdery
mildew reveal association of pathogen spread with historical human migration and trade. In:
Nat. Commun., 2022, 13(1), p. 4315. doi: 10.1038/s41467-022-31975-0
14. Telenko, D. The development of rust-resistant wheat varieties has substantially reduced the
yearly losses to rust. In: Foliar Diseases Of Wheat And Fusarium Head Blight (Scab)
Management, 2024 (5).
https://extension.entm.purdue.edu/newsletters/pestandcrop/article/foliar-diseases-of-wheat-and-
fusarium-head-blight-scab-management-4/ (vizitat: 15.07.2024)
242
UDC: 575.224:633.16:535-36 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.41
DETERMINAREA RADIOSENSIBILITĂȚII ȘI DOZELOR OPTIME
MUTAGENE A RAZELOR X LA ORZUL DE TOAMNĂ
Grigorov Tatiana
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0003-1906-4322, e-mail: [email protected]
Summary. The impact of ten X-ray doses (150, 170, 200, 250, 300, 350, 400, 450, 500, and
530 Gy) on seed germination, survivability, and seedling length of winter barley varieties Igri,
Ciuluc, Strălucitor, and hybrid lines Ciuluc x Igri - 5As, Strălucitor x Igri - 9B has been evaluated.
All winter barley genotypes exhibited germination rates between 70% and 93.3% across all X-ray
doses. ANOVA revealed significant differences between genotypes, X-ray doses, and the genotype
by dose interaction for seedling length. The irradiation doses that led to a 30-50% reduction in
seedling growth (GR 30-50) were 150 Gy for cv. Igri, 300-350 Gy for cv. Strălucitor and cv. Ciuluc,
and 200-250 Gy for hybrid lines Strălucitor x Igri - 9B and Ciuluc x Igri - 5As. Based on the
evaluation of radiosensitivity curves and considering the specific genotype response to X-ray doses,
doses of 200-250 Gy were selected as optimal.
Keywords: winter barley, X-rays, radiosensitivity, optimal mutagenic dose, LD 30-50, GR 30-
50.
Introducere
Seceta este constrângerea principală a mediului care deseori are efect drastic asupra
culturilor cerealiere, inclusiv orzul. Rata soiurilor mutante de cerealiere tolerante la secetă, obținute
prin implicarea radiațiilor ionizante constituie 51% din numărul total de soiuri ce prezintă toleranță,
ceea ce demonstrează eficiența acestor factori mutageni [9]. În același timp, cota soiurilor de orz
tolerante la secetă constituie 13% din numărul total de soiuri cerealiere realizate prin intermediul
razelor ionizante (radiația gama și raze X), ceea ce denotă necesitatea de a eficientiza procedeele de
obținere a soiurilor de orz cu toleranță la stresul hidric prin intermediul acestor agenți mutageni. În
plus, toate soiurile mutante de orz cu toleranță la secetă sunt soiuri de orz de primăvară. Astfel,
prezintă interes evaluarea potențialului destabilizant al radiațiilor ionizante, precum sunt razele X în
evidențierea răspunsului diferențiat al genotipurilor de orz de toamnă în condiții de deficit hidric.
Pentru obținerea unei variabilități eficiente la 3 soiuri și 2 linii hibride de orz de toamnă prin
intermediul iradierii cu raze X este necesar de a determina radiosensibilitatea și dozele optime
mutagene de radiație. Ulterior, dozele identificate vor fi utilizate pentru obținerea plantelor mutante
de orz de toamnă care vor fi implicate în programe de ameliorare a toleranței la deficitul hidric și
secetă.
Materiale și metode
În calitate de material biologic au fost utilizate 3 soiuri de orz de toamnă (Hordeum vulgare
L., 2n=14): Igri (spic cu 2 rânduri, Marea Britanie, 2/0129), Ciuluc, Strălucitor (spic cu 4 rânduri,
Republica Moldova) și 2 linii hibride: Ciuluc x Igri - 5As(CxI-5As), Strălucitor x Igri - 9B(SxI-9B),
spice cu 2 rânduri de boabe.
Pentru determinarea dozelor optime mutagene a razelor X au fost aplicate scheme de
pretratament și iradiere conform protocolul de testare a radiosensibilității [6]. Prin urmare,
semințele de orz de toamnă (câte 30 de boabe per doză) au fost plasate în pachete de hârtie
permiabile pentru apă și puse în desicator cu soluție de glicerol 60% pentru ajustarea gradului optim
de umiditate (12-14%), timp de 4 zile. Umiditatea relativă de 73% a fost monitorizată cu ajutorul
unui higrometru. Gradul de umiditate în boabele de orz a fost determinat cu ajutorul aparatului
Radwag și a constituit 12,3%.
243
Ulterior, semințele au fost ambalate în pungi impermeabile pentru menținerea umidității
optime și expediate la instalația de iradiere cu raze X-RS-2400, unde au fost iradiate conform
procedurii standard [8]. Boabele au fost expuse iradierii în 10 doze (150, 170, 200, 250, 300, 350,
400, 450, 500 și 530 Gy) selectate în dependență de dozele letale (DL 50) recomandate pentru orz în
literatura de specialitate [6].
În aceeași zi, semințele de orz au fost dezinfectate în soluție de hipoclorit de Na de 10% cu
adaos de soluție de Tween 20 (2-3 picături), timp de 10 minute și clătite în apă distilată sterilă (de 3
ori), pentru a evita contaminarea cu fungi. Apoi, boabele de orz au fost puse la germinat în cutii
Petri sterile, (preventiv pregătite, etichetate, cu două straturi de hârtie de filtru), în apă distilată, în
condiții controlate de temperatură (20±20C) la întuneric, în termostat.
La a 8-a zi de când semințele au fost puse la germinat, au fost înregistrate: numărul de
semințe germinate (formarea radiculei și coleoptilului), numărul de plantule și lungimea medie a lor
în faza Z 7-11 (faza de apariție a coleoptilului și răsărire a primei frunze) conform scării Zadocks.
Pentru fiecare variantă au fost estimate: rata germinării (RG,%), rata plantulelor în stadiul
Z11 (RP,%) și lungimea medie a plantulelor în stadiu Z11 și Z7-11 (LMPZ7-11, LMPZ11, cm),
reducerea creșterii cu 30, 50% (RC 30, 50) și doza letală a 30%, 50% la etapa de plantulă (DLP 30,
50).
Rezultate și discuții
Inducerea eficientă a mutagenezei prin intermediul razelor ionizante, este determinată de
echilibrul între probabilitatea înaltă de a induce mutații și letalitatea redusă. Conform datelor din
literatură, [1,5,6,7,8] pentru a obține o variabilitate eficientă este necesară determinarea dozelor de
iradiere X care sunt asociate cu mortalitatea a 30, 50% din plante (DL30, 50), precum și dozele ce
reduc indicii de creștere a plantelor cu 30, 50% comparativ cu varianta martor (RC 30, 50), ori
estimarea diferenței lungimii plantulelor dintre variantele experimentale și martor, exprimate ca
procent din varianta control (%). Astfel, în scopul stabilirii DL30 și 50 a razelor X, la etapa
germinării a boabelor de orz de toamnă a fost estimat parametrul RG, care a atins valori înalte
pentru toate dozele selectate, la 5 din 6 genotipuri evaluate. Valorile RG au variat de la 70,0-100,0%
pentru s. Igri; 93,3-100,0% pentru s. Ciuluc, s. Strălucitor, forma hibridă CxI-5As și 80,0-100,0%
pentru linia hibridă SxI-9B (Figura 1, Tabelul 1).
M 300 500 530 Gy
Figura 1. Germinarea boabelor de orz la diferite doze ale radiației X (300, 500, 530 Gy) și
dezvoltarea plantulelor (Martor, 500 Gy): A – S x I-9B; B – C x I-5As; C – Ciuluc;
D – Strălucitor; E – Igri.
244
Acest fapt, nu a permis stabilirea dozei letale a 30-50% (DL30,50) la etapa respectivă și
indică despre necesitatea stabilirii indicelui RP și estimarea DLP 30, 50 la etapa de plantulă. De
menționat că, valori înalte ale indicelui de germinare a semințelor iradiate cu diferite doze de
radiație gama au fost relatate la două soiuri de grâu de toamnă [4] similar rezultatelor noastre, în
timp ce alți autori menționează despre diferențe semnificative ale valorilor RG la alte soiuri de grâu
[2]. Aceste date indică despre faptul că efectul radiației ionizante și gradul de sensibilitate depinde
de specie, soi, mărimea boabelor, gradul de umiditate a semințelor iradiate și alți factori [6, 8].
În rezultatul analizei parametrului RP s-a remarcat reacția specifică de genotip la acțiunea
diferitelor doze de raze X, determinată de sensibilitatea diferită a soiurilor de orz de toamnă supuse
iradierii. Cea mai mică valoare a indicelui RP a fost estimată pentru s. Igri și a constituit 9,52% la
350 Gy, iar la doza de 400 Gy nu au fost înregistrate plantule în faza Z11. Acest rezultat denotă
faptul că acest genotip este mai sensibil la acțiunea radiației X comparativ cu celelalte genotipuri, s.
Ciuluc, unde la doza de 450 Gy valorile RP a constituit 13,33%, s. Strălucitor – 28,57% la doza de
500 Gy, forma hibridă CxI-5As– 16,67% (400 Gy). Iar pentru hibridul SxI-9B parametru RP a atins
valoarea de 11,54% la doza de 530 Gy (Tabelul 1).
Tabelul 1
Acțiunea diferitelor doze de raze X asupra ratei germinării (RG), ratei plantulelor (RP) și
lungimii medii a plantulelor (LMP) la orzul de toamnă
Genotip/ Dozele de iradiere cu raze X, Gy
Indici calculați 0 150 170 200 250 300 350 400 450 500 530
RG,% 100,0 96,7 100,0 86,7 96,7 90,3 70,0 90,0 80,0 76,7 90,0
RP,% 79,3 35,7 26,7 38,5 20,7 10,7 9,5 0,0 0,0 0,0 0,0
Igri
DLP, % 20,7 66,7 73,3 66,7 80,0 90,3 90,3 100,0 100,0 100,0 100,0
LMPZ11,
7,0 4,7 4,2 5,4 4,2 3,6 3,8 0,0 0,0 0,0 0,0
cm
RG,% 96,7 93,3 100 93,3 96,7 100 96,7 100,0 100,0 100,0 100,0
RP,% 89,7 79,3 93,1 92,9 93,1 86,7 73,3 33,3 13,3 0,0 0,0
Ciuluc
DLP, % 13,3 23,3 10,0 13,3 10,0 13,3 26,7 66,7 86,7 90,0 100,0
LMPZ11,
9,0 7,46 8,1 8,1 6,9 5,6 5,4 4,1 3,9 0,0 0,0
cm
RG,% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 96,7 100,0 100,0 100,0 93,3 100,0
Strălucitor
RP,% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 96,5 76,7 46,7 20,0 28,6 0,0
DLP, % 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 6,7 23,3 53,3 80,0 73,3 100,0
LMPZ11,
9,1 8,4 8,8 7,8 7,4 5,4 5,1 4,2 3,6 3,9 0,0
cm
RG,% 96,7 100,0 96,7 93,3 80,0 100,0 90,0 90,0 93,3 93,3 86,7
RP,% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 81,5 0,00 69,2 18,7 29,6 11,5
SxI-9B
DLP, % 3,3 6,7 16,7 6,7 10,0 23,3 73,3 83,3 100,0 100,0 100,0
LMPZ11,
10,9 9,4 7,0 6,9 6,8 5,4 0,0 5,0 3,9 3,8 3,7
cm
RG,% 100,0 100,0 90,0 93,3 96,7 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
CxI-5As
RP,% 96,7 93,3 92,6 100,0 93,1 76,7 26,7 16,7 0,0 0,0 0,0
DLP, % 3,3 0,0 3,3 6,7 20,0 26,7 100,0 40,0 90,0 73,3 90,0
LMPZ11,
12,5 9,2 8,8 8,9 7,1 5,1 4,6 3,9 0,0 0,0 0,0
cm
De asemenea, s-a evidențiat că indicele RP a corelat negativ cu creșterea treptată a dozei de
radiație doar pentru s. Igri, unde valorile au scăzut de la 2,2 până la 8,3 ori (150-350 Gy) în
comparație cu varianta martor. La soiurile Ciuluc, Strălucitor și formele hibride CxI-5As, SxI-9B s-a
atestat reducerea graduală a acestui parametru doar pentru dozele 300-450 Gy, iar pentru dozele de
150-250 Gy, RP a constituit – 79,3-93,1% (s. Ciuluc), 93,1-100% (CxI-5As) și 100% (s. Strălucitor,
SxI-9B) (Tabelul 1). Prin urmare, s. Strălucitor și linia hibridă SxI-9B prezintă toleranță înaltă la
acțiunea razelor X (150-250 Gy), la etapa de plantulă, în comparație cu celelalte genotipuri.
245
Ulterior, în baza RP a fost calculată DLP 30, 50 și s-au stabilit dozele optime mutagene care au
variat de la 150-400 Gy în dependență de genotipul evaluat. Astfel, pentru s. Igri, doza optimă este
cea de 150 Gy (DLP 66,7%); pentru s. Ciuluc (DLP 26,7; 66,7%) și s. Strălucitor (DLP 23,3;
53,3%) – 350-400Gy, iar pentru liniile hibride CxI-5As și SxI-9B dozele de 300-400 (DLP 23,3;
73,3% și respectiv, DLP 26,7%) (Tabelul 1). Este necesar de menționat că, dozele optime stabilite în
baza indecelui RP, coincid cu cele relatate de alți cercetători pentru semințele de orz iradiate cu raze
gama (150-400 Gy) și nu sunt în concordanță cu dozele estimate pentru razele X (60-200 Gy) [6,7].
Cele menționate confirmă importanța estimării indicilor LMPZ11, RC 30, 50 recomandați anterior
și de a determina dozele optime mutagene ale razelor X în dependență de soiul de plante, tipul și
stadiul de dezvoltare a materialului biologic în care este măsuratăstabilită letalitatea. Prin urmare, în
rezultatul estimării LMP în faza Z11 obținute din boabele iradiate cu raze X, s-a evidențiat scăderea
graduală a indicelui în dependență de doza radiației la toate genotipurile de orz evaluate, în
comparație cu varianta martor (Tabelul 1).
De remarcat că în dependență de sensibilitatea genotipului, s-a evidențiat creșterea
numărului de plantule în fazele de vegetație Z7-10 (Faza de apariție a coleoptilului), care ulterior
rămân blocate în această fază. Astfel, pentru s. Igri, numărul de plantule în faza de coleoptil a
constituit valori înalte la dozele 150-300 Gy (64,3-90,5%) și la doza 400 Gy – 100 %, iar la
celelalte genotipuri analizate, la doza de 300 Gy. Aceasta ne-a determinat să calculăm indicele RC
30, 50 în baza LMP Z 7-11 și estimarea diferenței dintre variantele experimentale și martor,
exprimată ca procent din varianta control. Diferența LMP Z 7-11 în variantele iradiate exprimate ca
procent din varianta martor a constituit 49,92% pentru doza de 150 Gy la s. Igri, 48,96-61,60%
pentru dozele de 300-350 Gy la s. Strălucitor și s. Ciuluc, și 55,10-73,85% pentru dozele 200-250
Gy la formele hibride SxI-9 și CxI-5As, ceea ce corespunde cu RC 30, 50% (Figura 2).
Figura 2. Reprezentarea grafică a curbelor radiosensibilității a 3 genotipuri și 2 linii hibride
de orz de toamnă în baza lungimii medii a plantulelor în faza Z7-11 (varianta control = 100%)
În plus, analiza datelor experimentale prin aplicarea testului ANOVA denotă că genotipul,
dozele aplicate ale razelor X și interacțiunea lor au influenţat semnificativ (la nivel de 99,9%)
asupra indicelui de creștere a plantulelor în baza LMPZ7-11 la orzul de toamnă (Tabelul 2). Acțiune
maximă a manifestat dozele de radiație (PI=37,56%) indicând despre impactul major al dozelor de
iradiere cu raze X asupra LMPZ7-11.
Tabelul 2
Analiza variantei a lungimii plantulelor în faza Z 7-11 la orzul de toamnă obținute din semințe
iradiate cu raze X în 10 doze (ANOVA)
Sursa variației GL SP F PI,%
Genotip 4 915,047 23,96*** 7,40
Doza radiației 10 4641,62 48,61*** 37,56
Genotip x Doza radiației 40 1024,26 2,68*** 8,29
Rezidual 605 5776,86
Total 659 12357,8
*** - diferența semnificativă pentru P 0,001; SP – suma pătratică; GL– grad de libertate; F – test Fisher
246
În rezultatul evaluării curbelor de radiosensibilitate, luându-se în considerare reacția
specifică de genotip și de doza razelor X au fost selectate dozele optime mutagene de 200-250 Gy.
Rezultate asemănătoare au fost obținute prin testarea radiosensibilității orzului de primăvară și
orzului golaș la acțiunea razelor gama, unde au fost stabilite dozele de 210-253 Gy [3, 4].
Concluzii
În rezultatul analizei comparative a fost demonstrat impactul semnificativ al razelor X
asupra indicilor de creștere a plantulelor la trei soiuri și două linii hibride de orz de toamnă și
selectate dozele optime mutagene, dozele 200-250 Gy.
În scopul selectării eficiente a dozelor optime mutagene la orzul de toamnă se recomandă
estimarea indicilor: rata plantulelor în stadiul Z11, lungimea medie a plantulelor în stadiu Z11 și Z7-
11; reducerea creșterii cu 30, 50% (RC 30, 50) în baza LMPZ7-11 și doza letală a 30%, 50% la
etapa de plantulă (DLP 30, 50).
Rezultatele obținute confirmă importanța efectuării testului de radiosensibilitate în
dependență de genotipurile implicate în cercetare și a evaluării acțiunii razelor X la diferite stadii de
dezvoltare a plantulelor de orz de toamnă în condiții de laborator, în cutii Petri.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011101 „Abordări genetice și
biotehnologice de management al agroecosistemelor în condițiile schimbărilor climatice”, finanțat
de către Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Álvarez-Holguína., A, Morales-Nietob., R., et al. Mean lethal dose (LD50) and growth reduction
(GR50) due to gamma radiation in Wilman lovegrass (Eragrostis super-ba). In: Rev Mex
CiencPecu., 2019, vol. 10, no.1, p. 227-238. DOI:10.22319/rmcp.v10i1.4327
2. Chakraborty, S., Mahapatra, S., et al. Determination of Median Lethal (LD50) and Growth
Reduction (GR50) Dose of Gamma Irradiation for Induced Mutation in Wheat. In: Brazilian
Archives of Biology and Technology. 2023, vol.66., p.1-10. DOI: 10.1590/1678-4324-2023220294.
3. Ergün, N, Akdoğan, G. et al. Determination of optimum gamma ray irradiation doses for hulless
barley (Hordeum vulgare var. nudum L. Hook. f.) genotypes. In: Yuzuncu Yil University Journal of
Agricultural Sciences. 2023, vol 33, no.2, p. 219-230. DOI:
https://doi.org/10.29133/yyutbd.1248710
4. Glogovac, S., Trkulja, D., et al. Determination of the optimal doses of gamma irradiation for
induced mutation in wheat and barley. In: Ratarstvo i povrtarstvo. 2024, no. 1, p. 1-8.
DOI: https://doi.org/10.5937/ratpov61-48887
5. Ghosh, S., Ganga, M. Induction of mutation in Jasminum grandiflorum with gamma rays and EMS
and identification of novel mutants using molecular markers and SEM imaging. In: Indi-an Journal
of Horticulture. 2020, Vol. 77, no. 4, 695 pp. DOI:10.5958/0974-0112.2020.00101.2
6. Spencer-Lopes, M. M., Forster, B. P., et al. Manual on Mutation Breeding (3rd ed.). Food and
Agriculture Organization of the United Nations (FAO). 2018, 301 pp.
7. Suprasanna, P., Mirajkar, S.J. et al. Induced mutations and crop improvement. In: Bahadur, B.,
Venkat Rajam, M., Sahijram, L. & Krishnamurthy K. (Eds.), Plant Biology and Biotechnology.
2015, vol.23 p. 593-616.
8. Protocol for X-ray mutagenesis of plant material: seed.
https://www.iaea.org/sites/default/files/21/07/nafa-pbg-manual-protocol-x-ray-mutagenesis-
plants.pdf
9. http://mvd.iaea.org/, vizitat 08.02.2024.
247
UDC: 635.922:574.4 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.42
FOREIGN AND DOMESTIC EXPERIENCE OF USING MISCELLANEOUS
HERBS IN URBOECOSYSTEMS
Ishchuk Liubov1, e-mail: [email protected]; https://orcid.org/0000-0003-2150-0672
Hrabovyj Volodymyr2, e-mail: [email protected]; https://orcid.org/0000-0001-7623-1874
Ishchuk Halyna3, e-mail: [email protected]; https://orcid.org/0000-0002-4969-0933
Didenko Inna 2, e-mail: [email protected]; https://orcid.org/0000-0002-4198-3432.
1
Bila Tserkva National Agrarian University, Ukraine,
2
National Dendrological Park "Sofiyivka," National Academy of Sciences of Ukraine, Uman City,
3
Uman National University of Horticulture, Uman City, Ukraine,
Summary. The foreign and domestic experience of using ornamental grasses in lawns and
urban landscape design has been analyzed. The research aimed to analyze the experience of
utilizing ornamental grasses in urban ecosystems in Ukraine. Examples of ornamental grass
application in flowerbeds and decorative plantings in urban ecosystems of Lviv and Bila Tserkva
are provided. The taxonomic composition has been analyzed on a sample site in Bila Tserkva,
where a lawn has been replaced with ornamental grasses. It was determined that the vegetative
cover consists of 14 species, with 10% belonging to the Poaceae family. The layer of each species,
flowering period, and decorative terms have been established. The conclusion has been drawn that
ornamental grasses consume less water, trap harmful dust and smog, reduce air temperature in
summer, and contribute to biodiversity conservation. Areas with ornamental grasses require
systematic maintenance as stronger species gradually displace weaker ones, leading to reduced
diversity and increased fire risk.
Keywords: grasses, lawns, herbaceous perennials, nature-oriented solutions, flowerbed and
decorative plantings, biodiversity, native species.
Introduction
Global trends are focused on the maximum reproduction of natural landscapes within cities
through the planting of native plant species. According to S. Polomanyi (2020), among the primary
challenges faced by nearly every modern city in the coming decades will be the ability to survive
during climate catastrophes and withstand competition in the struggle for urban comfort. Adapting
urbanized systems to the challenges of nature will be aided by resilient landscapes and nature-
oriented solutions (Riabyka, et al, 2021; Ishchuk, & Ishchuk, 2022). One of the directions for
bringing urban ecosystems closer to sustainable natural landscapes is the replacement of lawns with
ornamental grasses of native species that are most resistant to biotic and abiotic factors of the urban
environment (Pol', 2021; Ishchuk, & Ishchuk, 2021; Ishchuk, et al. 2022).
The experience of Western European cities is worth spreading, where flower beds and
perfectly manicured lawns are being replaced with flower meadows. The Berlin project named
"Closer to Nature" has been ongoing for five years, initiated by activists from the Nature and
Biodiversity Conservation Union of Germany (NABU). The Berlin government has allocated
almost 1.5 million euros to create over 50 patches of wildflower meadows and fields with field
flowers, along with their maintenance (Pysans'ka, 2021). The use of flower meadows in urban
landscaping is widely adopted in Hamburg, where the trend originated, as well as in Berlin and
Erfurt. In particular, in Erfurt in 2021, additional "flower strips" covering about 16 hectares were
planted along the city roads. For this purpose, 11 local farmers allocated their lands for blooming
strips in collaboration with the city authorities, where species and varieties like Tagetes L.,
Echinacea Moench., Alcea rosea L., Papaver rhoes L., and others were sown (Pol', 2021). Similar
research on the implementation of native perennial grasses in urban ecosystems was conducted by a
248
group of scientists in the United Kingdom (Hoyle, et al., 2017). In the Swiss resort town of
Interlaken, the Heimette Park with an area of 14 hectares is located along the Höheweg boulevard,
where undisturbed herbaceous vegetation is carefully preserved (Figure 1).
Figure 1. Heimette Park with native vegetation in the center of the resort town of
Interlaken (Switzerland)
In Ukraine, the classical, still Soviet approach to landscaping has persisted, involving
completely mowed lawns, precisely trimmed hedges, and lush flowerbeds with specially cultivated
flowers. However, as Ukraine integrates into the European community, such projects are becoming
relevant within the country. The goal of our research is to analyze the experience of using
ornamental grasses in Ukrainian urban ecosystems.
Material and methods
The analysis of the taxonomic composition of ornamental grasses in urban ecosystems was
conducted in accordance with the checklist provided by S. Mosyakin and M. Fedoronchuk (1999)
and World Flora Online (2021). The morphological characteristics and decorative qualities of native
herbaceous plants, as well as the experience of their utilization in plantings of various functional
purposes, were analyzed based on the works of U. Leyhe (2014), N.J. Ondra (2014), L.P. Ishchuk et
al. (2014), and A.A., E. Rönnblom (2019). The phytocenotic features of the sampled area were
assessed following the recommendations of I. Hryhori and V. Solomakha (2002). Typically, such
artificial flowering communities are stratified into three layers by height: the first layer up to 30-40
cm, the second layer from 40-80 cm, and the third layer from 80-100 cm and higher.
Results and discussion
In Ukraine, areas with ornamental grasses in urban ecosystems are rare. Their presence is
usually linked to a lack of funds for mowing lawns. However, in flowerbed and decorative design,
species and varieties of grasses and perennials are increasingly being introduced, including Salvia
nemorosa L. 'Compact Violet' and 'Compact Bright Rose,' Artemisia dracunculus L., Calamagrostis
acutiflora 'Karl Foerster,' among others. An example of such areas can be found in the planting of
Rudbeckia hirta L., Stipa capillata L., Calamagrostis acutiflora, Briza media L., Lavandula
angustifolia Mill. along Horodotska Street near the railway station in Lviv (Fig. 2). A mixture of
Agropyron cristatum (L.) Gaertn., Stipa capillata L., Salvia nemorosa L. 'Compact Violet,' Festuca
ovina L., Coreopsis lanceolata L., and Papaver rhoeas L. is seen on a traffic junction at Soborna
Square in Bila Tserkva (Fig. 3). Although a decade ago, annual plants dominated the flowerbeds in
Bila Tserkva, they were more costly to cultivate and maintain (Ishchuk, 2012).
However, the most significant drawback of these locations is the use of red-listed plants of
the Stipa L. genus, all of which are listed in the Red Data Book of Ukraine (2009). Since the
utilization of species from the Red Data Book in landscaping is clearly regulated by Article 19 of
the Law of Ukraine on the Red Data Book of Ukraine (as of the current revision dated August 8,
249
2021), where the conditions for the special use of objects from the Red Data Book of Ukraine are
precisely defined.
Figure 2. Planting of Rudbeckia hirta, Stipa Figure 3. Ornamental grasses on a traffic
capillata, Calamagrostis acutiflora, Briza media, junction at Soborna Square in Bila Tserkva.
Lavandula angustifolia along Horodotska Street
near the railway station in Lviv.
According to the Article 19, "Special use (extraction, collection) of objects listed in the Red
Data Book of Ukraine is carried out in exceptional cases solely for scientific and breeding purposes,
including propagation, resettlement, and cultivation under artificially created conditions, as well as
for population restoration with the permission of the central executive authority responsible for
implementing state policy in the field of environmental protection, based on decisions of the
National Commission on the Red Data Book of Ukraine, made within its competence. Special use
(extraction, collection) of objects listed in the Red Data Book of Ukraine with the aim of generating
profit is prohibited and is punishable by fines. At the same time, decorative nurseries, garden
centers, and landscaping companies offer red-listed plants for sale. In the public space, species of
the Stipa genus are planted in less favorable conditions, such as on median strips of roads with two-
way traffic, where soil salinity is elevated due to winter road treatment with a mixture of salts, and
air pollution levels are high. Moreover, these species are even planted under tree canopies in
squares and parks."
The foundation of Mauritian lawns in squares and parks is composed of Bellis perennis L.,
as seen in the historical and cultural reserve "Kachanivka" in Chernihiv Oblast (Fig. 4). Over the
past 2-3 years, flowerbeds of native herbaceous perennials have emerged in the historic part of Bila
Tserkva. For instance, on Castle Hill, Lythrum salicaria L. and Briza media L. have been planted;
near the Novus supermarket, the Chernobyl disaster memorial on Levanevskoho Street, and
Soborna Square, Salvia nemorosa and Artemisia dracunculus have been introduced (Figs. 4-5).
Currently, the use of permaculture is gaining popularity in landscape design, with one of its
directions involving the integration of native ornamental grasses into urban ecosystem flowerbeds
(Ishchuk, & Ishchuk, 2023).
According to the principles of landscaping in Ukraine, flowering meadows are created by
sowing or planting flowering plants on a lawn, carefully selected based on their flowering periods,
which collectively create the predominant color scheme of the meadow (Kucheriavyj, 2005;
Ishchuk, et al., 2014). On the other hand, flowering meadows in horticulture are considered to be
large-sized, typically ranging from 500 to 2000 m² or more, and are seen as systems of equally sized
groups and arrays (Kucheriavyj, 2005; Ishchuk, et al., 2014). Usually, they are composed of a single
plant species, such as Matricaria chamomilla L., Phlox paniculata L., etc. To achieve a colorful
effect in a meadow, vivid plants can be incorporated, but in very small quantities, evenly dispersed
among the main components. For instance, next to Matricaria chamomilla L., Coreopsis
grandiflora Hogg. ex Sweet or Papaver rhoeas L. could be planted to enhance the overall
appearance.
250
.
Figure 4. Mauritian lawn with Bellis perennis L. in the historical and cultural reserve
"Kachanivka" in Chernihiv Oblast.
In Bila Tserkva, a trial area has also been established where the lawn has been replaced with
ornamental grasses on Levanevskoho Street near the EpiCentre hypermarket (Fig. 6). The
taxonomic composition of the ornamental grasses includes native species that are resilient in urban
ecosystems, such as Agropyron cristatum (L.) Gaertn., Achillea millefolium L., Trifolium medium
L., Plantago lanceolate L., Medicago lupulina L., Echium vulgare L., Poa trivialis L., Poa
pratensis L., Poa annua L., Papaver rhoeas L., Convolvulus arvensis L. (Table 1).
Figure 5. Mixed grass flowerbed near the monument to the victims of the Chernobyl
disaster on Levanevskoho Street in Bila Tserkva.
Thus, on the trial plot, we identified 14 species of native plants, 10% of which belong to the
Poaceae family. If we do not pay particular attention to weeding, this flowering meadow will
develop naturally: wild species will migrate, and the strongest species from the seed mixture will
begin to dominate over the weaker ones. However, the lifespan of these "meadows" can be
extended if we control natural competition and spread through regular weeding. When selecting
plants from ornamental grasses, it's important to avoid using invasive species.
The advantage of medium-height plantings is the result of a compromise between the
increased aesthetic value of taller, more natural vegetation, which holds significant importance for
biodiversity, and concerns that high vegetation might appear "unkempt," showing signs of neglect
and potentially becoming a fire safety issue in the latter half of the year – during autumn.
251
Figure 6. Test plot in Bila Tserkva where lawn has been replaced with ornamental
grasses along Levanivs'koho Street near the "Epicenter" hypermarket
Table 1
Taxonomic composition of herbaceous plants on the test plot with ornamental grasses
in Bila Tserkva
Flower or inflorescence Decorative period,
Species Name Height, cm Layer
color months
Achillea millefolium L. 20-100 ІІІ white VI-X
Agropyron cristatum (L.) Gaertn. 20-60 ІІ pale green V-VI
Cichorium intybus L. 40-120 ІІІ blue VI-ІХ
Convolvulus arvensis L. 3-5 І white, pink ІV-Х
Echium vulgare L 30-70 ІІІ blue VII-IX
Festuca rubra L. 30-80 IIІ green or pink-purple V-VI
Lotus corniculatus L. 30-40-80 ІІ yellow VI-VIII
Medicago lupulina L. 10-50 ІІ yellow
Papaver rhoeas L. 25-80 ІІ bright red VI-VIII
Plantago lanceolate L. 40-50 І pale brown VII-IX
Poa trivialis L. 20-100 ІІІ green-yellow V- VI
Poa pratensis L. 20-80 ІІІ salad-yellow V- VI
Poa annua L. 5-35 І pale green VI-ІX
Trifolium medium L. 20-50 ІІ bright red V-VI
Conclusions
Thanks to its well-developed root system, ornamental grasses retain twice as much water,
reducing the dependence on manual watering both during flood periods and droughts. Ornamental
grasses consume less water and do not require frequent irrigation. The height advantage of
ornamental grasses over lawns allows for better absorption of dust and harmful substances, which
could potentially form smog, and also helps to lower the air temperature. Meadow grasses
contribute to the preservation and propagation of small mammals and pollinating insects. Proper
zoning using ornamental grasses enhances the appearance and naturalizes any landscape.
Experimental ornamental grass areas for educational purposes can be established near educational
institutions and cultural sites.
References
1. Chervona Knyha Ukrainy. Roslynnyj Svit. Ya. P. Didukh (red.).2009. Kyiv, 2009. 911 p. ISBN
978-966-97059-0-7
2. Hryhora, I.M., Solomakha, V.A. Osnovy fitotsenolohii. Kyiv: 2000. 240 p. ISBN 966-7459-65-
9.
3. Ischuk L.P. Analiz stanu kvitnykovykh nasadzhen' m. Bila Tserkva ta shliakhy joho polipshennia
In: Ahrobiolohiia: Zbirnyk naukovykh prats' / Bilotserkiv. nats. ahrar. un-t. Bila Tserkva, 2012.
252
Vyp. 8 (94). P. 78–82.
4. Ishchuk, L.P. & Ishchuk, H.P. (2022). Doschovyj sad iak element suchasnoho ekodyzajnu. In:
Aktual'ni problemy, shliakhy ta perspektyvy rozvytku landshaftnoi arkhitektury, sadovo-
parkovoho hospodarstva, urboekolohii ta fitomelioratsii. Bila Tserkva, 29 septem. 2022. Bila
Tserkva: 2022, pp. 79-82.
5. Ishchuk, L.P. & Ishchuk, H.P. Perspektyvy vykorystannia aboryhennoi flory v ozelenenni
urbanizovanykh prostoriv. In: Aktual'ni problemy, shliakhy ta perspektyvy rozvytku
landshaftnoi arkhitektury, sadovo-parkovoho hospodarstva, urboekolohii ta fitomelioratsii. Bila
Tserkva, 16-17 septemb. 2021. Bila Tserkva, 2021, pp. 38-40.
6. Ishchuk, L. & Ishchuk, H. Principles of Permaculture in landscape design. In: Ethnobotanical
traditions in agronomy, pharmacy and garden design. July 5–8, 2023, Uman. Uman, 2023, P.
128-136.
7. Ishchuk, L.P., Didenko, I.P., Ischuk, H.P. & Myroniuk, T. M. Perspektyvy vykorystannia
aboryhennoi flory u stalykh landshaftakh urbanizovanykh prostoriv Ukrainy. In: Hraal' nauky.
2022. no 12-13. pp. 242-249.
8. Ishchuk, L.P., Oleshko, O.H., Cherniak, V.M., Kozak, L.A. Kvitnykarstvo. za red. kand. biol.
nauk L.P. Ischuk. Bila Tserkva, 2014. 292.p ISBN 978-966-2122-42-8
9. Hoyle, H., Jorgensen, A., Warren, P., Dunnett, N., &Evans, K. “Not in their front yard” The
opportunities and challenges of introducing. perennial urban meadows: A local authority
stakeholder perspective. In: Urban Forestry and Urban Greening [online]. 2017. 25, pp. 139-
149. https://doi.org/10.1016/j.ufug.2017.05.009 [accessed 22 march 2024]. Available:
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1618866716305489?via%3Dihub
10. Kucheriavyj, V.P. Ozelenennia naselenykh mists. 'L'vi: Svit, 2005 450 р. ISBN 978-617-7519-
23-1
11. Leyhe, U. Blumenbeete: Einfache Pflanzrezepte zum Nachgestalten. Munchen: BLV
Buchverlag GmbH & Co KG, 2014. 96 pp. ISBN 978-3-8354-1232-3
12. Mosyakin, S. & Fedoronchuk, M. Vascular Plants of Ukraine. A Nomenclatural hecklist. Kiev,
1999. 345 p. DOI:10.13140/2.1.2985.0409.
13. Ondra, N. J. Five-Plant Gardens. 52 Ways to Grow a Perennial Garden with Just Five Plants.
North Adams, MA: Storey Publishing, 2014. 184 pp. ISBN 978-1-61212-004-1
14. Pol', O. Prosto dajte hazonu rosty, abo chomu za nyz'kyj hazon maie buty soromno, ale ne
mistu Erfurt. [online]. Rivne, 2021. [accessed 20 Juli. 2024]. Available: URL:
https://ecoclubrivne.org/miski_luky/
15. Polomanyj, S. Stali landshafty iak umova vyzhyvannia mista. [online]. Kyiv, 2020. [accessed
25 Juli. 2023]. Available: URL: https://pragmatika.media/stali-landshafti-jak-umova-
vizhivannja-mista/
16. Pysans'ka, N. Nimechchyna – luky dlia liudej … i bdzhil. [online]. Kyiv, 2021. [accessed 15
Juli. 2024]. Available: URL: http://www.golos.com.ua/article/347969
17. Riabyka M., Husakova O., Zozulia A. et al. Kataloh pryrodooriientovanykh rishen' [online].
L'viv, 2021, 116 p. [accessed 20 may 2024]. Available: https://ecoaction.org.ua/wp-
content/uploads/2021/12/katalog-pryrodoorient-rishen1.pdf
18. Rönnblom, E. Pielegnacja Ogrodu. Praktyczne porady na caly rok: wiosna, lato, jesien, zima.
Wydawnictwo REA SJ, 2019. 272 pp. ISBN 978-83-7993-394-5.
19. World Flora Online 2021. [online] [accessed 16 may. 2024]. Available: URL:
http://www.worldfloraonline.org/
20. Zakon Ukrainy Pro Chervonu knyhu Ukrainy. Current version dated 08.08.2021. [online]
[accessed 13 may. 2024]. Available:
https://ips.ligazakon.net/document/view/t023055?an=94&ed=2022_12_13
253
UDC: 575.222.7:635.62 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.43
A PROSPECTIVE METHOD OF INTERSPECIFIC HYBRIDIZATION IN THE
CUCURBITA GENUS
Kondratenko Serhii, https://orcid.org/0000-0002-8859-1604, e-mail: [email protected]
Serhiienko Oksana, https://orcid.org/0000-0002-2754-306Х, e-mail: [email protected]
Krutko Roman, https://orcid.org/0000-0002-8809-7622, e-mail: [email protected]
Linnik Zakhar, https://orcid.org/0000-0003-0364-3522, e-mail: [email protected].
Institute of Vegetable and Melon Growing of National Academy of Agrarian Science of Ukraine,
Ukraine
Summary. A new method of interspecies crossing representatives of the Cucurbita genus
was tested, which involves simultaneously applying an aqueous mixture of growth regulators to the
base of the pistil of female flowers during the pollination of the maternal hybridization partner. This
experimental method made it possible to carry out a successful crossing and obtain a full-fledged
hybrid F1 progeny (Cucurbita pepo var. giraumtonia Duch. / Cucurbita maxima Duch.). From the
hybrid seeds planted in the field, it was possible to obtain hybrid forms of plants, which, according
to the morphology of the leaf and the shape of the fruit, had intermediate traits of the hybridization
partners. It was established that interspecific F1 hybrids had a bushy plant form inherited from the
maternal component. The fruits of interspecies hybrids had either an elliptical or broadly elliptical
shape of green color with small and dense dots and with a darker and denser color of the ribs. Leaf
blades in interspecific hybrid plants were characterized by heart-shaped or triangular shapes, with a
complete absence or very shallow incisions, intense green color, sometimes with the presence of
silver spots on the upper side. The procedure of artificial pollination of each hybrid plant was
carried out. The final results regarding the analysis of hybrid plants will be carried out after the
completion of all phenological phases of development.
Keywords: zucchini (Cucurbita pepo var. giraumontia Duch.), large-fruited pumpkins
(Cucurbita maxima Duch.), interspecific hybridization, hybrid progeny, bushy form, growth regulators.
Introduction
Three types of pumpkins are grown in Ukraine: large-fruited (C. maxima Duch.), nutmeg (C.
moschata Duch.) and hard-skinned (C. pepo L.). Although, the genus Cucurbita (2n = 40) is quite
diverse in the Cucurbitaceae family and has 27 different species. The crossing of different species
and genera of pumpkins is used in cases where within one species there is a shortage of certain traits
and properties that are desirable for combination in one variety or hybrid, but which are manifested
in other species, even if they are not used as cultivated plants. The practical value of remote
hybridization lies in the recombination of genetic material from different genotypes – both
cultivated and wild. In exceptional cases, the appearance of outstanding transgressive forms is
possible, that is, combinations of genes that have not previously been found in nature. Such forms
play an important role in the evolution of species and are of considerable value in practical
breeding, on their basis fundamentally new varieties and F1 hybrids are created. Attempts to enrich
the gene pool of some pumpkin species at the expense of the gene pool of other species have a long
history.
It was established that the species C. moschata and C. maxima cross most easily and these
species with C. pepo are more difficult [1]. Hybridization between different species often leads to the
emergence of embryonic lethal mutants due to a failure in the formation of the endosperm. The
endosperm of flowering plants plays a vital role in providing nutrients and transferring hormones
from the tissues of the maternal form to the embryos [2]. Various mechanisms, such as the endosperm
254
stable maternal and paternal count (2:1) [3], polar nuclei activation index [4], and genomic imprinting
[5], contribute to hybridization barriers associated with abnormal endosperm differentiation.
Crossbreeding between representatives of the genus Cucurbita also faces problems related to
overcoming incompatibility barriers during interspecific hybridization, abortion of seed hybrid
embryos, and low seed viability [6]. These obstacles prevent the use of desirable genetic traits of wild
and exotic pumpkin species and limit the genetic diversity available for increasing yield and
resistance to biotic and abiotic factors of cultivation [7]. The biotechnological method of growing
(rescuing) immature embryos in vitro allows to partially improve the situation of overcoming
incompatibility barriers during interspecies hybridization in the genus Cucurbita. Several conducted
studies have demonstrated the high efficiency of this method on pumpkins, demonstrating its high
potential in solving the problems of transgressive dreeding and expanding genetic diversity [8, 9, 10].
This method not only helps to obtain valuable genetic material, but also makes it possible to create
interspecies hybrids with a complex of desired traits that cannot be obtained by traditional breeding
methods [11]. For example, Rakha et al. successfully used the biotechnological method of growing
hybrid embryos in in vitro culture to overcome the barriers of incompatibility between three species of
Cucurbita (C. moschata, C. ficifolia and C. martinezii), which ultimately gave researchers the
opportunity to create new varieties of pumpkin with improved fruit quality characteristics [12]. Sisko
et al. reported a variable rate of regeneration success among embryos obtained from different
combinations of crosses: the success in regeneration of interspecific hybrids in vitro culture obtained
from the cross of C. maxima and C. pepo was 15.5%, for C. pepo and C. moschata it was 20 %, and
for C. pepo and C. moschata it was 37.5% [13].
Based on the above, the goal of our research was to develop an experimental approach that
allows obtaining viable seeds from interspecies hybridization of representatives of the genus Cucurbita
under the conditions of full maturation of hybrid seed embryos in planta. The basis of the conducted
search experiment was the method of inducing the growth of apomictic seeds, which involved the
combined treatment of formed female flowers with growth regulators and pollination by another plant
species that is phylogenetically close, but incompatible with the recipient species of foreign pollen. A
similar approach was successfully applied at the Institute of Vegetable and Melon Growing of the
NAAS for the formation of apomictic seeds in planta of sweet pepper and cucumber [14, 15].
Materials and methods
The experiment on interspecies hybridization was laid in 2023 at the experimental base of the
Institute of Vegetable and Melon Growing of NAAS, located in the agro-climatic zone of the Eastern
Forest-Steppe of Ukraine (Selektsiyne village, Kharkiv region, Ukraine). A large-fruited pumpkin (C.
maxima Duch.) of the Narodnyi variety of Ukrainian breeding was used as the paternal form. To
obtain hybrid seeds, zucchini plants (C. pepo var. giraumtonia Duch.) were used as the maternal form.
In particular, 3 hybrids of foreign breeding Defender F1, Patriot F1 and Rimini F1 (A.L. Tozer Ltd,
Great Britain) were involved in the experiment.
The experiment was conducted in field conditions. Sowing seeds of hybrids F1 of zucchini and
large-fruited pumpkin was carried out manually according to the scheme of 70 x 70 cm, 30 pieces
each. a certain type of plant. The area of the accounting plot is 9.8 m2, repetition is one time. Plant
care was carried out according to the technology of growing zucchini for the above-mentioned agro-
climatic zone of the Eastern Forest-Steppe of Ukraine [16].
In the experiment, two options for crossing zucchini and pumpkin plants were studied. The
first, experimental option, provided for the production of hybrid seeds by the combined application of
an aqueous mixture of growth regulators on the base of the pistil and pumpkin pollen on the stigma of
female zucchini flowers. The second, control option, involved only applying pumpkin pollen to the
stigma of female zucchini flowers. In more detail, two variants of interspecies hybridization consisted
of the following manipulations for crossing squash and pumpkin plants:
255
- a day before opening, isolation of female zucchini flowers was carried out with parchment
insulators;
- the next day, insulators were removed and pollen taken from pumpkin plants was applied
to the stigma (experimental and control options);
- with the help of a micropipette, up to 50 μl of an aqueous mixture of growth regulators was
applied to the base of the pistil of female flowers (experimental version only);
- female zucchini flowers processed by the above methods were isolated from the rest with
parchment insulators for 5 days – a sufficient period of time, after which the stigmas lost their ability
to perceive pollen from plants of their species.
At the end of the reproductive phase of plant development, an accounting of the obtained seed-
fruits in the biological phase of development was carried out, the seeds were extracted from the fruits,
the number, weight and appearance of the formed seeds were counted.
Results and discussions
In 2023, squash plants were pollinated with large-fruited pumpkin pollen 36 times for each
hybrid genotype. As a result of the application of the experimental variant of interspecies crossing
with the additional application of a mixture of growth regulators, fully formed seeds were found in all
three hybrid samples. Namely, the Defender F1 hybrid formed 4 fruits with a total number of 183
seeds, the Patriot F1 hybrid formed 2 fruits with a total number of 100 seeds, and the Rimini F1 hybrid
formed only 1 fruit with the presence of 8 seeds. The percentage of formed fruits with potentially
hybrid seeds for the parent form of the Defender F1 hybrid was 11.11 %, for the Patriot F1 hybrid –
5.56 %, and for the Rimini F1 hybrid – 2.78 %. Therefore, there was a different reaction of the
genotype of the maternal form to the applied conditions of pollination with pumpkin pollen. In the
control version of crossing, which involved only applying pumpkin pollen to the receptacles of the
mother forms, the formation of one fruit was found in the Defender F1 hybrid with the presence of
145 seeds and the Rimini F1 with the presence of 95 seeds. The formed seeds were incomplete, with
missing endosperm and lacked the ability to germinate both in the laboratory and in the field.
In 2024, at the time of writing theses (August 1, 2024), the plants of the original parental
forms and interspecific hybrids derived from them were in the phase of beginning fruit formation.
This phase made it possible to conduct a comparative analysis of the differences between the plants of
the maternal and paternal components and the F1 hybrids obtained on their basis according to the
morphological and identification features of fruits, leaves and the shape of the bush.
The plants of the maternal forms – squash-zucchini hybrids Defender F1, Patriot F1 and Rimini
F1 are characterized by a compact form with a bushy habit. The stems are green with no branching.
The morphology of the leaf blade is distinguished by its triangular shape, green color, silvery patche
and medium incisions. Zucchini plants of the above hybrid genotypes were characterized by a high
load of plants with an ovary and a friendly yield. Fruits in the phase of technical ripeness are
characterized by a cylindrical shape, elongated, smooth, very weak ribbed, dark green in technical
ripeness. The parental form, the Narodnyi large-fruited pumpkin variety, is characterized by the
following morphological and identification features: the plants are long-veined, the main stem is
cylindrical in shape with stiff hairs (pubescence is characteristic of the species) and reaches a length
of 2.5–3.0 m; leaves are green, round-heart-shaped, large (25–30 cm), not incised; in the phase of
biological maturity, the fruits are transverse elliptical or globular (fruit index 0.8–1.0), medium or
large (35–60 cm) in size. The surface of the fruit is weakly segmented, the color of the fruit when
fully ripe is pink with an orange tint, with a pattern in the form of cream intersegmental stripes, the
skin is thin (4–6 mm).
As an example, Figures 1 and 2 show the morphological features of the fruits and leaves of the
original forms and the hybrid form obtained as a result of interspecific crossing of the zucchini hybrid
Defender F1 with the large-fruited pumpkin variety Narodnyi. It was established that the F1 hybrids
256
(Cucurbita pepo var. giraumontia Duch. / Cucurbita maxima Duch.) had a bushy plant form
inherited from the maternal component.
The fruits of interspecific hybrids had either an elliptical or broadly elliptical shape of green
color with small and dense dots and with a darker and denser color of the ribs. Leaf blades in
interspecific hybrid plants were characterized by heart-shaped or triangular shapes, with a complete
absence or very shallow incisions, intense green color, sometimes with the presence of silver spots on
the upper side.
Self-pollination of each hybrid plant was carried out. The final results regarding the analysis of
hybrid plants will be carried out after the completion of all phenological phases of development.
1 2 3
Figure 1. Morphological peculiarities of leaves and fruits of the original hybridization
partners – the zucchini hybrid Defender F1 and the large-fruited pumpkin variety Narodnyi: 1
– phenotype of the leaf blade of zucchini (left) and pumpkin (right) plants; 2 – the shape of the
zucchini fruit in the phase of technical ripeness; 3 – the shape of the pumpkin fruit in the phase of
biological maturity.
Figure 2. Morphological peculiarities of the structure of the leaves and the shape of the
fruits of interspecific hybrid F1 (Cucurbita pepo var. giraumtonia Duch. / Cucurbita maxima
Duch.) compared to the maternal form – the zucchini hybrid Defender F1 (Cucurbita pepo var.
giraumtonia Duch.): hybrid sample D-10 (left) and zucchini hybrid D-8 (right)
Conclusions
It was established that carrying out a modified procedure of interspecies crossing between a
zucchini (maternal form) and a large-fruited pumpkin (parental form) with the additional application
of an aqueous mixture of growth regulators to the base of the pistil of female flowers of the zucchini
during pollination with the pollen of the parental component contributed to the formation of viable
hybrid seeds in planta. The preservation of hybrid seed embryos did not require the use of a
biotechnological method of saving hybrid embryos by growing them on artificial nutrient media in
vitro. From the hybrid seeds planted in the field, it was possible to obtain hybrid forms of plants,
which, according to the morphology of the true leaf and the shape of the fruits, had intermediate signs
of hybridization partners. From the seven fruits obtained as a result of interspecies crossing in 2023
with the participation of three zucchini hybrids Defender F1, Patriot F1 and Rimini F1, seven
257
families of plants of interspecies hybrids F1 were grown. Within a separate family, there were
certain differences in the shape and color of fruits and leaves in hybrid plant populations compared
to hybridization partners. It is likely that during hybridization there was recombinational variability
within the combination of genetic material from both crossing partners. Preliminary cuttings of the
fruits of hybrid plants obtained as a result of free pollination confirmed the presence of formed
seeds with traits of a well-formed endosperm.
References
1. Zhang, Q., Yu, E., & Medina, A. (2012). Development of Advanced Interspecific-bridge Lines
among Cucurbita pepo, C. maxima, and C. moschata. In: HortScience horts, 47(4), 452-458.
Retrieved Jul 30, 2024, from https://doi.org/10.21273/HORTSCI.47.4.452
2. Rogo, U., Fambrini, M., & Pugliesi, C. (2023). Embryo Rescue in Plant Breeding. In: Plants
(Basel, Switzerland), 12(17), 3106. https://doi.org/10.3390/plants12173106
3. Johnston, S.A., den Nijs, T.P.M., Peloquin, S.J., Hanneman, R.E. (1980). The significance of
genic balance to endosperm development in interspecific crosses. In: Theoret. Appl.
Genetics, 57, 5–9. https://doi.org/10.1007/BF00276002
4. Nishiyama, I., & Yabuno, T. (1978). Causal Relationships between the Polar Nuclei in Double
Fertilization and Interspecific Cross-incompatibility in Avena. In: Cytologia, 43, 453–466.
https://doi.org/10.1508/cytologia.43.453
5. Dilkes, B. P., & Comai, L. (2004). A differential dosage hypothesis for parental effects in seed
development. In: The Plant cell, 16(12), 3174–3180. https://doi.org/10.1105/tpc.104.161230
6. Grumet, R., McCreight, J. D., McGregor, C., Weng, Y., Mazourek, M., Reitsma, K., Labate, J.,
Davis, A., & Fei, Z. (2021). Genetic Resources and Vulnerabilities of Major Cucurbit Crops. In:
Genes, 12(8), 1222. https://doi.org/10.3390/genes12081222
7. Xanthopoulou, A., Paris, H.S., Tsompanoglou, I., Polidoros, A.N., Mellidou, I., Ganopoulos, I.
(2022). Genomic Designing for Abiotic Stress Tolerance in Cucurbits. In: Kole, C. (eds)
Genomic Designing for Abiotic Stress Resistant Vegetable Crops. Springer, Cham.
https://doi.org/10.1007/978-3-031-03964-5_6
8. Metwally, E.I., Haroun, S.A. & El-Fadly, G.A. (1996). Interspecific cross between cucurbita
pepo L. and Cucurbita martinezii through in vitro embryo culture. Euphytica, 90, 1–7.
https://doi.org/10.1007/BF00025153
9. De Oliveira, A., Maluf, W., Pinto, J., & Azevedo, S.M. (2003). Resistance to papaya ringspot
virus in summer squash Cucurbita pepo L. introgressed from an interspecific C. pepo × C.
moschata cross. In: Euphytica, 132, 211–215. https://doi.org/10.1023/A:1024650910031
10. Nuñez-Palenius, H. G., Ramírez-Malagón, R., & Ochoa-Alejo, N. (2011). Muskmelon embryo
rescue techniques using in vitro embryo culture. In: Methods in molecular biology (Clifton,
N.J.), 710, 107–115. https://doi.org/10.1007/978-1-61737-988-8_9
11. Rogo, U., Fambrini, M., & Pugliesi, C. (2023). Embryo Rescue in Plant Breeding. In: Plants
(Basel, Switzerland), 12(17), 3106. https://doi.org/10.3390/plants12173106
12. Rakha, M. T., Metwally, E. I., Moustafa, S. A., Etman, A. A. & Dewir, Y. H. (2012).
Production of Cucurbita interspecifc hybrids through cross pollination and embryo rescue
technique. In: World Applied Sciences Journal, 20, 1366–1370.
http://dx.doi.org/10.5829/idosi.wasj.2012.20.10.299
13. Sisko, M., Ivancic, A., Bohanec, B. (2003). Genome size analysis in the genus Cucurbita and its
use for determination of interspecific hybrids obtained using the embryo-rescue technique. In:
Plant Science, 165(3), 663-669. http://dx.doi.org/10.1016/S0168-9452(03)00256-5
14. Kondratenko S. I., Samovol O. P., Serhiienko O. V., Dulniev P. H., & Zamytska T. M. (2018).
Metod vyroshchuvannia apomiktychnoho nasinnia selektsiino-tsinnykh henotypiv ohirka
posivnoho (Cucumis sativus L.) [The method of growing apomictic seeds of breeding-valuable
258
genotypes of cucumber (Cucumis sativus L.)]. In: Scientific reports of NULES of Ukraine,
1(71), 12. [in Ukrainian]. http://dx.doi.org/10.31548/dopovidi2018.01.006
15. Hart O.Iu., Krutko R.V., & Kondratenko S.I. (2015). Minlyvist biometrychnykh pokaznykiv
roslyn selektsiino-tsinnykh zrazkiv pertsiu solodkoho za umov statevoho ta kombinovanoho
apomiktychno-statevoho rozmnozhennia [Variability of biometric indices of plants of breeding
forms of sweet pepper under condition of sexual and combined apomictically-sexual
reproduction]. In: Plant Breeding and Seed Production, 107, 19–25. [in Ukrainian].
https://doi.org/10.30835/2413-7510.2015.54026
16. Bondarenko, G. L. and Yakovenko, K. I. (eds.) (2001). Metodyka doslidnoi spravy v
ovochivnytstvi i bashtannytstvi [Methodology of experimental research in vegetable and melon
growing]. Kharkiv: Osnova, 369 p. [in Ukrainian].
259
UDC: 575.22:633.11:632.4 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.44
ROLUL VARIABILITĂȚII GENETICE ÎN INTERACȚIUNEA GRÂULUI CU
ALTERNARIA ALTERNATA
Lupașcu Galina, https://orcid.org/0000-0003-3363-3595
Cristea Nicolae, https://orcid.org/0009-0008-7259-3884
Gavzer Svetlana, https://orcid.org/0000-0001-9435-1159
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
e-mail: [email protected]
THE ROLE OF GENETIC VARIABILITY IN THE INTERACTION OF WHEAT WITH
ALTERNARIA ALTERNATA
Summary. The article presents data on the reaction of 10 common winter wheat genotypes
to culture filtrates of Alternaria alternata isolates. Through factorial analysis, the role of wheat
genotype (42.2 ... 51.1%) in the source of variation in radicle length, stem length, seedling length
was found. The A. alternata isolate factor presented a higher weight for germination (48.9%) and
vigor index (49.0%). The association of the high level of the coefficient of heritability with the
advanced genetic progress shows that in the control of growth and development characters additive
factors are involved.
Keywords: wheat, genotype, Alternaria alternata, variability, heritability, resistance.
Introducere
Bolile cauzate de Alternaria spp. sunt printre cele mai comune boli ale diverselor culturi
din întreaga lume [4, 5]. La grâu, fungii A. tenuisima, A. alternata, A. infectoria, A. triticina, A.
chlamidospora sunt o componentă comună a florei boabelor [8].
Majoritatea izolatelor Alternaria produc putrezirea semințelor și a plantulelor tinere,
coleoptilul în curs de dezvoltare fiind infectat de hifele ciupercii din pericarp. Boabele atacate
reprezintă o sursă primară de infectare prin care aceste microorganisme pot declanșa epidemii la
grâu și dispersa tulpinile fungice în noi zone [8].
Cercetarea a 9 izolate de A. alternata din grâu și 8 izolate din orz cu privire la capacitatea de
dezvoltare a bolilor de rădăcină și foliare a demonstrat variabilitatea lor înaltă, reprezentând o gamă
largă de fenotipuri de agresivitate. Analiza genetică prin metoda RAPD a demonstrat că unele
izolate au manifestat o corelație bună între profilul benzilor ADN și agresivitate [10]. Prin utilizarea
tehnicilor de amprentare iPBS s-a constatat o diversitate genetică largă a speciilor Alternaria [12].
Conform datelor din anul 2019, în Ucraina situația fitosanitară în agrofitocenozele de grâu s-
a înrăutațit în special datorită intensificării putregaiului de rădăcină, ca agenți cauzali de bază fiind
Fusarium spp., Alternaria spp. S-a constatat că ploile calde în perioada generativă de dezvoltare a
grâului a favorizat dezvoltarea fungilor Alternaria care produc activ asemenea micotoxine ca
alternariolul, acidul tenuazonic, etc. [7].
Fungii Alternaria, de rând cu Bipolaris sorokiniana, Fusarium equiseti sunt printre cei mai
frecvenți agenți cauzali ai black point-ului la grâu, determinat în mare măsură de umiditatea
ridicată, rezistența la îngheț (r = -0,613) și etapa de umplere a boabelor (r = 0,652) [9].
În cercetările noastre anterioare, s-a constatat că A. alternata este o prezență constantă în
complexul fungic care provoacă putrezirea bazei tulpinii la grâul comun de toamnă, frecvența
acestuia fiind mai înaltă în condiții de umiditate ridicată [6]. Pornind de la cele menționate, scopul
prezentelor cercetări a constat în stabilirea influenței fungului A.alternata asupra capacității de
transmitere ereditară a caracterelor de creștere și dezvoltare la plantule juvenile de grâu comun.
260
Materiale și metode
Cercetările au fost efectuate în condiţii de laborator. În calitate de material au fost utilizate
10 genotipuri ce prezintă linii şi soiuri de grâu comun de toamnă – Amor, Centurion, Miranda,
L.Select/BȚ43-42/Select, L M/Od.27/M79, Moldova 16, Moldova 66, Moldova 55, M79/M/Od.27,
Moldova 614.
Izolatele A. alternata din plante de grâu comun de toamnă cu semne de putrefacţie la baza
tulpinii, au fost obținute pe mediul nutritiv Potato Dextrose Agar [11] şi identificate pe baza
caracterelor morfo-culturale și microscopice [3] (Fig.1, 2).
A.alternata 1 A.alternata 2 A.alternata 3
Figura 1. Colonii de A. alternata
Figura 2. Conidii de A. alternata (300x)
Filtratele de cultură (FC) a 3 izolate A. alternata (FC1, FC2, FC3) s-au preparat pe baza
mediului lichid Cszapek [11].
Boabele de grâu au fost tratate cu FC timp de 18 ore, după care au fost clătite cu apă distilată
şi menţinute timp de 6 zile în cutii Petri pe hârtie de filtru umectată. În calitate de caractere metrice
au servit germinația (%), lungimea radiculei (mm), tulpiniţei (mm), plantulei (cm), indicele de
vigoare (germinație, % x lungimea plantulei, cm), asociate cu adaptarea la stresul biotic la etape
timpurii ale ontogenezei plantelor.
Pentru analiza variabilității, heritabilității și progresului genetic ale caracterelor de creştere
a plantulelor de grâu, au fost utilizate metodele de calcul în care σ2g – varianța genotipică; σ2ph –
varianța fenotipică; σ2e (error variance, sau VE) = MSE; h2 – coeficientul de heritabilitate în sens
larg; PCV – coeficientul de variație fenotipic; GCV – coeficientul de variație genotipic; X – media
generală a caracterului; GAM (%) – avantajul genetic; K – diferențialul de selecție = 2,06 la
261
presiunea de selecție de 5%; σph – deviația standard, generală a caracterului [1, 2]. Datele au fost
prelucrate în pachetul de soft STATISTICA 7.
Rezulate și discuții
Germinația boabelor. În majoritatea cazurilor, FC A.alternata n-au afectat capacitatea de
germinare, cu excepția soiurilor Miranda și M 614, la care s-au înregistrat diminuări de 11,2 și
17,8% comparativ cu martorul (Fig. 3).
Figura 3. Influența filtratelor de cultură A. alternata asupra caracterelor de creștere a
plantulelor de grâu comun
Lungimea radiculei embrionare. FC au produs cele mai diferite reacții: inhibare – sub
influența FC3 la Centurion și M79/M/Od.27 (-22,4 … -26,6%), FC1 – la M66 (-13,3%); stimulare
– acțiunea FC2 la M614 (+26,5%). În majoritatea cazurilor, genotipurile n-au reacționat la tratarea
boabelor cu FC A.alternata.
Lungimea tulpiniței. Sub influența FC A.alternata a avut loc inhibare în variantele
Centurion – FC3 (-41,2%), S/BT/S – FC2, FC3 (-21,0; -23,1%), M66 – FC1, FC2 (-8,8; -14,7%),
M79/M/Od.27 – FC3 (-20,8%). S-au constatat și stimulări ale creșterii tulpiniței: Amor – FC1, FC2
(+20,5%; +28,2%), Miranda – FC1, FC2 (+29,3%, +30,8%), M55 – FC1, FC2, FC3 (+28,1 …
+41,3%%), M614 – FC1 (+21,3%).
Lungimea plantulei. S-au înregistrat inhibări ale creșterii în cazul genotipurilor Centurion,
M79/M/Od.27 sub influența FC3 (-21,9%; -31,0%), M66 – FC1, FC2 (-9,4%; -11,9%). Stimulări
ale creșterii plantulei s-au constatat la soiurile Miranda în variantele FC1, FC2 (+27,4; +26,4%) și
M614 – FC2 (+21,9%).
262
Indicele de vigoare. FC3 a manifestat activitate inhibitoare semnificativă în cazul
genotipurilor Centurion și M79/M/Od.27: -44,3%; -23,5%, respectiv. S-a înregistrat stimulare la
genotipurile Miranda sub influența FC1, FC2: +35,4%; +35,8% și M614 – la acțiunea FC2: +20,6%
în raport cu martorul.
Deci, reacția fenotipică a caracterelor de creștere și dezvoltare a grâului a manifestat o
specificitate pronunțată, funcție de genotip și izolata A.alternata.
Analiza factorială a demonstrat că cea mai mare pondere a genotipului de grâu în sursa de
variație a caracterelor s-a manifestat în cazul lungimii radiculei, tulpiniței, plantulei – 42,2 …
51,1% (tab. 1).
Tabelul 1
Ponderea factorilor de genotip și izolată A. alternata în capacitatea de creștere a
grâului comun de toamnă
Sursă de variaţie Grad de Suma medie a F p Ponderea
libertate pătratelor în sursa de
variaţie, %
Germinație
Genotip de grâu 9 100* 3,11 0,003 23,87
Izolata fungului 3 205* 6,37 0,001 48,93
Genotip x izolată 27 82* 2,56 0,001 19,57
Efecte aleatorii 80 32 7,63
Lungimea radiculei
Genotip de grâu 9 629,1* 7,880 0,000 42,22
Izolata fungului 3 540,5* 6,771 0,000 36,28
Genotip x izolată 27 240,5* 3,013 0,000 16,14
Efecte aleatorii 80 79,8 5,36
Lungimea tulpiniței
Genotip de grâu 9 289,2* 25,39 0,000 51,07
Izolata fungului 3 210,0* 18,44 0,000 37,08
Genotip x izolată 27 55,7* 4,89 0,000 9,84
Efecte aleatorii 80 11,4 2,01
Lungimea plantulei
Genotip de grâu 9 15,84* 11,27 0,000 44,36
Izolata fungului 3 13,65* 9,71 0,000 38,23
Genotip x izolată 27 4,81* 3,43 0,000 13,47
Efecte aleatorii 80 1,41 3,95
Indicele de vigoare
Genotip de grâu 9 219940 13,010 0,000 36,07
Izolata fungului 3 298897 17,680 0,000 49,02
Genotip x izolată 27 73992 4,377 0,000 12,14
Efecte aleatorii 80 16906 2,77
*- p<0,05.
Ponderea mai mare a izolatei A.alternata (48,9%) comparativ cu cea a genotipului în cazul
germinației s-a reflectat asupra indicelui de vigoare (care are ca componentă germinația, %), în
cazul căruia rolul izolatei a constituit 49,0% – mai înalt decât al genotipului.
Diferențele semnificative de raport al varianței genotipice la varianta fenotipică a organelor
de creștere și dezvoltare s-au reflectat asupra diferențelor de valori ale coeficientului de
heritabilitate (h2) care a variat în limitele 0,42 … 0,89, cele mai mici fiind înregistrate în cazul
germinației, iar cele mai înalte – a lungimii tulpiniței. Pornind de la faptul că coeficientul de
263
heritabilitate semnifică nu doar capacitatea de transmitere ereditară, dar și dependența caracterului
de factorii ambientali, putem observa că izolatele fungului A.alternata au avut un impact mai mare
asupra germinației (0,42), dar mai mic – asupra celorlalte caractere (0,70 … 0,89) (tab. 2).
Tabelul 2
Heritabilitatea și variabilitatea caracterelor de creștere și dezvoltare ale grâului comun de
toamnă la interacțiunea cu A. alternata
Parametru Germinație Lungimea Lungimea Lungimea Indicele de
radiculei tulpiniței plantulei vigoare
σ2 G 22,7 183,1 92,6 4,81 67678
σ2Ph 54,67 262,9 104,0 6,22 84584
h2 0,42 0,697 0,890 0,77 0,80
GCV, % 4,91 16,79 25,15 18,45 22,43
PCV, % 7,62 20,11 26,66 20,98 25,08
GAM, % 6,50 23,19 33,02 25,21 32,51
Valorile GCV, % denotă un determinism genetic relativ slab pentru germinație (4,91%),
mediu – lungimea radiculei și lungimea plantulei (16,79-18,45%), înalt – indicele de vigoare și
lungimea tulpiniței (22,43-25,15%). Asocierea nivelului înalt al heritabilității (0,70-0,89) cu
progresul genetic (23,2-33,0%) relevă existența controlului aditiv al creșterii plantelor de grâu și
indicelui de vigoare și, totodată, oportunitățile înalte de selecție reușită a plantelor rezistente de grâu
comun la interacțiunea cu A.alternata.
Concluzii
Tratarea boabelor a 10 genotipuri de grâu comun de toamnă cu filtrate de cultură a 3 izolate
de A.alternata a demonstrat manifestări fenotipice specifice ale virulenței acestora, funcție de
genotip și caracter de creștere a plantei. Genotipurile M16, M66, M55, L M/Od.27/M79 au
demonstrat indici de vigoare stabili, la nivelul martorului în variantele cu filtratele de cultură.
Prin analiză factorială s-a constatat rolul mai important al genotipului de grâu (42,2 …
51,1%) în sursa de variație a lungimii radiculei, lungimii tulpiniței, lungimii plantulei. Factorul de
izolată A.alternata a prezentat o pondere mai înaltă pentru germinație (48,9%) și indicele de vigoare
(49,0%).
Cercetarea determinanților genetici ai variabilității și heritabilității caracterelor de creștere și
dezvoltare ale plantelor de grâu comun la interacțiunea cu izolatele A.alternata a demonstrat rolul
important al factorilor aditivi în controlul acestora. Asocierea coeficientului de heritabilitate relativ
înalt (0,70 … 0,89) și a progresului genetic (23,2 … 33,0%) denotă oportunitățile înalte de creare a
genotipurilor rezistente în termene restrânse.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul proiectului 23.70105.5107.04 "Identificarea și
valorificarea genitorilor valoroși de culturi agricole în crearea unei baze genetice autohtone de
interes socio-economic" (2024-2025), finanțat de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare.
Referințe
1. Adeniji, O.T. Genetic variation and heritability for foliage yield and yield component traits in
edible Amaranthus cruentus [L.] genotypes. In: Bangladesh J. Agril. Res., 2018, 43(3), pp. 513-
524. DOI: https://doi.org/10.3329/bjar.v43i3.38397
2. Balkan, A. Genetic variability, heritability and genetic advance for yield and quality traits in
M2-4 generations of bread wheat (Triticum aestivum L.) genotypes. In: Turkish Journal of Field
Crops, 2018, 23, pp. 173-179. DOI: 10.17557/tjfc.485605
264
3. Barnett, H.L., Hunter, B.B. Illustrated Genera of Imperfect Fungi, Fourth Edition. APS
Press,1998, 218 pp. ISBN 0-89054-192-2
4. Fei Wang, Seiya Saito, Themis J. Et Al. Fungicide Resistance in Alternaria alternata from
Blueberry in California and Its Impact on Control of Alternaria Rot. In: Plant.Dis., 2022,
106(5), p. 1446-1453. https://doi.org/10.1094/PDIS-09-21-1971-RE
5. Fonseca-Guerra, I.R., Beltrán Pineda, M.E., Benavides Rozo, M.E. Characterization of
Alternaria alternata and Alternaria scrophulariae Brown Spot in Colombian quinoa
(Chenopodium quinoa). In: J. Fungi, 2023, 9, 947. https://doi.org/10.3390/ jof9090947
6. Lupașcu G. Putregaiul de rădăcină la grâul comun de toamnă. Chișinău: Prin-Caro, 120. ISBN
978-9975-56-801-2.
7. Mykhalska, L.M., Zozulia, O.L., Hrytsev, O.A. et al. Distribution of species of Fusarium and
Alternaria genera on cereals in Ukraine. In: Biosyst. Divers., 2019, 27(2), 186–191 doi:
10.15421/01192 ISSN2519-8513 (Print) ISSN 2520-2529 (Online)
8. Perelló, A., Larran, S. Nature and effect of Alternaria spp. Complex from wheat grain on
germination and disease transmission. In: Pakistan Journal of Botany, 2013, 45(5), p. 1817-
1824, ISSN: 2070-3368
9. QIAO-YUN LI, QIAO-QIAO XU, YU-MEI JIANG et Al. The correlation between wheat
black point and agronomic traits in the North China Plain. In: Crop Protection, Vol. 119, p. 17-
23. DOI: 10.1016/j.cropro.2019.01.004
10. Shazia, I., Iftikhar, A. Analysis of variation in Alternaria alternata by pathogenicity and RAPD
study Analysis of variation in Alternaria alternata by pathogenicity and RAPD study. In: Pol. J.
Microbiol., 2005, 54(1), p. 13-9. PMID: 16209090.
11. Tuite, J. Plant pathological methods (Fungi and Bacteria). USA: Burgess Publishing Company,
1969, 239 p.
12. Turzhanova A., Khapilina O.N., Tumenbayeva A. et al. Genetic diversity of Alternaria species
associated with black point in wheat grains. In: PeerJ, 2020, https://doi.org/10.7717/peerj.9097.
265
UDC: 575.224.4:633.15:535-36 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.45
INFLUENȚA RAZELOR X ASUPRA UNEI LINII HOMOZIGOTE DE
PORUMB
Micu Alexandru, Bucor Nicolae
IP Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor, sectorul „Porumbeni”
Chișinău, Republica Moldova
Rezumat. Semințele din linia homozigotă AG07-2008 din grupa de germoplasmă Lacaune
au fost expuse la doze de radiație X de la 25 la 500 Gray(Gy), cu o diferență de 25Gy dintre
variante. Variantele au fost semănate pe parcele cu suprafața de 5m2, câte 30 de semințe iradiate.
Controlul a fost reprezentat prin 2 parcele, în total 22 parcele (110m2). În perioada de vegetație a
fost măsurată înălțimea plantei, diametrul și lungimea știuletelui. Rezultatele arată o corelație
inversă puternică între doza de iradiere și înălțimea plantei și o influență mai scăzută a dozei de
iradiere asupra parametrilor știuletelui.
Summary. Seeds from the homozygous line AG07-2008 in the Lacaune germplasm group
were exposed to X radiation doses from 25 to 500 Gray (Gy), with a difference of 25Gy between
the variants. The variants were sown on plots with an area of 5 m2, 30 irradiated seeds each. The
control was represented by 2 plots, in total 22 plots (110 m2). During the vegetation period the
height of the plant, the diameter and length of the corn cob was measured. The results show a strong
negative correlation between irradiation dose and plant height and a lower influence of irradiation
dose on maize cob parameters.
Keywords: maize, inbred line, gamma radiation, mutagenesis.
Introducere
Mutageneza este o metodă utilizată pe larg în ameliorarea plantelor, pentru obținerea noilor
varietăți sau caractere valoroase cum ar fi rezistența la boli sau dăunători, condiții nefavorabile de
mediu. Primele cercetări în domeniu au fost inițiate în anii ’50 ai secolului XX și vizau efectele
radiației cu raze gamma asupra germinației și vigorii de creștere, mai târziu (începutul secolului
XXI), având drept scop inducerea de noi caractere, importante în ameliorarea plantelor. În
dependență de dozele aplicate, efectele iradierii semințelor cu unde gamma sunt: decontaminarea
semințelor (12), germinația îmbunătățită (10, 13, 15, 16), mărirea productivității (5, 8, 9, 13, 14,
15), îmbunătățirea valorii nutritive (5, 11, 14, 15), mărirea numărului de știuleți (8, 15), reducerea
germinației (6, 7, 9, 10, 13, 16, 17), talia redusă a plantelor (6), reducerea numărului de boabe în
spic (6), reducerea productivității (8, 9), stimularea apariției mutațiilor (10), scăderea valorilor
nutritive (11).
Materiale și metode
În scopul identificării dozelor optime pentru inducerea unor mutații benefice și îmbunătățirii
caracterelor agronomic importante, în 2023 a fost inițiată o experiență de studiere a influenței
razelor X asupra liniilor homozigote de porumb. Ca material a fost folosită linia AG07-2008, ce
aparține grupei de germoplasmă Lacaune (linia reprezentativă F2). Experiența a constat din 21 de
variante de iradiere, dozele de iradiere fiind de la 0 Gray (Gy) la 500 Gy, fiecare variantă având o
doză cu 25Gy mai mare decât precedenta. Semințele au fost iradiate la Institutul de Genetică,
Fiziologie și Protecție a Plantelor (aparatul RS 2400 Q). Semințele au fost semănate la Institutul de
Fitotehnie ”Porumbeni”, în cadrul Laboratorului de Genetică și Genofond. Fiecare variantă a fost
semănată pe 5m2, 30 boabe iradiate per variantă. În perioada de vegetație au fost efectuate
observații fenologice, măsurată talia plantelor, lungimea, diametrul, numărul de rânduri și numărul
de boabe pe rând ale știuletelui (s-a recoltat și al doilea știulete). Prelucrarea datelor experimentale a
266
fost efectuată prin metoda ANOVA (ANOVA single test), cu ajutorul versiunii online a programei
Excel (www.office.com), unealta XLMiner Analysis ToolPak.
Rezultate și discuții
În rezultatul efectuării măsurărilor s-a constatat o reducere semnificativă a germinației și
taliei plantei la variantele iradiate cu doze mai mari de 100Gy, variantele ce au fost iradiate cu doze
mai mari de 225Gy nu au germinat deloc. În tabelele prezentate, primul martor are valori mai înalte
datorită efectului influenței marginilor, fiind semănat între variantele care nu au germinat deloc.
Ignorând înălțimea variantei parcelei-control expusă la influența marginilor, înălțimea medie a
plantelor a crescut, apoi s-a micșorat odată cu creșterea expunerii la dozele de iradiere – de la
87,87cm al martorului la 106 cm în varianta iradiată cu 25Gy și până la 23cm în varianta iradiată cu
200Gy (tabelul 1). Cea mai înaltă plantă a fost înregistrată în varianta cu doza de iradiere de 25Gy –
127cm, iar cea mai pitică (23cm) în varianta cu doza de iradiere de 200Gy.
Au fost obținuți știuleți doar în variantele iradiate cu doze de până la 125Gy inclusiv, a fost
recoltat și cel de-al doilea știulete de pe plantă, după caz. Astfel lungimea medie a știuletelui
(tabelul 2) a variat de la 81mm(50 și 75Gy), la 71,88mm (martor) și până la 66,88mm (125Gy). Cel
mai lung știulete a fost constatat în varianta de iradiere de 50Gy (115mm), iar cel mai scurt în
varianta de iradiere de 125Gy (25mm).
Tabelul 1
Media taliei plantelor
Tabelul 2
Media lungimii știuleților
Tabelul 3
267
Media diametrului știuleților
Media diametrului știuleților (tabelul 3) a variat de la 20,25mm (martor) la 27,25mm
(varianta de 50Gy). În varianta de iradiere de 125Gy media diametrului știuleților a fost de
24,13mm. Cel mai mare diametru al știuletelui a fost depistat în varianta martor (32mm) și în
variantele de iradiere de 25, 50 și 75Gy (31mm în toate cele 3 variante).
Prelucrarea statistică a datelor a arătat o diferență statistic semnificativă dintre variante în
cazul înălțimii plantelor (F-statistic = 20,85; F critic = 1,98; valoarea P = 0) și diametrului
știuletelui(F-statistic = 3,31; F critic = 2,35; valoarea P = 0,0099). În cazul lungimii știuletelui nu a
fost depistată o diferență statistic semnificativă (F-statistic = 1,25; F critic = 2,35; valoarea P =
0,29).
În timpul perioadei de vegetație, în variantele iradiate cu doze de la 125Gy inclusiv, au fost
observate mutații cum ar fi: plante pitic (d), tulpină dublă (dib), frunze ”gofrate”, panicul
neramificat (ub), panicul redus (tls).
Concluzii
Odată cu creșterea dozei de iradiere înălțimea medie a plantelor crește (până la 20,6% la
iradierea cu doza de 25Gy) și apoi se reduce semnificativ(până la -74% la iradierea cu doza de
200Gy) față de varianta martor. Este o diferență statistic semnificativă.
Media lungimii știuletelui crește cu până la 13% (variantele de iradiere de 50Gy și 75Gy) și
scade cu 8% (varianta de iradiere de 125Gy) față de varianta martor. Este o diferență statistic
nesemnificativă.
Media diametrului știuletelui se mărește cu până la 34% (varianta de iradiere de 50Gy) față
de varianta martor, diferența fiind statistic semnificativă.
Începînd cu variantele expuse la doze de iradiere de 125Gy, numărul plantelor care au ajuns
în perioada de recoltare este de 2 ori mai mic comparativ cu varianta martor, iar în cazul variantelor
expuse la doze de iradiere de peste 225Gy nu a supraviețuit nici o plantă.
Referințe
1. https://www.fao.org/faostat/en/#data/QCL.
2. https://www.statista.com/statistics/263977/world-grain-production-by-type/.
3. https://statistica.gov.md/ro/activitatea-agricola-in-anul-2023-9515_60969.html.
4. https://statistica.gov.md/ro/activitatea-agricola-in-ianuarie-iunie-2023-9515_60608.html.
5. https://esp.md/ru/podrobnosti/2023/02/07/gamma-pole-kak-v-moldove-pri-sssr-vyrashchivali-
kukuruzu-podsolnechnik-i.
6.https://cyberleninka.ru/article/n/vliyanie-malyh-doz-gamma-izlucheniya-tseziya-137-na-
izmenenie-geneticheskih-priznakov-pshenitsy-i-yachmenya.
7.https://www.academia.edu/27140634/The_Effect_of_Gamma_Radiation_on_the_Growth_of_Cor
n?uc-g-sw=22799291.
268
8. http://doi.org/10.15580/GJPNS.2017.1.122116217.
9.https://www.academia.edu/76418385/Impact_of_gamma_irradiation_on_growth_yield_and_physi
ological_attributes_of_maize?uc-g-sw=22799291.
10.https://www.academia.edu/104131155/Germination_Viability_of_Maize_M1_Seeds_Zea_mays
_L_after_Gamma_Ray_Irradiation?uc-g-sw=22799291.
11.https://www.academia.edu/62851858/Agrophysiological_Characterization_of_Maize_Zea_mays
_Plants_from_EV_8728_Seeds_Irradiated_to_Gamma_Radiation?uc-g-sw=22799291;
12. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17537639/.
13. https://www.ejfood.org/index.php/ejfood/article/view/434.
14. https://ijasr.um.ac.ir/article_42670.html?lang=en.
15. https://inis.iaea.org/search/search.aspx?orig_q=RN:22072681.
16. https://biozoojournals.ro/oscsn/cont/30_1/07_Marcu_pp41-46.pdf.
17.https://ksascholar.dri.sa/en/publications/studies-on-the-effect-of-different-doses-of-gamma-
radiation-on-se-2.
269
UDC: 635.64:581.19 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.46
VARIABILITATEA CARACTERELOR BIOCHIMICE LA SOIURILE ȘI
LINIILE NOI DE TOMATE
Mihnea Nadejda*, https://orcid.org/0000-0002-7632-2562
Rusu Vadim, https://orcid.org/:0009-0000-7822-4061
Rudacova Angela, https://orcid.org/: 0000-0001-9638-2151
Cherdivară Ala, https://orcid.org/ 0000-0003-1276-4959
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
e-mail: [email protected]
Rezumat. În lucrare sunt prezentate rezultatele testării a 3 soiuri și 8 linii de tomate pe baza
conținutului de substanță uscată, zăharuri, aciditate, vitamina C, licopen și β – caroten în fructe.
Datele biochimice ale fructelor de tomate au fost diferențiate – specifică genotipului și caracterului
analizat. Prin analiza corelațională (r) a indicilor de calitate a fructelor de tomate s-a demonstrat că
pe baza materialului aflat în studiu, pot fi obținute noi genotipuri de tomate cu asociere reușită a
caracterelor substanță uscată – aciditate, zahăr – vitamina C, între care a existat o dependență
semnificativă: 0,77* și 0,88* (p < 0.05). Analiză clusteriană (k-medii) a făcut posibilă identificarea
soiul Dargen și liniei L 304 de tomate cu valori înalte ale caracterelor biochimice (substanță uscată
– 6,58%, zaharuri – 3,91%, aciditate – 0,52, vitamina С – 26,68 мг%, licopen – 1,59), care pot fi
implementate în programele de ameliorare la crearea soiurilor cu proprietăți gustative înalte.
Cuvinte cheie: tomate, soiuri, linii, caractere biochimice.
VARIABILITY OF BIOCHEMICAL CHARACTERS IN NEW TOMAT
VARIETIES AND LINES
Summary. The paper presents data on the results of testing 3 varieties and 8 tomato lines
based on the content of dry matter, sugars, acidity, vitamin C, lycopene and β-carotene in fruits.
Biochemical analysis of tomato fruits was differentiated – specific to the analyzed genotype and
character. Through the correlational analysis (r) of the quality character indices of tomato fruits, it
was demonstrated that, based on the material under study, new tomato genotypes can be obtained
with a successful association of the characters dry matter – acidity, sugar – vitamin C, for which a
there was a significant dependence: 0.77* and 0.88* (p < 0.05). By cluster analysis (k-means) the
Dargen variety and the L 304 tomato line were identified with high values of biochemical
characters (dry substance – 6.58%, sugars – 3.91%, acidity – 0.52, vitamin С – 26.68 mg%,
lycopene – 1.59), which can be implemented in breeding programs to create varieties with high
taste properties.
Keywords: tomato, varieties, lines, biochemical characters.
Introducere
Calitatea înaltă a fructelor de tomate este una dintre obiectivele de bază ale ameliorării
acestei culturi, fiind considerată la fel de importantă ca şi ameliorarea caracterelor de producţie si
rezistență la factorii de mediu. În acest context, având in vedere utilizarea largă a produselor de
tomate, intensificarea cercetărilor pentru acest obiectiv pe plan național se justifică din plin [8, 9].
Pentru industria de conserve sunt solicitate soiuri cu conţinut ridicat de substanţă uscată, zahăr,
vitamine, pigmenţi şi alte însuşiri, ceea ce adesea nu se înregistrează la soiurile omologate [1]. Din
punct de vedere biochimic, fructele trebuie să fie bogate în vitamine, la tomate rata cea mai înaltă
fiind prezentată de vitaminele C. Vitaminele, conținutul de substanţe uscate, aciditatea, raportul
zahăr/aciditate determină gustul şi aroma fructelor. Tomatele nu sunt doar o cultură importantă din
punct de vedere economic, ci și un produs alimentar valoros în dieta umană. Calitățile gustative
270
inalte ale tomatelor, prețul relativ scăzut și beneficiile incontestabile pentru sănătate le fac atât
populare cât și cele mai solicitate legume din lume în rândul populației. Consumul de roșii și
produse din tomate este asociat cu un risc redus de cancer de prostată și boli cardiovasculare [2, 3,
10, 13].
Carotenoizii din tomate sunt principala sursă de licopen în dieta umană [12] ce conferă
culoarea roșie a fructelor și prezintă prin ingerare, o serie de efecte biologice benefice asupra
organismului, inclusiv antiinflamatorii, antialergenice, antimicrobiene, vasodilatatoare,
antitrombotice, cardioprotectoare și antioxidante [5, 7]. Carotenoizii și compușii polifenolici
sporesc valoarea nutritivă a tomatelor și îmbunătățesc proprietățile funcționale sensoriale, inclusiv
gustul, aroma și textura [7, 11 ].
Scopul cercetărilor noastre a fost evaluarea soiurilor și liniilor noi de tomate pe baza
parametrilor biochimici ai fructelor și selectarea celor mai valoroase pentru includerea lor în
procesul de ameliorare la crearea noilor soiuri cu proprietăți gustative înalte.
Materiale și metode
Materialul biologic de cercetare a fost reprezentat de 3 soiuri: Mary Gratefully, Dargen,
Dorința și 8 linii – L304, L305, L306, L307, L308, L309, L310, L 311 create în Institutul de
Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM (Tab.1).
Experiențele au fost efectuate în condiții de laborator și câmp. Tomatele au fost crescute prin
cultură de răsad în trei repetiții după metodă standard [14].
Substanța uscată s-a determinat prin uscare [20], conținutul de zăharuri – prin metoda
antronului [21], vitamina C în fructe și aciditatea – conform standardelor în vigoare [16, 17].
Cantitatea de carotenoizi în fructele a fost stabilită prin metodă spectrofotometrică [15, 22].
Analizele clusteriene au fost efectuate prin construirea dendrogramelor (algoritm
aglomerativ-iteraţional, metoda Ward) [4, 6]. Datele obținute au fost prelucrate statistic cu ajutorul
softului STATISTICA 7.
Rezultate și discuții
Una dintre principalele condiții la cultivarea tomatelor atât în spații închise, cât și în câmp
deschis neprotejat este calitatea fructului. Un indicator important al calității fructelor este
compoziția lor biochimică. Fructele cu o concentrație mare de substanțe uscate sunt mai gustoase,
asigură un randament mare la procesare, o transportabilitate și termen de valabilitate înalt. În ceea
ce privește compoziția chimică, soiurile și liniile evaluate în a. 2023 demonstrează o valoare şi
calitate înaltă a fructelor, în special în ceea ce privește conținutul de substanță uscată și raportul
zahăr/aciditate. În cazul genotipurilor studiate, conţinutul de substanţă uscată se încadrează în
intervalul valoric de 4,68-7,07%, conținutul maxim fiind constatat la soiul Dargen și linia L 311
(Tabelul 1).
Cea mai mare parte din substanța uscată a fructelor de tomate sunt carbohidrați, dintre care
principalii sunt zaharurile solubile. Conform datelor obținute de A.V. Kuzemensky [19] conținutul
de zahăr din fructele hibrizilor F1 de tomate a variat între 2,81–4,41%, iar Ignatova și colab. [18] au
înregistrat un conținut de zahăr între 2,12–6,00%. În studiile noastre, conținutul de zaharuri totale
în formele cultivate a fost de 2,88–4,13% (tab. 1). Cel mai ridicat conținut al zaharurilor s-a
înregistrat la linia L 304 (4,13 %).
Gustul tomatelor depinde mult de raportul zahăr/aciditate. Acest indice s-a incadrat în
limitele 5,36-7,65. Din punct de vedere al echilibrului zahăr-aciditate pot fi evidențiate soiurile
Dargen și lina L 304 – 7,38 și 7,65, respectiv.
Valoarea nutritivă a fructelor de tomate este determinată, în primul rând, de conținutul
ridicat de vitamine, printre care acidul ascorbic (vitamina C) ocupă unul dintre primele locuri.
Analizele privind conţinutul de vitamina C pun în evidență valori mai ridicate la soiul Dargen (25,6
mg/%) și linia 307 (23,4 mg/%).
271
Tabelul 1
Variabilitatea caracterelor biochimice la tomate (anul 2023)
Soi, linie Substanță Zaharuri, Aciditate Vitamină Indice Conținut (mg/100 g)
uscată, % % C, zahăr /
mg/% aciditate β-caroten licopen
Mary 5,43 3,09 0,42 21,19 7,36 2,14 1,91
Gratefully
Dargen 7,06 3,69 0,50 25,57 7,38 1,9 1,35
Dorința 5,43 3,02 0,50 21,76 6,04 1,78 1,41
L 304 6,10 4,13 0,54 22,80 7,65 2,33 1,83
L 305 6,39 3,39 0,51 21,58 6,65 2,04 1,65
L 306 4,68 2,88 0,42 18,48 6,86 1,71 1,77
L 307 5,06 3,19 0,44 23,40 7,25 3,68 0,22
L 308 6,21 3,25 0,53 19,19 6,13 4,18 0,88
L 309 4,71 3,05 0,45 22,03 6,78 2,88 0,92
L 310 6,30 3,41 0,47 19,99 7,25 0,95 0,47
L 311 7,07 3,16 0,59 20,58 5,36 2,11 0,34
Analiza rezultatelor obținute demonstrează că liniile evaluate se deosebesc esențial și în
baza conținutului de licopen și caroten. Conținutul de licopen a variat în limitele 0,22-1,91 mg/100
g masă umedă în dependență de genotip și culoarea acestora. Este necesar de menționat, că cel mai
înalt conținut de licopen a fost înregistrat la formele de culoare roșie. Un conținut sporit de licopen
s-a constatat la soiurile: Mary Gratefully, Dargen, Dorința și liniile L 304, L 305, L 306 care au
înregistrat valori de 1,91; 1,35; 1,41; 1,83; 1,65; 1,77 mg/100 g masă umedă, respectiv. Datele
obținute denotă că soiurile și liniile evaluate au înregistrat o variabilitate înaltă în ceea ce privește
conținutul de β-caroten care se încadrează în intervalul valoric de 0,95-4,18 mg/100 g masă umedă.
Un conținut sporit de β-caroten a fost înregistrat la liniile 307 (3,68 mg/100 g) și 308 (4,18 mg/100
g).
Prin analiză corelațională s-a demonstrat o dependență semnificativă între conținutul de
substanță uscată și aciditate, zaharuri totale și vitamină C (r = 0,77* și r =0, 88*, respectiv),
precum și o relație medie pozitivă între conținutul de substanță uscată și zahăr (r = 0,55), aciditate
și zahăr (r = 0,45) și slab pozitivă între substanță uscată și vitamina C (r = 0,23); aciditate și
vitamina C (r = 0,22); licopen și vitamină C (0,21). S-a constatat o corelație slab negativă între
conținutul de substanță uscată și β-caroten (r = -0,20); licopen și β-caroten (r = -0,29) (Tabelul 2).
Tabel 2
Dependențe corelaționale (r) între calitatea biochimică a fructelor de tomate
Substanță uscată, % – Zahăr,% 0,55
Substanță uscată, % – Aciditate, % 0,77*
Zahăr,% – Vitamină C, mg/% 0,88*
Aciditate, % – Zahăr,% 0,45
Substanță uscată, % – Vitamina C, mg/% 0,23
Substanță uscată, % – β-caroten -0,20
Licopen, mg/100 g – β-caroten, mg/100 g -0,29
*-p<0,05.
Dendrograma de repartiție a soiurilor și liniilor luate în srudiu, demonstrează existența
similitudinilor sau deosebirilor semnificative pe baza unui complex de caractere – conținutul de
272
substanță uscată (%), zahar (%), acidicate (%), indicele zahăr / aciditate, vitamină C (mg/%), luate
ca criterii de clasificare (Figura1).
Ward`s method
Euclidean distances
301
303
309
307
305
311
308
310
306
302
304
0 2 4 6 8 10 12 14 16
Linkage Distance
Figura 1. Dendograma de repartiție a soiurilor și liniilor de tomate pe baza caracterelor
biochimice: 301 – Mary Gratefully, 302 – Dargen, 303 – Dorința, 304 – L 304, 305 – L 305, 306 –
L 306, 307 – L 307, 308 – L 308, 309 – L 309, 310 – L 310, 311 – L 311
Pentru identificarea genitorilor de tomate cu însușiri comlexe valoroase, s-a aplicat metoda
clusteriană k-medii. Datele obținute, denotă că clusterizarea în 3 grupuri de similitudine a fost mai
reușită pe baza conținutul de vitamină C și zăharuri, demonstrată prin faptul că varianța
interclusteriană a fost mult mai mare decât cea intraclusteriană (Tabelul 3).
Tabelul 3
Analiza varianței caracterelor biochimice la tomate
Variantă Varianță df Varianță df F p
interclusteriană intraclusteriană
Substanță
2,24 2 5,04 8 1,78 0,23
uscată
Zăharuri 0,92 2 0,33 8 11,02 0,01
Aciditate 0,01 2 0,02 8 0,99 0,41
Vitamină C 67,70 2 7,87 8 34,43 0,00
β-caroten 0,28 2 8,21 8 0,13 0,87
Licopen 0,74 2 3,15 8 0,93 0,43
Prin clasificarea genotipurilor pe baza caracterelor evaluate se poate observa că clusterele 1
și 2 se caracterizează prin indici înalți ai conținutului de vitamină C – 21,99-26,68 mg/%, iar
clusterul 3 (L 306, L 308, L 310, L 311) înregistrează o medie înaltă (6,06/%) a conținutului de
substanță uscată (Tabelul 4).
Valori înalte ale caracterelor biochimice (substanță uscată – 6,58%, zaharuri – 3,91%,
aciditate – 0,52, vitamină С – 26,68 mg/%, licopen – 1,59 mg/100 g ) au înregistrat soiul Dargen și
linia L 304, ele prezentând astfel interes în procesul de ameliorare la crearea soiurilor cu proprietăți
gustative înalte.
273
Tabelul 4
Analiza clusteriană (k-medii) a repartiţiei genotipurilor de tomate în clase pe baza
caracterelor biochimice, 2023
Cluster Caracter x Genotip
Substanță uscată, % 5,40 Mary Gratefuly,
1 Zăharuri, % 3,15 Dorința, L 305, L 307, L309
Aciditate, % 0,46
Vitamină C, mg/% 22,0
Licopen, mg/100 g 2,50
β-caroten, mg/100 g 1,22
Substanță uscată, % 6,58
2 Zăharuri, % 3,91 Dargen, 304
Aciditate, % 0,52
Vitamină C, mg/% 26,68
Licopen, mg/100 g 2,11
β-caroten, mg/100 g 1,59
Substanță uscată, % 6,06 L 306, L 308, L 310, L 311
3 Zăharuri, % 3,17
Aciditate, % 0,50
Vitamină C, mg/% 19,56
Licopen, mg/100 g 2,24
β-caroten, mg/100 g 0,86
Concluzii
Analiza biochimică a fructelor de tomate – conținutul de substanță uscată (%), zahar (%),
acidicate (%), indice zahăr / aciditate, vitamină C (mg/%), licopen (mg/100 g), β-caroten (mg/100
g) la soiurile și liniile de perspectivă a demonstrat dependența caracterelor de genotipul plantei.
Analiza corelațională (r) a indicilor caracterelor de calitate a fructelor de tomate a
demonstrat că pe baza materialului aflat în studiu, pot fi obținute noi genotipuri de tomate cu
asociere reușită a caracterelor substanță uscată – aciditate, zahăr – vitamină C, pentru care a
existat o dependență semnificativă: 0,77* și 0,88* (p < 0.05).
Au fost identificați soiul Dargen și linia L 304 de tomate cu valori înalte ale caracterelor
biochimice (substanță uscată – 6,58%, zaharuri – 3,91%, aciditate – 0,52, %, vitamina С – 26,68
mg/%, licopen – 1,59 mg/100 g), care pot fi implementate în programele de ameliorare la crearea
soiurilor cu proprietăți gustative înalte.
Notă. Cercetările au fost efectuate în cadrul proiectului Programului de Stat 011102
"Extinderea și conservarea diversității genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole în
contextul schimbărilor climatice", finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe
1. Botnari, V. Problemele actuale în ameliorarea şi organizarea producerii seminţelor de legume. În:
Buletinul AŞM. Ştiinţele vieţii, 2015, 2(326), p. 70-75.
2. Chandra, H.M., Ramalingam, S. Antioxidant potentials of skin, pulp, and seed fractions of
commercially important tomato cultivars. In: Food Sci. Biotechnol., 2011, 20(1), p. 15-21.
doi:10.1007/s10068-011- 0003-z.
3. Friedman, M. Anticarcinogenic, cardioprotective, and other health benefits of tomato compounds
lycopene, α-tomatine, and tomatidine in pure form and in fresh and processed tomatoes. In: J.
Agric. Food Chem., 2013, 61(40), p,9534-9550. doi: 10.1021/jf402654e.
274
4. Kanavi, M. S. P., Prakash, K., Somu, G. et al. Genetic Diversity Study through K-means
Clustering in Germplasm Accessions of Green gram [Vigna radiata (L.)] Under Drought
Condition. In: Int Journal of Bio-resource and Stress Management, 2020, 11(2), p. 138-147.
5. Li, Y., Wang, H., Zhang, Y. Et Al. Can the world's favorite fruit, tomato, provide an effective
biosynthetic chassis for high-value metabolites? In: Plant Cell Rep., 2018, 37, p. 1443-1450.
doi:10.1007/s00299-018-2283-8.
6. Lupaşcu, G., Mogîlda, A., Ganea, A. Variability of Sesamum indicum L. germoplasm in the
reaction to Alternaria alternata fungus. In: Romanian Journal of Biology - Plant Biology, 2019,
64 (1), p. 49-59.
7. Marti, R., Rosello, S., Cebolla-Cornejo, J. Tomato as a source of carotenoids and polyphenols
targeted to cancer prevention. In: Cancers (Basel) 2016, 8, E58. doi:10.3390/cancers8060058.
8. Mihnea, N., Brinza, L., Buceaceaia, S. et al. Variability of some biochemical characteristics in
the perspective tomato varieties. In: Oltenia Journal for Studies in Natural Sciences, 2017, Tom
33, No. 2, p. 35-38.
9. Mihnea, N., Rudacova, A., Cherdivara, A. et al. Variabilitatea conținutului de licopen și β caroten
în fructele de tomate. În: Studia Universitatis Moldaviane, Seria "Ștințe reale și ale naturii",
2022, nr.6 (156), p. 93-97.
10. Mordente, A., Guantario, B., Meucci, E. et al. Lycopene and cardiovascular diseases: In: An
update Curr. Med. Chem., 2011, 18, p.1146-1696.
11. Togge, T., Fernie, A.R. Metabolomics-insoired insight into developmental, environmental and
genetic aspects of tomato fruit chemical composition and quality. In: Plant Cell Physiol., 2015,
56, p. 1681-1696. doi: 10.1093/pcp/pcv093.
12. Viuda-Martos, M., Sanchez-Zapata, E., Sayas-Barbera, E. et al. Tomato and tomato byproducts.
Human health benefits of lycopene and its application to meat products: a review. Crit. Rev. In:
Food Sci. Nutr., 2014, 54, p. 1032-1049. doi:10.1080/10408398.2011.623799.
13. Wei, M.Y., Giovannucci, E.L. Lycopene, tomato products, and prostate cancer incidence: a
review and reassessment in the PSA screening era. In: J. Oncol., 2012, 2012:271063. doi:
10.1155/2012/271063.
14. Eршова, В.Д. Возделывание томатов в открытом грунте. Кишинёв: Штиинца, 1978, 279 с.
15. Голубкина, Н.А., Молчанова, А.В., Тареева, М.М. и др. Количественная тонкослойная
хроматография в оценке каротиноидного состава томата. В: Овощи России, 2017, 5. стр.
96-99.
16. ГОСТ 24556-89. Продукты переработки плодов и овощей. Методы определения витамина
С. Технические условия. М., 2003.
17. ГОСТ 25555.0-82. Продукты переработки фруктов и овощей. Метод определения общей
кислотности. М., 2010.
18. Игнатова, С.И., Бабак, О.Г., Багирова, С.Ф. Создание высоколикопиновых гибридов
томата с использованием традиционных методов селекции и молекулярных маркеров. В:
Овощи России. 2020, 5, c. 22-28. DOI 10.18619/2072-9146-2020-5-22-28.И
19. Куземенский, А.В. Селекционно-генетические исследования мутантных форм томата.
Харьков: MAГДА ЛТД, 2004, 391с.
20. Мурашев, С. В. Определение содержания воды и сухих веществ в пищевых продуктах:
метод. указания / С. В. Мурашев, А. Л. Ишевский, Н. А. Уварова. СПб., 2007, 24 с.
21. Практикум по биохимии / Под ред. С. Е. Северина и Г. А. Соловьевой, 2-е изд. – М.: изд.
МГУ., 1989, 509 с.
22. Тринеева, О. В., Сливкин, А. И. Валидация методики определения каротиноидов в плодах
облепихи различных способов консервацию. В: Вестник ВГУ, серия: Химия. Биология.
Фармация, 2016, 2, с. 145-151.
275
UDC: 575.22:633.111 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.47
CORRELATION OF YIELD WITH QUALITY INDICATORS FOR
TRITICUM AESTIVUM L. GENOTYPES
Pravdziva Iryna*, http://orcid.org/0000-0002-0808-1584
Shadchyna Tamara, http://orcid.org/0009-0002-1690-7566
The V. M. Remeslo Myronivka Institute of Wheat, NAAS of Ukraine, Tsentralne, Obukhiv district,
Kyiv region, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Summary. This article presents correlations between yield and wide range of quality
indicators of genotypes Triticum aestivum L. They include physical indicators of grain quality, flour
and bread quality indicators as well as rheological properties of dough. A significant influence of
growing conditions on the strength and direction of the relationship between yield and grain quality
indicators is noted. A number of varieties and breeding lines of winter bread wheat have been
identified, which combine in one genotype a higher level of yield with correspondingly high grain
quality indicators, which should be used in practical breeding to create new basic material.
Keywords: bread wheat, growing season conditions, yield, quality, grain, flour, dough,
bread, correlation
Introduction
Winter wheat is one of the three most common food crops in the world [1]. The grain of this
crop is one of the main food products for 35% of the world's population due to the optimal
combination of micro and macro elements in it [2]. With the annual growth of the population on the
planet, there is a need to increase the agricultural production, in particular wheat. Therefore, one of
the main tasks of agricultural science and practice is to increase the gross harvest of high-quality
grain [3]. The yield and quality of wheat grain depends on a number of such factors as morpho-
biological features of the variety, soil and climatic conditions, techniques, etc. A higher level of
yield of high-quality wheat grain is formed under the optimal ratio of all the factors [4].
An effective factor that determines the yield level of wheat is the variety. Due to timely
varietal renewal, yield increase of wheat grain can reach up to 40–60% [5]. Currently, considerable
success has already been achieved in increasing wheat yield by selecting the best genotypes as
parental forms [6]. When creating a new competitive wheat variety, breeders need to combine in
one genotype high yield with a complex of valuable properties, including grain quality indicators.
This combination can be detected by correlations between certain features [7]. Determining
statistically significant relationships makes it possible to identify indicators that can be factorial and
used as criteria (markers) for selection to increase productivity and at the same time genetic
improvement of other traits [8]. In breeding process, identifying the strength and direction of the
relationship between yield and grain quality indicators will allow selecting genotypes characterized
by groups of desired traits [9]. Thus, establishing correlations between individual traits is one of the
fundamental principles of purposeful selection in practical breeding.
The purpose of the study is to identify correlations between yield and a wide range of grain
quality indicators of new varieties and promising breeding lines of winter bread wheat (Triticum
aestivum L.) and to identify genotypes with statistically significant relationships.
Materials and methods
The research was conducted during 2019-20–2022-23 in environment of the central part of
the Forest-Steppe of Ukraine in the fields of the V. M. Remeslo Myronivka Institute of Wheat of
the National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine (MIW). There were evaluated 10 new
276
varieties (G1 Podolianka, G2 MIP Fortuna, G3 MIP Yuvileina, G4 MIP Nika, G5 MIP Roksolana,
G6 MIP Feieriia, G7 MIP Aelita, G8 MIP Vidznaka, G9 MIP Darunok, G10 MIP Dovira) and four
promising breeding lines of winter bread wheat (G11 Lutescens 37548, G12 Lutescens 60049, G13
Lutescens 60302, G14 Lutescens 60400), which were sown in three sowing dates (III decade of
September, I decade of October, II decade of October) after five preceding crops (green manure,
mustard, sunflower, corn, soybean).
The technology of growing winter wheat is conventional for the Forest-Steppe zone of
Ukraine [10]. Plots were placed according to completely randomized scheme with four replications.
Harvesting and recording of the harvest was carried out according to the methodology of the
qualification examination of plant varieties for suitability for distribution in Ukraine [11]. Winter
wheat grain quality indicators were determined at the Grain Quality Laboratory of MIW in
accordance with conventional methods [12].
Correlation analysis was used for statistical processing of experimental data in order to
identify genetic relationships between yield and grain quality indicators.
Results and discussion
The years of the study were contrasting in hydrothermal regime with uneven distribution of
precipitation by months (Table 1). During the research period, an increase in air temperature by
1.0–2.6 °C was observed compared to the average long-term (ALT). An insufficient amount of
precipitation was noted in the 2019-20 and 2021-22 vegetation seasons (respectively 64.5 and
80.5% of ALT) and an excessive amount in 2022-23 (132% of ALT). The conditions of the 2020-21
in terms of the amount of precipitation (102.2% before ALT) were close to the average long-term.
Table 1
Average monthly values of air temperature (°С) and amount of precipitation (mm) during the
period of research, 2019-20–2022-23
Growing Month
Indicator
season VIII IX X XI XII І ІІ ІІІ ІV V VI VII
± to
Air temperature, °С Average, °С
ALT*
2019-20 20.4 15.8 11 4.8 2.8 0.8 2.4 6.6 9.5 12.8 21.7 21.7 10.9 +2.6
2020-21 21.1 18.6 13.3 3.8 -0.3 -2.3 -4.7 2.3 7.7 14.5 20.2 23.3 9.8 +1.5
2021-22 20.5 13.2 7.6 4.8 -1.1 -1.2 1.7 2.3 8.4 14.6 20.7 20.4 9.3 +1.0
2022-23 21.6 12.9 8.2 3.8 0.2 -0.1 -0.5 5.2 9.3 15.5 19.7 20.9 9.7 +1.4
ALT 19.6 14.5 8.3 2.3 -2.2 -4.4 -3.4 1.5 9.1 15.3 18.7 20.2 8.3 -
% of
Precipitation, mm Sum, mm
ALT
2019-20 10 12 7 17 37 20 40 15 48 92 57 21 376 64
2020-21 8 21 22 28 38 57 49 28 47 87 100 111 596 102
2021-22 88 19 18 26 63 23 9 11 86 29 42 55 469 80
2022-23 88 118 30 81 43 11 28 45 85 21 39 184 773 132
ALT 59 51 34 40 43 36 31 34 44 52 79 81 584 -
Note: ALT, the average long-term value for 1980–2019.
It should be noted the significant influence of growing weather conditions on yield and grain
quality indicators of winter wheat, as well as on the variability of correlation coefficients between
yield and grain quality indicators in the years of the study (Table 2). During the four years of the
277
study, positive statistically significant correlations of yield were found only with the 1000 kernel
weight (r = 0.17–0.46). Reliable positive relationships of yield with varying strength were obtained
with the test weight (r = 0.38–0.61) and grain vitreous (r = 0.25–0.51) in three years; with protein
content (r = 0.30–0.49), sedimentation value (r = 0.14–0.40), wet gluten content (r = 0.31–0.59),
gluten deformation index (r = 0.35–0.37) and water absorption capacity of flour (r = 0.19–0.41) in
two years. Under different growing season conditions, the relationship between yield and bread
quality indicators was noted to be unequal in strength and direction. Negative statistically
significant relationships of yield with deformation energy (r = -0.31), dough tenacity (r = -0.28) and
dough elasticity index (r = -0.23) were revealed in one of the years, namely in 2019-20, in other
years these relationships were insignificant.
O. Yu. Leonov et al. [13] and S. Khazratkulova et al. [14] also observed significant
variability of the correlations of yield with grain quality indicators depending on the hydrothermal
conditions of the year and the soil-climatic zone of cultivation. According to the results of research
by M. I. Ullah [6], direct correlations of yield with the 1000 kernel weight were also found. In
literary sources, the issue of combining in one wheat genotype a higher level of yield with a
simultaneous increase in protein and gluten content remains debatable. Although individual studies
indicate the possibility of this combination [15], however, the majority of scientific works show
inverse relationships between yield and grain protein content [16, 17].
Table 2
Correlation coefficients between yield and grain quality indicators of Triticum aestivum L. in
the years of the study (p ≤ 0.05)
Growing season TKW TW VT PC SE WGC GID W P/L P Ie WA VB PB BE
2019-20 0.17 0.39 ns ns ns ns 0.35 -0.31 -0.20 -0.28 -0.23 ns 0.22 0.24 ns
2020-21 0.19 ns 0.25 0.30 ns 0.31 ns ns -0.16 ns ns 0.19 -0.32 -0.28 -0.26
2021-22 0.46 0.61 0.51 ns 0.14 ns ns ns ns ns ns ns ns ns ns
2022-23 0.41 0.38 0.40 0.49 0.40 0.59 0.37 ns ns ns ns 0.41 -0.17 -0.16 -0.19
Note: TKW – 1000 kernel weight, TW – test weight, VT – grain vitreous, PC – protein content, SE –
sedimentation value, WGC – wet gluten content, GDI – gluten deformation index, W – deformation energy, P/L –
alveogram configuration ratio, P – dough tenacity, Ie – dough elasticity index, WA – water absorption of flour, VB –
volume of bread, PB – porosity of bread crumb, BE – bread evaluation score, ns – non-significant relationship.
According to the results of our previous studies [18] and other scientists [19], it was
established that the strength and direction of the relationship between traits depends not only on the
growing conditions, but also on the genotype. Therefore, correlation coefficients between yield and
grain quality indicators were calculated for all varieties and breeding lines of winter wheat.
Varieties and breeding lines of winter wheat with stable direct correlation coefficients
between yield and individual grain quality indicators over the years have been singled out (Fig. 1).
Namely, reliable direct correlations of yield with the 1000 kernel weight over four years were found
in the G7 MIP Aelita variety (r = 0.24–0.48) and the breeding line G11 Lutescens 37548 (r = 0.13–
0.90) ; with test weight – in varieties G3 MIP Yuvileina (r = 0.38–0.64), G6 MIP Feeriia (r = 0.45–
0.67), G9 MIP Darunok (r = 0.15–0.71) and breeding line G12 Lutescens 60049 (r = 0.18–0.74);
with grain vitreous – in varieties G5 MIP Roksolana (r = 0.13–0.55), G6 MIP Feeriia (r = 0.24–
0.72) and breeding line G14 Lutescens 60400 (r = 0.14–0, 77); with protein content – in varieties
G1 Podolianka (r = 0.16–0.61), G2 MIP Fortuna (r = 0.28–0.84), G5 MIP Roksolana (r = 0.35–
0.59), G6 MIP Feeriia (r = 0.15–0.65), G9 MIP Darunok (r = 0.13–0.83), G10 MIP Dovira (r =
0.26–0.57); with deformation energy – in the variety G9 MIP Darunok (r = 0.13–0.71) and the
breeding line G12 Lutescens 60049 (r = 0.31–0.45); with a sedimentation value – in varieties G1
Podolianka (r = 0.18–0.76), G2 MIP Yuvileina (r = 0.25–0.65), G6 MIP Feeriia (r = 0.14–0.49),
278
G10 MIP Dovira (r = 0.13–0.50); with wet gluten content – in varieties G1 Podolianka (r = 0.22–
0.69), G2 MIP Fortuna (r = 0.29–0.86), G5 MIP Roksolana (r = 0.32–0.83), G6 MIP Feeriia (r =
0.19–0.55), G8 MIP Vidznaka (r = 0.35–0.63), G9 MIP Darunok (r = 0.19–0.76), G10 MIP Dovira
(r = 0.15–0.60); with dough tenacity – in the selection line G12 Lutescens 60049 (r = 0.15–0.66);
with the water absorption capacity of flour – in the varieties G7 MIP Aelita (r = 0.23–0.59), G9
MIP Darunok (r = 0.40–0.82), G10 MIP Dovira (r = 0.13–0.52 ). Therefore, a number of varieties
and breeding lines have been created and selected today, which combine a higher level of yield with
the corresponding high grain quality indicators in one genotype. Such genotypes are valuable
breeding material for use in the breeding process when creating new starting material.
Figure 1. Stable for 2019-20–2022-23, direct statistically significant relationships between yield and
grain quality indicators for genotypes of Triticum aestivum L.
Note: TKW – 1000 kernel weight, TW – test weight, VT – grain vitreous, PC – protein content, W – deformation
energy, SE – sedimentation value, WGC – wet gluten content, P – dough tenacity, WA – water absorption of flour, G1 -
Podolianka , G2 – MIP Fortuna, G3 – MIP Yuvileina, G5 – MIP Roksolana, G6 – MIP Feieriia, G7 – MIP Aelita, G8 –
MIP Vidznaka, G9 – MIP Darunok, G10 – MIP Dovira, G11 – Lutescens 37548, G12 – Lutescens 60049.
Conclusions
Direct and inverse statistically significant relationships of varying strength (-0.31 < r < 0.61)
of yield with grain quality indicators of Triticum aestivum L. were found. Reliable direct
relationships of yield with 1000 kernel weight (r = 0.17– 0.46) were obtained in four years of the
study; with test weight (r = 0.38–0.61) and grain vitreous (r = 0.25–0.51) in three years; with
protein content (r = 0.30–0.49), sedimentation value (r = 0.14–0.40), wet gluten content (r = 0.31–
0.59), gluten deformation index (r = 0.35–0.37), and water absorption capacity of flour (r = 0.19–
0.41) in two years.
Varieties and breeding lines of Triticum aestivum L. with stable over the years and
statistically significant direct correlations of yield with quality indicators were selected, as follows:
with 1000 kernel weight G7 MIP Aelita, G11 Lutescens 37548; with test weight G3 MIP Yuvileina,
G6 MIP Feeriia, G9 MIP Darunok, G12 Lutescens 60049; with grain vitreous G5 MIP Roksolana,
G6 MIP Feeriia, G14 Lutescens 60400; with protein content G1 Podolianka, G2 MIP Fortuna, G5
MIP Roksolana, G6 MIP Feeriia, G9 MIP Darunok, G10 MIP Dovira; with deformation energy G9
MIP Darunok, G12 Lutescens 60049; with sedimentation value G1 Podolianka, G2 MIP Yuvileina,
G6 MIP Feeriia, G10 MIP Dovira; with wet gluten content G1 Podolianka, G2 MIP Fortuna, G5
MIP Roksolana, G6 MIP Feeriia, G8 MIP Vidznaka, G9 MIP Darunok, G10 MIP Dovira; with
279
dough tenacity G12 Lutescens 60049; with water absorption capacity of flour G7 MIP Aelita, G9
MIP Darunok, G10 MIP Dovira. Thus, the identified genotypes of Triticum aestivum L. should be
used in practical breeding to create competitive varieties of winter bread wheat.
References
1. Ibrahem, N. T. (2023). A climate-crop-spectral approach for wheat adaptation with climate
changes in the arid and semiarid regions. In: R. O. WANYERA, M. WAMALWA (Eds). Wheat.
IntechOpen. doi: 10.5772/intechopen.109477
2. Zahra, S. T., Tariq, M., Abdullah, M., Azeem, F., Ashraf, M. A. (2023). Dominance of Bacillus
species in the wheat (Triticum aestivum L.) rhizosphere and their plant growth promoting
potential under salt stress conditions. In: PeerJ., 11, Article e14621. doi: 10.7717/peerj.14621
3. Kryzhanovskiy, V. G. (2022). Peculiarities of grain quality formation of winter wheat varieties in
the Right Bank Forest Steppe. In: Scientific Reports of NULES of Ukraine, 1(95). doi:
10.31548/dopovidi2022.01.008 [In Ukrainian]
4. Jaisi, S., Thapa, A., Poudel, M. R. (2021). Study of correlation coefficient and path analysis
among yield parameters of wheat: a review. In: INWASCON Technology Magazine, 3, 01–04.
doi: 10.26480/itechmag.03.2021.01.04
5. Fanin, Ya. S., Litvinenko, M. A. (2023). Yield and elements of plant productivity in modern
domestic and foreign varieties of winter durum wheat. In: Podilian Bulletin: agriculture,
engineering, economics, 38, 70–77. doi: 10.37406/2706-9052-2023-1.10 [In Ukrainian]
6. Ullah, M. I. (2021). Grain yield and correlated traits of bread wheat lines: Implications for yield
improvement. In: Saudi Journal of Biological Sciences, 28(10), 5714–5719. doi:
10.1016/j.sjbs.2021.06.006
7. Haleem, A., Hassan, G., Iqbal, A. et al. (2022). Genetic variability and correlation analysis in F2
wheat populations. Sarhad Journal of Agriculture, 38(2), 398–408. doi:
10.17582/journal.sja/2022/38.2.398.408
8. Orlyuk, A. P. (2012). Genotypic correlations between productivity and component characters of
soft winter wheat under different environmental conditions. In: Taurida Scientific Herald, 78,
62–71. [In Ukrainian]
9. Kadam, D. J., Karwar, S. H., Jadhav, P. S. (2022). Correlation analysis for different
characteristics in wheat. The Pharma Innovation Journal, 11(1), 98–100.
10. Siroshtan, A. A., Kavunets, V. P. (Eds). (2019). Production of pre-basic, basic and certified
winter and spring wheat seeds. Myronivka: N. p. [In Ukrainian]
11. Ukrainian Institute for Plant Variety Examination (2016). Methodology for the qualification
examination of plant varieties for suitability for distribution in Ukraine. General part (4th ed.,
rev.). Vinnytsia: FOP Korzun D. Yu. [In Ukrainian]
12. Tkachyk, S. (Ed). (2017). Technological assessment of crop production of varieties of
agricultural species. Methodology for the qualification examination of plant varieties. Methods
of determining plant production quality indicators (3rd ed., rev. and enl.) (pp. 5–64). Vinnytsia:
FOP Korzun D. [In Ukrainian]
13. Leonov, O. Yu., Usova, Z. V., Buryak, L. I., Padalka, O. I., Yarosh, A. V. (2016). Variability of
bread wheat grain quality parameters in relation to weather conditions. In: Collected scientific
articles of PBGI–NCSCI, 27(67), 141–155 [In Ukrainian]
14. Khazratkulova, S., Sharma, R. C., Amanov, A. et al. (2015). Genotype × environment
interaction and stability of grain yield and selected quality traits in winter wheat in Central Asia.
Turkish Journal of Agriculture and Forestry, 39(6), 920–929. doi: 10.3906/tar-1501-24
15. Tsenov, N., Gubatov, T., Yanchev, I. (2022). Evaluation of heritability and genetic advance of
some quality parameters in common wheat (Triticum aestivum L.) under genotype by
environmental interaction. In: Agricultural Science and Technology, 14(2), 12–26. doi:
10.15547/ast.2022.02.015
280
16. Rathod, S. T., Pole, S. P., Gawande, S. M. (2019). Correlation and path analysis for quality and
yield contributing traits in wheat (Triticum aestivum L.). In: International Journal of Current
Microbiology and Applied Sciences, 8(6), 456–461. doi: 10.20546/ijcmas.2019.806.051
17. Öztürk, I. (2022). Assessment of environment effect on yield component in barley (Hordeum
vulgare L.) genotypes under rainfed conditions. In: Scientific Papers of the Institute of
Bioenergy Crops and Sugar Beet, 30, 6–14. doi: 10.47414/np.30.2022.268939
18. Pravdziva, I. V., Vasylenko, N. V., Khoroshko, N. M. (2023). Interrelationships between yield
and grain quality indicators of varieties and breeding lines of Triticum aestivum L. In: Plant
Varieties Studying and Protection, 19(4), 216–224. doi: 10.21498/2518-1017.19.4.2023.291222
19. Liubych, V. V., Novikov, V. V., Leshchenko, I. A. (2020). Technological properties of grain of
different wheat types depending on the genotype. In: Taurida Scientific Herald. Series: Rural
Sciences, 144, 63–69. doi: 10.32851/2226-0099.2020.114.9 [In Ukrainian]
281
UDC: 575.222.7:635.63(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.48
MANIFESTATION OF HETEROSIS IN CUCUMBER F1 HYBRIDS
ACCORDING TO YIELD INDICATORS IN THE FOREST-STEPPE
CONDITIONS OF UKRAINE
Serhiienko Оksana*, https://orcid.org/0000-0002-2754-306X
Solodovnyk Lina, https://orcid.org/0000-0002-1196-8709
Harbovska Тetiana, https://orcid.org/0000-0001-6434-0109
Radchenko Larisa, https://orcid.org/0000-0003-1389-8211
Institute of Vegetable and Melon Growing of National Academy of Agricultural Sciences of
Ukraine, Kharkiv region, Ukraine
*e-mail: [email protected], [email protected]
Summary. The conducted research evaluated the effect of heterosis and the degree of
dominance of promising hybrid combinations of cucumber. Twenty-eight hybrid combinations were
analyzed for four yield traits: total and marketable yield, yield in the first decade of fruiting,
marketable percentage, and average fruit weight. It was established that the effect of heterosis
varied depending on the combination of crossing and the investigated trait. The trend of a positive
relationship between the values of heterosis and the degree of dominance was revealed: an increase
in the degree of dominance was accompanied by an increase in the effect of heterosis. The highest
heterosis effect was noted in F1 hybrid combinations: RD 96 2-95 × Fen, Mag 62 × RD 96 2-95,
Toma-18 × Fora, BD 96-18 × Fen, Ivol D 96 × Fen, Ivol D 96 × Toma-18, Kozyr. Card × Mag-62.
These hybrid combinations are a valuable breeding material for increasing yield.
Keywords: cucumber, hybrid combinations, yield, heterosis, degree of dominance.
Introduction
Among the assortment of vegetables grown in Ukraine, a special place is occupied by the
cucumber (Cucumis sativus L.). Its wide distribution is explained by its nutritional value, high
dietary and medicinal properties, and its extensive use in the processing and cosmetic industries [1].
Cucumber contains many important vitamins and minerals, such as vitamin C, potassium, and
magnesium, making it an important component of a healthy diet. In addition, cucumber has a low
calorie content, which makes it popular among consumers.
For each vegetable crop, including cucumbers, it is necessary to have a variety of genetic
material, thanks to which it will be possible to satisfy the needs of the population. The need for
genetic diversity is also important for adapting to changing climate conditions and fighting new
pests and diseases.
Heterosis, or hybrid vigor, plays an important role in the genetic and physiological aspects
of controlling and increasing the adaptive and productive potential of agricultural plants. This
phenomenon is characterized by the fact that hybrids obtained as a result of crossing different
varieties or lines show higher productivity and stability compared to the parental forms. This
diversity is the basis for adaptation to different environmental conditions and is key to resistance to
diseases, pests and other stressors. F1 heterozygous hybrids are widely grown in open and sheltered
soil [2].
In Ukraine, the Institute of Vegetable and Melon Growing is the main institution that carries
out the primary selection work with cucumbers. Researchers note that one of the priority directions
in cucumber breeding is the creation of heterozygous hybrids, which, together with varieties,
provide an increase in yield of 15–40% or more, and are characterized by increased yield and
resistance to major diseases, as well as biotic and abiotic environmental factors [3].
282
The development of heterosis selection of cucumber, both in Ukraine and abroad , is an
extremely relevant direction that contributes to increasing the productivity of agricultural
production, ensuring the stability of crops , and meeting the needs of the population for high-quality
and safe food products. Innovative approaches in cucumber breeding allow not only for an increase
in yield and improvement in the quality of products, but also contribute to the economic
development of the agricultural sector of the country.
The objective of the study is to determine the effect of heterosis in promising F1 cucumber
hybrids based on valuable economic traits for cultivation in the open grounds of the Forest-Steppe
of Ukraine.
Materials and methods
The research was carried out at the Institute of Vegetable and Melon Growing of the
National Agrarian Academy of Sciences of Ukraine, which is located in the Left Bank Forest
Steppe in the central medium-humid area of the Kharkiv Region, at an altitude of 105 m above sea
level, at 49°46'42" north latitude and 36°01'37" east longitude. The climate of the region is
moderately continental.
The research was conducted during 2021-2023 in field conditions. The soil of the
experimental plots is a typical low-humus heavy loamy chernozem. Breeding work was carried out
using the method of synthetic selection with the use of intervarietal hybridization followed by
individual selection. Twenty-eight collection varieties and lines of our own selection of cucumber
served as material.
The assessment of plants according to the complex of signs was conducted in accordance
with the "Methodology of the State Varietal Testing of Agricultural Crops" [4]. The fruits were
collected at technical maturity according to the requirements of the DSTU 3247-95 [5]. The
obtained experimental data were processed using the method of dispersion analysis of variance with
the help of R. Fisher [5] and the "Statistica 6.0" program.
The magnitude of the heterosis effect (X) was calculated using the formula [7]:
Х = (F1 / [(Р1 + Р2) / 2]) * 100
where: F1 is the value of the hybrid trait; P1 is the value of the feature of the mother form; P2
is the value of the characteristic of the parent form.
The degree of dominance was determined by the formula Beil G.M. і Atkins R.E. [8]:
hp =(ХF1 – ХМР) / (ХР – ХМР),
where: ХF1 is the average value of the hybrid trait; ХMR is the average value of the indicator
of both parental forms; ХR is the average value of the parental form with a higher rate.
Grouping of the received data was carried out according to the classification:
positive over dominance (hр > + 1) (positive heterosis); positive dominance (+0.5 < hр ≤ +1);
intermediate inheritance (-0.5 ≤ hр ≤ 0.5); negative dominance (-1 ≤ hр < -0.5); negative over
dominance (hр < -1).
Results and discussion
In the course of the work, it was established that for the successful creation of cucumber
hybrids, it is necessary to attract a new source material that is characterized by high productivity.
Breeding to increase the yield of cucumber fruits and their structural elements is an important task
in the breeding program of this crop.
According to the research results, the total yield of F1 hybrids ranged from 18.5 to 49.0 t/ha.
The significantly highest yield was formed by six F1 hybrids: RD 96 2-95 × Fen (49.0 t/ha), Mag-62
× RD 96 2-95 (46.3 t/ha), BD 96-18 × Fen (43.8 t/ha), Ivol D 96 × Fen (44.3 t/ha), Ivol D 96 ×
Toma-18 (40.3 t/ha), Kozyr. Card × Mag-62 (45.2 t/ha), which exceeded the Atlantis F1 (St)
standard (35.8 t/ha) by 21–37%. It was noted that consistently high yield was formed by F1 hybrids
that used the Fen line as the parental form (Table 1). Six F1 hybrids were most important in terms of
"marketable yield": RD 96 2-95 × Fen (44.6 t/ha), Mag-62 × RD 96 2-95 (44.9 t/ha), BD 96-18 ×
Fen (41.3 t/ha), Ivol D 96×Fen (41.4 t/ha), Ivol D 96 ×Toma-18 (38.9 t/ha), Kozyr. Card×Mag-62
283
(40.9 t/ha). The excess over the standard is 10–26%. Three F1 hybrids had the highest yield rates for
the first decade of fruiting: Mag-62 × RD 96 2-95 (18.5 t/ha), Ivol D 96 × Toma-18 (18.2 t/ha),
Kozyr. Card × Mag-62 (19.9 t/ha), exceeding the standard (15.5 t/ha) by 19–28%. It was found that,
in terms of marketability, none of the studied hybrid combinations exceeded the standards, and the
average weight of the marketable fruit varied between 55 and 82 g.
The effect of heterosis is due to the non-additive effect of genes that determine a quantitative
trait, in particular dominance, and depends on differences in the allele frequencies of these genes in
the original forms. In this regard, the study of the value of heterosis is important when evaluating F1
hybrids in order to select combinations with the greatest number of valuable economic traits.
Based on the results of research on the "total yield" trait, it was determined that five F1
hybrids were identified with the effect of heterosis X ≤ 100%: Mag-62 × Dzherelo (X = 94%), BD
96-18 × Dzherelo (86%), SD 96-16 × Mag-62 (90%), Ivol D 96 × BD 96-18 (91%), Ivol D 96 ×
Dzherelo (87%). Five F1 hybrids with a higher range of heterosis effect X ≥ 160% were selected
(RD 96 2-95 × Fen, Mag-62 × RD 96 2-95, BD 96-18 × Fen, Toma-18 × Fora, Kozyr. Card × Mag-
62). In the remaining hybrids, heterosis was observed in the range of 100–140% (Table 1).
Table 1
Effect of heterosis (X) on economically valuable traits of hybrids of the first-generation
cucumber hybrids (F1), average 2021–2023
Yield, t/ha Yield for the Average
Marketability,
first decade of weight of one
The hybrid combination total Marketable %
fruiting, t/ha fruit, g
F1 X F1 X F1 X F1 X F1 X
Atlantis F1 (St) 35,8 - 35,4 - 15,5 - 98 - 78,0 -
RD 96-18 × Fen 49,0 249 44,6 247 13,8 199 91 99 73,0 112
RD 96 2-95 × Toma-18 29,9 144 28,2 155 14,6 215 95 107 64,0 121
RD 96 2-95 × Dzherelo 24,9 117 17,8 87 12,7 180 91 94 55,0 77
RD 96 2-95 × Heim 21,9 136 20,9 135 9,8 190 94 102 63,0 96
RD 96 2-95 × Kozyr. Card 23,4 138 21,2 131 12,5 140 91 95 62,0 135
Mag-62 × RD 96 2-95 46,3 224 44,9 225 18,5 226 97 101 70,0 122
Mag-62 × Toma-18 32,6 150 27,4 144 11,6 127 84 97 64,0 106
Mag-62 × Dzherelo 21,0 94 17,8 83 5,7 52 95 90 66,0 112
Mag-62 × Heim 25,4 148 25,0 153 9,9 199 99 107 73,0 115
BD 96-18 × Toma-18 26,7 118 25,4 129 9,9 108 95 110 63,0 100
BD 96-18 × Fen 43,8 202 41,3 211 13,9 149 95 106 67,0 90
BD 96-18 × Dzherelo 20,1 86 18,9 86 8,0 85 94 99 69,0 96
BD 96-18 × Heim 18,5 102 17,4 103 9,1 121 94 102 70,0 106
SD 96-16 × Fen 33,6 137 32,2 142 9,9 96 96 105 73,0 97
SD 96-16 × Mag-62 23,0 90 20,3 82 9,6 83 88 92 77,0 114
SD 96-16 × Toma-18 28,3 111 25,9 113 13,3 130 91 103 82,0 130
Toma-18 × BD 96-18 30,8 136 28,1 143 15,8 172 91 105 76,0 122
Toma-18 × Dzherelo 32,4 145 29,6 151 7,9 82 92 106 72,0 111
Toma-18 × Heim 21,8 127 20,6 142 7,2 119 96 112 66,0 112
Toma-18 × Fora 33,2 164 31,6 180 13,7 175 95 108 80,0 115
Toma-18 × Mag-62 24,7 114 25,8 135 10,7 118 93 107 73,0 121
Ivol D 96 × BD 96-18 25,5 91 24,5 96 7,4 64 96 104 63,0 85
Ivol D 96 × Dzherelo 24,1 87 23,2 91 12,2 101 96 104 66,0 86
Ivol D 96 × Toma-18 40,3 148 38,9 168 18,2 179 97 115 74,0 110
Goal. hybrid × Fen 27,8 138 25,9 146 11,8 158 93 106 61,0 94
Kozyr. Card × Toma-18 26,7 148 25,0 164 10,6 108 94 109 66,0 103
Kozyr. Card × Mag-62 45,8 255 40,9 239 19,9 177 89 94 64,0 120
Kozyr. Card × RD 96 2-95 22,4 133 17,8 110 12,5 140 80 83 60,0 130
284
Seven F1 hybrids with a higher range of X ≥160% heterosis effect were identified for the
"marketable yield" trait (RD 96 2-95 × Fen, Mag-62 × RD 96 2-95, BD 96-18 × Fen, Toma-18 ×
Fora, Ivol D 96 × Toma-18, Kozyr. Card × Toma-18, Kozyr. Card × Mag-62). Six F1 hybrids with
heterosis effect X ≤ 100% were identified. In the remaining hybrids, heterosis was observed in the
range of 100–140%.
The value of the indicator of the heterosis effect X ≤ 100% according to the characteristic
"yield for the first decade of fruiting" is observed in four F1 hybrids, while ten F1 hybrids fall within
the range of 100–140%. In the remaining hybrids, heterosis X ≤ 140% was observed.
According to the trait "marketability", the effect of heterosis in the range of 83–115% was
found in hybrid combinations. Nine F1 hybrids were noted with the effect of heterosis X ≤ 100%:
RD 96-18 × Fen, RD 96 2-95 × Dzherelo, RD 96 2-95 × Kozyr. Card, Mag-62 × Toma-18, Mag-62
× Dzherelo, BD 96-18 × Dzherelo, SD 96-16 × Mag-62, Kozyr. Card × Mag-62, Kozyr. Card × RD
96 2-95.
According to the characteristic "average weight of one fruit", the effect of heterosis was
revealed in the range of 77–135%. Eighteen hybrid combinations were noted with the effect of
heterosis X >100%.
An analysis of the degree of dominance was carried out in order to obtain information about
the nature of imitation of valuable economic traits (Table 2). It was established that according to the
signs of "total", "marketable" yield and "yield for the first decade of fruiting", positive over
dominance is characteristic of 71.4%, 67.8%, and 60.7% of hybrid combinations, respectively.
Positive dominance and over dominance with imitation of the marketability of the fruit were
manifested in 28.5%. The average weight of the fruit also exceeded imitation by the type of over
dominance (39.2%). Positive over dominance (heterosis) is characteristic of most hybrid
combinations of cucumber.
Table 2
The degree of dominance of valuable economic traits in cucumber hybrids (%), average
2021–2023
Variant Parameter hp<-1 -1 ≤ hp < -0,5 -0,5 ≤ hp ≤+0.5 +0.5 ≤ hp ≤+1 +1 ≤ hp
number of
2 3 1 2 20
Total yield genotypes
% 7,0 10,7 3,5 7,0 71,4
number of
Marketable 4 1 2 2 19
genotypes
yield
% 14,2 3,5 7,0 7,0 67,8
Yield for the number of
4 1 5 1 17
first decade genotypes
of fruiting % 14,2 3,5 17,8 3,5 60,7
number of
7 - 5 8 8
Marketability genotypes
% 25,0 0,0 17,8 28,5 28,5
Average number of
5 1 4 7 11
weight of one genotypes
fruit % 17,8 3,5 14,2 25,0 39,2
Conclusions
The analysis of the results showed that the greatest heterosis according to the investigated
traits was observed in combinations using the Fen, Toma-18, and RD 96 2-95 lines. Several F1
hybrid combinations were selected, such as RD 96 2-95 × Fen, Mag-62 × RD 96 2-95, Toma-18 ×
Fora, BD 96-18 × Fen, Ivol D 96 × Fen, Ivol D 96 × Toma-18, Kozyr. Card × Mag-62, which are of
practical interest for further breeding work.
285
Different types of phenotypic dominance were established for the main valuable economic
traits (total yield, marketable yield, yield for the first decade of fruiting, marketability, average
weight of one fruit) from positive dominance to depression.
Acknowledgements. The research was carried out as part of the project 20.00.01.06. Ф
„Development of methodical approaches for the use of lines resistant to stress factors of the
external environment and the creation of a tolerant heterosis hybrid of cucumber with high
adaptive capacity", financedby the National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine.
References
1. Shah K.N., Rana D.K., Singh V. (2016) Evalution of different cucumber strain for various
horticultural traits under valley condition of Garhwal Himalaya. In: J. Plant Dev. Sci. 8 (12). P.
599–603.
2. Tusar R.S., Singh D.K. (2020) Exploitation of heterosis in cucumber for earliness, yield and
yield contributing traits under protected structure. In: International Journal of Chemical Studies,
8 (1). P. 918–925. https://doi.org/10.22271/chemi.2020.v8.i11.8367
3. Serhiienko O.V., Solodovnyk L.D. (2020) Minlyvist oznak skladovykh urozhainosti pry
vyprobuvanni selektsiinykh novatsii ohirka [Variability of signs of yield components when
testing cucumber breeding innovations]. In: Teoretychni i praktychni aspekty rozvytku haluzi
ovochivnytstva v suchasnykh umovakh: materialy III mizhnarodnoi naukovo-praktychnoi
konferentsii (23 lypnia 2020 r., sel. Selektsiine Kharkivska obl.) / Instytut ovochivnytstva i
bashtannytstva NAAN. T. 1. Р. 151.
4. Volkodav V.V. Metodyka derzhavnoho sortovyprobuvannia silskohospodarskykh kultur
[Methodology of the State Varietal Testing of Agricultural Crops]. Kyiv, 2001. РР. 22–23.
5. DSTU 3247-95 Ohirky svizhi. Tekhnichni umovy [Cucumbers are fresh. Technical conditions].
[Chynyi vid 1997-01-01]. Vyd. ofits. Kyiv, 1996. 17 р.
6. Daskalov Kh., Mykhov A., Mynkov N. Heterozys y eho yspolzovanye v ovoshchevodstve [Heterosis
and its use in vegetable growing]: Per. s bolh. Moskva, 1978. 310 р.
7. Fisher R.A. Statistical methods for research workers. New Delhi, 2006. 354 p.
8. Beil G.M., Atkins R.E. (1965) Inheritance of quantitative characters in grain sorghum. In: Iowa
State Journal, 39(3).
286
UDC: 57.085.2:633.111:633.16:581.2 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.49
EFFICIENCY OF IN VITRO ANDROGENESIS IN ANTHER CULTURE OF
BREAD WINTER WHEAT (2021-2023)
Shestopal Оksana, https://orcid.org/0000-0002-2987-9712
Zambriborshch Iryna*, https://orcid.org/0000-0003-2430-3690
Plant Breeding and Genetics Institute – National Center of Seed and Cultivar Investigation,
Odessa,Ukraine,
*e-mail: [email protected]
Summary. Androgenesis in vitro in the anther culture of 105 genotypes of soft winter wheat
of different genetic origin was studied. Differences regarding the frequency of callusogenesis
induction (from 0.17 to 21.25 percent of planted anthers) and the ability to regenerate plants (from 0
to 4.94 percent of planted anthers) were found. The dihaploid lines in anther culturefor almost 50%
of the studied genotypes were obtained. Spontaneous diploidization averaged 33.73 % of the
obtained regenerants. 168 dihaploid lines of bread winter wheat were obtained.
Keywords: dihaploids, wheat, androgenesis in vitro, callus, regeneration.
Introduction
Conventional crossbreeding programs were the dominant tool in wheat breeding until
recently. Modern biotechnological methods make it possible to increase the efficiency of selection
and speed up the selection process. These methods include in vitro androgenesis (anther culture)
and remote crosses. Anther culture has many advantages for cultivated plant researchers. One of the
most important advantages is obtaining a homozygous line within one generation. The rapid spread
of doubled haploid (DH) lines provides an opportunity for rapid selection of recessive alleles. Also,
DH makes it possible to obtain new forms of wheat, resistant to various adverse factors, in the
shortest possible time and without the use of large sown areas [5, 10, 13, 18, 19]. In addition, in
vitro anther culture can be further combined with other valuable biotechnological methods such as
marker-assisted selection (MAS), QTL analyses, genetic transformation or induced mutation to
achieve desired selection and research goals [4, 12, 14, 15, 17].
The efficiency of obtaining dihaploid lines in the culture of bread wheat anthers strongly
depends on the genotype, which does not make it possible to ensure predictability of results when
working with any genotype. All this prompts researchers to search for possible activation of
morphogenetic competence in in vitro conditions [5, 7-10].
The aim of the research was to evaluate the effectiveness of single stages of androgenesis
for the creation of homozygous dihaploid lines of bread winter wheat in the anther culture in vitro.
Materials and methods
Research material was provided by the Department of Wheat Breeding and Seed Production,
the Department of Wheat Breeding and the Department of Phytopathology of the National Institute
of Entomology of the PBGI-NCNS. 105 selection samples (varieties, parental selection lines, F1
hybrids and F4, F8 populations) were used to obtain dihaploid lines of bread winter wheat. This
material were obtained according to two breeding directions: 1) – it is characterized by complex
resistance to brown and stem rust [2, 3], and 2) – it is the result of a breeding program for obtaining
high-protein wheat genotypes:
2021 year: 43 breeding samples of various origins, distinguished by resistance to brown and
stem rust; 2022 year: 25 breeding samples (11 parental lines and 14 F1 hybrids) distinguished by
resistance to brown and stem rust; 13 breeding hybrids of various origins, which are the result of a
287
selection program for obtaining high-protein genotypes from crosses of wheat with stable forms,
carriers of the GPC-B1 gene: from Aegilops tauschii (line 3238;) and from Triticum dicoccoidles
(lines 9225; 9300), with subsequent selection and saturating crosses). 2023 year: 13 breeding lines
with increased protein content; a line carrying the GPC-B1 gene; 5 F1 hybrids: Kuyalnik x GPC-B1,
Optima x GPC-B1, Kantata x GPC-B1, Er.261 x 1944-1, Er.261 x 1944-2; and three F8 populations
under № 800, 900, 1001, obtained from the crossing of Odeska 267 bread winter wheat with
original amphiploids (2n=42, AABBStSt), previously isolated from the combination – T. durum
"Chornomor" x Elytricum fertile (material provided leader researcher of General and Molecular
Genetics, Ph.D. Ivan Motsnyi.
As a method for obtaining doubled haploids (DH) of wheat, in vitro culture of isolated
anthers was used. Donor plants of winter bread wheat were grown in paddy fields at the
experimental plots of the PBGI-NCSCI in Odesa, Ukraine. The ears were cut when vacuolated
microspores of most of the anthers were in the early and middle-late uninucleate stage. The
cytological control of the development stage of microspores in anthers was conducted by preparing
temporary micropreparations of anthers stained with acetocarmine (4%) under a light microscope
(Axiophot, Opton, West Germany). The cut ears in the covering leaf were placed in water solution
of abscisic acid (ABA) at a concentration 0.5 mg L−1, wrapped with film, and placed in a climate
chamber at the temperature of +2–4°C for 3–5 days.
Sterilization was carried out as follows: spikes were freed from the covering leaves, cut off
the awns and placed in Petri dishes with a diameter of 150 mm; dishes were poured over with a
solution of the commercial product Bilyzna (including sodium hypochlorite (NaOCl), active
chlorine and alkalis) for 40 minutes and then drained. Further, the Petri dishes with spikes were
filled with 0.05 N HCl (hydrogen chloride) solution for 10 minutes, after which they were washed
five times with sterile distilled water.
Anthers were isolated aseptically in laminar box conditions and were cultured on the hard
190-2 nutrient medium, which 10 ml mowed in test tube (ø = 15 mm, h = 200 mm) and exposed to
the dark at +30°C first three days and further at +24°C for callus induction. For each combination,
600-700 anthers were explanted in three replicates. The 190-2 nutrient medium was supplemented
with 90 g L−1 of sucrose, 400 mg L−1 L-glutamine, 400 mg L−1 L-proline, 100 mg L−1 myo-inositol,
3 g L−1 gelrite and different phytohormones: 2,4-D (2,4-dichlorophenoxyacetic acid) 1.5 mg L−1 and
kinetin 0.5 mg L−1 [19]. Subsequently, after 3–6 weeks of cultivation, formed ELS on surface of the
anthers (1–2 mm in size) were transferred to the proliferation and regeneration Murashige and
Skoog (MS1) basal medium with addition of 0.2 mg L−1 2,4-D, 0.5 mg L−1 kinetin, 200 mg L−1
L-glutamine, 200 mg L−1 L-proline, 100 mg L−1 myo-inositol, 6 g L−1 agar (Agar Plant tissue
culture grade, AppliChem) and 60 mg L−1 sucrose [6, 10] and cultivated in the dark for 21 days at
24 ± 2°C before the emergence of regeneration centers. Subsequently, the calli or embryo-like
structures (ELS) were transplanted to enhance the regeneration of green plants on MS2 medium
with the 0.5 mg L−1 gibberellic acid and 25 mg L−1 malic acid, 1 g L−1 potato starch (Sigma), 30
mg L−1 sucrose, 6 g L−1 agar and were cultivated 2-3 weeks at 10 - 12°C, of 16-hour photoperiod,
2500 - 3000 lux.
Regenerants of green plantlets formed on ELS were transplanted into glass jars (200 ml) to
the ½ MS hormone-free basal medium for rooting. The developed plantlets were acclimatized and
transplanted into a greenhouse for further vernalization (45 days), growth to seed and evaluation.
The ploidy level of the regenerated DH plants was also evaluated by fertilisation analysis.
For each genotype, the following parameters of in vitro androgenesis were determined: the
number of the induction of the androgenic callus, i.e. embryo-like structures (ELS), green plantlets
(GP) per 100 anthers. Also, we were determinated the acclimatized plantlets per 100 regenerated green
plantlets (ADP/100GP), and the doubled haploid plants per 100 acclimatized plantlets (DH/100ADP)
[20],
288
The evaluation of the obtained data of the androgenic parameters was carried out by the
methods of statistical research [1] using software Excel.
Results and discussions
This paper presents the results of the work of the tissue culture laboratory from 2021 to 2023
[11, 20] regarding the study of 105 genotypes of winter bread wheat in the in vitro culture of
anthers, most of which had an unknown sensitivity to androgenesis in vitro (Table 1). Stabilization
of genetically unstable breeding material with specific marker traits, which is the result of crossing
wheat with introgressive lines (obtained on the basis of crossings with wild relatives) is an urgent
task of biotechnology today.
Table 1
Efficiency of the haploproduction process in the culture of anthers in vitro of different
genotypes of bread winter wheat (2021-2023)
2021 year 2022 year 2023 year Total
Parameters of androgenesis in vitro
Genotypes have been studied ps. 43 39 23 105
Genotypes for which DH lines ps. / % 13 / 56.52 52 / 49.52
21 / 48.84 18 / 46.15
were obtained
Planted anthers ps. 76645 92142 44821 213608
ps. 1605 1123 1650 4378
2.05 ±
Callus induction (ELS) % 2.09 ± 0.05 1.22 ± 0.04* 1.92 ± 0.06
0.03
min - max 0.17 – 18.48 0.36 – 6.38 0.61 – 21.25
ps. 207 208 199 614
Green plantlets (GP) % 0.27 ± 0.02 0.23 ± 0.02 0.31 ± 0.03 0.29 ± 0.01
min - max 0.04 – 3.26 0.04 – 1.01 0.05 -4.94
ps. 180 189 129 498
Acclimatized plantlets (АDР)
% from GP 87,0 ± 2.3 90.9 ± 2.0 64,9 ± 3.4* 81.1 ± 1.6
ps. 70 52 46 168
Fertile plants
(DH lines) % from АDР 38.89 ± 3.63 27.51 ± 3.25* 35,66 ± 4.22 33,73 ± 2.12
Note: *differences compared to the control are significant at P<0.05
It was shown that under the given conditions of the experiment, all the examined samples
were sensitive to the first stage of androgenesis in vitro - callus induction (Table 1). The percentage
of calluses formed from planted anthers ranged from 0.17 ± 0.08 (F1 5/21 / 237/21) to 21.25 ± 1.29
(genotype No. 1968), while the spread of this indicator in 2021 and 2023 was quite large. In the
indicator "callus induction" in the anther culture of the studied samples mostly average values were
found. Thus, 31 genotypes had a value of the percentage of calli formed from planted anthers of less
than 1%; 48 genotypes – from 1% to 3%, 11 genotypes – from 3% to 5%; ten - from 5% to 10%,
and five - above 10%.
Plant regeneration is a complex process that depends on many factors, the main one of
which is the genotype [16]. The ability of individual genotypes to regenerate green seedlings is
different. Thus, in our studies, the percentage of green regenerants from planted anthers ranged
from 0 to 4.94%, on average - 0.29%, and the range of indicators was smaller than that at the first
289
stage of in vitro androgenesis and was the same in all studies years. The percentage of regeneration
of the vast majority of genotypes was less than one (25 genotypes), only in eight of them this
indicator was within 1-3%. A total of 614 green plants were obtained. If we evaluate both stages of
in vitro androgenesis of different wheat genotypes with complex resistance to rust, this process was
most effective in the anther culture of two lines: CR 132/20 and CR 352/20.
One of the most critical stages of any in vitro biotechnology is the adaptation of regenerative
plantlets to ex vitro conditions. It was shown that at the stage of adaptation "nutrient medium - soil"
on average up to 40% of regenerants obtained in the culture died. In our study, the percentage of
survival after the stages of adaptation to ex vitro conditions and 45-day vernalization of the
obtained plantlets was quite high - on average 81.1 ± 1.6% of all obtained green regenerants. In
2023, regenerated plantets the worst suffered of soil adaptation and vernalization. Only about 65%
of green regenerants were further grown in artificial climate conditions - this is the worst indicator
in 3 years, which we can associate with systematic power outages in Ukraine.
As a result of the study, 168 dihaploid lines from 52 genotypes were obtained, which is
almost 50 percent of the genotypes that regenerated green plants (Table 1). The average frequency
of spontaneous diploidization was 38.89 ± 3.63 (2021), 27.51 ± 3.25 (2022) and 35.66 ± 4.22
(2023), which corresponds to similar results in the culture of wheat pollen from other authors: 32.72
% [8] and 28.40% [9].
Conclusions
The success of in vitro androgenesis metod for obtaining linear material (DH) of bread
winter wheat depends on the donor material were shown. The investigated hybrids carrying in the
genome foreign genetic material with the GPC-B1 gene from Ae. tauschii and T. dicoccoidles, have
been low and medium haploproduction potential. However, different genotypes of wheat with
complex resistance to various types of rust and other diseases have been medium and high
indicators of androgenesis in vitro. 168 homozygous dihaploid lines of different genotypes of soft
winter wheat were obtained. The frequency of spontaneous diploidization amounted to an average
of 33.73% of the acclimatizated regenerants.
References
1. Atramentova L. O., Utjevskaya O. M. Statistical methods in biology. Kharkiv: KhNU named
V.N. Karazina, 2007. 288 p. [in Ukrainian]
2. Babaiants O. V., Babaiants L. T., Sauliak N. I., Ternovoy K. P., Vasiliev A. A., Bushulian M. A.,
Traskovetskaia V. A. Unique source breeding material of wheat with group resistance to
pathogens by pyramidation of effective Lr, Sr, Yr, Pm, Bt, Ut genes. Breeding of cereals and
legumes in the context of climate change: directions and priorities. ABSTRACTS International
Scientific Conference. Odesa, Ukraine (May 5, 2021) : Odesa: PBGI–NCSCI. P. 122. [in
Ukrainian]
3. Babayants O., Babayants L., Gorash A., Vasilev A., Traskovetskaya V., Galaev A. Physiologic
specialization of Puccinia triticina check for this species in other resources Erikss. and
effectiveness of Lr-genes in the south of Ukraine during 2013–2014. In: Chilean Journal of
Agricultural Research. 2015. Vol. 75 (4). Р. 443–450. doi: 10.4067/S0718-
58392015000500009.
4. Bilichak A, Sastry-Dent L, Sriram S, Simpson M, Samuel P, Webb S, Jiang F, and Eudes F.
2020. Genome editing in wheat microspores and haploid embryos mediated by delivery of ZFN
proteins and cell-penetrating peptide complexes. In: Plant Biotechnology Journal 18: 1307-
1316.
5. Broughton, S., Castello, M., Liu, L., Killen, J., Hepworth, A., O’Leary, R. The Effect of Caffeine
and Trifluralin on Chromosome Doubling in Wheat Anther Culture. In: Plants, 2020. №9 (1),
105.
290
6. Ignatova S. O., Zhosonar M. V., Lobanova K. I., Shestopal O. L. Getting haployidiv
doubling in wheat anther culture: In: Methodical recommendations. Odesa, 2008. 12 p. [in
Ukrainian]
7. Kanbar, OZ, Lantos C, Chege PK, Kiss E, & Pauk J. Generation of doubled haploid lines
from winter wheat (Triticum aestivum L.) breeding material using in vitro anther culture. In:
Czech Journal of Genetics and Plant Breeding, 2020. Т.56(4). Р.150-158. doi:
10.17221/113/2019-CJGPB.
8. Lantos C, Purgel S, Ács K, Langó B, Bóna L, Boda K, Békés F, Pauk J. Utilization of in
vitro anther culture in spelt wheat breeding. In: Plants (Basel), 2019, Oct 22; 8(10):436. doi:
10.3390/plants8100436. PMID: 31652667; PMCID: PMC6843536.
9. Lantos C., Pauk J. Anther culture as an effective tool in winter wheat (Triticum aestivum
L.) breeding. In: Russian Journal of Genetics, 2016. Vol. 52. P.794–801.
10. Lytvynenko M. A., Topal M. M., Shestopal O. L., Zambriborshch I. S., Galaev O. V.
Udoskonalena tekhnolohiya selekciynogo procesu pshenyci myakoi ozymoi z vykoryctannyam
biotekhnolohichnykh i moleculyarno-genetychnykh metodiv. In: Naukovo-metodychnyi
posibnyk. Odesa : Astroprint, 2015. 41 s. [in Ukrainian]
11. Shestopal O. L., Zambriborshch I. S., Traskovetskaya V. A., Vasiliev O. A., Babayants L.
T., Chekalova M. S., Afinogenov O. A. Obtaining dihaploid lines of soft winter wheat with
complex resistance to rust and hard smut by anther culture in vitro. In: Faktori
eksperimental'noi evolucii organizmiv. 2023. Vol. 32. P. 125–130.
https://doi.org/10.7124/FEEO.v32.1548 [in Ukrainian]
12. Song J, Carver BF, Powers C Yan L, Klapste J, El-Kassaby YA, and Chen C. 2017. Practical
application of genomic selection in a doubled-haploid winter wheat breeding program. In:
Molecular Breeding 37: 117.
13. Tadesse W., Tawkaz S., Inagaki M.N., Picard E.,and Baum M. Methods and Applications
of Doubled Haploid Technology in Wheat Breeding.ICARDA, Aleppo, Syria. 2013, P. 3–6.
14. Testillano PS. 2019. Microspore embryogenesis: targeting the determinant factors of stress-
induced cell reprogramming for crop improvement. In: Journal of Experimental Botany 70:
2965-2978.
15. Tyrka M, Oleszczuk S, Rabiza-Swider J, Wos H, Wedzony M, Zimny J, Ponitka A,
Slusarkiewicz-Jarzina A, Metzger RJ, Baenzieger PS, and Lukaszewski AJ. 2018. Populations
of doubled haploids for genetic mapping in hexaploid winter triticale. In: Molecular Breeding
38: 46.
16. Upadhyay Richa. Anther culture for haploid plant production, Editor(s): Avinash Chandra
Rai, Ajay Kumar, Arpan Modi, Major Singh, Advances in Plant Tissue Culture, Academic
Press, 2022. Chapter 7. Р.157–174, ISBN 9780323907958, https://doi.org/10.1016/B978-0-323-
90795-8.00004-7
17. Wajdzik K, Golebiowska G, Dyda M, Gawronska K, Rapacz M, and Wedzony M. 2019. The
QTL mapping of the important breeding traits in winter triticale (X Tritico- secale Wittm.).
Cereal Research Communications 47: 395-408
18. Weigt D., Kiel A., Siatkowski I., Zyprych-Walczak J., Tomkowiak A., Kwiatek M.
Comparison of the Androgenic Response of Spring and Winter Wheat (Triticum aestivum L.).
In: Plants (Basel). 2019. 9(1). P. 49. doi: 10.3390/plants9010049.
19. Zambriborshch I. S., Shestopal O. L., Chekalova M. S., Golub E. A. The testing of
haploproduction ability of soft winter wheat different hybrids in anther culture in vitro. In:
Faktori eksperimental'noi evolucii organizmiv. 2020. Vol. 26. P. 207–211. doi:
https://doi.org/10.7124/feeo.v26.1267. [in Ukrainian]
20. Zambriborshch I., Shestopal O., Traskovetskaya V., Vasiliev O., Halaiev O., Halaieva M.,
Afinogenov O., Chekalova M. Obtaining dihaploid lines of winter bread wheat with complex
291
resistance. In: Cereal Research Communications. 2024-01-18. .https://doi.org/10.1007/s42976-
023-00466-3
Section C: Genetic and physiological diversity, conservation of plant genetic resources
UDC: 575.222.7:635.74 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.50
EVALUAREA ȘI SELECTAREA LINIILOR CONSANGVINIZATE DE
PERSPECTIVĂ LA SPECIA Salvia sclarea L.
Balmuș Zinaida*, https:// orcid.org/0000-0002-1164-6435
Cotelea Ludmila, https://orcid.org/0009-0006-1395-2440
Butnaraș Violeta, https://orcid.org/0009-0003-9747-7568
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The importance of aromatic and medicinal plants is determined by the multiple
uses of the essential oil in medicine, perfumery, cosmetics, aromatherapy, food etc. For this reason,
research was focused on the diversification of the initial breeding material, the improvement of the
assortment of hybrids and cultivars. Genetics and breeding, as well as creation of new cultivars and
hybrids is a continuous process. Each newly approved, patented cultivar is more efficient than the
previous ones. In the essential oil separated from the inflorescences of the inbred line AP 97-11 S6,
according to the results obtained, identified 11 components, harvesting as major compounds linalyl
acetate, 74,751% and linalool, 16.893%.
Keywords: Salvia sclarea L., inbreed lines, hybrids, inflorescence, essential oil.
Introducere
Salvia sclarea L. (șerlai) este una din speciile genului Salvia L. de origine mediteraneeană.
Este bine cunoscută utilizarea uleiului esenţial din inflorescenţe proaspete de şerlai în aromaterapie
cu efecte extraordinare în tratarea hipertensiunii arteriale, în cătare, amigdalite, inflamații ale
tegumentelor cu tendință de îmbătrânire etc [1, 2, 6, 8]. Relevanța studiului Salvia sclarea L. se
datorează anume uleiului essential, în special componenților care sunt responsabili de acțiunea
antimicrobiană, antifungică şi antioxidantă, precum şi însușirea de a inhiba creșterea bacteriilor [3,
4, 9, 10]. Condiţiile pedoclimatice ale Republicii Moldova sunt favorabile pentru cultivarea
plantelor aromatice și medicinale ()PAM. Extinderea suprafețelor cultivate cu PAM depinde direct
de crearea și implementarea a noi soiuri cu caractere agrobiologice valoroase, cât și de politicile
statului în relansarea branșei. Actualmente, la IGFPP al USM se efectuează cercetări la cultura
șerlaiului, crearea materialului genetic rezistent la schimbările climatice [1, 2, 3, 4]. Studiile
efectuate în cadrul proiectelor instituţionale, s-au intensificat în mod evident în ultima perioadă, ca
urmare a modificărilor climatice, proceselor lente, dar sigure de încălzire globală. Cercetările
noastre demonstrează, că materialul iniţial de ameliorare la şerlai acumulează în anii secetoși un
conţinut mai ridicat de ulei esential decât în anii cu depuneri atmosferice obișnuite [5]. Cercetările
la șerlai au fost axate pe crearea și evaluarea materialului genetic cu caractere, însușiri noi pentru
crearea hibrizilor și soiurilor rezistente la factori abiotici, care ar asigura o producţie înaltă a
materiei prime şi a uleiului esențial de calitate, datorită concentrației sporite a principiilor active și
corelației inedite ale componenților.
292
Scopul cercetărilor a constat în crearea şi selectarea liniilor consangvinizate cu performanțe
ameliorative valoroase care vor fi incluse în schemele de hibridare.
Materiale şi metode
Cercetările s-au efectuat în perioada 2020-2024. În calitate de material biologic au servit
liniile consangvinizate neafectate de degenerarea prin consangvinizare cu termeni de maturizare de
la precoci şi timpurii până la tardive, derivate de la soiurile: Moldovenesc-69 (M-69), Voznesenski-
24 (V-24), Crâmschii pozdnii (Cr.p.), Crâmschii rannii (S-1122), Ambra Plus (AP) și Nataly Clary
(NC) și 2 linii cu corola albă ce provin de la genotipurile din flora spontană a regiunilor montane
din Turkmenia de la diferite altitudini şi expoziții ale versanților a. 2000 m (S.s.Turkmen/N).
Evaluarea valorii genetice a liniilor consangvinizate s-a realizat prin: estimări fenologice, evaluări
morfometrice (observații fenologice şi analiza caracterelor cantitative), aprecieri vizuale în
corespundere cu metodele valide la șerlai [7, 12]. Estimări fenologice, evaluări ale fazelor de
dezvoltare: apariția plantulelor; formarea rozetei de frunze; formarea tulpinilor – apariția
internodurilor; formarea butonului inflorescenţei; începutul înfloririi; înflorirea în masă, maturizarea
tehnică; coacerea deplină a semințelor. Evaluări biomorfologice: studiați indicii caracterelor
morfologice ce influenţează recolta de materie primă şi producţia de ulei esenţial: talia plantelor,
lungimea inflorescenţei, numărul de ramificații de ordinul I şi II al inflorescenței.
Diversificarea materialului iniţial de ameliorare la şerlai în ultimii ani a continuat prin
metoda consangvinizării. Plantele selectate ca genitori ai viitoarelor linii au fost autopolenizate
forţat prin închiderea inflorescenţei într-un izolator, la începutul fazei de înflorire, forțând
polenizarea cu polen propriu. În prealabil inflorescențele au fost supuse unei toalete speciale.
Consangvinizarea şi monitorizarea reproducerii genotipurilor, incluse în pepiniera de linii
consangvinizate; condiționarea, menținerea purității biologice a materialului semincer conform
metodelor în vigoare [1,7,12]. Separarea uleiului esențial s-a determinat prin hidrodistilare din
mostrele de inflorescențe proaspete, prelevate în orele de dimineață, calcularea conținutului de ulei
esențial la umiditatea standard și la substanța uscată (s.u.) [11]. Datele sunt necesare pentru a
recalcula conţinutul de ulei esenţial din substanţă proaspătă în substanţă uscată (s.u) şi de a exclude
erorile cauzate de umiditatea diferită a mostrelor. Analiza calitativă a uleiului esenţial determinată
prin tehnici CG-CM. Rezultatele obținute au fost prelucrate statistic cu ajutorul softului
STATISTICA 7.
Rezultate și discuţii
Cercetările multianuale realizate la specia Salvia sclarea L. au demonstrat, că obţinerea
liniilor consangvinizate, cu caractere noi, valoroase prin metoda consangvinizării la şerlai este
efectivă [1, 2, 4, 6, 7]. În decursul anilor a fost demonstrată eficiența autopolenizării forțate la
crearea liniilor consangvinizate ce servesc drept bază materială în crearea hibrizilor şi a soiurilor noi
[1, 6, 8]. Liniile consangvinizate create sunt rezistente la secetă, fapt demonstrat în anul 2012, în
condiții de secetă şi arşiţă din luna aprilie până în septembrie, au fost selectate linii consangvinizate
S1, care în anul I-îi de vegetaţie au înflorit în proporție de 95 %.
Crearea liniilor consangvinizate cu conţinut sporit de ulei esenţial, ce înfloresc în anul întâi
de vegetaţie, constituie un obiectiv important în programele de ameliorare la şerlai. Evaluând liniile
consangvinizate din ultimii ani, s-a demonstrat că acestea sunt valoroase după un şir de caractere
cantitative (talia plantei, lungimea inflorescenţei, numărul de ramificații de gradul întâi şi doi și de
verticile pe spicul central al inflorescenţei, conţinutul uleiului esenţial). O importantă deosebită au
liniile consangvinizate de Salvia sclarea L. care au sintetizat şi au acumulat ulei esenţial în
concentrații mai mari de 1%. Schimbările climatice impun crearea materialului iniţial de ameliorare,
crearea de soiuri care ar suporta seceta şi temperaturile ridicate, asigurând profitabilitate [5, 8].
În anul întâi de vegetaţie, au fost selectate linii consangvinizate care s-au evidențiat prin
înflorire totală: AP 2-11 S5; AP 11-11 S5; AP 26-11 S5; AP 28-11 S5; AP 29-11 S5; AP 30-11 S5;
293
AP 32-11 S5; AP 33-11 S5; NC 1-11 S5; NC 4-11 S5; NC 6-11 S5; NC 19-11 S5; NC 100 -11 S5; M-
69 489 S15; M-69 655 S13 ; S-1122 60 S13; Cr.p. 11 S13; Cr.p. 99 S13; V-24-86 844 S13; M-69 489
S13; M-69 286 S13 ; M-69 147 S13; M-69 453-82 S13; M-69 257-82 S13; M-69 403-82 S13. Spre
exemplu, la liniile AP 9 -11S2; AP 33 -11S2; AP 34 -11S2; AP 35-11S2; AP 112-11S2; AP 48-11S2;
AP 66-11S2; AP 112-11 S2 au înflorit 35% din numărul total de plante, anul I-îi de vegetaţie.
Diferența între linii consangvinizate cu perioada de vegetaţie diferită se manifestă la începutul fazei
de înflorire, precum şi la faza de maturizare tehnică. Rezultatele obţinute la acest caracter sunt
performante pentru anul I de vegetaţie al acestei specii, fapt ce denotă valoarea genetică a acestor
genotipuri, dar si faptul că au fost selectate şi evaluate linii consangvinizate S5-S13 de Salvia sclarea
L. care nu sunt supuse degenerării prin consangvinizare [1, 2, 4, 6]. Este important şi faptul, că
liniile consangvinizate utilizate în diferite combinații hibride au înregistrat termeni diferiți de
vegetație. Liniile consangvinizate S5 noi, derivate de la soiul timpuriu Ambra Plus şi de la soiul
tardiv Nataly Clary, au termeni diferiți de înflorire. Concluzionăm, că s-au obținut linii, la care
perioada de înflorire-maturizare tehnică este diferită comparativ cu soiul iniţial, de la care provine
linia. Durata perioadei de vegetaţie a liniilor extratimpurii şi tardive diferă de la 5 până la 15 zile.
Diferența între genotipuri se observă bine la faza de înflorire. Spre exemplu, liniile AP 2-11 S5; AP
11-11 S5; AP 26-11 S5 sunt mai timpurii faţă de genotipurile NC 19-11 S5; NC 100 -11 S5; M-69
489 S15; M-69 655 S13 ; S-1122 60 S13; Cr.p. 11 S13; Cr.p. 99 S13; V-24-86 844 S13; M-69 489 S13;
M-69 286 S13; M-69 147 S13; M-69 453-82 S13; M-69 257-82 S13; M-69 403-82 S13.
În anul al II-lea de vegetaţie aceste linii au înregistrat creștere şi dezvoltare bună.
Genotipurile studiate au fost testate la un șir de caractere cantitative. Evaluarea liniilor
consangvinizate S5–S15 a stabilit variabilitate indusă în dependență de genotipul liniei: talia
plantelor înregistrează indici de la 85,0 până la 125,5 cm; numărul de ramificații de gradul I–îi (12–
14) și al II–lea (16–31); numărul de verticile (6–11). Toate acestea indică valoarea genetică a
liniilor studiate. În rezultatul selectărilor consecutive, în elaborarea liniilor cu conţinut ridicat și
foarte ridicat de ulei esenţial, au fost obținute genotipuri, care înregistrează 1,5–1,9% (s.u.),
constituind 3,5% din numărul total de linii incluse în ameliorare. O mare importanță în elaborarea
liniilor cu indici înalți ai conținutului de ulei esenţial, a au sursele de germoplasmă utilizate în
elaborarea acestor linii. In anul al doilea de vegetaţie, 2022, au fost evidențiate, selectate și
reproduse 23 linii consangvinizate S5–S15, nesupuse degenerării prin consangvinizare, cu conținut
foarte înalt (1,404–2,236% (s.u.) de ulei esențial. Conținutul de ulei esențial foarte ridicat la liniile
consangvinizate de Salvia sclarea L. este susținut de caracterele cantitative, care influențează direct
productivitatea: talia plantei (91–123 cm), lungimea inflorescenței (46–63 cm), numărul de
ramificații de gradul I (12–17) și gradul al doilea (18–38) ale inflorescenței, care au înregistrat
valori foarte înalte.
În cercetare au fost incluse 63 linii consangvinizate S6 – S16. La genotipurile din anul I-îi de
vegetație talia plantelor a înregistrat valori în limitele de la 88,2 cm la linia M-69 655 S13 până la
111,3 cm la AP 2-11 S6 (tab.1). Este important, că cota parte a lungimii inflorescenţei constituie peste
50% din talia plantei, fapt ce promite o productivitate înaltă. Examinând liniile după caracterul
„lungimea inflorescenţei”, care variază de la 47,4 cm până la 58,0 cm, s-a constatat că aceste linii au
inflorescenţe lungi, mari, cu număr mare de ramificații. Lungimea inflorescențelor a fost de 48,6 cm
la linia (NC 56-11 S6) şi 55,6 cm (linia NC 4 -11 S6). Astfel, lungimea inflorescenţei constituie la
liniile consangvinizate de peste 50% din talia plantei. Inflorescenţe compacte (11,6-13,6) ramificaţii
de gradul întâi şi (17,2-26,6) ramificaţii de gradul al doilea. Aceste caractere cantitative influenţează
direct sinteza şi acumularea uleiului esenţial în materia primă. La linia Cr.p. 99 S 15 inflorescențele
sunt foarte compacte, cu multe ramificaţii: 14,8 ramificaţii de gradul I şi 34,4 ramificaţii de gradul al
doilea (tab.1). În primul an de vegetaţie liniile consangvinizate: AP 2-11 S6; AP 29-11 S6; AP 52-11
S6; AP 35-11 S6; AP 41-11 S6; AP 49-11 S6; AP 67-11 S6; AP 77-11 S6; AP 81-11 S6; AP 82-11 S6;
AP106 -11 S6; AP 108-11 S6; NC 1 -11 S6; NC 4 -11 S6; NC 6 -11 S6; NC 38 -11 S6; NC 45 -11 S6;
294
NC 60 -11 S6; NC 75 -11 S6; NC 77 -11 S6; NC 78 -11 S6; NC 98 -11 S6; M-69 489 S16 au dezvoltat
plante cu lungimea inflorescenţei de peste 50,0 cm.
S-a constatat, că cu conţinut foarte înalt de ulei esenţial (1,4 – 2,1%) s-a atestat la 22,2% din
liniile evaluate. Cel mai ridicat conţinut de ulei esenţial în inflorescenţe a fost atestat la liniile: AP
49-11 S6– 2,171 %; AP 62-11 S6– 2,144 %; AP 77-11 S6– 2,092 %; AP 97-11 S6– 2,076 %; AP 35-
11 S6– 1,969 %; M-69 489S16 – 1,938%; M-69 655 S14 – 1,827%; NC 4 -11 S6– 1,901 %; AP 59-11
S6– 1,896% etc (tab.).
Tabel
Caractere cantitative la liniile consangvinizate de Salvia sclarea L.,
anul I-îi de vegetaţie, 2023
Ciful linii Talia plantei, Lungimea Număr ramificaţii Verticile Ulei
consangvinizate cm inflorescenţei, gradul I gradul II spic esențial, %
cm central
x±sx x±sx x±sx x±sx x±sx S.P. S.U.
AP 2-11 S6 111,3 ±5,4 58,0±3,9 12,8±1,6 25,6±5,7 9,1±0,9 0,299 1,287
AP 29-11 S6 98,4±8,2 50,5±5,7 12,4±1,8 20,6±6,4 8,0±1,2 0,404 1,758
AP 30-11 S6 103,5±4,8 52,4±4,4 12,8±1,6 23,2±5,8 8,5±0,7 0,269 0,955
AP 32-11 S6 92,2±11,8 49,6±7,6 12,0±1,4 21,6±3,2 8,0±0,7 0,225 1,070
AP 35-11 S6 97,9±9,9 52,2±3,6 12,2±1,1 19,0±4,9 7,5±0,7 0,426 1,969
AP 41 -11S6 97,2±7,8 51,8±5,5 11,6±0,9 17,2±2,3 8,2±1,0 0,404 1,575
AP 49-11 S6 100,2±5,5 51,0±4,5 12,4±1,2 21,4±5,5 8,7±1,1 0,583 2,171
AP 59-11 S6 97,0±6,5 50,8±3,1 11,6±0,9 21,2±3,6 7,8±0,8 0,404 1,896
AP 62-11 S6 95,6±11,2 49,2±5,8 11,6±0,9 20,0±2,4 7,0±0,7 0,471 2,144
AP 63-11 S6 91,9±11,8 50,0±5,2 12,0±1,3 21,2±4,6 7,6±0,9 0,202 0,754
AP 64-11 S6 94,8±12,1 50,4±2,8 13,6±1,6 22,0±5,0 7,6±0,5 0,337 1,376
AP 66-11 S6 99,8±4,8 50,8±2,5 12,8±1,0 20,4±3,2 7,8±0,7 0,225 0,952
AP 67-11 S6 101,4±5,7 51,1±4,2 12,2±1,9 21,0±6,2 7,5±1,0 0,359 1,461
AP 73-11 S6 92,6±11,6 47,8±6,4 12,0±1,4 20,4±3,8 7,4±1,1 0,269 1,066
AP 77-11 S6 94,4±13,1 51,8±3,1 12,0±2,0 22,4±6,2 8,0±0,7 0,494 2,092
AP 81-11 S6 104,3±3,9 54,8±3,5 12,8±1,6 23,0±7,7 8,9±1,5 0,382 1,605
AP 82-11 S6 97,8±5,4 52,4±3,4 11,2±1,0 19,2±3,0 8,2±0,8 0,404 1,282
AP 97-11 S6 82,4±4,8 49,0±8,4 13,2±1,7 19,4±5,6 8,4±1,1 0,583 2,076
AP 106-11 S6 92,9±8,3 52,0±14,4 13,2±19,5 22,2±33,6 8,9±0,8 0,292 1,012
AP 108-11 S6 89,6±10,0 52,0±4,7 13,2±1,7 21,6±3,2 7,8±0,8 0,314 1,212
AP 113-11 S6 84,9±11,2 47,8±5,2 13,2±2,6 21,5±6,8 6,9±0,7 0,314 1,032
AP 115-11 S6 77,0±6,1 49,4±3,4 12,4±0,9 18,0±4,0 8,8±0,5 0,337 1,381
NC 1 -11 S6 98,6±4,9 51,5±3,9 13,4±1,6 26,6±5,2 8,3±0,9 0,269 1,043
NC 6-11 S6 94,2±13,4 52,2±2,3 12,0±1,4 20,8±7,8 7,8±0,8 0,246 1,037
NC 4 -11 S6 106,1±6,6 55,6±4,8 13,6±2,0 26,0±6,3 8,1±0,7 0,426 1,901
NC 38 -11S6 105,2±5,6 55,3±5,4 13,2±1,9 24,9±5,4 8,6±1,1 0,404 1,637
NC 45 -11S6 100,4±8,8 52,7±6,1 13,4±1,6 25,2±7,7 7,7±1,2 0,382 1,502
NC 56-11 S6 90,2±8,0 48,6±7,0 13,2±1,7 25,6±7,4 8,0±0,7 0,269 1,159
NC 60-11 S6 104,0±9,8 55,0±8,1 12,0±1,4 20,0±7,0 8,4±0,5 0,202 0,682
NC 75-11 S6 103,4±4,2 54,0±5,0 12,8±1,6 22,4±6,3 7,8±0,7 0,225 1,052
NC 77-11 S6 100,1±6,2 53,7±4,5 13,0±1,6 21,2±4,6 8,4±0,9 0,359 1,291
NC 78-11 S6 101,3±5,7 52,3±4,7 12,6±1,6 21,2±5,5 8,4±0,6 0,359 1,747
NC 98-11 S6 95,6±11,0 51,3±5,5 13,4±1,6 23,9±5,7 7,5±0,7 0,225 0,845
M-69 489S16 100,5±6,2 52,7±3,7 13,4±1,3 27,0±5,9 8,9±1,1 0,449 1,938
295
M-69 655 S14 88,2±12,8 47,4±5,2 12,2±1,1 19,0±5,5 7,8±0,7 0,382 1,827
Cr.p. 11 S16 96,4±6,1 50,0±2,7 12,8±2,1 21,0±4,9 7,2±0,7 0,180 0,756
Cr.p. 99 S16 91,3±8,4 48,9±4,7 14,8±2,3 34,4±7,4 6,8±0,9 0,538 1,473
V-24-86 844 S14 97,3±6,3 49,1±4,2 12,2±1,7 21,8±6,4 7,9±0,9 0,299 1,290
M-69 286 S14 94,8±7,4 48,4±3,2 12,0±1,4 17,2±3,3 7,6±0,5 0,202 0,789
M-69 257-82 S16 96,8±6,1 49,8±2,5 13,2±1,7 24,8±7,5 8,8±0,8 0,359 1,424
Conţinutul ridicat şi foarte ridicat de ulei esenţial la linii este susținut de caractere
cantitative, care influenţează direct productivitatea: talia plantei, lungimea inflorescenţei,
ramificațiile inflorescenţei de gradul I și II, numărul de verticile. S-au evidențiat și selectat 18 linii
consangvinizate S6 – S16, nesupuse depresiei de degenerare prin consangvinizare, cu conținut foarte
ridicat (1,424 – 2,171% (s.u.)) de ulei esențial.
Linia consangvinizată AP 97-11 S6, care a sintetizat și acumulat ulei esențial în anul întâi de
vegetaţie (a. 2023) – 2,076% (s.u), în anul al doilea de vegetaţie acest indice a constituit –2,250%
(s.u.). În uleiul esenţial separat din inflorescențele liniei consangvinizate AP 97-11 S6, conform
rezultatelor obţinute, au fost identificaţi 11 componenţi, având ca compuși majori acetatul de linalil,
74,751% și linaloolul, 16,893%. Sclareolul, un component foarte important nu numai pentru aroma
sa fină ci şi pentru însușirea de a fixa şi împrospăta aroma altor substanțe naturale sau sintetice [6],
este în concentrație de 2,169%. Rezultatele obținute sunt performante pentru anul întâi de vegetație
al acestei specii, fapt ce denotă valoarea genetică a genotipurilor testate, dar și faptul, că au fost
selectate și evaluate linii consangvinizate S6-S16 de Salvia sclarea L. care nu sunt supuse degenerării
prin consangvinizare. Au fost identificate linii cu conținut de ulei esenţial mai mare de 2%: M-
69 453-82 S16 – 2,191%; M-69 428-82 S16 – 2,227%; M-69 815-82 S16 – 2,140%. Au fost
identificate linii cu conținut de ulei esențial mai mare de 1%: AP 2-11 S6– 1,642 %; AP 11-11 S6–
1,642 %; AP 28-11 S6– 1,221 %; AP 30-11 S6– 1,912 %; AP 66-11 S6– 1,643 %; AP 67-11 S6–
1,573 %; NC 6 -11 S6– 1,356 %; NC 4 -11 S6– 1,358 %; NC 19 -11 S6– 1,499 %; NC 38 -11 S6–
1,646 %; NC 98 -11 S6– 1,810 %; %; M-69 286S16 – 1,616%; M-69 655 S14 – 1,407% etc. În anul
de referință 63 linii consangvinitate au fost supuse consangvinizării în faza de înflorire, în vederea
reproducerii liniilor perspective, care ulterior vor fi incluse în programele de ameliorare.
Concluzii
Au fost identificate și selectate linii consangvinizate, care au înregistrat înflorire totală (100%),
acestea fiind genitori excelenți pentru creare hibrizilor, soiurilor care ar asigura producţii înalte de
materie primă şi ulei esenţial din anul întâi de vegetaţie.
Linia consangvinizată AP 97-11 S6 a sintetizat și acumulat ulei esențial în a. 2023 ulei
esențial – 2,076% (s.u), în anul de referință –2,250% (s.u.).
În uleiul esenţial separat din inflorescențele liniei consangvinizate AP 97-11 S6, conform
rezultatelor obţinute, au fost identificaţi 11 componenţi, având ca compuși majori acetatul de linalil,
74,751% și linaloolul, 16,893%.
Rezultatele cercetărilor demonstrează: anii secetoși favorizează sinteza uleiului esenţial,
garantând conţinut ridicat mai mare de 1% (AP 2-11 S6– 1,642 %; AP 11-11 S6– 1,642 %; AP 28-
11 S6– 1,221 %; AP 30-11 S6– 1,912 %; AP 66-11 S6– 1,643 %; AP 67-11 S6– 1,573 %; NC 6 -11
S6– 1,356 %; NC 4 -11 S6– 1,358 %; NC 19 -11 S6– 1,499 %; NC 38 -11 S6– 1,646 %; NC 98 -11
S6– 1,810 %; %; M-69 286S16 – 1,616%; M-69 655 S14 – 1,407% etc.) și genotipuri cu ulei esenţial
mai mare de 2% (M-69 453-82 S16 – 2,191%; M-69 428-82 S16 – 2,227%; M-69 815-82 S16 –
2,140%), care ulterior vor fi incluse în hibridări.
296
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011102 „Extinderea și
conservarea diversitații genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole in contextul
schimbărilor climatice”, finanţat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Bibliografie
1. Balmuş, Z. Cercetări privind crearea şi utilizarea liniilor consangvinizate de Salvia sclarea L.:
autoref. al tezei de doctor în şt. agricole. Ch., 2003. 22p.
2. Balmuş, Z. Linii consangvinizate de Salvia sclarea L. (Şerlai). În: Aspecte innovative în
ameliorarea culturilor agricole: materialele conf. intern., Paşcani, Moldova, 6-7 sept. 2018.
Paşcani, 2018, pp. 532-539. ISBN 978-9975-111-161-1.
3. Balmuş, Z., Cotelea, L. Gradul de înflorire în anul întâi de vegetaţie a liniilor consangvinizate de
Salvia sclarea L. În: Genetica, fiziologia şi ameliorarea plantelor: materialele conf. şt. intern., 9-
10 oct. 2017. Ed. 6-a. Chişinău: S. n., 2017 (Tipogr. “Print-Caro”), pp. 183-186. ISBN 978-
9975-56-463-2.
4. Balmuş, Z., Gonceariuc, M., Cotelea, L., Butnaraş, V. Realizări în ameliorarea speciei Salvia
sclarea L. (şerlai) în Republica Moldova. În: Știința în Nordul Republicii Moldova: realizări,
probleme, perspective: materialele conf. şt. naţ. cu participare intern., Bălţi, 21–26 iun. 2021. Ed.
a 5–a. Bălţi, 2021, pp. 22–26.
5. Balmuş, Z., Cotelea, L., Butnaraş, V. Gonceariuc, M., Botnarenco, P. Evaluarea soiurilor de
plante medicinale și aromatice reziliente la factorii stresogeni ai mediului, boli și dăunători. In:
Protecţia Plantelor - Realizări şi Perspective. Simpozion Știinţific Internaţional, Ediția 58.
Chișinău, 2-3 octombrie, 2023 (CEP USM). p.277-283. ISBN 978-9975-62-563-0.
6. Gonceariuc, M. 2002, Salvia L., Chişinău, Centrul Ed. al UASM, 212p.
7. Gonceariuc, M. Şerlaiul. În: Ameliorarea Specială a Plantelor Agricole. Chişinău, 2004,p. 525 -
541. Edit. “Tipografia Centrală”, Chişinău: 523–552. ISBN 9975-78-298-1.
8. Gonceariuc M.,Balmuş Z.,Cotelea L. Ameliorarea calităţii la Salvia sclarea L. prin creşterea
capacităţii de acumulare a uleiului esenţial. În: Buletinul Acad. de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele
vieţii, 2016, nr 2, pp. 69-78.
9. Sharopov F.S., Setzer W.N. The Essential Oil of Salvia sclarea L. from Tadjikistan. Records of
natural products. 2012. Vol. 6 (1), pp. 75–79.
10. Бочкарѐв Н.И., Зеленцов С.В., Шуваева Т.П., Бородкина А.П. Состояние таксономии,
морфологии и селекции шалфея мускатного (обзор). Масличные Культуры. Н-тех. Бюл.
ВНИИМК Вып. 1 (157–158), 2014 ISSN 0202–5493.
11. Гинзберг А. С. Упрощенный способ определения количества эфирного масла в
эфироносах. Химико-фармацевтическая промышленность, 1932, № 8-9, с. 326-329.
12. Cелекция эфимасличных культур. Методические указания. Симферополь, 1977, стр.69-79.
297
UDC: 582.24:633.15 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.51
EVALUAREA SOIURILOR LOCALE DE PORUMB PENTRU REZISTENTĂ
LA FUSARIUM SPP.
Bâlici Elena
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-2360-5518, e-mail: [email protected]
Summary. The article presents the results of the evaluation of local corn varieties for
resistance to ear rot fusariosis. The correlation of the degree of fusarium attack with the reduction of
humidity was determined. The results of biometric studies of the main parameters of the varieties'
productivity are presented, and their relationship with the period of ear ripening was determined.
The infestation of ears with fusarium was identified by visually distinguishable symptoms of the
disease during harvesting (prevalence, %). As a result of the studies, a classification of the
collection samples was carried out according to susceptibility to the disease, and the variety.
Keywords: collection samples, fusarium, intensity of moisture transfer, disease prevalence.
Introducere
Porumbul este unul dintre cele mai importante culturi de cereale atât în lume, cât și
înRepublica Moldova. Plantațiile se extind anual, iar cerințele pentru producție cresc. Unul dintre
motivele pentru reducerea randamentului sunt agenţii patogeni ce contribuie la degradarea şi
diminuarea cantitativă şi calitativă a producţiei în medie pe ţară cu 20-25%. Un număr restrâns de
boli pot afecta semnificativ culturile de porumb cauzand pierderi însemnate de producţie. Printe
acestea se află şi bolile fuzariene care, datorită frecvenţei şi intensităţii cu care se manifestă, pot fi
considerate cele mai păgubitoare pentru culturile de porumb [6]. Bolile fuzariene reduc valoarea şi
calitatea recoltelor prin acumularea masivă de mase miceliene de ciuperci din genul Fusarium
(circa 85%) pe boabe şi ştiuleti, precum şi prin contaminarea cu micotoxinele specifice [3, 4].
Problema pierderilor de produse agricole din cauza bolilor poate fi rezolvată prin diverse
moduri. Dar, ca și până acum, cea mai profitabilă, ecologică și sigură este cultivarea liniilor și
hibrizilor rezistente. Studierea ulterioară a tipurilor de rezistență, a expresiei sale ecologico-genetice
și a naturii relației sale cu productivitatea extinde perspectivele de zonare a hibrizilor în funcție de
priorități semnificative din punct de vedere bioecologic: adaptabilitate, productivitate, rezistență la
agenții patogeni [2].
Scopul acestei lucrări a constat în evaluarea genotipurilor de porumb privind rezistența la
fitopatogeni fungi, fapt ce permite crearea colecției specializate în cadrul colecției active de porumb
a Laboratorului Resurse Genetice Vegetale al IGFPP.
Materiale și metode
În calitate de material de studiu au servit nouă soiuri autohtone de porumb din colecția
activă de porumb a laboratorului Resurse Genetice Vegetale al IGFPP.
Au fost folosite metodele de montare a experienţelor în câmp [8]. Pentru cultivarea
plantelor s-a utilizat agrotehnica acceptată pentru zona de centru a Moldovei.
Evaluarea genotipurilor după parametrii morfologici, biologici și agronomici a fost
efectuată conform cerințelor internaționale [1]. La studiul fenologic a fost fixată durata perioadei de
la sfârșitul înfloririi până la maturarea completă a ştiuletelui. S-au studiat următorii parametri
biometrici ai plantelor: lungimea, diametrul și greutatea ştiuletelui, masa a 1000 de boabe, numărul
de rânduri de boabe pe ştiulete, etc. Aprecierea gradului de infectare a plantelor cu fuzarioză s-a
efectuat conform recomandărilor [9, 10].
298
La evaluarea fonului natural de infecție s-au luat în considerare condițiile meteorologice din
anul 2022, care au fost determinate de temperaturi ridicate și deficite semnificative de umiditate
observate pe teritoriul Moldovei în perioada mai-august. Cantitatea de precipitații în perioada mai-
iulie a fost de 30-90 mm (15-45% din normă) [5].
Identificarea agenților patogeni a fost efectuată în laboratorul de Genetică moleculară
folosind o metodă PCR în două etape cu utilizarea primerilor moleculari specifici. Datele obţinute
au fost procesate la calculator cu programe de analiză statistică.
Rezultate şi discuţii
Conținutul scăzut de umiditate a boabelor la recoltare micşorează riscul de deteriorare
producţiei și răspândire a infecţiei de mucegai. Prin urmare, mostrele colecţiei au fost evaluate după
un şir de caractere care sunt direct legate de scăderea intensă a umidităţii. Conform rezultatelor în
baza observărilor fenologice s-a constatat că parametrul „durata perioadei de coacere a ştiuletelui”
a variat în funcție de genotip de la 47 la 57 de zile (figura 1) în medie de 50 de zile. S-a relevat că
din mostrele studiate ale colecției, soiurile Moldovenesc galben CP 115 și Local CP187 s-au
deosebit printr-o perioadă scurtă de pierdere a umidității (47 de zile).
Figura 1. Evaluarea soiurilor locale după durata periodei de maturare a știuleților
De menționat că dezvoltarea și exprimarea unei trăsături cantitative depindе în mare măsură
de acțiunea factorilor abiotice care pot modifica efectul poligenelor [7]. La evaluarea genotipurilor
după principalele elemente ale productivităţii s-au observat indicatori reduşi ai acestora din cauza
secetei. Astfel, greutatea medie a știuleților pentru toate genotipurile a fost de 102 g, nivelul majorat
comparativ cu media s-a remarcat pentru trei soiuri: Semidentata CP 229, Semidentata CP 226 și
Semidentata CP 174 (tabelul 1). S-a determinat o corelație pozitivă a acestui parametru cu perioada
de maturare a știuleților (r=0,6).
Tabelul 1
Evaluarea soiurilorautohtone după valorile parametrilorbiometrici în condițiile climaterice
ale anului 2022
Genotip Nr Lungimea Diametrul Masa Masa 1000 Rânduri
registru știuletelui, știuletelui, știuletelui, boabe, g de boabe a
СР mm mm g știuletelui
Semidentata 216 162 36 94 231 12
Moldovenesc galben 115 115 26 65 180 14
Semidentata 229 181 40 155 210 14
Semidentata 226 194 43 163 251 16
Portocaliu 176 170 30 89 177 14
Semidentata 172 143 38 90 250 14
Moldovenesc galben 145 167 24 68 154 10
299
Local 187 102 28 60 157 10
Semidentata 174 160 45 135 289 18
Х med. - 154,0 34,4 102,1 211,0 13,6
Prin caracterizarea soiurilor pe baza greutății a 1000 de boabe au fost identificate
genotipurile: Semidentata CP174 şi Semidentata CP172, care au depășit semnificativ nivelul mediu
pentru genotipurile studiate.
Diametrul stiletelui este una dintre principalele caracteristici cantitative, care este strâns
legată de indicele reducerea umidităţii bobului. Pentru soiurile studiate, valoarea sa medie a fost de
34 mm, variind în intervalul 24-45 mm. S-a determinat un nivel ridicat de dependență (r=0,78) a
acestui indicator cu durata perioadei de maturare a știuleților.
Parametrul „lungimea știuletelui ” a variat în funcție de genotip în intervalul 102-194 mm,
cu o valoare medie de 161 mm. S-au evidențiat valorile maxime pentru acest indice la soiurile
Semidentata CP 220 și Semidentata CP 229. S-a remarcat și o corelație pozitivă a acestei trăsături
(r = 0,47) cu intensitatea reducerii umidităţii.
Conform studiilor anterioare s-a demonstrat că indicele numărul rândurilor de boabe per
ştiulete se formează în stadiile incipiente ale organogenezei și nu se modifică sub influența
factorilor abiotici [11]. În medie, pentru mostrele studiate ale colecției, acest indice a variat între 10-
18 rânduri cu media de 13,6 rânduri. Cu numărul optim (14 rânduri) au fost evidenţiate soiurile:
Moldovenesc galben CP115, Semidentata CP 229, Semidentata CP 174 şi Portocaliu CP 176.
La evaluarea comparativă a soiurilor studiate după indicii numărul şi grosimea pănuşilor
nu a fost depistată variabilitate genotipică esențială. Însă, după gradul de acoperire cu pănuşi a
știuleților a fost evidențiat doar soiul Semidentata CP 174 cu valori optimale, pe când celelalte
genotipuri s-au caracterizat cu pănuși mai lungi față de lungimea știuletelui.
Una dintre principalele caracteristici ale mostrelor colecţiei este rezistența acestora la bolile
porumbului. De menţionat, fonul de infecţie al anului 2022 a manifestat un nivel scăzut din cauza
secetei în perioadă de vegetație a plantelor. În timpul recoltării au fost identificaţi şi excluşi știuleții
infectați cu fuzarioză. La analiza statistică a datelor a fost depistată corelare pozitivă (r=0,3) după
gradul de răspândire a putregaiului cu intensitatea reducerii umidităţii (figura 2).
Figura 2. Dependența gradului de atac cu fuzarioză de intensitatea reducerii umidităţii
boabelor
Prin analiza datelor obținute s-a depistat diferențe genotipice după gradul de atac al
putregaiului. Procentul mediu de știuleți afectați de fuzarioză în dependența de genotip a fost de
24,4%. Nivelul maxim de deteriorare a plantei fost înregistrat la soiul Semidentata CP216 (până la
300
60%), ceea ce a permis să fie clasificat ca fiind foarte susceptibil. Însă, genotipurile Portocaliu CP
176, Semidentata CP229 şi Semidentata CP172 au fost apreciate ca susceptibile (30% - 50%), pe
când și Semidentata CP226 și Moldovenesc CP145 au manifestat un număr de știuleți mai puțin
afectați (10%) fiind clasificate ca slab susceptibile. S-au evidențiat două soiuri autohtone
(Semidentata CP174 și Local CP 187) cu grad sporit de rezistenţa la patogen.
La identificarea agenților cauzali ai putregaiului știuleților folosind analiza moleculară, au
fost identificate următoarele surse de infecție: F. graminearum, F. verticillioides, F.
sporotrichioides, F. proliferatum, F. equiseti, F. incarnatum.
Concluzii
În baza evaluărilor de câmp în condițiile climaterice ale anului 2022, nouă soiuri locale de
porumb au fost caracterizate în funcție de principalele trăsături de ameliorare. Mostrele colecţiei
au fost analizate pentru rezistența la putregaiul știuleților (agent patogen Fusarium spp.).
Genotipurile au fost repartizate în grupuri în funcție de susceptibilitatea la boală.
Monitorizarea stării imunologice a plantelor în condițiile fonului natural de infecție a evidenţiat
donatori de gene după rezistența la fuzarioză și a relevat asocierea acestui parametru cu intensitatea
reducerii umidităţii boabelor.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011102 „Extinderea și
conservarea diversității genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole în contextul
schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe
1. International Board for Plant Genetic Resources (IBPGR); International Maize and Wheat
Improvement Center (CIMMYT) Descriptors for maize. In: International Board for Plant
Genetic Resources.1991,100 p.
2. Munkvold, G. Fusarium species and their associated mycotoxins. In: Moretti, A. and Susca, A.,
Eds., Mycotoxigenic Fungi. In: Methods in Molecular Biology, Vol. 1542, Humana Press, New
York, 2017, 51-106. https://doi.org/ 10.1007/978-1-4939-6707-0_4.
3. Nagy, E., Haş, V., Kadar, R. The influence of Fusarium ear infection on yield and quality and
mycotoxins, in maize. Commun. In: Agric. Appl.Biol. Sci., 2006 -71 (3 Pt.B): 1147-1150.
4. Nelson, P.E., Toussoun, T.A. and Marasas, W.F.O. Fusarium species. In: an illustrated manual
for identification. Pennsylvania State University Press, University Park, 1983, 193 p.
5. Serviciu hidrometeorologic de stat. Republic of Moldova, Disponibil: http://www.meteo.md
6. Uribelarrea, M., Below, F.E. and Moose, S.P. Grain composition and productivity of maize
hybrids derived from the Illinois Protein Strains in response to variable nitrogen supply. Crop
Science, V44, 2004, 1593-1600.
7. Бороевич С. Принципы и методы селекции растений/ Под ред. и с предисл. А. К.
Федорова. М.: Колос, 1984, 344 с.
8. Доспехов Б.А. Методика полевого опыта. Москва, 1973, 335с.
9. Иващенко В.Г., Фролов А.Н., Сотченко В.С., Гаркуша В.Г. Селекция кукурузы на
устойчивость к вредным организмам на современном этапе сельскохозяйственного
производства России // Вестник защиты растений. 2000, №2, С 20-25.
10. Иващенко В.Г. Болезни кукурузы: этиология, мониторинг и проблемы
сортоустойчивости. Санкт-Петербург, Пушкин: ФГБНУ ВИЗР (Приложение к журналу
"Вестник защиты растений"), 2015, 286 с.
11. Куперман, Ф.М. Некоторые закономерности развития и роста кукурузы в новых
районах ее возделывания. Москва, 1956, 137с.
301
UDC: 632.27:582.998.2 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.52
FINDING AN INFORMATIVE MULTILOCUS POLYMORPHISM IN
SUNFLOWER BROOMRAPE POPULATIONS
Bivol Ina
Moldova State University, Center of Functional Genetics, Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0002-6052-1540, e-mail: [email protected]
Summary. Multilocus polymorphic DNA analysis was performed using 13 ISSR markers
for 14 broomrape populations of Serbian and Moldovan origin. 279 ISSR fragments were identified
for the whole sample, of which 265 (94.98%) were polymorphic. The seven groups of broomrape
studied (whole sample, by country separately - Serbia and Moldova, and by race depending on the
country - races ≤E serb, ≤E mold, H mold, H+ mold) showed different levels of genetic diversity.
Based on these studies’ results, broomrape’s multilocus polymorphism was highly correlated with
geographical origin, racial classification, and genetic background.
Keywords: broomrape, ISSR markers, DNA polymorphism, genetic diversity, races, genetic
structure of populations.
Introduction
Global climate change has the most significant impact on many aspects of life on Earth,
including ecosystems, which in exchange influence the evolution, distribution, and aggressiveness
of various species, including parasites such as Orobanche cumana Wallr. (sunflower broomrape)
[1]. For parasites, climate change may lead to the reorganisation of habitat, changes in the duration
of the active period, and accelerated evolution and adaptation. Changes in temperature and
precipitation patterns will lead to changes in the habitat boundaries for many species, including
parasites. Many parasites may spread to new regions where they have not previously been found,
which will be made possible by climate warming. Parasites may have longer periods of activity
throughout the year as the climate warms. This can increase the number and frequency of
infestations. Accelerated climate change may stimulate rapid adaptive changes in parasites,
increasing their virulence and ability to infect new host species.
The rate of formation of new races of broomrape has now been greatly accelerated, not only
due to climate change, but also by the import into sunflower-producing countries of seed material of
foreign selection, susceptible to local broomrape, and by the intensification of crop cultivation with
the reduction of scientifically based crop rotation to 1-3 years, and, as a consequence, the
emergence of conjugate parasite-host evolution and the emergence of new races of the parasite
capable of overcoming the immunity of resistant varieties and hybrids, adapting to various stress
factors. Since the beginning of the new millennium, new races of the sunflower broomrape have
appeared every 4-5 years, and the racial structure of their populations is a rapid leveling towards the
dominance of the most virulent race. It has been found that different climatic zones and countries
where sunflower is cultivated have their racial composition of broomrape, which differs in virulence
to the varietal diversity of the host plant.
There are currently eight races of broomrape identified worldwide A, B, C, D, E, F, G, and
H [2; 3]. Today, O. cumana is present in all the countries of southern Europe and in the areas
around the Black Sea where sunflowers are grown, North Africa, Israel, and China [4]. The new
highly virulent broomrape races (F, G, and H), which overcome the effect of the known sunflower
resistance genes Or5, Or6, and Or7, have been identified and described since the mid-1990s in the
most infected areas of Spain [5], Russia [6], Kazakhstan [7], Moldova [8], Romania [9], Turkey
[10], Bulgaria [2; 11], Serbia [12], Ukraine [13], China [14] and others.
302
To address these challenges to agriculture, scientists and farmers have taken a variety of
measures: develop crop varieties that are resistant to broomrape; use agricultural technologies and
biological control; apply chemical pesticides; implement educational programs for farmers and
agricultural workers; involve monitoring and forecasting to track habitats and population dynamics
to develop preventive measures. These measures help to minimise the damage caused by broomrape
to the economy and food security, and to adapt to changing climatic conditions, ensuring that
agriculture is resilient to global climate change.
To develop adaptive strategies to meet the economic needs of society, an in-depth
knowledge of the constantly changing state of broomrape gene pools, as assessed by the levels of
intra- and interpopulation gene diversity, is required. Quantitative assessments of population genetic
parameters using molecular genetic markers are needed to monitor the gene pools according to the
current state of scientific development.
Our work aimed to analyse the genetic variability of two broomrape gene pools of Serbian
and Moldavian origin at different taxonomic levels. Based on the results obtained in this work and
by summarising previously obtained results, the level of genetic diversity as a function of
geographical origin and racial background was determined, which is an integral part of population
genetic monitoring of broomrape gene pools using molecular genetic markers.
Materials and methods
Altogether, 128 accessions from 14 Serbian and Moldavian broomrape populations,
belonging to races ≤E, H, and H+, were selected as objects for comparative analysis of the genetic
diversity and structure of the species (Table 1). Individual broomrape plants were collected and
stored at -80°C until DNA extraction.
Table 1
List of the broomrape populations used in this study and their origin
Population Code Region Race Population Code Region Race
SERBIA REPUBLIC OF MOLDOVA
ORSR 04 S1 Căzănești M1 Telenești
≤E
ORSR 07 S2 Congaz M2 Comrat
ORSR 11 S3 Grigorievca M3 Căușeni H
ORSR 14 S4 Novi Sad ≤E Prepelița M4 Sîngerei
ORSR 25 S5 Izbiște M5 Criuleni
ORSR 26 S6 Alexanderfield M6 Cahul H+
ORSR 43 S7 Svetlîi M7 Comrat
Total genomic DNA was isolated and purified from frozen material using the GeneJET Plant
Genomic DNA Purification Mini Kit #K0791 according to the manufacturer's instructions (Thermo
Fisher Scientific, USA).
The concentration and quality of the obtained DNA were determined using a
spectrophotometer (T60 UV-VIS, PG Instruments Limited, England) and assessed on a 1% agarose
gel in 1xTAE buffer at 2.5 V/cm [15]. 13 inter-satellite ISSR-PCR markers were used for allele
identification and genetic differentiation. Amplification was performed on a thermocycler Genset
9700 (Applied Biosystems) according to the standard program for the ISSR-PCR method:
denaturation 95.0 °C for 5 min; 35 cycles in the following repetition: 95.0 °C for 30 sec, 45.0 °C for
45 sec, 72.0 °C for 2 min; then a final elongation cycle at 72.0 °C for 5 min.
Amplified DNA fragments were detected by electrophoresis on a 2% agarose gel stained
with ethidium bromide (0.5 μg/ml) in 1xTAE buffer, visualised and documented under UV
radiation (wavelength λ=305 nm) using a UV transilluminator with Gel documentation system Doc-
Print VX2 (SXT-F20.M, Vilber Lourmat, France). The size of the PCR fragments was determined
303
using the GeneRuler Express DNA Ladder (ready-to-use, product #SM1553) as a standard marker
(Thermo Fisher Scientific, USA).
A binary data matrix based on the presence (1) or absence (0) of the amplicons for each
primer was generated by analysing the clear electrophoretic spectra in Photo-Capt V.15.02. The
matrix was processed using POPGENE V.1.32 and Excel 2010 software to obtain descriptive
statistical parameters (observed number of alleles (Na), effective number of alleles (Ne), Nei’s gene
diversity (H), total genetic diversity (Ht), Shannon’s Information index (I), gene diversity among
populations (Dst), coefficient of genetic differentiation (Gst) and gene flow among populations
(Nm), total number of ISSR loci, number of loci with frequency ≥5%, number of rare loci with
frequency ≤5%).
Results and discussions
PCR with broomrape genomic DNA individually analysed each of the 14 ISSR primers. As
a result, 13 effective ISSR primers were selected for this species, identifying the largest number of
clearly amplified and stably reproduced DNA fragments. Of these, 1 primer was tetranucleotide
((GACA)4), 3 primers were trinucleotide ((CAA)5, (CTC)4RC, (CAG)5) and 9 primers were
dinucleotide (BC807, BC810, BC835, BC841, BC857, (CT)8TC, (CA)6AC, (AG)8YA, (CA)6RG). It
should be noted that of all the primers used, 1 trinucleotide and 8 dinucleotide primers contained
single and double anchor nucleotides.
In total, 279 ISSR-PCR markers were detected in 14 O. cumana populations, of which 265
were polymorphic (94.98%) and 14 were specific (5.02%). On average, one ISSR primer initiated
the synthesis of 21.46 DNA fragments in broomrape (Fig. 1). The proportion of polymorphic loci
was higher in Moldavian populations (70.61%), Serbian race ≤E (65.59%) and Moldavian race H+
(55.2%), and the rest of the studied groups had polymorphic loci less than 50%.
Figure 1. ISSR fingerprints of 28 samples from Serbian and Moldavian broomrape
populations using primer BC810: M – molecular weight marker GeneRuler Express DNA Ladder
(ready-to-use, product #SM1553), 1-2 – accessions from S4 population, 3-9 – accessions from S5, 10-14 –
accessions from S6, 15-28 – accessions from M3.
The observed number of alleles (Na) for the whole species was 2, and was the highest in the
Moldavian populations (1.71), among the races the race ≤E serb (1.66) stood out for this indicator
(Fig. 2). The effective number of alleles (Ne) was highest in the Serbian populations and race ≤E
serb (1.39). Nei's gene diversity (H) and Shannon's Information index (I) were also highest for the
Serbian populations and the race ≤E serb (0.23 and 0.34, respectively).
The most common measure of genetic variation in a population is heterozygosity. The total
gene diversity (Ht) for the whole species was 0.31, the expected proportion of heterozygous
genotypes in a separate population for all loci (Hs) was 0.21, and the gene diversity among
populations (Dst) was 0.10 (Fig. 2). These indicators were the highest in Serbian populations
(Ht=0.23, Hs=0.15) compared to Moldavian populations (Ht =0.20, Hs=0.10), which cannot be said
for the gene diversity among populations (Dst=0.08, Dst=0.11, respectively). Among the racial
groups, the highest values were found in the race ≤E serb (Ht=0.23, Hs=0.15) and the lowest in the
race ≤E mold (Ht=0.14, Hs=0.10). Average genetic diversity values were obtained for the races H
304
mold (Ht=0.158, Hs=0.109) and H+ mold (Ht=0.17, Hs=0.08). Concerning the high values of gene
diversity among populations, the races H+ mold (Dst=0.09) and ≤E serb (Dst=0.08) stood out.
The coefficient of gene differentiation among populations (Gst) of the species shows that the
interpopulation component accounts for 31.24% of the total genetic diversity based on this gene
flow among populations was higher than 1 (Nm=1.10) (Fig. 2). The highest differentiation was
found among the Moldavian populations (52.75%), which is explained by the low value of gene
flow among populations (Nm=0.45), in the Serbian populations it is slightly underestimated to
36.16% and gene flow is higher (Nm=0.88). Among the races, the H+ mold race stands out with the
highest percentage of differentiation (51.23%).
Figure 2. Genetic diversity and differentiation parameters generated in the different origin
broomrape: Na – observed number of alleles, Ne – effective number of alleles, H – Nei's gene diversity, I
– Shannon's Information index, Ht – total gene diversity, Hs – gene diversity within populations, Dst – gene
diversity among populations, Gst=(Ht-Hs)/Ht – coefficient of gene differentiation among populations, Nm –
gene flow among populations from Gst.
The analysis of genetic variability in different populations of broomrape showed various
levels of multilocus polymorphism, which was closely correlated with the geographical origin and
racial classification (Fig. 2). Based on the (Ne, H, I, Ht and Hs) values of total and within
population gene diversity, populations from Serbia showed the highest genetic heterogeneity, not
for Na values, Moldavian populations had more high values. On the other hand, high values of gene
diversity (Dst) and coefficient of gene differentiation among populations (Gst) were found in
Moldavian populations. According to these results, it can be assumed that high values of gene
diversity (Dst) and gene differentiation (Gst) among Moldavian broomrape populations are
associated with an unstable racial structure (presence of races E, and dominant races G, H, H+)
[16]. In contrast to the Moldavian broomrape, the populations of O. cumana in Serbia were found to
be stable, with no significant changes in racial composition. For more than 20 years, race E has
been dominant in the broomrape-infected area in Serbia [17], and the more virulent race F has only
been detected locally in the South Backa district [12]. According to Miladinović et al. [17], a
chronological survey of the occurrence of O. cumana on sunflowers in Serbia supports the opinion
of a slow evolution of the physiological races of this parasite. On the other hand, the following
RAPD technique in the analysis of genetic diversity in Serbian broomrape populations has recently
shown that samples collected from different agricultural regions belong to the same population with
high genetic heterogeneity [18]. In addition, gene flow values (Nm=0.88) in Serbian populations
indicate that there is little differentiation among populations, presumably due to self-pollination
(Fig. 2). Self-pollinated species maintain as much diversity at their polymorphic loci as cross-
pollinated species [19].
In plant population genetics, loci with different allele frequencies are key to understanding
genetic diversity, evolution, and species adaptation. For the whole broomrape species, 81 (29.03%)
305
rare and 198 (70.97%) frequent ISSR-PCR markers were identified with insignificant total gene
diversity (Ht=0.31) (Fig. 3). The largest number of rare alleles (65-32.99%) was found in
Moldavian populations and a smaller number was identified in Serbian populations (32-17.02%). In
contrast, a larger number of frequent loci and higher total gene diversity were found in the Serbian
population (156-82.98%, Ht=0.23, respectively) than in the Moldavian population (132-67.01%,
Ht=0.20, respectively). Among the races studied, the H mold (68-47.55%) and H+ mold (56-
35.44%) races had the largest number of rare alleles, and the smallest number was found in the ≤E
serb race (32-17.02%). Based on the largest number of frequent loci, the races ≤E serb (156-
82.98%) were identified with the highest total gene diversity Ht=0.23 and ≤E mold (88-68.22%)
with the lowest total gene diversity Ht=0.14.
Figure 3. The ISSR markers detected, and gene diversity in the broomrape of different origins
The presence in taxonomic groups of plants of rare loci (with a frequency of less than 5%)
may indicate recent mutations or specific adaptation to certain conditions. It may be neutral or even
slightly harmful, but not to the extent that they are eliminated from the population. The appearance
of a high number of rare loci indicates the presence of significant genetic variation and uneven
branching of evolutionary processes, which may be associated with recent mutations, genetic drift,
isolation of populations, or strong directional selective pressure.
The frequent loci (with a frequency of ≥5% in a population) may be either neutral or active,
conferring some advantage under the conditions of a given population, indicating significant genetic
diversity within a given locus. Frequently occurring alleles may be associated with important
biological functions or adaptations affecting productivity, disease resistance, or stress response.
According to the data results, the presence of a larger number of frequently occurring loci in the
Serbian populations and race ≤E serb (156-82.98%) compared to the Moldovan populations (132-
67.01%) and races indicates significant genetic diversity and adaptation to changing conditions,
which is also confirmed by higher Ht values for Serbian than for Moldovan populations (0.23 and
0.20, respectively) (Fig. 3).
Conclusions
As a result of our research, it was revealed that the 14 studied populations of O. cumana of
Serbian and Moldavian origin are characterised by different levels of multilocus polymorphism,
which are highly correlated with the geographical origin, racial classification, and genetic
background. Based on the obtained values of gene diversity (Ne, H, I, Ht, and Hs), it was found that
the Serbian populations of broomrape have the greatest genetic heterogeneity within populations,
and the Moldovan populations showed high values of gene diversity and differentiation between
populations (Ds, Gst). Also, the highest number of rare alleles (65-32.99%) was detected in the
Moldavian populations and the lowest in the Serbian populations (32-17.02%). This can be
explained by the difference in the racial structure of Moldavian populations and the stability of
306
Serbian populations with a recently identified high level of intra-population genetic heterogeneity
due to RAPD analysis by Ivanovic and colleagues [18].
In conclusion, it can be noted, that the high level of genetic diversity possessed by the
parasite is an important contributor to its ecological plasticity, accelerating rapid adaptation to
dynamically changing environmental conditions. Greater genetic diversity in broomrape
populations indicates their greater microevolutionary potential.
Acknowledgements. This study was part of sub-program 011101 "Genetic and biotechnological
approaches to managing agro-ecosystems under climate change", funded by the Ministry of Education
and Science of the RM.
References
1. Duca, M., Bivol, I. Evaluarea potenţialului impact al schimbărilor climatice asupra unor agenți
patogeni ai florii soarelui. În: Akademos. 2023, vol. 69(2), p. 46-53.
2. Shindrova, P., Penchev, E. Race composition and distribution of broomrape (Orobanche cumana
Wallr.) in Bulgaria during 2007–2011. In: Helia. 2012, vol. 35(57), p. 87-94.
3. Cvejić, S., Radanović, A., Dedić, B. et al. Genetic and Genomic Tools in Sunflower Breeding for
Broomrape Resistance. In: Genes. 2020, vol. 11(2), 152, p.1-17.
4. Molinero-Ruiz, L., Delavault, P., Pérez-Vich, B. et al. History of the race structure of Orobanche
cumana and the breeding of sunflower for resistance to this parasitic weed: A review. In: Span. J.
Agric. Res. 2015, vol. 13(4), e10R01, p. 1-19.
5. Malek, J., Del Moral, L., Fernandez-Escobar, J. et al. Racial characterisation and genetic diversity of
sunflower broomrape populations from Nothern Spain. In: Phytopathol. Mediterr. 2017, vol. 56(1),
p. 70-76.
6. Antonova, T.S., Araslanova, N.M., Strelnikov, E. A. et al. Distribution of highly virulent races of
sunflower broomrape (Orobanche cumana Wallr.) in the Southern regions of the Russian Federation.
In: Russ. Agric. Sci. 2013, vol. 39(1), p. 46-50.
7. Antonova, T.S. The history of interconnected evolution of Orobanche cumana Wallr. and sunflower
in the Russian Federation and Kazakhstan. In: Helia. 2014, vol. 37(61), p. 215-225.
8. Duca, M., Bivol, I. Genetic relationships among different broomrape races from the Black Sea basin.
In: Scientific Bulletin. Series F. Biotechnologies. 2023a, vol. XXVII (2), p. 26-35.
9. Anton, F.G., Rîşnoveanu, L. Sunflower genotypes with resistance /tolerance at parasite Orobanche
cumana Wallr. In: International Congress of Geneticists and Breeders from the Republic of
Moldova, Chisinau, Republic of Moldova, 15-16 June. 2021, p. 69.
10. Kaya, Y. Current situation of sunflower broomrape in Turkey. In: Proc. 3rd Int. Symp. on
Broomrape (Orobanche spp.) in Sunflower, Córdoba, Spain, June 3rd to 6th. 2014, p. 55.
11. Encheva, V. Distribution and race composition of broomrape (Orobanche cumana Wallr.) in
Bulgaria during 2008–2017. In: Proc. 4th Int. Symp. on Broomrape (Orobanche spp.) in Sunflower,
Bucharest, Romania, 2-4 July. 2018, p. 58.
12. Dedić, B., Miladinović, D., Jocić, S. et al. Increase in virulence of sunflower broomrape in
Serbia; In: Proc. 4th Int. Symp. on Broomrape (Orobanche spp.) in Sunflower, Bucharest, Romania,
2-4 July. 2018, p. 27-35.
13. Maklik, E., Kyrychenko, V.V., Pacureanu, M.J. Race composition and phenology of sunflower
broomrape (Orobanche cumana Wallr.) in Ukraine. In: Proc. 4th Int. Symp. on Broomrape
(Orobanche spp.) in sunflower, Bucharest, Romania, 2-4 July. 2018, p. 67-78.
14. Shi, B., Zhao, J. Recent progress on sunflower broomrape research in China. In: OCL. 2020, vol.
27, 30, p. 1-9.
15. Sambrook, J., Russell, D. Molecular cloning. A laboratory manual. New York: Cold Spring
Harbor Laboratory Press. 2001, vol. I-III, 1885 p.
16. Duca, M., Clapco, S. The evolution of Orobanche cumana races in sunflower crop in the
Republic of Moldova. In: Proc. 3rd Int. Agric., Biol. and Life Sci. Conf.: AGBIOL, Trakya
University, Edirne, Turkey, 1-3 September. 2021, p. 199.
307
17. Miladinović, D., Jocić, S., Dedić, B. et al. Current situation of sunflower broomrape in Serbia. In:
Proc. 3rd Int. Symp. on Broomrape (Orobanche spp.) in Sunflower, Córdoba, Spain, June 3rd to 6th.
2014, p. 33-38.
18. Ivanović, Ž., Marisavljević, D., Marinković, R. et al. Genetic diversity of Orobanche cumana
populations in Serbia. In: Plant Pathol. 2021, vol. 37(6), p. 512-520.
19. Hamrick, J.L., Godt, M.J.W. Allozyme diversity in plant species. In: Brown, A.H.D., Clegg,
M.T., Kahler, A.L., Weir, B.S. (eds.). Plant Population Genetics, Breeding, and Genetic Resources.
Sinauer Associates, Sunderland. 1989. p. 43-63.
308
UDC: 664.8:633.861 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.53
CONSERVAREA RESURSELOR DE PLANTE TINCTORIALE
ÎN GRĂDINA BOTANICĂ NAȚIONALĂ
Ciocârlan Nina
Grădina Botanică Națională (Institut) „Al. Ciubotaru”, USM, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-9477-5848, e-mail: [email protected]
Summary. Dyes and pigments are being used since long time and find vide applications in
various fields such as food, textile and paper industries. The present study is an inventory of the
tinctorial plant resources maintained in the collections of National Botanical Garden (Institute),
accompanied by botanical description, information on tinctorial and therapeutic values, as well as
other uses in various fields. By promoting these underutilized natural resources, the aim is to
stimulate the interest and entrepreneurial spirit of the young generation for the practical application
of traditional knowledge inherited over time.
Keywords: Tinctorial plants, medicinal value, ex situ conservation.
Introducere
Sute de specii de plante au fost folosite de către om, din cele mai vechi timpuri, pentru a
vopsi textilele. În timp pigmenții și coloranții de natură vegetală își găsesc aplicații în diverse
domenii, cum ar fi industria alimentară, textilă și de producere a hârtiei. Unele plante tinctoriale
erau folosite anterior la scară industrială, fiind special cultivate în acest scop. Utilizarea lor, însă,
capătă proporții foarte mici și aproape încetează complet la începutul secolului XX, odată cu
apariția coloranților sintetici. Astăzi, practica coloranților de origine vegetală face parte dintr-o
abordare modernă de preocupare ecologică pentru alternative la coloranții sintetici. Contribuția
cercetării moderne la identificarea și cunoașterea structurii moleculelor substanțelor colorante
extrase din plante generează noi perspective de valorificare pentru unele dintre plantele tinctoriale
[2].
O plantă tinctorială (de la latinescul tinctorius care se traduce „folosit pentru a vopsi”) poate fi
definită ca o plantă care sintetizează pigmenți în diferite organe (rădăcini, tulpini, frunze, flori,
lemn, scoarță), utilizați pentru obținerea coloranților. Aceștia sunt folosiți în general pentru vopsirea
fibrelor textile naturale (lână, bumbac, mătase), dar pot fi utilizați și în calitate de coloranți
alimentari sau la fabricarea produselor cosmetice. Avantajele utilizării coloranților naturali sunt
multiple, aceștia fiind ecologici, siguri și ușor de obținut. Studiile relevă că peste 2000 de pigmenți
sunt sintetizați de diferite părți ale plantelor, dintre care doar aproximativ 130-150 au fost exploatați
comercial pentru colorarea produselor alimentare, cosmetice sau în producerea de textile și covoare
[4, 7]. Speciile tinctoriale pe lângă importanță lor în tehnica vopsirii vegetale, prezintă posibilități
de valorificare economică și în alte domenii: medicina tradițională și modernă, cosmetologie,
apicultură, în medicina veterinară, arhitectură peisajeră [8].
Prezentul studiu reprezintă un inventar al resurselor de plante tinctoriale, alohtone și
spontane, menținute și cercetate în colecțiile Grădinii Botanice Naționale (Institut) (GBNI) a USM,
însoțite de succinte descrieri botanice, informații despre valoarea tinctorială și terapeutică, precum
și alte utilizări în diverse domenii.
Materiale și metode
Ca bază a acestui studiu a servit grupul de plante tinctoriale din Colecția de Plante
Medicinale a GBNI. Sursa mobilizării resurselor genetice a speciilor de plante tinctoriale este:
schimbul internațional de semințe (Index Seminum); semințe și material vegetal colectat din habitate
naturale; semințe din reproducere locală. Plantele sunt menținute în parcele expoziționale;
309
observațiile fenologice [9] se efectuează anual cu înregistrarea datelor în registrele de lucru.
Informațiile despre valoarea tinctorială și cea medicinală sunt prezentate în baza studiului literaturii
de specialitate [1, 2, 4-8, 10, 11]. Cercetările privind introducerea și aclimatizarea plantelor
tinctoriale alohtone în condiții noi au fost realizate conform ghidurilor metodologice [9, 12].
Rezultate și discuții
Colecția de Plante Medicinale din cadrul GBNI adăpostește astăzi un genofond ce numără
367 taxoni (specii, subspecii, varietăți, cultivaruri), încadrați în 66 familii și 184 genuri [3]. Grupul
plantelor tinctoriale este parte componentă a Colecției de Plante Medicinale și este reprezentat de
peste 20 de specii, care pe lângă importanța lor în tehnica vopsirii vegetale, prezintă posibilități de
valorificare economică și în alte domenii. Unele dintre ele sunt specii alohtone (Basella rubra,
Carthamus tinctorius, Cota tinctoria, Phytolacca americana, Rubia tinctorum), introduse și
aclimatizate în condițiile pedoclimatice locale. Altele se întâlnesc și în flora spontană (Hypericum
perforatum, Centaurea cyanus, Isatis tinctoria, Genista tinctoria) fiind utilizate în arta vopsitului cu
plante, în diferite zone ale țării, în perioada când se foloseau doar coloranții naturali.
Basella rubra L. (Spanac roșu de Ceylon sau spanac indian, fig.1) este o plantă erbacee,
perenă (în zona temperată anuală). Tulpină volubilă, subțire, de culoare purpurie. Frunze alterne,
simple, suculente, lung-pețiolate, de culoare verde-închisă sau purpurie. Flori bisexuate, sesile, alb-
rozee sau purpurii. Inflorescență – spic axilar, lung pedunculat. Fruct – bacă falsă, inclusă în
perigon cărnos, de culoare roșie-închisă. Semințe globuloase, brune-închise. Specie originară din
Africa și sud-estul Asiei, unde se cultivă pentru frunzele comestibile. În condițiile țării noastre se
comportă ca plantă anuală. Înflorește în iunie-august. Se înmulțește prin semințe.
Valoarea tinctorială. Din fructe de obține un colorant de un roșu intens. Sucul obținut din
fructe este bogat în antociani și se folosește în calitate de colorant natural alimentar pentru colorarea
jeleurilor, dulciurilor, băuturilor răcoritoare.
Valoarea medicinală. Produsul vegetal (frunzele și tulpinile suculente) are efect demulcent,
emolient, diuretic, febrifug, laxativ, astringent. Favorizează flora intestinală, stimulează secrețiile
stomacului, ficatului și pancreasului. Extractele din frunzele proaspete elimină mucozitățile și
toxinele din organism. Este benefică în caz de insomnii, dereglări ale sistemului nervos, diaree.
Figura 1. Plante tinctoriale alohtone
Carthamus tinctorius L. (Șofrănel) este o plantă anuală cu înălțimea de 1-1.4 m. Tulpini
erecte, cilindrice, glabre, ramificate în partea superioară. Frunze sesile, lanceolate sau alungit-ovate,
margini dințate, pieloase. Flori portocalii apoi roșii, grupate în calatidii. Fruct – achenă ovat-
alungită, de culoare albă. Specie originară din Turcia și Iran. Înflorește în iunie-august. Se
înmulțește prin semințe.
Valoarea tinctorială. Coloranții de șofrănel au fost larg utilizați în industriile de textile și
covoare din Europa de Est, Orientul Mijlociu și India. Din petale se obțin coloranți de culoare roșie
și galbenă. În colorarea textilelor, florile uscate sunt folosite ca sursă naturală de colorant pentru
310
pigmentul portocaliu-roșu cartamin. Este un colorant de înaltă calitate care se folosește în industria
medicamentelor, alimentară și cosmetică.
Valoarea medicinală. Florile posedă efect analgezic, antibacterian, anticolesterolemiant,
diaforetic, emenagog, laxativ, expectorant, antitusiv. Calmează tusea, fluidizează și elimină
secrețiile bronhice. În ultimii 50 de ani, planta a fost cultivată în principal pentru uleiul vegetal
extras din semințe, folosit, în principal, în industria alimentară și cosmetică.
Coreopsis tinctoria Nutt. (Ochiul fetei) – plantă erbacee anuală cu înălțimea de 30-100 cm.
Tulpini glabre, ramificate. Frunze (1-2), compuse, cu foliole liniar-lanceolate, situate preponderent
în partea inferioară a tulpinii. Flori cu margini de culoare galbenă și un centru de la vișiniu-închis la
maro, uneori roșu pe o dimensiune de 2.5-4.5 cm în diametru. Florile pedunculate sunt adunate în
calatidii. Fruct – achenă mică, subțire. Arealul nativ de răspândire include Canada până în estul
Mexicului. Înflorește în iunie-august. Se înmulțește prin semințe.
Valoarea tinctorială. Din flori se obține un colorant galben.
Valoarea medicinală. Planta are proprietăți astringente și emetice. Ceaiul preparat din
rădăcini este emetic și util în caz de diaree.
Cota tinctoria (L.) J.Gay (Mușețel galben) este o plantă erbacee, perenă cu rizom scurt,
brun. Tulpini cu înălțimea de 30-90 cm, fin pubescente, de culoare gri-verde. Frunze alterne,
lanceolate până la ovate, penat-sectate, fin pubescente. Inflorescență – calatidiu terminal, lung
pedunculat, format din flori tubulare galbene în centru și ligulate, cu ligulele galbene, pe margini.
Fruct – achenă netedă, tetraedrică, turtită. Specie originară din Europa, regiunea mediteraneeană și
Asia de Vest. Înflorește în iunie-august. Se înmulțește ușor prin semințe.
Valoarea tinctorială. Din flori se obține un colorant galben. În trecut a fost cultivată ca
plantă tinctorială, însă coloranții sintetici moderni au redus foarte mult utilizarea acestei specii.
Valoarea medicinală. Planta are efect antispastic, diaforetic, emetic, emenagog. Este un
remediu bun în retenție urinară, artrită, convalescență, indigestie și febră ușoară. Studii recente
demonstrează posibilități de utilizare în industria alimentară și farmaceutică, datorită conținutului în
principii active și activităților biologice valoroase [1].
Genista tinctoria L. (Drobiță, fig. 2) este un arbust cu înălțimea de 60-90 cm și până la 100
cm în diametru. Tulpini lemnoase, ramificate, ușor pubescente. Frunze aproape sesile, lanceolate,
glabre. Flori galben-aurii unite în inflorescențe de tip racem,https://ro.wikipedia.org/wiki/Racem
înguste și erecte. Fruct – păstaie lungă, lucioasă. Specie originară din America de Nord. Se
întâlnește în flora spontană locală. Înflorește în mai-iunie. Se înmulțește prin semințe și prin butași
lignificați.
Valoarea tinctorială. Pigmenții prezenți în florile proaspete de drobiță produc diferite
nuanțe de galben, variind de la galben strălucitor la galben auriu.
Valoarea medicinală. Planta are efect diaforetic, diuretic, emetic, stimulant, vasoconstrictor.
Decoctul din întreaga plantă a fost folosit ca remediu pentru hidropizie, reumatism și gută. Din
lăstarii proaspeți se prepară un remediu homeopat utilizat în tratamentul reumatismului.
Figura 2. Plante tinctoriale din flora spontană menținute în Colecția de Plante Medicinale
311
Hypericum perforatum L. (Sunătoare) este plantă erbacee, perenă cu tulpini bi-muchiate,
glabre, înalte de 0,4-1m. Frunze sesile, glabre, oval-eliptice, opuse. Flori de culoare galben-intens,
grupate în dicazii. Fruct – capsulă ovală. Se întâlnește în flora spontană locală. Crește prin poiene,
liziere, livezi, pârloage, etc. Înflorește în perioada iunie-septembrie. Se înmulțește prin semințe.
Valoarea tinctorială. Din flori se obține un colorant galben auriu sau, în funcție de
concentrație, nuanțe arămii, roșiatice sau portocalii. Pentru reducerea presiunii asupra populațiilor
naturale de sunătoare se pot folosi și alte specii de Hypericum (H. maculatum, H. hirsutum) care au
aceleași proprietăți tinctoriale.
Valoarea medicinală. Produsul vegetal (vârfurile înflorite) are efect antiinflamator,
hipotensiv, coleretic, colagog, bacteriostatic, antivirotic, antifungic, cicatrizant. Se utilizează în
afecțiuni hepatobiliare, gastrită hiperacidă, ulcer gastric, diaree, boli neurologice. Maceratul uleios
de sunătoare este un bun cicatrizant și antiinflamator în arsuri, răni, plăgi purulente.
Isatis tinctoria L. (Drobușor) – planta bienală de 70-80 cm înălțime. Tulpini erecte, mai des
ramificate în partea de sus, glabre sau aspru-păroase în partea inferioară, adesea de culoare violetă.
Frunze bazale alungite-lanceolate, pubescente, întregi; cele superioare liniare. Flori galbene, cu
patru petale lungi de 3-4,5 mm, unite în inflorescențe paniculate. Fruct – păstaie glabră, alungit-
liniară. Specie originară din sud-estul Europei și Asia de Vest. Înflorește în mai-iunie. Se înmulțește
prin semințe.
Valoarea tinctorială. O perioadă îndelungată a fost singura sursă de colorant albastru, numit
ʹindigoʹ în Europa. Vopseaua din drobușor era deosebit de apreciată în producerea artizanală de
covoare, în perioada când se foloseau doar vopsele naturale. Sucul din frunzele proaspete a fost
folosit pentru vopsirea pânzelor în albastru și verde.
Valoarea medicinală. Plantele au proprietăți antibacteriene, antivirale, astringente și
febrifuge. Se utilizează intern în meningită, encefalită, gripă, erizipel, erupții cutanate. Rădăcina și
întreaga plantă au proprietăți anticancerigene.
Phytolacca americana L. (Cârmâz) este o plantă erbacee, perenă cu rădăcină pivotantă,
napiformă. Tulpină erectă, glabră, roșiatică, de 1-3 m înălțime. Frunze alterne, ovale, întregi, cu vârf
acuminat, de culoare verde pal. Flori mici, lung-pedunculate, dispuse în inflorescențe de tip racem.
Fruct – bacă sferică, lucioasă, de culoare roșie sau roșie-închisă. Originară din America de Nord.
Înflorește în iunie-iulie. Se înmulțește prin semințe și prin fracționarea rădăcinii.
Valoarea tinctorială. Sursă de coloranți roşu-bordeax pentru industria farmaceutică,
alimentară și industria vinurilor. Se folosește în gospodării la vopsitul textilelor și pentru picturi.
Valoarea medicinală. Rădăcina, frunzele și fructele au efect fungistatic, antibacterian,
expectorant, antiinflamator, antiviral, calmant, miorelaxant, diuretic, purgativ, emetic, antiparazitar.
Se folosește în boli auto-imune, artrite reumatice, febră glandulară, amigdalită, catar cronic,
bronșită, arsuri, dureri reumatice, hemoroizi, tumori, epilepsie. Toate părțile plantei sunt toxice!
Rubia tinctorum L. (Roibă, iarbă vopsitoare) este o plantă erbacee, perenă, cu rizom
orizontal, viguros, de culoare cenușiu-maro; rădăcini de culoare roșie. Tulpini subțiri, ascendente
sau agățătoare, 4-muchiate. Frunze așezate pe tulpină în verticile, câte 4-6, lanceolate sau eliptice.
Inflorescență - panicul lax, multiflor. Flori mărunte, bisexuate, de culoare galbenă-verzuie. Fruct
baciform, de culoare roșie, la maturitate neagră. înflorește din iunie până în august. Fructele se coc
în august-septembrie. Originară din Asia de Sud-Vest. Se înmulțește prin semințe și prin stoloni.
Valoarea tinctorială. Din rădăcini se obține un colorant roșu de calitate foarte bună care se
folosește la vopsitul textilelor, covoarelor, picturilor.
Valoarea medicinală. Rădăcina are efect diuretic, antibacterian, antifungic, antiinflamator,
colagog, anticancerigen, tonic și emenagog. Intern se administrează în caz de calculi biliari și renali,
cistită, pielonefrită, insuficiență renală. Remediul homeopatic obținut din rădăcini se utilizează în
boli ale splinei, anemii, subnutriție, amenoree, tuberculoză și patologie osoasă.
Un șir de alte plante folosite în medicina populară și cea modernă, din flora spontană și
introduse, posedă proprietăți tinctoriale: sovârvul (Origanum vulgare), din flori și din partea aeriană
312
a plantei se obține un colorant roșu-vișiniu (Tabelul 1); albăstrița (Centaurea cyanus), din flori se
obține un colorant albastru distinctiv; brânca porcului (Scrophularia nodosa) – colorant cu nuanțe
verzui; păpălăul (Physalis alkekengi) – culoare portocalie; cerențelul (Geum urbanum), oferă tonuri
roșiatice; socul (Sambucus nigra), din lemn sau fructe se obține nuanțe de galben, albastru, maro
sau negru; nucul (Juglans regia), din scoarță, frunze și coaja fructelor verzi se obțin coloranți cu
nuanțe de maro, ocru, negru și verde; busuiocul sălbatic (Clinopodium vulgare), frunzele furnizează
un colorant cu nuanțe de galben și maro; sânzienele (Galium verum), din flori se obțin nuanțe de
galben, oranj și verde; stejarul (Quercus robur) dă tonuri de galben, cafeniu, verde și negru; nalba
mare (Alcea rosea), din flori se obține un colorant violet spre albastru-purpuriu; urzica mare (Urtica
dioica), nuanțe de galben, roșu, verde și albastru; porumbarul (Prunus spinosa), din rădăcini și
fructe se obține un colorant albastru; popivnicul european (Asarum europaeum), din planta întreagă
se obține un colorant maro deschis etc.
Tabelul 1
Tabel rezumativ al principalelor plante tinctoriale cu valoare medicinală din colecțiile
Grădinii Botanice Naționale
Denumirea Valoarea Culoarea Efecte terapeutice Alte utilizări
științifică tinctorială
Basella rubra demulcent, emolient, frunzele și lăstarii tineri se
diuretic, febrifug, laxativ, folosesc în alimentație,
fructele roșu astringent
plantă ornamentală
antiviral, plantă meliferă
Isatis frunzele albastru antibacterian, florile si frunzele se consuma
tinctoria în salate; substituent al
indigo astringent, muștarului
antitumoral
florile galben analgezic, antiseptic,
antispastic, colagog,
Hypericum frunzele portocaliu digestiv, diuretic, sedativ, sursă importantă de taninuri
perforatum stimulant
partea aeriană maro
roșu
diaforetic, diuretic, semințele și mugurii florali au
emetic, stimulant, valoare alimentară;
Genista florile galben vasoconstrictor
tinctoria sursă de fibre utilizate la
lăstarii tineri fabricarea pânzelor
antioxidant, antibacterian, plantă ornamentală;
hepatoprotector,
Cosmos florile roșu antihelmintic florile cu aromă de mango și
sulphureus frunzele tinere sunt
tulpinile galben comestibile
diuretic, antitusiv, extractele din plantă se
313
Centaurea florile albastru astringent, emenagog, utilizează la fabricarea
cyanus oftalmic, ușor purgativ și produselor cosmetice;
tonic
plantă ornamentală
roșu- antiseptic, antispastic,
vișiniu carminativ, colagog,
Origanum florile diaforetic, emenagog, plantă aromatică importantă în
vulgare maro- expectorant, tonic bucătăria mediteraneeană
partea aeriană roșiatic
analgezic, antibacterian, colorant utilizat în industria
anticolesterolemiant, farmaceutică, alimentară și
Carthamus roșu diaforetic, emenagog, cosmetică; lăstarii tineri sunt
tinctorius laxativ, stimulant comestibili
florile galben-
portocaliu
Rubia rădăcinile roșu astringent, colagog, colorant roșu de foarte bună
tinctorum diuretic și emenagog calitate folosit și în scopuri
frunzele medicinale
antiviral, antioxidant, potențial substituent al
antiinflamator, săpunului;
Phytolacca expectorant, hipnotic,
americana narcotic și purgativ plantă ornamentală;
fructele roșu
plantă insecticidă
Coreopsis florile galben astringent, emetic plantă ornamentală
tinctoria
Cota tinctoria florile galben antispastic, diaforetic, plantă ornamentală
emetic, emenagog
Clinopodium frunzele galben aromatic, carminativ, frunzele se utilizează ca și
vulgare diaforetic, expectorant condiment
maro
Speciile tinctoriale descrise, pe lângă importanță lor în tehnica vopsirii vegetale, prezintă
posibilități de valorificare economică și în alte domenii. Unele sunt plante melifere (Isatis
tinctoria), având importanță în apicultură, constituind surse de polen și nectar. Altele sunt și plante
industriale (Juglans regia, Quercus robur) care fumizează lemnul folosit în industria construcțiilor.
Numeroase plante tinctoriale conțin principii bioactive, valorificate ca remedii în medicina
tradițională și modernă (Hypericum perforatum, Rubia tinctorum, Centaurea cyanus); în
cosmetologie (Juglans regia, Carthamus tinctorius); în alimentație (Origanum vulgare, Juglans
regia, Prunus spinosa ); în medicina veterinară, plante importante pentru zootehnie (Isatis tinctoria,
Echium vulgare, Scrophularia nodosa), specii cu valoare ornamentală (Cosmos sulfureus,
Centaurea cyanus, Phytolacca americana, Coreopsis tinctoria, Cota tinctoria, etc.).
314
Concluzii
Studiul descrie un șir de specii de plante tinctoriale din colecțiile Grădinii Botanice
Naționale, dar și din flora spontană, o tematică mai puțin abordată în prezent. După descoperirea
coloranților și pigmenților de sinteză, comercializați în cantități suficiente și la prețuri accesibile,
arta vopsitului cu coloranți naturali a pierdut teren. Prin promovarea acestor resurse naturale
insuficient valorificate, se urmărește stimularea interesului și spiritului antreprenorial al tinerei
generații pentru aplicarea în practică a cunoștințelor tradiționale moștenite în timp de la populația
locală. Sunt, de asemenea, necesare cercetării perpetue pentru identificarea și optimizarea producției
de coloranți din resurse naturale. Rezultatele obținute oferă și o pistă educațională, care sporește
conștientizarea cu privire la conservarea biodiversității și protecția mediului înconjurător.
Notă: Cercetările sunt realizate în cadrul Subprogramului 010101 ”Cercetarea și conservarea ex situ
și in situ a diversității plantelor din Republica Moldova”.
Referințe
1. Bahadori M.B., Zengin G., Eskandani M. et al. Determination of phenolic composition,
antioxidant activity, and therapeutic potential of Golden marguerite (Cota tinctoria). In: Food
Measure, 2021, 15, p. 3314-22.
2. Bechtold T., Turcanu A., Ganglberger E., Geissler S. Natural dyes in modern textile
dyehouses - how to combine experiences of two centuries to meet the demands of the future? In:
Journal of Cleaner Production, 2003, 11(5), p. 499-509,
3. Ciocârlan N. Diversitatea taxonomică a colecției de plante medicinale din Grădina Botanică
Națională (Institut) “Al. Ciubotaru”. In: Studia Universitatis Moldaviae. Seria Științe Reale şi
ale Naturii. 2023, 1(171), p. 29-36.
4. Iușan C., Coman V., Poll M. et al. Trăistuța cu plante tinctoriale din Rezervația Biosferei
Munții Rodnei”. Ed.: Silviu Hodiş – Târgu Lăpuş: Galaxia Gutenberg, 2022, 152 p.
5. Luchian V., Lagunovschi-Luchian V., Săvulescu E. ș.a. Plante medicinale, aromatice și
tinctoriale Sănătate și frumusețe. Editura Alpha, 2017, 368 p.
6. Plants for a Future Database. Disponibil: https://pfaf.org/user/plantsearch.aspx [accesat:
15.08.2024].
7. Polischuk N. P. Dye plants of the Kurgan region and their importance / N. P. Polischuk, D.
G. Chizhikova, M. V. Semenova. Young scientist. 2019, 3 (241), p. 66-68.
8. Şofransky Z. Paleta culorilor populare. Bucureşti: Editura Etnologică. 2006, 234 p.
9. Sparks T.H., Menzel A., Stenseth N.C. European Cooperation in Plant Phenology. In:
Climate Research, 2009, vol. 39, 12 p.
10. Teleuță A., Colțun M., Mihăilescu C., Ciocârlan N. Plante Medicinale. Ed.: Litera
Internațional, 2008, 336 p.
11. Yadav S., Tiwari K.S., Gupta C. et al. A brief review on natural dyes, pigments: Recent
advances and future perspectives. In: Results in Chemistry, 2023, vol. 5:100733.
12. Майсурадзе Н.И., Черкасов О.А., Тихонова В.Л. Методика исследований при
интродукции лекарственных растений. ЦБНТИ. Сер. Лекарств. растениеводство. М.,
1984, N3, 33 стр.
315
UDC: 633.521:664.8 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.54
STORAGE POTENTIAL OF FLAX (Linum usitatissimum L.)
SAMPLES - AN INDICATOR OF SEED LONGEVITY DURING
EX SITU CONSERVATION
Corlateanu Liudmila*, https://orcid.org/0000-0002-1018-1832
Мihaila Victoria, https://orcid.org/0000-0003-3984-9477
Ganea Anatolie, https://orcid.org/0000-0002-8658-6879
Doina Сutitaru, https://orcid.org/0000-0001-9956-8189
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The article examines the effectiveness of the accelerated seed aging method for
assessing the storage potential of flax samples for ex situ conservation in active genetic bank
collections. The use of this method, which involves incubation of seeds at high temperature and
humidity, allows the effects of unfavourable environmental factors to be adequately modelled and
their influence on seed stability to be predicted. Various morphophysiological and biochemical
parameters were used to determine the storage potential of seeds in order to predict their successful
storage in the plant genome bank. Flax samples with high storage potential were identified. The
data obtained indicate that the accelerated seed aging test allows the evaluation of differences in
resistance between different varieties of important crop species.
Keywords: flax, storage potential, accelerated aging, germination, electrolyte leakage
Introduction
In the ex situ conservation of plant germplasm in plant genetic banks, one of the main
challenges is to maintain the viability of seeds, as seeds gradually lose their germination and genetic
homogeneity as a result of aging [9]. Therefore, studying the storage potential (SP) of seeds is a
very important step in the ex situ conservation of plant genetic resources, especially for the long-
term storage of collection samples in a plant genetic bank. Many plant genetic banks of different
countries have widely used and defined this term in the last decades [4, 6]. To study the storage
potential, which indicates the longevity of collection samples during storage, the method of
accelerated aging (AA) of seeds is of great interest. The essence of the method is to artificially
accelerate the aging process by exposing seeds to elevated temperature and high relative humidity
for a relatively short period of time [3]. There are a number of papers comparing physiological and
biochemical changes in seeds under accelerated aging and long-term storage. After the accelerated
seed aging test, various morphological, physiological and biochemical parameters can be used to
assess the seed storage potential, which is a complex indicator and allows the evaluation of
differences between varieties of different crop species [2, 4, 6]. This test can be used to monitor
plant gene pool samples, i.e. to keep a permanent record of seed viability, and to classify genotypes
from working and active collections according to different seed aging parameters. The seed AA test
allows:
- Identify collection samples that are not suitable for long-term storage in the genebank.
- Make recommendations on the timing of seed propagation.
- Indicate the need to restore the viability of valuable collection samples.
The aim of this research was to determine the storage potential of flax seeds prior to ex situ
conservation in the plant genetic bank according to various morphological, physiological and
biochemical parameters using an accelerated seed aging test.
316
Material and methods
To determine the storage potential of flax seeds, we used the AA test according to the
method described in the Handbook of vigor test methods [3]. For flax seeds, it is recommended to
conduct AA of seeds at air temperature of 42°C, relative humidity of 80.0 - 90.0%, and aging time
of 72 hours. Often it is necessary to adjust these conditions when aging seeds of each specific crop
and even of a specific genotype. A different aging temperature was suggested for some flax
genotypes we studied: 43°C. Six flax genotypes were tested: Vizit, Batist, Belinca, Polesskiy-6, K-
7907 and Kaufmann. There were 300 seeds in each variant (in the experiment and in the control).
The experiments were conducted in 3-fold repetition. The control was flax seeds of the last
reproduction. Experimental data were processed using Statistica 7 program package.
After accelerated aging of seeds, various morphophysiological parameters of flax seeds and
seedlings were determined: germination energy and germination of seeds, root lenght, raw biomass
of spines according to the International Seed Testing Regulations ISTA [5]. Electrolyte leakage was
also determined by electrical conductivity of solutions with normal and aged seeds [7]. Among
biochemical parameters, the activity of peroxidase enzyme was determined in the roots of flax
seedlings [8].
Results and discussions
In the experiments with flax genotypes, a slight drop in germination after seed AA was
found compared to the control. Different genotypes showed a 9.3 - 18.7% decrease in germination,
which may indicate genotypic specificity of the samples (Fig. 1). The seeds of the tested six flax
genotypes had a germination rate of 81.3-90.7% after the test, i.e. they showed high
Germination, %
1 2 3 4 5 6
Figure 1. Flax seed germination after AA, %. 1 – Control; 2 – Experiment. Evaluation
genotypes: 1- Vizit; 2- Batist; 3- Belinca; 4- Polesskiy-6; 5- K-7907; 6- Kaufmann.
resistance to abiotic stress factors. The harsh conditions of the accelerated aging test (increased air
temperature and humidity) did not lead to a significant suppression of seed germination. The
minimum decrease in germination of flax seeds after AA was observed in genotypes K-7907 and
Batist (by 9.3 and 11.2%, respectively), and the maximum - in genotype Kaufmann (by 18.7%).
From the morphophysiological parameters of seedlings, root length, dry and fresh biomass
of roots were determined. The maximum decrease in the length of flax seed roots after AA was
observed in the genotypes Belinca and Batist (by 10.7 and 10.4 mm, respectively) (Table). The
minimum inhibition of root growth was recorded in genotypes Vizit (by 5.8 mm) and K-7907 (by
4.2 mm).
317
Genotypes Variants Root Fresh root
lenght, biomass,
mm mg
Vizit C 17.7±1.5 260.0±11.2
E 11.8±1.8 190.0±10.3*
Batist C 15.7±1.5 200.0±17.2
E 5.33±0.7* 160.0±15.4*
Belinca C 14.6±1.3 170.0±11.0
E 3.9±0.2* 60.0±9.1*
Polesskyi-6 C 15.7±1.6 170.0±18.9
E 7.4 ±0.9* 130.0±15.3*
K-7907 C 11.7±0.9 160.0±13.9
E 7.4±0.5* 110.0±11.6*
Kaufmann C 15.0±1.1 180.0±21.6
E 6.8±0.8* 120.0±17.4*
Table. Manifestation of some parameters of flax germs following accelerated seed aging
C- Control; E – Experiment. * - significant differences at р < 0.05
The smallest decrease in fresh biomass of roots after seed AA was found in flax genotypes
Batist and K-7907 (by 40 and 50 mg, respectively) (Table). It should be noted that flax genotype K-
7907 was the most resistant to abiotic environmental stress factors during accelerated seed aging in
a comparative analysis of various morphological parameters.
Almost all flax genotypes showed positive correlation of seed germination with germination
energy (r= +0.63), root length (r= +0.65) and raw biomass of roots (r= +0.65).
Figure 2. Conductivity of untreated and aged flax seed solutions after the action of the
accelerated aging test, mS/m (24 hours). 1 – Control; 2 – Experiment. Evaluation genotypes: 1-
Vizit; 2-Batist; 3-Belinca; 4-Polesskiy- 6; 5- K-7907; 6-Kaufmann.
We also determined the electrolyte leakage of seeds after accelerated aging by measuring the
conductivity of solutions of normal and aged seeds with the conductometer N5721 at two swelling
exposures of 24 and 48 hours. In seeds of aged flax genotypes, no significant differences were
obtained between the above exposures. It was found that after AA of flax seeds, the electrical
conductivity of solutions increased by 1.1-1.3 times compared to the control depending on the
318
genotype (Fig. 2). Such a slight increase in electrolyte yield indicates a slight increase in protoplasm
permeability after accelerated aging of flax seeds. This fact is favorable for successful ex situ
conservation of flax collection samples in the plant genetic bank.
Determination of peroxidase enzyme activity after accelerated seed aging in the roots of flax
seedlings revealed that the enzyme activity increased depending on the genotype by 1.2 - 1.8 times
compared to the control (Fig. 3). This is known to be characteristic of the effect of thermal stress on
seeds. The highest increase of peroxidase enzyme content in seedling roots after seed AA compared
to control was observed in Batist and Belinca genotypes (1.5-1.8 times), and the lowest - in K-7907
genotype (1.2 times).
Figure 3. Change in 1the activity
2 of the 3enzyme peroxidase
4 5in flax seed
6 roots after accelerated
aging. 1 – Control; 2 – Experiment. Evaluation genotypes: 1 - Vizit; 2 - Batist; 3 -Belinca;
4 - Polesskiy-6; 5 - K-7907; 6 - Kaufmann.
According to the sum of different morphophysiological and biochemical parameters of flax
seeds and seedlings, it can be concluded that all samples of the collection have a high storage
potential and are resistant to abiotic environmental factors. The flax genotypes K-7907 and Batist
had the highest storage potential. All the flax samples studied can be deposited in the Plant Genetic
Bank for ex situ conservation.
Conclusions
Another air temperature during accelerated aging for some flax genotypes - 43ºС - was
proposed and tested.
The test of accelerated ageing of seeds allows to determine their storage potential, which
makes it possible to characterise the ability of samples of different crops for long-term ex situ
conservation in the genetic bank of plants.
All flax genotypes studied have a high storage potential and are suitable for long-term
storage in active collections of the gene bank.
Acknowledgements. The research was carried out within the framework of the Subprogram
011102 Expansion and conservation of genetic diversity, improvement of agricultural crop
genotypes in the context of climate change, funded by the Ministry of Education and Research of
the RM.
319
References
1. Corlateanu, L., Mihaila, V., Melian, L., Ganea, A. Prognozarea longevității mostrelor din
colecția de tomate (Solanum lycopersicum L.) prin utilizarea testului de îmbătrânire accelerată a
semințelor și determinarea potențialului lor de păstrare pentru conservarea ex situ. In: Studia
Universitatis Moldaviae. Științe Reale și ale Naturii. Categoria B, 2023, nr. 1(171), p.65-70.
ISSN 1814-3237. https://doi.org/10.59295/sum1(171)2023_08.
2. Corlateanu, L. B., Мihaila, V.V., Ganea, A.I. Storage potential of fenugreek (Trigonella
foenum- graecum) seeds during ex situ conservation in a plant genetic bank. In: Vegetable and
melons: historical aspects, current status, problems and development prospects. Materials of the
Х International scientific and practical conference, March 11-12, 2024, vol.2. Kruty (Ukraine),
2024, p. 105-110.
3. Hampton, J. G., Tekrony Y, D. M. Handbook of vigor test methods. International Seed Testing
Assn, Zurich, Switzerland. 1995. 120 p.
4. Havstad, T., Aamlid, T., Lomholt, A. Evaluation of vigor tests for determination of seed storage
potential in red clover (Trifolium pratensis L.) and timothy (Phleum pretense L.). In: Seeds
Science and Technology, 2011, vol. 39, p. 637-648.
5. International rules for seed testing. M.: Колос, 1984. 310 с.
6. Mielezrski, F., Marcos-Filno, H. Assessment of physiological potential of stored pea (Pisum
sativum L.) seeds. In: Journal of Seed Science, 2013, vol. 35, p. 42-50.
7. Алексейчук, Г. Н., Ламан, Н.А. Физиологическое качество семян сельскохозяйственных
культур и методы его оценки. Минск, 2005. 48 с.
8. Ермаков, А.И., Арасимович, В.И., Ярош, Н.П. и др. Определение активности
пероксидазы. В: Методы биохимического исследования растений. М., Колос, 1987, с.42-
43.
9. Корлэтяну, Л. Б. Жизнеспособность семян культурных растений в условиях консервации
ex situ при действии миллиметрового излучения. Кишинев. 2012. 156 с. ISBN 978-9975-
62-313-1
320
UDC: 635.74:575.222.7 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.55
APRECIEREA MATERIALULUI INIȚIAL DE AMELIORARE DE SALVIE
LA INDICII CANTITATIVI AI ULEIULUI ESENŢIAL
Cotelea Ludmila*, https://orcid.org/0009-0006-1395-2440
Balmuș Zinaida, https:// orcid.org/0000-0002-1164-6435
Butnaraș Violeta, https://orcid.org/0009-0003-9747-7568
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. As a result of the evaluation of the initial breeding material for the quantitative
indices of the essential oil, it was demonstrated that 72.5% of the number of evaluated hybrids
synthesized, accumulated more than 1.0% essential oil recalculated to the dry matter; 21.6% of
these hybrids demonstrated high essential oil content – 1.4-2.7% (dry matter). Exceptional were 2
simple hybrids, (Cr.p. 99 S13 x AP 52-11 S3)F2 and (AP 49-11 S3 x NC 61-11 S3)F2 with 2.611 and
2.703%. The initial improvement material, with a high content of essential oil, will be used in the
development of new varieties of hybrid origin.
Keywords: Salvia sclarea, hybrid, initial breeding material, the quantitative characters,
essential oil.
Introducere
Salvia sclarea L. este o specie aromatică şi medicinală din familia Lamiaceae. Specia este
cultivate sintezează şi acumulează ulei esenţial în inflorescenţe, flori. În medicina populară sunt
folosite florile de şerlai extern, în gargarisme, ulceraţii, edeme, pentru băi, îngrijirea părului etc. [6].
Uleiul esenţial din inflorescenţe proaspete de şerlai este utilizat în aromaterapie, cu efecte
extraordinare în tratarea hipertensiunii arteriale, în cataruri, amigdalite, dureri menstruale, inflamații
ale tegumentelor cu tendință de îmbătrânire [2, 7]. S-au obţinut rezultate foarte bune în tratarea
osteoartrozelor şi artritei reumatoide. Fiind un bun tonic nervos uleiul esenţial de şerlai se foloseşte
în tratarea stărilor de depresii, etc. [8, 10]. Uleiul de Salvia sclarea se mai utilizează în indistria
alimentară. Cea mai înaltă apreciere însă o are în parfumerie, fiind foarte apreciată atât aroma
excelentă cât şi calitatea de fixator al aromelor [8, 10, 6]. Se mai foloseşte acest ulei esenţial la
fabricarea berii în loc de hamei, precum şi la producerea băuturilor răcoritoare. La producerea
lichiorurilor uleiul de şerlai întră în componenţa „cremei de vanilie”, iar în vinificaţie se foloseşte la
fabricarea vermutului şi vinurilor de tip muscat. Industria de producere a vinurilor utilizează nu
numai uleiul ci şi extractul alcoolic din inflorescenţe, astfel întră în componenţa vinului aromatizat
Buchet Moldavii [8, 10].
Importanţa acestei specii, multiplele utilizări ale uleiului esențial și inflorescențelor, a
stimulat un şir de cercetări de ameliorare a speciei, pentru crearea hibrizilor noi de diferite tipuri
(simpli, tripli, dubli, în trepte și complecși), și liniilor consangvinizate, rezistenți la secetă, ger și
iernare, care ar sinteza şi acumula un conţinut cât mai înalt de ulei esenţial [1, 3, 4]. Până în prezent
avem create, evaluate peste 500 genotipuri de Salvia sclarea, iar și lucrările de ameliorare pentru
crearea materialului inițial de ameliorare de perspectivă, cu conţinut ridicat de ulei esenţial
continuă. În această lucrare sunt prezentate rezultatele acestor cercetări.
Material şi metode
Materialul de ameliorare utilizat, este reprezentat prin 51 hibrizi de diferite tipuri: simpli,
tripli, dubli în trepte și complecși de Salvia sclarea L.
321
Deosebirea fenotipică a hibrizilor a fost studiată prin evaluarea fazelor fenologice de
dezvoltare – regenerarea, formarea rozetei de frunze, apariţia internodurilor, butonizarea, înflorirea,
coacerea tehnică. Evaluarea caracterelor cantitative, care influenţează direct recolta de materie
primă şi producţia de ulei esenţial – talia plantelor, lungimea inflorescenţei, numărul de ramificaţii
de gradul întâi şi doi al inflorescenţei a fost efectuată conform metodelor în vigoare [9, 10].
Conţinutul de ulei esenţial a fost determinat prin hidrodistilare, în mostre de inflorescenţe
proaspete a câte100 g), timp de 60 min în aparate Ginsberg. [10, 11].
Analiza statistică a datelor experimentale obţinute, s-a efectuat conform metodelor în
vigoare [12] şi prin intermediul softului STATISTICA 7.
Rezultate și discuţii
Aprecierea speciei Salvia sclarea, prin evaluarea materialului iniţial de ameliorare, utilizat la
crearea hibrizilor, soiurilor de performanţă, are ca scop obţinerea genotipurilor noi cu caractere
cantitative valoroase și conţinut ridicat de ulei essential.
Evaluarea materialului iniţial de ameliorare la Salvia sclarea L., evidenţierea genotipurilor
de performanţă, ce ar garanta producţie sporită de inflorescenţe, conţinut înalt de ulei esenţial, are o
importanţă indiscutabilă. Pentru crearea hibrizilor simpli, trilinari dubli, în trepte și complecși, de
Salvia sclarea L., rezistenţi la factori biotici și abiotici, a fost utilizat material inițial (forme
parentale) ce posedă variabilitate pronunţată, caractere, însuşiri excepţionale, pentru ameliorare şi
crearea de noi hibrizi și soiuri de origine hibridă [1, 5]. Caracterele cantitative la Salvia sclarea,
sunt modificate în mare măsură de condițiile climaterice ale anului. Astfel, în condiţii de
temperaturi ridicate, din vara anilor 2021 – 2022, materialul inițial de ameliorare, a fost reprezentat
prin plante viguroase, cu panicule bine dezvoltate, număr mare de ramificații de gradul întâi și al
doilea al inflorescenței. Evaluând diversitatea caracterelor cantitative al materialului inițial de
ameliorare de salvie, s-a demonstrat, că acesta posedă o variabilitate excesivă. Talia plantelor a
variat de la 83,3 până la 122,7 cm, în dependenţă de genotip, iar lungimea inflorescenței, caracter de
care în mare măsură depinde randamentul hibridului a fost de 46,1 – 68,5 cm, ultimul indice
aparținând hibridului triplu [AP 29-11 S2 x (0-23 S3 x Trakiika)F9]F3 (tab. 1).
Productivitatea la şerlai este în directă dependenţă de raportul dintre lungimea inflorescenţei
şi talia plantei. La formele selectate acest indice a variat de la 49,5 până la 64,7%. Important este, că
raportul lungimea inflorescenţei / talia plantei, la majoritatea genotipurilor evaluate constituie 50 –
65%. Cota parte a inflorescenţei din talia plantei mai mare de 55% s - a atestat la 15 genotipuri (tab.
1). Inflorescenţe viguroase de peste 68 cm, sunt caracteristice pentru hibridul simplu (AP 115-11 S3
x NC 6-11 S3)F2, iar paniculul acestei combinații hibride a constituit 56,1% din talia plantei (tab. 1).
Rata inflorescenţei / talia plantei mai mare 56% s-a atestat la patru combinații hibride simple: (NC
6-11 S3 x NC 11-11 S3)F2 (56,0%), (AP 115-11 S3 x NC 6-11 S3)F2 (56,1%), (AP 113-11 S3 x NC
19-11 S3)F2 (57,1%), (NC 11-11 S3 x NC 6-11 S3)F2 (57,5%) și la hibridul triplu (S. sc.German x
Basarabia)F2 (56,5%) (tab. 1).
Cea mai mare parte a inflorescenței din talia plantei – 58%, s-a înregistrat la hibrizii [AP 29-
11 S2 x (0-23 S3 x Trakiika)F9]F3 și (AP 30-11 S3 x NC 6-11 S3)F2 (tab. 1). Cea mai bună corelație
între lungimea inflorescenţei și talia plantei (64,7%) a fost atestată la genotipul în trepte [(0-42 x
Rubin)F1 x S-786)BC7 x AP60-11 S3)]F2 (tab. 1).
Este necesar de remarcat faptul, că caracterele cantitative la salvie, depind în mare măsură
de condiţiile climaterice ale anului şi se caracterizează printr-o anumită variabilitate genotipică şi
fenotipică pentru fiecare caracter în parte. Inflorescenţele lungi, compacte, puternic ramificate sunt
caractere importante pentru şerlai. Atât ramificaţiile de gradul întâi, cât şi al doilea ale
inflorescenţei, influenţează direct producția de materie prima si conţinutul de ulei esenţial, deoarece
glandele oleifere la Salvia sclarea sunt exogene, amplasate pe epiderma ramificaţiilor inflorescenţei
şi a sepalelor concrescute ale florilor.
322
Tabelul 1
Evaluarea materialului inițial de ameliorare de Salvia sclarea L. la unele caractere cantitative
Talia Lungimea Raport lungimea
Hibrizi plantei, infloresce inflorescenței/
cm nţei, cm talia plantei,%
X±sX X±sX
Hibrizi simpli
(AP 34-11 S3 x AP 10-11 S3)F2 109,9±5,3 60,1±4.3 54,7
(AP 30-11 S3 x NC 6-11 S3)F2 101,5±4,1 59,0±3.2 58,1
(AP 115-11 S3 x NC 6-11 S3)F2 119,8±5,1 67,2±6.3 56,1
(AP 113-11 S3 x NC 19-11 S3)F2 100,7±5,5 57,5±4,9 57,1
(NC 11-11 S3 x NC 6-11 S3)F2 114,0±5,6 65,6±3,3 57,5
(NC 6-11 S3 x NC 11-11 S3)F2 111,5±5,1 62,6±5,4 56,0
(Cr.p 99 S13 x AP 52-11 S3)F2 92,1±8,5 49,1±2,8 53,3
Hibrizi tripli
(S. sc.German x Basarabia)F2 112,2±5,0 63,4±6,5 56,5
[AP 29-11 S2 x (V-24-86 691-80 S3 x 0-36 S3)F10]F3 97,8±3,7 53,8±2,6 55,0
[AP 29-11 S2 x (0-23 S3 x Trakiika)F9]F3 118,0±5,1 68,5±4,9 58,0
[AP 63-11 S2 x ( Rubin x S-1122 9 S2)F11]F3 102,0±11,4 50,5±5,1 49,5
[(M-69 10 S4 x S 1122)F10 x AP 68-11 S3]F3 102,9±4,9 52,7±5,8 55,6
Hibrizi dubli
[(0-23 S3 x Trakiika)F8 x (Cr.p. 1 S1x M-69)F11]F3 104,4±5,9 57,8±3,4 55,4
Hibrizi în trepte și complecși
[(0-42 x Rubin)F1xS-786)BC7 x AP60-11 S3)]F2 100,4±8,0 58,6±4,2 58,4
[(AP 60-11 S3 x (0-42 x Rubin)F1 x S-786)BC7)]F2 97,6±5,8 63,2±5,1 64,7
(S. sc.German x Nataly Clary)F2 122,7±6,2 61,9±5,4 50,4
(Victor x Parfum Perfect)F2 113,1±7,8 62,9±6,8 55,6
(S. sc.German x Ambriela)F2 92,0±8,8 50,8±4,1 55,2
[NC 11 - 11 S2 x (M-69 429-82 S3 x S.s.Turkmen/N)F1 x S-1122 172 83,3±4,7 46,1±2,1 55,3
S3)F9]F3
Numărul de ramificații de gradul I a variat de la 11,6 până la 18,4 la diferiți hibrizi. Cele mai
evidente valori ce pot fi utilizate ca caractere distinctive, s-au înregistrat la caracterul „numărul
ramificaţiilor” de gradul al doilea al inflorescenţei, ce a variat de la 15,4 până la 46,0 (fig. 1.).
Figura 1. Numărul de ramificații de gradul I și II al inflorescenței la hibrizi simpli,
tripli, dubli, în trepte și complecși de Salvia sclarea L.
Programele de ameliorare ale şerlaiului includ neapărat crearea hibrizilor şi soiurilor cu
conţinut ridicat de ulei esenţial de calitate superioară. Toate caracterele inflorescenței, precum şi
numărul mare de ramificaţii de gradul I şi II, care la unii hibrizi au constituit în sumă peste 46 – 64
323
unități, au favorizat acumularea unui conţinut de ulei esenţial, ce a variat de la 0,624 până la
2,703% s.u. (fig. 2). Determinarea conţinutului de ulei esenţial în inflorescenţe, recalculat la
substanţă uscată, a demonstrat, că unele combinații hibride din cauza secetei au sintezat şi acumulat
o cantitate relativ scăzută de ulei – 0,624 – 0,987%, însă majoritatea hibrizilor au acumulat un
conţinut ridicat de ulei esenţial de peste 1,0% (fig. 2).
Figura 2. Conţinutul în ulei esenţial la hibrizi de diferite tipuri (material inițial de ameliorare)
de Salvia sclarea L.
Astfel, conţinut înalt de ulei esenţial, de peste 1,0% (s.u.) s-a atestat la 72,5% din materialul
inițial de ameliorare evaluat, în funcție de generaţie, iar 21,6% din aceşti hibrizi au sintezat,
acumulat conţinut foarte ridicat de ulei esenţial – 1,4-2,7% (s.u.), cum ar fi: hibrizii în trepte (Nataly
Clary x Parfum Perfect)F2, [(S-3 x H2S3)F2 x 0-32 S3)F8 x NC 11 - 11 S2]F3, hibrizii simplu și
triliniar (AP 113 - 11 S3 x NC 19 - 11 S3)F2 și [AP 63 - 11 S2 x (Rubin x S-1122 9 S2)F11]F3, precum
și alte două combinații hibride simple (NC 61-11 S3 x AP 30-11 S3)F2 și (NC 11-11 S3 x NC 6 - 11
S3)F2 au acumulat 1,431, 1,476, 1,490, 1,598, 1,632 și 1,757% ulei esențial respectiv (fig. 2. № 38,
50, 9, 23, 14, 12). Consemnăm, că conţinut foarte ridicat în ulei esenţial a fost atestat și hibridul
triplu [AP 89-11S2 x (M-69 42 S3 x K-19)F8]F3, combinațiile hibride – în trepte [(0-42 x
Rubin)F1xS-786)BC7 x AP 60-11 S3)]F2 și complex [NC 11 - 11 S2 x (M-69 429-82 S3 x
S.s.Turkmen/N)F1 x S-1122 172 S3)F9]F3 care au sintezat și acumulat ulei esențial (s.u.): 1,877,
1,910 și 1,955%, respectiv (fig. 2. № 26, 31, 46). Excepționali au fost 2 hibrizi simpli: (Cr.p 99 S13
x AP 52-11 S3)F2 cu 2,611% s.u., iar în primul an de vegetație această combinație hibridă a
acumulat – 2,178% s.u. și (AP 49-11 S3 x NC 61-11 S3)F2, la care conținutul de ulei esențial
recalculat la substanța uscată a constituit 2,703% (fig. 2. №15, 8). Conţinutul de ulei esenţial în
inflorescenţe mai mic de 1%, a fost atestat la 14 din hibrizii evaluaţi (fig. 2. № 2, 20, 21, 22, 28, 33,
34, 35, 36, 37, 39, 41, 42, 49).
Concluzii
Caracterele inflorescenței: talia plantei, lungimea paniculului, precum şi numărul mare de
ramificaţii de gradul I şi II, care la unii hibrizi au constituit în sumă 46 – 64 unități, au favorizat
acumularea unui conţinut înalt de ulei esenţial, ce a variat în limitele 0,624 – 2,703% s.u.
Pentru hibrizii evaluaţi, determinarea conţinutului de ulei esenţial în inflorescenţe, recalculat
la substanţă uscată, a demonstrat, că unele combinații hibride din cauza secetei au sintezat şi
acumulat o cantitate relativ scăzută de ulei – 0,624 – 0,987%.
324
S-a demonstrat, că conţinut înalt de ulei esenţial, de peste 1,0% (s.u.) s-a atestat la 72,5%
hibrizi, în funcție de generaţie, iar 21,6% din aceşti hibrizii au sintezat, acumulat ulei esenţial – 1,4-
2,7% (s.u.)
Cu conţinut foarte ridicat în ulei esenţial s-au evidenţiat: hibridul triplu [AP 89-11S2 x (M-69
42 S3 x K-19)F8]F3 (1,877% s.u.), combinațiile hibride – în trepte [(0-42 x Rubin)F1xS-786)BC7 x
AP60-11 S3)]F2 (1,910 % s.u.) și – complex [NC 11 -11 S2 x (M-69 429-82 S3 x S.s.Turkmen/N)F1 x
S-1122 172 S3)F9]F3, (1,955% s.u.).
Excepțional rezultat au demonstrat doi hibrizi simpli: (Cr.p 99 S13 x AP 52-11 S3)F2, –
2,611% s.u., și (AP 49-11 S3 x NC 61-11 S3)F2 – 2,703% s.u. ulei esențial.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011102 „Extinderea și
conservarea diversitații genetice, ameliorarea genofondurilor de culturi agricole in contextul
schimbărilor climatice”, finanţat de Ministerul Educației și Cercetării.
Referințe
1. Balmuş, Z., Gonceriuc, M., Cotelea, L., Butnaraş, V. Realizări în ameliorarea speciei Salvia
sclarea L. (şerlai) în Republica Moldova. În: Ştiinţa în Nordul Republicii Moldova: realizări,
probleme, perspective: сonferinţa şt. naţ. cu participare intern., ediţia a 5, 29-30 iunie 2021,
Bălţi., p. 21-26. ISBN 978-9975-62-432-9.
2. Bojor O. Aromaterapia. Bucureşti, 1994. 234 p.
3. Cotelea L. Hibrizi perspectivi de Salvia sclarea L., cu conținut înalt de ulei esențial. În:
Biotehnologii avansate – realizări şi perspective: al 5-lea simpoz. naţ. cu participare intern., 21-
22 oct. 2019: teze. Chişinău, 2019, p. 152 ISBN 978-9975-56-371-0.
4. Cotelea, L., Gonceariuc, M., Balmus, Z., Butnaras, V. Genotypes of Salvia sclarea
establishment of essential oil. In: Life Sciences in the dialogue of generations: National conf.
with international participation, Chisinau, 29-30 Sept. 2022: abstr. book. Chisinau, 2022, p. 36.
ISBN 978-9975-159-80-7.
5. Котеля, Л.А., Балмуш, З.К., Бутнараш, В.И., Дубиц, Т.В. Оценка гибридов шалфея
мускатного с высоким содержанием эфирного масла. В: Основные,
малораспространенные и нетрадиционные виды растений – от изучения к внедрению
(сельскохозяйственные и биологические науки). VII Международная научно-
практическая конференция (в рамках VIII научного форума «Неделя науки в Крутах –
2023»), Круты, Украина, 2 марта 2023, T.2, с.154-165.
6. Davis P., Daniel C.W. Subtle Aromatherapy, 1991, 234 p.
7. Gonceariuc M. Aspecte citogenetice ale diferitor tipuri de androsterilitate la hibrizii în trepte de
Salvia sclarea L. În: Cercetări de Genetică Vegetală şi Animală Vol.VI. Romania, 2000, p. 131-
136.
8. Gonceariuc, M. Salvia L. 2002. - Chişinău: Centrul Ed. UASM. - 212 p.
9. Gonceariuc, M. Şerlaiul. În: Ameliorarea specială a plantelor. - Chişinău, 2004, p. 525-541.
10. Gonceariuc, M. Plante medicinale şi aromatice cultivate. Monografie. - Chişinău, 2008, p. 199–
202.
11. Гинзберг А.С. Ускоренный способ определения количества эфирного масла в эфироносах
в Крыму N.8-9. 1932.
12. Доспехов Б.А. Методика полевого опыта (с основами статистической обработки
результатов исследований). М.: Агропромиздат, 1985. 351 с.
325
UDC: 575.22:635.657 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.56
ASSESSMENT OF CORRELATION AND PATH ANALYSIS IN
COLLECTION’S GENOTYPES OF CHICKPEA
Curshunji Dmitri
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
http://orcid.org/0009-0006-2928-9583, e-mail: [email protected]
Summary. Twenty three collection genotypes of chickpea were evaluated for 10
components of yield (3 phenological and 7 plant data) on grain yield per plant. Investigation was
carried out on field of Institution in 2022-2023. Correlation analysis revealed significant
relationship by characters: days taken to flowering and maturity, primary and secondary branches
per plant and 100 grain weight with grain yield. Highly negative correlation with yield had
component grain per pod. Path analysis revealed direct effect on yield following components:
highest effect had character 100 grain weight (0.833) followed by pods per plant (0.562), days to
flowering (0.362), primary branches per plant (0.192) and secondary branches per plant (0.074).
Highest negative direct effect on yield had character grain per pod (-0.881) followed by grain per
plant (-0.593), days taken to maturity (-0.106). Grain per plant was formed mainly on basis 6
components by indirect effects.
Keywords: chickpea, yield, components of yield, correlation, path analysis.
Introduction
Chickpea grain yield is influenced by a wide range of genetic, physiological, and ecological
factors. It is essential to comprehend the relationships between grain yield and its yield components
in order for effective breeding procedures and agronomic practices to increase productivity and
satisfy the growing demand for this crop [3]. Correlation coefficients in general show associations
among independent characters. Path analysis is used to determine the amount of direct and indirect
effect of the causal components on the effect component. Much research has been done in this area.
To my knowledge, in our republic up to the present time this kind of work was not carried out on
collection genotypes of chickpea. Let us present the results of some works in this area.
Pakistan’s researchers Babar Manzoor Atta et al. reported: thirty-two chickpea genotypes
were evaluated for components of yield. Grain yield per plant showed highly significant positive
correlation with days to maturity, primary branches, secondary branches and 100 seed weight and
significant positive correlation with pods per plant. Path coefficient analysis revealed that pods per
plant and 100 seed weight had the highest direct effect on grain yield per plant followed by
secondary branches. Results revealed that a greater number of secondary branches, pods per plant
and bold seed size are major yield contributing factors in selecting high yielding chickpea cultivars
[1]. Mushtaq M.A. et al. reported: a study was carried out to investigate variability parameters and
path coefficient analysis in twenty elite chickpea genotypes including three standards.
Investigations regarding path coefficient showed that days taken to flowering had maximum direct
influence on seed yield per plant followed by total weight of plant, 100 grains weight, primary
branches, and plant height. These are important parameters for selecting maximum yielding
genotypes in chickpea [4]. Also, Pakistan’s researchers reported: correlation studies showed that
biomass per plant, number of pods per plant, number of secondary branches per plant, number of
seeds per pod and 100-seed weight were positive and significant at genotypic level but positive and
highly significant at phenotypic level. Number of days taken to flowering, number of days taken to
maturity, primary branches per plant, and secondary branches per plant were positively correlated
with the grain yield per plant at genotypic and phenotypic levels [5].
326
In India, in a recent study, the authors reported: correlation studies showed that the traits viz.
harvest index, 100 seed weight, number of pods per plant and number of secondary branches per
plant recorded a highly positive significant correlation with seed yield at both genotypic and
phenotypic level and days to 50% flowering at genotypic level with seed yield. From path
coefficient analysis it is indicated that the characters viz., 100 seed weight, harvest index, number of
pods per plant, days to 50% flowering and number of secondary branches per plant showed a
positive direct effect on seed yield [6]. Also conducted research in India, Umesh reported: the
results revealed significant positive correlations between grain yield and several traits, such as days
to maturity, plant height, number of pods per plant, and 100-seed weight. Furthermore, path
analysis elucidated the direct and indirect effects of these traits on grain yield. Plant height, number
of pods per plant, and 100-seed weight emerged as crucial factors with significant direct impacts on
grain yield [7].
Material and methods
The experimental material consisted of 23 chickpea collection genotypes. The experiment
was conducted in the experimental field of Institution in 2022-2023. Planting genotypes was laid
out in a randomized complete block design with three replications. Each plot consisted of 2 rows
of 2.5 m length with 50 cm and 10 cm spacing between and within rows, respectively. Observations
were recorded on three phenological traits (days to flower initiation, reproductive phase (from pod
setting initiation to maturity) and days to maturity). Plant data: in each plot 7 plants were selected
randomly to record following observations: primary branches per plant, secondary branches per
plant, height plant, pods and grain per plant, grain per pod, 100 grain weight and grain yield per
plant. The mean values are subjected to correlation and path analysis. To perform path analysis was
used the methodology proposed by Dewey & Lu (1959), for grain yield as resultant variable and its
components as independent variables [2]. Correlation and other data were calculated in program
Excel. Condition of environment: both years was moderate droughty.
Result and discussion
Name and origin of investigated genotypes is presented in Table 1. These are genotypes
were obtained from 8 foreign countries. The quantitative genotypes of countries: Moldova- 7,
Russia - 6, India – 4 and one of each country Tunisia, Iran, Kyrgyzstan, Turkey, Ukraine and
Azerbaijan. Based on the studied characters genotypes are most different from each other by
character 100 grain weigh (ranged 13.3 – 41.4). In despite of large range 100 grain weight these
genotypes are early and mid-season by maturity.
Table 1
Name and origin of investigated genotypes
Nr. Genotype Origin Nr. Genotype Origin Nr. Genotype Origin
1 MDI 02429 India 9 MDI 02505 Turkey 17 MDI 02434 Azerbaijan
2 MDI 02459 India 10 MDI 02422 Russia 18 MDI 02469 India
3 OR1 12 Moldova 11 MDI 02491 Russia 19 OR1-2b Moldova
4 MDI 02479 Tunisia 12 MDI 02463 Ukraine 20 MDI 02433 India
5 MDI 02427 Russia 13 CS2-16 Moldova 21 MDI 02488 Moldova
6 MDI 02403 Iran 14 MDI 02495 Russia 22 MDI 02441 Moldova
7 CS1-18b Moldova 15 MDI 02431 Moldova 23 MDI 02496 Russia
8 MDI 02437 Kyrgyzstan 16 MDI 02478 Russia - - -
Maximum, minimum values of characters (range), mean values and variability by coefficient
of variation are given in Table 2. Least variable (CV) were phenological characters: reproductive
phase (1.96%), days taken to maturity (2.51%) days taken to flowering (4.4%) followed by
secondary/primary branches (4.86%/6.03%), pods per plant and grain per pod 11.9% and 12.93%,
327
respectively. The most variable character is 100 grain weight (30.94%) followed by grain yield per
plant (20.67%) and grain per plant (18.0%).
Correlation coefficient analysis: days taken to flowering exhibited highly significant
values with days taken to maturity, primary branches per plant, highly negative relationship with
grain per pod. Significant correlation was noted with secondary branches per plant, 100 grain
weight and yield per plant. Moderate positive value DF displayed with plant height, moderate
negative with grain per plant and negative with reproductive phase. Reproductive phase exhibited
non significant positive correlation with grain per plant, pods per plant, grain per pod, with others
characters negative non significant values. Days taken to maturity displayed significant positive
correlation with primary branches per plant and yield per plant, highly negative relationship noted
with grain per pod. Moderate correlation DM has had with 100 grain weight and secondary
branches per plant, plant height, moderate and highly negative values noted with grains per plant
and grain per pod, respectively. Primary branches per plant displayed significant positive
correlation with secondary branches per plant, 100 grain weight and yield per plant, significant
negative with grain per pod. Moderate positive value noted with height plant and moderate negative
with grain per plant.
Table 2
Investigated characters and their generally characteristics
Chara PBr/P SBr/P Pods/ Grai Grain 100
DF RPh DM HPl GY/Pl
cters l l Pl n/ Pl / Pod GW
Min 47.5 32.5 86.5 1.77 5.79 19 19.2 17.4 0.91 13.3 3.6
Max 54 34.5 93 2.15 6.88 34.6 28.3 37.6 1.34 41.4 8.3
Mean 51.8 33.6 90.7 1.99 6.31 26.52 22.71 24.55 1.08 25.23 6.02
CV, % 4.4 1.96 2.51 6.03 4.86 15.18 11.9 18.0 12.93 30.94 20.67
Note: DF – days taken to flowering, RPh – reproductive phase, DM - days taken to maturity, PBr/Pl –
primary branches per plant, SBr/Pl – secondary branches per plant, HPl – height plant, Pods/Pl, Grain/ Pl –
pods and grain per plant, Grain/Pod – grain per pod, 100GW – 100 grain weight, GY/Pl – grain yield per
plant.
Secondary branches per plant exhibited significant positive correlation with 100 grain
weight and yield per plant, significant negative with grain per pod, moderate positive with plant
height and moderate negative with grain per plant. Height plant displayed moderate positive
correlation with 100 grain weight and yield per plant and moderate negative with grain per plant
and grain per pod. Pods per plant exhibited significant positive correlation with grain per plant and
moderate positive with yield per plant. Grain per plant displayed significant positive value with
grain per pod, and significant negative one with 100 grain weight, moderate negative correlation
noted with yield per plant. Grain per pod exhibited highly significant negative relationship with 100
grain weight and yield per plant. Character 100 grain weight had significant positive relationship
with yield per plant (Table 3).
Table 3
Data of phenotypic correlation among investigated characters in chickpea
RPh DM PBr/Pl SBr/Pl HPl Pods/Pl Gr/Pl Gr/Pod 100GW GY/Pl
DF -0.313 0.894 0.821 0.754 0.631 0.075 -0.608 -0.856 0.789 0.823
RPh - -0.181 -0.149 -0.066 -0.148 0.317 0.432 0.279 -0.195 -0.014
DM - 0.805 0.753 0.628 0.173 -0.532 -0.869 0.772 0.832
PrBr/Pl - 0.829 0.398 0.099 -0.617 -0.845 0.875 0.864
SBr/Pl - 0.43 -0.019 -0.664 -0.859 0.861 0.834
HPl - -0.056 -0.378 -0.431 0.315 0.329
Pods/Pl - 0.684 -0.028 -0.129 0.371
Gr/Pl - 0.703 -0.764 -0.382
328
Gr/Pod - -0.896 -0.869
100GW - 0.824
Path analysis: the data pertaining to direct and indirect effects of yield attributes on, grain
yield per plant is given in Table 4. The highest positive direct effect on grain yield exhibited
character 100 grain weight (0.833) followed by pods per plant (0.562), days to flowering (0.362),
primary branches per plant (0.192), secondary branches per plant (0.074). Highest negative direct
effect on yield had character grain per pod (-0.881) followed by grain per plant (-0.593), days taken
to maturity (-0.106). Very low negative direct effect on yield had plant height (-0.023). Negligible
direct effect had reproductive phase (0.014). Days to flowering exhibited significant positive
indirect effect through days to maturity (0.349), primary/secondary branches per plant
(0.297/0.272), 100 grain weight (0.290), and plant height (0.228). Highest negative indirect effect
DF displayed through grain per pod (-0.325), followed by grain per plant (-0.220) and reproductive
phase (-0.113). Reproductive phase with all other characters had negligible indirect effects. Days to
maturity exhibited negative indirect effect with all characters (except RPh, Gr/Pl and Gr/Pod), on
grain per pod had moderate positive effect (0.094). Primary branches per plant produced moderate
positive effect through 100 grain weight (0.168), secondary branches per plant (0.162), days to
flowering/maturity (0.157/0.158), non-significant through plant height (0.076). Moderate negative
indirect effects primary branches exhibited through grain per pod (-0.179), grain per plant (-0.118)
and low negative through reproductive phase (-0.028).
Table 4
Data of path analysis: direct (underline) and indirect effects of yield components
DF RPh DM PrBr/Pl SBr/Pl HPl Pods/Pl Gr/Pl Gr/Pod 100GrW
DF 0.362 -0.004 -0.102 0.157 0.055 -0.014 0.072 0.421 -0.829 0.754
RPh -0.113 0.014 0.019 -0.028 -0.004 0.003 0.305 -0.299 0.274 -0.184
DM 0.349 -0.003 -0.106 0.158 0.056 -0.014 0.166 0.369 -0.833 0.728
PrBr/Pl 0.297 -0.002 -0.087 0.192 0.062 -0.009 0.095 0.427 -0.857 0.795
SBr/Pl 0.272 -0.001 -0.079 0.162 0.074 -0.009 -0.012 0.456 -0.811 0.808
HPl 0.228 -0.002 -0.066 0.076 0.031 -0.023 -0.053 0.262 -0.421 0.297
Pods/Pl 0.027 0.004 -0.018 0.019 -0.001 0.001 0.562 -0.474 -0.028 -0.121
Gr/Pl -0.220 0.006 0.056 -0.118 -0.048 0.008 0.658 -0.593 0.690 -0.720
Gr/Pod -0.325 0.004 0.094 -0.179 -0.065 0.01 -0.027 -0.487 -0.881 -0.852
100GrW 0.290 -0.003 -0.082 0.168 0.067 -0.007 -0.124 0.529 -0.838 0.833
Secondary branches had non-significant positive effects though 100 grain weight (0.067), primary
branches (0.062), and days to flowering/maturity (0.055/0.056). Negative indirect effect secondary
branches exhibited through grain per pod (-0.065) and grain per plant (-0.048). Plant height with all
other character had negligible positive or negative effects. Pods per plant exhibited significant
positive effect through grain per plant (0.658), followed by reproductive phase (0.305) and days to
maturity (0.166), moderate positive effects were observed with primary branches (0.095) and days
to flowering (0.072). Moderate negative effect pod per plant exhibited through 100 grain weight (-
0.124). Grain per plant exhibited significant positive effect through 100 grain weight (0.529)
followed by secondary/primary branches (0.456/0.427), days to flowering (0.421), days to maturity
(0.369), plant height (0.262). Significant negative indirect effect grain per plant exhibited through
grain per pod (-0.487). Grain per pod showed highly negative effect through 100 grain weight (-
0.838), days to flowering/maturity (-0.829/-0.833) and primary/secondary branches (-0.857/-0.811)
and significant negative indirect effect on plant height (-0.421). Significant positive effect grain per
pod noted through grain per plant (0.690) and moderate positive one on reproductive phase (0.274).
Character 100 grain weight exhibited significant positive effect through primary/secondary
branches (0.795/0.808), days to flowering/maturity (0.754/0.728) and moderate positive through
329
plant height (0.297). Highly negative effect 100GW exhibited through grain per pod (-0.852),
followed by grain per plant (-0.720) and moderate negative on reproductive phase (-0.184) some
cases, the authors draw an analogy between the correlation and the direct effect on the yield. In my
opinion, this is not correct enough. Based on the data presented by path analysis, there are quite a
lot of data with a significant and even highly significant indirect effect (especially characters
100GW, Gr/Pod and Gr/Pl), so the direct effect should be considered in conjunction with indirect
effects. High degree of similarity between correlation (characters - yield) and path analysis noted
for characters with very high direct effects: grain per pod (-0.869(CC) (-0.881(PA)) and 100 grain
weight (0.824(CC) – 0.883(PA)). Despite the low negative correlation of reproductive phase (-
0.014) the direct effect of this character was positive (0.014). Characters with strong significant
direct effects pods per plant and 100 grain weight are different from all the others that least
susceptible to environmental condition and have higher level of inheritance. Despite the fact that
significant negative direct effect had character’s grain per plant (-0.593), in this character by
indirect effects influence 6 positive (100GW, Pr&SBr, D/F&M and HPl) versus 3 negative (RPh,
Pods/Pl and Gr/Pod) (positive and negative approximately to the same extent). Thus, the
manifestation of character grain per plant mainly is based on indirect effects. If we consider the
character pods per plant (direct effect 0.562), only 2 characters have significant positive indirect
effect (grain per plant (0.658) and reproductive phase (0.305)). Let's look at another character
height plant, low negative direct influence on yield have it (-0.023), but manifested indirect in the
main through DF (0.228), Gr/Pl (0.262) and 100GW (0.297). With regard to the cited and other
works in this area, in my opinion, the results are determined by the properties of the studied
genotypes and environmental conditions. Therefore, the results obtained are specific to each study.
Conclusions
As a result of the research conducted, the following conclusions were made, (1) significant
values of correlation were determined by characters days taken to flowering and maturity, primary
and secondary branches per plant and 100 grain weight with grain yield, (2) by direct effect
characters on yield are following parceling: highest significant effect had character 100 grain
weight(0.833) followed by pods per plant (0.562), days to flowering (0.362), primary branches
(0.192) and secondary branches per plant (0.074); highest negative direct effect on yield had
character grain per pod (-0.881) followed by grain per plant (-0.593) and days taken to maturity (-
0.106), (3) noted significant indirect effects on such characters as: grain per plant& pod and
100grain weight,(4) character grain per plant significant manifests itself by indirect effects of
characters: 100GW, Pr&SBr, D/F&M and HPl, (5) concordance(similarity) values of correlation &
path analysis noted by 2 characters with strong significant direct effect: grain per pod (-0.869(CC)
(-0.881(PA)) and 100 grain weight (0.824(CC) – 0.883(PA)). So, it should be concluded that
characters 100 grain weight, pods per plant, days to flowering and primary branches may be
considered as the selection criteria for the improvement of grain yield.
Acknowledgments. This study was supported by the research project of the Subprogram
011102 „Increasing genetic diversity and agricultural crop breeding in the context of climate
change”, funded by the Ministry of Education and Research.
References
1. Babar Manzoor Atta, Muhammad Ahsanul Haq, Tariq Mahmud Shah. Variation and inter-
relationships of quantitative traits in chickpea (Cicer arietinum L.). In: Pak. J. Bot., 2008, 40(2):
637- 647.
2. Dewey, J.R., Lu K.H. A correlation and path coefficient analysis components of crested wheat
grass seed production. In: Agron. J., 1959, 51: 515-518.
3. Gaur P.M. Chickpea (Cicer arietinum L.); c2012, 165- 189.
330
4. Mushtaq M.A., Bajwa M.M., Saleem M. Estimation of genetic variability and path analysis of
grain yield and its components in chickpea (Cicer arietinum L.). In: International journal of
scientific & engineering research, 2013, 4(1):1-4, E06779.
5. Qurban Ali et al. Genetic variability and correlation analysis for quantitative traits in chickpea
genotypes (Cicer arietinum L.). In: Journal of Bacteriology Research 2011, Vol. 3(1), pp.6-9.
6. Tengse S.M., Sarode S.B., Deshmukh S.S. and Shinde A.V. Assessment of correlation and path
analysis in chickpea (Cicer arietinum L.). In: The Pharma Innovation Journal, 2022; 11(1):
184-188.
7. Umesh. Correlation and path analysis for grain yield and yield components in chickpea (Cicer
arietinum L.). In: Journal of Pharmacognosy and Phytochemistry 2016; 5(6): 470-474.
331
UDC: 582.232:581.142 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.57
VALORIFICAREA LICHIDULUI CULTURAL AL CIANOBACTERIEI
SPIRULINA PLATENSIS PENTRU GERMINAREA SEMINŢELOR DE
GALEGA ORIENTALIS LAM. MENŢINUTE ÎN COLECŢII
Dobrojan Sergiu, https://orcid.org/0000-0003-0040-5836, [email protected],
Melnic Victor, https://orcid.org/0000-0001-6374-2499, [email protected]
Ţîţei Victor, https://orcid.org/0000-0002-1961-1536, [email protected]
Dobrojan Galina, [email protected]
Melnic Angela, [email protected]
Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, Republica Moldova
Summary. Following quantitative research, it was found that treating Galega orientalis L.
seeds with a biostimulant derived from the cultural liquid of the cyanobacterium Spirulina platensis
over 3 years significantly improved germination capacity and germination index, while the relative
root elongation had a lesser impact. The optimal concentration of 4% and exposure for 4 hours
resulted in the highest germination rates (50,00%) and germination index (10,0) compared to the
control group (FG – 33,00% and IG – 6,6). These findings suggest that cyanobacterial biostimulants
could effectively enhance seed germination and conserve species in seed collections, potentially
benefiting agricultural practices.
Keywords: biostimulant, seed germination, Spirulina platensis
Introducere
Datorită compoziţiei biochimice valoroase, lipsei toxinelor şi efectele benefice induse
cianobacteria Spirulina platensis este utilizată pe larg de către specia umană în vaste domenii de
consum. Astfel, consumul global de Spirulina este în creștere, piața globală a Spirulinei este
estimată să atingă o valoare de 484,7 milioane USD în a. 2024, cu o rată de creștere anuală de 7,6%
până în 2031 [1]. În anul 2024, se estimează că segmentul de alimente și băuturi va reprezenta
38,5% din piața globală a Spirulinei [2, 3]. Cantitativ consumul global anual de Spirulină este de
aproximativ 88 000,00 de tone. Pentru a satisface aceste necesităţi cianobacteria Spirulina platensis
se cultivă în masă în cantităţi industriale. În rezultatul cultivării în masă se obţin volume
impunătoare de lichid cultural care se transformă, în cele mai dese cazuri, în deşeu de producţie
cianobacteriană. Utilizarea repetată a lichidului cultural la creşterea Spirulinei este ineficientă,
proporţiile elementelor nutritive sunt dezechilibrate şi biomasa de Spirulină nu acumulează
principiile bioactive în cantitatea necesară. Astfel, lichidul cultural devine o sursă poluantă, care
participă atât la poluarea chimică a mediului cu resturi ale nitraţilor, fosfaţilor, carbonaţilor, etc., cît
şi organică, prin dezvoltarea microflorei şi a vegetaţiei nespecifice în zonele de scurgere a acestuia
care pot provoca chiar şi eutrofizarea bazinelor acvatice [4]. În acest sens, valorificarea lichidul
cultural prin obţinerea de biostimulatori prezintă o modalitate practică de realizare a economiei
circulare şi de protecţie ridicată a mediului înconjurător.
Actualmente specia Galega orientalis Lam. are un interes sporit pentru cultivare. În condiţii
naturale Galega orientalis Lam. se întîlneşte în Caucaz [5], iar în flora noastră naţională nu a fost
identificată de aceea aceasta trebuie introdusă în cultură. In conditii de introducere în cultură G.
orientalis Lam. are abilități de adaptare ridicate, stabilitate în cenoze (de 6-8 ani), randament ridicat
şi trăsături valoroase din punct de vedere economic (fitoproductivitatea 10-14 t/ha substanță uscată,
randament proteic brut 1,8-2,4 t/ha, productivitatea semințelor 2-4 q/ha), recreștere timpurie
primăvara și durată sezonul de vegetație toamna, rezistența la boli și dăunători, rezistență la frig și
îngheț, calități de hrănire ridicate, palatabilitate bună a fitomasei și furaj preparat şi poate fi utilizată
pe termen lung [6]. Conform cercetărilor realizate de dr. V. Ţiţei sa constatat că cultivarea Galega
332
orientalis Lam. în condiţiile Republicii Moldova permite obţinerea a cca. 5,27 kg/m2 de masă verde,
iar substanţa uscată se caracterizează prin conținut optim de proteine (16,20 %), celuloză (26,85
%), minerale (7,51 %) și cantitate mare de grăsimi (3,41 %), aminoacizi esențiali (lizină, metionină,
treonina, fenilalanina, leucina), iar furajele acesteia sunt de foarte bună calitate [7].
Galega orientalis Lam. este cultivată pe suprafeţe relativ mari în zone de pădure, silvostepă
și stepă de pe teritoriul Belarus, Ucraina și Estonia, Federaţia Rusă, în cultură pură sau în amestec
cu cereale perene ierburi pentru hrănire verde, fân, siloz, iarbă făină. De asemenea, ca plantă
furajeră este cultivată în China, în țările occidentale, Austria, Franța etc. [8, 9].
Această leguminoasă perenă are o importanță agronomică și ecologică semnificativă.
Galega orientalis prezintă interes în agricultură datorită capacității sale de a fixa azotul atmosferic
în sol prin simbioza cu bacteriile din genul Rhizobium [10]. De asemenea, este utilizată ca furaj de
înaltă calitate pentru animale, datorită conținutului său ridicat de proteine și digestibilității bune a
acesteia [11]. Planta prezintă interes de cercetare, cultivare şi datorită proprietăţilor medicinale
posedînd efect hipoglicemiant, diuretic și detoxifiant, antioxidant, antiinflamator și antimicrobian
[12, 13].
Pentru menţinerea genofondului de Galega orientalis L. şi a culturii este necesară
conservarea prin intermediul băncilor de gene aceasta permiţînd menținerea şi valorificarea
ulterioară a acesteia. Seminţele menţinute în băncile de gene îşi pierd în timp capacitatea de
germinare din cauza dormanței tegumentare şi de accea este necesară utilizarea unor tehnici
specifice pentru a îmbunătăți rata de germinare [14, 15].
Astfel, ne-am propus să valorificăm lichidul cultural al cianobacteriei Spirulina platensis
prin utilizarea acestuia în calitate de biostimulator pentru germinarea seminţelor de Galega
orientalis Lam. menţinute în colecţii.
Materiale și metode
În cadrul experimentelor a fost utilizată tulpina cianobacteriei Spirulina platensis selectată în
cultură de către m.c., prof. Vasile Șalaru, acad., prof. Valeriu Rudic și coautorii. Tulpina de
Spirulina platensis, depozitată în colecția LCȘ „Algologie Vasile Șalaru” a Universității de Stat din
Moldova, a fost cultivată pe mediul nutritiv lichid Zarrouk modificat (cu următoarea componenţă
(g/l): NaHCO₃ – 8; K₃HPO₄ - 0,5; NaNO₃ - 2,5; K₂SO₄ – 1; NaCl – 1; MgSO₄ – 0,2; CaCl₂ – 0,04;
FeSO₄ – 0,01; NaEDTA – 0,08; apă potabilă – 1 L), inoculul constituind 0,5 g/l (biomasă absolut
uscată). La a 20-a zi de cultivare a cianobacteriei Spirulina platensis, biomasa algală a fost separată
de lichidul cultural prin centrifugare (la viteza de 6000 rot/min), iar lichidul cultural a fost utilizat
pentru obținerea biostimulatorului aplicat în experimente. Biostimulatorul cianobacterian a fost
obținut prin activarea termică a lichidului cultural separat.
În experimente s-au utilizat soluțiile cu concentrații de 1-4% obținute prin diluția lichidului
cultural generat de la cultivarea cianobacteriei Spirulina platensis cu apă distilată. Semințele de
Galega orientalis L., menţinute în condiţii de colecţie timp de 3 ani, în număr de 100 pentru fiecare
lot experimental, au fost expuse în soluțiile preparate timp de 1-4 ore, iar ca martor au servit
aceleaţi seminţe expuse în apă distilată în același interval de timp. Seminţele experimentale de
Galega orientalis L. au fost puse la dispoziţie de către dr. Victor Ţiţei angajat a Grădinii Botanice
Institut Al. Ciubotaru a Universităţii de Stat din Moldova. Pentru studierea procesului de germinare,
semințele au fost plasate în vasele Petri, pe hârtia de filtru umezită cu apă distilată, la iluminarea
naturală și temperatura de 22ᵒC. În cadrul cercetărilor au fost determinați următorii indicatori:
- Facultatea germinativă a semințelor (FG), conform formulei: FG = Nsg/Nts * 100, unde
Nsg – numărul semințelor germinate; Nts – numărul total de semințe;
- Indicele de germinare (IG) calculat la a 5-a zi de experiment, conform formulei: IG =
∑(Gt/Tt), unde Gt – numărul de semințe germinate în perioada de timp t, iar Tt – numărul de
zile.
333
- Alungirea relativă a rădăcinii (ARR) calculată, la cea de a 7 zi de germinare, conform
formulei: ARR= (Le/Lc)*100, unde: Le - lungimea rădăcinii în varianta experimentată; Lc -
lungimea rădăcinii în varianta de control.
Rezultate şi discuţii
Semințele de Galega orientalis L. pot fi păstrate în colecții pentru perioade îndelungate, însă
capacitatea lor de germinare poate scădea din cauza unor factori precum îmbătrânirea semințelor,
deshidratarea și pierderea viabilității. Stocarea pe termen lung a semințelor poate duce la reducerea
viabilității și creșterea dormanței. Totodată, menţinerea seminţelor în bănci de seminţe trebuie
realizată prudent deoarece unii factori (cum ar fi temperatura, umiditate aerului şi a seminţelor)
influenţeză viabilitatea acestora [15]. Aceasta înseamnă că, chiar și în condiții optime de germinare,
semințele pot să nu încolțească sau să prezinte o germinare întârziată [14].
Studiile recente au arătat că tratamentul semințelor cu biostimulatori derivați din
cianobacterii, cum ar fi Spirulina platensis, poate îmbunătăți semnificativ ratele de germinare ale
semințelor vechi [10] creînd premise astfel de valorificare şi a lichidului cultural.
În rezultatul cercetărilor realizate am constatat că utilizarea biostimulatorului cianobacterian
experimentat a atestat intensificarea procesului de germinare a seminţelor de Galega orientalis L.
menţinute în condiţii de colecţii fapt caracterizat prin majorarea facultăţii germinative a acestora
(Tab. 1).
Tabelul 1
Facultatea germinativă a semințelor de Galega orientalis L. tratate cu biostimulator obţinut
din lichidul cultural rezultat de la cultivarea cianobacteriei Spirulina platensis, %
Perioada de Variantele experimentale
tratare a 1% 2% 4% Control
seminţelor, ore
1-a zi
1 20,00 20,00 17,00 3,00
2 20,00 23,00 13,00 10,00
4 17,00 13,00 13,00 3,00
2-a zi
1 27,00 27,00 27,00 27,00
2 23,00 40,00 33,00 20,00
4 37,00 27,00 47,00 30,00
3-a zi
1 27,00 30,00 33,00 33,00
2 23,00 43,00 43,00 27,00
4 37,00 30,00 50,00 33,00
4-a zi
1 27,00 30,00 33,00 33,00
2 23,00 43,00 43,00 27,00
4 37,00 30,00 50,00 33,00
5-a zi
1 27,00 30,00 33,00 33,00
2 23,00 43,00 43,00 27,00
4 37,00 30,00 50,00 33,00
După cum se observă, din datele prezentate în tab. 1, în general, semințele tratate cu
biostimulatori prezintă o facultate germinativă mai mare comparativ cu grupul de control. De
exemplu, pentru varianta experimentală cu concentraţia de 4% biostimulatori cu expunerea
seminţelor la tratare timp de 4 ore, la a treia zi, se înregistrează o rată de germinare de 50%, față de
334
doar 33% în grupul de control. În primele zile de tratament, semințele par să aibă o reacție
favorabilă la concentrații mai mari ale biostimulatorului, cu o tendință de stabilizare a ratelor de
germinare pe parcursul perioadelor următoare. De menţionat că seminţele menţinute în condiţii de
colecţie, chiar şi în condiţiile de biostimulare, atestă valori ale facultăţii germinative de doar 50%.
Acest fapt se explică suplimentar şi prin acea că tegument seminţelor de Galega orientalis L. este
destul de rigid şi de acea este necesară o perioadă mai mare de timp de expunere a seminţelor în
biostimulatori pentru a da posibilitatea pătrunderii acestora către embrion.
Rezultatele indicelui de germinare a semințelor de Galega orientalis L. tratate cu
biostimulatori indică, la fel, că cele mai semnificative rezultate se atestă în varianta cu 4%
biostimulator cu expunerea la tratare de 4 ore (Tab. 2).
Tabelul 2
Valorile indicelui de germinare a semințelor de Galega orientalis L. tratate cu
biostimulator obţinut din lichidul cultural rezultat de la cultivarea cianobacteriei Spirulina
platensis
Perioada de Variantele experimentale
tratare a 1% 2% 4% Control
seminţelor, ore
1 5,4 6,0 6,6 6,6
2 4,6 8,6 8,6 5,4
4 7,5 6,0 10,0 6,6
Tabelul 3
Alungirii relative a rădăcinii de Galega orientalis L. tratate cu biostimulator din
lichidul cultural al cianobacteriei Spirulina platensis,%
Perioada de Variantele experimentale
tratare a 1% 2% 4% Control
seminţelor, ore
1 2,3 1,5 2,0 1,5
2 2,2 2,4 2,6 1,9
4 2,0 2,2 2,0 1,7
Valorile alungirii relative a rădăcinilor atestă că în loturile în care seminţele au fost tratate cu
biostimulatori cianobacterieni se observă o tendinţă de creştere în lungime a sistemului radicular (cu
diferenţe de 0,7-1,1% comparativ cu variantele de control), ceea ce crează premiza de a constata că
ar exista un potenţial mai mare de creştere şi dezvoltare a plantelor. Cele mai mari rezultate sau
atestat învarianta seminţelor tratate cu biostimulator cianobacterieni în concentraţie de 4% cu
expunerea la tratat timp de 2 ore (Tab. 3).
Concluzii
În rezultatul cercetărilor cantitative realizate sa constatat că tratarea semințelor de Galega
orientalis L., menţinute în condiţii de colecţii timp de 3 ani, cu biostimulator derivat din lichidul
cultural al cianobacteriei Spirulina platensis a avut ca efect îmbunătățirea semnificativă a facultății
germinative, a indicelui de germinare şi puţin pronunţat a alungirii relative a rădăcinilor. Cea mai
optimă concentraţie de bistimulatori ciaobacterieni cu efect major asupra germinării seminţelor de
Galega orientalis L. este de 4% cu expunerea seminţelor la tratat timp de 4 ore unde sau atestat cele
mai mari rezultate ale facultăţii geminative a seminţelor (50,00%) şi a indecelui de germinare a
seminţelor, calculat la a 5-a zi de experiment, (10,0) comparativ cu lotul de control (FG – 33,00% şi
IG- 6,6). Aceste rezultate sugerează că biostimulatorii cianobacterieni obţinuţi din lichidul cultural
rezultat de la cultivarea cianobacteriei Spirulina platensis ar putea fi utilizaţi eficient pentru
optimizarea germinării semințelor de Galega orientalis L. menţinute în condiţii de colecţii, având
335
potențial în practicile agricole pentru îmbunătățirea performanțelor culturilor şi pentru conservarea
eficientă a genofondului speciei în condiţii de colecţii de seminţe.
Referinţe
1. https://www.coherentmarketinsights.com/market-insight/spirulina-market-972
2. https://www.alliedmarketresearch.com/spirulina-market
3. https://www.globenewswire.com/news-release/2024/01/10/2806989/0/en/Spirulina-Market-Size-
Share-to-Surpass-US-465-2-Million-by-2033-Report-by-Persistence-Market-Research.html
4. Bivol, C. Particularităţile fiziologo-biochimice şi de cultivare ale microalgei verzi Dunaliella
salina - sursă valoroasă de substanţe bioactive. Teza dr. în biol., 2010. 135 p.
5. Горшкова, С.Г. Galega L. Флора СССР. М. Л.: Изд-во АН СССР, 1945, т. 11. с. 303–304.
6. Ярошевич, М.И., Вечер, Н.Н., Кухарева, Л.В. Интродукция Galega orientalis Lam. в
Беларуси. In: Теоретические и прикладные аспекты интродукции растений как
перспективного направления развития науки и народного хозяйства. Матер. Междунар.
науч. конф., посвященной 75-летию со дня образования ЦБС НАН Беларуси / НАН, 2007,
т. 1, с. 320–322.
7. Ţiţei V., Stavarache M. Some agrobiological peculiarities and fodder value of Galega orientalis,
variety speranta. // Congresul "International congress on oil and protein crops" Chişinău,
Moldova, 2018, p. 54.
8. Tutin, T.G., Heywood, V.H., Burges, N.A., Moore, D.M., Valentine, D.H., Walters, S.M., Webb,
D.A., Ball P.W., Chater A.O., Ferguson I.K. In: Flora Europaea.Vol. 2. Rosaceae to
Umbelliferae. Cambridge University Press, 1968. 486 p.
9. Xu, L., Zhu, X.G., Bao, B., Zhang, M., Sun, H., Podlech, D., Welsh, S.L., Ohashi, H., Larsen, K.,
Brach, A.R. Tribe Galegeae. In: Flora of China. Vol. 10 (Fabaceae). Science Press, Beijin, and
Missouri Botanical Garden, St. Lois, pp. 322–511.
10. GILLER, K. E. Nitrogen Fixation in Tropical Cropping Systems 2 nd edition. CABI
Publishing, 2001. 423 p.
11. Skerman, P.J., Cameron, D.G., Riveros, F. Tropical forage legumes. FAO Plant Production and
Protection Series No. 2. FAOm, 1988. 609 p.
12. Chevallier, A. The encyclopedia of medicinal plants: a practical reference guide to over 550 key
herbs and their medicinal uses. Dorling Kindersley, 1996. 336 p.
13. Koleva, I.I., Van Beek, T.A., Linssen, J.P., De Groot, A., Evstatieva, L.N. Screening of plant
extracts for antioxidant activity: a comparative study on three testing methods. In:
Phytochemical Analysis, 2002, 13(1), p. 8-17.
14. Bewley, J.D., Bradford, K.J., Hilhorst, H.W.M., Nonogaki, H. Seeds: Physiology of
Development, Germination and Dormancy, 2013, Springer.
15. Ellis, R.H., Hong, T.D., Roberts, E.H. Handbook of Seed Technology for Genebanks: Volume I.
International Board for Plant Genetic Resources, 1985.
336
UDC: 581.135.5:631.547.4:638.138(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.58
FENOLOGIA ÎNFLORIRII PLANTELOR
MELIFERE PERENE DIN REPUBLICA MOLDOVA
Dragoman Iurii1*, https://orcid.org/0009-0009-8168-7951
Caisin Larisa 1https://orcid.org/0000-0001-8934-2709
Chisnicean Lilia2, https://orcid.org/0009-0000-6147-323X
1
Universitatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova
2
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. This study addressed the issue of nectar scarcity during certain periods. A
proposal was made to establish a melliferous conveyor composed of plant species with high
economic and apicultural potential, each with different blooming periods. The study identified
perennial melliferous plant species with the highest nectar productivity and selected those most
frequently visited by bees. The blooming periods of these selected species were determined, and the
factors influencing their blooming times were analyzed. Based on this data, a phenological calendar
was developed, which can be used to predict the blooming periods of melliferous plants and plan
activities in the apiary accordingly.
Keywords: melliferous base, nectar productivity, flowering phenology, melliferous
conveyor.
Introducere
Apicultura ocupă un loc important în economia și ecosistema Republicii Moldova. Mierea
moldovenească se exportă pe piața externă și este apreciată pentru calitatea sa – are o aciditate
scăzută și o aromă originală, iar raportul fructoză/glucoză depășește parametrii mierii din alte țări
exportatoare [11].
Pe lângă obținerea unor produse valoroase precum mierea, ceara, propolisul, păstura și
polenul albinele joacă un rol esențial în polenizarea și creșterea productivității multor culturi
agricole. Valoarea estimată a beneficiilor aduse de polenizarea culturilor agricole de către albine
depășește cu mult veniturile generate din produsele apicole [4].
Deși Republica Moldova este un exportator de miere, productivitatea în sectorul apicol este
relativ scăzută, cu o medie de aproximativ 24 kg miere-marfă de la o familie de albine pe sezon
[11]. Principalul factor care limitează această productivitate este lipsa bazei melifere sau accesul
restricționat la cea disponibilă [8].
Recolte sporite de miere pot fi obținute doar dacă în jurul stupinei există o floră meliferă
bogată, caracterizată printr-o diversitate de plante melifere, care poate să ofere albinelor hrană pe
întreaga durată a sezonului apicol [12]. Moldova dispune de suprafețe importante de plante
melifere, cum sunt: salcâmul, teiul, floarea soarelui, pomii fructiferi, rapița, salvia, levănțica ș.a. [9],
însă acest potențial poate fi valorificat efectiv doar prin practicarea stupăritului pastoral, care este
destul de costisitor și riscant.
Majoritatea gospodăriilor apicole din Republica Moldova sunt gestionate de apicultori
amatori și sunt staționare, ceea ce face ca baza meliferă să se formeze adesea spontan, cu numeroase
perioade de lipsă de cules. Aceste perioade afectează ritmul de dezvoltare a familiilor de albine și
reduc productivitatea lor. În astfel de gospodării, este necesar să se realizeze plantări și însămânțări
suplimentare cu plante melifere puternice, pentru a completa perioadele deficitare. Implementarea
acestor măsuri are ca scop crearea unui cules de miere continuu (un conveier melifer) pe tot
parcursul sezonului apicol.
337
Pentru prima dată, termenul ,,conveier melifer” a fost propus de profesorul sovietic A.N.
Melnicenco, care a publicat în 1953 cartea «Цветочно-нектарный конвейер и управление
медосбором». O idee similară a fost lansată anterior de specialiștii Biroului regional de apicultură
din Rostov, V.F. Kostoglodov și G.H. Boyadji, în broșura «Цветочный конвейер для пчел»
(Ростиздат, 1946). În aceste publicații a fost propus un complex de metode pentru organizarea și
îmbunătățirea bazei melifere pentru albine, care poate asigura o înflorire continuă a plantelor
nectaro-polenifere [12].
În Republica Moldova în anul 2020 în cadrul Grădinii Botanice Naționale (Institut)
,,Alexandru Ciubotaru” din Chișinău a fost inițiată fondarea Colecției de Plante Melifere [2], cu
suportul ANCD, în cadrul proiectului ,,Mobilizarea resurselor genetice vegetale, ameliorarea
soiurilor de plante, valorificarea lor ca culturi furajere, melifere și energetice în circuitul
bioeconomic”, în care au fost selectate specii de plante cu potențial melifer [3].
În studiul resurselor melifere, pe lângă productivitatea de nectar și polen, cel mai important
aspect îl prezintă cunoaștearea perioadelor de înflorire a plantelor. Observațiile fenologice
sistematice permit alcătuirea unui calendar fenologic, care poate servi la prognozarea perioadelor de
înflorire a plantelor și la alcătuirea conveierului melifer neîntrerupt.
Pentru crearea unui conveier melifer este cel mai rațional de inclus plante nectaro-polenifere
cu următoarele caracteristici: productivitate meliferă sporită; ciclu de dezvoltare peren, pentru a
exlude necesitatea semănatului anual; o durată lungă și stabilă de înflorire, 20-30 zile și mai mult;
capacitate bună de regenerare a otavei; viabilitate și energie de creștere sporită; capacitate stabilă de
secreție a nectarului pe întreaga durată a zilei; o structură a florii accesibilă pentru culesul nectarului
de către albine [13].
Scopul acestei lucrări a fost identificarea speciilor de plante melifere perene cu un potențial
economico-apicol sporit și determinarea perioadelor lor de înflorire, în vederea creării unui conveier
melifer multianual.
Materiale și metode
Cercetările au fost desfășurate în perioada anilor 2022-2024. Ca obiect de studiu au servit
speciile de plante melifere multianuale din colecțiile Grădinii Botanice din Chișinău și din colecția
situată în comuna Chetrosu, raionul Anenii-Noi, Republica Moldova.
A fost analizată informația despre speciile de plante melifere perene [5, 6, 7, 10], din care
au fost selectate cele cu o producție de nectar de peste 100 kg/ha, stabilindu-se perioadele de
înflorire și evidențiindu-se speciile frecvent vizitate de către albine.
Pentru stabilirea perioadelor de înflorire au fost efectuate observații fenologice. Începând cu
luna martie, s-au realizat câte 3-4 vizite pe săptămână la colecțiile Grădinii Botanice, cercetând
plantele în faza de înflorire, fiecare tură însumând 3-4 km. Pe durata verii, s-au efectuat câte 1-2
vizite pe săptămână, concentrându-se doar pe specii anumite. Observațiile în colecția situată în
comuna Chetrosu, raionul Anenii-Noi, R. Moldova, se realizau zilnic, datele fiind înregistrate într-
un registru special.
Metoda utilizată pentru colectarea datelor fenologice a implicat marcarea perioadelor de
înflorire. Pentru arbori și arbuști, începutul înfloririi era notat, când aproximativ 10% dintre flori
erau deschise, iar sfârșitul înfloririi era marcat, când mai rămâneau 10% dintre flori. Pentru plantele
erbacee începutul înfloririi era considerat atunci, când în masiv apăreau 5-10 plante cu flori
deschise, iar sfârșitul înfloririi atunci, când în masiv mai rămâneau doar câteva plante înflorite [14].
Pentru a identifica factorii de influență, au fost colectate date de la Serviciul
Hidrometeorologic de Stat privind temperaturile medii zilnice pentru anii 2022-2024. În baza
acestor date a fost creat un calendar al temperaturilor medii, în care valorile au fost împărțite în 5
intervale și reprezentate cu hașuri de culori diferite:
I – cu temperaturi negative, în culoarea albastră;
II – cu temperaturi între 0 și +5 ºC, în culoarea verde;
338
III – cu temperaturi între +5 și +10 ºC, în culoarea galbenă;
IV – cu temperaturi între +10 și +20 ºC, în culoarea roz;
V – cu temperaturi de peste +20 ºC, în culoarea roșie.
O astfel de ranjare a facilitat compararea calendarului termic cu cel fenologic. Cel mai
important prag termic pentru cercetare a fost de +5 ºC, el reprezintă minimul biologic de vegetație
pentru majoritatea speciilor de plante cercetate.
Rezultate și discuții
Analiza informațiilor din literatura specială privind productivitatea de nectar a plantelor
melifere perene a condus la identificarea speciilor cu o producție de peste 100 kg/ha. Cele mai
productive dintre acestea au fost selectate și sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Productivitatea nectariferă potențială a plantelor melifere perene
Plante lemnoase Plante ierboase
Specia kg/ha Specia kg/ha
Tetradium daniellii (Benn.) T.G. Hartley 3000 Scrophularia nodosa L. 900
Robinia pseudoacacia L. 1200 Epilobium angustifolium L. 600
Tilia tomentosa Moench 1200 Salvia verticillata L. 600
Robinia viscosa Vent. 1000 Asclepias syriaca L. 600
Tilia cordata Mill. 1000 Echinops sphaerocephalus L. 500
Tilia platyphyllos Scop. 800 Salvia officinalis L. 400
Paulownia tomentosa (Thunb.) Steud. 800 Leonurus quinquelobatus Gilib. 400
Acer tataricum L. 800 Onobrychis viciifolia Scop. 300
Acer campestre L. 400 Lophanthus anisatus (Nutt.) Benth. 245
Sophora japonica L. 350 Rubus idaeus L. 200
Acer platanoides L. 200 Lavandula angustifolia Mill. 200
Salix caprea L. 200 Silphium perfoliatum L. 150
Salix cinerea L. 150 Hyssopus officinalis L. 150
Salix alba L. 150 Nepeta cataria L. 150
Cercetările realizate de numeroși savanți asupra diversității plantelor melifere din zona
temperată au demonstrat că cele mai reprezentative familii botanice sunt următoarele: Lamiaceae,
Fabaceae, Rosaceae, Asteraceae, Salicaceae, Tiliaceae, Aceraceae ș.a. [1].
Datele prezentate în tabelul 1 confirmă această afirmație. Speciile de plane lemnoase
selectate în această cercetare fac parte din următoarele genuri: Tetradium, Robinia, Tilia, Salix,
Acer, Paulownia și Sophora. Din speciile de plante ierboase după potențialul economico-apicol se
evidențiază cele din grupa plantelor aromatice și medicinale, care fac parte din familia Lamiaceae,
și cele din grupa plantelor furajere, din familia Fabaceae.
Observațiile asupra frecvenței cu care albinele vizitează plantele melifere au arătat, că
acestea preferă să viziteze și pomii fructiferi din familia Rosaceae. Totuși, productivitatea lor pe
unitatea de suprafață este destul de moderată, situându-se între aproximativ 20-40 kg/ha. În plus,
utilizarea pe scară largă a pesticidelor pentru protecția livezilor poate duce la contaminarea
produselor apicole și la depopularea familiilor de albine.
Cercetările fenologice au demonstrat că data începutului înfloririi plantelor melifere perene
variază în diferiți ani în funcție de condițiile meteorologice, însă succesiunea înfloririi - adică
ordinea în care plantele înfloresc una după alta - rămâne constantă din an în an. Devierea în data
începutului înfloririi este mai pronunțată la speciile timpurii comparativ cu cele tardive. De
exemplu, în anul 2022, când a fost o primăvară târzie, Salix acutifolia a înflorit pe data de 21
martie, iar în anul 2024 cu primăvară timpurie - pe data de 26 februarie, astfel diferența alcătuind 23
de zile. Însă la speciile mai tardive diferențele nu au fost atât de mari, de exemplu la: Robinia
339
pseudoacacia – 17 zile, Tilia europaea – 10 zile, Leonurus quinquelobatus – 11 zile. Acest fapt
indică că plantele investigate au diferite praguri al minimului biologic de vegetație, cel mai scăzut
prag fiind întâlnit la speciile din genul Salix.
Perioadele de înflorire, pe lângă temperaturile medii zilnice ale aerului, sunt influențate și de
gradul de insolare a plantelor. În anul 2024 au fost analizate 3 plantații diferite de Salix caprea
provenite de la aceeași plantă mamă, înmulțite vegetativ, însă amplasate în locații diferite cu o rază
de până la 1 km. Astfel prima a înflorit plantația cu expoziție sudică, apoi plantația care a fost
umbrită de alți arbori de la sud-est și sud-vest și ultima a înflorit plantația amplasată în partea
nordică a unei clădiri, care a avut și o durată de înflorire mai mare în comparație cu celelalte
plantații.
În cadrul celor trei ani de studiu au fost investigate peste 50 de specii de plante melifere
perene. Studiul a identificat speciile ale căror flori erau cel mai frecvent vizitate de către albine.
Perioadele de înflorire pentru aceste specii sunt prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2
Perioadele de înflorire ale plantelor melifere perene
Specia 2022 2023 2024
Salix acutifolia Willd. 21.III – 29.III 01.III – 10.III 26.II – 15.III
Salix caprea L. 21.III – 30.III 05.III – 22.III 27.II – 18.III
01.III – 22.III
03.III – 28.III
Salix cinerea L. 23.III – 01.IV 10.III – 22.III 04.III – 01.IV
Salix atrocinerea Brot. 27.III – 05.IV 12.III – 26.III 15.III – 30.III
Salix fragilis L. 31.III – 07.IV 22.III – 07.IV 23.III – 31.III
Salix alba L. 21.IV – 01.V 22.IV – 01.V 07.IV – 13.IV
Nepeta transcaucasica Grossch. 01.V – 08.VI 24.IV – 31.V 07.IV – 22.V
Robinia pseudoacacia L. 15.V – 27.V 20.V – 31.V 29.IV – 14.V
Rubus idaeus L. 18.V – 07.VI 14.V – 26.V 30.IV – 15.V
Robinia viscosa Vent. 20.V – 05.VI 25.V – 08.VI 04.V – 28.V
Tilia europaea L. 30.V – 10.VI 02.VI – 14.VI 21.V – 02.VI
Leonurus quinquelobatus Gilib. 03.VI – 05.VII 04.VI – 07.VII 24.V – 30.VI
Tilia tomentosa Moench 20.VI – 27.VI 24.VI – 01.VII 14.VI – 21.VI
Silphium perfoliatum L. 27.VI – 20.VIII 01.VII – 25.VIII 25.VI – 15.VIII
Robinia viscosa (II) Vent. 03.VII – 31.VII 01.VII – 27.VII 30.VI – 25.VII
Echinops sphaerochephalus L. 14.VII – 09.VIII 12.VII -10.VIII 01.VII – 27.VII
Tetradium daniellii (Benn.) T.G. - 12.VII – 07.VIII 01.VII – 25.VII
Hartley
S-a stabilit că durata de înflorire a plantelor melifere variază de la an la an și este influențată
în mod semnificativ de condițiile meteorologice. Astfel, în zilele reci și înnorate, durata de înflorire
se lungește, în timp ce în zilele calde și însorite se scurtează. De exemplu, specia Salix caprea a
înflorit în anul 2022 timp de 10 zile, în anul 2023 - 16 zile și în anul 2024 - 21 zile (tabelul 3).
Tabelul 3
Influența temperaturii medii a aerului asupra duratei de înflorire la Salix caprea
Parametrii 2022 2023 2024
Perioada de înflorire 21.III – 30.III 05.III – 22.III 27.II – 18.III
Durata de înflorire, zile 10 16 21
º
Diapazonul temperaturilor medii zilnice, C 6,1-15,8 3,5-12,7 2,5-7,9
Temperatura medie pe durata de înflorire, ºC 9,66 6,27 4,84
º
Suma temperaturilor medii zilnice, C 96,6 100,3 101,6
340
Durata de înflorire a plantelor melifere corelează cu suma temperaturilor active acumulate,
care pentru Salix caprea este de aproximativ 97 ºC. Suma temperaturilor medii pentru anul 2022
coincide cu suma temperaturilor active. Pentru a calcula suma temperaturilor active în ceilalți ani
este necesar să se cunoască minimul biologic de vegetație, care pentru Salix caprea este mai scăzut
decât la majoritatea plantelor din flora Republicii Moldova.
Aici trebuie de menționat, că mărirea duratei de înflorire la speciile timpurii, din cauza
întoarcerii temperaturilor scăzute, nu duce la sporirea culesului de către albine, fiindcă în aceste zile
reci albinele nu efectuează zboruri de cules.
Utilizând datele acumulate din observațiile fenologice, a fost elaborat un calendar fenologic
de înflorire (tabelul 4), care poate fi utilizat pentru prognozarea perioadelor de înflorire a plantelor
melifere și pentru planificarea lucrărilor în stupină.
Tabelul 4
Calendarul de înflorire al plantelor melifere perene
Specia Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August
Salix caprea
Salix atrocinerea
Salix fragilis
Salix alba
Nepeta transcaucasica
Robinia pseudoacacia
Rubus idaeus
Robinia viscosa
Onobrychis viciifolia
Tilia europaea
Leonurus cardiaca
Tilia tomentosa
Hyssopus officinalis
Lophantus anisatus
Silphium perfoliatum
Tetradium daniellii
Echinops sphaerocephalus
Analizând datele fenologice acumulate, s-a constatat că sezonul melifer în condițiile
Republicii Moldova durează în mod natural aproximativ 25 de săptămâni, din luna martie până în
luna august. Acestă perioadă poate fi prelungită până la 30 de săptămâni prin înflorirea otavei unor
specii de plante furajere, aromatice sau medicinale de la care a fost recoltată masa vegetală în
perioada de vară. În anii favorabili unele specii, cum ar fi Nepeta transcaucasica sau Robinia
viscosa, pot înflori repetat. De asemenea, în lunile de toamnă, înfloresc unele specii perene mai
puțin productive, care pot oferi un cules de întreținere pentru albine, cum ar fi Symphyotrichum
novi-belgii.
Concluzii
Data începutului înfloririi plantelor melifere perene variază în diferiți ani în funcție de
condițiile meteorologice, însă succesiunea de înflorire - adică ordinea în care plantele înfloresc una
după alta, rămâne constantă din an în an.
Perioada și durata de înflorire a unei specii poate varia în dependență de așa factori ca:
temperatura aerului, expoziția plantelor la soare, agrotehnica de cultivare, vârsta plantelor etc.
Elaborarea calendarului anual de înflorire a plantelor melifere poate servi la prognozarea
perioadelor de înflorire a plantelor și la planificarea lucrărilor în stupină.
341
Mulțumiri: Autorii aduc mulțumiri colectivelor:
- Grădinii Botanice Naționale (Institut) ,,Alexandru Ciubotaru” pentru suportul în efectuarea
cercetărilor: Ion Roșca – director Institut; Victor Țiței – șef laborator ,,Resurse vegetale”; Natalia
Cîrlig, Ana Guțu – colaboratori științifici;
- Serviciului Hidrometeorologic de Stat, pentru oferirea datelor privind temperaturile medii
zilnice: Tatiana Stamatova – șef al Direcției Meteorologie;
- Holdingului ORHEI-VIT și vinăriei CARLEVANA în persoana domnului Alexandr Bilinkis
- întreprinzător, pentru oferirea terenurilor de pământ arabil și a echipamentului de irigare, cu
scopul testării plantelor melifere.
Referințe
1. Antonie, I. The biodiversity of the melliferous plants in the surroundings of the town sebes (alba
county) and their economical importance. Scientific Papers Series" Management, Economic
Engineering in Agriculture and Rural Development 14.4 (2014): p. 13-18.
2. Cîrlig N. et al. Inițierea fondării colecției de plante melifere în cadrul Grădinii Botanice
Naționale (Institut)„Alexandru Ciubotaru”. In: Revista Botanică. 2020, vol. 21, №. 2, p. 169-
170.
3. Cîrlig, N., Țiței, V., Guțu, A. Resurse vegetale cu pondere apicolă. In: Instruire prin cercetare
pentru o societate prosperă. 2023, c. 172-175.
4. Eremia, N. Apicultura. Chișinău, 2020. 455p.
5. Farkas, Á., Zajacz, E. Nectar production for the Hungarian honey industry. In: The European
Journal of Plant Science and Biotechnology. 2007, vol. 1, №. 2, p. 125-151.
6. Haas, R., Crișan, I., Vârban, D., Stoie, A., Vârban, R. Melliferous Aromatic Plants. In: Hop and
Medicinal Plants, 2023. Year XXXI, No. 1-2,
7. Iordache, P. și alți. Plante melifere de foarte mare și mare pondere economico-apicolă.
București, 2008, 212 p.
8. MAGENTA Consulting. Competitiveness study of the honey/honey products/sector. Chișinău,
2012
9. Modvală, S. Potenţialul biologic şi rezerva de miere a bazei melifere din Republica Moldova.
In: Zootehnie şi biotehnologii. 2015, vol. 44, p. 258-263.
10. Novac, G. Forest melliferous resources in the Republic of Moldova. In Proceedings of the 4th
Edition of the International Conference Integrated Management of Environmental Resources-
Suceava, November (2017), p. 30-45.
11. Program național de dezvoltare a apiculturii în Republica Moldova pentru anii 2021-2025.
Hotărârea Guvernului Nr. HG768/2020 din 21.10.2020.
12. Ибрагимов, Б. Д., Ишемгулов, А. М. Цветочно-нектарный конвейер – основа успешного
медосбора. In: Новое в науке и практике пчеловодства. 2009, c. 156-160.
13. Пашкевич, П. и др. Цветочно-нектарный конвейер для эффективности пчеловодства. В:
Наука и инновации. 2022. №. 9, c. 23-27.
14. Самсонова, И.Д., Саттаров, В.Н., Морев, И.А., Ильясов, Р.А. Фундаментальные методы
исследований в пчеловодстве и их результаты: монография. Воронеж: АртПринт, 2022.
183 с.
342
UDC: 582.232:581.19 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.59
PRODUCTIVITY AND BIOCHEMICAL COMPOSITION OF THE GREEN
MICROALGA HAEMATOCOCCUS PLUVIALIS FLOTOW CNM-AV-05
CULTIVATED IN THE PRESENCE OF SOME ALCOHOLS
Dudnicenco Tatiana
Moldova State University, Chișinău, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0003-0484-6372, e-mail: [email protected]
Summary. Some alcohols have stimulating action on the productivity and biochemical
composition of the green microalga Haematococcus pluvialis Flotow-CNM-AV-05. From all
alcohols tested, the best results were obtained by adding 3.0 ml/l isopropanol for the non-axenic
culture and 0.5 ml/l for the axenic culture to the algal nutrient medium. This alcohol can be used as
a regulator of Haematococcus pluvialis growth and biosynthetic activity.
Keywords: Haematococcus pluvialis, alcohols, productivity, biochemical composition
Introduction
The green alga Haematococcus pluvialis Flotow CNM-AV-05 has particular interest for
phycobiotechnology due to its unique ability to synthesize increased amounts of -carotene and
astaxanthin. The limited industrialization of the production of -carotene and astaxanthin from
Haematococcus species is caused by the relatively low productivity of the strains used in traditional
phototrophic systems [5]. Various strategies have been proposed to solve this problem, one of them
being the use of mixotrophic systems, but this procedure has not found practical application in
hematococcal biotechnology due to the lability of the chemical composition, especially carotenoids
[2].
The productivity and biochemical composition of many algal species is influenced by the
presence of alcohols in the nutrient medium – sources of carbon radicals. It has been demonstrated
that the addition of alcohols: methyl, ethyl, isopropyl, amyl, mannitol, adonite, sorbitol, inositol,
dulcit to the nutrient medium ensures an obvious increase in porphyridium productivity. Most of the
alcohols tested have an effect of stimulating lipogenesis and the process of accumulation of
phycobiliproteins. A pronounced positive effect on protein biosynthesis was shown by methyl and
isoamyl alcohols [1].
Materials and methods
The object of the research carried out was the strain of green algae Haematococcus pluvialis
Flotow CNM-AV-05[8]. It was algologically and bacteriologically purified and cultivated on RD
nutrient medium [7].Young immobile green cells were taken as inoculum in the amount of 0.3g/l in
recalculation to the absolutely dry biomass (ADB). Cultivation was carried out at the illumination
intensity - 1500lx, temperature - 260C, pH - 6.8-7.0. The axenic conditions were ensured according
to the methods described by T. Dudnicenco [3]. On the second day of cultivating the algal culture,
the tested amount of respective alcohol was added to the nutrient medium. On the 7th day of
cultivation, the algal cells are separated from the culture liquid and subjected to biochemical
analyses. The determination of hematococcal productivity was carried out according to the
developed method [3] The amount of -carotene was achieved using the value of the optical density
of the studied carotenoid at a wavelength equal to 451nm, the extinction coefficient of -carotene in
hexane (2592) and the mass of the investigated sample . Protein was quantified according to the
Lowry method [4]. The determination of the effective satellite microflora was carried out by the
plate culture method [6] The statistical-mathematical processing of the experimental data was
carried out by standard methods [9].
343
Results and discussions
From the considerations mentioned above, being current and necessary research aimed at
increasing the productivity of the haematococcus and improving the biochemical value of the
biomass, a series of experiments were carried out in this direction, using axenic and non-axenic
cultures of the green alga strain H. pluvialis CNM-AV- 05.
The productivity and chemical composition of H. pluvialis was studied on nutrient media
with the inclusion of the following alcohols: methanol, ethanol, propanol, isopropanol, butanol,
isobutanol, pentanol, hexanol, octanol - in concentrations 0.25 - 8 ml/l; mannitol, dulcit, glycocol,
inositol, adonit and sorbitol - in concentrations 0.25 - 8 g/l. When hexanol, octanol, amyl and
isoamyl alcohol (in concentrations 0.25 – 1.50 ml/l) were added to the nutrient medium, both axenic
and nonaxenic algal culture died over 24 hours, which proves their algotoxicity. For this reason, the
mentioned alcohols have not been included in the tables below. The results regarding the use of
other alcohols are presented in tables 1-3.
Table 1
The productivity of H. pluvialis at cultivation in the presence of some alcohols
No. Alcohol Alcohol Nonaxenic culture Axenic culture
concentrat ADB The effectiveness ADB
ion (g/l) (% of of the satellite (g/l) (% of
control) microflora (mln/ml) control)
X±mx X±mx X±mx X±mx X±mx
Control 0 2.2±0.1 100 20.4±0.9 2.1±0.0 100
1. Methano 0.25ml/l 2.0±0.1 90.9 14.2±0.8** 1.7±0.0* 81.0
l 0.5 1.9±0.0* 86.4 14.6±1.1** 1.5±0.0** 71.4
1.0 1.5±0.1** 68.2 14.5±1.1** 1.3±0.0** 61.9
2. Ethanol 0.25 2.2±0.1 100 41.5±1.0** 2.1±0.1 100
0.5 2.2±0.1 100 48.9±1.6** 2.1±0.0 100
1.0 2.2±0.0 100 40.7±1.5** 2.1±0.1 100
3. Propanol 0.5 2.4±0.2 109.1 80.3±1.3** 2.2±0.1 104.8
1.0 2.4±0.1 109.1 80.2±1.5** 2.2±0.0 104.8
1.5 2.4±0.1 109.1 81.5±1.8** 2.2±0.1 104.8
4. Isopro- 0.25 2.4±0.1 109.1 42.8±1.4** 3.0±0.1** 142.9
panol 0.5 2.8±0.2 127.3 46.9±3.4** 3.2±0.2** 152.4
1.0 2.8±0.2 127.3 70.5±2.4** 3.1±0.2** 147.6
2.5 3.0±0.1** 136.4 91.6±2.6** 3.0±0.2* 144.8
3.0 3.1±0.3* 140.9 201.7±2.5** 2.9±0.3 138.1
3.5 2.0±0.3 90.9 180.9±2.5** 2.7±0.2* 128.6
5. Butanol 0.25 1.8±0.1* 81.8 159.8±3.1** 1.5±0.1** 71.4
0.5 1.6±0.0** 72.7 180.6±3.4** 1.2±0.0** 57.1
1.0 1.2±0.0** 54.6 241.3±3.6** 1.1±0.0** 52.4
6. Isobu- 0.25 1.9±0.0* 86.4 123.7±3.4** 1.8±0.0 85.7
tanol 0.5 1.7±0.1* 77.3 168.9±2.5** 1.5±0.0** 71.4
1.0 1.5±0.1** 68.2 190.7±2.8** 1.4±0.1** 66.7
7. Pentanol 0.25 2.0±0.3 90.9 146.3±9.1** 1.9±0.1* 90.5
0.5 1.6±0.0** 72.7 189.6±8.2** 1.9±0.1* 90.5
1.0 1.4±0.1** 63.6 239.5±5.6** 1.9±0.0* 90.5
Control 0 2.4±0.3 100 16.5±1.4 2.3±0.2 100
8. Glyco- 2.0mg/l 3.2±0.3 133.3 28.5±0.4** 3.2±0.2* 142.7
col 2.5 3.3±0.2 137.5 30.6±3.4** 3.4±0.2* 147.3
3.0 3.1±0.1 129.2 29.5±1.1** 3.3±0.3 145.3
9. Ethylene 0.25g/l 2.4±0.1 100 20.5±0.2 2.3±0.2 100
344
glycol 0.5 2.2±0.1 91.7 21.4±0.3 2.2±0.0 95.7
1.0 2.1±0.0 87.5 26.8±0.1** 2.1±0.0 91.3
10. Manni- 1.5 2.7±0.2 114.1 33.9±0.2** 2.9±0.1 127.8
tol 2.0 3.1±0.0 129.2 38.4±0.4** 3.0±0.1 130.1
2.5 2.9±0.0 122.6 41.2±0.3** 2.8±0.1 132.2
11. Dulcit 1.5 3.1±0.0 128.5 60.3±0.4** 3.0±0.1 131.7
2.0 3.2±0.0* 132.6 60.5±3.1** 3.1±0.0* 136.0
2.5 3.1±0.0 130.6 59.6±2.8** 3.0±0.2 130.1
12. Inositol 1.5 2.8±0.0 116.7 34.5±1.3** 2.8±0.2 122.1
2.0 3.1±0.1 129.2 39.5±3.2** 3.0±0.1 130.1
2.5 2.9±0.0 120.8 61.2±2.9** 2.6±0.2 114.2
13. Adonit 0.1 2.5±0.0 104.2 78.4±2.5** 2.7±0.2 117.4
0.5 2.9±0.1 120.8 90.2±3.4** 2.9±0.1 127.5
1.0 2.7±0.0 114.1 85.6±4.5** 2.8±0.1 122.0
14. Sorbitol 1.0 2.4±0.0 100 96.3±4.6** 2.6±0.1 113.0
1.5 2.8±0.0 116.7 94.1±4.3** 2.8±0.2 122.0
2.0 2.5±0.1 104.2 98.2±3.5** 2.6±0.1 114.2
*Treal>T95%; **Treal>T99%
Table 2
The content of protein and -carotene in the biomass of the nonaxenic culture of
H. pluvialis at the cultivation in the presence of some alcohols
No. Alcohol Alcohol Protein β-carotene
concentration % from ADB % of Raw content % of
control synthesized per control
X±mx day (mg/l)
X±mx
Control 0 27.4±0.2 100 10.7±0.2 100
1. Methanol 0.25ml/l 26.4±0.3** 96.2 9.1±0.1** 85.1
0.5 26.1±0.4** 95.1 8.4±0.2** 78.5
1.0 23.9±0.2** 87.1 6.4±0.1** 59.8
2. Ethanol 0.25 27.4±0.2 100.0 10.7±0.1 100
0.5 27.4±0.2 99.8 10.7±0.1 100
1.0 27.3±0.1 99.7 10.7±0.1 100
3. Propanol 0.5 27.7±0.1 101.0 9.6±0.2* 89.7
1.0 27.6±0.1 100.6 9.6±0.2* 89.7
1.5 27.9±0.1 101.7 9.6±0.2* 89.7
4. Isopropanol 0.25 27.6±0.1 100.5 11.7±0.1* 109.4
0.5 27.4±0.2 100.1 14.4±0.2** 134.6
1.0 27.2±0.2 100.5 14.4±0.1** 134.6
2.5 29.6±0.3** 107.8 16.7±0.3** 156.1
3.0 32.4±0.1** 118.3 17.7±0.3** 165.4
3.5 30.1±0.2* 109.7 10.9±0.1 101.9
5. Butanol 0.25 21.3±0.5** 77.7 5.7±5.7** 53.3
0.5 19.0±0.1** 69.2 4.1±0.1** 38.3
1.0 17.6±0.6** 64.2 3.9±0.0** 36.5
6. Isobutanol 0.25 18.3±0.1** 66.8 7.1±0.1** 66.4
0.5 15.2±0.1** 55.5 6.3±0.0** 58.9
1.0 12.6±0.1** 46.1 5.4±0.1** 50.5
7. Pentanol 0.25 19.1±0.1** 69.6 5.8±0.0** 54.2
345
0.5 14.3±0.0** 52.2 4.3±0.0** 40.2
1.0 13.2±0.1** 48.4 4.0±0.1** 37.4
Control 0 26.3±0.1 100 11.7±0.2 100
8. Glycocol 2.0mg/l 31.5±0.6** 117.0 16.5±0.2** 141.0
2.5 33.6±0.1** 124.8 17.9±0.2** 153.0
3.0 32.7±0.1** 121.5 15.5±0.1** 132.5
9. Ethylene 0.25g/l 26.8±0.1 99.7 11.7±0.1 100
glycol 0.5 27.1±0.2 100.7 10.1±0.1** 115.8
1.0 26.7±0.2 99.2 9.6±0.2** 82.1
10. Mannitol 1.5 29.7±0.8** 110.4 13.5±0.3** 115.4
2.0 30.3±0.2** 112.8 15.9±0.4** 136.0
2.5 28.9±0.2** 107.4 14.1±0.2** 120.5
11. Dulcit 1.5 27.9±0.9** 103.5 15.1±0.3** 129.1
2.0 30.1±0.3** 111.8 15.5±0.2** 132.5
2.5 29.4±0.5** 109.2 15.1±0.1** 129.1
12. Inositol 1.5 28.2±0.6** 104.8 13.6±0.2** 116.2
2.0 31.4±0.5** 116.7 14.6±0.3** 124.8
2.5 28.9±0.8** 107.4 13.7±0.0** 117.1
13. Adonit 0.1 27.1±0.8* 100.7 12.5±0.1* 106.8
0.5 27.0±0.7 100.5 14.1±0.1** 120.5
1.0 26.9±0.7 100.0 13.1±0.2** 112.0
14. Sorbitol 1.0 26.5±0.5 98.7 11.7±0.2 100
1.5 26.3±0.4 97.8 14.4±0.1** 123.1
2.0 26.7±0.4 99.2 12.1±0.1 103.4
*Treal>T95%; **Treal>T99%
Table 3
Protein and -carotene content in the biomass of the axenic culture of H. pluvialis at
the cultivation in the presence of some alcohols
No. Alcohol Alcohol Proteină -caroten
concentrati
on % from ADB % of conţinut brut % l of
control sintetizat pe zi control
X±mx (mg/l)
X±mx
Control 0 28.2±0.1 100 9.9±0.2 100
1. Methanol 0.25ml/l 26.4±0.6* 93.6 7.5±0.1** 75.8
0.5 23.1±0.8** 82.2 6.4±0.2** 64.7
1.0 20.5±0.2** 72.7 5.4±0.1** 54.6
2. Ethanol 0.25 28.2±0.1 99.9 9.9±0.1 100
0.5 28.1±0.3 99.9 9.6±0.2 103.1
1.0 28.1±0.2 99.9 9.6±0.2 103.1
3. Propanol 0.5 28.4±0.4 100.3 10.7±0.1* 108.1
1.0 28.6±0.5 101.0 10.7±0.1* 108.1
1.5 28.5±0.1 101.6 10.7±0.1* 108.1
4. Isopropanol 0.25 28.9±0.1 102.2 15.4±0.1** 155.6
0.5 30.2±0.1** 107.7 17.3±0.2** 174.8
1.0 29.4±0.1** 104.2 17.2±0.1** 173.7
2.5 28.1±0.6 99.2 15.4±0.2** 155.6
3.0 28.1±0.6 99.6 14.9±0.1** 150.5
3.5 28.0±0.4 99.3 13.1±0.1** 132.3
346
5. Butanol 0.25 18.2±0.5** 64.6 6.0±0.1** 60.6
0.5 17.6±0.5** 62.4 4.6±0.1** 46.5
1.0 17.4±0.3** 61.7 4.2±0.0** 42.4
6. Isobutanol 0.25 27.4±0.5* 97.1 6.4±0.0** 64.7
0.5 25.1±0.6** 89.1 5.1±0.0** 51.5
1.0 23.6±0.2** 83.7 4.4±0.0** 44.4
7. Pentanol 0.25 20.3±0.1** 72.1 6.0±0.0** 60.6
0.5 17.2±0.2** 61.2 6.0±0.1** 60.6
1.0 15.1±0.3** 53.6 6.0±0.0** 60.6
Control 0 27.4±0.4 100 10.5±0.1 100
8. Glycocol 2.0mg/l 32.8±0.4** 119.5 15.1±0.1** 152.5
2.5 33.4±0.3** 121.9 17.0±0.2** 161.9
3.0 31.5±0.5** 115.1 16.0±0.1** 152.4
9. Ethylene 0.25g/l 25.20±.2** 92.0 10.5±0.1 100
glycol 0.5 22.8±0.3** 83.2 10.4±0.1 99.1
1.0 21.0±0.4** 76.7 9.6±0.1 91.4
10. Mannitol 1.5 27.5±0.3 100.3 14.5±0.2** 138.1
2.0 27.6±0.2 100.8 14.5±0.2** 138.1
2.5 27.5±0.5 112.6 13.2±0.1** 125.7
11. Dulcit 1.5 29.3±0.3** 106.8 13.7±0.2** 130.5
2.0 31.0±0.6** 113.1 14.2±0.2** 135.2
2.5 26.2±0.5 102.8 14.1±0.2** 134.3
12. Inositol 1.5 28.1±0.3 102.5 12.8±0.1** 121.9
2.0 28.1±0.4 103.5 14.1±0.2** 134.2
2.5 27.9±0.2 101.7 12.3±0.1** 117.1
13. Adonit 0.1 27.5±0.3 100.3 12.3±0.2** 117.1
0.5 27.9±0.5 101.7 13.7±0.1** 130.5
1.0 28.0±0.4 102.4 13.2±0.2** 125.7
14. Sorbitol 1.0 27.2±0.2 99.4 11.9±0.1** 113.3
1.5 27.0±0.3 98.7 13.2±0.2** 125.7
2.0 27.3±0.1 99.6 11.9±0.1** 113.3
*Treal>T95%; **Treal>T99%
The results of the experiments (Tab.1) confirm the fact that isopropanol, glycocol, dulcitol,
mannitol, inositol and adonit have a stimulating effect on algal productivity: by 21-41% in the case
of non-axenic culture and by 27-52% in the case of more axenic culture much to the witness. The
most effective of the alcohols tested is isopropanol in a concentration of 3.0ml/l in the case of the
non-axenic culture (increasing by 40.9% the accumulation of biomass compared to the control) and
in a concentration of 0.5ml/l in the case of the axenic culture (increasing by 52.4% the accumulation
of the biomass). These differences between the results obtained for the axenic and nonaxenic
cultures are due to the competition for this nutrient substrate between the algal cells and the
bacterial cells of the nonaxenic culture, while in the case of the axenic culture, this competition is
missing and the volume of isopropanol necessary to ensure an obvious increase in productivity is 6
times lower. In the case of the use of methanol, butanol, isobutanol, pentanol and ethylene glycol,
with the increase of their concentration in the nutrient medium, a decrease in algal productivity is
observed (Tab. 2 and 3).
From the point of view of chemical composition, the action of alcohols is different. Thus,
the studied alcohols do not stimulate protein synthesis, with the exception of glycocol in a
concentration of 2.5mg/l. Under its influence, the amount of protein increases by 24.8% compared
to the control in the case of the non-axenic culture and by 22.0% in the case of the axenic culture.
347
Methanol, butanol, isobutanol, pentanol and ethylene glycol have a negative effect on protein
synthesis both in the case of axenic and non-axenic cultures (Tab. 2. and 3).
Regarding carotenogenesis, an increase in it was highlighted when cultivating H. pluvialis in
axenic and nonaxenic conditions in the presence of alcohols: isopropanol, glycocol, mannitol,
dulcite, inositol, adonite and sorbitol. The other alcohols have an inhibitory or neutral effect
because, possibly, the enzyme equipment of the algae transforms these substances into intermediate
compounds, including substances that negatively influence the carotenogenesis process.
Isopropanol has a more beneficial effect on carotenogenesis, as in the case of stimulating
ADB synthesis. Thus, in the case of the non-axenic culture when isopropanol is added to the
nutrient medium in a concentration of 3ml/l, an increase in the gross content of -carotene
synthesized per day is observed by 65.4% compared to the control, and in the case of the axenic
culture – the presence of this alcohol in the cultivation medium in a concentration of 0.5ml/l –
increases the content of -carotene synthesized per day by 74.8% compared to the control.
Conclusions
Generalizing the results obtained regarding the effect of alcohols on the productivity and
biochemical composition of H. pluvialis, it follows that isopropanol in a concentration of 3.0ml/l in
the nutrient medium for the non-axenic culture and 0.5ml/l for the axenic culture can be applied to
direct the quality biomass of this alga.
References
1. Cepoi L. Particularităţile fiziologo-biochimice ale cultivării algei roşii Porphyridium cruentum-
CNM-AR-01 – sursă de substanţe bioactive. În: Autoreferat a tezei de doctor în ştiinţe biologice.
Chişinău, 1995. 21p.
2. Cheng X., Shah M. Astaxanthin from Haematococcus: Production, applications, and advances.
In: Handbook of Food and Feed from Microalgae. Production, Application, Regulation, and
Sustainability, Elsevier Inc., 2023, p. 221-236.
3. Dudnicenco T. Particularităţile morfo-fiziologice, biochimice şi biotehnologice ale microalgei
verzi Haematococcus pluvialis Flotow CNM-AV-05. În: Autoreferatul tezei de doctor în
biologie. Chişinău, 2001. 20 p.
4. Lowry O.H., Rosebough N.J., Farr A.L., et al. Protein measurment with the Folin phenol
reagent. In: J. Biol. Chem., 1951, V. 193, p.265-275.
5. Niizawa Ig. et al. Astaxanthin production by autotrophic cultivation of Haematococcus
pluvialis. A success story. In: Global Perspectives on Astaxanthin, From Industrial Production
to Food, Health, and Pharmaceutical Applications, Elsevier Inc., 2021, p. 71-89.
6. Nimiţian E. ș.a. Metode si tehnici de microbiologie. Iaşi: Ed. Universității “Al. I. Cuza”, 1997.
385 p.
7. Rudic V, Dudnicenco T. Mediu de cultură pentru alga verde Haematococcus pluvialis. Brevet
de invenţie MD, 2001, nr. 1723.
8. Rudic V., Cepoi L., Dudnicenco T. Tulpina algei verzi Haematococcus pluvialis Flotow
utilizată ca sursă de astaxantin. Brevet de invenţie MD, 1999, nr. 1352.
9. Доспехов Б. А. Методика полевого опыта. Москва: Агропромиздат, 1985. 351 c.
UDC: 632.11:535-34:582.632.2(4) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.60
EFFECT OF X-RAY RADIATION ON THE VIABILITY OF EUROPEAN
BEECH SEEDS
Elisovetcaia Dina1, https://orcid.org/0000-0003-0521-6428, [email protected]
348
Ivanova Raisa1, https://orcid.org/0000-0002-2554-2039
Fedorenco Elena2
1
Moldova State University, Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection,
Chisinau, Republic of Moldova;
2
The “Plaiul Fagului” Natural Reserve, Ungheni district, Radenii Vechi commune,
Republic of Moldova
Summary. Fagus sylvatica seeds from the "Plaiul Fagului" Natural Reserve, Republic of
Moldova (PF-23) were treated in peeled (without pericarp) and unpeeled (with pericarp) form with
X-ray doses from 25 to 425 Gy. No linear dependence of the viability of both peeled and unpeeled
seeds on the radiation dose was established using the hydrogen peroxide test (HP). The use of the
Indigo-carmine test (IC) made it possible to reveal a linear dependence of the viability of beech
seeds (with pericarp) on the irradiation dose of X-rays. X-ray treatment in doses from 50 to 300 Gy
reduced seed viability in the range from 39.53 to 48.84% (limit 50%); X-rays treatment above 600
Gy reduced seed viability by 67.44% or more.
Keywords: Fagus sylvatica, seeds, viability, X-ray, irradiation.
Introduction
Current climatic conditions may be limiting for natural regeneration of Fagus sylvatica in
some areas of its distribution, especially at the southeastern edge of its range, where the likelihood
of extreme heat and drought increases significantly (Bolte et al., 2016; Muffler et al., 2021).
Successful beech regeneration is critical for population maintenance and range expansion. Muffler
et al. (2021) previously found that seed germination success of Fagus sylvatica increased with
increasing air temperature and decreased with decreasing air temperature, while establishment and
survival of seedlings were impaired under warmer and drier conditions. The high plasticity of early
life history traits found in European beech, regardless of seed origin, may provide short-term
establishment (Muffler et al., 2021). However, due to the low survival rate of beech seedlings found
in dry and hot conditions, this plasticity may not be enough to ensure beech regeneration in the
future. Long-term plant responses to thermal shifts, changes in moisture regimes, insolation, and the
spread of pathogens, accompanied by physiological and genetic mutations, can be stretched over
several generations (Alberto et al., 2013; Richardson et al. 2014; Oddou Muratorio et al., 2021;
Prozherina and Nakvasina, 2022). Spontaneous mutations in nature occur with an extremely low
frequency (10-6), which makes the process of selecting useful traits in plants tedious. One of the
ways to successfully increase genetic variability is the selection of radiation mutations, which has
been used for a number of agricultural and forest plants for over 100 years (Ma et al., 2021).
Radiation mutation breeding is usually divided into classical radiation mutation breeding, particle
mutation breeding and cosmic radiation mutation breeding. Classical radiation mutation breeding
methods mainly involve the use of X-rays and gamma rays. All major forest-forming species,
including European beech, have a huge advantage for mutation breeding over agricultural crops,
since they are wild species unaffected by breeding and have huge genetic potential.
Currently, mutation breeding studies are carried out with both fruit and forest crops
(Kornienko and Netsvetov, 2016; Holonec et al. 2021). Holonec et al. (2021) found that the
maximum germination of acorns (86.67%) of Quercus petraea (Matt.) Liebl. was induced by
gamma irradiation at a dose of 2 Gy, which caused the highest value of germination index (2.02), of
germination energy (7.7) and of germination speed (7.24), and also increased the diameter (2.65
cm) and height of seedlings (11.25 cm) compared to the control. Other authors have studied the
remote effects of radiation after seed irradiation on the architecture of the aboveground part of the
common oak Quercus robur L. (Kornienko and Netsvetov, 2016). The scientific literature has
described in detail the diverse effects of gamma irradiation on various traditional crop species and
349
for species cultivated in vitro (Reznik et al., 2021, Bliznyuk et al., 2023; Ghanim, 2024). However,
research on the effects of beech irradiation is very limited (Lof et al., 2005).
The aim our investigation was to select doses of X-rays irradiation that would cause the
death of 25, 50 and 75% of the beech seed population in order to determine which doses to Fagus
sylvatica seeds could be considered high, moderate and low.
Materials and methods
The objects of the study were Fagus sylvatica seeds collected in the fall of 2023 in the
"Plaiul Fagului" Natural Reserve, Republic of Moldova (hereinafter referred to as PF-23), the
viability of which, determined by hydrogen peroxide method (HP) was 78.0-86.0%. The study was
conducted in laboratory conditions in the Laboratory Natural Bioregulators of the Institute of
Genetics, Physiology and Plant Protection, Moldova State University, Chisinau, Republic of
Moldova.
X-ray treatment. PF-23 seeds were treated according to the relevant protocol (Protocol for
X-ray mutagenesis of plant material: seed, 2010; FAO/IAEA, 2018) with an RS-2400-Q Rad
Source Technologies ionizer-radiator, at different X-ray doses. The seeds (100 seeds in each
variant) were packed into labeled paper bags, which were placed in the middle of the containers and
covered with grain to minimize air space. After irradiation with different doses, the viability of
seeds was determined – in the first experiment, using the HP test; and in the second experiment,
using the indigo-carmine test (IC).
Hydrogen peroxide test (HP). Each variant contained 100 seeds, in four replications. Seeds
were selected using random sampling techniques and soaked in 100 ml of 1.0% hydrogen peroxide
solution (H202) at temperature 25 °C for a day. The pericarp tip of the seed was cut deep enough to
expose but not damage the root tip. After cutting, the seeds were immediately placed in 100 ml of
1.0% H202 to prevent drying out and incubated in the dark at 25 °C to allow the radicles elongation
to occur. After three and six days of incubation, the seeds were returned to fresh 1.0% H202
solution. On the 7th day, all seeds were evaluated and the test was completed. The grouping of
seeds into classes through the hydrogen peroxide test was carried out according to Kerkez et al.
(2018) and all seeds were divided into three classes: evident – radicle > 2 mm long; slight – radicle
≤ 2 mm long and none – no radicle protrusion (Fig. 1). Data were expressed as the proportion of
“evident” and “slight evident” germinates to the total number of seeds used in the test (Kerkez et
al., 2018; Sharma and Sibi, 2020; Elisovetcaia et al., 2021).
Figure 1. The degree of germination of radicle in Fagus sylvatica seeds in the HP test (a –
completely viable seed with radicle more than 2 mm; b – conditionally viable seeds with radicle
equal to 2 mm; c – ungerminated non-viable seeds) (photo Dina Elisovetcaia)
Indigo-carmine test (IC). Each variant contains 4 replicates of 25 seeds each. Duration of
testing: 2 days, temperature +30 °C (Gugala, 2002). The beech seeds (100 seeds for four
replications of 25 seeds each selected using random sampling techniques) are pre-soaked in Petri
dishes in 50 ml distilled water for 18-24 hours at temperature 30 oC, after which the pericarp and
brown seed coat is carefully removed. Staining is carried out with a 0.5% aqueous solution of
350
indigo carmine (disodium salt of indigo-5,5'-disulfonic acid) for 2 hours in the thermostat. After the
staining time has passed, the seeds are thoroughly washed with water. IC test stains dead seed
tissues dark blue or gray-blue (Fig. 2, C-E). Living seed tissue remains white or light blue (Fig. 2,
A-B). A light blue border around the radicle is allowed (Fig. 2 A).
A B C D E
Figure 2. Distribution of beech seeds in groups according to the degree of fabric
staining: A-B – viable seeds and C-E non-viable seeds (photo Dina Elisovetcaia)
Results and discussions
It was necessary to select not only the X-ray doses, but also a method for determining the
viability of seeds that would most objectively reflect the real picture. Initially, the experiment was
conducted on the PF-23 seeds with and without pericarp with X-ray doses from 25 to 425 Gy.
Viability was determined by the HP method (which had proven itself well previously) by
germinating the seeds in a 1% hydrogen peroxide solution (Table 1). It was found that the HP test
does not provide a linear dependence of the decrease in viability according to X-ray data (Fig. 3).
Moreover, even at the maximum dose of 425 Gy, the decrease in the viability of beech seeds did not
exceed 37.18% (Fig. 3). The absence of a linear dependence of the viability of beech seeds on the
dose was obvious both for seeds with and without pericarp. We believe that one of the reasons for
such sinusoidal fluctuations in viability is the high heterogeneity of seeds, i.e. the resistance of
individual seeds to irradiation, which results in a nonlinear relationship. Another reason for the
sinusoidal fluctuation may be that the surviving roots of irradiated seeds can germinate significantly
even with significant damage to the cotyledons in the HP test. At the same time, such sinusoidal of
the results suggests the induction of mutations in irradiated seeds.
In order to obtain an objective picture of the death of living seed tissue during irradiation,
we conducted an experiment to study the effect of different X-ray doses on seeds with pericarp
using the IC test. As a result, it was calculated that X-rays from 25 to 35 Gy reduce seed viability by
25%; X-rays from 50 to 300 Gy reduced seed viability in the range from 39.53 to 48.84% (limit
50%); X-rays above 600 Gy reduced seed viability by 67.44% or more (limit 75%) (Fig. 4).
Table 1
Viability of Fagus sylvatica seeds from the "Plaiul Fagului" Natural Reserve, Republic of
Moldova (PF-23) in laboratory conditions under the influence of X-ray doses, HP test, 2024
Variants Viability (HP test), %
(X-ray doses, Gy) without pericarp with pericarp
Control 78.00 78.00
25 76.00 51.00
125 68.00 65.00
225 50.00 54.38
325 52.13 51.00
425 57.81 49.00
351
Figure 3. Decrease in the viability of Fagus sylvatica seeds from the "Plaiul Fagului" Natural
Reserve, Republic of Moldova (PF-23) in laboratory conditions under the influence of X-ray
doses, HP test, 2024
Figure 4. Decrease in the viability of Fagus sylvatica seeds from the "Plaiul Fagului" Natural
Reserve, Republic of Moldova (PF-23) in laboratory conditions under the influence of X-ray
doses, IC test, 2024
Statistical analysis of the data showed a linear relationship between the viability of seeds
and X-ray irradiation doses when determining the IC test (Table 2). It was noted that there was no
significant difference between seed irradiation with a dose of 75 g and 100-200 Gy. Also, no
significant difference was found between doses of 100-200 Gy and a dose of 300 Gy (Table 2).
Thus, in the specified range from 75 to 300 Gy, mutations with varying degrees of resistance can be
obtained, with an insignificant decrease in viability in a small range.
Thus, for further study of the effect of radiation on beech seeds during stratification, a dose
limit of X-ray radiation from 50 to 300 Gy was chosen.
352
Table 2
Distribution of variants in groups according to the confidence levels in dependencies on the
viability of Fagus sylvatica seeds from the "Plaiul Fagului" Natural Reserve, Republic of
Moldova (PF-23) under the influence of X-ray doses, IC test, 2024
Distribution of variants into groups depending on the confidence
Variants levels
Viability,
No. (X-ray α = 0.05 α = 0.01 α = 0.001
%
doses, Gy) +/- limits 3.06847 +/- limits 3.61242 +/- limits 3.87456
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
1. Control 86.00 X X X
2. 25 72.00 X X X
3. 50 52.00 X X X
4. 75 48.00 X X X
5. 100 47.00 X X X X X X
6. 200 45.00 X X X X X X
7. 300 44.00 X X X
8. 400 40.00 X X X
9. 500 36.00 X X X
10. 600 28.00 X X X
Conclusions
The use of two tests – hydrogen peroxide (HP) and indigo-carmine (IC) showed that the IС
test is better suited for identifying the viability of beech seeds exposed to X-ray irradiation, as it
allows for identifying a linear dependence and prevents distortion of the results. The HP test can
produce distortions, since even heavily damaged seeds can produce significant root growth when
stimulated by peroxide. The dose range between 50 and 300 Gy is of interest for studying the effect
on beech seed germination. In this range, seed viability decreases within 39.53-48.84%, which
leaves more than half of the seeds alive, and at the same time provides opportunities for obtaining
plants with useful mutations.
Acknowledgments. Research was carried out within the Subprogramme 011101 “Genetic
and biotechnological approaches to agroecosystem management under climate change conditions”,
financed by the Ministry of Education and Research of the Republic of Moldova.
References
1. Alberto F.J.,Aitken S.N., Alía R. et al. 2013. Potential for evolutionary responses to climate
change – evidence from tree populations. In: Global Change Biol, vol. 19: 1645-1661.
https://doi.org/10.1111/gcb.12181
2. Bliznyuk U., Borshchegovskaya P., Malyuga A. et al. 2023. Effects of X-Ray irradiation on
germination and phytosanitary condition of cereal and oilseed crops. E3S Web Conf., vol. 420,
article number 01013. https://doi.org/10.1051/e3sconf/202342001013
3. Bolte A., Czajkowski T., Cocozza C., et al. 2016. Desiccation and Mortality Dynamics in
Seedlings of Different European Beech (Fagus sylvatica L.) Populations under Extreme
Drought Conditions. In: Front. Plant Sci, vol. 7:751. https://doi.org/10.3389/fpls.2016.00751
4. Elisovetcaia D., Ivanova R., Gumeniuc Ia., et al. 2021. Quality estimation of European beech
(Fagus sylvatica L.) seeds from the Eastern Europe. In: Studii și cercetări științifice. Seria
biologie, Univer. V. Alecsandri, Bacău, vol. 30 (1): 25-30. ISSN: 2457-5178.
https://pubs.ub.ro/.
353
5. FAO/IAEA. 2018. Manual on Mutation Breeding – Third edition. Spencer-Lopes, M.M.,
Forster, B.P. and Jankuloski, L. (eds.), Food and Agriculture Organization of the United
Nations. Rome, Italy. 301 p. ISBN 978-92-5-130526-3
6. Ghanim A.M.A. 2024. Physical Mutagenesis in Cereal Crops. In: Ghanim, A.M.A.; Sivasankar,
S.; Rich, P.J. (eds) Mutation Breeding and Efficiency Enhancing Technologies for Resistance to
Striga in Cereals. Springer, Berlin, Heidelberg. https://doi.org/10.1007/978-3-662-68181-7_2
7. Gugala A. 2002. Changes in quality of beech (Fagus sylvatica L.) seeds stored at the Forest
Gene Bank Kostrzyca. Dendrobiology, vol. 47(Supplement): 33-38.
8. Holonec R., Viman O., Morar I.M. et al. 2021. Non-chemical treatments to improve the seeds
germination and plantlets growth of sessile oak. In: Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-
Napoca, vol. 49(3), article number 12401, https://doi.org/10.15835/nbha49312401.
9. Kerkez I., Pavlovic S., Lucic A. et al. 2018. Different methods for beech seed quality testing. In:
Sustainable forestry. Collection 77-78. Institute of Forestry. Belgrade. pp. 1-10.
http://doi.org/10.5937/SustFor1877001K.
10. Kornienko V.O, Netsvetov M.V. 2016. The influence of radiation exposure on the
architectonics of the above-ground part of the common oak Quercus robur L. In: Scientific
Bulletin of NLTU of Ukraine, no. 3. 93-99. https://cyberleninka.ru/article/n/vliyanie-
radiatsionnogo-oblucheniya-na-arhitektoniku-nadzemnoy-chasti-duba-chereshchatogo-quercus-
robur-l (date of access: 01.12.2023) [in Ukrainian].
11. Lof M., Bolte A., Welander N.T. 2005. Interacting effects of irradiance and water stress on dry
weight and biomass partitioning in Fagus sylvatica seedlings. In: Scandinavian Journal of
Forest Research, vol. 20: 322-328.
12. Ma L., Kong F., Sun K. et al. 2021. From Classical Radiation to Modern Radiation: Past,
Present, and Future of Radiation Mutation Breeding. In: Front. Public Health, vol. 9: 768071.
https://doi.org/10.3389/fpubh.2021.768071.
13. Muffler L., Schmeddes J., Weigel R., et al. 2021. High plasticity in germination and
establishment success in the dominant forest tree Fagus sylvatica across Europe. In: Global
Ecology and Biogeography, vol. 30(8): 1583-1596. https://doi.org/10.1111/geb.13320.
14. Oddou-Muratorio S., Gauzere J., Angeli N. et al. 2021. Phenotypic and genotypic data of a
European beech (Fagus sylvatica L.) progeny trial issued from three plots along an elevation
gradient in Mont Ventoux, South-Eastern France. In: Annals of Forest Science, vol. 78: 88.
https://doi.org/10.1007/s13595-021-01105-9.
15. Protocol for x-ray mutagenesis of plant material: seed. 2010. Joint FAO/IAEA Centre of
Nuclear Techniques in Food and Agriculture. https://www.iaea.org/sites/default/files/21/07/nafa-
pbg-manual-protocol-x-ray-mutagenesis-plants.pdf
16. Prozherina N.A., Nakvasina E.N. 2020. Climate change and its impact on adaptation and
intraspecific variability of Conifer species of the European North of Russia. 2022. In: News of
Higher Educational Institutions. Forestry Journal, vol. 2(386): 9-25.
https://doi.org/10.37482/0536-1036-2022-2-9-25 [In Russian].
17. Reznik N., Subedi B.S., Weizman S. et al. 2021. Use of X-ray Mutagenesis to Increase Genetic
Diversity of Zantedeschia aethiopica for Early Flowering, Improved Tolerance to Bacterial Soft
Rot, and Higher Yield. In: Agronomy, vol. 11: 2537.
https://doi.org/10.3390/agronomy11122537
18. Richardson J.L., Urban M.C., Bolnick D.I. et al. 2014. Microgeographic adaptation and the
spatial scale of evolution. Trends Ecol Evol, vol. 29: 165–176.
https://doi.org/10.1016/j.tree.2014.01.002
19. Sharma S., Sibi G. 2020. Seed germination and maturation under the influence of hydrogen
peroxide-a review. In: Journal of Critical Reviews, vol. 7(1): 6-10.
354
UDC: 574.1(478):631.541.11:634.10 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.61
CONSERVATION OF BIODIVERSITY OF POME ROOTSTOCKS IN THE
REPUBLIC OF MOLDOVA
Gendov Natalia1, https://orcid.org/0000-0002-4509-5918
Chernets Alexandr1, 2 https://orcid.org/0000-0003-3552-1757
Kovalenko Galina1, 2, *, https://orcid.org/0000-0003-3051-0258
1
Public Institution Scientific and Practical Institute of Horticulture and Food Technologies,
Republic of Moldova, Chisinau
2
Phytosanitary Control and Protection of Fruit Plantations, Republic of Moldova, Chisinau
*e-mail: [email protected]
Summary. The results of long-term research on the preservation and maintenance of a
healthy biobank of the main zoned and promising apple rootstocks for the Republic of Moldova
using the in vitro tissue culture method and in vivo conditions of the depository are presented. The
described plant cultivation methods eliminate the possibility of reinfection of the original material
and guarantee the availability of pure, virus-free biodiversity of pome rootstocks. Special attention
is given to the possibilities of accelerated micropropagation of these genotypes to meet the needs of
local nurseries.
Keywords: biobank preservation, rootstocks, apple, virus-free planting material, in vitro
propagation.
Introduction
The modern course of fruit nursery development in the Republic of Moldova, in line with
European quality standards, is aimed at introducing a certification system for the production of
orchard planting material (2). Certification will guarantee high biological quality of the planting
material, compliance with established standards, and expand potential sales markets. This will
positively impact the country's economy. While reducing phytosanitary risks associated with the
import of planting material. In the process of achieving these goals, the primary task is to maintain
the availability of basic original plants of each genotype that are of interest to the country's
nurserymen and fruit growers to ensure their varietal and phytosanitary purity.
The Laboratory of Virology and Phytosanitary Control at the Scientific and Practical
Institute of Horticulture, Viticulture and Food Technologies (Moldova, Chisinau) maintains a
strategic assortment of virus-free clonal apple rootstocks for the Republic of Moldova (5). Apple is
an important industrial pome crop, but in recent years, apple plantations in Moldova have been
gradually decreasing due to the uprooting of old orchards and the weak establishment of new
plantations. The limiting factor is also the insufficient production of high-quality rootstock material.
Maintaining a bank of valuable virus-free biotypes of clonal apple rootstocks and using the potential
of microclonal propagation technology can open new prospects for the industrial cultivation of this
fruit crop.
Materials and Methods
The research was conducted in the Laboratory of Virology and Phytosanitary Control of
Fruit Crops at the Scientific and Practical Institute of Horticulture, Viticulture and Food
Technologies (Moldova, Chisinau). The objects of our research were clonal apple rootstocks: M 26,
MM106, 62-396, Pi-80, M 9, M 27, M 4, 54-118. The rootstocks were preserved in vivo and in
vitro. Under greenhouse conditions, two plants of each genotype were maintained, planted in soil in
17-liter containers. Plant maintenance in the depository was organized with isolation to prevent
reinfection by diseases and pests. The initial material for creating the in vitro collection was shoot
355
tips from actively growing plants (April-May) measuring 4-8 mm. The sterilization of plant material
was carried out using chlorine-containing agents and hydrogen peroxide. The cultivated explants
were kept in a culture room with regulated environmental conditions - at a temperature of
+22+24°C, relative humidity of 70%, light intensity of up to 3-5 thousand lux, and a light period
duration of 16 hours. Transfer of explants to fresh nutrient medium was performed every 4-8-12-16
weeks. For introducing explants in vitro, the nutrient medium by Murashige-Skoog (MS, 1962) with
the addition of sucrose 30 g/l, vitamins (inositol 100 mg/l, B6-0.5 mg/l, B1-0.5 mg/l, PP-0.5 mg/l,
ascorbic acid - 10 mg/l),citokinine BAP -1 mg/l, agar-agar - 6 g/l, pH of the nutrient medium 5.8
was used. To maintain regenerative capacity to preserve isolated material, nutrient media WPM
(McCown B., Lloyd G., 1981), or MS (Murashige and Skoog, 1962) with reduced nitrogen salt
content were used. For proliferation, nutrient media based on MS (4), WPM (3), B5 (Gamborg O.,
Eveleigh D., 1968) (1) supplemented with sucrose 30 g/l, inositol 100 mg/l, B1, B6, PP -0.5 mg/l,
ascorbic acid - 3 mg/l, BAP -0.5-3 mg/l, auxin IBA -0-0.5 mg/l, agar-agar - 6 g/l, pH of the nutrient
medium 5.8 were tested. At the rhizogenesis stage, the concentration of macronutrients in the
nutrient medium was halved, and IBA (Indole-3-butyric acid) was used as a growth stimulator. The
adaptation of rooted plants was carried out in plastic tunnels at 100% air humidity during the first
weeks of cultivation.
Results and Discussions
The preservation of virus-free clonal apple rootstocks in the depository has been conducted
for 20 years. Annual spring pruning is performed. During the vegetation period, daily watering is
required. From March to September, protective measures are taken every 7-14 days. Annual
retesting of rootstocks for the absence of viral and mycoplasma diseases is conducted. It should be
noted that during this period, the death of individual plants was observed. According to regulations,
the initial material is renewed every 8-10 years. The presence of only two original plants for further
propagation in the certification system chain does not allow for rapid multiplication of the necessary
rootstock. The preservation of virus-free pome rootstocks under in vitro laboratory conditions has
been conducted for several years (6). Currently, the collection includes eight main clonal apple
rootstocks. The initiated material is maintained in minimal quantities - 10-30 microplants and is
renewed annually to avoid genetic changes due to long-term exposure to physiologically active
substances. Cultivation of plants on nutrient media with reduced nitrogen concentration (WPM, MS
with ½ N salt) and cytokinins allows for the preservation of quality material without transplanting
for about 8 weeks, which halves the number of subcultures and minimizes the cost of maintaining
the biobank in vitro. Extending the period between passages to 12-16 weeks leads to partial or
complete necrosis of shoots.
Figure. Resuts of sterilization of explants of clonal apple tree rootstocks
356
The availability of such a collection allows for the rapid multiplication of high-quality
rootstock material at any time of the year. Microclonal propagation of plants is a highly productive
method widely used in modern horticulture. Research conducted in the virology laboratory has
developed effective in vitro propagation techniques for many clonal apple rootstocks, achieving a
multiplication rate of 10 - 3-3.5 from a single original explant. As a result of the research, optimal
sterilization schemes for isolated explants were selected.
The use of 15% hydrogen peroxide and 0.5% sodium dichloroisocyanurate allowed
obtaining more than half of the clean explants capable of further development (Fig.). Clonal apple
rootstocks M 26, 62-396 showed increased regenerative ability.
The mineral composition of the nutrient medium, as well as the composition and
concentration of physiologically active substances, had a significant impact on the formation of new
microshoots and their parameters. For rootstocks MM106, M 26, and 62-396, high quality of newly
formed plants along with intense proliferating effect was achieved when cultivated on MS nutrient
medium. For 54-118 and 62-396, good results were also obtained on WPM medium. The
multiplication rate differed significantly between rootstocks depending on the biotype, combination,
and concentration of cytokinin. Cultivation of microplants on nutrient media with the
concentrations of growth stimulants indicated in table allowed obtaining an average of 4.8-5
additional shoots per passage (about 4 weeks) in rootstocks 54-118 and 62-396. For MM106, this
value reached 4.3, and for M 26 - 3.8 new shoots per original. Rhizogenesis processes in clonal
apple rootstocks were successfully conducted in the presence of IBA on a nutrient medium with
reduced macronutrient content. Rootstocks 54-118 and 62-396 rooted 80 and 85% of shoots
respectively, at an IBA concentration of 0.5 mg/l. Rhizogenesis within 83% was achieved in
rootstock M 26 at an IBA concentration of 1 mg/l and within 75% in rootstock MM106 at 3 mg/l
IBA. The average number of roots varied between 2.5-6 per shoot.
Table
Average number of additional microshoots obtained during micropropagation of apple
rootstocks over 4 weeks of cultivation
BAP: IBA In average number Of average shoot
Rootstock concentration in nutrient additional shoots Height, cm
medium, mg/l
ММ 106 2: 0.5 4.3 0.8
М 26 1: 0-0.5 3.8 1.2
54-118 0.5: 0 4.8 1.0
62-396 1.5: 0.5 5 1.0
The adaptation of rooted shoots to non-sterile conditions is the final and very responsible
stage of microclonal propagation technology. Its complexity is due to the restructuring of
respiratory and transpiration mechanisms, the transition from heterotrophic to autotrophic nutrition.
Success at this stage directly depends on the availability of temperature and air humidity control
mechanisms, as well as control over the infection load on plants during the first three weeks of
acclimatization. The acclimatization methods developed by virology laboratory specialists based on
years of experience allow for the successful adaptation of 65-75% of apple rootstocks to ex vitro
conditions. The best planting times in non-sterile conditions were April and May. By the end of the
vegetation period, the plants are fully developed and reach a length of 20-25 cm.
Conclusions
The method of propagation and cultivation under in vitro conditions is an effective way to
solve the problems of preserving and maintaining a healthy gene pool of clonal pome rootstocks. It
allows preserving a large number of apple rootstocks in a small area in vitro and quickly
357
multiplying high-quality planting material when necessary. An additional method for maintaining
apple rootstock genotypes is their preservation with a few plants under depository conditions.
References
1. Gamborg O., Eveleight D. Cutllure methoda and defection of glucanases in cultures of wheat and
barley. Canad. J. Biochem. 1968, V. 46. N5. Р. 417
2. Government Decision no. 415 from 21.06.2013. For the approval of the Standard regarding the
production, control, certification, and marketing of fruit propagation and planting material. In:
Official Monitor of the Republic of Moldova, 28.06.2013, no. 136-139.
3. Lloid G. & Mccown В. Commercially feasible micropropagation of mountain laurel, Kalmia
latifolia, by shoot tip culture.,Comb. Proc. Int. Plant Prop.Soc, 30 (1980) 421-427
4. Murashige T., Skoog F. A revised medium for rapid growth and bioassays with tobacco tissue
cultures. Physiologia Plantarum. 1962., V. 15., № 13. P. 473-497.
5. Prodaniuc L., Calaşean Iu., Cerneţ A., Luchita V., Covalenco G., Calaşean N., Ghendov N.,
Prodaniuc E., Dadu D. "Increasing the range of virus-free clones of fruit species", 2020, p. 266-
279, Scientific Achievements in Horticulture, Oenology, and Food Technologies, Chisinau,
ISBN 978-9975-56-808-1
6. Kolibaba N., "Preliminary results of clonal micropropagation of pome rootstocks at the
proliferation stage", Lucr. şt. UASM., Vol 14., Horticulture, viticulture, forestry, plant
protection., Mat. Conf. "Achievements and prospects in horticulture, viticulture, and forestry"
Chişinău 2005, pp. 58-61, ISBN 9975-64-061-3.
358
UDC: 593.93:581.142(478) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.62
NEW FINDINGS OF Achillea ochroleuca EHRH.
IN REPUBLIC OF MOLDOVA
Izverscaia Tatiana, https://orcid.org/0009-0003-8530-0140
Ghendov Veaceslav, https://orcid.org/0000-0001-6405-3935
National Botanical Garden of Moldovan State University, Chisinau, Republic of Moldova
Summary. The article presents updated data on distribution of Achillea ochroleuca Ehrh. –
the threatened species growing in the Ponto-Sarmatic steppes of the Republic of Moldova. Two new
locations of Achillea ochroleuca within the the clearings of the forests of downy oak (Quercus
pubescens Willd.) – near commune Speia, Anenii Noi district and near commune Baurci-
Moldoveni, Cahul district. The morphological description, synonymy, Latin, English, Romanian
and Russian names, data on stational characteristics, habitat, quantitative aspect of populations,
maps of species distribution in the republic are indicated.
Keywords: Achillea ochroleuca Ehrh., Ponto-Sarmatic steppes, rare species.
Introduction
One of the features of the spontaneous flora of Republic of Moldova is the presence in it of a
high number of rare and endangered species. Rare species of vascular plants now account for about
600 species (about 30 %) of the total composition of the flora of different categories of rarity. In
accordance with the rarity categories, all these species are threatened with extinction due to the
small number of populations and limited distribution across the territory [3, 5, 11]. The rarest taxa
are included in the Lists of Species Protected by the State and in the Red Book of the Republic of
Moldova. More than a third of rare species (215 taxa) grow in the preserved fragments of steppe
biotopes – Ponto-Sarmatic steppes, preserved in the Beltsy (north of the republic) and Budzhak
(southern parts) steppes, as well as in the glades and clearings of the forests of downy oak (Quercus
pubescens Willd.) so called “gyrnets”.
The paper presents the results of a study of the distribution of Achillea ochroleuca Ehrh. –
the threatened species growing in the Ponto-Sarmatic steppes of the Republic of Moldova.
Materials and methods
During our investigation concerning rare species of the flora of Republic of Moldova, in
order to their inclusion to the 4th edition of the Red Book of the Republic of Moldova, we
performed all necessary research concerning the Achillea ochroleuca species. Firstly, we reviewed
all published information on the presence of species in the territory [1, 12-16, 20-24] and consulted
specimen materials in several scientific herbaria (Herbarium of the National Botanical Garden
(Institute) from Republic of Moldova, Herbarium of the State University of Moldova).
The distribution map of the species on the territory of the Republic of Moldova has been
compiled. The following symbols are used to denote the spread of the taxa on the distribution map
in the region: – locality, where the species has been met in the past (before 1971 i.e. 50 years
ago) and – locality, where the species grows in the present time (from 1971 to 2024). The
general range of distribution is determined based on literary data [14, 15, 23].
The rarity of Achillea ochroleuca is assessed according to the categories and criteria of
IUCN [6-8].
Results and discussions
Achillea ochroleuca Ehrh. 1792, Beitr. Naturk. 7: 166, non Willd. 1804; Афанасьев, 1961,
Фл. СССР, 26: 93; Richards. 1976, Fl. Europ. 4: 164; Гейдеман, 1986, Опред. высш. раст.
359
МССР, изд. 3: 541; Цвелев, 1994, Фл. евр. части СССР, 7: 127; Зиман, 1999, Опред. высш.
раст. Укр., изд. 2: 335; Васильева и Коваленко, 2003, Консп. флори Пiвден. Бессaрабiï: 42;
Ciocârlan, 2009, Fl. ilustr. a României: 797. – A. pectinata Willd. 1804, Sp. Pl. 3, 3: 2197, non
Lam. 173. – A. kitaibeliana Soό, 1941, Acta Geobot. Hung. 4: 193; Кондратюк, 1962, Флора
УРСР, 11: 263. – Pale yellow yarrow. – Alunică palid-galbenă. – Тысячелистник бледножёлтый.
Perennial, herbaceous plant, up to 50 cm tall, greyish, soft-tomentose (with long, thin, sticky hairs),
with thick, woody, multi-headed rhizome and multiple roots. There are 5-30 stems (vegetative and
generative) on each plant (Figure 1), from the base ascending and legniscent, finely striate, simple,
sometimes slightly
branched in the upper part,
often with leafy branches
in the axils of the median
stem leaves. Generative
stems of 10-50 cm high,
with spaced leaves, the
lower ones petiolate, the
others sessile, auriculate.
Vegetative stems of 5-25
cm high, densely leafy,
with petiolate leaves.
Leaves finely pubescent or
almost glabrous, punctate-
foveolate, 1-4 linear,
pinnately secate, cm long
and 2-4.5 mm wide; rachis
Figure 1. Habitus of Achillea ochroleuca Ehrh. 1.5-2 mm wide; segments
arranged like the teeth of a
comb, linear or subulate-linear, acuminate, 1-4 mm long and 0.4-0.5 mm wide, entire or sometimes
1- or 3-toothed. Median stem leaves sessile, at the base with longer segments, linear-filamentous,
slightly amplexicaul. Lower leaves and those from sterile shoots, often upper ones long-petioled,
with segments arranged at the base of the rachis and in the top part of the leaf. Anthodia numerous,
gathered in compound, dense, convex corymbs. Receptacle flat at flowering, then convex. The
involucre is broad-ovoid or ovoid, 3-4 mm long and 2.5-3.5 mm wide, with membranous involucral
leaflets, slightly keeled, the outer ones triangular-ovate, the inner ones elongated, obtuse, with a
white-membranous margin, at apex sometimes pale-brown. Ligules of marginal flowers pale-
yellow, oblong-rounded, two times shorter than the involucre, rounded-3-toothed at the tip. Achene
obovoid or almost elipsoidal, 1-1.5 mm long and 0.3-0.6 mm wide.
Perennial hemicryptophytic plant. It blooms in May-June, bears fruit in July-August. It is
propagated by seeds and vegetatively by dividing the rhizomes and rooting the emergent shoots.
Steppic, xerophilous, decorative, medicinal, fodder, tanning plant. Endangered species [Endangered
(EN)]. B2b(iii, iv, v) [6-8].
In the Republic of Moldova in the years 1930-50 species was found in the south of the
country: Creţoaia village, Anenii Noi district; town Taraclia, Dermengi village, Taraclia district;
town Vulcăneşti, Baurci commune, UTA Găgăuzia; town Cahul, Găvănoasa commune, Cahul
district; Troiţcoe commune, Cimişlia district. It currently grows near Zolonceni commune, Criuleni
district; com. Speia, Anenii Noi district; the village of Ciumai, Taraclia town; Bugeac commune,
UTA Gagauzia; Andriaşevca Noua village, UATSN; Baurci-Moldoveni commune, Cahul district
(Figure 2). It is located at the northern limit of the distributional area, which covers the Balkan
Peninsula (north), Middle (center and south-east) and Eastern (south-west) Europe.
360
It is preserved and protected within the Ponto-
Sarmatic steppes – natural reserve of medicinal plants
"Bugeac" (Figure 3), in the representative sectors with
steppe vegetation "Andriaşevca Nouă" and "Ciumai",
within the Zolonceni protected area. Included in the
Red Book of the Republic of Moldova, 3rd edition as a
critically endangered species. Included in the Red List
of Romania.
The Ponto-Sarmatic steppes – *62C0 is a dry
grassland habitat which is belonging to the Steppic
Biogeographical Region of the European continent [2,
4] which has only a small foothold in the European
Union, but it develops into a vast band of vegetation
that stretches out from the eastern parts of Romania
and incorporates the entire region known as Dobrogea
over southern parts of Republic of Moldova, Ukraine, Figure 2. Distribution of Achillea
Russia and western Kazakhstan. It eventually ochroleuca Ehrh. in Republic of
continues all the way across Asia to the foothills to the Moldova
Altai Mountains on the border of Mongolia. The
region itself is characterized by low-lying plains and undulating hills or plateaus with an average
height of 200-300 meters. The Ponto-
Sarmatic steppes display special habitat
conditions, due to the various climatic
effects and unique biogeographical position.
They offer many highly-specialized plant
species a valuable habitat and are
characterized in general by a high
biodiversity. Along with Romania and
Ukraine, Republic of Moldova bears
responsibility for the preservation of the
numerous species of the area, because many
of them have their most important range of
distribution here or because these steppes is
their only home [9, 10, 11, 17-19]. For these
reasons the European Union placed the
Ponto-Sarmatic steppes on the list of
Figure 3. Fragment of Ponto-Sarmatic steppes in
”priority habitats” [4].
Bugeac steppe (near comm. Bugeac, UTAG).
As a result of our research two new
locations of Achillea ochroleuca within the
the clearings of the forests of downy oak (Quercus pubescens Willd.) – near comm. Speia, Anenii
Noi district (Figure 4a) and near comm. Baurci-Moldoveni, Cahul district (Figure 4b).
In the vicinity of the Speia comm. (N 47°00'37.69"; E 29°18'56.90", 33 metres above sea
level) it forms numerous groups with an abundance (1-2) of several generative and vegetative
specimens on the flat top of the slope. The overall surface of the population is approximately 200
m2. It grows as part of the steppe grassland, which is dominated by species of the genus Stipa L.
(Stipa lessingiana Trin., Stipa pennata L., Stipa pulcherrima K.Koch and Stipa ucrainica
P.A.Smirn.), Festuca valesiaca Gaudin and a significant number of species of steppe vascular
plants (Astragalus varius S.G.Gmel., Melica transsilvanica Schur, Pleconax conica (L.) Šourková,
Salvia nutans L., etc.). Seldom can be met Bothriochloa ischaemum (L.) Keng in small spots. In the
grassland, together with Achillea ochroleuca, grow rare species protected at the national, regional
361
(included in the Red Books of Romania and Ukraine) and European levels: Asparagus officinalis
L., Bellevalia sarmatica (Pall. ex Georgi) Woronow, Crambe tataria Sebeók, Digitalis lanata
Ehrh., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn, Hyacinthella leucophaea (C. Koch) Schur,
Pontechium maculatum (L.) Böhle et Hilger, Stipa lessingiana Trin. et Rupr., Stipa pennata L.,
Stipa pulcherrima K.Koch, Stipa ucrainica P.A.Smirn., Veronica euxina Turrill.
In the glades of the gârnets forest stands in the vicinity of the Baurci-Moldoveni comm. (N
46°02'41.41"; E 28°15'48.53", 182 metres above sea level) species of Achillea ochroleuca grows in
grater groups than in previous locality, with an abundance of (2-3). The overall surface of the
population is approximately 300
m2. The community is dominated
by Festuca valesiaca Gaudin and
species of steppe grasses,
characteristic of the primary
communities of the Budzhak
steppes. In the glades, together
with Achillea ochroleuca, local
populations of rare species
protected at the national, regional
(included in the Red Books of
Romania and Ukraine) and
European levels are preserved:
Adonis vernalis L., Asparagus
officinalis L., Dictamnus albus L.,
Doronicum hungaricum (Sadl.)
Rchb.f., Hyacinthella leucophaea a b
Figure 4. Fragments of Ponto-Sarmatic steppes on the glade
(C. Koch) Schur, Iris aphylla L.,
of the forests of downy oak: a – near comm. Speia, Anenii
Ornithogalum boucheanum Noi district), b – near comm. Baurci-Moldoveni,
(Kunth) Asch., Ornithogalum Cahul district
fimbriatum Willd., Ornithogalum
refractum Schlecht., Pontechium
maculatum (L.) Böhle et Hilger, Scorzonera mollis M.Bieb., Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv.,
Stipa lessingiana Trin. et Rupr., Stipa pennata L., Stipa pulcherrima K.Koch, Stipa ucrainica
P.A.Smirn., Veronica euxina Turrill.
In ex situ conditions Pale yellow yarrow grows in the Collection of rare vascular plants and
in the Collection of medicinal plants of the National Botanical Garden (Institute). The purpose of
growing Achillea ochroleuca in ex situ conditions is the reproduction of plants and obtaining seeds
and rhizomes for its subsequent reintroduction in the localities of their origin in the past (where the
presence in the present has not been confirmed during field surveys) and in new analogous biotopes,
mainly in protected territories.
Conclusions
Pale yellow yarrow assessed as an endangered species in the Republic of Moldova
(according to IUCN criteria), grows in Ponto-Sarmatic steppes communities in the central and
southern parts of the region in the Republic of Moldova. Two new locations of species occurrence
represent valuable areas of habitats valuable from biodiversity point of view. Therefore, we propose
to continue further research of these habitats in order to their inclusion into the List of protected
areas by law.
Acknowledgments. The research was supported by the subprogram 010101 “Research and
ex situ, in situ conservation of the plant diversity of the Republic of Moldova”.
362
References
1. Cartea Roșie a Republicii Moldova. Ed. a III-a. Ch.: Î.E.P. Știința, 2015. 492 p.
2. European Union Habitat Directive, Natura 2000 in the steppic region, 2009.
http://ec.europa.eu/environment/nature
3. Ghendov V., Izverscaia T., Shabanova G. Pre-identified Red List of vascular plants in the flora
of Republic of Moldova. In: Journal of Botany, 2012. Vol. IV, № 1 (5). Р. 41-52.
4. Interpretation Manual of European Union Habitats – EUR 28, European Commission DG
Environment. Nature and biodiversity. April 2013, 2013, 142 p.
5. IUCN STANDARDS AND PETITIONS COMMITTEE. Guidelines for Using the IUCN Red
List Categories and Criteria. Version 15. Prepared by the Standards and Petitions Committee.
2022. Available on: https://www.iucnredlist.org/documents/RedListGuidelines.pdf.
6. IUCN. IUCN Red List Categories and Criteria: Version 3.1., IUCN Species Survival
Commission. IUCN, Gland, Switzerland. 2001. www.iucnredlist.org.
7. IUCN. Guidelines for application of IUCN Red List Criteria at Regional Levels: Version 3.0.,
IUCN Species Survival Commission. IUCN, Gland, Switzerland. 2003. Available on:
www.iucnredlist.org.
8. IUCN. IUCN Red List of Threatened Species, 2011. Available on: www.iucnredlist.org.
9. Izverscaia T. Assessment of the current state of steppe vegetation in the South of Moldova.
2011. 39 p. [In Russian] Available on: http://steppe.org.ua/index2.php
10. Izverscaia T., Ghendov V. Threatened with regional extinction vascular plants recommended for
state protection in the Republic of Moldova //Mediul ambiant, 2014. № 4 (76). Р. 1-3.
11. Izverscaia T.D., Ghendov V.S. The steppe communities of the southern districts of the Republic
of Moldova (the state, the problem of the restoration and sustainable use). Mediul ambiant, no.
3(45), 2009, p. 8-14. [In Russian]
12. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău, „Universul”, 2007.
391 p.
13. Pânzaru P., Negru A., Izverschii T. Taxoni rari din flora Republicii Moldova. Chişinău, 2002.
148 p.
14. Plants of the World online. Kew Science. Available on: http://www.plantsoftheworldonline.org/
15. Richardson I.B.K. Achillea L. /Flora Europaea. Cambridge: Cambridge university press, 1976.
Vol. 4. P. 159-164.
16. Săvulescu Tr., Rayss Т. Materiale pentru flora Bassarabiei. Bull. Agriculturii. Bucureşti, 1926.
Vol. 3, p. 81-230.
17. Shabanova G.A. Steppe vegetation of Republic of Moldova. Eco-TIRAS, Kishinev, 2012. 264p.
18. Shabanova G.A., Izverscaia T.D., Ghendov V.S. Flora and vegetation of Bugeac steppes within
the Republic of Moldova. Botanical readings. Ishim, 2013, p. 157-159. [In Russian]
19. Shabanova G.A., Izverscaia T.D., Ghendov V.S. Operational checklist of threatened and extinct
species of higher plants. Andreev A. (Edr.) Guide for Assessment of core areas of ecological
network. Chisinau, 2014. p. 24-30. Available on: http://biotica-moldova.org/ru/lib_bio.htm [In
Russian]
20. Гейдеман Т.С. Определитель высших растений МССР. Изд. 3-е, Кишинев, «Штиинца»,
1986. 636 с.
21. Пачоский И.К. Материалы для флоры Бессарабии //Тр. Бессараб. о-ва естествоиспыт. и
любителей естествозн. Кишинев, 1911-1912. Т. 3. 91 с.
22. Пачоский И.К. Херсонская флора. Т. II. Poznan, 2008. 505 с.
23. Цвелев Н.Н. Тысячелистник – Achillea L. /Фл. евр. части СССР. СПб.: Наука, 1994. Т. 7.
С. 117-127.
24. Шмальгаузен И.Ф. Флора Средней и Южной России, Крыма и Северного Кавказа. 1895.
Т. 1. 468 с.
363
UDC: 582.675.1:581.4(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.63
COLLECTION FUND OF SPECIES AND CULTIVARS OF PLANTS
NIGELLA L. GENUS IN M.M. GRYSHKO NATIONAL BOTANICAL
GARDEN OF NAS OF UKRAINE
Korablova Olga1*, https://orcid.org/0000-0001-6656-4640
Rakhmetov Dzhamal1, https://orcid.org/0000-0001-7260-3263
Shanaida Mariia2, https://orcid.org/0000-0003-1070-6739
Bondarchuk Oleksandr1, https://orcid.org/0000-0001-6367-9063
Vakulenko Tetyana1, https://orcid.org/0000-0002-6141-6689
1
M.M. Gryshko National Botanical Garden of National Academy of the Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
2
Department of Pharmacognosy and Medical Botany, I. Horbachevsky Ternopil National
Medical University, Ternopil, Ukraine
* e-mail: [email protected]
Summary. A review of domestic and foreign literature, electronic resources on the origin,
distribution and directions of use of plants of the Nigella genus was carried out. The results of the
long-term introduction and selection work carried out in the of cultural flora department of the
M.M. Gryshko National Botanical Garden in the context of the creation of a collection fund of
species and cultivars of plants of the Nigella genus from different centers of origin and as a result of
its own selection work are highlighted. The distribution of plant samples by morphogroups was
carried out based on the assessment of their biometric parameters and morphological features,
which in the future makes it possible to determine genotypes promising for breeding research.
Keywords: Nigella L., species and cultivars, morphological features.
Introduction
According to The World Flora (2021), more than 90 Nigella taxa reported, but only 23 from
them are accepted, the rest are synonyms [1]. All these species are distributed in Southern and
South-Eastern Europe, the Mediterranean, the Caucasus, Asia Minor and Central Asia, only 3
species – in Ukraine.
Since 1959, the chemical composition and medicinal properties of Nigella sativa L. (black
cumin) have been actively studied [2-6]. The effectiveness of using N. sativa seed meal as a feed
additive in poultry farming has been successfully tested [7-10]. The chemical composition of the
seeds of Nigella damascena L., and Nigella arvensis L. is quite similar, so research on the
medicinal properties of these species is promising [11-12]. It is very important to establish the
characteristic taxonomic features of species [13-16]. Currently, N. damascena is mainly known as
an ornamental plant. Considering the valuable medicinal and decorative properties, genotypic
diversity, resistance to biotic and abiotic environmental factors, there is a great need to mobilize
representatives of the genus Nigella in Ukraine. This will make it possible to have a rich genotypic
base for the creation of high-yielding varieties to meet the needs of medicine, food industry and
landscape construction.
The purpose of the work was to evaluate the collected over a long-term period in the
department of cultural flora M.M. Gryshko National Botanical Garden (NBG) of the gene pool of
plants of the genus Nigella, to demonstrate the difference in morphological features depending on
species, shape and varietal characteristics.
364
Materials and methods
Objects of studies were: the collection fund plants of the Nigella L. genus at the National
Botanical Garden of NAS of Ukraine includes 12 taxa: N. arvensis L., N. ciliaris DC.,
N. damascena L., N. damascena L. ‘Risdviana zirochka’, N. damascena L. f. duplex,
N. nigellastrum L., N. hispanica L., N. integrifolia Regel, N. orientalis L., N. sativa L., N. sativa L.
‘Diana’, N. sativa L. ‘Faraon’ [17].
Methods of studies. Extensive field surveys and population investigations of taxa Nigella in
NBG were carried out during the years of 2018–2023. The general appearance, structure and color
of leaves, flowers, seeds and capsules of plants of the Nigella genus were studied during the
growing season and compared with botanical descriptions in the scientific literature [18-19]. We
mainly used POWO for identification of taxa Nigella [20-21].
Results and discussions
During the long-term introduction and selection work, the cultural flora department
collected a valuable gene pool of useful plants (about 2,000 taxa), part of which, namely the
"Collection Fund of Energy and Aromatic Plants of the M.M. Gryshko National Botanical Garden
of National Academy of the Sciences of Ukraine" (more than 1,600 samples) is included in the List
of scientific objects that constitute the National Heritage 28.01.2015 [22].
Among taxa of Nigella genus at NBG have been selected perspective forms, 3 cultivars of
plants Nigella genus have been created by breeding. Cultivars have been recommended for
cultivation in all agro-climatic zones of Ukraine and entered into the State Register of Plant
Varieties of Ukraine [23] – N. sativa ‘Diana’, N. sativa ‘Faraon’ and N. damascena ‘Risdviana
zirochka’. Plants of the Nigella genus are distinguished by their morphological parameters
depending on species, form and varietal characteristics. Such differences are especially pronounced
in the morphology of plant flowers (Fig. 1). In this regard, the studied representatives were divided
into the following groups: blue-flowered – N. damascena, N. nigellastrum; purple-flowered – N.
damascena ‘Risdviana zirochka’, N. hispanica; yellow-flowered – N. ciliaris, N. orientalis; pale-
blue flowered – N. arvensis; milk-white flowered – N. sativa ‘Faraon’.
1 2 3 4
5 6 7 8
Figure 1. Flowers plants of species and cultivars of the Nigella genus: 1 – N. arvensis,
2 – N. ciliaris, 3 – N. damascena, 4 – N. damascena ‘Risdviana zirochka’, 5 – N. nigellastrum,
6 – N. hispanica, 7 – N. orientalis, 8 – N. sativa ‘Faraon’
365
Seeds of representatives of the Nigella genus are widely used in the medicinal and food
industry, therefore the study of its morphological parameters has important scientific and practical
importance for determining a more promising direction. It was found that the seeds of plants of the
genus Nigella differ in size and color. Detailed micromorphological studies made it possible to
divide the investigated plant genotypes into the following morphogroups: with black color of the
seed coat – N. ciliaris, N. damascena, N. damascena 'Risdviana zirochka', N. sativa; with brown
color – N. hispanica, N. orientalis, N. integrifolia, N. arvensis. The seeds of some plants are used
for food and medicine [24].
Seed geometry and size were strongly divergent between taxa [25]. Seed N. orientalis and
N. ciliaris characterized by dorsoventrally flattened seeds more about 4 mm long and wide, with
circular outline. Rest of taxa has smaller seeds a basically trigonous-ovate shape, with a single
ventral ridge, and covered by an irregular reticulum different forms and colors. N. ciliaris lacks any
secondary structure in seed surfaces, which gives them a shiny appearance (Fig. 2).
1 2 3 4
5 6 7 8
Figure 2. Seeds of plants of the Nigella genus: 1 – N. hispanica, 2 – N. orientalis, 3 – N. ciliaris, 4 –
N. integrifolia, 5 – N. damascena, 6 – N. damascena ‘Risdviana zirochka’, 7 – N. sativa,
8 – N. arvensis
Leaves play an important role not only as the photosynthetic apparatus of plants, but also as
one of the elements that determines the degree of decorativeness of a plant, since the size, color and
density of their placement on the shoots are valuable features. The morphological features of the
leaves of medial part of the main shoot were evaluated (Fig. 3).
Figure 3. Leaves of plants of the Nigella genus: 1 – N. orientalis, 2 – N. hispanica,
3 – N. arvensis, 4 – N. damascena, 5 – N. sativa, 6 – N. nigellastrum
366
Two morphogroups of leaves were identified: deeply pinnate with dense arrangement of
lobes – N. orientalis, N. hispanica, N. arvensis, N. damascena, N. integrifolia, N. sativa; deeply
pinnately dissected with sparse distribution of lobes – N. nigellastrum. The leaf segments are
narrowly linear (N. sativa) to threadlike (N. nigellastrum).
In addition to the morphological differences of the above-mentioned organs of the
studied plants of the Nigella genus, a difference in the size and features of the structure of the
fruits was found depending on the genotype of the plants (Fig. 4).
Figure 4. Capsules of plants of the Nigella genus: 1 – N. arvensis, 2 – N. hispanica, 3 –
N. damascena, 4 – N. sativa, 5 – N. orientalis, 6 – N. nigellastrum, 7 – N. ciliaris
Three groups are distinguished by the size of the capsules: large-fruited – N. hispanica,
N. damascena, N. orientalis; medium-sized – N. arvensis, N. sativa, N. ciliaris; small fruits – N.
nigellastrum. The fruits of species N. hispanica, N. damascena, N. sativa, N. nigellastrum is a
inflated capsule composed some united follicles, each containing numerous seeds which are used as
spice. The fruits of species N. arvensis, N. orientalis, N. ciliaris have a capsules with vertical,
smooth, compressed oblong folicules, united at least to the middle for N. arvensis, N. orientalis, and
separate – for N. ciliaris.
Thus, demonstrated the main external differences in the morphological structure of
individual organs of plants of species and cultivars of the Nigella genus of the collection fund of the
cultural flora department.
Conclusions
The collection fund of plants of the Nigella genus have been analyzed in this article, and the
morphological features of the vegetative and generative organs of plants were clarified. This will
make it possible to select the most important traits for the creation of high-performance genotypes
of various uses in the future selection work.
A difference was significant so in the structure of flowers as leaves and seeds of all studied
species. The number of petals in the flowers of plants of the genus Nigella varies from 5 in most
studied species, and up to 27 – in the terry form of Nigella damascena.
In this way, the organs of the studied species have clear taxonomic characteristics, due to
which the species cannot be confused.
367
The seeds of N. damascena have a sweet scent, slightly resembling those of strawberry. The
seeds of N. arvensis and N. sativa have a pleasant smell of pepper so can be used by people as an
energetically food additives, so as feed supplements for animals.The seeds of the remaining taxa are
odorless, but this not affect to its other beneficial properties, which we plan to study in our future
investigations of the plants Nigella genus.
References
1. Badalamenti N., Modica A., Bazan G., Marino P., Bruno M. The ethnobotany, phytochemistry,
and biological properties of Nigella damascena – A review. Phytochemistry. 2022; 198:113165.
doi: https://doi.org/10.1016/j.phytochem.2022.113165
2. Dalli M., Bekkouch O., Azizi S.E., Azghar A., Gseyra N., Kim J. Nigella sativa L.
Phytochemistry and pharmacological activities: A Review. Biomolecules. 2021. 12(1). P. 20.
doi: https://doi.org/10.3390/biom12010020
3. Dąbrowski G., Czaplicki S., Konopka I. Variation in the Composition and Quality of Nigella
sativa L. Seed Oils-The Underestimated Impact on Possible Health-Promoting Properties.
Molecules. 2024. 29(6), 1360. https://doi.org/10.3390/molecules29061360
4. Niu Y., Zhou L., Meng L., Chen S., Ma C., Liu Z., Kang W. Recent progress on chemical
constituents and pharmacological effects of the genus Nigella. Evid. Based Complement. Altern.
Med. 2020. 2020, 6756835. https://doi.org/10.1155/2020/6756835
5. Scognamiglio M, Maresca V, Basile A, et al. Phytochemical Characterization, Antioxidant, and
Anti-Proliferative Activities of Wild and Cultivated Nigella damascena Species Collected in
Sicily (Italy). Antioxidants. (Basel). 2024. 13(4). P. 402. doi: https:
doi.org/10.3390/antiox13040402
6. Benazzouz-Smail L., Achat S., Brahmi F. et al. Biological Properties, Phenolic Profile, and
Botanical Aspect of Nigella sativa L. and Nigella damascena L. Seeds: A Comparative Study.
Molecules. 2023. 28(2). P. 571. doi: https://doi.org/10.3390/molecules28020571
7. Black cumin (Nigella sativa) seeds: Chemistry, Technology, Functionality, and Applications /
Ed. By Ramadan M.F. Springer Nature Switzerland AG. 2021. https://doi.org/10.1007/978-3-
030-48798-0
8. Balel S. Obeidat, Ja'far Al-Khaza'leh, Ahmed M. Alqudah. Black cumin meal (Nigella sativa)
as an alternative feed resource during the suckling period of Awassi ewes: Assessments of
performance and health. Animal Feed Science and Technology. Vol. 306, December 2023,
115820. https://doi.org/10.1016/j.anifeedsci.2023.115820
9. Kumar P., Patra A.K. Beneficial uses of black cumin (Nigella sativa L.) seeds as a feed additive
in poultry nutrition. World’s Poultry Science Journal. 2017. 73(4). P. 872–885. Published
online: 23 Sep 2019. https://doi.org/10.1017/S0043933917000848
10. Laudadio V., Nasiri-Dehbaneh M., Bilal R.M., Qotbi A., Javandel F., Ebrahimi A., Seidavi A.,
Slozhenkina M., Gorlov I. Dunne P.G., Tufarelli V. Effects of different levels of dietary black
cumin (Nigella sativa L.) and fenugreek (Trigonella foenum-graecum L.) and their combination
on productive traits, selected blood constituents, microbiota and immunity of broilers. Animal
Biotechnology. 2020. 33(5). P. 941–954. https://doi.org/10.1080/10495398.2020.1853138
11. Korablova O., Shanaida M., Ivanusa I., Gontova T. Chromatographic analysis of volatile
compounds isolated from the Nigella damascenа L. and Nigella arvensis L. seeds.
PharmacologyOnLine. 2021. No 3. P 21–29.
12. Vergun O., Rakhmetov D., Korablova O., Shymanska O., Rakhmetova S., Haznyuk M.,
Fishchenko V. Nigella spp. as multipurpose plants: a short review. Лікарські рослини:
традиції та перспективи досліджень: матеріали VІ Міжнародної наукової конференції
(Березоточа, 25 березня 2023 року)/ДСЛР ІАП НААН. Лубни : ВКФ «Інтер Парк», 2023.
292 с. (157–160). https://doi.org/10.5281/zenodo.7845320
368
13. Дроздова А.А., Мойсієнко В.В. Особливості росту і розвитку рослин чорнушки (Nigella
L.) залежно від елементів технології вирощування. Таврійський науковий вісник. 2021, №
132, С. 59–65. DOI https://doi.org/10.32782/2226-0099.2023.132.8
14. Дослідна станція Маяк. Чорнушка посівна, сорт Іволга. http://www.dsmayak.com.ua/
15. Nigella sativa L., cv. Ivolga. http://www.dsmayak.com.ua/item/chornushka-posivna-nigela-
sort-ivolga.html
16. Хареба В.В., Улянич О.І., Ковтунюк З.І., Кецкало В.В., Хареба О.В., Філонова О.М.
Малопоширені овочеві рослини. Ч.2: навчальний посібник. Київ: Аграр. наука, 2016. 192
с.
17. Sultana S., Asif H.M., Akhtar N., Iqbal A., Nazar H., Rehman R.Ur. Nigella sativa:
Monograph. Journal of Pharmacognosy and Phytochemistry. 2015. 4(4). P. 103–106.
18. Колекційний фонд енергетичних, ароматичних та інших корисних рослин НБС імені
М.М. Гришка НАН України. Рахметов Д.Б., Ковтун-Водяницька С.М., Корабльова О.А.
та ін. Київ : Паливода Ф.И, 2020. 208 с. ISBN 978-966-437-596-9.
19. Margout-Jantac D., Kelly M.T., Auinger D., Pelissier Y., Larroque M., Munier S.
Morphological, microscopic and chemical comparison between Nigella sativa L. cv (black
cumin) and Nigella damascena L. cv. Journal of Food, Agriculture and Environment. 2013.
11(1). P. 132–138.
20. Лікарські рослини: Енциклопедичний довідник / Відп. ред. А.М. Гродзінський. Київ :
Видавництво «Українська Енциклопедія» ім. М.П. Бажана, Український виробничо-
комерційний центр «Олімп», 1992. (Стаття 1244). 544 с.
21. Plants of the World Online (POWO). https://powo.science.kew.org/, Nigella damascena.
https://powo.science.kew.org/taxon/urn:lsid:ipni.org:names:711645-1, Nigella sativa
https://powo.science.kew.org/taxon/urn:lsid:ipni.org:names:711687-1
22. Державний реєстр наукових об`єктів, що становлять національне надбання. URL:
https://registry.nauka.gov.ua/registry/natcnadbania/search/
23. State Register of Plant Varieties Suitable for Dissemination in Ukraine. 2024.
https://minagro.gov.ua/en/file-storage/state-register-of-plant-varieties-suitable-for-
dissemination-in-ukraine, Інформаційно-довідкова система.
http://sort.sops.gov.ua/search/search
24. Frolova N., Yushchenko N., Korablova O. Development of the combinations of spices for the
ayurvedic dishes. Book of Abstracts of the 4th International Scientific Conference
«Agrobiodiversity for Improve the Nutrition, Health and Quality of Human and Bees Life»,
September 11–13, Nitra: Slovak University of Agriculture. P. 82. 2019. DOI:
https://doi.org/10.15414/2019.9788055220703
25. Вакуленко Т.Б., Багацька Т.С., Корабльова О.А. Діагностичне значення карпологічних
ознак Stellaria media (L.) Vill. та Stellaria graminea L. (Caryophyllaceae). PLANTA+.
НАУКА, ПРАКТИКА ТА ОСВІТА: матеріали ІV Науково-практичної конференції з
міжнародною участю, до 20-річчя кафедри фармакогнозії та ботаніки Національного
медичного університету імені О.О. Богомольця (Київ, 20 лютого 2023 р.). Київ, 2023. Т. 1.
С. 176–179.
369
UDC: 635.72:581.4 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.64
ELEMENTAL COMPOSITION OF THE AERIAL PART OF PLANTS OF
THE GENUS PYCNANTHEMUM MICHX.
Kovtun-Vodyanytska Svitlana
M.M. Gryshko National Botanical Garden of the NAS of Ukraine, Kyiv, Ukraine
https://orcid.org/0000-0002-2367-461X, e-mail: [email protected]
Summary. These are the results of the study of plants of the genus Pycnanthemum Michx.
(Lamiaceae), which were introduced in the M.M. Gryshko National Botanical Garden of the NAS
of Ukraine. The characteristics of the soil and climatic conditions of plant growth are given. The
quantitative content of 22 chemical elements in the raw materials of plants in the flowering phase is
established. It is revealed that some species, in particular P. californicum, P. montanum,
P. muticum, are able to accumulate K, Na, Mg to a greater extent than other. Heavy metals Ni and
Zn are also found in the raw materials.
Keywords: introduction, genus Pycnanthemum, raw materials, chemical elements
Introduction
Introduction studies of plants in botanical gardens of Ukraine have a comprehensive
approach, due to which the accumulated experimental and analytical material contributes to the
implementation of the main task – the preservation of floristic diversity. At the same time, the
polyfunctionality of plants, their adaptive potential and lability, high introduction resistance in the
proposed soil and climatic conditions allow individual plant species to be involved in breeding
work and recommended for cultivation in cultural phytocenoses.
The practical use of introduced plants has production feasibility and, probably, an economic
advantage, given the dynamics of climatic variability, the disturbed ecological balance in the
country, the growing demand for natural plant products and their derivatives. Particular attention is
paid to the quality of plant raw materials.
In a comprehensive study of plants of a specific species (genus), part of the research is
necessarily aimed at biochemical screening of raw materials, assessing their safety and establishing
enrichment with certain compounds and elements. The qualitative and quantitative content of
chemical elements in plant materials used by humans has a direct impact on their health. All
chemical elements in relation to the human body – essential, toxic and neutral – play an important
role in regulating water-electrolyte metabolism, in oxidation-reduction reactions, in the processes of
transmission of neuromuscular excitation, etc. [4]. In this paper, we propose to publish the results of
a study of the elemental composition of raw materials of plants of the genus Pycnanthemum Michx.
(Lamiaceae), which were first introduced in Ukraine and are of considerable interest both from a
scientific point of view and from the practical side of use.
Materials and methods
The following plants of the genus Pycnanthemum were used in the research:
P. californicum Norr. ex Durand, P. montanum Michx., P. muticum (Michx.) Pers.,
P. tenuifolium Schrad., P. verticillatum var. pilosum (Nutt.) Cooperr., P. virginianum (L.)
T. Durand & B.D. Jacks. ex B.L. Rob & Fernald. They are by introduced to the collection of the
Department of Cultural Flora of the M.M. Gryshko National Botanical Garden of the NAS of
Ukraine (NBG). The collection was carried out in 2023 during the flowering of the plants.
A blend of inflorescences, leaves and herbaceous parts of shoots was subject to analysis.
The quantitative content of 22 chemical macro-, micro- and ultramicroelements in the raw
materials of plants of the genus Pycnanthemum was determined in the experiment was determined
370
at the Center for Collective Use of Scientific Instruments «Spectrometric Center for Elemental
Analysis» of the NBG using the ICP OES method on the ICAP 6300 DUO apparatus (Thermo
Fisher Scientific, USA).
The soil analysis was carried out in the laboratory of the Allelopathy Department of the
NBG. The samples were collected in accordance with GOST 17.4.02-84, the content of the complex
of biogenic macro- and microelements was determined using the colorimetric method, pH was
determined using the potentiometric method, and the total humus content was determined using the
I.V. Tyurin method [6].
Climatic conditions are analyzed and summarized based on the initial data of the Borys
Sreznevsky Central Geophysical Observatory (Kyiv) for 2019-2023.
Results and discussions
For the first time in Ukraine, we primary introduction test of perennial herbaceous plants of
the genus Pycnanthemum Michx. (Lamiaceae), which are representatives of foreign flora. The
natural range of the genus Pycnanthemum is in North America. Most species grow in the eastern
part of the United States, and the center of diversity of the genus is considered to be the mountains
of North Carolina [1]. About 50% of the known species are distributed in the state of Alabama [8].
According to the modern taxonomic processing of «The Plant List», the genus Pycnanthemum
includes 22 plant species with two varieties inclusive [9]. These are perennial rhizomatous
herbaceous plants 30-95 cm high, the aboveground part of which, when rubbed, has a refreshing
mint aroma due to the content of essential oil.
In NBG the plants are presented in the collection of Non-Traditional essential oil plants.
Examination of the soil of the collection showed that it is dark gray, ashed, weakly washed and
compacted. It was established that the soil is rich in humus, the pH value of the soil is alkaline and
was within the limits suitable for plant development. The content of mobile elements – N, R, Mg,
Fe – had deviations both towards a deficiency (NO3-, K) and a significant excess (Mg, Fe). The
content of NH4+ is within the norm, and the content of NO3- is significantly less than the indicated
norm (Table 1).
Table 1
Chemical composition of the soil of the collection Non-Traditional essential oil plants
Content of elements, mg/l
NH4 +
NO3 -
P K Ca Mg Fe S Mn рH C%
humus
14,0 15,0 109,0 121,2 8330,0 2032,0 1250,0 37,5 160,0 6,6 6,2
The analysis of chemical elements in raw revealed a deficiency of K in the soil, which could
have a negative effect on the frost resistance of plants, their resistance to diseases, and in growth
processes. The Mg content exceeded the norm and could have a negative effect on the absorption of
Ca, and the excess of the low-mobility element S – on the physiological functions of plant leaves. A
significant excess of Fe was revealed, which could have affected to a certain extent the growth
parameters of the experimental plants [2], as well as immobile elements Ca and Mn, which still did
not cause interveinal chlorosis of the leaves, but probably affected the process of absorption of
elements, in particular K. The P content was close to the norm.
The climatic conditions under which the primary introduction of the Pycnanthemum species
were carried out are characterized by elevated temperatures and insufficient precipitation in
summer, which confirms the general trend of aridization of growth conditions (Table2). The winter
period became warmer with a normalized amount of precipitation.
A brief description of the soil and climatic conditions gives an understanding of the
environment in which the experimental plants of the Pycnanthemum species grow.
371
Table 2
Average monthly air temperature and monthly precipitation during the growing season of
plants for the period 2020-2023 in the city of Kyiv
Climate parameter Year Months
III IV V VI VII VIII IX X
Average monthly 2020 6,5 9,9 12,4 21,7 21,9 21,4 18,4 12,5
air temperature, °C 2021 2,7 8,0 14,4 21,3 24,6 21,1 13,6 8,4
2022 2,6 8,1 14,6 21,7 20,8 22,3 12,7 10,6
2023 4,8 9,6 16,0 19,6 21,5 23,8 18,8 11,4
average long-term 2,1 -3,1 -5,2 1,9 1,7 2,2 1,22 2,3
deviation from the norm
Monthly 2020 15 39 122 49 47 31 31 101
precipitation, mm 2021 17 45 74 24 63 65 23 2
2022 12 42 33 42 40 60 63 44
2023 42 102 1 87 136 19 8 66
average long-term -18,3 53 -18 -23,3 -1,5 -15,5 -24 10
deviation from the norm
In the flowering phase of the plants, the content of chemical elements in the above-ground
herbaceous part was determined (Table 3).
Table 3
Elemental composition of the raw materials of introduced species of the genus Pycnanthemum
Pycnanthemum
Elementals
californicum virginianum tenuifolium montanum muticum verticillatum
var. pilosum
macroelements
Ca 20370.0 10460.0 16720.0 11742.0 18020.0 10643.0
Na 92.51 58.46 87.00 144.00 187.00 87.30
K 9086.0 8941.0 6803.0 10760.0 3419.0 9818.0
Mg 4391.0 1624.0 3668.0 2374.0 4950.0 2331.0
P 3624.0 1873.0 3032.0 2231.0 1487.0 1924.0
S 10570.0 597.2 6547.0 2533.0 2038.0 2129.0
microelements
Al 407.0 109.0 138.0 251.00 330.5 245.13
B 23.84 16.48 23.26 19.80 49.5 19.53
Cu 11.62 7.02 10.13 2.20 1.15 2.3
Fe 417.0 106.0 165.0 249.0 430.0 340.0
Mn 39.81 18.7 24.79 17.30 7.85 23.3
Sr 71.06 34.05 51.90 33.66 56.2 42.43
Zn 89.01 41.3 57.16 57.16 84.6 35.21
Pb 1.35 0.57 1.19 0.41 0.4 0.53
Cd 0.07 0.04 0.04 ˂.00 0.05 ˂.00
Si 1012.0 597.2 961.7 693.7 513.0 876.3
ultramicroelements
Ba 32.42 80.91 9.04 27.68 34.5 30.62
Ni 1.08 0.46 0.68 2.36 not 2.26
determined
Cr 1.43 0.54 0.80 2.23 0.06 1.83
Ti 14.26 10.06 15.5 11.49 12.03 11.91
V 1.52 0.36 0.7 ˂.00 0.54 0.03
372
Со 0.27 0.13 0.21 0.16 0.13 0.18
It was found that among the introduced species, P. montanum and P. verticillatum
var. pilosum have the highest K content – 1070 mg/kg and 9818 mg/kg, respectively; Mg –
P. muticum (4950 mg/kg) and P. californicum (4391); P. californicum dominates in P (3624),
S (10570 mg/kg) and Ca content (20370 mg/kg), and P. muticum (187 mg/kg) and P. montanum
(144 mg/kg) predominate in Na. As for the so-called heavy metals – Pb, Cd and Ni, their content is
quite different among the experimental species. The Cd content in the introduced species is normal,
however, in one species – P. californicum it exceeds the maximum permissible concentration
(MPC) by 0.02 mg/kg, and in P. montanum and P. verticillatum var. pilosum it was not detected at
all, but the Ni and Cr content in these two species is the highest compared to the indicators of other
species. The Pb content in the analyzed samples of raw materials is within the limits not exceeding
the MPC, while a significant excess of the MPC of Zn in the raw materials is noted, especially in
P. californicum (89.01) and P. muticum (84.6 mg/kg).
In general, heavy metals – Pb, Cd, Cr, Co, Ni, Cu, Zn – were detected in all samples of
Pycnanthemum raw materials in different concentrations. We can see the reasons for the pollution
of plant raw materials due to the influence of the high level of air pollution in the metropolis of
Kyiv has a direct effect on the introducers, and the possible anthropogenic entry of heavy metals
into the soil through agrotechnical measures, namely, the application of organic fertilizers. In this
way, the content of Co, Cr, Cu, Ni in the soil and then in the raw materials can increase. We assume
that species of the genus Pycnanthemum are, to one degree or another, concentrators of a certain set
of heavy metals.
Note that K contributes to the relief of allergic reactions in humans, equalizes blood
pressure, Ca – improves immunity and the process of hematopoiesis, P ensures the functioning of
the brain and muscular system, Zn has a positive effect on the activity of certain hormones of the
pituitary gland and on the secretory capacity of the liver, etc. Cu, Fe, Mg, Zn, and Mn are capable
of forming complexes with substances of an organic nature, are components of or activate up to 300
enzymes in the human body [5, 10]. Using plant raw materials in aqueous medicinal forms –
decoctions and infusions, the transition of elements is 8-28%. This process is influenced by both the
properties of the elements themselves and the degree of grinding of raw materials [3, 7].
Conclusions
Thus, in the proposed soil and climatic conditions, Pycnanthemum introducers have raw
materials enriched with macro-, micro- and ultra-microelements. The highest content of K in
P. montanum (1070 mg/kg) and P. verticillatum var. pilosum (9818 mg/kg), Ca – P. californicum
(20370 mg/kg), Mg – P. muticum (4950 mg/kg) and P. californicum (4391), Na – P. muticum
(187 mg/kg) and P. montanum (144 mg/kg), P. californicum dominates in P and S content –3624
and 10570 mg/kg, respectively. The content of lead in the analyzed samples of raw materials is
within limits that do not exceed the MPC. Cd content was not detected in P. montanum and
P. verticillatum var. pilosum, in the rest of the species it is normal, except for P. californicum
(0.07 mg/kg) (8), the Ni content prevails in the raw materials of P. montanum and P. verticillatum
var. рilosum. The level of Zn in the above-ground mass of plants exceeds the MPC, particularly in
P. californicum (89.01) and P. muticum (84.6 mg/kg). The presence of heavy metals in raw
materials requires clarification of the reasons for their entry into plants, as well as the possible
accumulative properties of plants in relation to certain elements.
References
1. Flora of the Carolinas, Virginia, Georgia, northern Florida, and surrounding areas
Pycnanthemum Michaux (Mountain-mint, Wild-basil), 2008. Р.424-426. (924 р.). URL:
http://www.herbarium.unc.edu/weakleyflora_2008-apr.pdf
373
2. Korovetska G., Dzura N., Tsvimenyuk O., et al. Macroelement composition of plants Carex
hirta L. under the influence of oil pollution of the soil. Bulletin of Lviv University. Biological
series, 2009. 50. 182-188.
3. Lovkova M.Ya., Buzuk I.N., Sokolova S.M., Derevyago L.N. On the possibility of using
medicinal plants for the treatment and prevention of macroelementoses and pathological
conditions. Macroelements in medicine. 2005. 6(4). P.3-10.
4. Pharmaceutical encyclopedia. URL: http://www.pharmencyclopedia.com.ua
5. Popova N.V., Bobrytska L.O., Arapetyan M.A. Elemental composition of immortelle and
flamin. Herald of Pharmacy. 2013. 3(75). P. 49-51.
6. Rinkis G.Ya., Nollendorf V.F. Balanced nutrition of plants with macro- and microelements.
Riga: Zinatne, 1982. 304 p.
7. Rubanka K.V., Zinchenko I.M. Research on the safety of plant raw materials. URL:
http://www.dspace.nuft.edu.ua
8. Setzer W.N., Duong L., Pham T., Poudel A., et al. Essential Oils of Four Virginia Mountain
Mint (Pycnanthemum virginianum) Varieties Grown in North Alabama. Plants 2021, 10, 1397.
https://doi.org/10.3390/plants10071397.
9. The Plant List: Pycnanthemum Michaux. URL:
http://www.theplantlist.org/tpl1.1/search?q=Pycnanthemum (accessed July 16, 2024).
10. Tsurkan O.O., Galembiovska O.I., Kolyadych O.P. Micro- and macroelemental composition of
above-ground and underground organs of Prunella vulgaris L. Zaporizhia Medical Journal.
2012. 4 (73). P. 132-134.
374
UDC: 634.8:631.523:581.142 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.65
INFLUENCE OF GRAPEVINE GENETIC AND PHYSIOLOGICAL FEATURES ON THE
AGROCLIMATIC RESOURCES RELATED YIELD
Lyashenko Galina *, https://orcid.org/0000-0003-2069-8971
Muliukina Nina, https://orcid.org/0000-0003-3176-9827
Buzovska Maryna, https://orcid.org/0000-0003-1334-4171
Melnik Ella, https://orcid.org/0000-0002-9272-4625
Popova Hanna, https://orcid.org/0000-0002-2714-5264
Mandych Olesia, https://orcid.org/0000-0002-8983-2246
National Scientific Centre “Tairov Institute of Viticulture and Winemaking”,
Odessa region, Ukraine
* e-mail [email protected]
Summary. The solution of food security actual problem for all countries is associated with
the scientific substantiation of crop yields formation, first of all, the issues of plant photosynthetic
activity under the influence of many environmental factors, among which agroclimatic and soil
conditions have the greatest contribution. The aim of this article is to present the results of the
‘Muscat Odessa’ and ‘Odessa Black’ grapevine varieties yield study in the central regions of
Ukraine Steppe zone. The research was carried out using agroclimatic information and the method
of modeling the climatically possible yields formation. The peculiarities of various coefficients of
PAR (photosynthetically active radiation) use influence, the calorific value of grapes and the
coefficients characterizing the economic value of the crop (for grapes – the ratio of berry raw
weight to the total vine plant weight) under the average values of photosynthetically active radiation
(PAR) and moisture conditions during the growing season of grape varieties were revealed.
Keywords: grapes, potential and climatically possible yield, Steppe zone.
Introduction
The influence of weather conditions on the crop yields formation is beyond doubt, and the
nature of this influence has been studied by scientists in the agricultural sector for a long time on the
basis of the relationship between the main hydrometeorological indicators (temperature,
precipitation) analysis and the size of the yield. Since the 70s, research in this direction has been
carried out using mathematical modeling methods of yield formation. A number of models for
various crop yield formation have been developed, which are based on the analysis of the
photosynthesis and respiration processes as the main physiological processes and are aimed at
assessing the photosynthetic activity of the vegetation cover (VP), the principles of which were laid
down in the fundamental works of Nychyporovych O.O. and others. [1].
In the development of this area of research, Tooming H.G. formulated the concept of скщз
maximum productivity, in which the main provisions are based on the desire of plants to form
maximum productivity, and the limiting factors are environmental conditions, primarily weather
and climatic [2]. It is proposed to consider potential and really possible yields, which can be
obtained in a given territory for a certain agricultural crop. This direction was further developed by
Polevoi A.M., Vitchenko O.M. and others [3, 4], and in the researches of Lyashenko G.V. this
approach was modified in relation to the agroclimatic assessment of crop yield formation and
implemented on the Ukraine territory example for six crops within the framework of the multi-
scale agroclimatic zoning [5].
The first mathematical models based on vineyard photosynthetic activity theory were
developed by A.G. Amirjanov and others [6-8] and has continued for the past 40 years. In the last
20 years, the NSC "Tairov Institute of Viticulture and Wine-Making" has developed a mathematical
375
dynamic model for the grape yields formation, which is implemented on the example of the ‘Rubin
Tairovsky’ and ‘Zagrey’ varieties for the territory of the Forest-Steppe and Steppe zones of Ukraine
[9]. At the same time, research is being carried out to improve the model of agroclimatic assessment
of the yields formation of different groups of varieties, which differ in the requirements of
grapevines for light, heat and moisture resources.
This paper presents the results of potential and climatically determined yield formation
modeling for early and late ripeness grapevine varieties.
Materials and methods
As the main principle of the study, a systematic approach is considered, the essence of which
lies in the consistency, complexity and detail of agroclimatic resources and agroclimatic
assessments of the crop productivity formation. The determination of the maximum possible or
potential yield is carried out taking into account the amount of photosynthetically active radiation
that enters the vegetation cover and the genetic possibilities for its use, as well as the morphological
characteristics of plants, which include the calorific value of the crop and the ratio between the
mass of economically valuable and the total part of the crop. The real climatically possible yield is
determined taking into account the moisture supply indicator.
In the course of the research, the average ten-day long-term values of the sunshine duration,
the sum of photosynthetically active radiation, the average air temperatures in the warm period, the
amount of precipitation and the reserves of productive moisture in the soil meter layer were used.
The methods of agroclimatic calculations and generalizations and the method of potential and
climatically possible yields determining were used.
To determine the potential and real climatically possible yield, the following formulas are
proposed:
, (1)
, (2)
, CRY, , , q, – аccordingly, the potential and climatically possible grape
yields in t/ha, the coefficient of the photosynthetically active radiation use in % or fractions of a
unit, the coefficient of the economically valuable part of the crop, the sum of photosynthetically
active radiation during the growing season, the calorific value of the crop unit, the average reserves
of productive moisture in the meter layer of soil during the growing season and the value of the
smallest moisture capacity of this soil for the meter layer
Thus, the proposed model is aimed at a comprehensive and most detailed consideration of the
bioecological characteristics of grapes and agro-climatic resources during the growing season of
‘Muscat Odessa’ and ‘Odessa Black’ varieties with early and late ripening.
Results and discussion
Calculations of the photosynthetically active radiation amounts during the growing season
of ‘Muscat Odessa’ and ‘Odessa Black’ varieties were carried out, which respectively amounted
to 1390 and 1770 MJ per m2, and the ratio of average moisture reserves in a meter layer of soil for
this period to the value of the lowest moisture capacity ranges from 0.45 to 0.50. Calculations of
potential and climatically possible radiation were carried out under the condition that grapes used
0.75, 1.0, 1.5 and 2.0% of photosynthetically active radiation (relative values 0.0075, 0.01, 0.015
and 0.02). The coefficient characterizing the ratio of the economically valuable part of the crop
mass (grapes) to the total weight of the plant with a water content in grapes of 20% is taken to be
376
equal to 2.25 and 3.0 and the value of the calorific value per unit weight of grapes varies from
16000 to 17000 KJ/kg.
The obtained results of modeling the formation of potential, as the maximum possible, yield
of grapes, indicate their significant variability under the influence of all indicators that characterize
both climatic conditions and genetic and physiological properties of varieties. It can be clearly seen
(Fig. 1) that with the same values of the coefficient indicators of photosynthetically active radiation
use, the coefficient of the economically valuable part of the crop and the calorific value, the grape
yield of the ‘Odessa Black’ variety is 5-25 t/he higher than that of the ‘Muscat Odessa’ variety. This
is due to the longer duration of the growing season and more by almost 400 MJ/m2, amount of
photosynthetically active radiation. Among the indicators characterizing the genetic and
physiological properties of grapes, the coefficient of photosynthetically active radiation use has the
greatest impact on the potential yield variability. The difference in potential yield at coefficients of
0.75 and 2.0% for ‘Muscat Odessa’ and ‘Odessa Black’ varieties is 15-30 t/he. Where is the smaller
variability of potential yield fixes under the other indicators changes – 5 – 10 t/he.
Figure 1. Variability of potential yield of ‘Muscat Odessa’ and ‘Odessa Black’ grapes
in the central regions of the Ukraine Steppe zone
The difference in the impact of all indicators on climatically possible yields is very different.
Their greatest difference is noted depending on moisture, which leads to a twofold decrease in the
climatically possible yield compared to the potential one (Figs. 2 and 3). The greatest influence of
the coefficient of photosynthetically active radiation use is noted. However, there is a decrease in
the difference in climatically possible yield under the influence of different indicators in the
varieties ‘Muscat Odessa’ and ‘Odessa Black’.
377
CPY, t/he
a)
CPY, t/he
b)
Figure. 2. Variability of climatically possible yield of ‘Muscat Odessa’ and ‘Odessa
Black’ grapes in the central regions of the Ukraine Steppe zone
It should be noted that, according to numerous studies, the coefficient of photosynthetically
active radiation use for most grape varieties ranges from 0.75 and 1.0% and sometimes reaches
1.5%.
Conclusions
The results obtained indicate the need for similar studies for other grape varieties and
territories, which will optimize the location of the viticultural industry within the regions and the
country. It makes sense to model yield formation for lands with different terrain and soils. It should
be noted the possibility, as promising, of research aimed at obtaining high yields of grapes with
directed breeding work on the development of new varieties with other genetic and physiological
properties, first of all, with a higher coefficient of use of photosynthetically active radiation.
References
1. Nichiporovich A.A. Theory of Photosynthetic Productivity of Plants: Results of Science and
Technology. Series: Plant PhysiologyVolume 3. Moscow. 1977, pp. 11-54.
378
2. Tooming H.G. Ecological principles of maximum crop productivity. Leningrad:
Gidrometeoizdat. 1984. 264 p.
3. Polevoy A.N. Basic Model for Assessing Agroclimatic Resources for Crop Productivity
Formation. Meteorology. Climatology and Hydrology. Odessa.2004. Iss. 48, pp. 195-205.
4. Vitchenko A.N.. Polevoy A.N. Methodology of agroecological assessment of agricultural
productivity of landscapes. Bulletin of the Belarusian University, Ser. 2: Chemistry, Biology,
Geography. 1986, №2, pp. 56-59.
5. Lyashenko G.V. Agroclimatic assessment of agricultural crop productivity in Ukraine. Odessa.
2011. 249 p.
6. Amirjanov A.G. Solar radiation and grape productivity. Leningrad: Gidrometeoizdat. 1980. 208
p.
7. Pedro Rodrigues, Vanda Pedroso, Fernando Goncalves, Semuel Reis and Joao A
Santos.Temperature-Based Grapevine Ripeness Modeling for cv. Touriga Nacional and
Encruzado in the Dão Wine Region, Portugal. In: Agronomy, 2021, 11(9),
1777; https://doi.org/10.3390/agronomy11091777.
8. Fotoula Droulia and Ioannis Charalampopoulos. A Review on the Observed Climate Change in
Europe and Its Impacts on Viticulture. In: Atmosphere , 2022, 13(5), 837.
https://doi.org/10.3390/atmos13050837.
9. Lyashenko G.V., Zhygailo O.L., Vlasov V.V., Mulyukina N.A., Kovalova I.A., Melnyk E.B.,
Bulaieva Iu.Iu. Modelling of the formation of grapevine yield in Ukraine under climate change
scenarios A1B and A2 until 2050 (on example of grapevine varieties Zagrey and Rubin
tairovskyi). In: Ukrainian Journalof Ecology, 2021, 11(8), pp. 62-66.
doi: 10.15421/2021_269 https://www.ujecology.com/inpress.html.
379
UDC: 575.22:635.657 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.66
INVESTİGATİON OF YIELD AND QUALITY OF SOME CHICKPEA
(Cicer arietinum L.) GENOTYPES UNDER MEDITERRANEAN
CLIMATIC CONDITIONS
Mart Dürdane
https://orcid.org/0000-0002-2944-1227, e-mail: [email protected]
Eastern Mediterranean Agricultural Research Ens, Adana, Turkey
Summary. This research was established to determine yield and quality factors in the
experimental field of Eastern Mediterranean Agricultural Research Institute in Adana province
under Mediterranean climatic conditions during the 2021-2022 growing period. The experimental
material consisted of 18 genotypes and 5 commercial cultivars which were considered as control.
The experiment was carried out according to the Coincidence Blocks Experiment design with three
replications, 45 cm between rows, 8 cm above rows, 5 m long rows and 4 rows (5mX4
rowsX0,45m) for each genotype. The sowing of the experiment was done in December for winter
and the harvest was completed in July. The research findings obtained from the varieties in the
study showed that grain yield varied between 267.6-191.2kgda, hundred grain weight 51.3-36gr,
plant height 63.7-43.7cm, 50% flowering period 94-90 days. The quality parameters examined were
water absorption capacity 0.477gr/grain, swelling index 2.29%, cooking time 60min, %protein
22.7% and sieve value 8.2mm. It is useful to continue the studies and support them with agronomic
trials.
Keywords: Chickpea, winter sowing, Yield and Quality.
Introductıon
The data for chickpea in Turkey for 2022 is 456,480 ha of cultivation area, 580,000 tons of
production and 127.00 kg/ha of grain yield per unit area (FAO, 2024). Chickpea has an important
place in human and animal nutrition, especially in developing countries because it is rich in protein.
In addition, because it is not selective in terms of soil requirements and gives good yield in arid and
semi-arid areas, it is of great importance in cereal-edible legume crop rotation (Craufurd &
Wheeler, 2009). Chickpea plant is among the most produced edible grain legumes in our country
because it is a plant that can withstand heat and drought the most after lentils and can grow in
nutrient-poor soils (Şahin & Geçit, 2006). The economic importance of chickpea as a protein source
is increasing due to the drought stress of chickpea plant with global warming. In addition to these,
chickpea also constitutes the raw material of chickpea industry. The most important factor limiting
chickpea cultivation areas in the world and in our country is Anthracnose blight disease. The
climate of the Mediterranean region is suitable for winter cultivation of chickpea plants, but yield
losses are observed in late spring sowing due to high temperatures. In addition to the increases in
yield with winter sowing, other benefits should not be ignored. Chickpea sown in winter stays in the
field longer compared to summer sowing. Considering the global drought and water shortage in
recent years, breeding of varieties with high tolerance or resistance to environmental conditions will
become more important in order to make better use of winter precipitation in variety development
and selection studies. In addition, the importance of conducting breeding programs in different
ecological conditions in order to develop varieties resistant to yield, quality and stress conditions,
and therefore the importance of developing varieties that are resistant/tolerant to diseases,
resistant/tolerant to extreme heat and drought, i.e. biotic and abiotic stress conditions, increases
even more with breeding programs.
380
Materıal and methods
This research was conducted in the experimental field of the Eastern Mediterranean
Agricultural Research Institute in the 2021-2022 growing year. The research experiment was
established according to the randomized block design with three replications. The plots were
planned as 4 rows (5mX4 rowsX0.45m) of 9 m2 with 45 cm between rows and 8 cm above rows,
and fertilizer was applied as 3 kg /da N and 6 kg /da P2O5 with planting. Doğankent locality, where
the trials were planted in this study, is located at (37°00´ N, 35°20´ E) latitude and longitude
coordinates and has alluvial soils in terms of soil structure.
Table 1
Climate values for 2022-2023 and long years in Adana province
Months Rainfall Long Temperature Long Moisture ( Long
0
(mm) Years ( C) Years %) Years
(37years) (37years) (37years)
2021-2022 1982-2021 2021-2022 1982-2021 2021-2022 1982-2021
December 6,91 121,48 11,5 10,43 68,26 68,67
January 5,07 109,01 10,2 9,05 67,19 67,69
February 2,48 81,87 11,5 10,15 70,97 65,68
Mart 2,31 63,08 12,7 13,14 60,04 66,74
April 2,6 49,67 18,3 17,27 57,2 68,02
May 1,0 42,15 23,9 21,40 61,7 68,03
June 12,8 13,97 25,8 25,17 72,7 69,01
July 0 7,46 29,4 27,08 66,2 69,94
Total 33,17 488,69 133,69 543,78
The experimental area is under the influence of Mediterranean climate and meteorological
data are given in Table 1. When the temperature averages of the years in which the experiments
were carried out are examined, it is observed that the temperature values are close to the long-term
average in terms of temperature, but the temperature values in July have shown values above the
long-term average. As for precipitation values, there have been irregularities in precipitation
distribution and intensities in precipitation amounts in recent years due to global warming. In the
2022 growing year, it was observed that precipitation amounts were lower than in many years and
their distribution was irregular. Drought stress was observed in plants during the growing period.
Relative humidity rates showed values parallel to long years (Table 1).
Results and dıscussıon
This research was carried out in the experimental field of Adana-Doğankent in the 2022
growing year by sowing in December during winter sowing.
When the table is examined; the difference between the varieties in terms of yield was found
to be statistically significant at 5% in Adana location. In Adana, the average yield was 229 kg/ha.
The highest yield in Adana location was found to be in Ş.Urfa3 line with 267 kg/da. When the 100
grain weights of the varieties included in the experiment were examined; the statistical difference
between the lines at Adana location was found to be significant according to 1%. The highest 100
grain weight average was 42,8 g.
In this study, the highest grain yield values of chickpea varieties were obtained from Azkan,
Şurfa3 and Dbakır2 varieties with a range of 272.4-267.3 kg/ha and were analyzed in the same
group. The lowest grain yield was obtained from KMN 16-55 genotype with 191.2kg/ha. In terms
of 100 grain weight, the highest value was obtained from X09 T.H 71-1 genotype with 51.1 g. The
lowest 100 grain weight was obtained from Hasanbey and Şurfa1 genotypes with 36-37.1 g,
respectively (Table 2).
381
Table 2
Grain Yield (kg/ha) and 100 Grain Weight (g) Values of Chickpea Genotype/Varieties
Genotype/Varieties Yield (kg/da) 100 Grain Weig (g)
D.Bakır 1 207,7 bc 43,6 cd
D.Bakır 2 267,3 a 42,4 de
D.Bakır 3 232 a-c 43,3 cd
KMN 16-55 191,2 c 48,8 b
KMN 16-76 207,4 bc 51,3 a
KMN 16-270 207,2 bc 43,3 cd
FLİP 03-110C 221,1 a-c 44,4 c
FLİP 03-61C 250,8 ab 39,1 gh
X09 T.H 71-1 230,1 a-c 51,1 a
FLİP 09-284C 213,8 bc 44,5 c
Ş.Urfa 1 232,6 a-c 37,1 ı
Ş. Urfa 2 212,8 bc 39,6 fg
Ş. Urfa 3 267,6 a 39,3 fg
HASANBEY 250,8 ab 36 ı
ARDA 247,7 ab 37,3 hı
AKSU 214,4 bc 41,1 ef
AZKAN 272,4 a 44,8 c
UBET 200,5 bc 44,4 c
Average 229,3 42,8
Coefficient of variation (%) 16,04 3,02
F * **
AÖF 52,23 1,84
* 5% significant level, ** 1% significant level
Mishra et al. (2002) reported that the number of pods in a plant was the character with the
highest positive effect on seed yield. Grain yield may vary depending on factors such as cultivation
technique, climate and soil conditions and genetic structure of chickpea. It is reported that plant
height increases in winter sowing and there is a significant and positive relationship between plant
height and yield (Özdemir and Karadavut, 2003). The most important factor in price formation in
the market is the cleanliness and grain size of the product. Generally, the product with large grains
is sold at a higher price. Another issue as important as grain size in variety development is that
grain size should be as homogeneous as possible. Because at the marketing stage and before
packaging, the grains are separated according to their size in order to make them conform to the
standard (Atmaca, 2008).
In Adana ecological conditions, the highest plant height values obtained from chickpea
varieties in winter sowing were determined from Ubet variety with 58.3 cm and the lowest plant
height values were determined from D.Bakır3 genotype with 43.7 cm (Table 3). (Mart et al., 2017),
In terms of agronomic characteristics, high plant height of chickpea plants indicates suitability for
machine harvesting. Ceyhan et al. (2007), plant height of chickpea varieties varied between 33.1 -
44.1 cm in Konya ecological conditions. In another study, Ceyhan et al. (2013) found that plant
height of chickpea genotypes varied between 39.0 - 60.2 cm under Konya conditions. Although the
plant height values obtained by the researchers are similar to the values obtained in this study,
sowing time has an effect on plant height. Higher plant height values were obtained in winter
sowing compared to summer sowing.
382
Table 3
Plant Height (cm) and Days to Flowering (days) and Ascochyta Blight in
Chickpea Genotype/ Varieties
Ascochyta Blight (Ascochyta rabiei
Genotype/ Plant Flowering (Pass. Labr.)) SUNİ EPİDEMİ (1-9)
Varieties Height (cm) (days)
ANKARA ESKİŞEHİR
D.Bakır 1 44,6 94 4 5
D.Bakır 2 53,7 92 4 5
D.Bakır 3 43,7 93 5 5
KMN 16-55 57,9 93 4 5
KMN 16-76 54,2 90 5 5
KMN 16-270 53,3 91 5 5
FLİP 03-110C 47,1 90 5 5
FLİP 03-61C 55,0 91 4 5
X09 T.H 71-1 53,7 92 5 6
FLİP 09-284C 52,1 90 4 6
Ş.URFA 1 50,4 92 4 5
Ş.URFA 2 48,3 92 5 5
Ş.URFA 3 50,8 92 4 6
HASANBEY 51,7 91 5 5
ARDA 55,8 92 4 5
AKSU 50,8 93 5 4
AZKAN 63,7 93 5 5
UBET 58,3 92 6 5
Average 52,5 92
MİN 43,7 90 4 4
MAX 63,7 94 6 6
Coefficient of
variation (%) 4,9 1
* 5% significant level, ** 1% significant level
In Adana location, the highest number of days to flowering values of chickpea varieties in
winter sowing were obtained from D.bakır1 genotype with 94 days and the lowest number of days
to flowering was obtained from KMN 16-76, FLİP 03-110C, FLİP 09-284C genotypes with 90 days
(Table 3). In chickpea farming, 50% days to flowering values represent the most important
parameters indicating whether chickpea varieties are early or late (Mart et al., 2017).
Genotypes were tested for Anthracnose disease under field and artificial epidemic
conditions. Under artificial epidemic conditions, FLIP 03-110C, X09 T.H 71-1 genotypes were the
most susceptible genotypes with a score reading value of 5 at Ankara location; X09 T.H 71-1 and
FLIP 09-284C genotypes were the most susceptible genotypes with a score reading value of 6 at
Eskişehir location (Table 3). The occurrence of Ascocyhta blight disease has a negative effect on
hundred grain weight, average grain size values and yields, causing yield losses and decreasing
hundred grain weight. Chickpea varieties to be planted for winter should have high
tolerance/resistance to winter and Ascocyhta blight disease ((Nalçacı et al., 2021, Kocalar et al2020,
Bakoğlu, 2009, Mart et al, 2001).
383
Table 4
Results of Analysis of Quality Values of Chickpea Varieties in Winter Sowing
Dry Cooking Protein Sieve
Weight Water Intake Water time (%) value
Genotype/ Varieties
(100 Capacity Intake (minutes) (mm)
grain) (g) (g/grain Index (%)
D.Bakır 1 41,4 0,493 2,32 61 22,6 8,3
D.Bakır 2 39,9 0,466 2,36 64 21,7 8,3
D.Bakır 3 39,9 0,462 2,31 65 24,3 8,4
KMN 16-55 45,1 0,551 2,29 60 22,9 8,5
KMN 16-76 46,6 0,601 2,41 61 23,9 8,7
KMN 16-270 39,9 0,471 2,32 71 22,7 8,2
FLİP 03-110C 40,1 0,495 2,39 53 23,7 8,2
FLİP 03-61C 36,7 0,433 2,28 59 23,3 7,8
X09 T.H 71-1 48,8 0,608 2,18 63 22,9 8,8
FLİP 09-284C 41,2 0,477 2,16 51 23,9 8,4
Ş.URFA 1 35,5 0,421 2,27 51 21,6 7,9
Ş.URFA 2 35,8 0,402 2,19 61 21,8 7,8
Ş.URFA 3 37,0 0,428 2,22 68 21,5 7,9
HASANBEY 34,9 0,408 2,31 60 21,4 7,8
ARDA 34,1 0,423 2,40 58 22,1 7,9
AKSU 37,5 0,444 2,37 55 21,9 8,0
AZKAN 43,9 0,515 2,26 66 24,1 8,4
UBET 41,7 0,483 2,22 54 21,6 8,3
Average 40,0 0,477 2,29 60 22,7 8,2
In terms of variety averages of the quality values of chickpea varieties in winter sowing at
Adana location; the obtained values of hundred grain weight were 40 g, water absorption capacity
was 0.477 g/grain, swelling index was 2.29%, cooking time was 60 min, %protein was 22.7% and
sieve values were 8.2 mm. The lowest and highest average crude protein values of the varieties
were determined from Dbakır3 genotype with 24.3% and Hasanbey chickpea varieties with 21.4%
(Table 4). After animal proteins, the highest vegetable protein is found in edible grain legumes.
Depending on the variety and environment, they contain 18-36% protein (Çiftçi et al. 2004).
Although there is a wide variation in the chemical structure and composition of the grain among
chickpea varieties, it has been reported that climate, soil structure, soil nutrient content, agronomic
practices, living and non-living stress factors and heredity are effective on the chemical composition
of the grain (Adak, 2021; Erol et al., 2023).
Conclusıons
In order to be evaluated in breeding studies, yield and yield parameters of chickpea genotypes
used in the experiment were examined in terms of their suitability for the ecology of the region. In
terms of grain yield, Azkan (272,4 kgda), Ş.Urfa3 (267,6 kgda), D.Bakır2 (267,3 kgda) chickpea
varieties were examined in the same statistical group and their performances were remarkable. In
terms of 100 grain weight, KMN 16-76 (51,3g), X09 TH 71-1 (51,1g) genotypes stood out. The
average plant height values of the varieties were 52.25 cm; average days to flowering values were
92 days; and the disease values of the varieties were generally in the tolerant (4-5) group. These
varieties were recorded for evaluation in breeding studies. These studies need to be repeated and
studied for longer years and multi-locations in line with our aim.
384
References
1. Anonymous, 2004. FAO. www.faostat.org.
2. Adak, M. S. 2021. Edible Legumes Ankara University Publications 699. Textbook: 53:102 s.
3. Atmaca, E. (2008). The Effect of Different Sowing Times and Row Spacing on Yield, Yield
Elements and Quality in Some Chickpea Varieties and Lines under Eskisehir Conditions.
Ankara University Institute of Science and Technology, Department of Field Crops, Master's
Thesis, 99 p. Ankara.
4. Bakoglu A, 2009. A study on yield and yield components of some chickpea (Cicer arietinum L.)
varieties under Elazığ ecological conditions. Harran University Faculty of Agriculture Journal.
2009 13(1):1-6
5. Ceyhan E, Önder M, Harmankaya M, Hamurcu M, Gezgin S 2007. Response of chickpea
cultivars to application of boron in boron-deficient calcareous soils. Communications in Soil
Science and Plant Analysis. 38: 2381-2399.
6. Ceyhan E, Kahraman A, Ateş MK, Topak R, Şimşek D, Avcı MA, Önder M, Dalgıç H. 2013.
Determination of grain yield and yield components of chickpea (Cicer arietinum L.) genotypes
under Konya conditions. Turkey X. Field Crops Congress. 1: 789-796.
7. Craufurd, P. Q., & Wheeler, T. R. (2009). Climate change and the flowering time of annual
crops. Journal of Experimental Botany, 60(9), 2529-2539. https://doi.org/ 10.1093/jxb/erp196
8. Çiftçi, V., Doğan, Y., Togay, N., Karakuş. M., 2004. Determination of Yield and Yield
Components of Some Chickpea (Cicer arietinum L.) Varieties Registered in Turkey under Van
Ecological Conditions, Ç.Ü.Journal of Faculty of Agriculture, 19(2):105-110
9. Erol, O., H. Özaktan, Z. Tosun. 2023. Determination of technological characteristics of some
registered chickpea (Cicer arietinum L.) varieties grown under Kayseri ecological conditions by
multivariate statistical analysis. Çukurova Agriculture Food Bil. Derg. 38(1):66-75.
10. Kocalar, H., Kafadar F. N.,, Ozkan, A., Talapov,T. Demirel, Ö., Anay, A., Mart, D., Can, C.,
(2020); Current Distribution and Virulence of Fusarium oxysporum f. sp. ciceris in Turkey;
Legume Research - An International Journal, 10.18805/LR-520
11. Mart, D., Yücel, D., Türkeri, M. 2017. Yield and yield components and quality values of
chickpea (Cicer arietinum L.) lines and varieties under Çukurova Conditions. KSÜ Nature Bil.
Derg. 20 (Special Issue):371-374.
12. Mart, D., Anlarsal, E; 2001. A Research on Determination of Genotype X Environment
Interactions and Adaptability of Chickpea (Cicerarietinum L.) for Some Important Traits under
Çukurova Conditions. Turkey 4th Field Crops Congress September 17-21, 2001, Tekirdag.
13. Mishra, S.K., Brajesh, G., Shrivastava, G.K., Lakhera, M.L., Rathore.A.R., Choubey, N.K.,
Gupta, B., (2002). Path Coefficient Analysis in Chickpea. Annals of Agricultural Research.
23:1,168-170.
14. Nalcaci,N. , Turan A., Basbuga S., Kafadar F. N., Isler D.Ceyhan E, Anay A., Mart D., Ogut E.,
Sarpkaya K., and Can C.(2021) Virulence and Mating Type Distribution of Didymella rabiei in
Chickpea Growing Areas of Turkey, J. Agr. Sci. Tech. (2021) Vol. 23(1): 209-220 (JAST)
15. Özdemir, S., Karadavut, U., 2003. The Performance of Autumn Sowing over Spring Sowing of
Chickpea in the Temperate Region. Tr. J. of Agriculture and Forestry, (27) 345-352
16. Sahin, N., & Gecit, H.H. (2006). The effects of different fertilizing methods on yield and yield
components in chickpea (Cicer arietinum L.). Journal of Agricultural Sciences, 12(3):252-258.
385
UDC: 635.656:581.5 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.67
INVESTIGATING THE ADAPTATION OF PEA (Pisum sativum L.) LINES AND
VARIETIES UNDER MEDITERRANEAN CLIMATIC CONDITIONS
Mart Dürdane*, Türkeri Meltem
Eastern Mediterranean Agricultural Research Ens., Adana, Turkey
https://orcid.org/0000-0002-2944-1227, e-mail: [email protected]
Summary. This research was conducted in Adana ecological conditions of the Eastern
Mediterranean region in order to determine the yield and yield components of pea genotypes that
were advanced in the breeding studies carried out in Adana province during the 2022-2023 growing
period. The experimental material consisted of 20 genotypes and 3 commercial varieties considered
as control. The experiment was carried out according to the randomized block design with three
replications, 45 cm between rows, 10 cm above rows, 5 m in length and 4 rows (5mX4
rowsX0,45m) for each genotype. The sowing of the experiment was carried out on December 20,
2022 for winter and the harvest was completed on June 5, 2023. According to the results of the
research findings, the flowering period of the varieties varied between 67.50-58 days, pod setting
period 79.50-70 days, plant height 182.50-57cm, first pod height 68-23.50cm, hundred grain weight
28.85-11.24gr and grain yield 245-105.33kgda. According to the data obtained at the end of the
research, Adana1, Adana3, Adana8, Adana13, Adana14, Adana15 and Adana16 genotypes, which
have high values in terms of grain yield and hundred grain weight, were found suitable for
evaluation for the region and recorded in breeding studies. However, in order to make a better
decision, it should be supported by more long-term and detailed agronomic studies.
Keywords: pea, yield, quality and yield parameters.
Introductıon
In Turkey, pea (Pisum sativum L.) has a cultivation area of 887 ha, a production of 2,392
tons and a grain yield of 26,967 kg/ha (FAO, 2024). In terms of pea cultivated area and production
amount, our country ranks last in dry pea production. However, its consumption in fresh, canned or
frozen food industry is quite common (Ceyhan et al., 2005). Edible grain legumes are among the
plants used in human nutrition in our country and are important vegetable protein sources. Pea is a
very important food type with its protein, carbohydrate, phosphorus, potassium and vitamin A
content. Due to its protein richness, it is one of the irreplaceable food sources in human and animal
nutrition in eliminating the nutritional deficit. Pea, which is an important legume among edible
grain legumes, is consumed as green vegetables and also as dry grains due to its high protein and
vitamin richness. The protein ratio of pea grain at dry maturity varies between 18-28.4% and it is a
very rich plant in terms of vitamins A and B as well as mineral substances (Şehirali, 1988). The
nitrogen fixer is an important component of the low-input crops group due to its symbiotic life with
bacteria. Dry peas are a good source of nutritionally low digestible carbohydrates, protein and
micronutrients (Thavarajah et al., 2022). According to Pawar et al. (2017), it is the second most
valuable legume crop in the world. The dry, green leaves are fed to animals and the highly
nutritious dense green pods are preferred for eating. Depending on soil structure and moisture
conditions, in some cases, taproots can go as deep as 150 cm; however, under normal conditions,
the majority of pea roots develop close to the soil surface. For these reasons, peas are a good
preplant for other crops. In pea cultivation, a significant yield decrease is observed in successive
plantings in the same place. In pea roots, nodosites formed by Rhizobium bacteria, which help to
retain the free nitrogen of the air, develop (Şehirali, 1988). Our country has rich genetic resources in
terms of many cultivated plants and pea is one of them. It is important to examine pea gene
resources originating from Turkey in terms of agronomic and quality traits through different
386
researches and to evaluate them in breeding programs. Therefore, conservation of genetic diversity
in local varieties is of utmost importance (Tan, 2010). It has been stated by many researchers that
local pea genotypes are very important genetic resources in terms of adaptation to different
ecologies (Nechit et al. 1988; Ceccarelli 1994; Bunder et al. 1996; Chahal and Gosal 2002). In our
country, which is very rich in pea gene resources, it is very important to examine these gene
resources in terms of their ability to adapt to different ecologies and their agronomic and quality
characteristics and to use these materials rapidly in pea breeding programs in order to develop new
varieties originating from Turkey suitable for different ecological regions. Pea is an important self-
fertilized legume plant with diploid chromosome number 2n=2x=14 (Dolezel and Greilhuber 2010).
Materıal and methods
This research was conducted in the experimental field of Eastern Mediterranean Agricultural
Research Institute in the growing year 2022-2023. The research experiment was established
according to the randomized block design with three replications. The plots were planned as 4 rows
(5mX4 rowsX0,45m) of 9 m2 with 45 cm between rows and 8 cm above rows, and fertilizer was
applied as 3 kg /da N and 6 kg /da P2O5 with sowing. Wheat was planted as a pre-plant in the trial
area and pea trial was planted after harvest. Doğankent locality, where the trials were planted in this
study, is located at (37°00´ N, 35°20´ E) latitude and longitude coordinates. The trial material
consisted of 20 genotypes and 3 commercial cultivars as control. The genotypes are part of the trials
carried out for the purpose of variety registration in the regional conditions of the lines that have
been developed from crossbreeding studies of national materials. Breeding studies were shared
from trial evaluations. The list of dry pea genotypes and dry pea varieties used in the trial is given in
Table 1.
Table 1
List of materials used in the experiment
Adana1 ,Adana2 Adana3 Adana4
(KIRKLARELİ X JOF-6) (UTRİLLO X RONDO) (BURDURX EKİRDAĞ-2), (CARİNA X BOLERO-1),
Adana5 Adana6 Adana7 Adana8
(CARİNA X BOLERO-2) (CARİNA XBOLERO-3), (BURDUR X TEKİRDAĞ-6), (KIRKLARELİ X JOF-2),
Adana9 Adana10 Adana11(KIRKLARELİ X JOF-4), Adana12
(KIRKLARELİ X JOF-3) (BURDURX TEKİRDAĞ-1), (BURDUR X TEKİRDAĞ-
5),
Adana13 Adana14 Adana15 Adana16
(KIRKLARELİ X JOF-1) (KIRKLARELİ X JOF-5), (BURDUR X TEKİRDAĞ-4), (BURDUR X TEKİRDAĞ-
7),
Adana17 Adana18 (Irmak01), Adana19 (Deren), Adana20 (Elena),
(BURDUR X TEKİRDAĞ-3)
The experimental area is under the influence of Mediterranean climate and meteorological
data are given in Table 2. When the temperature averages of the year in which the experiments were
carried out are examined, it is observed that the temperature values are close to the long-term
average in terms of temperature, but the temperature values in July showed values above the long-
term average.
When the precipitation values are analyzed according to years, irregularities in the
distribution of precipitation and periodic intensities in precipitation amounts have been experienced
in recent years due to global warming. In the 2023 growing years, it is observed that precipitation
amounts are lower and their distribution is irregular compared to long years. Relative humidity
rates, on the other hand, showed values parallel to long years Table 2. As it is known, climatic
factors (temperature and precipitation) play a major role on the fruit setting period of pea (Bilgili,
2009).
387
Table 2
2022-2023 Growing Season and Long Term Climate Data
Months Rainfall Long Temperature Long Moisture Long
(mm) Years (°C) Years ( %) Years
(37 years) (37years) (37 years)
2022-2023 1982-2021 2022-2023 1982-2021 2022-2023 1982-2021
December 24,7 121,48 11,2 10,43 68,53 68,67
January 16,0 109,01 9,9 9,05 63,65 67,69
February 61,1 81,87 8,62 10,15 58,89 65,68
Mart 81,4 63,08 14,86 13,14 67,09 66,74
April 47,5 49,67 17,14 17,27 66,08 68,02
May 42,2 42,15 21,55 21,40 61,27 68,03
June 0,0 13,97 23,72 25,17 67,50 69,01
July 2,00 7,46 36,32 27,08 62,15 69,94
Total 274,9 488,69 143,31 133,69 515,16 543,78
Results and dıscussıon
This research was carried out in the Mediterranean region in the Mediterranean region in the
2023 growing year in Adana-Doğankent experimental area by winter sowing in December. In this
study, the dry pea genotypes were obtained,
The statistical difference between the varieties in terms of days to flowering and days to pod
tying was significant; however, the highest number of days to flowering was obtained from
genotypes Adana1 with 67.50 days and the lowest number of days to flowering was obtained from
genotypes Adana15, Adana16, Adana17, Adana19 with 58-59 cm. The highest number of days to
pod setting was obtained from genotypes Adana1 and Adana6 with 79.50-79 days and the lowest
number was obtained from Adana17 and Adana19 varieties with 70 days.
The statistical difference between the varieties in terms of plant height and first pod height
was significant; however, the highest plant height was obtained from Adana4 and Adana5
genotypes with 182.50-160.50 cm, the lowest plant height was obtained from Adana 16 and
Adana15 genotypes with 57-59 cm. The highest first pod height was obtained from Adana1,
Adana4, Adana5 and Adana6 genotypes with 70 cm, the lowest first pod height was obtained from
Adana 15 and Adana16 genotypes with 24 cm.
The statistical difference between the varieties in terms of hundred grain weight and grain
yield was found to be significant. The highest hundred grain weight was determined from genotype
Adana14 with 28.85 g and the lowest hundred grain weight was determined from genotype
Adana20 with 11.24 g. The highest dry pea grain yield values were obtained from genotype
Adana13 with 245 kg/ha and the lowest from genotype Adana2 with 105.33 kg/ha (Table 3).
Ceyhan et al. (2005), in a study conducted with six local and twenty exotic pea genotypes under
Konya ecological conditions in 2001-3, reported that the year-genotype interaction was significant,
the number of branches on the plant ranged between 3.8-7.8, the number of pods between 18-38,
thousand grain weights between 101-236 g, and grain yields between 112-243 kg/ha. Geisler
(1983), Mart (2022) reported that atmospheric temperature is more important than soil moisture on
pea yield and it is effective on fertilization biology. In a study conducted by Kaya et al. (2003) in
1998-9 under Ankara conditions, the effects of four different sowing times (20 days apart starting
from the beginning of March) on grain yield and some traits were investigated. In the study where
significant differences were found between sowing times, thousand grain weight varied between
140 and 178 g, grain yield varied between 63 and 224 kg/ha and it was determined that early spring
sowing was effective to obtain high grain yield.
388
Table 3
Number of days to flowering, number of days to pod tying, plant height values, first pod
height, 100 grain weight (g) and grain yield (kg/ha) values of pea genotypes
Genotypes Flowering Number of Plant First pod 100 Grain Yield
(days) Days for Pod Height height (cm) Weight (g) (kg/da)
Tying (days) (cm)
Adana-1 67,50 a 79,50 a 128,00 b 66,50 a 21,34 cd 191,67 a-c
Adana-2 65,00 ab 76,50 a-c 75,00 cd 34,50 bc 19,08 de 105,33 f
Adana-3 64,00 a-c 75,50 a-d 72,00 cd 30,50 bc 24,79 bc 206,33 a-c
Adana-4 64,00 a-c 77,50 ab 182,50 a 70,50 a 18,22 d-f 125,11 d-f
Adana-5 64,00 a-c 77,00 ab 160,50 a 68,00 a 18,07 d-f 111,22 ef
Adana-6 64,00 a-c 79,00 a 126,50 b 66,00 a 17,04 e-g 113,33 d-f
Adana-7 62,50 b-d 75,00 a-e 92,00 c 43,50 b 17,28 e-g 167,22 b-e
Adana-8 62,00 b-d 75,00 a-e 123,00 b 43,00 b 20,92 d 190,44 a-c
Adana-9 62,00 b-d 75,50 a-d 73,00 cd 35,50 bc 18,92 de 218,78 ab
Adana-10 60,50 b-d 71,50 c-e 87,00 c 37,00 bc 19,86 de 208,11 ab
Adana-11 60,50 b-d 71,50 c-e 93,50 c 39,50 b 25,55 ab 149,89 c-f
Adana-12 60,00 cd 72,50 b-e 93,50 c 30,50 bc 17,90 d-g 202,78 a-c
Adana-13 59,50 cd 70,50 de 74,50 cd 34,50 bc 24,72 bc 245,00 a
Adana-14 59,50 cd 71,00 de 71,50 cd 32,50 bc 28,85 a 191,33 a-c
Adana-15 59,00 d 71,00 de 59,50 d 23,50 c 25,30 ab 186,22 bc
Adana-16 58,50 d 71,00 de 57,00 d 24,50 c 25,04 b 207,56 a-c
Adana-17 58,00 d 70,00 e 75,50 cd 32,50 bc 18,52 d-f 219,78 ab
Adana-18 61,50 b-d 75,50 a-d 117,00 b 60,50 a 14,49 gh 118,89 d-f
Adana-19
58,50 d 70,00 e 84,50 c 33,00 bc 15,14 fg 169,00 b-d
Adana-20 61,00 b-d 73,50 b-e 93,00 c 40,00 b 11,24 h 117,33 d-f
CV 3,75 3,89 10,97 15,78 8,51 15,99
LSD 4,83 5,25 22,27 13,97 3,58 57,67
F ** ** ** ** ** **
* 5% significant level, ** 1% significant level
Conclusıons
As a result of the study conducted with the genotypes and varieties used in the experiment, it
was observed that some varieties stood out in the ecology of the region. According to the results of
the research findings, the flowering period of the varieties varied between 67.50-58 days, pod
setting period 79.50-70 days, plant height 182.50-57 cm, first pod height 68-23.50 cm, hundred
grain weight 28.85-11.24 g and grain yield 245-105.33 kgda. The flowering and pod setting times
of the varieties provided important data on the earliness of the genotypes, while plant height and
first pod height provided important data on the suitability of pea genotypes for mechanized farming.
According to the data obtained at the end of the research, the genotypes Adana1, Adana3, Adana8,
389
Adana13, Adana14, Adana15 and Adana16, which have high values in terms of grain yield and
hundred grain weight, were found suitable for evaluation for the region and recorded in breeding
studies. However, in order to make a better decision, it should be supported by more long-term and
detailed agronomic studies.
References
1. Anonim, 2024. FAO. https:// www. fao. org/ faostat/
2. Bilgili, U., 2009, Fodder Pea (Pisum arvense L.), Volume: II, Ministry of Agriculture and Rural
Affairs TÜGEM, İzmir, pp: 440-447.
3. Bunder J., Loeber A., Brores J.E.W. and Havertkort B., 1996. An Integrated Approach to
Biotechnology Development (ED: J. Bunder, B. Havertkort, W. Hiemstra), Biotechnology,
Building of Farmers Knowledge. Macmillan London and Basingstoke, pp. 201-227
4. Ceccarelli S., 1994. Specific adaptation and breeding for marginal conditions. Euphtica, 77(3):
205- 219.
5. Ceyhan,E., M.A.Avcı and K.E.McPhee. 2005. Yield and some agronomic characteristics of pea
genotypes grown as winter crops under Konya ecological conditions, Journal of Selçuk
University Faculty of Agriculture 19(37):6-12.
6. Chahal G.S. and Gosal S.S., 2002. Principles and procedures plant breeding: biotechnological
and conventional approaches. Narosa Publishing House, New Delhi
7. Dolezel J. and Greilhuber, J. 2010. Nuclear genome size. Are we getting closer? In: Cytometry
2010, 77, 635-642.
8. Geisler,G. 1983. Ertragsphysiologie von Kulturarten des gemäßigten Klimas., Paul Parey,
Berlin, Hamburg.
9. Kaya,M., C.Y.Çiftçi, M.Atak and M.D.Kaya. 2003. Effects of Different Inoculation Methods,
Nitrogen Fertilizer Doses and Sowing Times on Yield and Some Traits in Winner Pea (Pisum
sativum L.) Variety. Turkey 5th Field Crops Congress, (2):313- 318, Diyarbakır.
10. Mart, Dürdane (2022). Determination of Some Characteristics of Edible Pea (Pisum sativum L.)
Genotypes, MAS Journal of Applied Sciences: MAS Journal of Applied Sciences 7(2): 506-
518,
11. Nechit M.M., Ketata H. and Yau S.K., 1988. Breeding durum wheat for stress environments of
the Mediterrennian Region. (Ed: G. Wittmer), Proc. 3rd Int. Symp. Durum Wheat , “The Future
of Cereals for Human Feeding and Development of Biotechnological Research”. Publ. Chamber
of Commerce, Foggia, Italy, pp. 297-374
12. Pawar, Y., Varma, L. R., Verma, P., Joshi, H. N., More, S. G. and Dabhi, J. S. (2017).
Influences of integrated use of organic and inorganic sources of nutrients on growth, flowering
and yield of garden pea (Pisum sativum L.) cv. Bonneville. Legume Research, 40(1), 117-124.
13. Şehirali, S. 1988.Edible Grain Legumes. Ank. Un. Zir. Fak. publications: 1089, Ankara, 435 pp.
14. Tan, A. 2010. Status of plant genetic resources for food and agriculture in Turkey. Second
Country Report on conservation and sustainable use of plant resources for food and agriculture
in Turkey Ege Agricultural Research Institute Menemen, İzmir.
15. Thavarajah, D., Lawrence, T.J., Powers, S.E., Kay, J., Thavarajah, P., Shipe, E., Boyles, R.
2022. Organic dry pea (Pisum sativum L.) biofortification for better human health. PloS one,
17(1): e0261109.
390
UDC: 582.772.3:575.22:632.7 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.68
MOTIVATION FOR HORSE CHESTNUT REPLACEMENT BY
TURKISH HAZEL
Opalko Olga, https://orcid.org/0000-0003-3081-0648,
Hrabovyi Volodymyr, https://orcid.org/0000-0001-7623-1874,
Opalko Anatoly, http://orcid.org/0000-0003-0664-378X
National dendrological park "Sofiyivka" of the National Academy of Sciences of Ukraine
Corresponding author e-mail: [email protected]
Summary. The article discusses the consequences of damage to the horse chestnut
(Aesculus hippocastanum L.) by the horse chestnut leaf miners (Cameraria ohridella Deschka &
Dimic) in an urbanized environment. It is proposed to use Turkish hazel (Corylus colurna L.) to
replace horse chestnut in single and group plantings, as well as for landscaping roads and streets
and creating park alleys.
Keywords: Aesculus hippocastanum L., Corylus colurna L., horse chestnut leaf-mining,
invasive pest, leaf miners-resistant genotypes, phytophagous insect.
Introduction
Until recently, horse chestnut (Aesculus hippocastanum L. Sapindaceae Juss. family) was
considered one of the best ornamental species in Ukraine, used in solitary and group plantings, as
well as for planting roads and streets and creating park alleys. Highly decorative and beautifully
flowering trees of the horse chestnut have become a symbol of Kyiv. However, in the late
20th/early 21st centuries its trees began to be damaged by horse chestnut leaf miners (Cameraria
ohridella Deschka & Dimic). Since chemical treatment is prohibited in settlements, the disfigure of
horse chestnut leaves by this pest during June–August distorts these beautiful trees (Peterken, 2023;
Shavanova et al., 2012).
Horse chestnut leaf-mining insects intensively damage the leaves, which lead to a decrease
in the photosynthetic surface, discoloration of the leaves, and they’re drying out. The expansion of
this pest throughout Ukraine is facilitated by favorable reproduction conditions, the availability of
sufficient food, and the absence of natural enemies (Holoborodko et al., 2022; Lisovyy et al., 2019).
The within a species itself search for sources of resistance against this dangerous invasive
pest has not yet yielded unambiguous results, although there are some reports of relatively resistant
Ae. hippocastanum plants. Understanding the molecular nature of Ae. hippocastanum adaptation to
this phytophage may contribute to the development of horse chestnut leaf miners-resistant
genotypes (Seliutina et al., 2020)
C. ohridella caterpillars feed mainly on the leaves of Ae. hippocastanum (Walczak et al.
2017). There are also reports that the horse chestnut leaf-mining caterpillars damage the leaves of
other plant species (Freise et al. 2004, Heitland et al. 2005). Thus, for instance, the degree of
damage to leaf blades of the sycamore maple (Acer pseudoplatanus L., Sapindaceae Juss. family)
by C. ohridella caterpillars can be quite significant but there is little evidence of a major risk (Péré
et al., 2010).
Some probabilities of protecting horse chestnut from damage by horse chestnut leaf miners
are associated with the search for parasitoids which may have a useful role in controlling
C. ohridella. However, the studied parasitoid complexes are currently inadequate to restrain
C. ohridella populations effectively (Ferracini & Alma, 2007).
There are also reports of immunization and stimulation of horse chestnut trees by injecting
the composite preparation Imunocomplexon-CH into their trunks (Lesovoy et al., 2020).
391
It's worth noting that according to German authors (Friese et al. 2004), all leaf miner larvae
discovered on Corylus avellana L. plants that grew very nearly to horse chestnuts infested by the
C. ohridella caterpillars had died. This suggests that C. avellana plants are tolerant to the horse
chestnut leaf miners (Straw & Tilbury, 2006).
Because of the massive damage to the leaves caused by horse chestnut leaf miners and thus
the loss of decorative value of this species plants, Ukrainian enterprises of green building and
greenery exploitation search woody plant species for a replacement for the horse chestnut, which
has determined the direction of our research.
Materials and methods
Different-aged horse chestnut (Ae. hippocastanum) trees from the National dendrological
park "Sofiyivka" of the National Academy of Sciences of Ukraine (NDP "Sofiyivka") plant
collection and from the Uman-city various streets and park plantings were studied in the period
from 2007 to 2024. The degree of damage to plants by C. ohridella was estimated by commonly
used methods. The species selection for the horse chestnut replacement in the greenery was
executed in our woody plant collections based on the general appearance of the tree and their
adaptability to unfavorable conditions of the urbanized environment.
Results and discussions
From 2007 to 2015 we studied the efficacy of the Confidor injections (active ingredient
imidacloprid) into the trunks to protect more than 60-year-old horse chestnut trees at NDP
"Sofiyivka". The drug was relatively effective for one to two years after the injection (80–90%
effectiveness rate). However, the horse chestnut's trunks are injured during the injections, which can
damage the trees after several treatment cycles.
At the first stage of selection, several maples (Acer L., Sapindaceae Juss. family), plane
trees (Platanus L., Platanaceae T.Lestib. family), linden/basswood trees (Tilia L., Malvaceae Juss.
family) species, and also Turkish hazel (Corylus colurna L., Betulaceae Gray family) were selected
based on the general appearance of the trees, growth rates, and adaptability to urban environments.
But the danger of damage to maples by C. ohridella caterpillars (Freise et al. 2004, Heitland et al.
2005), and the massive damage to linden trees in Uman-city by spider mites (Tetranychidae
Donnadieu family) we found, prompted us to refrain from spreading these both plants.
More prospects were attached to the plane trees (Platanus spp.), which were well studied in
NDP "Sofiyivka" (Hrabovyi, 2007), however, the plants of this genus have also proven to be
potentiality susceptible to the invasive leaf miner Phyllonorycter platani (Lepidoptera:
Gracillariidae).
However, Turkish hazel (C. colurna) trees appear to be quite tolerant to common in the
urbanized environment of the Right-Bank Forest-Steppe of Ukraine pests and plant pathogens,
including the viral causative agents of diseases (Tarasenko et al. 2016).
The Corylus L. genus includes 16 accepted species. This genus is plants of large shrubs
(most species) and deciduous trees (some species). In addition to C. colurna, the Corylus L. genus
includes the following woody species: C. fargesii (Franch.) C.K.Schneid., C. jacquemontii Decne.,
and also Transcaucasian hybrid C. ×colurnoides C.K.Schneid. The plants of this hybrid species
grow as a shrub or tree.
The plants of Corylus spp. are very valuable nut crops, the production of which is mainly
aimed at supplying the needs of the confectionery industry (Dobhal et al., 2018). In addition to the
main importance of hazelnut growing for providing raw materials for the confectionery industry,
hazelnuts are becoming more important in the production of hazelnut oil and for pharmacy. The
very promising areas of decorative and phytoreclamation use of Corylus spp. in landscaping and for
optimization of agroecosystems and forest restoration are also developing (Granata et al., 2020).
392
Cultivated Corylus spp., while retaining the status of multipurpose plants, are still grown
mainly for the production of nuts and their products. Herewith, unlike most fruit and berry plants
with juicy fruits and inedible seeds, the nuts of C. avellana, as well as some other species of wild
hazel, are still collected in various regions of the world in natural forests, and the collected nuts are
used on a par with the nuts of cultivated hazelnut cultivars. It may be said that since ancient times,
Corylus spp. have not undergone the process of absolute domestication, so hazel thickets still occur
in the wild not only in their native state but also in the form of groves that sometimes form on the
site of running wild hazelnut orchards (Allegrini et al., 2022).
The plants of various Corylus spp. were planted as part of many park compositions, both
during the foundation of the NDP “Sofiyivka” and in the following years. The experience gained in
cultivating many forms of North American and East Asian species valuable for their decorative
qualities shows great prospects for the introduction of Corylus spp. into ornamental gardening. It
turned out that many species, as well as some varieties and forms of Corylus spp. also may be used
to protect slopes and in various protective plantations due to their resistance to unfavorable
environmental influences.
Understanding plant breeding as the most effective means of improving the genotypes of
cultivated plants through their ability to sustainably meet human needs through the creation of new
improved cultivars and hybrids with increased anthropo-adaptability (Opalko & Opalko, 2015), it is
worth recognizing that human needs are far from being limited to water, food, and other purely
biological components inherent in all living organisms. Unlike animals and other living organisms,
humans have always tried and are still constantly striving to achieve a spiritual ideal, to experience
aesthetic pleasure from the habitat, of which green plants have been and still are a significant
component. Therefore, the cultivation of ornamental plants has a long history, comparable to the
history of domestication of other food plants, but the forerunners of ornamental gardening are
difficult to reliably separate from ancient fruit growing, forestry, or vegetable growing (Ingels,
2010).
Because since ancient times, people have been growing garden plants in their yards,
including representatives of Corylus spp. that, like some other plants, do not belong to the
components of the well-known triad of "bread, salt, and water" that protect people from starvation.
Therefore, it can be supposed that aesthetic appeal was not the last motive for planting many plants
(Janick, 2014; Read & Bavougian, 2014; Van Tuyl et al., 2014), including hazel, in multifunctional
gardens.
The evidence of Gerd Krüssmann and colleagues (Krüssmann et al., 1986), who quoted the
ancient Roman poet Horace (Quintus Horatius Flaccus), reported that to meet the needs of the
Romans for roses, the increase in the area for their cultivation even led to a decrease in the area
under cereals, confirms the great importance attached to ornamental plants in ancient times.
Analyzing the gardens of the ancient world from the perspective of modernity, it is worth reading
the monograph by Linda Farrar (Farrar, 2016), which describes in detail the Egyptian gardens,
gardens of ancient Mesopotamia and the Middle East; gardens of the Greek Bronze Age, in
particular the Minoan and Mycenaean cultures, Greek gardens and groves of the Archaic, Classical
and Hellenistic periods; Etruscan gardens; Roman and Byzantine gardens; Islamic and Persian
gardens, as well as medieval gardens of Europe. The traditions of oriental gardening, as well as
those of pre-Columbian America, are characterized by their specificity, which is analyzed in the
relevant sources (Farahani et al., 2016; Kosenko et al., 2020; Kosenko, 2021; Zhu et al., 2022).
Corylus spp. plants demonstrate considerable decorative value both in summer and winter
(during the flowering period), which encourages their planting in public and private gardens and
parks, as well as in the entrance areas of offices and individual houses and along streets (Allegrini et
al., 2022). In particular, C. colurna plants at the entrance to NDP “Sofiyivka” from Kyivska Street
look great during the winter-spring flowering of the earrings (Fig. 1a), when most deciduous trees
393
are not yet developing, and in late autumn (Fig. 1b), and C. colurna trees planted along transport
routes form a continuous noise, gas, and dust shield for pedestrians (Fig. 1c).
Furthermore, C. colurna trees are characterized by high resistance to the bitter chestnut moth
(Fig. 2) and other pathogens common in Ukraine, not inferior to Ae. hippocastanum in terms of
overall decorative value (see Fig. 1). Researchers at NDP “Sofiyivka” have selected some
C. colurna forms valuable for horticulture, among which the most decorative are 'Nadiia', which
stands out for its bark structure and color, 'Poltavska', which attracts with its large beautiful leaves,
as well as forms with a pyramidal and spherical crown, which can withstand both prolonged
summer and autumn drought and forty-degree frosts.
a b c
Figure 1. Corylus colurna trees: a — during March flowering; b — in October 2023;
c — along Kyivs'ka Street (Uman city)
Conclusions
Attempts to develop agronomic
measures (chemical treatment and search
for parasitoids/entomophagous) to protect
horse chestnut (Aesculus hippocastanum
L.) from damage by horse chestnut leaf
miners (Cameraria ohridella Deschka &
Dimic) to unfavorable conditions of the
urbanized environment did not provide
convincing stable results.
More successful was the search for
woody plant species for a horse chestnut
replacement in the settlements' greenery.
The Turkish hazel (Corylus colurna L.)
Figure 2. Damaged by Cameraria ohridella
can be successfully used for horse chestnut
Ae. hippocastanum tree in mid-summer 2023 replacement in solitary and group
(foreground) against a green-leaved Corylus colurna plantings, as well as for planting roads and
tree (Uman-city, Maksym Zaliznyak Side Street) streets and creating park alleys.
394
Acknowledgments. The study presented in this article was conducted to the targeted
programs of fundamental research of the National Academy of Sciences of Ukraine “Factors of
specificity of adaptation processes in fruit and ornamental woody plants propagated in vitro”
(Registration number 0117U000459), and the applied research “Intensification of technologies for
the introduction and adaptation of planting stock of ornamental woody plants promising for use in
the urbanized environment of the Right-Bank Forest-Steppe of Ukraine” (Registration number
0120U007725).
References
1. Allegrini, A., Salvaneschi, P., Schirone, B., Cianfaglione, K., & Di Michele, A. (2022).
Multipurpose plant species and circular economy: Corylus avellana L. as a study case. In:
Frontiers in Bioscience-Landmark, 27(1), 11(1–20). http://doi.org/10.31083/j.fbl2701011.
2. Dobhal, K., Singh, N., Semwal, A., & Negi, A. (2018). A brief review on: hazelnuts. In:
International Journal of Recent Scientific Research. Vol. 9. No 1(K). P. 23680–23684. DOI:
http://dx.doi.org/10.24327/ijrsr.2018.0901.1515.
3. Farahani, L. M., Motamed, B. & Jamei, E. (2016) Persian gardens: meanings, symbolism, and
design. In: Landscape online. Vol. 46. P. 1–19. DOI: https://doi.org/10.3097/LO.201646.
4. Farrar, L. (2016). Gardens and gardeners of the ancient world: history, myth and archaeology.
Oxford: Windgather Press. 411 p.
5. Ferracini, C., & Alma, A. (2007). Evaluation of the community of native eulophid parasitoids
on Cameraria ohridella Deschka and Dimic in urban areas. Environmental entomology, 36(5),
1147–1153. https://doi.org/10.1603/0046-225X(2007)36[1147:EOTCON]2.0.CO;2.
6. Freise, J. F., Heitland, W., & Sturm, A. (2004). Das Wirtspflanzenspektrum der Rosskastanien-
Miniermotte, Cameraria ohridella Deschka & Dimić (Lepidoptera: Gracillariidae), einem
Schaedling der Rosskastanie, Aesculus hippocastanum. Mitteilungen der Deutschen
Gesellschaft für Allgemeine und Angewandte Entomologie Maerz, 14(1–6), 351–354. (in
German).
7. Granata, M. U., Bracco, F., & Catoni, R. (2020). Carbon dioxide sequestration capability of
hazelnut orchards: daily and seasonal trends. In: Energy, Ecology and Environment, 5(3), 153–
160. DOI: https://doi.org/10.1007/s40974-020-00161-7.
8. Heitland, W., Freise, J. F., Sturm, A., & Lenz, N. (2005). Die Rosskastanien-Miniermotte
Cameraria ohridella Deschka & Dimić, 1986 (Lepidoptera, Gracillariidae): Gründe ihres
Erfolgs als Blattschädling an der weiß blüenden Gewöhnlichen Rosskastanie Aesculus
hippocastanum (Hippocastanaceae) und Möglichkeiten zur Bekämpfung. Entomologie beute,
17, 157–172. (in German).
9. Holoborodko, K., Seliutina, O., Alexeyeva, A., Brygadyrenko, V., Ivanko, I., Shulman, M., ... &
Bandura, L. (2022). The impact of Cameraria ohridella (Lepidoptera, Gracillariidae) on the state
of Aesculus hippocastanum photosynthetic apparatus in the urban environment. In:
International Journal of Plant Biology, 13(3), 223–234. https://doi.org/10.3390/ijpb13030019.
10. Hrabovyi, V. M. (2007). Linden (Platanus L.) in the Right-Bank Forest-Steppe of Ukraine [Ed.:
Ivan S. Kosenko]. Uman: UWPP. 218 p. (in Ukraine).
11. Ingels, J. E. (2010). Ornamental horticulture: science, operations, and management [Fourth
Edition]. Delmar: Cengage Learning. 712 p.
12. Janick, J. (2014). Horticulture and art. Horticulture: Plants for people and places [Eds.:
Geoffrey R. Dixon and David E. Aldous]. Trilogy. Vol. 3: Social Horticulture. Ch. 36.
Dordrecht: Springer, 1197–1223.
13. Kosenko, I. (2021). “Sofiyivka” — a masterpiece landscape design of 18–19 centuries on 225th
anniversary of its founding. Proceedings of the International Scientific Conference
“Biodiversity conservation, historical and cultural heritage in botanical gardens and
dendrological parks", dedicated to the 225th anniversary of the foundation in National
395
Dendrological Park "Sofiyivka" of the National Academy of Sciences of Ukraine. (Uman,
September 28–30, 2021). In: Journal of Native and Alien Plant Studies, 1, 5–17. DOI:
https://doi.org/10.37555/2707-3114.1.2021.247346. (in Ukrainian).
14. Kosenko, I. S., Hrabovyi, V. M., Opalko, O. A., Muzyka, H. I., & Opalko, A. I. (2020). Current
trends in Green Urbanism and peculiarities of multifunctional complexes, hotels and offices
greening. In: Ukrainian Journal of Ecology, 10(1), 226–236. DOI:
https://doi.org/10.15421/2020_36.
15. Krüssmann, G., Kordes, R., Bünemann, O., & Hemer, M. (1986). Rosen Rosen Rosen: unser
Wissen über die Rose. Berlin; Verlag Paul Parey. 484 s. (in German).
16. Lesovoy, N., Fedorenko, V., Vigera, S. et al. (2020). Biological, Trophological, Ecological and
Control Features of Horse-Chestnut Leaf Miner (Camеraria ohridella Deschka & Dimic). In:
Ukrainian Journal of Ecology, 10(3), 24–27.
17. Lisovyy, M. M., Chayka, V. M., & Hryhoriuk, I. P. (2019). Horse-chestnut Leafminer
(Cameraria ohridella Deschka & Dimic) — a new invasive species for Ukraine. Invasive
species of moths in Ukraine (monitoring, ecology, population control): Monograph. Kyiv:
Yamchynskyi O. V. P. 67–135. (in Ukraine).
18. Opalko, A. I. & Opalko, O. А. (2015). Anthropo-adaptability of plants as a basis component of
a new wave of the “Green revolution”. Biological Systems, Biodiversity, and Stability of Plant
Communities [Eds.: Larissa I. Weisfeld, Anatoly Iv. Opalko, Nina An. Bome et al.]. Apple
Academic Press. Part 1: The Optimization of Interaction of Anthropogenic Changes in Natural
Environment: Global Warming and Biological Stability, 3–17.
19. Péré, C., Augustin, S., Turlings, T. C., & Kenis, M. (2010). The invasive alien leaf miner
Cameraria ohridella and the native tree Acer pseudoplatanus: a fatal attraction? In: Agricultural
and Forest Entomology, 12(2), 151–159. https://doi.org/10.1111/j.1461-9563.2009.00462.x.
20. Peterken, G. (2023). Trees and woodlands. London: Bloomsbury Publishing. 417 p.
21. Read, P. E., & Bavougian, Ch. M. (2014). Woody Ornamentals. Horticulture: Plants for people
and places [Eds.: Geoffrey R. Dixon and David E. Aldous]. Trilogy. Vol. 2. Environmental
Horticulture. Ch. 17. Dordrecht: Springer, 619–644. DOI: https://doi.org/10.1007/978-94-017-
8581-5_2.
22. Seliutina, O. V., Shupranova, L. V., Holoborodko, K. K., Shulman, M. V., & Bobylev, Y. P.
(2020). Effect of Cameraria ohridella on accumulation of proteins, peroxidase activity and
composition in Aesculus hippocastanum leaves. Regulatory Mechanisms in Biosystems, 11(2).
23. Shavanova, K. E., Kyselov, D. O., & Checheneva, T. M. (2012). Origin and phylogenetic
relationships of the genus Aesculus L. In: Journal of Native and Alien Plant Studies, (8), 45–52.
(in Ukraine).
24. Straw, N. A., & Tilbury, C. (2006). Host plants of the horse-chestnut leaf-miner (Cameraria
ohridella), and the rapid spread of the moth in the UK 2002–2005. In: Arboricultural Journal,
29(2), 83–99. https://doi.org/10.1080/03071375.2006.9747448.
25. Tarasenko, G. A., Kosenko, I. S., Boyko, O. A., & Opalko, A. I. (2016). The viral diseases of
the Corylus spp. biotechnology of production of improvement plant material. Temperate Crop
Science and Breeding: Ecological and Genetic Studies [Eds.: Sarra A. Bekuzarova, Nina A.
Bome, Anatoly I. Opalko et al.]. Oakville; Waretown: Apple Academic Press. Part 2,
Horticultural Crop Science, 10, 183–199.
26. Van Tuyl, J. M., Arens, P., Miller, W. B., & Anderson, N. O. (2014). The role of ornamentals in
human life. Horticulture: Plants for people and places [Eds.: Geoffrey R. Dixon and David E.
Aldous]. Trilogy. Vol. 1. Production Horticulture. Ch. 11. Dordrecht: Springer, 407–433. DOI:
https://doi.org/10.1007/978-94-017-8578-5_11.
27. Walczak, U., Baraniak, E., & Zduniak, P. (2017). Survival, body mass and potential fecundity
of the invasive moth Cameraria ohridella (Lepidoptera: Gracillariidae) on its original host
396
plant Aesculus hippocastanum and Aesculus glabra. In: European Journal of Entomology, 114:
295–300. https://doi.org/10.14411/eje.2017.036.
28. Zhu, Y., Lee, S. H., & Choi, K. R. (2022). Analysis of the space and design of Chinese,
Japanese and Korean academy gardens. Land, 11(9), Frt. 1474, 1–17. DOI:
https://doi.org/10.3390/land11091474.
397
UDC: 634.51:631.547.5 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.69
DIFERENȚIEREA MUGURILOR DE ROD LA SOIURILE DE NUC CU
FRUCTIFICARE TERMINALĂ ȘI LATERALĂ
Pîntea Maria*, Tăbîrță L.
IP Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare,
Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-5589-4158
Summary. Organogenesis processes during development of walnut buds and pistillate
(female) flowers structures of 16 dichogamous perspective varieties and selections (local and
introduced too) were thoroughly investigated. Difference within terminal and lateral fructification
of genotypes there are evaluated. The influence of some biotic and abiotic factors on the processes
of morphogenesis of pistillate flower buds was established. Investigations have provided valuable
information regarding selection of the appropriate parent varieties for breeding programs, as well as
regarding optimization of nut production in the industrial orchards.
Keywords: walnut, varieties, pistillate buds, morphogenesis, lateral and terminal
fructification.
Introducere
Productivitatea nucului poate fi mărită prin promovarea genotipurilor, capabile să formeze
flori feminine și fructe nu numai din mugurii de rod, formați în poziţia terminală a lăstarilor anuali,
ci şi din cei laterali (4, 6-9). În baza cercetărilor morfologice şi histochimice a morfogenezei şi
organogenezei în incinta mugurilor floriferi şi a florii embrionare feminine, efectuate asupra 16
soiuri şi selecţii de perspectivă de nuc (incluzînd toate tipurile de dihogamie, locale și originare din
SUA, Franța – introduse pentru testare de adaptabilitate la condițiile din Rep. Moldova) au fost
stabilite termenele şi particularităţile specifice ale morfogenezei florale pistilare a nucului (Juglans
regia L.). pentru toate tipurile dihogamice în condiţiile pedo-climatice de cultivare ale zonei
pomicole centrale ale Republicii Moldova.
Materiale și metode
În calitate de obiecte de cercetare au fost utilizate 16 soiuri şi selecții de nuc locale și
introduse (1, 8) cu calităţi performante agronomice şi biologice, incluzând tipurile de dihogamie:
protandric, protoginic şi homogamic, cultivate în cadrul ÎȘPHTA,, cît și în livezi industriale din
țară. Observaţiile fenologice și investigațiile microscopice, privind inițierea și diferenţierii
mugurilor de rod, inclusiv a structurilor embrionare ale florii feminine, dezvoltării florilor şi
fructelor s-au efectuat în conformitate cu recomandările metodice, aprobate în domeniu ( 4, 6, 7).
Analizele morfologice, cito- şi histochimice au fost îndeplinite cu ajutorul microscoapelor
stereoscopice MBS-2, MBS-10, microscoapelor de cercetare MBI-6, MBI-II, DN-816 Meopta, şi
ML-I (luminescent).
Resultate și discuții
Cercetările efectuate au demonstrat că în cadrul dihogamiei la nuc se întîlnesc genotipuri cu
dezvoltare a mugurilor de rod (floriferi feminini) atît în poziția terminală , cît și în cea laterală a
formațiunilor anuale de rod (fig. 1, tab. 1). Astfel, prin lucrul realizat s-a demonstrat că mugurii
floriferi feminini (de rod) ai nucului se formează pe lăstarii anuali în poziţia terminală şi primele
poziţii inferioare celei terminale. Iniţierea lor are loc la subsuoara frunzelor în perioada de creştere
intensivă a lăstarilor anuali în ultima decadă a lunii iulie la toate tipurile dihogamice (tab. 2).
Investigaţiile efectuate au demonstrat elocvent că trecerea la faza reproductivă ca atare, care începe
398
cu bombarea apexului mugurelui, în condiţiile zonei Codrului Moldovei are loc în jumătatea a doua
a lunii iunie. Astfel, la începutul lunii iulie este deja evidentă apariţia unei adâncituri la mijlocul
meristemului terminal al mugurelui. Pe părţile laterale ale lui se formează 2-3 primordii embrionare,
care chiar de la început îşi dezvoltă bracteia florală, iar ea, la rândul ei, acoperă adâncitura
primordiului floral. De obicei această perioadă coincide cu creşterea intensivă a fructului. Lobii
laterali sunt foarte slab exprimaţi, fiind concrescuţi. Pe parcursul lunilor iulie-septembrie are loc
formarea lobilor perigonului interior. Anume la această etapă se depistează primele diferenţe
morfohistochimice în ritmul ontogenezei florale feminine în dependenţă de tipul de înflorire. Astfel,
la soiurile ce manifestă un ritm mai rapid de dezvoltare, perioada de repaus intervine la etapa
începerii delimitării lojei ovariene în floarea embrionară (tab.2). Pentru majoritatea genotipurilor
studiate locale și introduse această etapă se stabileşte la sfârşitul lunii martie. Este necesar de
subliniat că în comparaţie cu floarea masculină, floarea feminină a nucului are în general un ritm
mai încetinit de dezvoltare în perioada iniţială (vară-toamnă).
A B
C D
Figura 1. A - Mugurii de rod la fructificarea laterală (luna iulie); B - Fructificare laterală,
soiul Lara; C - Fructificarea laterală, soiul Fernor; D - înflorirea feminină și masculină la
fructificarea laterală a soiul Pescianskii.
Intrarea în perioada de repaus s-a stabilit pentru luna octombrie. Indiferent de parcurgerea
celorlalte faze de dezvoltare ontogenetică intramugurală în cadrul dihogamiei nu s-au evidenţiat
diferenţe mari de timp pentru soiurile cu desmugurire rapidă (soiurile protogine cu ritm rapid de
dezvoltare: Cazacu, G 48, Iv 4/5), precum şi o serie de forme și soiuri din cele protandre: G 51, I-
25, I-70, Lara, Fernor.
Primăvara, concomitent cu mărirea volumului mugurelui în loja ovariană are loc iniţierea
ovulului, iar din părţile laterale interioare ale carpelelor începe dezvoltarea stigmatelor. Diferenţa de
timp dintre genotipurile protogine şi cele protandre se află în limitele a 2-4 săptămîni, cele
399
protogine avansînd cu un ritm rapid de dezvoltare indiferent de derularea condiţiilor termice. Astfel,
genotipurile protandre se deosebesc printr-în ritm încetinit al formării florii feminine în perioada,
cînd, de obicei, în majoritatea zonelor de cultivare a nucului pot interveni înghețuri nocturne. Deci,
genotipurile protogine în această perioadă de dezvoltare se află sub riscul de a le fi afectate florile
feminine (viitoru rod ca atare) de temperatule de minus 1-minus 3 grade Celsius. În opinia noastră,
anume și din aceste considerente în țările cultivatoare de nuci predomină sortimentul protandric ( 3,
5, 9). Astfel, soiurile cu tipul de înflorire protandric, în special cele cu înflorire protandrică mai
tardive, reprezintă interes deosebit pentru pragramele de ameliorare varietală a nucului, cît și pentru
testare temporară și implementare în cultivare industrială. În condițiile actuale de schimbări
climatice evidente, reziliența genofondului respectiv de nuc are o importanță primordială (7, 8, 9).
De notat că prin investigaţiile histochimice efectuate s-au sesizat legităţi analogice de
manifestare a reacţiilor enzimelor, a proteinelor şi polizaharidelor insolubile în procesul
morfogenezei mugurilor şi florilor masculine, precum şi a celor feminine. S-a depistat, că
localizarea şi intensitatea maximală a reacţiilor este strâns legată de perioadele de apariţie a
structurilor embrionare şi de intensitatea dezvoltării lor, evidenţiindu-se, în special primăvara.
Tabelul 1
Tipul de formare a mugurilor floriferi feminin (de rod) şi de fructificare la genotipurile
dihogamice la nuc
Soiul, forma, tipul de Tipul de formare a mugurilor Tipul de fructificare
înflorire floriferi (T-terminal, L-lateral) (T-terminal, L-lateral)
HOMOGAME
Chișinău T, T-L T, parţial TL
D-5 T, T-L T-L
Franquette T, T-L T, parţial TL
Pescianskii T, T-L T, T-L
PROTOGINE
Ti-23 T T
Bomba T, T-L T
I-69 T T
I-57 T T
Corjeuți T T
Cazacu T T
Criuleni T-L T
Schinoasa T, T-L T, T-L
Cogîlniceanu T, T-L T, parţial T-L
PROTANDRE
Costiujeni T T
Calaraș T, T-L T, parţial T-L
Chandler T, T-L T, T-L
Lara T, T-L T, T-L
Fernette T, T-L T, T-L
Fernor T, T-L T, T-L
De subliniat, că zonele adiacente elementelor vasculare în formare se deosebesc prin reacţii
foarte intensive la testarea enzimelor şi a acidului ascorbic. De notat, că pe tot parcursul
morfogenezei florale feminine amidonul aproape că nu se depistează, în acelaşi timp restul
polizaharidelor se prezintă în țesuturile structurilor embrionare sub două forme: granule de diferite
mărimi şi în stare dispersată.
Însuși analiza datelor integrale, obţinute prin intermediul studiului morfogenezei florale, ne
demonstrează, că spre deosebire de florile masculine, unde se vede clar că metabolismul se
activează de două ori (în anul iniţierii structurilor florale şi în anul înfloririi), în ciclul de formare a
400
florilor feminine se reliefează doar un vârf metabolic, și anume: în perioada de pregătire a florilor
către înflorire.
Tabelul 2
Inițierea florală și dezvoltarea a structurilor organogene feminine la nuc în mugurii de rod
Faza de dezvoltare a Tipul de dihogamie
structurilor Simultan Protogin Protandru
organogene mugurii mugurii mugurii mugurii mugurii mugurii
terminali laterali terminali laterali terminali laterali
Iniţierea primordiului 28.06 10.07 24.06 02.07 10.07 18.07
generativ
Formarea primordiului 01.07 12.07 28.06 08.07 25.07 05.08
bracteei florale
Alungirea primordiului 20.07 25.07 05.07 15.07 30.07 16.08
floral
Apariţia primordiilor 05.08 11.08 17.07 20.07 27.08 primăvara
lobilor perigonali primăvara primăvara primăvara primăvara primăvara
Începutul formării lojii
ovariene
Investigațiile effectuate ne demonstrează vădit, că printre soiurile raionate şi formele
(genotipurile) performante, selectate din populaţia spontană moldovenească acest caracter este rar
răspândit la toate tipurile de dihogamie (7, 8). Tipurile de fructificare terminală şi terminal-laterală,
conform datelor publicate de alți autori (2, 3) se întâlnesc numai foarte rar și în populaţiile seminale
răspîndite în partea europeană, etc. În schimb ele pot fi găsite mai cu succes în Kîrgîstan,
Turkmenistan, Uzbekistan, diferite regiuni ale Chinei, în Pakistan şi Turcia. De notat că la etapa
actuală a modernizării şi intensifizării culturii nucului sunt preferate soiurile protandre cu
desmugurire cît mai tardivă a mugurilor de rod (feminini) (în scopul evitării îngheţurilor tîrzii de la
sfîrşitul primăverii). Observațiile și investigațiile effectuate ne demonstrează vădit că acest caracter
deseori se asociază cu capacitatea de fructificare laterală (de obicei peste 50 de procente din rod la
soiurile de perspectivă din cadrul international) se află în pozițiile laterale ale formațiunilor de rod)
şi mixtă, adică atît terminală cît şi parţial laterală (4, 5, 7-9). Prin investigaţiile experimentale
comparative efectuate s-a evidenţiat, că indiferent de tipul de înflorire iniţierea meristemului
generativ în mugurii de rod laterali, precum şi următoarele etape ale diferenţierii florale de până la
intrarea în repaus au loc cu o întârziere de 2-3 săptămâni comparativ cu cea din mugurii terminali.
Pe parcursul primăverii fazele apariţiei şi dezvoltării primordiilor ovulului, stigmatului,
arhesporogeneza şi însăşi formarea sacului embrionar sunt destul de apropiate în cadrul ambelor
tipuri de muguri. De asemenea nu s-au depistat diferenţe histochimice bine accentuate în structurile
organogene diferențiate. În schimb s-a stabilit prezenţa unui număr mare de anomalii de ordin
embriologic în florile mature (înainte de polenizare), provenite din mugurii laterali. Dintre care
menţionăm: integument incomplet dezvoltat, geneza apolară a sacului embrionar, sac embrionar
foarte strâmt.
În baza studierii soiurilor omologate Kişinău, Skinoasa, Kostiujeni, precum și a celor
intrduse în ultimii ani: Franquette, Chandler, Lara, Fernor (reprezentînd toate tipurile dihogamice)
s-a evidenţiat clar efectul inhibiţiei ritmului morfogenezei mugurilor floriferi feminini şi respectiv al
organogenezei florale în perioada vară-toamnă în cazul utilizării portaltoiului nuc negru (Juglans
nigra L.), comparativ cu portaltoiul nuc obişnuit (Juglans regia L.). Aceleaşi regularităţi s-au
depistat și în cazul tăierilor intensive a ramurilor anuale (effectuate în scopul provocării inițierii
mugurilor suplimentari de rod) şi a menţinerii umidităţii solului în proporţii optime pe parcursul
vegetației.
401
Concluzii
Tipurile de fructificare terminal şi terminal-lateral la nuc (Juglans regia L.) se întâlnesc
numai foarte rar împreună. S-a evidenţiat, că indiferent de tipul de dihogamie iniţierea meristemului
generativ în mugurii laterali, precum şi următoarele etape ale diferenţierii florale feminine de până
la intrarea în repaus biologic au loc cu o întârziere de 2-3 săptămâni comparativ cu cele din mugurii
terminali.
În perioada de primăvară fazele morfogentice și embriologice sunt destul de apropiate în
cadrul ambelor tipuri de muguri floriferi feminine (terminal și lateral). De asemenea nu s-au
depistat diferenţe histochimice bine accentuate pe parcursul morfogenezei florale feminine la
ambele tipuri de muguri. La unele genotipuri sunt prezente un număr semnificativ de anomalii de
ordin embriologic în florile mature, provenite din mugurii laterali. Dintre care se evidențiază
integumentul incomplet dezvoltat, geneza apolară a sacului embrionar, sac embrionar foarte strâmt
cu posibile aberații de devoltare ulterioară.
S-a evidenţiat clar efectul inhibiţiei ritmului morfogenezei mugurilor floriferi feminini şi
respectiv al organogenezei florale în perioada vară-toamnă în cazul prezenţei portaltoiului nuc
negru (Juglans nigra L.), comparativ cu nucul obişnuit (Juglans regia L.) în condițiile pedo-
climatice de cultivare ale Republicii Moldova. Aceleaşi regularităţi s-au depistat și în cazul tăierilor
intensive a ramurilor anuale şi a menţinerii umidităţii solului în intervale optime în toată perioada
vară-toamnă.
Referințe
1. Catalogul Soiurilor de Plante al Republicii Moldova. Chișinău, 2024.
2. Cociu V. et al. 2003.Culturile Nucifere, Editura Ceres, Bucureşti
3. Germain E., 1999. Le noyer. Monographie . CTIFL-INRA-SENURA, Paris
4. Jensen W., 1965 - Botaniceskaia ghistohimia. Per. s angl. Moskva, Nauka. 377 s.
5. Mc Granahan Gale, 1995. Walnut Culture. University of California, Cooperative Extension
Service Plant Fact Sheet, Series 170A, N.12, USA
6. Mănescu Creola et all. 1989.Controlul biologic al producției în pomicultură și viticultură.
București. 1989. 244p.
7. Pîntea M. 2004. Nucul. Biologia reproductivă. Chişinău. 354p.
8. Pîntea M., Mappeli S. et all. 2021.Utilizarea durabilă și conservarea resurselor genetice:
Studiu de caz – Nucul (Juglans regia L.) în Republica Moldova. Chișinău. ISBN 978-9975-56-
887-6. 84p.
9. Ramos D. E, 1985. Walnuts Orchard Management. Univ. California, Davis - USA
402
UDC: 635.1/.8:631.527 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.70
NEW VARIETIES AS A FACTOR IN INCREASING VEGETABLE
PRODUCTION CONTAINING INULIN
Pozniak Oleksandr1, https://orcid.org/0000-0002-6659-3238
Chaban Lesya1, https://orcid.org/ 0000-0002-0854-3443
Kondratenko Serhii2, https://orcid.org/0000-0002-8859-1604
* e-mail: [email protected]
1
Research station “Mayak” of the Institute of Vegetable and Melon Growing of the National
Academy of Agrarian Sciences of Ukraine, Kruty village, Chernihiv region, Ukraine
2
Institute of Vegetable and Melon Growing of the National Academy of Agrarian Sciences of
Ukraine, Selektsiyne village, Kharkiv district, Kharkiv region, Ukraine
Summary. Spanish scorzonera and oat root belong to valuable delicate root crops that
contain inulin. A significant increase in the incidence of type 2 diabetes in the world, and in
Ukraine in particular, contributes to the growth of demand for root crops. Taking into account the
lack of assortment of both types of plants in Ukraine, intensification of breeding work to create
competitive, high-yielding varieties of Spanish scorzonera and oat root in Ukraine is an actual
direction of research. At the Research Station "Mayak" IVMG NAAS of Ukraine, new varieties
were created: spanish scorzonera Syla and oat root Promethey.
Keywords: vegetable growing, root plants, selection, variety, inulin.
Introduction
In vegetable growing, a group of delicate root crops that contain inulin is distinguished.
These are representatives of the Asteraceae family (Asteraceae, Compositae) - Spanish scorzonera
(Scorzonera hispanica L.) and oat root (Tragopogon porrifolium L.). The demand for the products
of these plants, namely root crops, is now significantly increasing. After all, in the world, including
in Ukraine, there is a significant increase in the incidence of type 2 diabetes and many people suffer
from obesity. So, last but not least, the growth in demand for dietary food products, in this case for
vegetable products, is caused by these reasons. Inulin is easily absorbed by the body and serves as a
substitute for sucrose in the diet of diabetics. Spanish scorzonera and oat root are close in terms of
biological features, economic importance, the agrotechnology of their cultivation for commercial
and seed purposes is also similar [1].
Both plants deserve the attention of not only gardeners and gardeners - admirers of rare
plants, but also introduction to the range of plants for growing in small farms engaged in growing
vegetables for supply to supermarkets. At the moment, since these crops are still really rare in
Ukraine, even non-traditional, small-scale producers, first of all, may be interested in growing
plants for seed purposes, since the demand for root crops today is a priori insignificant and unstable.
However, given their valuable food and medicinal properties, these plants have a significant
potential for distribution. Informational and educational work with potential consumers of delicacy
products (with a special emphasis on the inulin-containing "status" of root crops) and a sufficient
supply of seed material on the domestic market will contribute to this [2].
As for the assortment of Spanish scorzonera and oat root, the situation is not encouraging: to
date, not a single variety, either of domestic or foreign selection, has been entered into the State
Register of plant varieties suitable for distribution in Ukraine [3]. The population continues to grow
seeds of mass reproductions of the former selection varieties of the Skvira and Kyiv Research
Stations: skorzonera Strilnianska and oat root Polyana, respectively. As well as local and imported
forms of plants. Therefore, at the moment there is a need to enrich the domestic assortment of these
species by intensifying introduction-selection and seed work. At the Research Station "Mayak" of
403
the Institute of Vegetable and Melon Growing of the National Academy Agricultural Sciences of
Ukraine, a project on introduction and selection work with the specified plant species was
implemented.
Spanish scorzonera is a perennial plant, but as a vegetable it is grown as a biennial crop. A
plantation where plants left for the third and subsequent years are suitable for annual seed
production, but the actual quality of root crops deteriorates over the years, they become woody and
become less suitable for eating.
In the first year of growing scorzonera, a rosette of basal leaves and a rhizome is formed, in
the second - a branched stem, flowers and seeds in the upper part. The root is cylindrical, fleshy, up
to 5 cm in diameter, up to 30 cm long. The skin color of the root is dark brown or black; pulp is
white, juicy, with milky juice. Basal leaves are elongated-lanceolate, not dissected, pointed,
leathery, downy-pubescent below. Stem leaves are small, needle-like. The flowers are yellow,
collected in inflorescences - single baskets, with a delicate subtle pleasant aroma, reminiscent of the
smell of vanilla.
The scorzonera blooms in May-June, the seeds ripen unevenly in June-August. The seeds of
scorzonera resemble sticks: narrow and long (more than 1 cm), with a muddy-white flying bang.
The presence of such a parachute contributes to the spread of seeds by the wind, so it is not
uncommon for seeds not collected in time to spread around, at a considerable distance from the seed
site, and new plants appear in the neighborhood, in natural areas, on wastelands, pastures, etc. In
this way, scorzonera Spanish enriches the native flora of goats, goes wild, cross-pollinates with
other species, while losing the status of a vegetable plant.
Root crops are valued for the presence of carbohydrates, inulin, asparagine, and protein.
They are rich in salts of potassium, calcium, phosphorus, iron, magnesium, sodium, contain
vitamins C, PP, B1, B2, E, carotene, as well as fatty, tannic, bitter and biologically active
substances, enzymes. Milk juice gives root crops a pleasant nutty taste. Root crops are eaten raw,
boiled, stewed, fried, added to salads, stews, soups. Young leaves are used in salads. From dried
root crops, scorzoners prepare a drink - a surrogate, substitute for coffee.
In the first year of life, the oat root forms a rosette of linear-lanceolate leaves, similar to the
leaves of garlic or leek, and a long root crop with a whitish-gray skin and white pulp. In the second
year of vegetation, a stem is formed with single purple inflorescences-baskets. Flowering of oat root
usually occurs in June, ripening of seeds - in July. The seeds are long, rough, have leaflets; they
don't ripen at the same time, but untimely collected fall off and in windy weather they can fly over
long distances.
The roots of oat root contain carbohydrates - starch and sugar, which provide high-calorie
products. The high content of inulin, which is easily digested and provides medicinal properties, is
particularly useful for diabetics. Root crops are also valued for the presence of protein, minerals,
salts, fat, vitamins (C, PP, B1, B2, E, carotene), glucosides, resin, mucilage, essential oil, enzymes,
tannins, bitter and biologically active substances. Root crops are consumed raw, boiled, stewed,
fried; they are added to salads, soups. The taste of boiled roots is delicate, similar to the taste of
oysters, so the plant is often called "vegetable oyster" or "oyster root" in literature popular with
gardeners. Salads are fortified with young leaves. Dried roots, roasted and ground, are used as a
substitute for coffee.
Medicinal properties of plants. Spanish scorzonera and oat root are useful in the diet of
diabetics, as they contain inulin (root crops contain 10-12% inulin, or about 60% of dry matter),
they are easily absorbed by the human body. Consumption of the roots of these plants has a
beneficial effect on the activity of the liver and gall bladder, kidneys and urinary bladder, pancreas,
provides a therapeutic effect with long-term consumption in cases of functional disorders of these
organs.
Root crops are used for food, and in early spring, as soon as the plants that wintered in the
open ground grow back, young tender leaves. It is possible to speed up the production of vitamin
404
greens by installing temporary film shelters over the plants in early spring or during the winter
"windows". Green mass can also be obtained in the off-season, in winter. For this purpose, root
crops harvested in late autumn - before the onset of persistent frosts and stored with notes in a
storage room/cellar, planting them in a room or in a basement at a temperature not lower than
+15oС are used. In the absence of light, bleached leaves are obtained: in the winter - in the
basement without lighting, or in the spring, by covering the plants with an opaque film.
Biological features. Spanish scorzonera and oat root are frost-resistant plants, in the
conditions of the Chernihiv region they overwinter without problems even in severe snowless
winters. They are distinguished by high drought resistance. The plants are not picky about growing
conditions, but a high yield of quality root crops can be obtained only in a high agro background. At
a temperature of 7-10oC, seeds germinate in 10-15 days. Root crops are suitable for harvesting in 4-
5 months.
The purpose of research. Based on the introduction of new genetic sources, select the best
of them according to economic and valuable traits, involve them in the selection process and, based
on them, create domestic varieties of Spanish scorzonera and oat root with high indicators of
productivity and resistance to biotic factors of the environment for open soil, with a high adaptive
potential and a complex of valuable biological and economic properties.
Materials and methods
The following methods were used during the research work: field - collection of material
during the growing season, study of biometric indicators of plants, establishment of differences
between variants of the experiment; hybridization and individual-family selections - to obtain
selection material; laboratory - studies of seed germination; descriptive – making phenological
observations; mathematical and statistical - assessment of the reliability of the obtained research
results. The breeding process and evaluation of plants according to morphological, phenological and
other economically valuable characteristics was carried out according to generally accepted
methods. Evaluation of selection material for distinction, homogeneity and stability was carried out
according to the methods of the State Service for the Protection of Rights to Plant Varieties, taking
into account the updates that are periodically published on the website of the Ukrainian Institute of
Examination of Plant Varieties - www.sops.gov.ua, because methods of examination for the BOS-
test for uncommon plant species are periodically updated and supplemented [4, 5].
Results and discussion
In 2023, in order to expand the range of vegetable products, a new variety Syla of Spanish
scorzonera was created and transferred to the state variety testing system at the Research Station
"Mayak" of the Institute of Vegetable and Melon Growing of the National Academy Agricultural
Sciences of Ukraine.
The variety was created by the method of individual mass selection from a heterogeneous
local population, selected in the Chernihiv region of Ukraine, based on the productivity and
marketability of root crops. The yield of root crops of the new Spanish scorzonera variety of the
Syla is 18.1 t/ha, which exceeds the standard - the Duplex variety - by 17.2%; the marketability of
the new variety is achieved with a smaller number of branched roots and is 98.0% (0.9% more than
the standard); the weight of one marketable root crop is 126 g compared to 110.2 g in the standard
(prevails by 14.3%). The period from mass sprouting to harvesting ripeness in the new variety and
the standard variety is 155 days. In the root crops of the new variety, the content of high molecular
weight inulin was determined - 8.4%.
Morphological identification features and biometric indicators of the Syla variety. The
intensity of the green color of the leaf is moderate, the glossiness of the leaf is moderate, the
position of the leaves in space is semi-straight. Leaf length 45 cm, width 5 cm; the waviness of the
leaf edge is weak, the serration of the leaf edge is moderate, the curvature of the leaf plate is strong.
405
The root is cylindrical in shape, long - 31.6 cm, the diameter of the root is 3.0 cm, the shape index
of the root is 10.53 (in the standard - 15.84). The shape of the shoulder of the root crop is flat, the
shape of the tip is blunt. There is no branching of the root crop, the color of the surface of the root
crop is black.
In 2023, the Spanish scorzonera Syla variety was submitted to the state variety testing for
scientific and technical examination for the purpose of registration of the variety and rights to it
(application No. 23392001). In the institution, as a result of research, a new variety of oat root
Promethey was created and submitted to the state variety testing system. The variety was created by
the method of individual-family selection from a hybrid population obtained from free pollination
of the varieties Delicatesnyy x Ustrychnyy, according to the following indicators: high stable yield
and marketability of root crops.
The yield of root crops of the new variety of Promethey oat root is 23.0 t/ha, which is 26.7%
higher than the standard – the Delicatesnyy variety; the marketability of the new variety is achieved
with a smaller number of branched roots and is 97.8% (2% more than the standard); the weight of
one marketable root crop is 161.5 g compared to 129.7 g in the standard (prevails by 24.6%). The
period from mass sprouting to harvesting ripeness in the new variety and the standard variety is 155
days. In the root crops of the new variety, the content of high molecular weight inulin was
determined - 6.8%.
Morphological identification features and biometric indicators of the Promethey variety. The
shape of the rosette of the plant is spreading, 40 leaves are formed in the rosette, the length of the
leaf plate is 55 cm, the width of the leaf plate is 1.5 cm, the color of the leaf plate is gray-green. The
root is long - 28.2 cm, the diameter of the root is 4.4 cm, the shape index of the root is 6.46 (in the
standard - 8.48). There is no branching of the root crop, the color of the root crop pulp is cream.
The variety of oat root Promethey was submitted to the state variety testing for scientific and
technical examination for the purpose of registration of the variety and rights to it (application No.
23391001).
The of Spanish scorzonera varieties Syla and root created Promethey hanging at the
Research Station "Mayak" of the Institute of Vegetable and Melon Growing of the National
Academy Agricultural Sciences of Ukraine are recommended for development by agricultural
formations of all forms of ownership and management and in the private sector in all zones of
Ukraine in open ground.
Conclusions
Based on the results of the selection work, new varieties of vegetable plants containing
inulin were created - of the Spanish scorzoners Syla and oat root Promethey, which are
distinguished by high yield and fatness of root crops with a high content of high molecular weight
inulin.
References
1. Позняк О. Делікатесні коренеплідні рослини, що містять інулін. In: Овочі та фрукти. -
Київ: ТОВ «ВКО «Дельта-Агро», 2020, № 3 (124), c 12-18.
2. Позняк О.В. До питання збагачення українського ринку сортів рослин, що містять інулін
(овочевого напряму використання). In: Досягнення та концептуальні напрями розвитку
сільськогосподарської науки в сучасному світі: матеріали ІІІ Всеукраїнської науково-
практичної конференції, присвяченої 115-річчю від дня народження видатного вченого-
селекціонера О.Т. Галки (30 березня 2020 р., с. Олександрівка, Дніпропетровська обл.,
Україна). Вінниця: ТОВ «ТВОРИ», 2020, c 40-43.
3. Державний реєстр сортів рослин придатних для поширення в Україні 27.06.2024 p.
[Електронний ресурс]. https://minagro.gov.ua/file-storage/reyestr-sortiv-roslin.
406
4. Методика проведення експертизи сортів на відмітність, однорідність та стабільність
(ВОС) (овочеві, баштанні культури та картопля). In: Охорона прав на сорти рослин: Офіц.
бюл. Київ : Алефа, 2004. Вип. 1’2004, част. 2, 252 с.
5. Сучасні методи селекції овочевих і баштанних культур. За ред. Т.К. Горової і К.І.
Яковенка. Харків, 2001, 644 с.
407
UDC: 575:631.52:631/635:631.117 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.71
BAZE DE DATE TAXONOMICE INTERNATIONALE UTILIZATE ÎN
CONSERVAREA RESURSELOR GENETICE VEGETALE
Romanciuc Gabriela
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-0969-557X, e-mail: [email protected]
Summary. Taxonomy plays an essential role for plant genetic resources conservation.
Correct botanical identity of a taxon is important for its utilization in genebank, in research
programmes and the wrong of taxonomic identity of a plant specimen may conduct to incorrect
results and confusion. This can occur due to differences in synonyms, variation in the cited names,
spelling mistakes, and differences in the taxonomic classification. In this case it is recommend to
use various database in order to conduct research in plant taxonomy. Nowadays, there are many
dataset that provide this kind of information such as International Plant Names Index (IPNI), World
Flora Online, Catalogue of Life, GRIN-Global Taxonomy etc. One of the goals of these taxonomic
database is to provide easy access to various relevant resources, which are indispensable for
taxonomic research and conservation activities of plant genetic resources. In this paper, the areas of
plant genetic resources conservation and use where taxonomic issues have a significant impact are
discussed.
Keywords: plant genetic resources, conservation, database, taxonomy, genebank.
Intoducere
Toate aspectele cercetării biodiversității, de la taxonomie la conservare, se bazează pe date
asociate cu denumirea speciilor. Taxonomia și conservarea speciilor sunt adesea presupuse a fi
activități complet interdependente. Cu toate acestea, lipsa de informații de ordin taxonomic și
confuzia cu privire la locul în care ar trebui stabilite limitele pentru „specii”, ambele cauzează
probleme pentru specialiștii în domeniul conservării biodiversității. Nu există o soluție simplă
deoarece listele de specii utilizate pentru planificarea conservării (de exemplu, specii amenințate,
estimări ale numărului speciilor, specii acoperite de legislație) sunt adesea folosite pentru a
determina care unități ar trebui să fie în centrul acțiunilor de conservare; asta în ciuda faptului că
cele două procese au scopuri și nevoi de informare diferite. Conservarea speciilor necesită două
tipuri de soluții taxonomice: (i) un set de reguli practice pentru standardizarea unităților de specii
incluse pe liste; și (ii) aplicarea măsurilor de planificare a conservării speciilor pentru restaurarea
lor. Soluționarea acestui deziderat necesită o colaborare cât mai strânsă între specialiștii din
domeniul taxonomiei și conservării biodiversității [7, p.11].
Nomenclatura binominală este esențială pentru standardizarea denumirilor organismelor vii,
fiind completată de denumirile populare bazate pe aspect și relevanță culturală. Odată cu creșterea
vastă a speciilor descrise în mod oficial de pe vremea lui Linnaeus, o provocare cheie a fost
urmărirea schimbărilor în conceptul de taxon care delimitează un taxon, reprezentat de denumirile
acceptate și sinonimele acestora, precum și de nomenclatura științifică. Fiecare dintre aceste
elemente – taxon sau concept de specie, denumire acceptată și sinonim(e) – poate fi supus
revizuirii, datorită noilor dovezi științifice. Acceptarea revizuirilor taxonomice este un proces
științific bazat pe date obiective, dar și pe o varietate de practici și norme culturale.
Actualmente, denumirile de plante sunt reglementate prin documente internaţionale, ca
exemplu Codul Internaţional de nomenclatură botanică (The Melbourne International Code of
Nomenclature for algae, fungi, and plants), care prevede 6 principii, a fost primit la al 18-lea
Congres Internaţional de Botanică de la Melbourne, Australia, în iulie 2011 și este un document
408
care se revizuieşte periodic; Codul Internaţional al Plantelor Cultivate (The International Code of
Nomenclature for Cultivated Plants, numit şi Codul Plantelor Cultivate (the Cultivated Code),
publicat în 1953 şi ulterior revizuit în mod periodic. Prin intermediul Codului Plantelor Cultivate a
fost introdusă sintagma de cultivar. Fiind de origine engleză, această noțiune este utilizată în
literatura de specialitate ca sinonim al termenului soi. Printre alte surse privind folosirea şi scrierea
numelor de plante pot fi menționate The Royal Horticultural Society, Botany Advisory Services,
PLANT NAMES, Flora Europaea etc.
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, o multitudine de baze de date privind
taxonomia speciilor de plante au fost dezvoltate. În aceste baze de date sunt stocate nu numai
informații taxonomice, dar și alte informații, cum ar fi date de distribuție (spațiale) și date
ecologice, care oferă informații despre biodiversitatea unei anumite zone sau a unui grup de
organisme vii. Ele pot stoca informații la nivel de specie, specimen, etc. Unele baze de date axate pe
specii încearcă să compileze date cuprinzătoare despre anumite specii, în timp ce altele se
concentrează pe anumite aspect legate de specii, cum ar fi listele de verificare ale speciilor dintr-o
anumită zonă (FEOW) sau starea de conservare a speciilor (CITES sau Lista roșie IUCN).
Majoritatea sunt disponibile online [10, p.187].
Baza de date Catalog of Life oferă informații taxonomice despre specie, gen, familie, ordine,
clasă și filum. De asemenea, oferă atât o interfață web pentru căutarea speciilor, cât și o listă de
verificare anuală. La moment baza de date conține mai mult de 2,1 milioane de specii. Baza de date
Encyclopedia of Life conține 1.999.030 de specii și include o hartă globală a faunei și florei și date
privind schimbările la nivel de biodiversitate. Global Biodiversity Information Facility oferă acces
deschis la date despre toate tipurile de viață de pe Pământ. Baza de date WFO Plant List este cea
mai cuprinzătoare și autorizată listă de plante vasculare (plante cu flori, conifere, ferigi și aliații
acestora) și briofite. Este menținută de comunitatea taxonomică globală ca o resursă gratuită și cu
acces deschis. Lista de plante WFO oferă denumirea științifică acceptată pentru toți taxonii (familii,
genuri, specii etc.), făcând legături cu toate sinonimele prin care acel taxon a fost cunoscut și poziția
fiecăruia în clasificare. Indexul internațional al denumirilor de plante este o altă bază de date pentru
speciile de plante vasculare, care actualmente conține date despre 1,433,000 de specii de plante.
Identificarea taxonomică actualizată și precisă a mostrelor din cadrul colecțiilor de
germoplasmă vegetală conservate ex situ, constituie bază pentru diferite activități ce țin de
gestionarea băncilor de gene, cum ar fi organizarea colecțiilor de germoplasmă și recuperarea
mostrelor. Unitățile taxonomice, cum ar fi familia, genul și speciile, fac parte din sistemele de
documentare ale băncilor de gene, ce permit de a găsi rapid informațiile necesare [9, p.133] . Este
întotdeauna o practică bună de a include citarea autorului ca parte a sistemelor de documentare,
inclusiv reviste/rapoarte, deoarece există cazuri când sunt indicate același denumiri botanice, dar
propuse de diferiți autori. Este nevoie de un mecanism care să corecteze rapid identitatea
taxonomică a germoplasmei, dacă mai târziu s-a dovedit a fi greșit identificată sau este necesar să se
redesemneze cu noul nume de taxon. Ortografie corectă (inclusiv evitarea erorilor ortografice și
terminația corectă denumirii) este o necesitate pentru intrarea în baza de date, în caz contrar, aceeași
specie va fi introdusă de mai multe ori în baza de date. Cunoașterea sinonimelor și conștientizarea
adecvată a schimbărilor în nomenclatură este o necesitate pentru documentarea corectă a colecțiilor
de germoplasmă. Guzzon și Ardenghi (2018) au sugerat un proces peer-review taxonomică și
nomenclaturală pentru a asigura autenticitatea taxonomică înainte de a face fiecare nouă aderare
accesibilă diferitelor părți interesate.
În această lucrare este pusă în discuție importanța bazelor de date taxonomice în activitatea
de conservare, în cadrul băncilor de gene, a resurselor genetice vegetale.
Materiale și metode
Întru realizarea unei activități eficiente în domeniul de documentare a resurselor genetice
vegetale, în contextul datelor taxonomice, în lucrare sunt puse în evidență un sir de baze de date la
409
nivel internațional care vin în susținerea corectitudinii informației taxonomice incluse în baza de
date ReGen, dezvoltată în cadrul Laboratorului de Resurse Genetice Vegetale a Institutului de
Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM. Astfel, accent a fost pus pe următoarele
platforme on line: International Plant Names Index (IPNI), World Flora Online, Catalogue of Life,
GRIN-Global Taxonomy.
Rezultate și discuții
Indicele internațional al denumirilor de plante (The International Plant Names Index
(IPNI) - http://www.ipni.org/) a fost creat în 2000 fiind o inițiativă de colaborare a Grădinii
Botanice Regale (Kew), Herbarul Universității Harvard și Herbarul Național Australian, găzduit de
Grădina Botanică Regală. IPNI este o bază de date online cuprinzătoare a denumirilor științifice,
precum și informații bibliografice despre plantele vasculare [5, p.318]. Actualmente IPNI este
găzduită de Grădina Botanică Regală și este o resursă dinamică destinată utilizării de către toți
membrii comunității științifice, ce include în prezent peste 1,6 milioane de înregistrări din Index
Kewensis, Gray Index (inițial Gray Herbarium Card Index) și Australian Plant Names Index.
Înregistrările suplimentare sunt adăugate periodic. IPNI este accesibil într-un format ce permite de a
căuta informația necesară după denumirea plantei (familie, gen, specie), autor (nume, prenume,
țară), publicație (titlu sau abreviere) sau date privind colectarea materialului vegetal Informația
primită include numele științific complet și referințele la sursa primară pentru fiecare caz aparte.
IPNI oferă link-uri către Biblioteca Patrimoniului Biodiversităţii, precum şi link-uri către date
taxonomice (sinonimie şi distribuţie în ecosistemele naturale) prin intermediul Plants of the World
Online, ce reprezintă o bază de date online publicată de Royal Botanic Gardens, Kew, în 2017 și
care ca scop principal să pună la dispoziție utilizatorilor date digitizate privind flora la nivel
mondial, adunate în ultimii 250 de ani de explorare și cercetare botanică.
World Flora Online (www.worldfloraonline.org) este inițiativa internațională de atingere a
Țintei 1 a Strategiei globale pentru conservarea plantelor [4, 13, p.130] și oferă o imagine de
ansamblu asupra diversității speciilor de plante la nivel global. Acesta este un proiect al Convenției
Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, care are drept scop stoparea pierderii
speciilor de plante la nivel mondial.. A fost lansat în 2012 de un grup inițial de patru instituții;
Grădina Botanică din Missouri, Grădina Botanică din New York, Grădina Botanică Regală
Edinburgh și Grădinile Botanice Regale, Kew și vizează informații online privind plantele descrise
și cunoscute până în 2020. Este un instrument esențial pentru specialiștii din domeniul conservării
biodiversității, factorii de decizie și practicienii de la toate nivelurile
Portalul public online World Flora a fost relansat în iulie 2022. Este constituit din date taxonomice
a plantelor, fiind în conexiune cu Indicele internațional al denumirilor de plante (IPNI), Lista
mondială de control a plantelor vasculare (World Checklist of Vascular Plants - WCVP) [6],
Tropicos, Grupul IV Angiosperme[1], Grupul Pteridophyte [14, p.563] etc. WFO întrunește toate
denumirile de plante care sunt în uz, găsite în literatura taxonomică, fiind incluse în Lista de Plante
(WFO Plant List) și are ca scop integrarea lor într-un sistem modern de clasificare bazat pe
filogenie [3, p.1314]. Actualmente WFO conține 1.572.598 de denumiri botanice, 377.216 specii
acceptate, 1.536.146 de date cu conținut asociativ (56.355 imagini, 164.422 descrieri, 410.279
distribuții și 1.532.815 referințe) [19]
Portalul WFO este o sursă online disponibilă gratuit unde sunt concentrate date despre
biodiversitate verificate științific de briofite, pteridofite, gimnosperme și angiosperme. Susținut de
comunitatea taxonomică internațională, WFO oferă două resurse fundamentale de date critice
pentru susținerea cercetării botanice, conservării plantelor și utilizării durabile a resurselor vegetale
[3, p.1312]. Prima resursă este o listă de verificare și actualizare a tuturor speciilor de plante, după
categoriile de taxoni (familii, genuri, subspecii etc.), ce reprezintă - coloana vertebrală taxonomică a
WFO (Taxonomic Backbone). Taxonomic Backbone își propune să ofere cea mai actualizată sursă
de denumire științifice de plante și sinonimele acestora: o clasificare consensuală a plantelor din
410
lume. Exhaustivitate (inclusiv toate denumirile publicate) și în special actualizarea și menținerea
acestei baze de date este realizată de un grup de experți în taxonomie (TENs – Taxonomic Expert
Networks), fapt ce conferă acestei surse unicitate, dinamism și vitalitate. Conținutul, celei de-a doua
resursă, este o agregare gestionată a datelor floristice și monografice publicate cu descrieri,
distribuții, imagini etc. legate de speciile de plante incluse în Taxonomic Backbone.
GRIN-Global Taxonomy (https://www.gbif.org/dataset/)
Această bază de date oferă date privind clasificarea și nomenclatura binară a plantelor vasculare. În
GRIN-Global Taxonomy sunt incluse denumiri științifice pentru 27.666 de genuri (14.514
acceptate), și 122.164 specii cu denumirile botanice acceptate, nume acestora în limba vorbită,
sinonimele, distribuția geografică, referințe în literatură și importanță economică
(https://www.fao.org/). Standardele general recunoscute pentru abrevierea numelor autorilor și a
literaturii botanice au fost adoptate în GRIN-Global. [15, p.454] Denumirile științifice sunt
verificate, în conformitate cu regulile internaționale de nomenclatură botanică. Din 1994, datele
taxonomice GRIN pot fi căutate pe Internet.
Catalogue of Life (www.catalogueoflife.org/) este cel mai cuprinzător și autorizat index
global de specii disponibil în prezent. Acesta constă dintr-o singură listă de verificare integrată a
speciilor, precum și structura lor taxonomică. Acest catalog a fost înființat în iunie 2001 având la
bază Specia 2000 (2019) și Sistemul Informațional Taxonomic Integrat (2021; ITIS) [2, p.179].
Catalogul conține informații esențiale despre denumirile științifice, relațiile și distribuțiile a peste
1,8 milioane de specii. Această cifră continuă să crească pe măsură ce informațiile sunt compilate
din diverse surse din întreaga lume.
Concluzii
Taxonomia este esențială pentru integrarea sa în cercetarea și managementul resurselor
genetice vegetale. Într-o perioadă de schimbare rapidă a biodiversității și de creștere a volumului de
date, este esențială o nouă viziune privind integrarea datelor taxonomice în procesul de conservare a
resurselor genetice vegetale.
Referințe
1. A.P.G. The Angiosperm Phylogeny Group, M. W. Chase, M. J. M. Christenhusz, M. F. Fay, J.
W. Byng, W. S. Judd, D. E. Soltis, D. J. Mabberley, A. N. Sennikov, P. S. Soltis, P. F. Stevens,
An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for the orders and families of
flowering plants: APG IV. In: Botanical Journal of the Linnean Society, 2016. 181 (1). p. 1‑20.
https://doi.org/10.1111/boj.12385.
2. Bisby Frank A., Ruggiero Michael. half a million species: the Species 2000 & ITIS Catalogue
of LIFE and the GTI. In: CBD Technical Series No. 21. Success Stories in Implementation of
the Programmes of Work on Dry and Sub-Humid Lands and the Global Taxonomy Initiative.
Convention on Biological Diversity. Montreal, Technical Series no. 21, 189 p.
3. Borsch, Thomas Walter Berendsohn, Eduardo Dalcin et al. World Flora Online: Placing
taxonomists at the heart of a definitiveand comprehensive global resource on the world’s
plants. In: Taxon, 2020, 69 (6), p. 1311–1341.
4. Convention on Biological Diversity [Decision] X/17: Consolidated update of the Global
Strategy for Plant Conservation 2011–2020. Montreal: Secretariat of the Convention on
Biological Diversity. URL: https://www.cbd.int/ decision/cop/?id=12283. 2010.
5. Croft, J., Cross, N., Hinchcliffe, S. et al. Plant names for the 21st century: the International
Plant Names Index, a distributed data source of general accessibility. In: Taxon, 1999, 48:
317‐324.
6. Govaerts R, Hartley H, Krieger J, Wrankmore E New Developments and Future Vision of the
Nomenclatural Database IPNI and the Taxonomic Database WCVP. Biodiversity Information
Science and Standards. 2022. 6: e91060. https://doi.org/10.3897/biss.
411
7. Hazekamp, T., Guarino, L. Taxonomy and the conservation and use of plant genetic resources.
In: Proceedings of the Third International Symposium on the Taxonomy of Cultivated Plants,
Edinburgh, UK, 20-26 July 1999: 11-17.
8. Hanelt P. Taxonomy as a tool for studying plant genetic resources. Kulturpflanze, 1988. 36:
169-187.
9. John K Joseph, K Pradheep, E Roshini Nayar. Plant Taxonomy and Biosystematics in PGR
Collecting and Conservation. In: Indian J. Plant Genet. Resour. 2022. 35(3): 131–135 DOI
10.5958/0976-1926.2022.00055.9.
10. Hintum Theo van, Helmut Knüpffer. Current taxonomic composition of European genebank
material documented in EURISCO. In: Plant Genetic Resources, 2010 August. 8(02):182 –
188. DOI:10.1017/S1479262110000158.
11. Kreide Stefanie, Markus Oppermann, Stephan Weise. Advancement of taxonomic searches in
the European search catalogue for plant genetic resources. In: Plant Genetic Resources,
Volume 17, Issue 6, December 2019, pp. 559 – 561 DOI:
https://doi.org/10.1017/S1479262119000339
12. Miller C, Berendsohn W, Ulate W. The World Flora Online: Summary and Status. Biodiversity
Information Science and Standards, 2022 . https://doi.org/10.3897/biss.6.93898
13. Wyse Jackson Report of the Second Conference and General Meeting of the Global Partnership
for Plant Conservation. Ann. Missouri Bot. Gard P. 2013. 99 (2): 129‑138.
14. Schüttpelz E, et al. A community-derived classification for extant lycophytes and ferns. In:
Journal of Systematics and Evolution 54. 2016 (6): 563‑603. https://doi.org/10.1111/jse.12229
15. Wiersema John H., León Blanca. The GRIN-Taxonomy Crop Wild Relative Inventory. In
book: Enhancing Crop Genepool Use. Capturing Wild Relative and Landrace Diversity for
Crop Improvement 2016, pp.453-457. Chapter: 42 Publisher: CAB InternationalEditors: N.
Maxted, M. E. Dulloo, Bryan Ford-Lloyd.
16. URL: https://doi.org/10.3417/2012004
17. https://tropicos.org/home
18. https://www.fao.org/plant-treaty/tools/toolbox-for-sustainable-use/details/en/c/1416870/
19. https://www.worldfloraonline.org/
412
UDC: 633.112:631.527:575.22 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.72
VALORIFICAREA LINIILOR NOI DE GRÂU DURUM DE TOAMNĂ CA
DONATORI DE CARACTERE VALOROASE
Rotari Silvia*, Gore Andrei, Leatamborg Svetlana
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
* Е-mail: [email protected]
Summary. In the result of researching after the qualitative characters (mass per 1000 grains,
hectolitric mass, grain germination, percentage of glassy and the harvest of lines on 5m 2 were
selected 10 lines of winter durum wheat. All the studied lines showed themselves in different ways
according to certain signs. The analysis of the morphological characters and the productivity of the
ear, of the studied lines revealed a high variability of the number of stems, by the number of grains,
their weight and mass per 1000 grains that offer us possibilities to select the genotypes of interest
after these characters. As a result of studying the above-named characters, we selected a new initial
material, which was used in intraspecific hybridization in order to create a new material with high
productivity and resistance to environmental factors.
Keywords: breeding, durum winter wheat, lines, variety, quality, productivity, characters,
genotype
Introducere
Una din problemele de bază în dezvoltarea agriculturii contemporane este creșterea
producției de cereale. Una din culturile cerealiere din Republica Moldova este grâul durum de
toamnă. Actualmente grâul durum pentru producţia comercială şi consumul uman este a doua specie
de Triticum ca importanţă după grâul comun. Grâul durum de toamnă întrunind în mod reuşit
caractere şi însuşiri atât de la o specie cât şi de la alta (grâu comun şi grâu durum de toamnă) s-a
impus ca o cultură valoroasă ce se evidenţiază în mod deosebit prin însuşiri de calitate. Având
boabe cu o sticlozitate înaltă, cu un conţinut sporit de proteină şi gluten este de neînlocuit în
industria de paste făinoase. Paralel cu particularităţile pozitive posedă şi calităţi negative: este mai
exigent la condiţiile de cultivare, gradul de înfrăţire e mai mic, rezistenţa la iernare este mai joasă şi
productivitatea e inferioară grâului comun de toamnă [1, 4]. În Moldova această cultură este
cultivată pe suprafeţe mici deoarece există pericolul îngheţului. De aceea pe parcursul iernii se
observă peirea plantelor acestei culturi, ceea ce duce la un grad înalt de rărire a semănăturilor. Prin
urmare una din principalele probleme a amelioratorilor acestei culturi este crearea formelor şi
soiurilor noi de grâu dur de toamnă cu o rezistenţă înaltă la iernare. În urma marilor perturbații
climaterice pe care le trăim în Republica Moldova, în ultimii ani fenomenul de secetă s-a accentuat
dramatic. Avem parte de secete succesive, ceea ce nu s-a consemnat niciodată, nici în datele meteo
înregistrate, nici măcar în cronicile vremii. În legătură cu schimbările de climă e necesar de creat
noi linii de grâu durum cu o rezistență sporită la arșiță și secetă. [8]. Sporirea productivităţii grâului
durum de toamnă este cea mai importantă sarcină ale ştiinţei şi practicii agricole. Roada este
determinată de genotip şi de condiţiile mediului înconjurător. Din cele relatate vedem că este
necesar de a crea soiuri noi cu un nivel înalt de productivitate şi cu o rezistenţă sporită la factorii
extremali [5, 6, 7]. Riscul securității alimentare a populației în ultimii ani s-a acutizat la nivel
global. Cauzele principale ale acestui fenomen sunt dezechilibrele de mediu tot mai severe și
frecvente, inclusiv în Republica Moldova, și restrângerea bazei genetice a soiurilor nou create, ceea
ce mărește vulnerabilitatea acestora la factori biotici și abiotici nefavorabili. În Republica Moldova
grâul durum de toamnă se obține și se cercetează doar în prezenta echipei de cercetare de la
413
instituția dată, ulterior șase soiuri de grâu durum au fost omologate de Comisia de Stat pentru
Testarea Soiurilor de Plante a R.M.
Scopul cercetărilor preconizate constă în identificarea unor noi genitorilor de grău durum de
toamnă și valorificarea lor în extinderea bazei genetice a caracterelor de interes practic.
Materiale şi metode
Experienţele au fost amplasate pe câmpurile Institutului de Genetică Fiziologie şi Protecție
a Plantelor pe ogor negru. Am utilizat metoda tradițională de creare şi îmbunătăţire a formelor noi
de grâu durum de toamnă - hibridarea intraspecifică. Ca material de cercetare, au fost utilizate
soiurile şi formele de triticum durum create de noi, care sunt rezistente la secetă și temperaturi
inalte. Au fost studiate liniile noi din câmpul de control după caracterele economic valoroase. Ca
soi martor a fost utilizat soiul Sofidurum. Suprafaţa parcelelor în câmpul de control a fost de 5 m 2
și de concurs 10 m2 in trei repetări. Recolta în câmpul de control și concurs a fost recoltată cu
combina SAMPO. Evaluările fenologice, determinarea rezistenţei la iernare, la secetă, boli şi a
productivităţii sau efectuat conform metodelor de testare a soiurilor la Comisia de Stat pentru
Testarea Soiurilor de Plante a Republicii Moldova. A fost determinată capacitatea de germinare a
boabelor, procentul de steclozitate, masa la 1000 boabe și masa hectolictrică la 10 linii de grâu
durum de toamnă. Aceste genotipuri au fost selectate din câmpul de control după particularitățile
biologice și indicii agronomici și au fost utilizați ca genitori de caractere valoroase în crearea a 10
hibrizi reciproci noi de grâu durum. Am efectuat experiențe de laborator, a fost necesar de veselă
în care am semănat boabele bine selectate a 10 linii de grâu durum în trei repetări și a câte 40 boabe.
Au fost monitorizate după umiditate și au fost udate de 2 ori timp de 6 zile-perioada de efectuare a
experienței la o temperatură de 22oC. Am efectuat prelucrarea statistică a datelor obținute prin
programul Excel. Experiențile au fost efectuate în perioada anilor 2023-24.
Rezultate și discuții
Unul din indicii de calitate la grăul durum de toamnă este masa la 1000 boabe. La evaluarea
randamentului făinei de grâu durum de toamnă se acordă o mare importanță mărimii boabelor,
umplerea lor și uniformitatea. Cu cât sunt mai mari indici acestui caracter cu atât este mai mare și
procentul de făină extrasă. Randamentul maximal al făinii dau soiurile cu bob mășcat de formă
rotundă – ovală. După cum vedem din graficul 1 toate soiurile selectate pentru hibridări, au masa la
1000 boabe superioară soiului martor. Cele mai mășcate boabe s-au depistat la liniile C 9, C 16, C
34, C 23, C 25 și C 33.
Alt caracter care caracteriziază randamentul făinii este masa hectolictrică a boabelor. Cu cât
boabele sunt mai mășcate cu atât masa hectolictrică este mai mare. Din diagrama 2 vedem că numai
3 forme au avut o masa hectolictrică diminuată soiului martor (781g/l) restul au depășit și sau
evidențiat liniile C 34 (843g/l), C 25 (823g/l), C 16 (820g/l) si al.
Sticlozitatea boabelor se caracterizează prin rezistența lor la deformare. Acest caracter se
utilizează la clasificarea soiurilor. Din cerialile din grupa întâia cel mai mare procent de sticlozitate
îi revine grâului durum deaceea pentru extracția făinii avem nevoie de mori puternice. Din
categoria grânelor cu bob tare se extrage făină cu un procent mai mare de amidon cu granule
deteriorate, care influințează la mărirea capacității hidratării aluatului și în final de a obține
macaroane și crupe de înaltă calitate. Din diagrama 3 se vede că cel mai înalt procent de calitate
după indicii de sticlozitate sunt caracteristice pentru genotipurile C 9, C 33 și C 35. Soiul martor
este printre cele mai bune soiuri după procentul de sticlozitate.
După procentul de germinare a boabelor se deosebesc liniile C 23 și 35, care au înregistrat
un procent înalt egal cu 100% (fig. 4).
414
Productivitatea este indicele cel mai important, la orice plantă agricolă și pentru sporirea
acestui indice este necesară utilizarea tuturor căilor posibile, care contribue la majorarea recoltei.
Figura 1. Masa la 1000 boabe a liniilor din Figura 2. Masa hectolictrică a liniilor din
câmpul de control câmpul de control
Figura 3. Procentul de sticlozitate a boabelor Figura 4. Procentul de germinare a boabelor
linilor din câmpul de control liniilor de control
Figura 5. Productivitatea liniilor din câmpul Figura 6. Liniile din câmpul de control
de control și ± la martor (t/ha)
415
După cum vedem din figura 5 roada a fost foarte înaltă în comparație cu alți ani și a variat
în limite largi, de la 6,5 și până la 10,65 t/ha pe când soiul martor a înregistrat o roadă de 4,75 t/ha.
Si cele mai bune au fost liniile, care au avut o productivitate (C 25 -10,65 t/ha), (C 12 - 9,15 t/ha) și
altele, care au depășit soiul martor cu 4,4 și 5,7 t/ha).
Tabelul 1
Analiza biometrică a plantelor liniilor de grâu durum de toamnă, utilizate în hibridări
№ Linii Talia Coef. Nr de Coef. L-mea sp- Coef. Nr de Coef.
plantei, cm de frati de lui (cm) de spiculete de V
V(%) V(%) V(%) p/spic (%)
1 C-9 93,1±1,6 5,6 3,2±0,4 38,4 6,9±0,2 10,6 22,6±1,1 15,8
2 C 12 91,3±1,8 6,2 3,8±0,4 32,3 7,7±0.3 6,6 19,4±1,0 16,1
3 C 16 84,1±0,9 3,6 4,1±0,3 24,2 6,9±0,2 8,2 20,5±0,5 7,7
4 C 23 88,5±1,1 4,0 3,7±0,3 28,6 7,1±0,3 14,5 19,8±0,6 9,2
5 C 25 96,5±1,5 5,2 4,1±0,4 33,4 7,23±0,2 6,7 19,5±0,5 8,8
6 C 33 97,3±1,4 4,4 4,2±0,3 24,6 7,9±0,2 9,0 20,4±0,6 8,7
7 C 34 93,1±1,2 4,2 3,4±0,5 42,1 7,4±0,2 7,2 19,2±0,7 10,1
8 C 35 95,1±1,9 6,3 3,8±0,2 20,8 6,7±0,2 8,33 18,2±0,4 7,2
9 C 36 93,1±1,2 5,6 3,2±0,4 38,4 6,9±0,2 10,6 21,1±0,6 8,5
10 C37 96,8±1,3 4,1 3,4±0,3 31,6 7,1±0,1 6,2 18,9±0,5 8,8
11 Martor 88,8±1,4 5,0 4,1±0,2 18,0 7,1±0,2 8,9 19,3±0,3 4,9
Am efectuat analiza biometrică a plantelor după talia lor, numărul de frați fertili, lungimea
spicului principal și numărul de spiculețe per spic. Unul din caracterele de bază a soiurilor de grâu
durum este înălțimea plantelor deoarece pătulirea plantelor depinde de înălțimea lor. Plantele cu
talia înaltă au o șansă înaltă de a poligni și prin urmare vom avea pierderi mari la recoltare. De
aceea în rezultatul aprecierii materialului inițial după inălțime selectăm linii cu înălțime mică și
medie. După cum vedem din tabelul 1, toate formele selectate au o talie medie. Toate aceste linii
au o rezistență foarte bună la cădere, pe cînd cele înalte sau pătulit.
În cercetările genetico ameliorative a grâului durum de toamnă o importanță mare se acordă
variabilității caracterelor, determinată nu doar de genotip, dar și de condițiile de mediu. Gradul de
variabilitate a caracterelor relevă norma de reacție a genotipului în diferite condiții de mediu [1, 2,
3]. Din rezultatele eavaluării variabilității fenotipice după talia plantelor constatăm că acest
parametru a manifestat o variabilitate joasă la toate liniile și variază în limitele de 3,6 și 6,3%.
După numărul de tulpini liniile studiate variază între 3,2 și 4,2. Cea mai înaltă înfrățire e
caracteristică pentru liniile C 33, C 16 și C 25. Prin urmare ne dă de înțeles că aceste linii vor avea
un număr mai mare de boabe per plantă, de aici rezultă că aceste genotipuri vor fi mai productive
(tab.1). La formele analizate coeficientul de variație după cum vedem variază în limitele de 18,0 și
42,1%, ceea ce denotă o variabilitate înaltă a acestui caracter. Cea mai mare variabilitate se relevă la
linia C 34.
Lungimea spicului la formele noi variază între 6,7 și 7,9 cm. Cea mai mare lungime a
spicului o are linia C 33. Coeficientul de variabilitate variază între 6,2 și 14,5% si are o valoare
416
mică în afară de llinia C 23. De lungimea spicului depinde numărul de spiculețe. Dacă spicul are o
lungime mai mare și numărul de spiculețe per spic este mai mare.
Numărul de spiculețe per spic variază în limitele de 18,2-22,6. Cel mai mare coificient de
variabilitate se relevă la liniile C 9 și C 12, iar restul liniilor au un procent de variabilitate mic.
Constatăm, că variabilitatea fenotipică este mică sau medie, după talia plantelor lungimea
spicului și numărul de spiculețe, ceea ce denotă că aceste caractete au fost influențate de condițiile
de mediu. Analiza caracterelor morfologice ale liniilor studiate a evidențiat o variabiliitate înaltă în
ceea ce privește numărul de frați ce ne oferă posibilități de selectare a genotipurilor după acest
caracter.
Tabelul 2
Procentul de variabilitate a caracterelor, ce caracterizează productivitatea spicului
№ genotipul N-ul de Coef. de Masa b-lor Coef. de Masa a Coef. de
boabe V(%) p/spic, g V(%) 1000b.,g V(%)
p/spic
1 C9 38,6±2,4 19,4 1,9±0,1 24,3 61,5±4,7 24,3
2 C 12 42,5±2,6 19,0 2,0±0,2 24,3 47,1±8,8 19,9
3 C16 42,9±1,6 12,1 2,3±0,1 19,6 52,7±2,3 13,5
4 C 23 35,6±2,8 25,2 1,9±0,2 33,0 55,9±7,5 42,2
5 C 25 34,8±2,0 18,0 2,0±0,2 19,4 58,3±2,5 13,6
6 C 33 38,3±2,0 16,8 2,0±0,1 19,8 54,2±4,4 25,6
7 C 34 44,9±1,8 12,7 2,4±0,1 13,8 53,4±2,8 16,7
8 C 35 35,3±1,8 15,9 2,0±0,1 18,9 55,8±4,5 26,4
9 C 36 39,1±2,4 19,3 1,9±0,2 25,9 62,9±5,1 25,9
10 C 37 35,3±2,2 19,8 2,0±0,1 17,4 65,9±3,6 17,4
11 Martor 38,6±1,9 16,1 1,6±0,1 21,2 41,2±1,2 9,3
Productivitatea grâului durum de toamnă depinde de numărul de boabe per spic, greutatea
lor și greutatea a 1000 boabe. Prioritatea grâului durum de toamnă se manifestă prin productivitatea
mai înaltă comparativ cu formele de primăvară. Numărul de boabe per spic a prezentat valori în
limitele 34,8 și 44,9 boabe, iar coeficientul de variabilitate între 12,7 și 19,8%, ceea ce denotă o
variabilitate medie.
Pentru insușirele multiple ale bobului masa este unul din caracterele de bază, deoarece
reprezintă valoarea economică a genotipului. Masa boabelor per spic a liniilor de grâu durum de
toamna variază de la 1,9 până la 2,4 g și media coeficientului de variabilitate este de 19,0 % dar au
și valori mai mari în comparație cu media cât și cu soiul martor, printre ele se numără liniile: C 9, C
12, C 23 și C 36. Prin urmare aceste linii au o variabilitate pronunțată a acestui caracter.
Masa la 1000 boabe variază în limitele de 41,2 și 65,9 g. și procentul de variabilitate între
9,3 și 42,2%. Cea mai mică masă la 1000 boabe e caracteristică pentru soiul martor, iar cea mai
mare o reprezintă linia C 37. Constatăm că variabilitatea după caracterele spicului variază de la
mijlocie până la înaltă. Analiza caracterelor morfologice și ale productivității spicului, a liniilor
studiate a evidențiat o variabiliitate înaltă în ceea ce privește numărul de frați, numărul de boabe,
greutatea lor și masa la 1000 boabe. Aceste linii ne oferă posibilități de selectare a genotipurilor
după aceste caractere.
În rezultatul studierii după caracterele sus numite am selectat un material inițial nou, care a
fost utilizat în hibridările intraspecifice cu scopul de a crea un nou material cu productivitate înaltă
și rezistență la factorii de mediu. Au fost efectuate 10 hibridări reciproce între liniile studiate și am
căpătat 1400 boabe hibride. Patru linii cele mai bune după productivitate și rezistența la iernare,
secetă, cădere boli au fost selectate din câmpul de control și au fost studiate în câmpul de culturi
comparative de concurs.
417
Concluzii
În rezultatul cercetării după caracterele calitative (masa la 1000 boabe, masa hectolictrică,
germinarea boabelor, procentul de sticlozitate și recolta liniilor de pe 5m2, au fost selectate 10 linii
de grâu durum de toamnă. Toate liniile studiate s-au arătat diferit față de anumite trăsături. De
exemplu C 9, 16 și 34 sau manifesta după masa la 1000 boabe, după masa hectolictrică sau
evidențiat liniile C 16, 24 și 34, după sticlozitate C 9, 33 și 35, după germinare C 25, 35 și 38, și
după recoltă se evidențiază liniile C 12, 24, 23, 25, 34, și 37.
Analiza caracterelor morfologice și ale productivității spicului, a liniilor studiate a evidențiat
o variabiliitate înaltă în ceea ce privește numărul de frați, numărul de boabe, greutatea lor și masa la
1000 boabe, ce ne oferă posibilități de selectare a genotipurilor după aceste caractere.
În rezultatul studierii după caracterele morfologice și a productivității spicului am selectat
un material inițial nou, care a fost utilizat în hibridările intraspecifice cu scopul de a crea genotipuri
noi cu productivitate înaltă și rezistență la factorii de mediu. Au fost efectuate 10 combinații
hibride intraspecifice reciproce între liniile studiate și am căpătat 1400 boabe hibride. Patru linii
cele mai bune după productivitate și rezistența la iernare, secetă, cădere boli au fost selectate din
câmpul de control și au fost studiate în câmpul de culturi comparative de concurs.
Notă. Studiile au fost realizate în cadrul proiectului de cercetare "Identificarea și
valorificarea genitorilor valoroși de culturi agricole în crearea unei baze genetice autohtone de
interes socio-economic", cu cifrul 23.70105.5107.04.
Referințe
1. Black, M. H., Halmer, P., 2006 ‒ enciclopedia semințelor: știință, tehnologie și utilizări. CABI
Wallingford, Marea Britanie: 224.
2. Bonjean, A. P., William, J. A., 2001 ‒ cartea Mondială a grâului: o istorie a creșterii grâului.
Excelent resurse pentru creșterea plantelor din secolul 20. Andover: 1-1131.
3. Ionescu, N., Trașc1, F., Gheorghe, C., Popescu, D. M. Aspecte privind morfologia soiului de
grâu de toamnă Ilinca comparativ cu soiul de grâu de primăvară. An. I.N.C.D.A. Fundulea,
VOL. LXXXVII, 2019 Electronic ISSN 2067–775 Agrotehnica culturilorwww.incda-
fundulea.ro
4. Lupaşcu, G., Gavzer, S., Cristea, N. Variabilitatea și heritabilitatea caracterelor de
productivitate la grâul comun. In: Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă
„Akademos”,2024,nr.1(72),p.36-42.ISSN 1857-0461. DOI:
https://doi.org/10.52673/18570461.24.1-72.04
5. Rotari, S. Obţinerea şi studierea formelor noi de grâu durum de toamnă în Republica Moldova.
În culegerea Agricultura durabilă în Republica Moldova: Provocări actuale şi perspective în
culegeri de articole ştiinţifice. Bălţi, 2017, p. 188-192.
6. Rotari, S. Productivitatea şi calitatea boabelor de grâu durum de toamnă. În Mat. Conf. Inter.
„Impactul realizărilor ştiinţifice asupra producţiei şi calităţii cerealelor spicoase”. Republica
Moldova, Bălţi, 21 iunie 2013, p. 56-62.
7. Брайлко, А. А. Особенности формирования урожая и качества зерна озимой твердой
пшеницы в различных почвнно – климатических зонах Ставропольского края. В: втореф.
канд. с.-х. наук. Ставрополь, 2004, 23с.
8. Ермакова, Н.В. Особенности развития формирования урожая и качества зерна озимой
твердой и тургидной пшеницы в лесостепи ЦРС. В: Афтореф. дисс. кандидата с.-х. Наук.
Воронеж, 2009, 23с.
9. Щипак, Г.В. Селекция озимой твердой пшеницы на повышение адаптивного потенциала
и урожайность. В: Вавиловский журнал генетики и селекции, т 16, №.2, 2012, с.144.
418
UDC: 635.9:582.288.4:632.4 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.73
FUSARIUM WILT RESISTANCE OF Callistephus chinensis L. (NEES) OF
THE INTENSITY OF THE FLOWER COLORING
Rudnyk-Ivashchenko O.1,*, https://orcid.org/0000-0003-2724-9482
Shevel L. 1, http://orcid.org/0000-0002-2826-7511
Sсhwartau V. 2, https://orcid.org/0000-0001-7402-5559
Mykhalska L. 2, https://orcid.org/0000-0002-0677-5574
1
Institute of Horticulture (NAAS of Ukraine) Kyiv, Ukraine
2
Institute of Plant Physiology and Genetics, National Academy of Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
e-mail: [email protected]
Summary. The results of the study of the degree of damage to Callistephus chinensis (L.)
Nees plants by Fusarium wilt from the collection of the Institute of Horticulture, depending on the
intensity of coloration of inflorescences and weather conditions, are given. The development of
Fusarium wilt on different varieties in the conditions of the Kyiv region is shown. It was established
that resistance to the disease is a genetically fixed feature of the variety, the degree of manifestation
of which does not depend on the intensity of the color of the inflorescences. It was found that the
degree of damage is influenced by weather conditions during the growing season of plants. Among
30 varieties with a pink color of inflorescences, the highest level of resistance was in 2023 - 83.3%,
with white color - observed in 2021 - 6.7%. Varieties "Waldersee", "Laplata", "Pomponna", "Dwarf
Royal" were resistant to Fusarium wilt.
Keywords: vegetation period, weather conditions, genetic dependence, damage degree.
Introduction
The Fusarium wilt resistance is connected with the intraspecific differentiation of the
species concerning the ornamental crops colouration was pointed out by many researchers [1].
In the special scientific literature on the Callistephus chinensis (L.) Nees inflorescences colouration
intensity dependence the authors note that the degree of the plants affection by Fusarium wilt
depends on this intensity [2, 3].
For example, А.А. Gorai considers that varieties plants with white and pink inflorescences
colouration are affected by Fusarium wilt more severely than those with dark inflorescences.
According to the author’s observations, the plants with the red inflorescences are more Fusarium
wilt resistant, and those with white and violet are the least resistant [4].
Studying the Callistephus chinensis (L.) Nees collection for many years (102 cvs of
different origin) in the conditions of the Kyiv region we did not note the described dependence.
Therefore the task of our explorations was to determine the resistance level of the varieties with
different inflorescence colouration intensity on the provocative background.
The purpose of our researches is to study the resistance degree of the Callistephus chinensis
(L.) Nees of the Institute of Horticulture collection to Fusarium wilt on the provocative background.
Materials and methods
The experiments to determine the dependence of the Callistephus chinensis (L.) Nees plants
resistance to Fusarium wilt on their inflorescences colouration were conducted for three years
(2021-2023) in the experimental field of the Institute of Horticulture (NAAS). The objects were 74
strains.
419
The sowing plots area was 25 m2 (5 × 5 m), repetition three fold. The accounting plants were
all in each plot.
The variants in the repetitions were placed systematically, the repetitions in one or two
strips. In the factorial experiments treatments were established in the form of split plots, as a rule,
randomized.
The plants of the studied varieties were grown in two ways: seedling and seedling less
(direct sowing into ground). Seeds were sown into the sheltered ground at the optimum terms (early
March).
The assessment of the affection degree by Fusarium wilt was carried out in the plots under
the conditions of artificial infection of every investigated genotype separately in accordance with
the corresponding methodical recommendations [5, 6].
Results and discussion
The highest level of the affection of the Callistephus chinensis (L.) Nees plants with the
white inflorescences colouration was observed in 2021 - 6.7 %, while in the subsequent years (2022
and 2023) 15 cvs of the collections with such colouration displayed rather high level of the
resistance to Fusarium wilt (table 1). Among 30 varieties of the experimental collection with the
pink inflorescences colouration during three years of the investigations the high resistance level was
fixed in 2021 - 83.3 %. This is the highest level for the explorations years among strains with
different colouration intensity.
Table 1
Level of the affection of the Callistephus chinensis (L.) Nees varieties plants with different
inflorescences in coloration by Fusarium wilt, 2021-2023
The degree of fusarium wilt, %
Inflorescence Number 2021 2022 2023
colouration of cvs not not not
strong weak strong weak strong weak
affected affected affected
White 15 6,7 53,3 40,0 0 40,0 60,0 0 53,3 46,7
Pink 30 6,7 26,7 66,6 3,3 20,0 76,7 3,3 13,3 83,3
Blue 11 0 45,5 54,5 0 36,4 63,6 9,1 36,4 54,5
Dark blue 15 13,3 13,3 73,3 13,3 53,3 33,3 6,7 40,0 53,3
Red 31 9,7 32,3 58,1 6,5 19,4 74,2 3,2 32,3 64,5
The highest level of the Fusarium wilt affection was displayed on the plants with blue and
red inflorescences in all the research years although the percentage of the non affected plants with
such coloration was high too.
The uncharacteristic disease resistance during the investigations years with blue
inflorescences colouration. If 2021 and 2022 were favourable for growing healthy plants with such
colouration (the high disease level was not displayed), in the most favourable for the growth and
development of the Callistephus chinensis (L.) Nees plants in 2023 the disease level with the
described colouration achieved 9.1 %.
Thus studying the Callistephus chinensis (L.) Nees cultivars for three years did not detect to
obvious the Fusarium wilt resistance between cvs with different colouration intensity. Most likely
the disease resistance is a varietal genetically fixed trait, the degree of the display of which to a
certain extent depends on the weather conditions of the growing season [7, 8].
Table 2 shows that the varieties with the similar white colouration (Teiza Star and Karpit
White) within one variety - Edelweiss had different resistance degree: Teiza Star was resistant
during all the investigation years whiles Karpit White was affected. Such trend was also observed
among the strains with other, for instance, pink inflorescences colouration within the variety
Khudozhnya. Its varieties: Umans’ka Svitlo Rozheva, Julia and Sonata Rozheva displayed a
420
medium Fusarium wilt resistance degree whilst 'Rozheve Chudo', 'Vesil’na', 'Yantarna' and
'Tsarivna' did high, cvs with the dark colouration of the same variety (Shokoladka, Syedaya Dama,
Babushkin Sarafan) medium. Among the Callistephus chinensis (L.) Nees plants with the
characteristic dark inflorescences coloration the level of the Fusarium wilt affection was different as
well. For example the variety ‘Rubinovyye Zvyozdy’ plants with the red inflorescences colouration
period during the explorations period displayed the medium Fusarium wilt resistance whereas the
strain Yeva plants that belong to the same variety Unicum appeared high resistant.
Table 2
Characteristics of the Callistephus chinensis (L.) Nees cvs collection plants concerning the
affection by Fusarium wilt, 2021–2023
Inflorescences Fusarium wilt
Variety Origin
colouration resistance
Variety – Waldersee
Amethyst ІH* Dark Violet Resistant
Serenada bila Ukraine White Resistant
Serenada chervona Ukraine Red Resistant
Variety – Edelweiss
Еdelweis Western Europe** Fiery -red Resistant
Теizа Star Germany White Resistant
СаrpіtWhite USA White Not resistant
Variety – Laplata
Laplata Denmark Silver-blue Resistant
Snіzhаnа ІH White Resistant
Variety – Pomponni
Кirchwell Western Europe Red-purple Resistant
Rita Germany Salmon pink Resistant
Pompon Vellow Western Europe Lemon-yellow Resistant
Variety – Princess
Anyutochka NBG NASU*** Soft cream-pink Resistant
Prinzess Corinna Germany Whitish-yellow Resistant
Serze France France Red Resistant
Prinz Western Europe Red Resistant
Pamina Western Europe Salmon - pink Resistant
Bukett Crimson Western Europe Dark - red Resistant
Angelina ІH Dark-violet Resistant
Prinzess Cristina Western Europe Lilac Resistant
Аnita Germany Pink Resistant
Prinzess Cara Western Europe White Resistant
Variety – Matador
Matador Germany Yellow Weak
Маtador violett Germany Dark - blue Weak
Variety – Chrysanthemum – like
Goldschtral Germany Lemon-yellow Medium
Nina NBG NASU Pink Resistant
Samanta ІH Lilac-pink Resistant
Variety – Radio
Florett Germany Crimson -red Resistant
Variety – Unique
Rubinovye Zvyozdy ІH Ruby-red Medium
Charme Germany Salmon - pink Resistant
Yeva NBG NASU Pomegranate Resistant
421
Variety – Khudozhnya
Aelita Uman’ Lemon-yellow Resistant
Babushkin Sarafan ІH Dark violet Resistant
Veresen’ NBG NASU Pink-lilak Resistant
Golubyi Pavuchok NBG NASU Dark - blue Resistant
Darunok Materi Uman’ Soft- pink Resistant
Zvyezda Polissya ІH Creamy white Medium
Carmen ІH Dark red Resistant
Lybid’ ІH Pale-blue Resistant
Sophia ІH Bright-violet Resistant
Flamingo ІH Yellow-lilak-pink Resistant
Shokoladka ІH Chocolate burgundy Resistant
Leleka NBG NASU Snow-blue Resistant
Natalka-Poltavka Uman’ Carmine-red Resistant
Nizhnist’ ІH Yellow- lilak-pink Resistant
Lyudmyla Uman’ Dark - crimson Medium
Раvlinа ІH Raspberry Resistant
Pamyat’ Uman’ Lemon-yellow Medium
Polina ІH Dark pink Resistant
Sasha ІH Silver-white Resistant
Umans’ka Svitlo Rozheva Uman’ Pale pink Medium
Juliya ІH Apricot-pink Medium
Vesil’na NBS NASU Soft apricot Resistant
Birma Germany Creamy white Resistant
Sinderella Germany Violet Resistant
Bile Chudo ІH White Resistant
Rozheve Chudo ІH Pink Resistant
Variety – Klyaksa
Rosamunde Germany Bright-pink Medium
Sonata Uman’ Dark-pink Medium
Raspberry gloss NBG NASU Bright crimson Resistant
Oksamyt ІH Dark-burgundy Resistant
Krasunya ІH Red Resistant
Variety – Karlykovi
Zwerg Aster Feur Kugtl Germany Fiery-red Not resistant
Zwerg Aster Hellblau Germany Blue Not resistant
* Institute of Horticulture ** Western Europe *** National Botanical Garden of NASU
The other varieties of the collection had the same tendency. The plants of their varieties had
different or similar inflorescences colouration.
Thus, the researches results have shown that the inflorescences colouration intensity of the
Callistephus chinensis (L.) Nees does not influence the resistance of the plants to Fusarium wilt, but
the damage degree depends considerably on the conditions. The dependence of the Fusarium wilt
resistance of cvs of different origin has not been established.
Conclusions
The Callistephus chinensis (L.) Nees cvs did not display the obvious dependence of the
Fusarium wilt resistance on the intensity of the coloration intensity. The varietal resistance to the
disease is rather the hereditary genetically fixed trait, the extent of which some white depends on
the weather conditions of the plants vegetation period. It is the varieties which belong to the
varieties: ‘Waldersee’, ‘Laplata’, ‘Pomponna’ and ‘Karlykovi Korolivs’ki’ are Fusarium wilt
resistant.
422
References
1. Alyeksyeieyva, N. M., Chernyak, V. M., & Lyevandovska, S. M. Asters. Biological peculiarities.
Cultivation. Using. Cultivars. Ternopil: Navchalna knyha – Bohdan. 2008. Р. 42-49.
2. Dhatt KK and Kumar Ramesh (2010). Effect of planting time and growth regulators on growth
and seed quality parameters of Larkspur / Journal of Ornamental Horticulture 13(1). Р. 50-54.
3. Grunert Ch. Gartenblumen von A bis Z. 2004. 6, Aufi. 608 S.
4. Gorai A.A. Introduction and selection of annual aster Callistephus chinensis (L.) Nees) in the
National Botanical Garden named after M.M. Grishko National Academy of Sciences of
Ukraine / A.A. Gorai // The role of botanical gardens in the preservation of plant diversity:
materials of the jubilee international conference dedicated to the 100th anniversary of the
Batumi Botanical Garden (Batumi, Georgia, May 8-10, 2013). Batumi, 2013, Part II. P. 269-
270.
5. Shevchuk I.V., Hrynyk I.V., Kalenych F.S. Agroecological systems of integrated protection of
fruit and berry crops from pests and diseases: recommendations. Kyiv, 2021. 185 p.
6. Trybel, S.O. & Strygun, O.O. (2009). Eco-friendly regulation of the number and development of
harmful organisms in agroecosystems. Plant protection and quarantine. Kyiv: Kolobig, (55), 16-
35.
7. Rudnyk-Ivashchenko, O. I. & Shevel’, L. O. Genetic variability of quantitative traits of
the Callistephus chinensis (L.) Nees. Plant Breeding and Seed Production. (2015). P. 129–137.
8. Yashovskyi, I. V., & Rudnyk, O. I. (2004). Features of inheritance and genetic
characteristics clutch size and color of millet grains, and resistance to some races planting.
Scientific papers of Institute of Sugar Beet. 7. P. 16–26.
423
UDC: 633.2:575.22:631.36(498) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.74
EVALUAREA PRODUCȚIEI ȘI CALITĂȚII SPECIEI ALOPECURUS
PRATENSIS ÎN CONDIȚIILE SPECIFICE DEPRESIUNII BRAȘOVULUI
Tod Monica*, Bălan Mironela, Zevedei Paul, Andreoiu Andreea
Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, România
*e-mail: [email protected]
Summary. The study was carried out based on the experience of a comparative culture,
which is composed of 11 genotypes of Alopecurus pratensis and presents the production capacity
and the quality of the fodder obtained under the specific conditions of the Brașov Depression in the
year 2023. The results obtained showed that the production of dry matter of the species was
obtained between 8.68 and 10.27 tons per hectare. The fodder quality of the species was good,
having an average content of crude protein (CB) of 13.8%, in crude fiber (CF) of 32.6%, and
digestibility coefficients (DMD, DOM) varied between 57.4 and 60.5%. Based on the results
obtained, it can be concluded that the species Alopecurus pratensis in culture has a high potential, a
minimum of three harvests can be made in an agricultural year, at first cut the highest production of
dry matter is obtained, representing 45% of the total production, and depending on the phenophase
of the vegetation at harvest, the fodder obtained can ensure a high quality.
Keywords: Alopecurus pratensis, genotype, production,, dry matter, quality.
Introducere
Productivitatea unei pajiști, atât cantitativ cât mai cu seamă calitativ, este expresia
compoziției floristice care reprezintă indicatorul cel mai fidel. O pajiște are valoare furajeră ridicată,
atâta timp cât în compoziția floristică sunt prezente o serie de plante valoroase (Burcea și colab.,
2006).
Capacitatea de producție, fiind o însușire ereditară cantitativă specifică soiului, este puternic
influențată de factori externi. Acest caracter este extrem de complex și este rezultanta ansamblului
de procese vitale din organism, respectiv procesele de creștere și dezvoltare ale plantei. Controlul
genetic al acestui caracter cantitativ este poligenic, un număr mare de gene fiind implicate în
controlul complex al proceselor fiziologice și al componentelor morfologice care stau la baza
producției, fiind dependent totodată, într-o mare măsură și de factorii de mediu (interacțiune
genotip-mediu). Diferențierea genetică intraspecifică (genotipuri / ecotipuri / proveniență) ar putea
oferi o șansă de adaptare la acest mediu în schimbare (Savatti și colab., 2004).
În scopul includerii în programul de ameliorare a speciei Alopecurus pratensis, evaluarea
resurselor genetice privind însușirile morfofiziologice, valoarea furajeră, potențialul de fructificare,
potențialul de producție, permite selectarea de genotipuri valoroase, care să constituie material
inițial de ameliorare. Variabilitatea inter și intra populațională a germoplasmei, va asigura premisele
reușitei în crearea de genotipuri cu însușiri valoroase, adaptabile schimbărilor climatice extreme.
Materiale și metode
Experiența înființată în primăvara anului 2022, este o cultură comparativă de orientare și
concurs ce are în componență 11 genotipuri de Alopecurus pratensis.
Factori studiați:
Factor A reprezintă proveniențe de Alopecurus pratensis cu 11 graduări: a1=Alopex
(martor); a2=Tardiv2020; a3=Intermediar2020; a4=Precoce2020; a5=Alfa-SR; a6=Keszthely-SR;
a7=Brudzynski-SR; a8=PlauBinger-SR; a9=Stammb-SR; a10=Lithuania-SR; a11=Zuberska-SR;
Factor B coasele anului 2023 cu 3 graduări: b1=coasa 1, b2=coasa 2, b3=coasa 3.
424
Materialul biologic luat în studiu reprezintă proveniențe de la bănci de gene precum:
GeneBank of IPK Gatersleben, Germania, RICP Gene Bank, Republica Cehă, dar și de la diverse
entități agricole de cercetare precum: Lithuanian Institute of Agriculture, Oseva Pro Ltd., Republica
Cehă.
Soiul Alopex este folosit ca martor. Pe lista elvețiană a soiurilor recomandate de plante
furajere din 2003, Alopex este un soi care realizează producții bune de substanță uscată. Cu o
pornire în vegetație intermediară-tardivă, prezintă o bună rezistență la boli și temperaturi scăzute
(www.agroscope.admin.ch).
În ce privește condițiile climatice, anul agricol 2022-2023 (tabelul 1) a fost un an în care
temperaturile și precipitațiile au fost oscilante, neeșalonate corespunzător, cu diferențe
semnificative față de media multianuală.
Tabelul 1
Condițiile climatice ale anului agricol 2022-2023
Anul 2022 2023
Total
LUNA Oct. Nov. Dec. Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sep.
Temperatura
medie anuală 10.8 4.8 1.7 2.8 0.0 5.4 7.0 13.4 17.3 20.4 20.7 17.1 10.12
(oC)
Media 59 ani 8.4 2.9 -1.7 -3.9 -1.8 3.3 8.5 13.2 16.0 17.0 17.2 13.5 7.80
Abaterea 2.4 1.9 3.4 6.7 1.8 2.1 -1.5 0.2 1.3 3.4 3.5 3.6 2.32
Suma
precipitațiilor 24.0 35.2 16.6 32.8 35.6 18.4 69.6 30.2 118.0 98.6 73.0 18.40 570.40
(mm/m2)
Media 59 ani 50.0 33.4 37.9 34.7 29.6 38.5 59.0 88.5 124.8 107.2 86.9 62.70 753.20
Abaterea -26.0 1.8 -21.3 -1.9 6.0 -20.1 10.6 -58.3 -6.8 -8.6 -13.9 -44.3 -182.80
Temperaturile medii lunare au fost mai mari în perioada de iarnă, cu aproximativ 1,8-3,4 0C
față de media multianuală. Cu o desprimăvărare târzie, luna aprilie a fost cu 1,5 0C mai răcoroasă
față de media multianuală, influențând pornirea în vegetație a plantelor. În lunile de vară,
temperaturile înregistrate au avut valori cu abateri de 1,30C în luna iunie, de 3,40C luna iulie și
3,50C luna august față de media multianuală, influențând regenerarea plantelor după coase.
Precipitațiile au înregistrat abateri negative în cea mai mare parte a anului agricol 2022-
2023, comparativ cu media multianuală. Abateri importante în cadrul regimului precipitațiilor s-au
înregistrat în majoritatea lunilor, excepție lunile noiembrie, februarie și aprilie. Un deficit înregistrat
în luna mai de 58,3 mm/m2 , apoi urmat de o vară secetoasă, a avut influență în ceea ce privește
producția de masă verde și numărul de coase din acest an agricol.
În decursul anului 2023 s-au realizat 3 coase de producție, prima coasă a fost efectuată în
data de 25 mai, a doua în 13 iulie, iar a treia în 5 septembrie, la care s-a calculat producția de
substanță uscată și calitatea furajului obținut.
Determinarea conținutului în substanță uscată a furajului a fost realizată cu ajutorul metodei
gravimetrice și s-a realizat urmând protocolul de lucru, utilizând balanța analitică Kern ABJ 220-
4M și etuva cu convecție Memmert UFB500.
Pentru determinarea în prealabil a producției de substanță uscată probele de furaje prelevate
au fost uscate în aer liber, apoi în etuva cu ventilare activă reglată la 60 0C până la greutatea
constantă,. Probele uscate au fost măcinate cu ajutorul unei mori de laborator Grindomix, de tip
GM200.
Evaluarea valorii nutritive s-a realizat aplicând metoda spectrofotometriei infraroșu apropiat
cu utilizarea echipamentului tehnic PERTEN DA 7200 din cadrul Institutului de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, cu metode standardizate.
425
Rezultate și discuții
Producția de substanță uscată (SU t/ha). Analizând producția coasele din anul 2023
prezentată în tabelul 5, rezultă că proveniența are o acțiune nesemnificativă, între variantele
experienței nu există diferențe asigurate statistic.
Tabelul 2
Influența provenienței asupra producției de substanță uscată (SU) în anul 2023 (t/ha)
Nr. Crt. Proveniența SU % Diferența Semnificația
[t/ha] [t/ha]
1 Alopex (martor) 10.12A 100 martor
A
2 Ap-Tardiv2020 9.27 91.6 -0.85 ns
A
3 Ap-Intermediar2020 9.98 98.7 -0.13 ns
4 Ap-Precoce2020 9.65A 95.4 -0.47 ns
A
5 Alfa-SR 10.27 101.5 0.15 ns
A
6 Keszthely-SR 8.96 88.5 -1.16 ns
7 Brudzynski -SR 9.53A 94.2 -0.59 ns
8 PlauBinger-SR 9.34A 92.4 -0.77 ns
A
9 Stammb-SR 8.68 85.8 -1.43 ns
10 Lithuania-SR 8.79A 86.9 -1.33 ns
11 Zuberska-SR 10.04A 99.2 -0.08 ns
DL 5% = 1.656 t/ha DL 1% = 2.226 t/ha DL 0.1% = 2.939 t/ha
Varianta Alfa-SR cu 10,27 t/ha a obținut cea mai mare producție la coasele din anul 2023
având un spor de producție de 1,5% peste varianta martor – Alopex (10,12 t/ha).
Variantele cu cele mai mici sporuri de producție sunt înregistrate la Stammb-SR (8,68 t/ha)
și Lithuania-SR (8,79 t/ha).
Rezultatele obținute și prezentate în tabelul 3 unde se prezintă influența coasei s-au obținut
sporuri de producție foarte semnificative, la coasa1 și coasa 2 și semnificative la coasa 3.
Tabelul 3
Influența coasei asupra producție medii de substanță uscată (SU) în anul 2023
Coase SU % Diferența Semnificația
2023 [t/ha] [t/ha]
Coasa 1 4.60A 145 1.43 ***
Coasa 2 2.07C 65 -1.10 000
Coasa 3 2.84B 90 -0.33 0
media 3.17 100 martor
DL 5% = 0.254 t/ha; DL 1% = 0.336 t/ha; DL 0.1% = 0.435 t/ha
Sporul de producție de 45% al coasei 1 față de martor (media experienței) este foarte
semnificativ pozitiv, iar diferența obținută este de 1.43 t/ha.
Sporul la coasa 2 este foarte semnificativ negativ, producția este sub media experienței, cu o
diferența de 1.10 t/ha.
Sporul la coasa 3 este semnificativ negativ, producția este sub media experienței, cu o
diferența de 0.33 t/ha.
Cea mai mică valoare a producției de SU în jur de 2.07 t/ha s-a obținut la coasa 2, valoare se
deosebește semnificativ de coasa 3 și coasa 1, fiecare coasă face parte din clase de omogenitate
diferite.
426
Analizând influența celor doi factori și interacțiunea lor, putem spune că proveniența
contribuie la realizarea producției de substanță uscată cu 2,1%, factorul coasa contribuie cu 76.7%
și interacțiunea dintre cele două cu 2.7% (figura 1).
Figura 1. Aportul factorilor asupra producției în 2023
Calitatea furajului obținut în anul 2023. Conținutul mediu de proteină brută (PB)
(tabelul 4) a avut valori cuprinse între 10,7% și 15,6%. La coasa 1 a avut valori mai mici față de
valorile optime pentru gramineele perene de pajiști (14-20) și a fost cuprins între 9,5% la Zuberska-
SR și 12% la Lithuania-SR. La coasa 2, conținutul mediu în proteină brută, a înregistrat valorile
cele mai mari în anul 2023, cuprinse între 15,1% la variantele Ap-Intermediar2020, Brudzynski-SR
și 16,3% la varianta Ap-Tardiv2020. La coasa 3, conținutul mediu în proteină brută are valori
apropiate de cele înregistrate la coasa 2 și s-a situat între 14,2% (Ap-Tardiv2020) și 15,8 %
(Keszthely-SR).
Tabelul 4
Conținutul de proteină brută (%) la proveniențe de Alopecurus pratensis în anul 2023
Proteina brută (%)
Valori optime 14-20
Nr. Crt. Proveniența Coasa Coasa Coasa Media
1 2 3 coaselor
1 Alopex (martor) 10.1 16.2 15.2 13.8
2 Ap-Tardiv2020 10.8 16.3 14.2 13.8
3 Ap-Intermediar2020 11.3 15.1 15.4 13.9
4 Ap-Precoce2020 11.1 15.4 15.1 13.9
5 Alfa-SR 10.6 16.1 15.1 13.9
6 Keszthely-SR 10.0 15.8 15.8 13.9
7 Brudzynski -SR 10.2 15.1 15.3 13.5
8 PlauBinger-SR 10.4 15.4 15.3 13.7
9 Stammb-SR 11.4 15.9 15.6 14.3
10 Lithuania-SR 12.0 15.5 15.5 14.3
11 Zuberska-SR 9.5 15.3 14.7 13.1 Dendograma PB
MEDIA 10.7 15.6 15.2 13.8 [coasa 1, coasa 2 si coasa 3]
Conținutul în fibră brută (FP) (tabelul 5) are valori medii situate între 29,8% și 36.6% la
coasele obținute în anul 2023. La coasa 1 s-au înregistrat cele mai mari valori, situate între 33,9%
(Lithuania-SR) și 38,6% (Zuberska-SR). Coasa 2 cu valori cuprinse între 31,4% (Ap-Tardiv2020) și
33% (Ap-Precoce2020) are conținutul de fibră brută ușor mai mare față de coasa 3 care s-au situat
între 28,9% (Stammb-SR) și 31,2% (Ap-Tardiv2020).
427
Tabelul 5
Conținutul în fibră brută(%) la proveniențe de Alopecurus pratensis
Fibra brută (%)
Valori optime 20-25
Nr. Crt. Proveniența
Coasa Coasa Coasa Media
1 2 3 coaselor
1 Alopex (martor) 37.6 31.6 30 33
2 Ap-Tardiv2020 36.8 31.4 31.2 33.1
Ap-
3 35.2 32.4 29.4 32.3
Intermediar2020
4 Ap-Precoce2020 36.2 33 30 33
5 Alfa-SR 36.8 32.2 29.8 32.9
6 Keszthely-SR 37.2 32.7 30.7 33.5
7 Brudzynski -SR 37.2 32.1 30.5 33.2
8 PlauBinger-SR 37.4 31.7 29.5 32.9
9 Stammb-SR 35.5 32.4 28.9 32.2
10 Lithuania-SR 33.9 31.7 29 31.5 Dendograma FB
11 Zuberska-SR 38.6 32.1 29.4 33.3 [coasa 1, coasa 2 si coasa 3]
MEDIA 36.6 31.5 29.8 32.6
Coeficientul de digestibilitate al substanței uscate (DSU) (tabelul 6) are valori medii
cuprinse între 56,3% și 65%. La coasa 1 cea mai mică valoarea este la varianta Zuberska-SR
(52,9%), iar Lithuania-SR (59,8%) are cea mai mare valoare dintre variantele experienței. Coasa 2
are valori medii apropiate de cele optime (>65%), varianta Ap-Tardiv2020 cu 66% situându-se pe
primul loc. La coasa 3 coeficientul DSU înregistrează o ușoară scădere având valori cuprinse între
57,7% (Ap-Tardiv2020) și 63% (Stammb-SR).
Tabelul 6
Digestibilitatea substanței uscate(%) la proveniențe de Alopecurus pratensis
DSU
Valori optime >65%
Proveniența
Nr. Crt. Coasa Coasa Coasa Media
1 2 3 coaselor
1 Alopex (martor) 54.2 65 60.2 59.8
2 Ap-Tardiv2020 56 66 57.7 59.9
3 Ap-Intermediar2020 58.4 65.1 61.2 61.5
4 Ap-Precoce2020 57.1 63.7 59.7 60.2
5 Alfa-SR 56.2 65.6 60.7 60.8
6 Keszthely-SR 55.5 63.2 59 59.2
7 Brudzynski -SR 55.2 64.2 60 59.8
8 PlauBinger-SR 55.6 65.4 60.6 60.5
9 Stammb-SR 58.1 65.9 63 62.3
10 Lithuania-SR 59.8 65.2 61.2 62.1
11 Zuberska-SR 52.9 65.5 60.7 59.7
MEDIA 56.3 65 60.4 60.5 Dendograma DSU
[coasa 1, coasa 2 si coasa 3]
Coeficientul digestibilității materiei organice (DMO) (tabelul 7), în anul 2023 a fost
cuprins între 54% și 62,4%. La coasa 1 valorile sunt între 50,5% la varianta Zuberska-SR și 57,7%
la varianta Lithuania-SR. Cu valori ușor mai mari la coasa 2 se evidențiază Ap-Tardiv2020 cu
63,7%, iar Keszthely-SR cu 60,7% se situează pe ultimul loc dintre variantele experienței. Coasa 3
cu valori cuprinse între 57,4% (Stammb-SR) și 53,1% (Ap-Tardiv2020) se apropie de rezultatele
coasei 1.
428
Tabelul 7
Digestibilitatea materiei organice(%) la proveniențe de Alopecurus pratensis
DMO
Valori optime 67-70
Nr. Crt. Proveniența
Coasa Coasa Coasa Media
1 2 3 coaselor
1 Alopex (martor) 51.6 62.5 56.1 56.7
2 Ap-Tardiv2020 53.5 63.7 53.1 56.8
3 Ap-Intermediar2020 56.3 62.7 56.7 58.5
4 Ap-Precoce2020 54.9 60.9 55.4 57.1
5 Alfa-SR 54.2 63.5 56.3 58
6 Keszthely-SR 53.4 60.7 54.3 56.1
7 Brudzynski -SR 53 61.5 55.4 56.6
8 PlauBinger-SR 53.2 62.7 56.2 57.3
9 Stammb-SR 55.8 63 57.4 58.7
10 Lithuania-SR 57.7 62.5 56.7 58.9
11 Zuberska-SR 50.5 62.8 56.4 56.6
MEDIA 54 62.4 55.8 57.4 Dendograma DMO
[coasa 1, coasa 3 si coasa 2]
Concluzii
Alopecurus pratensis în cultură pură poate realizat trei coase de producție într-un an agricol
la fel ca alte specii de graminee perene de pajiștile coasa 1 se obține cea mai mare producție de
substanță uscată și reprezintă 45% din producția totală.
Calitatea este mai bună la coasele 2 și 3, existând diferențe între genotipurile studiate.
În condițiile studiate, în anul 2023, varianta Alfa-SR cu 10,27 t/ha a obținut cea mai mare
producției de substanță uscată peste varianta martor – Alopex (10,12 t/ha), iar varianta AP-
Tardiv2020 înregistrează cele mai bune valori privind parametrii de calitate a furajului.
Având în vedere rezultate preliminare, considerăm ca specia prezintă potențial productiv și
calitativ, iar genotipurile studiate pot fi introduse in programul de ameliorare in vedrerea constituirii
de material inițial de ameliorare.
Referințe
1. Ardelean, M., R. Sestraş, 1996, Ameliorarea plantelor şi tehnică experimentală, partea a II-a,
Tehnică experimentală, îndrumător de lucrări practice, Tipo Agronomia, Cluj-Napoca.
2. Burcea, P., Marușca, T., Neagu, M., 2007, Pajiștile montane din Carpații României, Editura
AmandA Edit, Brașov.
3. Burcea P., Gheorghiță R., Dincă N. 2006, Ghid pentru recunoașterea principalelor specii din
flora pajiștilor montane, Ed. AmandA Edit.
4. Ciulca S. 2006, Metodologii de experimentare în agricultură şi biologie. Ed. Agroprint.
Timişoara
5. Ciulca, S. 2002, Tehnică experimentală, Ed. Mirton, Timişoara.
6. Jităreanu G. 2006, Tehnică experimentală curs, U.S.A.M.V. „Ion Ionescu de la Brad”,
Facultatea de Agricultură, Iaşi.
7. Sand Camelia. 2000, Fiziologia plantelor, curs, Editura Mira Design, Sibiu.
8. Sand Camelia. 2004, Biotehnologii vegetale, curs, Editura Alma-Mater, Sibiu.
9. Sava-Sand Camelia, 2015, Fiziologie vegetală, Editura Universitatii ”Lucian Blaga” din Sibiu.
10. Savatti M., Nedelea G., Ardelean M., 2004, Tratat de ameliorarea plantelor, Ed. Marineasa,
Timişoara.
11. Savatti, M., M. Savatti Jr., L. Muntean, 2003, Ameliorarea plantelor – teorie şi practică, Ed.
AcademicPres, Cluj-Napoca.
429
UDC: 581.4:636.085:631.36 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.75
EVALUAREA UNOR NOI SURSE DE GERMOPLASMĂ LA UNELE SPECII
DE GRAMINEE PERENE DE PAJIȘTI IN VEDEREA INCLUDERII IN
PROGRAMUL DE AMELIORARE
Tod Monica*, Bălan Mironela, Andreoiu Andreea, Zevedei Paul
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, România
*e-mail: [email protected]
Rezumat. Pentru înființarea prezentului sortiment s-au ales surse de germoplasmă din 16
specii de graminee și anume: Festuca supina, Festuca gigantea, Phleum bertolonii, Phleum
boehmeri, Cynosurus cristatus, Arrhenaterum elatius, Alopecurus pratensis, Trisetum flavescens,
Holcus lanatus, Agrostis gigantea, Agropyron repens, Poa palustris, Poa compressa, Poa
nemoralis, Poa pratensis și Lolium perenne. Scopul final al acestor cercetări îl constituie
particularizarea performanțelor: puterea de instalare, ritmul de creștere și dezvoltare, rezistența la
iernare și ger, secetă, boli și dăunători, potențialul de producție de furaj, potențialul biologic de
fructificare. La speciile care au pornit devreme în vegetație, s-au realizat 3 coase, cu producții de
furaj repartizate echilibrat pe toată perioada de vegetație, constatându-se diferențe de producție în
funcție de genotip, dar și de potențialul productiv al fiecărei specie. În ceea ce privește calitatea
furajului, s-a constatat că între proteina brută și ceilalți componenti chimici există corelații astfel:
pozitive cu cenușa, digestibilitatea substanței uscate si a materiei organice și corelatii negative cu
componentele peretilor celulari (ADF, ADL, NDF). Rezultatele obținute privind producția de furaj
și sămânță și calitatea furajului au evidențiat unele genotipuri cu potențial în vederea folosirii lor în
programele de ameliorare la speciile: Agrostis gigantea, Agropyron repens, Alopecurus pratensis,
Trisetum flavescens.
Cuvinte cheie: graminee perene de pajiști, producție de furaj și sămânța, calitatea furajului.
Summary. For the establishment of this assortment, germplasm sources from 16 species of
grasses were chosen: Festuca supina, Festuca gigantea, Phleum bertolonii, Phleum boehmeri,
Cynosurus cristatus, Arrhenaterum elatius, Alopecurus pratensis, Holcus lanatus, Agrostis
gigantea, Agropyron repens, Poa palustris, Poa compressa, Poa nemoralis, Poa pratensis and
Lolium perenne. The purpose of this research is the customization of performance: speed of
establishment, growth and development rate, resistance to wintering and frost, drought, diseases and
pests, forage and seed production potential,. For the species that started early in the vegetation, 3
cuts were made, with forage productions distributed evenly throughout the vegetation period, with
differences depending on species, but also the productive potential of each genotype. Regarding the
forage quality it was found that between the crude protein and the other components there are
positive correlations with: ash, digestibility of dry matter and negative correlations with the cell
walls components (ADF, ADL, NDF). The results obtained regarding the forage and seed
production, and forages quality emphasized some genotypes from the species: Agrostis gigantea,
Agropyron repens, Alopecurus pratensis, Trisetum flavescens for further breeding activities.
Keyworld: perennial grasses, forrage and seed production, forages quality.
Introducere
Vegetația pajiștilor cuprinde pe lângă speciile de graminee perene cu importanta agronomică
și economică mare, la care se desfășoară un program de ameliorare, un grup larg de specii care
îmbogățesc spectrul compoziției floristice a pajiștilor și care nu au fost incluse pana în prezent într-
un program de cercetare din cadrul institutului. Considerate specii minore sau secundare (Spedding
si Diekmahns, 1972 citați de Zurek si Sevcikova, 2010) în raport cu importanța lor economică, sunt
430
larg răspândite în pajiștile naturale, seminaturale sau semănate, fiind adaptate la variatele habitate
ecopedologice de răspândire a pajiștilor.
Asigurarea multifuncționalității pajiștilor și menținerea sau restaurarea biodiversității au
impus lărgirea sortimentului de specii de graminee perene de pajiști în scopul utilizării lor în
amestecuri complexe pentru refacerea pajiștilor degradate, îmbunătățirea pajiștilor permanente,
pentru protecția solului și controlul eroziunii, pentru conservarea peisajului agro-pastoral, gazon,
pârții de schi, spatii recreative etc.
În acest scop au fost evaluate o serie de însușiri morfo-fiziologice la 16 specii de graminee
perene de pajiști ale căror proveniențele sunt reprezentate de ecotipuri, populații locale, soiuri.
Populațiile locale posedă o largă variabilitate fenotipică și genotipică și reprezintă o importanta
sursă de gene valoroase, rezultate în urma presiunii factorilor evolutivi care au actionat de-a lungul
timpului.
Studiul germoplasmei este una dintre cele mai importante verigi ale activității de ameliorare,
prin care se urmărește evidențierea variabilității însușirilor ce constituie obiective de ameliorare și
decelarea celor mai valoroase genotipuri care pot constitui surse de material inițial pentru lucrările
de ameliorare viitoare.
Materiale și metode
Pentru înființarea prezentului sortiment (primăvara 2019) s-au ales surse de germoplasmă
din 16 specii de graminee perene de pajiști și anume: Festuca supina, Festuca gigantea, Phleum
bertolonii, Phleum boehmeri, Cynosurus cristatus, Arrhenaterum elatius, Alopecurus pratensis,
Trisetum flavescens, Holcus lanatus, Agrostis gigantea, Agropyron repens, Poa palustris, Poa
compressa, Poa nemoralis, Poa pratensis și Lolium perenne.
Fiecare proveniență a fost semănată pe 2 rânduri, cu lungime de 1 m, cu distantă de 0,5 m
între rânduri, atât între specii cât și între proveniențe. S-au efectuat lucrări agrotehnice specifice. În
primul an s-au efectuat toaletări de întreținere, prașile manuale și fertilizare cu NPK în doza
fracționată (primăvară - toamnă). În anul 2 de vegetație, primul rând din fiecare proveniență s-a
recoltat pentru producția de furaj, iar cel de-al doilea pentru producție de sămânță.
Scopul final al acestor cercetări îl constituie particularizarea performanțelor: puterea de
instalare, ritmul de creștere și dezvoltare, rezistența la iernare și ger, secetă, boli și dăunători,
puterea de regenerare după cosire, potențialul producției de furaj (masă verde, SU), potențialul
biologic de fructificare.
În funcție de puterea de instalare și pornirea în vegetație a speciilor și proveniențelor s-au
recoltat 2 sau 3 coase de masă verde. S-a determinat prin uscare în etuvă substanța uscată, iar
calitatea furajului a fost determinată cu ajutorul aparatului NIRS, în laboratorul de Calitatea
furajelor al institutului. Rezultatele au fost interpretate din punct de vedere statistic, prin programul
Statistica 7.
Condițiile meteorologice, din anii 2022 și 2023 (tabelul 1) au fost favorabile creșterii și
dezvoltării plantelor. Temperaturile anuale medii au fost cu 1,4 respectiv 1,9 °C mai mari decât
media multianuală.
Din punct de vedere al precipitațiilor, anul 2022 s-a apropiat foarte mult de media
multianuală înregistrând un deficit anual de 16 mm. În perioada de vegetația s-au înregistrat
precipitații cu 57,1 mm mai mult decât media aceleași perioade a 59 de ani. În anul agricol 2023 se
observă deficit de precipitații, cu o abatere de -100,4 mm, dar în perioada de vegetație au existat
precipitații abundente, deși nu au fost eșalonate corespunzător, iar abaterea a fost de – 9,3 mm, față
de media pe 59 de ani.
431
Tabelul 1
Condițiile meteorologice de la ICDP Brașov, 2022-2023
Meteorological conditions from ICDP Brașov stationary, 2022-2023
Media anuală Perioada de vegetatie IV-
Abaterea în perioada
Anul I-XII Annual Abaterea/ de vegetație
IX
Year average I-XII Deviation Deviation during
Vegetation period IV-IX
vegetation period
Temperatura (°C)
2022 9,2 +1,4 15,6 +1,4
2023 9,7 +1,9 15,5 +1,3
Media pe 59
7.8 0 14.2 0
ani
Precipitații (mm)
2022 737,2 -16 586,2 +57,1
2023 652,8 -100,4 519,8 -9,3
Media 59 ani 753.2 0 529.1 0
Rezultate și discuții
La speciile de graminee perene de pajiști repartiția uniformă a producției pe întreaga
perioadă de vegetație și extinderea pe o durată cât mai lungă (pornirea rapidă primăvara și durata
cât mai lungă de vegetație toamna) au o importanță deosebită în asigurarea furajului pe pajiști.
Producția de furaj însumează totalitatea însușirilor morfo-fiziologice fundamentale ale
plantelor și este determinata de vigoarea plantelor, capacitatea de înfrățire, înălțimea plantelor,
ritmul de creștere și capacitatea de regenerare după cosit sau pășunat, rezistenta la stres hidric și
termic, la boli și dăunători.
La speciile care au pornit devreme în vegetație s-au realizat 3 coase, în lunile mai, iunie și
iulie, constatându-se diferențe de producție în funcție de genotip, dar și de potențialul productiv al
fiecărei specii în parte. La speciile: Festuca supina, Phleum bertolonii, Cynosorus cristatus,
Agropyron repens, Poa palustris, Poa compresa, Poa nemoralis și Poa pratensis răsărirea a fost
neuniformă, tardivă, instalarea deficitară și pornirea în vegetație a fost mai târzie, realizându-se doar
2 coase (tabelul 2).
Din tabelul 2, rezultă de asemenea următoarele:
- La specia Alopecurus pratensis s-a remarcat o mare variabilitate intraspecifica atât în ceea ce
priveste producția de furaj (între 451 g si 851 g), cât și de sămânță (între 1,49 g si 5,52 g ),
evidențiindu-se proveniența Indi cu cel mai ridicat potențial productiv.
- La specia Trisetum flavescens, dintre cele 4 genotipuri evaluate, provenienta Rozanski s-a
remarcat atât prin producția mai mare de masa verde (581g), uniform repartizată pe cele 3
coase, cât și prin producția de sămânță (13.85 g). Provenientele Plovdiv și TRM – F2 s-au
instalat deficitar, astfel încât nu s-au putut lua decât 2 coase.
- La specia Agrostis gigantea, există de asemenea variabilitate intraspecifică în ceea ce privește
producția de furaj și sămânță. Producția de masă verde a avut valori cuprinse între 480 g la
genotipul Roznovski și 1202 g Wilk-2. Referitor la producția de sămânță, s-au evidențiat
genotipurile : Wilk-2 cu 47,8 g sămânță/probă urmat de Violeta cu 46,2 g sămânță.Toate
genotipurile studiate au avut o instalare bună și o rapidă capacitate de regenerare după coase,
cu producții relativ uniform repartizate.
Dintre genotipurile studiate în cadrul speciei Lolium perene, producție mare de furaj s-a
obținut la Troyan, 1019 g, Zekol, 873 g iar cea mai mică producție de masă verde la Linar 655 g,
dar care s-a remarcat la producția de sămânță, 27,4 g.
432
Tabel 2
Producția medie de furaj și sămânța/planta la genotipuri de graminee perene de pajisti din sortiment
(The forage and seed yield of perennial grasses from genetic resources field)
Specie Genotip CI (mai) CII (iunie) CIII (august) Suma Producția MMB
Species Genotype MV/Probă MV/Probă MV/Probă coase/ sămânță TSW
1st cut FY Second cut Third cut Total g/ proba
/ g/sample (June) (august) cuts Seed yield
Fresh yield Fresh yield g/sample
Festuca supina AGR 1819 33 46 65 6.73 1.14
Festuca gigantea ICDP 244 336 402 982 17.13 1.17
Phleum boehmeri BRG 399 584 186 1169 3.75 0.56
Phleum bertolonii ZUBR 356 389 181 926 3.73 0.28
Cynosorus cristatus Ronhousia 127 178 305 1.2 0.45
Arrhenatherum elatius Rownonski 474 510 523 1507 40.43 3.17
Alopecurus pratensis Alfa 104 133 214 451 5.12 0.80
Alopecurus pratensis Lithuania 100 209 261 570 1.49 0.60
Alopecurus pratensis Zubreska 151 173 278 602 2.43 0.85
Alopecurus pratensis Indi 258 225 368 851 5.52 0.80
Alopecurus pratensis Gufi 167 173 411 751 2.37 0.85
Trisetum flavescens Plovdiv 124 40 164 7,3 1.07
Trisetum flavescens Roznanski 243 122 216 581 13.85 0.18
Trisetum flavescens Guntur 95 319 83 497 7.63 0.19
Trisetum flavescens TRM-F2 123 64 187 7.85 1.12
Holcus lanatus Prov 295 227 295 817 29.29 0.51
Agrostis gigantea Roznovski 129 164 187 480 38.35 0.08
Agrostis gigantea Violeta 178 311 271 760 46.27 0.08
Agrostis gigantea Lithuania 116 172 303 591 18.59 0.07
Agrostis gigantea Wik-2 467 412 323 1202 47.86 0,07
Agrostis gigantea GR 54 247 412 220 879 40.67 0.08
Agrostis gigantea Jada 104 268 241 613 11.94 0.07
Agrostis gigantea Volcov 111 215 175 501 43.65 0.08
Lolium perenne Troyan 306 425 288 1019 9.79 1.35
Lolium perenne Linar 78 400 177 655 24.57 0.86
Lolium perenne Zekol 143 447 283 873 11.91 1.01
Lolium perenne 2 BR 1804 138 498 207 843 18.55 1.16
Lolium perenne 2 BR 1805 214 273 276 763 1.92 1.04
Agropyron repens ICDP 153 145 181 479 5.6 6.0
Agropyron repens 100BR166 375 266 641 5 1.3
Poa palustris Rozonovsk 137 81 218 8.44 0.2
Poa compressa Rawa 44 80 124 0
Poa nemoralis 1992-NE-1 120 108 228 0
Poa pratensis Ponor 251 190 441 9.63 0.23
La celelalte graminee din sortiment producții mai mari s-au obținut la speciile cu potențial
nativ ridicat, aceste producții fiind determinate și de potențialul speciilor. Acestea sunt Phleum
bohmeri, Phleum bertolonii, Holcus lanatus, Arrhenaterum elatius, Agropyron repens și Festuca
gigantea.
433
Referitor la masa a 1000 de boabe, aceasta este foarte variată, în funcție de specie, ceea ce a
influențat foarte mult și producția de sămânță.
Atât între speciile studiate cât și în interiorul acestora, există variabilitate privind producția
de furaj și sămânța, diferențele de producție fiind influențate de potențialul speciei, al genotipului, și
de precocitate. Pe lângă graminee cunoscute ca Lolium perenne, prezintă interes pentru introducerea
în programul de ameliorare specii ca: Alopecurus pratensis, Trisetum flavescens, Agrostis gigantea,
Agropyron repens.
În figura de mai jos (fig.1), este reprezentată grafic repartiția producției de masă verde
obținută pe cele trei coase, pe fiecare genotip în parte.
Figura 1. Producția de masă verde (g)
(Fresh yield - g)
În ceea ce privește producția de sămânță crearea de soiuri cu o producție mare de sămânța
este o condiție esențială în vederea introducerii și extinderii lor în producție.
În figura 2, este prezentată producția de sămânță obținută pe probă. Diferențele foarte mari
sunt determinate de particularitățile fiecărei specii în parte, de masa a 1000 boabe foarte variată.
Diferențe mari s-au înregistrat și între genotipuri aparținând aceleași specii.
Figura 2. Producția de sămânță (g) obținută
434
(The Seed production obtained)
Valoarea furajeră a gramineelor de pajiști se apreciază după compoziția chimică, gradul de
consumabilitate și digestibilitatea substanțelor chimice din plante.
Compoziția chimică a plantelor este determinata genetic, dar poate varia în funcție de specie
de stadiul de dezvoltare al plantelor de sezon, de starea solului. Amendarea și fertilizarea pot
influenta absorbția azotului și a altor elemente minerale.
Modul de valorificare are efecte semnificative asupra compoziției chimice prin stadiul de
creștere și proporția de frunze și tulpini, prin compoziția botanică, în special legată de proporția de
leguminoase și prin reciclarea nutrientilor în plantă (Oprea G., și colab.1986).
Tabel 3
Valoarea unor indici de calitate a furajului
(Values of some elements regarding the quality of the forrage)
Specii Soi PB % FB % ADF ADL NDF DSU DMO
Species Variety CB % Fibre % DMD OMD
Agrostis gigantea Roznovski 16.7 27.7 33.2 3.0 56.4 71.5 67.5
Agrostis gigantea Violeta 18.6 27.5 31.6 2.9 52.6 71.6 68.4
Agrostis gigantea Wik-2 18.8 27.7 31.6 2.7 53.7 71.8 68.1
Agrostis gigantea GR – 54 18.8 29.2 33.1 2.8 56.1 69.1 64.9
Agrostis gigantea Violeta 19.1 27.0 31.2 2.8 53.9 73.2 69.3
Agrostis gigantea Lithuania 20.1 24.3 30.1 2.4 50.9 76.9 71.7
Agrostis gigantea Jada 20.3 26.8 30.3 2.6 50.0 71.7 67.9
Alopecurus pratensis Alfa 17.8 29.9 33.7 3.1 58.2 70.6 66.9
Alopecurus pratensis Lithuania 19.6 26.6 30.4 2.5 52.7 75.6 71.5
Alopecurus pratensis Zubreska 18.1 29.2 32.9 3.1 56.8 71.2 67.3
Alopecurus pratensis Indi 17.5 30.7 34.1 3.1 59.0 69.0 64.9
Alopecurus pratensis Gufi 17.4 32.4 35.0 3.0 59.6 66.2 63.0
Trisetum flavescens Plovdiv 18.5 28.8 35.3 3.0 54.5 63.7 59.6
Trisetum flavescens Roznovski 19.7 26.3 30.2 2.8 44.9 61.4 60.0
Trisetum flavescens Guntur 18.8 30.3 32.2 2.7 59.7 67.2 62.1
Trisetum flavescens TRM F2 15.5 30.4 35.1 3.7 55.8 66.6 63.1
Holcus lanatus Prov 18.2 26.2 31.8 2.6 55.9 72.1 67.1
Arrhenatherum elatius Rownoski 17.7 30.4 33.3 3.0 55.5 68.9 67.6
Phleum bertoloni ZUBR 19.1 29.4 30.5 2.4 53.3 71.1 58.5
Festuca gigantea ICDP 18.2 29.2 32.4 2.8 50.4 73.1 68.7
Poa palustris Roznovski 18.0 32.5 35.1 3.0 54.8 58.5 54.5
Poa pratensis Ponor 15.8 33.2 36.4 3.8 60.2 62.5 59.5
Poa compresa Rawa 17.5 32.1 33.7 3.0 49.4 59.2 58.4
Poa nemoralis 1992-NE-1 16.7 31.8 34.9 3.8 55.3 57.7 55.3
Cynosorus cristatus ICDP 16.2 35.4 38.4 3.8 61.6 56.1 52.0
Festuca supina AGR 1819 17.9 34.8 36.2 3.3 50.0 45.9 41.0
Agropyron repens ICDP 18.4 30.8 34.7 3.3 56.8 69.3 62.7
Lolium perenne 2BR1804 20.3 26.8 30.7 2.5 52.7 75.4 73.1
Lolium perenne Zekol 17.7 26.5 30.1 2.3 51.4 77.1 70.6
Lolium perenne Troyan 17.2 25.9 29.8 2.5 52.8 68.7 64.3
Lolium perenne 2BR1805 21.2 28.7 28.2 3.1 47.1 77.8 74.5
Lolium perenne Linar 19.9 25.0 30.9 2.3 46.4 76.8 71.3
435
VALORI OPTIME 14-20 20-25 28-30 <7 45– 55 > 65 67 -70
În literatura de specialitate, valorile optime în ceea ce privește conținutul în proteină brută și
constituenții pereților celulari la graminee, sunt următoarele: proteină brută între 14-20 %, fibră 20-
25 %, lignoceluloza (ADF) 28-30 %, conţinutul în lignină (ADL) mai mic decât 7 %, conţinutul de
fibră vegetală totală (NDF) cuprins între 45-55 %, digestibilitatea materiei organice (DMO) trebuie
să fie mai mare de 65 % şi digestibilitatea substanţei uscate (DSU) cuprinsă între 67-70 %.() În
sortimentul studiat, toate genotipurile de Lolium perenne se încaderează în limita superioară a
valorilor optime.
Speciile cu valori mai scăzute ale conținutului de proteină brută %, sunt: Trisetum flavescens
TRM F2, 15,5 %, Poa pratensis Ponor 15,8 %, Cynosurus cristatus 16,2 %, Poa nemoralis și
Agrostis gigantea Roznovski 16,7%. Cele mai mari valori ale conținutului în proteină brută,
exceptând Lolium perenne, s-au obținut la genotipuri de Agrostis gigantea ca Jada (20,3 %)
Lithuania (20,1 %), Volcov (19,1 %), de Tristetum flavescens Roznovski (19,7 %) Alopecurus
pratensis Lithuania(19,6 %) și Phleum bertolonii 19,1 % (tabelul 3).
Analizând corelațiile între indicii de calitate determinati (tabelul 4) se constată că între
proteina brută și ceilalti constituienți ai pereților celulari există corelații astfel : pozitive cu cenușa,
digestibilitatea substanței uscate și a materiei organice și negative cu celelalte component.
Continutul total de fibre se corelează pozitiv cu ADF, ADL și NDF și negativ cu DMO si DSU.
Tabelul 4
Matricea de corelației a indicilor de calitate a gramineelor studiate
(The correlation matrix of some quality indices at the studied grasses)
Proteina Cenusa Fibra ADF ADL NDF DSU DMO
Protein Ash Fibre ADF ADL NDF DMD OMD
Proteina 1.00 0.46 -0.72 -0.60 -0.73 -0.55 0.38 0.30
cenusa 1.00 -0.11 0.10 -0.10 -0.20 -0.47 -0.47
fibra 1.00 0.87 0.80 0.58 -0.69 -0.64
ADF 1.00 0.82 0.82 -0.68 -0.61
ADL 1.00 0.60 -0.66 -0.60
NDF 1.00 -0.19 -0.13
DSU 1.00 0.98
DMO 1.00
Concluzii
Evaluarea unor specii de graminee perene de pajiști mai puțin studiate prin programele de
ameliorare oferă informații privind capacitatea productivă atât ca producție de furaj cât și de
sămânță, capacitate de regenerare după coase, rezistență la factori de stres, în vederea posibilității
inițierii unor programe de ameliorare pentru nișe ecologice specifice.
S-a constatat o mare variabilitate inter și intra specifică privind principalele caractere
agronomice, ceea ce permite selectarea de genotipuri cu însușiri valoroase.
Analizând producțiile de furaj obținute, coroborate cu calitatea acestora, dar și cu producția
de sămânță, putem spune că prezintă un interes deosebit pentru introducerea în cultură, respectiv în
programul de ameliorare al institutului, următoarele specii: Agrostis gigantea, Agropyron repens,
Alopecurus pratensis, Trisetum flavescens.
436
Referințe ibliografice
1. Cristea M. Explorarea și utilizarea resurselor genetice vegetale, 191, Ed. Academiei București.,
pag 85
2. Cristea M., Murariu D., 2018, Rudele sălbatice ale plantelor cultivate în Romania, Ed Pim, Iași,
pag.260-310;
3. Dologa Gh., Bălan Mironela, Resurse genetice de graminee și leguminoase perene de pajiști,
1997, Lucrări Științifice ICPCP Volum Jubiliar 25-32
4. Jancik, F., Homolka, P., Cernak, B., Lad, F., 2008, Determination of ingestible fibre contents of
grasses and its prediction from chemical composition, Czech J. Anim. Sci 53, 128-135.
5. Oprea Georgeta, şi colab., Producția și calitatea unor specii şi soiuri de graminee perene
recoltate în dinamică, 1986, Lucrări Ştiinţifice ICPCP vol. XI, 195 -211.
6. Oprea Georgeta, Razec I., Cercetări privind calitatea furajelor de pajiști 1997, Lucrări Științifice
ICPCP Volum Jubiliar , 133-146
7. Peeters A.și colab.Wild and Sown Grasses: Profile of a temperate species selection: ecology,
biodversity and use, 2004
8. Varga P. și colab. Ameliorarea plantelor furajere și producerea semințelor , 1998, Editura
Lumina
9. Zurek, G., Sevcikova, M., Minor Grass Species, Fodder Crops and Amenity Grasses, Handbook
of Plant Breeding, 2010, 381-394
437
UDC: 574.1:575.827:633/635(498) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.76
SMALL-SCALE GRANTS FOR BIODIVERSITY IN ROMANIA
„FIRST COLLECTING MISSION”
Toncea Ion1,*, Străjeru Silvia2, Burnichi Floarea3, Velicu Mirela4, Dumitrache Traian4,
Banc Niculae5, Buda Ioan5, Gheorghe Gheorghe5, Frățilă Maria5, Negoiță Gheorghe5,
Sălăgean Ilie5, Teodoreanu Adrian5, Văcălie Nicolae, Vâcâlie Maria5
1
Romanian Association for Sustainable Agriculture (Arad),
2
Bank of Plant Genetic Resources Suceava,
3
Vegetable Research and Development Station Buzău,
4
Volunteers and 5Maintainers, Romania
*Corresponding author e-mail: [email protected]
Summary. The paper refers to the collecting of traditional (local) populations and varieties
of cereals, vegetable and fruit trees species from historical Romanian regions - Dobrudja, Muntenia,
Oltenia, Moldova and Transylvania, by the ”Asociația Română pentru Agricultură Durabilă
(A.R.A.D.)” in framework of the project Small-Scale Grants for Biodiversity Actors in South-
Eastern Europe financed by the VEREIN ARCHE NOAH according to Grant Agreement of
21.07.2023. In this mission, ARAD identified and described, based on the inventory sheet, one or
more species and varieties of 3 categories of cultivated species – field crops (cereals), vegetables
and fruit trees. Thus, it was inventoried: at cereals, 5 varieties of maize (Zea mays L), at
vegetables, 13 varieties, of which 8 of tomatoes (Solanum lycopersicum), 2 of potatoes (Solanum
tuberosum), 2 of garlic (Allium sativum), annual and perennial and 1 of garden beans (Phaseolus
vulgaris), as well as a pear (Pyrus communis L.) as fruit tree.
Keywords: mission, collecting, traditional (local) populations, old varieties, cereals,
vegetable and orchard.
Introduction
Plants collecting and kept them for the purposes of consumption, cultivation, systematic
research, or as a hobby is done, always, because collectors like them and they have proved to be
valuable for them needs (Stoica Preda Godeanu, 2013).
Collecting mission of traditional varieties was a serious challenge in context of the
depopulation of villages, Romanian economy globalization and presser of seeds companies on
peasant agriculture, the lack of material and moral support for the preservation and conservation of
traditional varieties. The species and varieties identified in this mission are, from our point of view,
both a practical and scientific gain, but also a start in the design of innovative technological and
sustainable business models regarding production of seeds from traditional populations and
varieties. In this mission, A.R.A.D. was helped by the former and actualy members and supporter of
ARAD, old varieties mainteiners and passionate people by cultivating of local (traditional) varieties
(Table 1)
Very important, essential maybe, it was the cooperation agreement of A.R.A.D. with the
Plant Genetic Resources Bank ”Mihai Cristea” from Suceava, regarding the regions in Romania
where old local varieties of cereals, vegetables and fruit trees are grown that are not in the Bank's
database or are still in need of collection, as well as the official methods of collecting and
describing old traditional varieties.
438
Table 1
The list of participants in ”Collecting Mission” of ARAD
Name Position Area of interest E-mail address and/or
phone number
Toncea Ion President ”Cultivation of the local [email protected]
ARAD varieties” in organic farming (0040) 724 384 301
Gheorghe Gheorghe Member of ”Cultivation of the tradițional [email protected]
ARAD varieties” in organic farming (0040) 744 289 766
Dumitrache Traian Mainteiner ”Cultivation of the tradițional (0040) 749 065 661
old varieties varieties”
Ionescu Alexandra Member of ”Cultivation of the tradițional [email protected]
ARAD varieties” (0040) 723 262 785
Velicu Mirela Supporter of ”Cultivation of the tradițional [email protected]
ARAD varieties” (0040) 725 238 556
Negoiță Gheorghe Mainteiner ”Cultivation of the tradițional (0040) 769 149 140
old varieties varieties” in Permaculture (0040) 745 217 794
Teodoreanu Adrian Mainteiner ”Cultivation of the tradițional [email protected]
old varieties varieties” (+44) 7404 376 929
Buda Ioan Mainteiner ”Cultivation of the tradițional (0040) 745 107 261
old varieties varieties”
Banc Niculae Mainteiner ”Cultivation of the local (0040) 744 934 683
old varieties varieties” in organic farming
Materials and methods
The methodology was adapted to ARAD characteristic as nonprofit organization and its
statutory activity of preserving and rehabilitating the natural and cultural values of the Romanian
village, as well as of the national context, on the one hand, of disappearance of many traditional
plant populations and varieties, and on the other hand, of increase in the number of consumers of
traditional dishes.
Therefore, this methodology consisted in:
- drafting and signing the collaboration contract with the Suceava Gene Bank, which helped us with
information and practical recommendations regarding: areas with potential for growing populations
and traditional varieties, the collection method and the seed requirement for registering populations
in the gene bank ;
- adapting the inventory form of the Bank of Gene Suceava to the practical particularities of the
inventory activity by developing the inventory sheets;
- identifing, with the help of current and former ARAD members and supporters, the areas and
localities where traditional populations and varieties are cultivated, as well as the people who
cultivate them;
- establishing and training the work team of inventory the populations and traditional varieties;
- inventory the populations and traditional varieties with the help of ARAD experts and even the
maintainers of such traditional varieties;
- selecting of the traditional (local) populations and varieties by the ARAD experts;
- publishing the traditional local varieties collected within the project, in the website of A.R.A.D.
- delivering of the reports (narrative and financial), accompanied by photos and related information,
to the Verein ARCHE NOAH.
Results and discussion
The traditional (local) populations and varieties identified by ARAD during ”Small- Scale
Grants for Biodiversity Actors in South–Eastern Europe ”Collecting Mission” project 2023 (Table
2) belong to 3 categories of the cultivated species – field crops (cereals), vegetables and fruit trees.
439
Each of cultivated plant categories is represented by one or more species, such as: maize (Zea mays
L) in case of field crops (cereals) and pear tree (Pyrus communis L) in case of fruit trees,
respectively by the tomatoes (Solanum lycopersicum L), garden beans (Phaseolus vulgaris L), garlic
(Allium sativum L) and potatoes (Solanum tuberosum L.) in the vegetables case.
Another distinct characteristic of the identified crops populations and varieties is
biodiversity, including in case of pear tree because we know other two very old pear trees in the
”Oltenia under the mountain” and in the Cluj/Transilvania area, but the owners of these still
thinking to cooperate with ARAD.
Table 2
The Open List of traditional (local) populations and varieties identified by ARAD
Field crops (Cereals)
Plant Species Contacts
Variety
(popular and Maintainer (e-mail address and/or
(local name)
scientific name) phone number)
(0040) 769 149 140
Porumb Moldovenesc Negoiță Gheorghe
(0040) 745 217 794
Maize Moldovenesc sticlos [email protected]
Teodoreanu Adrian
(Zea mays) Ciocantin de la munte (+44) 7404 376 929
De Maramureș Buda Ioan (0040) 745 107 261
Mălai sticlos Banc Niculaie (0040) 744 934 683
Vegetables
adaflor_2001@yahoo.
”De la Bunica” Gheoghe Gheorghe com
(0040) 744 289 766
Platagele ”de Greci” Dumitrache Traian (0040) 749 065 661
Tomatoes ”De la Toncea” Frățilă Marian (0040) 242 642 212
(Solanum (0040) 769 149 140
Uriaș de Neamț Negoiță Gheorghe
lycopersicum) (0040) 745 217 794
”Roșii Freze”
velicu.mirela@yahoo.
”De glastră” Văcălie Nicolae și
com
”Galbene Mari” Văcălie Maria
(0040) 725 238 556
”Multe pe cracă”
Garden beans
”De Bistrița” Sălăgean Ilie (0040) 756 784 945
(Phaseolus vulgaris)
Garlic ”De Fălcoi” Dumitrache Traian (0040) 749 065 661
(Allium sativum) ” Usturoi Peren”
(0040) 769 149 140
Potatoes Negoiță Gheorghe
Cartofi albi și roșii (0040) 745 217 794
(Solanum tuberosum)
Fruit trees
Pear tree (0040) 769 149 140
Prăsad Negoiță Gheorghe
(Pyrus communis) (0040) 745 217 794
2.1 Description of the Maize (Zea mais) traditional populations and varieties
The traditional maize populations and varieties were identifying in Moldovian and
Transylvanian counties: Vaslui, Bacău and Neamț, respectively Cluj and Maramureș, at altitudes of
224 – 246 m, 334 – 355 m and 625 m. Also, each variety is known according local name:
”Moldovenesc” or ”Moldovnesc sticlos” in Moldova area, ”Mălai sticlos” or ”De Maramureș” in
Transylvania area. Phenotypically, these varieties belong to the Indurata variety, which has the
grains round at the top, smooth, glossy, hard and glassy. The Ciocantin corn found by Teodoreanu
Adrian in a mountain village in Brusturoasa commune, has a round, small and glassy grains, similar
to that of popcorn, which is call cincantin.
440
Also, most of the corn populations and varieties have cobs large, with a number of 12 - 14
rows of grains, and the grains are large, dark yellow in color and have a very variable content of
moisture (15,8 – 21,8% ), protein (7,96 – 11,3%), fat (2,61 – 4,43%), starch (59,08 – 62,67%) and
ash (3,88 – 10,35%). This means that our maize traditional populations and varieties are a rich
genetic germplasm source for their breeding, including for high yield and the proteins, fats, fibers,
starch etc. content. It remains only to establish the innovative method of cultivation and, if
necessary, the breeding methods of traditional populations and varieties with the maintainers
participation.
Porumb Moldovenesc Ciocantin de la munte Moldovenesc sticlos
Porumb ”De Maramureș” ”Mălai sticlos”
2.2 Description of the Tomatoes (Solanum lycopersicum) traditional populations and varieties
”Small – Grant for Biodiversity Actors” (SGBA) collection of tomatoes (Solanum
lycopersicum) of ARAD is represented by 8 variety - ”De la Bunica”, ”Platagele de Greci”, ”De la
Toncea”, ”Mare de Neamț”, ”Freze”, ”De Glastră”, ”Galbene Mari” and ”Multe pe cracă”. The
maintainers cultivate these populations and varieties because they have indeterminate growth, fruits
large or many in bunches, tasty, pulpy, pleasant color (red, pink, yellow) and fewer seeds, and are
relatively resistant to pathogens and pests and are sought by buyers.
”De la Bunica”
441
”De la Toncea”
Roșii ”De Greci” Roșii ”Uriaș de Neamț” Roșii ”Freze Mari”
Roșii ”De Glastră” Roșii ”Galbene Mari” Roșii ”Multe pe cracă”
2.3 Description of the Garden beans (Phaseolus vulgaris) traditional populations and varieties
The green bean traditional variety is calling "De Bistrița" and it was identify in Fundulea
city in garden of a maintainer originally from Transylvania. This variety has determinate growth,
large and variegated pods that can be use fresh and frozen in various food preparations: soups and
more than 30 other dishes. Its seeds are large, variegated and very vigorous whether grown in spring
or as a second crop.
442
2. 4 Description of the Garlic (Allium sativum) traditional populations and varieties
The garlic varieties identified are two: ”De Fălcoi”, an annual spring variety cultivated in
Fălcoiu commune from Olt county and ”Usturoi peren”, cultivated in ”Negoiță” permaculture farm
of the Negritești village of Podoleni commune, Neamț county. The variety "De Falcoi" has large
and white bulbs and bulbils, and the bulbils have a strongly garlicky taste.
”Usturoi peren” variety is a perennial garlic variety with a good productivity, the 30-40 g
head is formed of 4 white bulbs with lightly garlicky taste. If these are left in the ground in the fall,
it sprouts again and in the spring produce seed stalks with a height of 1-1.2 m. In the first year, it
produces only green garlic, pupae with bulbils are formed in the second year. It multiplies from year
to year, facilitating multiplication, both by the bulbils on the head and, especially, by the bulbils of
the seed stalk which are light and can be scattered by the wind.
Usturoi ”De Fălcoi” ”Usturoi Peren”
2.5 Description of the Potatoes (Solanum tuberosum) traditional populations and varieties
The ancestral varieties of potatoes belong to the Negoiță permaculture farm and are white
and red.
White and red potatoes
These potatoes are small (60 – 75 g/tubercle in driest year 2023), but they are highly valued for
taste and turgidity by consumers.
2.6 Description of the Pear tree (Pyrus communis) traditional variety
The pear tree of Negoiță household is inherited of parents and is recognized for its yield
stability, tasty and aromatic fruits and resistance to the diseases and pests.
Păr de Negritești
(08.12.2023)
443
3. Selection of the traditional (local) populations and varieties;
This activity was carried out in 3 stages:
1. Selection by owners of the population and/or variety, by choosing fruits specific to the
cultivated variety, phenotypically uniform and healthy.
2. Selection by the ARAD experts, who eliminated atypical reproductive materials, uneven in
shape, size, colour, vigor etc.
3. Selection by the experts of the Suceava Gene Bank and the interested field crops and
vegetable research units, according to their own selection standards and rules.
2.7 Delivery of the Inventory sheets, as well collected traditional populations and varieties,
accompanied by photos and related information, to the Suceava Gene Bank, in order to
store/preserve and complete the Database with scientific information, in accordance with FAO
standards regarding Gene Banks.
Also, part of the collected biological material will be delivery to the research units interested, such
the vegetable research station Buzău and INCDA (NARDI) Fundulea.
2.8. Publishing in the website of A.R.A.D. of traditional local varieties collected within the project.
The results of the project ”Small-Scale Grant for Biodiversity Actors in South-Eastern Europe” are
published on site www.agriculturadurabila.ro of ARAD, in Romanian and English, in chapter
Achievements, and ”The Open List of populations and local (traditional) varieties identified by
ARAD” in chapter ”Home”.
Conclusions
1. Collecting Mission of traditional varieties was a serious challenge in context of the depopulation
of villages, Romanian economy globalization and presser of seeds companies on peasant
agriculture, the lack of material and moral support for the preservation and conservation of
traditional varieties.
2. The key words of the ”Collecting Mission” of ARAD are: Diversity/Biodiversity as landforms
(plains, hills and mountains), agriculture crops (field crops, vegetable and fruit trees) and
traditional populations and varieties.
3 The species and varieties identified in this mission are, from our point of view, both a practical
and scientific gain, but also a start in the design of innovative technological and business models
regarding the production of seed from traditional populations and varieties
Acknowledgements. This paper received funding from the project ”Small-Scale Grants for
Biodiversity Actors in South-Eastern Europe financed by the VEREIN ARCHE NOAH according to
Grant Agreement of 21.07.2023”
References
1. Small-Scale Grants for Biodiversity Actors in South-Eastern Europe (2023) - Grant Agreement of
21.07.2023 and Reporting of 30.12.2023.
2. Stoica Preda Godeanu (2013), Ecologie aplicată, Editura Academiei Române, 31 – 38 pp.
3. https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/plant-collections.
444
UDC: 581.19:633.22 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.77
EVALUAREA INDICILOR DE CALITATE A FITOMASEI ENERGETICE
DE Dactylis glomerata L. ȘI Festuca pratensis Huds.
Ţîţei Victor1,*, https://orcid.org/0000-0002-1961-1536
Ababii Alexei1, https://orcid.org/0009-0002-2250-1060
Blaj Vasile2, https://orcid.org/0000-0003-2143-566
Doroftei Veaceaslav1, https://orcid.org/0009-0008-2117-9018
Gadibadi Mihai1, https://orcid.org/0000-0002-7038-5669
Andreoiu Andreea2, https://orcid.org/0009-0001-3709-275X
Marușca Teodor2, https://orcid.org/0000-0001-7452-3814
Gudima Andei3, https://orcid.org/0000-0002-7250-8423
Tod Monica2, https://orcid.org/0009-0004-3465-7120
Daraduda Nicolae3, https://orcid.org/0000-0001-5683-0431
1
Grădina Botanică Națională (Institut) „Alexandru Ciubotaru” a Universității de Stat
din Moldova, Chişinău, Republica Moldova
2
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști, Brașov, România
3
Universitatea Tehnică a Moldovei, Chişinău, Republica Moldova
* e-mail: [email protected]
Summary: We studied the quality indices of the energy phytomass from perennial grass
Dactylis glomerata and Festuca pratensis, collected from the experimental field of the National
Botanical Garden (Institute) MSU, Chişinău. The quality indices of green mass substrates for
anaerobic digestion: 92-98 g/kg CP, 359-389 g/kg CF, 76-80 g/kg CA, 648-682 g/kg NDF, 380-412
g/kg ADF, 33-41 g/kg ADL, 347-371 g/kg Cel, 269-270g/kg HC, with C/N=32.74-34.72 and
biochemical methane potential 337-350 l/kg ODM. The quality indices of phytomass (straw)
substrates: 771-799 g/kg NDF, 478-484 g/kg ADF, 54-65 g/kg ADL, 419-424 g/kg Cel, 293-
315g/kg HC and theoretical ethanol yield from structural carbohydrates averaged 522-533 L/t. The
quality indices of solid biofuel–pellets: 8.01-9.03% ash, 18.10-18.44 MJ/kg GCV, 16.73-17.07
MJ/kg NCV with bulk density 595-652 kg/m3 and durability 93-96%.
Keywords: biochemical methane potential, Dactylis glomerata, energy phytomass, green
mass substrates, Festuca pratensis, solid biofuel, straw, theoretical ethanol yield.
Introducere
În secolul XXI, asigurarea cu energie este fundamentală pentru societatea modernă care
solicită o alimentare cu energie capabilă să facă faţă cererii crescânde a populaţiei și dezvoltării
industriale, dar în acelaşi timp să fie fiabilă, economic rezonabilă şi durabilă în ceea ce priveşte
impactul său global, regional şi local asupra mediului înconjurător. La moment principalele surse de
energie sunt combustibilii fosili (cărbunii, ţiţeiul, gazele naturale și de şist) şi combustibilii
nucleari. În urma utilizării combustibililor fosili se produc cantităţi imense de emisii de carbon, azot
și clor, gaze cu efect de seră în mediul ambient, fapt resimţit direct de populaţie prin încălzirea
globală progresivă, redistribuirea neunifirmă a precipitațiilor, fenomenele de secetă și arșiță,
diminuarea productivității culturilor agricole și asigurării cu hrană a populației. Una dintre
posibilităţile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este înlocuirea parţială a
combustibililor fosili. Folosirea comercială a energiilor renovabile în ultimele decenii înregistrează
rezultate notabile. Conversia unor energii regenerabile, ca de exemplu cea eoliană sau hidro, se face
numai în energie electrică, iar energia provenită din biomasă, poate fi stocată în formă de
445
biocombustibili lichizi, solizi și gazoși, apoi convertită în formă de căldură și de electricitate, pentru
consum casnic și industrial.
Fondarea plantațiile perene de ierburi pentru sechestrarea dioxidului de carbon din atmosferă
sub formă de fitomasă ar putea diminua efectul de seră și contribui la valorificarea rațională a apei
și protejarea solului (Revenco & Ţîţei, 2021). În ultimele decenii se investighează mai multe specii
de Poaceae pentru obținerea diferitor tipuri de biocombustibili (Mähnert și col. 2002; Harkot și col.
2007; Seppälä și col. 2009; Poiša și col. 2011; Godin și col. 2013; Njoku și col. 2013; Sacristán și
col. 2021; Ţîţei &Roşca, 2021; Waliszewska și col. 2021; Sobol și col. 2022).
Criza energetică care afectează Republica Moldova, începând cu toamna anului 2021, a
evidențiat importanța dezvoltării sectorului de biocombustibili renovabili pentru economia
națională, dar și din punct de vedere al siguranței și securității energetice. Totodată, aceasta a
demonstrat necesitatea dezvoltării necondiționate a acestui sector prin identificarea resurselor
vegetale pentru fondarea plantațiilor energetice și elaborarea elementelor tehnologice de recoltare și
procesare a fitomasei pentru obținerea a diferitor tipuri de biocombustibili.
Scopul cercetării a constat în evaluarea indiciilor de calitate a masei proaspete recoltate,
precum și a fitomasei din plantațiile semincere de golomăț Dactylis glomerata și de păiuș de livezi
Festuca pratensis, posibilități de valorificare a lor pentru obținerea diferitor tipuri de biocombustibili
pentru producerea energiei renovabile în condițiile Republicii Moldova.
Materiale şi metode
În calitate de obiect de studiu au servit plantele de golomăț Dactylis glomerata și de păiuș de
livezi Festuca pratensis crescute în terenul experimental al Grădinii Botanice Naţionale (Institut)
„Alexandru Ciubotaru” din Chişinău. Mostrele de plante, pentru determinarea compoziţiei
biochimice şi estimarea potenţialului de obținere a biometanului, au fost prelevate la prima coasă în
anul 2 de vegetație la demararea înfloririi. Plantele recoltate au fost mărunţite şi supuse deshidratării
în etuvă cu ventilaţie forţată la temperatura de 60°C, la finele fixării materialul biologic a fost
măcinat fin la moara de laborator cu bile. Pentru evaluarea potențialului obținere a
biocombustibililor solizi și a bioetanolului fitomasa (paiele) a fost prelevată din plantațiile
semincere la finele vegetație după recoltarea semințelor. Evaluarea conținutului de proteina brută
(CP), cenuşa brută (CA), fibră brută (CF), conţinutul de fibre prin tratare cu detergent neutru
(NDF), conţinutul de fibre prin tratare cu detergent acid (ADF), conţinutul de lignină sulfurică
(ADL), lignină sulfurică (ADL), a fost realizată aplicând metoda spectrofotometriei infraroșu
apropiat cu utilizarea echipamentului tehnic PERTEN DA 7200 din cadrul Institutul de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pajiști, Brașov, Romania. Conținutul de celuloză (Cel), hemiceluloză (HC) s-a
estimat conform ecuațiilor acceptate. Conținutul de carbon în materia organică s-a calculat conform
ecuației reportate de Badger și col. (1979). Potențialul de producție a biogazului și randamentul
specific de metan au fost evaluate pe baza conținutului de proteină brută și a compușilor chimici a
pereţilor celulari lignină sulfurică și hemiceluloză a masei proaspete recoltate conform ecuațiilor
reportate de Dandikas și col. (2015). Potențialul teoretic de obţinere a bioetanolului celulozic a fost
estimat în baza conținutului de hidrați de carbon structurali conversia lor în zaharuri tip pentoze și
hexoze conform Goff și col.( 2010). Particularitățile fizico-mecanice ale fitomasei uscate recoltate
au fost evaluate în cadrul Laboratorului Biocombustibili solizi UTM după conținutul de umiditate,
determinat prin metoda uscării în etuvă, conform SM EN ISO 18134; cenușă - prin calcinarea lentă
în cuptorul electric cu mufă conform SM EN 18122; valoarea calorifică superioară (brută) s-a
estimat folosind calorimetrul izoperibolic IKA C6000 în conformitate cu SM EN ISO 18125;
densitatea în vrac a biocombustibelului solid-pileți - conform metodelor acceptate; densificarea
fitomasei în formă de pileți s-a realizat – la utilajul de pelitare (Marian, 2016).
446
Rezultate şi discuţii
Am putea menționa că la momentul recoltării, demararea înfloririi, plantele de Dactylis
glomerata atingeau înălțimea de 110-114 cm cu un grad de înfrunzire de 34%, iar plantele de Festuca
pratensis 102-105 cm și 38 % conținut de frunze. Conținutul de substanțe uscate în masa proaspătă
recoltată la ierburile investigate diferă, fiind de 236 g/kg la Dactylis glomerata și de 273 g/kg la
Festuca pratensis.
Este cunoscut faptul că pentru buna funcționare a stațiilor de biogaz este necesar de a pregăti
substraturi omogene de biomasă cu un conținut optimal de nutrienți pentru activitatea microbiană
în procesele de metanogeneză, prin care se obține metanul ca energie și digestatul ca fertilizant
organic pentru agricultura ecologică. Rezultatele privitor la compoziția biochimică a substanțelor
uscate din plantelele recoltate de golomăț Dactylis glomerata și de păiuș de livezi Festuca pratensis,
potenţialului biochimic de obținere a biometanului sunt redate în tabelul 1. S-a stabilit că plantele de
Festuca pratensis au un conținut mai ridicat de proteină brută și mai diminuat de fibră brută, lignină
sulfurică și celuloză comparativ cu plantele de Dactylis glomerata, fapt ce s-a răsfrânt pozitiv asupra
potenţialului biochimic de obținere a biometanului. Astfel, potenţialul biochimic de obținere a
biometanului în substratul de Festuca pratensis atinge 350 l/kg materie organică față de 337 l/kg
materie organică în substratul de Dactylis glomerata. În literatura de specialitate sunt redate
rezultate privitor la componența biochimică şi potenţialului de obținere a biometanului în
substraturile de masă proaspătă recoltată din speciile investigate de ierburi. Conform Mähnert și col.
(2002), masa proaspătă de Festuca pratensis conține 176 g/kg substanță uscată cu 91.5% materie
organică și un potențial de biogaz de 708-909 l/kg, iar de Dactylis glomerata -186 g/kg substanță
uscată cu 89.9% materie organică și 678-800 l/kg biogaz. Heuzé & Tran (2015) meționează că
plantele de golomăț conțin 20.7% substanțe uscate, iar componența chimică a acestora fiind 16.3 %
proteină, 4.0 % grăsimi, 29.7 % celuloză, 59.9% NDF, 32.3% ADF, 4.5% ADL, 9.7 % cenușă,
10.1% zăharuri. 4.1 g/kg calciu, 2.8 g/kg fosfor, 69.4% materie organică digestibilă, și o încărcătură
de 18.0 MJ/kg energie brută. Xue și col. (2020) au stabilit că masa proaspătă de Dactylis glomerata
conține 245-255 g/kg substanțe uscate., 11.9-13.7% proteină, 55.0-56.9 % NDF, 29.9-32.3 % ADF,
3.48-4.57% ADL, 9.33-10.24 % cenușă. Muñoz și col. (1999) raportează că plantelede golomăț
recoltate primăvara conțin10.59% proteină brută, 35.63 % ADF, 65.1% NDF, 4.69% ADL.
Tenikecier & Ates (2018) au stabilt că golomățul recoltat în perioda de înflorire conține 13.56%
proteină, 30.38% ADF și 55.44% NDF. Sosnowski și col. (2017) raportează că plantele recoltate de
Dactylis glomerata au o concentrație de 47.8-51.6% NDF, 28.6-30.5% ADF, 3.12-3.79% ADL,
25.5-26.7% celuloză și 19.2-21.2% hemiceluloză, iar cele de Festuca pratensis, respectiv 47.6-
51.0% NDF, 29.8-31.0% ADF, 3.40-4.00% ADL, 25.5-26.7% celuloză și 17.8-20.0% hemiceluloză.
Berzins și col. (2015) menționează că la prima coasă soiurile cercetate de Festuca pratensis au un
conținut de 10.66-12.50% proteină și 5.46-6.79% cenușă. Staniak (2015) a stabilit că soiurile
testate de Festuca pratensis au un conținut de 14.6-16.9 % proteină brută și 21.0-27.7% fibră brută,
iar soiurile de Dactylis glomerata 14.0-16.2% proteină brută și 28.5-29.3% fibră brută. Seppälä și
col. (2009) prezintă un potențial de metan a substratului de biomasă de Dactylis glomerata de 308-
382 l/kg. Butkutė și col. (2014), a stabilt că biomasa de de Dactylis glomerata conține 163-244 g/kg
substanță uscată, 7.25-9.33% cenușă, 8.5-15.0 % azot, 61.7-69.1 % NDF, 365-482 % ADF, 2.28-
6.30 % ADL, 21.6-24.6 % hemiceluloză, 34.8-41.1 % celuloză, C/N =18.8-34.4, potențialul de
biometan atinge 350-369 l/kg materie organică. Naydenova&Vasileva (2016) raportează că
golomățul conțin 10.44% proteină brută, 37.82 % ADF, 58.83% NDF, 7.16% ADL, 21.03%
celuloză și 21.01% hemiceluloză.
Utilizarea bioetanolului ca combustibil pentru motor are o istorie la fel de lungă, ca și
mașina în sine. Bioetanolul reprezintă un combustibil lichid important, regenerabil pentru
autovehicule. Producția de bioetanol din biomasă este o modalitate de a reduce atât consumul de
petrol, cât și de diminuare a poluarării mediului. Tehnologiile de conversie pentru producerea de
etanol din resurse de biomasă celulozică, utilizează un proces de pretratare pentru a descompune
447
hemicelulozele în zaharuri și a deschide structura componentei celulozice. Porțiunea de celuloză
este hidrolizată de acizi sau enzime în zahăr glucozat care este fermentat la bioetanol.
Tabelul 1
Compoziţia biochimică şi potenţialului de obținere a biometanului
în substraturile de masă proaspătă recoltată din speciile investigate de ierburi
Indici Dactylis glomerata Festuca pratensis
Proteină brută (CP), g/kg 92 98
Fibră brută (CF), g/kg 389 359
Fibră în acid detergent (ADF), g/kg 412 380
Fibră în detergent neutru (NDF), g/kg 682 648
Lignină sulfurică (ADL), g/kg 41 33
Celuloză (Cel), g/kg 371 347
Hemiceluloză (HC), g/kg 270 269
Cenuşă brută (CA), g/kg 80 76
Carbon (C), g/kg 511.11 513.33
Azot (N), g/kg 14.72 15.68
Raportul carbon : azot (C/N) 34.72 32.74
Potențial biogaz, l/kg materie organică 630 656
Potențial biometan, l/kg materie organică 337 350
Zaharurile din hemiceluloze sunt, de asemenea, fermentate în bioetanol. Analizând rezultatele
obținute privitor la compoziţia biochimică a fitomasei, Tabelul 2, am putea menționa că substratul de
Dactylis glomerata se evidențiază printr-un conținut mai ridicat a compușilor din pereții celulari, în
special lignină și hemiceluloză, fapt ce s-a răsfrânt și asupra concentrației de zaharuri tip pentoze.
Tabelul 2
Compoziţia biochimică a fitomasei din speciile investigate de ierburi şi potenţialul teoretic de
obținere a bioetanolului
Indici Dactylis glomerata Festuca pratensis
Fibră în acid detergent (ADF), g/kg 484 478
Fibră în detergent neutru (NDF), g/kg 799 771
Lignină sulfurică (ADL), g/kg 65 54
Celuloză (Cel), g/kg 419 424
Hemiceluloză (HC), g/kg 315 293
Zaharuri tip hexoze, g/kg 76.21 76.88
Zaharuri tip pentoze, g/kg 51.81 48.19
Randament etanol celulozic (TEP), l/t 533 522
Potențialul teoretic de obținere a bioetanolului estimat în substraturile investigate atinge valori
de 522-533 litri/t materie organică, valori mai înalte prezintă substratul de paie de Dactylis glomerata.
Njoku și col. (2013) menționează că randamentul de etanol la fermentarea hidrolizatelor lichide de
hemiceluloză separate din substratul de Dactylis glomerata vaziază de la 89 la 158 ml/kg substanță
uscată în dependență de procedeul pretratării. În cercetările nostre anterioare, Doroftei și col.
(2021), s-a stabilit că substraturile de paie de Festuca arundinacea, Festuca pratensis Festuca
rubra prezintă un potențialul teoretic bioetanol de 493-495 l/kg, iar paile de Triticum aestivum- 513
l/kg. Waliszewska și col. (2021) au stabilit că biomasa de Dactylis glomerata are concentrație de 10.59
% substanțe extractive, 37.71 % celuloză, 19.33 % lignină și 31.48% hemiceluloză. Sacristán și col.
(2021) raportează că biomasa de Dactylis glomerata conține 909.2 g/kg substanță uscată cu 6.96 %
cenușă, 37.67 % fibră brută, 45.70 % ADF, 69.33 % NDF, 6.10 % proteină, 39.70 % celuloză, 23.63 %
celuloză, 6.00 % lignină.
448
Fitomasa solidă reprezintă componentul vegetal al naturii și a constituit întotdeauna o sursă
majoră de energie pentru omenire, fiind folosită odată cu descoperirea focului. Printre formele
moderne de valorificare a fitomasei ca combustibili solizi se regăsesc baloții, peleții, brichetele și
tocatura. Materia primă folosită la producerea biocombustibililor solizi este foarte variată după
compoziția biochimică și particularitățile fizico-mecanice ce se răsfrâng asupra calității produsului
finit desinificat. Rezultatele privitor la particularitățile fizico-mecanice ale fitomasei și a peleților
obținuți din plantele de Dactylis glomerata și Festuca pratensis sunt prezentate în Tabelul 3.
Tabelul 3
Particularitățile fizico-mecanice ale fitomasei uscate recoltate și a combustibilului solid
obținut din speciile investigate de ierburi
Indici Dactylis glomerata Festuca pratensis
Fitomasa solidă
Cenuşă brută (CA), g/kg 7.07 8.57
Valoare calorifică brută (GCV), MJ/kg 18.42 18.11
Valoare calorifică netă (NCV), MJ/kg 17.04 16.74
Valoare calorifică netă la 10% umiditate (NCV10), MJ/kg 15.09 14.82
Combustibil solid-peleți
Cenuşă brută (CA), g/kg 8.01 9.03
Valoare calorifică brută (GCV), MJ/kg 18.44 18.10
Valoare calorifică netă (NCV), MJ/kg 17.07 16.73
Valoare calorifică netă la 10% umiditate (NCV10), MJ/kg 15.12 14.91
Densitatea în vrag, kg/m3 595.2 652.4
Durabilitatea, % 92.86 95.56
Fitomasa solidă de Dactylis glomerata se evidențiază printr-un conținut mai diminuat de
cenușă și încărcătură energetică mai înaltă. Combustibilul solid-peleți din fitomasa de Festuca
pratensis au o densitate în vrag și durabilitate mai mare, însă au un conținut mai înalt de cenușă și o
valoare calorifică mai redusă comparativ cu cele din fitomasa solidă de Dactylis glomerata. Harkot
și col. (2007) menționează că biomasa de Dactylis glomerata conține 5.5% cenușă, 94.5% substanțe
combustibile, 52.1 % carbon, 0.19% sulf, 0.28 % clor și o valoare calorifică brută de 18.7 MJ/kg și
valoare calorifică netă 17.6 MJ/kg. Waliszewska și col. (2021) au stabilit că biomasa de Dactylis
glomerata are un conținut de 6.2% umiditate și o valoare calorifică de 16.1 MJ/kg. Sobol și col. (2022)
menționează că Festuca pratensis conține 6.69% cenușă și o valoare calorifică brută de 16.877 MJ/kg.
Daraduda (2024) raportează că biomasa de Festuca pratensis conține 3.90% cenușă și valoare
calorifică netă 18.39 MJ/kg, iar biomasa de Miscanthus sinensis respectiv de 4.07% cenușă și valoare
calorifică netă 17.55 MJ/kg.
Concluzii
Plantele de golomăț Dactylis glomerata și de păiuș de livezi Festuca pratensis pot fi utilizate
la inerbarea terenurilor marginale și degradate, iar fitomasa recoltată valorificată la obținerea
diferitor tipuri de biocombustibili ca energie renovabilă.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 010102 „Identificarea formelor valoroase
de resurse vegetale cu utilitate multiplă pentru utilizare în economia circulară”, finanțat de Ministerul
Educației și Cercetării al RM.
Referințe
1. Badger C.M., Bogue M.J., Stewart D.J., 1979. Biogas production from crops and organic wastes.
New Zeland Journal of Science, 22:11.
2. Berzins P., Jansone S., Rancane S., Stesele V., Dzene I., 2015. The evaluation of perennial grass
3. cultivars in Latvia condition. Proceedings of the 25th NJF congress Nordic View to Sustainable
Rural Development, 141–147.
449
4. Butkutė B., Lemežienė N., Kanapeckas J. et al. 2014. Cocksfoot, tall fescue and reed canary grass:
dry matter yield, chemical composition and biomass convertibility to methane. Biomass and
Bioenergy, 66:1–11. doi: 10.1016/j.biombioe.2014.03.014.
5. Dandikas V., Heuwinkel H., Lichti F., Drewes J.E., Koch K., 2015. Correlation between biogas
yield and chemical composition of grassland plant species. Energy Fuels, 29 (11): 7221-7229.
6. Daraduda N., 2024. Valorificarea biomasei culturilor energetice pentru producerea
biocombustibililor solizi densificaţi. Teză de doctor în științe inginerești. Chișinău, 174p.
7. Doroftei V., Ţîţei V., Ababii A. et al. 2021. Evaluarea calităţii biomasei din plantațiile semincere de
ierburi perene și posibilități de valorificare. In. Genetica, fiziologia și ameliorarea plantelor.
Chişinău, 346-349.
8. Godin B., Lamaudière S., Agneessens R. et al. 2013. Chemical characteristics and biofuels
potentials of various plant biomasses: influence of the harvesting date. Journal of the Science of
Food and Agriculture, 93:3216–3224.
9. Goff B.M., Moore K.J., Fales L., Heaton A., 2010. Double-cropping sorghum for biomass.
Agronomy Journal, 102:1586-1592.
10. Heuzé V., Tran G., 2015. Cocksfoot (Dactylis glomerata). Feedipedia, a programme by INRA,
CIRAD, AFZ and FAO. https://www.feedipedia.org/node/466
11. Harkot W., Warda M., Sawicki J. et al. 2007. The possibility of meadow sward use for energy
purposes. PTL Lkarstwo w Polsc (Grassland Science in Poland), 10: 59-67.
12. Mähnert P., Heiermann M., Pöchl M., Schelle H., Linke B., 2002. Alternative use for grassland cuts
- forage grasses as biogas co-substrates. Landtechnik, 5: 260–261.
13. Marian G., 2016. Biocombustibilii solizi -producere și proprietăți. Manual pentru uzul
producătorilor de biocombustibili solizi. Chişinău, 172 p.
14. Muñoz F., Andueza D., Delgado I., Ochoa M.J., 1999. Chemical composition and in vitro
digestibility of herbaceous autochthonous plants in a semi-arid region of Spain. Cahiers Options
Méditerranéennes, 39, 75-78. http://om.ciheam.org/om/pdf/c39/99600049.pdf
15. Naydenova Y., Vasileva V., 2016. Analysis of forage quality of grass mixtures – perennial grasses
with subterranean clover. Journal of Basic and Applied Research, 2(4): 534-540
16. Njoku S.I., Iversen J.A., Uellendahl H., Ahring B.K., 2013. Production of ethanol from hemicellulose
fraction of cocksfoot grass using pichia stipitis. Sustainable Chemical Processes, 1(13): 1-7.
https://doi.org/10.1186/2043-7129-1-13
17. Poiša L., Adamovičs A., Antipova L. et al. 2011. The chemical content of different energy crops
Proceedings of the 8th International Scientific and Practical Conference, 1:191-196.
18. Revenco E., Ţîţei, V., 2021. Înierbarea terenurilor agricole ca metodă de conservare a apei și
protejare a solului: Ghid practice pentru producătorii agricoli. Chişinău: S. n., 60p.
19. Sacristán D., Cifre,J., Llompart M., Jaume J., Gulias J., 2021. Lignocellulosic biomass production
and persistence of perennial grass species grown in Mediterranean marginal lands. Agronomy, 11,
2060. https://doi.org/10.3390/agronomy11102060
20. Seppälä M., Paavola T., Lehtomäki A., Rintala J., 2009. Biogas production from boreal herbaceous
grasses - specific methane yield and methane yield per hectare. Bioresource Technology, 100(12):
2952– 2958. https://doi.org/10.1016/j.biortech.2009.01.04
21. Sobol Ł., Wolski K., Radkowski A., Piwowarczyk E., Jurkowski M., Bujak H., Dyjakon A., 2022.
Determination of energy parameters and their variability between varieties of fodder and turf
grasses. Sustainability, 14, 11369. https://doi.org/10.3390/ su141811369
22. Sosnowski J., Matsyura A., Jankowski K., Przytuła M., 2017. Cell wall fractions in the biomass of
Dactylis glomerata and Festuca pratensis. Ukrainian Journal of Ecology, 7(1): 66–70.
23. Staniak M., 2016. The impact of drought stress on the yields and food value of selected forage
grasses. Acta Agrobotanica, 69(2):1663. http://dx.doi. org/10.5586/aa.1663
24. Tenikecier H.S., Ates E., 2018. Chemical composition of six grass species (Poaceae sp.) from
protected forest range in Northern Bulgaria. Asian Journal of Applied Sciences, 11: 71-75.
25. Ţîţei V., Roşca I., 2021. Bunele practici de utilizare a terenurilor degradate în cultivarea culturilor
cu potenţial de biomasă energetică. Chişinău, 80 p.
450
26. Waliszewska B., Grzelak M., Gaweł E. et al. 2021. Chemical characteristics of selected grass
species from polish meadows and their potential utilization for energy generation purposes.
Energies, 14, 1669. https://doi.org/10.3390/en14061669
27. Xue Z., Wang Y., Yang H., Li S., Zhang Y., 2020. Silage fermentation and In vitro degradation
28. characteristics of orchardgrass and alfalfa intercrop mixtures as influenced by forage ratios and
nitrogen fertilizing levels. Sustainability, 12, 871; doi:10.3390/su12030871.
451
UDC: 582.738:633.32:581.19 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.78
COMPOZIȚIA BIOCHIMICĂ ȘI VALOREA NUTRITIVĂ
A FURAJULUI DE GHIZDEI CORNICULAT Lotus corniculatus L.
ȘI TRIFOI ROZ Trifolium hibridum L. ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Ţîţei Victor
Grădina Botanică Națională (Institut) „Alexandru Ciubotaru” a USM,
Chişinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-1961-1536, e-mail: victor. [email protected]
Summary. We investigated the quality indices of the green mass and hay from local
ecotypes of bird’s-foot trefoil (Lotus corniculatus) and alsike clover (Trifolium hybridum), which
grown in monoculture in an experimental field of the National Botanical Garden (Institute) MSU,
Chişinău, Republic of Moldova. It was determined that the biochemical composition and nutritive
value of the dry matter from bird’s-foot trefoil and alsike clover whole plants was: 16.40-16.54%
crude protein, 3.17-3.90% crude fats, 22.44-34.97% crude cellulose, 34.71-49.29% nitrogen free
extract, 8.56-10.04% ash, 1.12-1.14% calcium, 0.26-0.27% phosphorus, 4.16-5.54% sugars, 1.53-
1.95% starch, 11.72-57.51 mg/kg cartene with 8.22- 9.96 MJ/kg ME and 4.48-5.76 MJ/kg NEl. The
biochemical composition and nutritive value of hay dry matter from studied species was: 18.55-
19.69% crude protein, 1.59-2.68% crude fats, 26.90-31.40% crude cellulose, 9.42-10.27% nitrogen
free extract, 9.42-10.27 % ash, 1.11-1.26% calcium, 0.28-0.29% phosphorus, 4.23-4.59% sugars,
1.40-1.56% starch, 23.05-68.83 mg/kg cartene with 8.25-8.58 MJ/kg ME and 4.59-4.84 MJ/kg NEl.
The studied alsike clover ecotipe have optimal quality as fodder for farm animals.
Keywords: biochemical composition, green mass, hay, Lotus corniculatus, nutritive value,
Trifolium hybridum.
Introducere
Extinderea sortimentului de culturi furajere, adaptate pentru valorificarea diferitor tipuri de
soluri este esenţială pentru revitalizarea sectorului zootehnic, asigurarea unor producţii durabile de
furaje pentru satisfacerea necesităților vitale, bunăstării și manifestarea potențialului productiv
pentru diferite specii și rase de animale, contribuție la siguranța și securitatea alimentară a
populației, sporirea volumului de export a producției animaliere. Este cunoscut că speciile din
familia Fabaceae Lindley. (sin. Leguminosae Juss., Papilionaceae Giseke) contribuie la stoparea
proceselor de degradare și sporire a fertilității solului, fixării azotului atmosferic și mobilizării
fosforului în sol, asigură un nutreț energo-proteic de înaltă calitate prin păscut, masa proaspătă
cosită sau conservată sub formă de fân și siloz (Duke, 1981; Frame, 2005; Teleuţă & Ţîţei, 2016;
Revenco & Ţîţei, 2021). În Flora Basarabiei familia Fabaceae cuprinde 146 specii din 35 de genuri,
inclusiv genul Trifolium L. este reprezentat prin 20 specii și genul Lotus L. este reprezentat prin 2
specii (Izverscaia, 2020).
Scopul cercetării a constat în evaluarea compoziției biochimice și valorii nutritive a masei
proaspete recoltate și fânului de ghizdei corniculat Lotus corniculatus și trifoi roz Trifolium
hibridum.
Materiale şi metode
Ca obiect de studiu au servit plantele ecotipului local de ghizdei corniculat Lotus corniculatus
și a ecotipul local de trifoi roz Trifolium hibridum menținute în cultură pură pe terenul experimental
al Grădinii Botanice Naționale a Universității de Stat din Moldova, Chişinău, iar cultura
leguminoasă furajeră tradițională - lucerna albastră Medicago sativa a servit ca martor. Mostrele de
plante pentru investigații au fost prelevate la prima coasă în anul 2 de vegetație la demararea
înfloririi. Fânul a fost preparat din plantelele recoltate și uscate în brazdă direct în câmp. Mostrele
452
de masă proaspătă-plante întregi și de fân pentru investigații biochimice au fost mărunțite la
tocatorul staționat pentru furaje, supuse deshidratării în etuvă cu ventilaţie forţată la temperatura de
60°C. La finele fixării materialul biologic a fost măcinat fin la moara de laborator. Analizele de
laborator efectuate au inclus determinarea următorilor indici: conținutul de substanță uscată,
proteina brută, grăsimea brută, celuloza brută, cenuşa brută, amidon, zaharul, substanțe extractive
neazotate, calciu, fosfor, carotenă. A fost evaluată asigurarea cu energie brută, metabolizantă și netă
lactație a furajului, conform procedeelor acreditate.
Rezultate şi discuţii
Am putea menționa că plantele de ghizdei corniculat Lotus corniculatus se evidențiază printr-
un ritm de dezvotare mai accelerat, atingând perioada de înflorire cu 7 zile mai devreme față de
trifoiul roz Trifolium hibridum. La momentul recoltării, demararea înfloririi, plantele de ghizdei
corniculat atingeau înălțimea de 55-58 cm, plantele de trifoi roz- 62-65 cm și lucerna albastră - 82-
93 cm. Conținutul de substanțe uscate în masa proaspătă recoltată constituie 179.3 g/kg la trifoi roz,
189.5g/kg la ghizdei corniculat, și 241.9 g/kg la lucerna albastră. Rezultatele privitor la compoziția
biochimică și valoarea nutritivă a furajului proaspăt sunt prezentate în Tabelul 1. De notat, că
concentrația de proteină brută în substanța uscată a furajului natural nu diferă esențial între speciile
investigate. S-a stabilit că plantele de Lotus corniculatus și Trifolium hibridum se evidențiază printr-o
concentrație mai înaltă de grăsimi brute comparativ cu plantele de Medicago sativa. Substanța uscată
a plantelor de Trifolium hibridum are un conținut mai diminuat de celuloză brută, cenușă și mai înalt
de substanțe extractive neazotate față de plantele de Lotus corniculatus și Medicago sativa. Plantele
de Lotus corniculatus au o concentrație mai înaltă de celuloză brută, diminuată de substanțe extractive
neazotate, zahar și amidon față de plantele de Medicago sativa, dar sunt mai bogate în carotenă.
Plantele de Trifolium hibridum au un conținut foarte diminuat de carotene. Asigurarea cu fosfor și
calciu a furajului din speciile investigate diferă esențial. Plantele de Lotus corniculatus și Trifolium
hibridum au o concentrație mai ridicată de fosfor și mai diminuată de calciu față de Medicago sativa.
Furajul de trifoi roz se evidențiază printr-o asigurare înaltă cu energie metabolizantă și cu energie
netă lactaţie. Conținutul ridicat de celuloză brută din plantele de ghizdei corniculat s-a răsfrânt negativ
asupra asigurării cu energie metabolizantă și cu energie netă lactaţie a furajului.
În literatura de specialitate sunt prezentate diferite rezultate privitor la conținutul de nutrienți
în masa proaspătă de ghizdei corniculat și de trifoi roz. Conform datelor prezentate de Mедведев &
Сметанникова (1982) plantele de ghizdei corniculat au un conținut de 71.3% apă, 5.3% proteină
brută, 0.8% grăsimi brute, 6.8% celuloză brută, 12.5% substanțe extractive neazotate și 3.2% cenușă,
iar plantelele de trifoi roz respectiv 4.1% proteină brută, 0.7% grăsimi brute, 5.2% celuloză brută,
11.6% substanțe extractive neazotate și 2.4% cenușă. Кшникаткина și col. (2005) menționeză că
compoziția chimică a substanțelor uscate de ghizdei este: 21.0% proteină, 3.31% lipide, 25.68%
celuloză, 7.31% cenușă. Ates (2011) a stabilit că plantele de trifoi roz au un conținut în substanță
uscată de 18.97% proteină brută, 23.83-24.67% celuloză brută, 1.92-2.13% calciu și 0.38-0.39 %
fosfor. Lang& Vejražka (2012) raportează că Trifolium hybridum are o productivitate de 9.19 t/ha
substanță uscată cu un conținut de 218 g/kg proteină brută, 199.5 g/kg celuloză brută și 6.65 g/kg
energie netă lactație. Naydenova și col. (2013) au stabilt că ghizdeiul corniculat recoltat de în
perioada de butonizare-înflorire conţine 28.02-31.39% NDF, 25.64-27.21% ADF, 6.28-6.80% ADL
și 660.9-688.7 g/kg materie digestibilă in vitro. Petrović și col. (2014) a stabilit că ecotipurile
investigate de Trifolium hibridum au o concentrație în substanță uscată de 18.64 -20.47% proteină
brută, 17.78-25.24% celuloză brută și 1.91 - 2.51% grăsimi. Churkova și col. (2016) raportează că
soiurile investigate de Lotus corniculatus în condițiile din Bulgaria conțin166.6-205.0 g/kg proteină
brută, 18.9-272.9 g/kg celuloză brută, 333.8-408.5 g/kg NDF, 284.2-384.5 g/kg ADF, 77.2-99.0
g/kg ADL, 21.2-98.6 g/kg hemiceluloză, 200.7-284.6 g/kg celuloză, 58.17-63.29 % digestibilitate in
vitro, RFV=134-180, 11.59-11.74 MJ/kg energie metabolizantă şi 5.86-6.21 MJ/kg energie netă
lactație. Heuzé și col. (2016) menționează că masa recoltată de Lotus corniculatus are 23%
453
substanță uscată și conține 216 g/kg proteină brută, 264 g/kg celuloză brută, 41 g/kg lipide, 383
g/kg NDF, 282 g/kg ADF, 99 g/kg ADL, 96 g/kg cenușă, 62 g/kg zaharuri solubile, 11.3 g/kg Ca,
2.6 g/kg P, 49.6 g/kg tanine condensate, 68.8% materie organică digestibilă, 18.9 MJ/kg energie
brută, 12.5 MJ/kg energie digestibilă şi 9.8 MJ/kg energie metabolizantă. Грипась și coaut. (2016)
raportează că soiul ‚Flamingo’ de Trifolium hibridum are o concentrație în substanță uscată de
16.75-17.78 % proteină brută, 16.11-17.43% celuloză brută și 2.98-3.54 % grăsimi.
Tabelul 1
Compoziţia biochimică și valoarea nutritivă a masei proaspete recoltate din speciile investigate
Lotus Trifolium Medicago
Indicii
corniculatus hibridum Sativa
primă 79,75 81,32 74,89
Umiditatea,% hidroscopică 6,42 4,02 3,67
totală 81,05 82,07 75,81
Substanţa uscată în masa recoltată, g/kg 189,5 179,3 241,9
în substanța uscată 15,35 15,88 15,75
Proteină brută, % în substanța absolut uscată 16,40 16,54 16,35
în masa proaspătă 3,11 2,97 3,95
în substanța uscată 3,65 3,04 2,12
Grăsime brută, % în substanța absolut uscată 3,90 3,17 2,20
în masa proaspătă 0,74 0,57 0,53
în substanța uscată 32,72 21,54 26,94
Celuloză brută, % în substanța absolut uscată 34,97 22,44 27,97
în masa proaspătă 6,53 4,02 6,76
în substanța uscată 9,40 8,22 9,73
Cenușă brută, % în substanța absolut uscată 10,04 8,56 10,10
în masa proaspătă 1,91 1,54 2,44
în substanța uscată 32,48 47,31 41,79
Substanțe extractive
în subst. absolut uscată 34,71 49,29 43,38
neazotate, %
în masa proaspătă 6,58 8,84 10,49
Carotenă, mg/kg 57,51 11,72 47,15
Calciu, % în substanța absolut uscată 1,12 1,14 1,73
Fosfor, % în substanța absolut uscată 0,27 0,26 0,17
Zahar, % în substanța absolut uscată 4,46 5,54 4,80
Amidon, % în substanța absolut uscată 1,95 1,53 2,32
Energie brută, MJ/kg în substanța absolut uscată 18,54 18,43 17,99
în masa proaspătă 3,51 3,30 4,35
Energie metabolizantă, în substanța absolut uscată 8,22 9,96 8,93
MJ/kg în masa proaspătă 1,56 1,79 2,16
Energie netă lactație, MJ/kg în substanța absolut uscată 4,48 5,76 5,08
în masa proaspătă 0,85 1,03 1,23
Нелюбина & Касаткина (2017) relatează despre o productivitate din 2 coase de 20.3-27.2
t/ha masa proaspătă sau 4.2-5.6 t/ha substanțe uscate 4.2-5.6 t/ha cu o valoare de 18.9-21.4 %
proteină brută, 2.6-2.9 % grăsimi, 24.9-29.1 % celuloză brută, 7.8- 8.3 % minerale, 40.6-42.4 %
substanțe extractive neazotate ce asigură o înaltă încărcătură cu energie metabolizantă (9.49-10.35
MJ/kg) și unități nutritive (0.76-0.80 kg), proteină digestibilă (147-154 g/kg). Sheaffer și col.
(2018) menționează că Trifolium hibridum are o concentrație de 17.1-24.4% CP, 28.8-42.0% NDF,
62.9-70.1% materie digestibilă in vitro; Lotus corniculatus respectiv 15.7-22.5% CP, 37.7-48.5 %
NDF, 58.9-64.4% materie digestibilă in vitro, iar plantele de Medicago sativa respectiv 14.3-
20.3% CP, 42.0-50.7% NDF, 57.9-62.5% materie digestibilă in vitro. Писковацкая și coaut. (2020)
menționează că în dependență de perioada recoltării plantelor de Trifolium hibridum concentrația de
454
proteină brută în substanța uscată variază de la 223 g/kg la 169 g/kg, iar concentrația de celuloză
brută de la 139 g/kg la 275 g/kg. Belashova și coaut. (2024) menționează că trifoiul roz Trifolium
hibridum are o concentrație în substanța uscată de 216.4 g/kg proteină brută și 6.99 g/kg fosfor.
Coșman și col. (2020) au stabilit că soiul ‘Doru’ de Lotus corniculatus în anul 3 de vegetație din
patru coase are o productivitate de 44.5 t/ha masă proaspătă s-au 9.7 t/ha substanţa uscată cu un
conținut de 143.5-194.5 g/kg proteină brută, 30.1-44.8 g/kg grăsimi, 261.7-357.0 g/kg celuloză
brută, 38.3-456.1 g/kg, substanțe extractive neazotat, 91.4-106.6% cenușă, 37.5-61.0 g/kg zaharuri,
18.1-37.8 g/kg amidon, 10.6-14.9 g/kg calciu, 2.2-3.3 g/kg fosfor 48.45-77.00 mg/kg carotenă.
Tabelul 2
Compoziţia biochimică, valoarea nutritivă a fânului din speciile investigate
Lotus Trifolium
Indicii
corniculatus Hibridum
primă 7,72 12,00
Umiditatea,% hidroscopică 6,65 5,09
totală 13,85 16,48
Substanţa uscată în fân,% 861,5 83,52
în substanța uscată 17,31 18,69
Proteină brută, % în substanța absolut uscată 18,55 19,69
în fân 15,98 16,44
în substanța uscată 2,50 1,51
Grăsime brută, % în substanța absolut uscată 2,68 1,59
în fân 2,30 1,33
în substanța uscată 29,32 25,53
Celuloză brută, % în substanța absolut uscată 31,40 26,90
în fân 27,05 22,47
în substanța uscată 9,58 8,94
Cenușă brută, % în substanța absolut uscată 10,27 9,42
în fân 8,84 7,87
în substanța uscată 34,67 40,24
Substanțe extractive
în substanța absolut uscată 37,12 42,40
neazotate, %
în fân 31,98 35,41
Carotenă, mg/kg 68,83 23,05
Calciu, % în substanța uscată 1,11 1,26
Fosfor, % în substanța uscată 0,29 0,28
Zahăr, % în substanța uscată 4,23 4,59
Amidon, % în substanța absolut uscată 1,56 1,40
Energie brută, MJ/kg în substanța absolut uscată 18,76 18,17
în fân 16,16 15,18
Energie metabolizantă, în substanța absolut uscată 8,25 8,58
MJ/kg în fân 7,10 7,17
Energie netă lactație, în substanța absolut uscată 4,59 4,89
MJ/kg în fân 3,95 4,08
455
Pentru animalele de fermă fânul este un nutreţ valoros, atât în rațiile de alimentație în
perioada de toamnă-primăvară, dar și pe tot parcursul anului, asigurând o sursă esențială de
nutrienți, mai ales, pentru tineretul de reproducţie, femelele gestante şi reproducătorii masculi,
sprijină funcţiile motorii ale burdufului, adică rumegatul, activitate indispensabila pentru o
valorificare corespunzătoare a hranei. Valoarea nutritivă a fânului depinde de specie, compoziţia
floristică, de vârsta plantelor la recoltare, de sistemul de uscare şi păstrare. În rezultatul cercetărilor
efectuate, Tabelul 2, s-a stabilit că fânul din speciile investigate se evidențiază printr-o concentrație
înaltă de proteină brută. Fânul de trifoi roz are cu conținut mai înalt de proteină și substanțe
extractive neazotate, mai diminuat de celuloză brută, fapt ce asigură o încărcătură energetică și
valoarea nutritivă superioară. Fânul de ghizdei corniculat are cu conținut mai înalt de grăsimi și
cenușă. Unele surse bibliografice descriu calitatea fânului de ghizdei corniculat și de trifoi roz.
Conform datelor prezentate de Медведев & Сметанникова (1981) compoziția biochimică a fânul
de ghizdei fiind de 14.0-22.3% proteină brută, 1.5-3.6% grăsimi, 6.9-11.2% cenușă, 22.4-26.0%
celuloză brută, 39-51% substanțe extractive neazotat, iar a fânului de trifoi roz respectiv19%
proteină brută, 12.6% grăsimi, 7.2% cenușă, 26.7% celuloză brută, 35.5% substanțe extractive
neazotate. Kaplan și col. (2009), menționează că fânul de ghizdei corniculat conține 17.16-20.94%
proteină brută, 38.00-43.95 % NDF, 30.62-38.78% ADF, 7.17-10.17% cenușă, 2.87 g/kg tanine
condensate, 58.69-65.04 % substanță digestibilă, 9.25-9.59 MJ/kg energie metabolizantă, RFV=
119.6-159.3. Coblentz & Grabber (2013) au stabilit că concentrația de nutrienți în fânul de ghizdei
corniculat în dependență de coasă variază 18.2-19.6% proteină, 37.2-40.1% NDF, 30.7-33.6% ADF,
8.7-9.7% lignin sulfurică, 5.4-6.5% hemiceluloză și 1.16-2.77% tanine condensate. Heuzé și col.
(2016) raportează că fânul de Lotus corniculatus ghizdei corniculat conține 192 g/kg proteină, 304
g/kg celuloză brută, 17 g/kg lipide, 411 g/kg NDF, 339 g/kg ADF, 96 g/kg ADL, 110 g/kg cenușă,
13.4 g/kg Ca, 2.7 g/kg P, 18.2 g/kg tanine condensate, 61.0% ODM, 18.2 MJ/kg energie brută, 10.5
MJ/kg energie digestibilă şi 8.2 MJ/kg energie metabolizantă. Coşman și col. (2020) au stabilit că
substanţa uscată din fânul de ghizdei corniculat în dependență de coasă conține 18.19-20.76%
proteină brută, 2.56-2.74% grăsimi, 31.62-32.42% celuloză brută, 33.86-36.33% substanțe
extractive neazotat, 10.49-11.01% cenușă, 11.6 g/kg calciu, 2.9-3.4 g/kg fosfor.
Concluzii
Ecotipurile locale de ghizdei corniculat Lotus corniculatus și de trifoi roz Trifolium
hibridum prezintă interes economic și social în diversificarea sortimentului de plante leguminoase
cultivate cu proprietăți de fixare a azotului atmosferic, valorificarea terenurilor slab productive, iar
masa recoltată poate fi valorificată la producerea diferitor furaje pentru animale domestice.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 010102 „Identificarea formelor
valoroase de resurse vegetale cu utilitate multiplă pentru utilizare în economia circulară”, finanțat
de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe
1. Ates E., 2011. Some chemical and morphological properties of five clover species (Trifolium
sp.) at different aspect of pasture in Belovets village (Razgrad) Bulgaria. International Journal
of Plant Production, 5(3):255-262.
2. Belashova O.V., Kozlova O.V., Velichkovich N.S., et al. 2024. A phytochemical study of the
clover growing in Kuzbass. Foods and Raw Materials, 12(1):194–206.
https://doi.org/10.21603/2308-4057-2024-1-599
3. Churkova B., Bozhanska T., Naydenova Y., 2016. Feeding value of bird's–foot trefoil (Lotus
corniculatus L.) cultivar under conditions of the Central Northern part of Bulgaria. Banat s
Journal of Biotechnology, 7(14):38-45.
456
4. Coblentz W.K., Grabber J.H., 2013. In situ protein degradation of alfalfa and birdsfoot trefoil
hays and silages as influenced by condensed tannin concentration Journal of Dairy Science,
96:3120–3137.
5. Coșman S., Ţîţei V., Coșman V., Blaj V.A., Marușca T., Cozari S., 2020. The quality of fodders
from bird’s-foot-trefoil, Lotus corniculatus L. under the conditions of Moldova. Scientific
Papers. Series D, Animal Science, 63(2):101-126.
6. Duke J.A., 1981. Handbook of legumes of world economic importance. New York and London:
Edit. Plenum Press, 345 p.
7. Frame J., 2005. Forage Legumes for Temperate Grasslands. Rome, Italy, and Enfield, USA:
FAO, and Science Publishers Inc. 309 p.
8. Izverscaia T., 2020. Familia Fabaceae. In. Flora Basarabiei, Chişinău, vol.III, p. 388- 594.
9. Heuzé V., Tran G., Nozière P., Lebas F., 2016. Birdsfoot trefoil (Lotus corniculatus).
Feedipedia, a programme by INRA, CIRAD, AFZ and FAO.
https://www.feedipedia.org/node/280
10. Kaplan M., Atalay A.I., Medjekal S., 2009. Potential nutritive value of wild birdsfoot trefoil
(Lotus corniculatus) plants grown in different sites. Livestock Research for Rural Development,
21(7):1-9.
11. Lang J., Vejražka K., 2012. Yields and quality of forage legumes under imbalanced year
precipitation conditions on south Moravia. Acta Universitatis Agriculturae et Silviculturae
Mendelianae Brunensis, 6: 217–224.
12. Naydenova Y., Kyuchukova A., Pavlov D., 2013. Plant cell walls fiber components analysis and
digestibility of bird’s-foot trefoil (Lotus comiculatus L.) in the vegetation. Agricultural Science
and Technology, 5 (2):164-167.
13. Petrović M., Lugić Z., Dajić-Stevanović Z., et al. 2014. Variability of alsike clover (Trifolium
hybridum L.) natural populations from Serbia. In: Quantitative Traits Breeding for
Multifunctional Grasslands and Turf. Springer, Dordrecht., 61-66.
https://doi.org/10.1007/978-94-017-9044-4_7
14. Revenco E., Ţîţei V., 2021. Înierbarea terenurilor agricole ca metodă de conservare a apei și
protejare a solului: Ghid practice pentru producătorii agricoli. Chişinău:S.n., 60 p.
15. Sheaffer C.C., Ehlke N.J., Albrecht K.A., Jungers J.M., Goplen J.J., 2018. Forage Legumes
Clovers, Birdsfoot Trefoil, Cicer Milkvetch, Crownvetch and Alfalfa. Station Bulletin 608-2018
Minnesota Agricultural Experiment Station University of Minnesota Saint Paul, 64p.
https://conservancy.umn.edu/bitstreams/04c181c2-14e9-4c32-976e-3387c78f9b9a/download
16. Teleuţă A., Ţîţei V., 2016. Economic value of some leguminous plant species of the collections
from the Botanical Garden (Institute) of the Academy of Sciences of Moldova. Journal of Plant
Development, 23:27-35.
17. Грипась М.Н., Арзамасова Е.Г., Попова Е.В., Онучина О.Л., 2016. Новый сорт клевера
гибридного Фламинго. Аграрная наука Евро-Северо-Востока, 3 (52):10-14.
18. Дронова Т.Н., Бурцева Н.И., Молоканцева Е.И., Головатюк О.В., 2022.
Агроэкологическое испытание многолетних бобовых трав в условиях орошения Юга
России. Орошаемое Земледелие, 1(36):53-58. DOI: 10.35809/2618-8279-2022-1-2
19. Кшникаткина А.Н., Гущина В.А., Галиуллин А.А., Варламов В.А., Кшникаткин С.А.,
2005. Нетрадиционные кормовые культуры: учебное пособие. Пенза, 241 с.
20. Медведев П. Ф., Сметанникова А. И., 1981. Кормовые растения европейской части
СССР: Справочник. Л.: Колос, 336 с.
21. Нелюбина Ж.С., Касаткина Н.И., 2017. Формирование кормовой продуктивности
лядвенца рогатого в зависимости от приемов возделывания в условиях Удмуртской
Республики. Нива Поволжья, 1:47-53.
457
22. Писковацкая Р.Г., Макаева А.М., Рекашус Э.С., 2020. Тетраплоидный
селекционныйматериал в создании нового сорта клевера гибридного. Адаптивное
Кормопроизводство, 4:21-29. DOI: 10.33814/AFP-2222-5366-2020-4-21-29 ISSN 2222-5366.
458
UDC: 633.872:582.632.2:581.1 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.79
VARIAȚIA POTENȚIALULUI REDOX ÎN FRUNZELE STEJARULUI
PEDUNCULAT: O ANALIZĂ A REACTIVITĂȚII OXIDATIVE ADAPTIVE
Zdioruk Nina1,*, https://orcid.org/0009-0000-8879-3954
Cuza Petru2, https://orcid.org/0000-0003-0192-4427
Nicolai Platovschii1, https://orcid.org/0000-0001-6747-8226
1
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
2
Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary.The study examined the overall activity of antioxidants, oxidases, and catalases
in leaf extracts of pedunculate oak (Quercus robur) trees from different ecological zones (northern,
central, and southern) of the Republic of Moldova. Results showed that antioxidant activity varies
based on thermal dosage, recovery period, and ecological conditions. In the northern zone, overall
antioxidant and oxidase activity was initially high after heat shock but decreased over time, whereas
catalase activity remained consistently high. This suggests that northern pedunculate oaks have
significant adaptive mechanisms to mitigate oxidative stress.
Keywords: Quercus robur L., leaves, thermal shock, antioxidant substances, oxidases,
catalases, adaptation.
Introducere
Stejarul pedunculat (Quercus robur L.) este un arbore din zona temperată, larg răspândit în
Europa, cu lemn valoros, care se utilizează pe scară largă în industria forestieră. Este cunoscut
pentru rezistenţa şi capacitatea de a atinge vârste remarcabile, în unele cazuri de până la 800 de ani.
Importanţa sa ecologică este considerabilă, deoarece serveşte drept habitat pentru numeroase specii
de plante şi animale şi contribuie la menţinerea echilibrului în ecosistemele forestiere (Ducousso &
Bordacs, 2004).
Având în vedere importanţa sa ecologică şi faptul că în ultimele decenii, în habitatul său
nativ, s-au intensificat şi au devenit mai frecvente valurile de căldură asociate cu secetele
persistente, stejarul pedunculat, o specie mezotermă şi mezofilă, este afectat de temperaturile
caniculare şi de insuficienţa de precipitaţii. Potrivit unor studii, mai multe arborete de stejar
pedunculat prezintă o vitalitate scăzută şi se află în proces de uscare (Cuza, 2017). Cercetările
recente s-au concentrat pe investigarea toleranţei stejarului pedunculat la efectele temperaturilor
ridicate, utilizând metode care evaluează starea fiziologică a arborilor prin analiza activităţii
compuşilor enzimatici şi non-enzimatici ca răspuns la disfuncţiile celulare generate de stresul
oxidativ (Kebert et al., 2022). Aceste eforturi de cercetare sunt esenţiale pentru înţelegerea şi
gestionarea adaptării populaţiilor speciei în diverse habitate în faţa ameninţărilor generate de
schimbările climatice în curs.
În literatura de specialitate, creşterea temperaturii, de obicei cu 10-15°C peste cea ambiantă,
este considerată şoc termic sau stres termic (Wahid et al., 2007). Capacitatea de a rezista la stresul
generat de temperaturile ridicate este specifică pentru fiecare specie şi poate fi observată până la
momentul în care temperatura atinge un prag critic. Cu toate acestea, poate fi tolerată până la
depăşirea acestuia, pentru o perioadă de timp suficientă, fără a provoca daune ireversibile creşterii şi
dezvoltării plantelor (Wahid et al., 2007). O temperatură de prag se referă la o valoare a
temperaturii medii zilnice la care începe o reducere detectabilă a creşterii. În identificarea pragurilor
pentru stresul termic, trebuie luate în considerare toleranţa la căldură şi adaptarea termică a unei
specii (Kaspari et al., 2015).
459
Creşterea şi dezvoltarea plantelor implică un număr complex de reacţii biochimice, toate
fiind sensibile într-o oarecare măsură la temperatură. Depăşirea acestora peste un anumit prag poate
duce la ieşirea de sub control a speciilor reactive ale oxigenului şi provocarea daunelor determinate
de stresul oxidativ. Prin urmare, răspunsurile plantei la şocul termic variază în funcţie de amploarea
creşterii temperaturii, durata acesteia şi specia de plantă.
Sporirea toleranţei la stresul termic este adesea asociată cu activităţile enzimelor implicate în
sistemele antioxidante ale plantelor, cum ar fi superoxid dismutaza, peroxidazele, oxidazele şi
catalazele. Plantele expuse la temperaturi extreme utilizează o gamă mai largă de antioxidanţi, fie
enzimatici, fie non-enzimatici, pentru a atenua efectele nocive ale stresului oxidativ. Mai multe
studii au demonstrat că activităţile crescute ale enzimelor de apărare antioxidante sunt corelate cu o
toleranţă mai mare la stres, determinând astfel adaptarea plantelor (Lovreškov et al., 2022).
În studiul de faţă, ne-am propus să evaluăm activitatea totală a substanţelor antioxidante, a
oxidazelor şi a catalazelor în extractele din frunzele arborilor de stejar pedunculat care cresc în
diferite zone ecologice din Republica Moldova, după diferite perioade de timp de la aplicarea
şocului termic, pentru a evalua reacţia lor specifică la stres în funcţie de doza termică, perioada de
recuperare şi condiţiile de mediu în care se dezvoltă arborii de stejar pedunculat.
Material şi metode
Probele de frunze au fost prelevate din trei populaţii de stejar pedunculat care se dezvoltă în
condiţii ecologice diferite ale Ocoalelor Silvice: Filimon Carcea (zona de nord), Călăraşi (zona de
centru) şi Cociulia (zona de sud) din Republica Moldova. În laborator, frunzele au fost supuse unui
şoc termic la o temperatură de 50°C, pentru perioade de timp de 20, 40 şi 60 de minute.
După aplicarea şocului termic, frunzele au fost păstrate în exsicatoare, unde li s-au asigurat
condiţii controlate. În prima, a treia şi a cincea zi după şoc, au fost extrase probe de frunze pentru a
efectua analiza biochimică, în scopul determinării activităţii sumare a substanţelor antioxidante, a
oxidazelor şi catalazelor, conform metodei elaborate de Al. Dascaliuc (2018). Metoda aplicată
constă în macerarea la rece a probelor de frunze, cu o greutate aproximativă de 0,1 g. Materialul
rezultat a fost extras timp de 30 de minute, la temperatura de 25°C, într-o soluţie tampon conţinând
0,2 M Tris, la un pH de 7. Ulterior, extractul obţinut a fost centrifugat timp de 15 minute la 4000 g.
A fost apoi măsurată dinamica diminuării conţinutului de oxigen în soluţiile experimentale în
comparaţie cu soluţia martor (care conţinea doar 1,6 ml de soluţie tampon), utilizându-se un
oximetru YSI (SUA). La 15 minute de la începerea incubării la temperatura de 25°C, conţinutul de
oxigen în soluţie a atins faza staţionară, moment în care procentul de oxigen consumat devenea egal
cu cel ce pătrundea în soluţie prin procesul de difuziune.
Rezultate şi discuţii
Datele prezentate în Figura 1a, b şi c evidenţiază că, într-o perioadă de 5 zile de recuperare
de la şocul termic, procesele de legare a oxigenului în extractele din frunzele de stejar pedunculat au
evoluat diferit în ceea ce priveşte activitatea sumară a substanţelor antioxidante şi oxidazelor,
comparativ cu activitatea catalazei.
În zona de nord, activitatea sumară a substanţelor antioxidante şi cea a oxidazelor sunt
comparabile şi ridicate în prima zi de la aplicarea şocului termic, sporind odată cu prelungirea
perioadei de expunere a acestuia. Activitatea acestor substanţe este semnificativ mai mare decât în
proba martor, ceea ce indică o sensibilitate înaltă a stejarilor la stresul termic. Totodată, în extractele
frunzelor, activitatea catalazelor este înaltă (mai sporită decât cea a substanţelor antioxidante şi
oxidazelor), însă, indiferent de durata expunerii la şoc, este mai scăzută decât în proba martor.
Această observaţie indică că procesele de recuperare avansează la nivelul catalazelor, în timp ce la
substanţele antioxidante şi oxidaze se prezintă o activitare sporită, în comparaţie cu proba martor.
După trei şi cinci zile de la şoc, a fost evidentă o tendinţă de diminuare a activităţii sumare a
substanţelor antioxidante şi oxidazelor, ajungând la un nivel similar ca şi în proba martor,
460
prezentând valori mai reduse comparativ cu prima zi post-şoc. Dimpotrivă, activitatea catalazelor a
crescut după 20 şi 40 de minute de şoc, fiind după cinci zile comparabilă cu proba martor.
Figura 1. Dinamica schimbării activităţii substanţelor antioxidanţe (A), a oxidazelor (B) şi
catalazelor (C) în extractele frunzelor de stejar pedunculat, expuse şocului termic la
temperatura de 50°C pentru perioade de 20, 40 şi 60 de minute. Recuperarea activităţii
componentelor antioxidante a fost evaluată în următoarele perioade de timp: 1 – prima zi,
3 – a treia zi, 5 – a cincea zi după aplicarea şocului termic
461
Datele obţinute indică faptul că în luna iulie, la arborii de stejar pedunculat care cresc în
zona de nord, substanţele antioxidante joacă un rol important în atenuarea speciilor reactive ale
oxigenului, care se formează ca urmare a şocului termic aplicat frunzelor. Cu toate acestea,
transformările observate depind de ritmul activităţii acestor substanţe. Se remarcă o activitate înaltă
a catalazelor, sugerând o activitate sporită a proceselor metabolice de anihilare a speciilor reactive
ale oxigenului. Rezultatele obţinute indică că arborii de stejar pedunculat din zona de nord par să
manifeste un răspuns complex la stresul termic, implicând interacţiuni specifice între substanţele
antioxidante şi enzimele antioxidante, precum catalazele, pentru a atenua efectele negative ale
acestuia şi pentru a-şi consolida termotoleranţa.
În zona de centru, analiza activităţii sumare a substanţelor antioxidante, a oxidazelor şi
catalazelor în extractele frunzelor arborilor de stejar pedunculat după prima zi a şocului termic
relevă o clară tendinţă de diminuare. Această tendinţă este observată în concordanţă cu creşterea
perioadei de expunere la şocul termic şi, în acelaşi timp, activitatea devine mai mică decât în proba
martor, odată cu prelungirea duratei şocului termic. Aceste constatări indică că expunerea la şocul
termic generează procese de recuperare în rândul substanţelor antioxidante. În a treia şi a cincea zi
după expunerea la şocul termic, activitatea sumară a substanţelor antioxidante şi a oxidazelor a
înregistrat o creştere, în timp ce activitatea probei martor a fost semnificativ mai scăzută. Se
observă astfel procesele de adaptare a arborilor la stresul termic, activând mecanismele de apărare
antioxidantă pentru a atinua efectele şocului termic. Activitatea catalazei a prezentat o altă tendinţă,
diminuându-se considerabil pe întreaga perioadă de după şoc, odată cu creşterea duratei expunerii la
şocul termic. Aceste schimbări sugerează că sistemul enzimatic al arborilor de stejar pedunculat
suferă schimbări complexe în răspunsul său la stresul termic, iar activitatea catalazei poate fi
afectată diferit faţă de alte enzime antioxidante.
În zona de sud, s-a observat o activitate ridicată şi relativ constantă a substanţelor
antioxidante şi a oxidazelor, ceea ce demonstrează că mecanismele antioxidante ale stejarilor din
această zonă sunt active şi eficiente în gestionarea stresului termic. De asemenea, analiza activităţii
antioxidante sumare şi a oxidazelor în timpul perioadei de recurepare, după trei şi cinci zile, a
relevat o creştere evidentă în comparaţie cu extractele din frunzele probei martor. Acest fapt
sugerează că expunerea la şocul termic stimulează activitatea acestor substanţe antioxidante ca
răspuns la socul termic, demonstrând capacitatea arborilor de a-şi mobiliza mecanismele de apărare
pentru a atenua efectele negative ale socului termic. Activitatea catalazelor a înregistrat o scădere
odată cu prelungirea perioadei de recuperare după expunerea la şoc, indicând astfel o reglare
specifică a acestor enzime în răspunsul arborilor la stresul termic din zona de sud. În final, arborii
de stejar pedunculat din zona de sud par să se adapteze la stresul termic, având mecanisme
antioxidante eficiente pentru a face faţă acestuia, dar şi o reglare specifică a activităţii catalazelor în
timpul perioadei de recuperare.
Evaluarea activităţii substanţelor antioxidante în diferite zone ecologice s-a făcut în
comparaţie cu cea din proba martor. De regulă, au fost observate tendinţe opuse în activitatea
sumară a substanţelor antioxidante şi a oxidazelor faţă de cea caracteristică catalazelor. La
substanţele antioxidante şi la oxidaze, a fost observată o activitate semnificativ mai mare în
extractele frunzelor expuse la şocul termic decât în proba martor, pe parcursul întregii perioade de
recuperare de cinci zile. Aceasta înseamnă că şocul termic a generat reacţii puternice de răspuns din
partea acestor substanţe, activând mecanisme de protecţie pentru a atenua daunele provocate de
speciile reactive ale oxigenului şi pentru a menţine funcţiile celulare. În cazul catalazelor,
dimpotrivă, activitatea acestora în extractele frunzelor supuse şocului termic a fost ridicată, cu o
diminuare semnificativă după trei şi cinci zile de recuperare, odată cu sporirea dozei termice, în
comparaţie cu cea din proba martor. Se pare că tendinţele opuse observate între activitatea sumară a
substanţelor antioxidante şi a oxidazelor faţă de cea a catalazelor sunt rezultatul unor mecanisme
complexe de răspuns la stres, unde diferite componente ale sistemului antioxidant sunt reglate
462
diferit pentru a proteja eficient celulele împotriva daunelor provocate de stresul termic, la ,,costuri”
energetice optime.
Pe baza rezultatelor prezentate, evaluate pe baza probelor de frunze prelevate din spaţiul de
răspândire a trei populaţii naturale care se dezvoltă în condiţii de mediu diferite, se poate observa
că, în comparaţie cu alte zone ecologice, procesele de adaptare a arborilor de stejar pedunculat sunt
evidente în zona de nord a Republicii Moldova. În această zonă, se remarcă o activitate
semnificativă a substanţelor antioxidante şi a oxidazelor în prima zi de recuperare după şocul
termic, sugestivă pentru o reacţie puternică a stejarilor la stresul termic. De asemenea, activitatea
catalazelor este ridicată pe întreaga perioadă de recuperare, indicând o intensificare a proceselor
metabolice de anihilare a speciilor reactive ale oxigenului. Aceste constatări sugerează o adaptare
eficientă a arborilor de stejar pedunculat din zona de nord la stresul termic, prin mobilizarea
mecanismelor antioxidante pentru a atenua efectele negative ale acestuia şi pentru a-şi consolida
termotoleranţa.
Este evident că activitatea sumară a substanţelor antioxidante, a oxidazelor şi catalazelor în
extractele din frunzele stejarului pedunculat, după aplicarea şocului termic, este mai ridicată atunci
când procesul de recuperare decurge mai eficient în zona de nord a Republicii Moldova. Acest
proces se bazează pe unele studii care subliniază că activitatea oxidazelor constă în furnizarea
surselor de energie necesare pentru funcţionarea celulelor şi este completată de activitatea
oxidazelor responsabile pentru menţinerea sub control a speciilor reactive ale oxigenului în lanţul
mitocondrial de transport a electronilor generat de factorii de stres (Finnegan et al., 2004). Această
interpretare indică o relaţie între activitatea enzimatică şi procesul de recuperare a celulelor, oferind
o explicaţie coerentă a rezultatelor prezentate în studiul nostru.
Un studiu relevant asupra speciilor lemnoase, realizat de L. Lovreškov et al. (2022) în
pădurile din Croaţia, a investigat reacţia activităţii catalazei în frunze ca urmare a acţiunii stresului
natural cauzat de secetă şi temperaturi caniculare. Conform rezultatelor raportate, s-au observat
diferenţe semnificative în activitatea catalazei între arborii cu coroane defoliate (defolieri > 25%) şi
cei cu coroane înfrunzite (defolieri ≤ 25%). În mod special, s-a constatat o activitate crescută a
catalazei în frunze la speciile Quercus ilex şi Pinus halepensis, în timp ce aceasta a fost mai redusă
în cazul speciilor Quercus pubescens şi Pinus nigra, care cresc în habitate naturale. Aceste analize
ale activităţii catalazei ca răspuns la stresul termic natural denotă că speciile investigate adoptă
mecanisme de protecţie specifice pentru a face faţă stresului termic natural şi dezvoltă strategii
diverse pentru a-şi proteja integritatea celulară. Autorii au propus că activitatea catalazei ar putea fi
un indicator biologic utilizat pentru predicţia stării fiziologice a plantelor evaluate în funcţie de
amploarea stresului oxidativ înainte de apariţia unor leziuni şi uscări vizibile la arbori.
Concluzii
Studiul a evaluat variabilitatea activităţii sumare a substanţelor antioxidante, a oxidazelor şi
a catalazelor în frunzele stejarului pedunculat, având în vedere doza termică aplicată, perioada de
recuperare după şoc şi condiţiile ecologice în care cresc arborii. În zona de nord, activitatea sumară
a substanţelor antioxidante şi a oxidazelor a fost ridicată în prima zi post-şoc, urmând să scadă
ulterior. În schimb, activitatea catalazelor a fost iniţial crescută şi a continuat să sporească în
perioada de recuperare. În zona de centru, activitatea substanţelor antioxidante şi a oxidazelor a
crescut pe durata perioadei de recuperare, în timp ce activitatea catalazelor a scăzut odată cu
prelungirea duratei şocului termic. În zona de sud, activitatea substanţelor antioxidante şi a
oxidazelor a fost moderată şi constantă, pe când activitatea catalazelor a scăzut pe măsură ce durata
şocului termic a crescut. Aceste rezultate indică o adaptare eficientă a arborilor de stejar pedunculat
din zona de nord la stresul termic, prin mobilizarea mecanismelor antioxidante pentru a atenua
efectele stresului oxidativ şi a le consolida termotoleranţa.
463
Referinţe
1. Dascaliuc A., Cuza P., Florenţă Gh. Potenţialul redox al extractelor din mugurii arborilor
stejarului pedunculat, gorunului şi stejarului pufos în funcţie de anotimp. Revista pădurilor, 2018,
133(4): 21-36.
2. Ducousso A., Bordacs S. Technical guideline for conservation and use for pendunculate and
sessile oaks. – Quercus robur and Quercus petraea, 2004, EUFORGEN.
3. Cuza P. Instalarea şi menţinerea speciilor de stejar (aspecte teoretice şi practice). Chişinău: F.E.-
P Tipografia centrală, 2017. 256 p.
4. Finnegan P. M., Soole K. L., Umbach A. L. Alternative mitochondrial electron transport
proteins in plants. Plant Mitochondria: From Genome to Function (eds D.A. Day, A.H. Millar
& J. Whelan), 2004, p.163-230. Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, The Netherlands.
5. Kaspari M., Clay N. A., Lucas J., Yanoviak S. P., Kay A. Thermal Adaptation Generates a
Diversity of Thermal Limits in a Rainforest Ant Community. Glob. Chang. Biol., 2015, 21:
1092-1102.
6. Kebert M., Vuksanovi V., Stefels J., Bojovi M., Horák R., Kosti S., Kovaevi B., Orlovi S., Neri
L., Magli M., Rapparini F. Species-level differences in osmoprotectants and antioxidants
contribute to stress tolerance of Quercus robur L., and Q. cerris L. seedlings under water deficit
and high temperatures. Plants, 2022, 11(13): 1744.
7. Lovreškov L., Redovniković I. R., Limić I., Potočić N., Seletković I., Marušić M., Tušek J A.,
Jakovljević T., Butorac L. Are foliar nutrition status and indicators of oxidative stress associated
with tree defoliation of four Mediterranean forest species? Plants, 2022, 11(24): 3484.
8. Wahid A., Gelani S., Ashraf M., Foolad M. R. Heat tolerance in plants: An overview.
Environmental and Experimental Botany, 2007, 61(3): 199-223.
464
Section D: Plant protection and advanced technologies for crops cultivation
UDC: 632.952:633.854.78(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.80
SUNFLOWER PROTECTION AGAINST SPREAD DISEASES IN THE
WESTERN FOREST-STEPPE OF UKRAINE
Andriychuk Tetyana, https://orcid.org/0000-0002-7718-7964
Skoreiko Alla*, https://orcid.org/0000-0001-6336-0773
Kuvshynov Alexander, htpps://orcid.org.// 0000-0003-3649-9889
Ukrainian Science-Research Plant Quarantine Station Institute of Plant Protection NAAS,
v. Boiany, Ukraine
* e-mail: [email protected]
Summary. The results of fungicide usage BAS 762 02 F against spread sunflower diseases:
septoria leaf spot of sunflower (Septoria helianthiEll. et Kell.) and alternaria (Alternaria helianthi
(Hansf.) Tubaki & Nishih.) in the western Forest-steppe of Ukraine. The best rates of usage for
preparations' input according to the studies results during 2021–2022. The fungicide highest
efficiency against septoria leaf spot observed in the scope 0.8–1.0 l/ha. The preparation's technical
efficiency consisted of 78.8–81.4%. The fungicide BAS 762 02 F usage against alternaria reduced
the sunflower's plant disease development on 3.7–6.9 times at preparation's consumption rate 0,6–
1,0 l/ha in comparison with control. The preparation's technical efficiency consisted of 72.7 –
85.5%.
Keywords: sunflower, fungicide, pathogens, protection, efficiency.
Introduction
Sunflower is the main oilseed crop in Ukraine, in terms of the volume of cultivation of
which the country occupies one of the leading places in the world. It's seedings increased 5 million
hectares [1] on 2022. More than 70 % of sunflower seedings are concentrated in Steppe zone, and
30% in the Forest-steppe zone [2]. Changes in climatic conditions in Ukraine [3, 4] and military
operations on the territory of the state lead to the movement of sunflower crops to the western
region, where relatively favorable conditions for growing crops are currently developing. So the
sunflowers seeding areas increases very quicker in western regions of Ukraine. So the sunflower's
seedings increased in 2015-2017, respectively: Chernivtsi region in 1.7 times, Ternopil in 2.7 times,
Chmelnitsky – 3.7, Rivno – 5.9, Lviv – 3.2, Ivano-Frankivsk – 2.6, Volyn in 6.4 times [5]. The
yield of sunflower over the past few years (2020–2022) was 20.2–24.6 c/ha, that is, the potential
yield of the crop is unrealized – the yield of modern hybrids can reach 3.5–4 tons of seeds per 1 ha
with an oil content of 50% or more.
The numerous crop diseases is one of the reason for the yield lack. They considered more
than 70 [2]. All aboveground plant's part and roots is nutrient medium for pathogens. Symptoms of
powdery mildew, white and grey rots, phomopsis, fusarium and alternaria may appear at the
germianation phase. Then, the spots of different etiology appeared on leaves and aboveground
plants parts. They received serious development at the end of growing period. Septoria leaf spot,
alternaria, phomosis, phomopsis are domianted. Rust and powdery mildew are less identified [6-
10].
The most spread sunflower's diseases were: septoria leaf spot – (Septoria helianthi Ell. et
Kell.) and alternaria blight of sunflower (Alternaria helianthi (Hansf.) Tubaki & Nishih.) [11] as
per studies conducted by Ukrainian Science-Research Plant Quarantine Station Institute of Plant
Protection NAAS. The assimilative leaf's part decreases during defeating. It causes to premature
drying of plants, yield decreases and oil content decrease in seeds.
465
Alternaria blight of sunflower (dark brown spotting) is caused by an imperfect fungus
Alternaria helianthi (Hansf.) Tubaki & Nishih. Pathogen can affect shoots and young plants.
Rounded yellow–brown spots with a diameter of up to 0.3 cm develop on cotyledons at the same
time. Disease's symptoms also appear in later development stages – on leaves, petioles, stems and
baskets in the form of black–brown spots of various sizes and shapes, which can later crack,
forming necrotic ulcers. The alternaria development favored wet weather, heavy dews, and an air
temperature of 15–30°C. The fungi sporulation appear in the spots during the high humidity.
Alternaria blight of sunflower can penetrate into seeds and develops in form of mycelium. The
source of primary infection is affected plant residues and seeds.
The causative agent of septoria (brown leaf spot) is an imperfect fungus Septoria helianthi
Ell. et Kell. Pathogen damage symptoms appear in the second half of growing season (however,
they can also be observed in the early stages of sunflower development) in the form of light yellow
rounded spots (up to 1 cm in diameter), which eventually acquire a dark brown color. Small picnids
-fungus fruiting form from the upper side of leaf. The defeated tissue may fall out, and the leaves
may become perforated. Leaves dry out prematurely and spots joins during the strong disease
development. Disease symptoms observed on baskets, more often on rounding leaves in the form of
brown and rather big spots at the favorable terms. The pathogen overwinters in pycnids forms on
affected plant remains and seeds.
Both pathogens cause premature drying of sunflower plants, which leads to significant
losses of yield and oil content in seeds.
Purpose our research was to study the efficiency of sunflower seeds chemical protection
using the fungicide BAS 762 02 F against common spots Septoria helianthi Ell. et Kell. and
Alternaria helianthi (Hansf.) Tubaki & Nishih. in the western Forest-steppe of Ukraine.
Materials and methods
The study conducted in the conditions of the western Forest-steppe of Ukraine on the
experimental fields of Ukrainian science research plant quarantine station of the Institute of plant
protection of the National Academy of Sciences during 2021–2022. The fungicide BAS 762 02 F
(active ingredient of fungicide mefentrifluconazole, 100 g/l + boscalide, 200 g/l) used at the
following consumption rates: 0.6 l/ha; 0.7 l/ha; 0.8 l/ha; 0.9 l/ha; 1.0 l/ha for processing vegetative
sunflower plants. The preparation Amistar Extra used as a reference with consumption rate 0.75
l/ha. The operation solution consumption rate is 300 l/ha. Plant development phase – star phase
(ВВСН-51); processing quantity is singular, four times repeatability experiment.
The sod-podzolized gray hard loamy soils character for the area UkrSRPQS IPP NAAS. The
following average weighted indicators of the nutrient content elements: humus – 2.0%, easily
hydrolyzed nitrogen – 80 mg/kg, mobile phosphorus – 56 mg/kg, exchange potassium – 87 mg/kg,
boron – 0.78 mg/kg, manganese – 19.12 mg/kg, copper – 0.82 mg/kg, iron – 5.20 mg/kg, zinc –
0.57 mg/kg, lead – 0.25 mg/kg, cadmium – 0.03 mg/kg. The index of weighted average acidity is
5.7 pH. The average weighted agrochemical score of soils in the farm is 33 points. The
agroecological score of soil is 30 points.
The seeding rate was 45.5 thousand plants/ha. The young growth recorded on 10 (in 2021)
and 12 (in 2022) days. The previous crop was winter cereals. The plowing was carried out after
predecessor harvesting; in the spring – harrowing and pre-sowing preparation of the soil. Mineral
and organic fertilizers don't use.
The diseases record and assessment of the degree of their development on plants was carried
out on 10 plots located on 40 plants in 1 row in 10 places that were located at the same distance
along 2 diagonals of the field. The number of defeated plants by each disease calculated separately
at the same time.
The scale T. N. Selivanova's. V. V. Zatyamina used for determining spot defeatine plants
(septoria leaf spot, alternaria blight of sunflower [12].
466
0 – healthy plants;
1 – up to 10% of the plant (bodies) surface is affected;
2 – 11-25% of the plant (body) surface is affected;
3 – defeated 26-50% of plant (body) surface;
4 – defeated more than 50% of plant's (body) surface
The disease spread determined as per formula: N=n•100 / N, where
– disease spread,%
n – number of diseased plants in the sample (or individual bodies);
N – the total number of plants (individual bodies) examined.
The disease development degree was determined as per formula: P=∑(a•d) •100 / N •k, where
P – disease development, %;
∑(a * b) – the sum of the products of the number of plants and the corresponding lesion
score;
N – total number of accounting plants;
k – highest score on the accounting scale;
Experiment scheme:
№ Preparation's
S/P Preparation Treating period consumption rate,
l / ha
1. Control (without treating) –
2. BAS 762 02 F ВВСН 51 0.6
3. BAS 762 02 F ВВСН 51 0.7
4. BAS 762 02 F ВВСН 51 0.8
5. BAS 762 02 F ВВСН 51 0.9
6. BAS 762 02 F ВВСН 51 1.0
7. Amistar Extra ВВСН 51 0.75
The sunflower crops observation for the purpose of diseases accounting was carried out: in
the phase of fully unfolded cotyledons (ВВСН 10; first ten-days of May); in the phase of eight real
leaves (ВВСН 18); in the star phase (ВВСН51; second ten-days of June); at the beginning of
flowering (ВВСН 61; third ten-days of June); at the end of flowering (ВВСН 69; second ten-days
of July); in the seed development phase (ВВСН 71; first ten-days of August); in the maturation
phase (ВВСН 81); in the physiological phase ripeness (ВВСН 87).
Results and discussion
Weather conditions during the study period characterized by elevated temperatures
(exceeding the monthly average by + 0.6...+2.1°C) and minimal periodic rains in June-July
(precipitation was 53-88% of the norm), which suppressed the development of many pathogenic
organisms. The defeated plants were not recorded during unfolded cotyledon phase (ВВСН 10).
The first septoria leaf spot symptoms were discovered at the phase of eight true leaves
(ВВСН 18). Plant defeating by diseases consisted 18,4% in average, and disease development
consisted of 5,7% during preparation treating BAS 762 02 F (star phase, ВВСН 51). The plant
defeating consisted of 11.5-6.2% at the preparations consumption rate 0,6-1,0 l/ha (in control-
30,2%) at the blossoming beginning (ВВСН 61). The disease development consisted of 1,0-2,0%
(in control -7,6%). The plant defeating seriously increased at the phase of seeding development
(ВВСН 71) and it was consisted of 14,8-23,6% (on control – 37,1%), at disease development 1,9-
4,3% (in control -14.8%). The disease defeating plant at the phase of physiological ripeness (ВВСН
87) consisted of 17.1-25.4% (in the control – 45.3%), with disease development 4.2-8.1% (in the
control – 22.6%). Preparation's technical efficiency consisted of 64.2-81.4%. Preparation's Amistar
Extra technical efficiency consisted of 79,2% (table 1).
467
Table 1
Fungicide BAS 76202F activity efficiency against Septoria leaf spot Septoriahe lianthi Ell.et
Kell.,(variety Florian, UkrSRPQS IPP NAAS, average 2021-2022).
Research Prepara Plant Disease Plant Disease Plant Disease Technica
es tions damage, develop damage, develop damage, developm l
variants consu % ment% % ment% % ent% efficienc
mption ВВСН ВВСН ВВСН ВВСН ВВСН ВВСН 87 y,%
rate, 61 61 71 71 87
l/ha
Control - 30.2 7.6 37.1 14.8 45.3 22.6 -
BAS 762 0.6 16.2 2.0 23.6 4.3 25.4 8.1 64.2
02 F
BAS 762 0.7 14.8 1.7 20.4 3.9 22.4 7.2 68.1
02 F
BAS 762 0.8 13.8 1.3 18.6 2.4 20.5 4.8 78.8
02 F
BAS 762 0.9 12.0 1.2 16.7 2.1 17.2 4.6 79.6
02 F
BAS 762 1.0 11.5 1.0 14.8 1.9 16.0 4.2 81.4
02 F
Amistar 2.0 12.3 1.2 15.2 2.0 17.1 4.7 79.2
Extra
LSD05 - 0.5 0.3 0.6 0.3 0.3 0.6 -
The first symptoms alternaria blight of sunflower recorded on single plant leaves in the
eight true leaf phase in early June (ВВСН 18). The plant preparation treating BAS 762 02 F
conducted on the star phase (ВВСН 51). The plant disease defeating consisted of 17,2%; during
disease development – 4.6%. The plant defeating consisted of 19,7; 18,5 (at control – 35,4%), at
preparation's consumption rate 0.6 and 0,7 l/ha at the blossoming beginning (ВВСН 61).
Table 2
The fungicide BAS 762 02 F efficiency action against alternaria blight of sunflower Alternaria
helianthi Fries. (variety Florian, UkrSRPQS IPP, average at 2021-2022)
Research Preparation Plant Disease Plant Disease Plant Disease Techni
es consumptio damage, develop damage, develop damage, developm cal effici-
variants n rates, l/ha % ment, % % ment, % % ent, % ency, %
ВВСН ВВСН ВВСН ВВСН ВВСН ВВСН 87
61 61 71 71 87
Control - 35.4 12.8 57.1 23.2 84.3 31.1 -
BAS 762 0.6 19.7 3.2 26.5 6.0 38.5 8.5 72.7
02 F
BAS 762 0.7 18.5 2.7 22.6 5.1 32.2 7.1 77.2
02 F
BAS 762 0.8 17.4 1.9 20.4 3.5 25.1 5.0 83.9
02 F
BAS 762 0.9 17.1 1.7 18.1 3.3 23.1 4.9 84.2
02 F
BAS 762 1.0 16.9 1.5 17.2 2.9 22.7 4.5 85.5
02 F
Amistar 2.0 17.5 1.7 18.0 3.4 27.5 4.8 84.6
Extra
468
LSD05 - 0.5 0.1 1.0 0.1 1.5 1.1 -
Disease development consisted of 3.2; 2.7 (at control – 12,8%). The plant defeating
consisted of 17,2 –26,5% (at control – 57,1%) at the preparation treating at the phase seeds
development (ВВСН 71), at disease development 2.9 – 6.0% (at control – 23,2%).
Conclusions
The sunflower treating by fungicide BAS 762 02 F against septoria leaf spot (Septoria
helianthi Ell. et Kell.) and alternaria blight of sunflower (Alternaria helianthi (Hansf.) Tubaki &
Nishih.) at the star phase allows to receive the reliable protection of leaf plant surface.
All preparation's applied doses inhibited the spots development (septoria leaf spot and
alternaria blight of sunflower) in sunflower. The highest efficiency in disease inhibiting was
observed with doses of 0.8-1.0 l/ha. The fungicide BAS 762 02 F efficiency against septoria leaf
spot was consisted of 78.8-81.4%, against alternaria blight of sunflower consisted of 84.2-84.6%.
References
1. Сільське господарство України. Статистичний збірник 2022. Державна служба статистики
України, 2023. 1V. Рослинництво. Київ, 2023.
2. Петренкова В.П., Кривошеєва О.В., Маркова Т.Ю., Боровська. Хвороби соняшнику.
Харків, ІР ім. В.Я.Юрєва УААН, 2005. 40 с.
3. Як змінюється клімат в Україні. Підготовлено за матеріалами Українського Гідромецентру
та АПД (Німецько-український агрополітичний діалог) 06.05.2020. URL: https://ecolog-
ua.com/news/yak-zminyuyetsya-klimat-vukrayini
4. Федоренко А.В., Бахмут О.О., Неверовська Т.М. Прогноз фітосанітарного стану зернових
колосових культур. In: Захист і карантин рослин. 2016. Вип. 62. С. 260—268. 1.
5. Сільське господарство України. Статистичний збірник 2018. Державна служба статистики
України, 2019. 1V. Рослинництво. Київ, 2019. С. 77—124. URL:
http://www.ukrstat.gov.ua/druk/publicat/kat_u/2019/zb/09/ Zb_sg_2018%20.pdf
6. Markell S., Harveson R., Block C., Gulya T., Fargo N.D., Febina M. Sunflower Disease
Diagnostic Series (PP1727, Reviewed Jan.). 2018. URL:
https://www.ag.ndsu.edu/publications/crops/sunflower-disease-diagnostic-series
7. Mathew F., Harveson R., Gulya T., Thompson S., Block C., Markell S. Phomopsis Stem Canker
of Sunflower. Plant Health Instructor. 2018. DOI: 10.1094/PHI-I-2018-1103-01
8. Prasad S.L. Seed Transmission of Alternaria helianthi, incitant of leaf blight of sunflower. 2010.
URL: https://www.researchgate.net/publication/264166740_
Seed_Transmission_of_Alternaria_helianthi_Incitant_of_Leaf_Blight_of_Sunflower.DOI:10.13
140/2.1.2018.8800
9. Kgatle M.G., Truter M. Ramusi M., Flett B. Alternaria alternata, the causal agent of leaf blight
of sunflower in South Africa. In: European Journal of Plant Pathology. 2018. 151(2). DOI:
10.1007/s10658-017-1402-7
10. Flett B. Alternaria leaf blight and seed infection. Pest control. 2017. URL:
https://www.arc.agric.za/arc-gci/News Articles Library/Alternaria leaf blight and seed.
11. Андрійчук Т.О., Скорейко А.М., Кувшинов А.Я. Оцінка фітосанітарного стану посівів
соняшнику у західному Лісостепу України. Захист і карантин рослин. 2021. Вип. 67. С.
73-84. DOI : https: //doi.org/10.36495/1606-9773.2021,67.73-84.
12. Селиванова Т.Н., Затямина В.В. Методы учета болезней, вредителей сорняков на
подсолнечнике. In: Защита растений. 1996. №5.
469
UDC: 631.527:635.657 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.81
REGISTRATION OF “ÇİFTÇİ” CHICKPEA (Cicer arietinum L.) VARIETY
Atmaca Evren
Transıtıonal Zone Agrıcultural Research Instıtute, Eskisehir, Turkiye
https://orcid.org/0000-0001-5072-8612
e-mail: [email protected]
Summary. The most limiting factor for the spread of our registered chickpea varieties in
chickpea production areas of Turkey is the unsuitability of the varieties for mechanized harvesting
and their susceptibility to Ascochyta rabie disease. Upright growth form, first pod height and
tolerance to Ascochyta rabie are among the important selection criteria in chickpea breeding
programs. “Çiftçi” which is a chickpea cultivar bred in National plant breeding studies carried out
in our country with the aim listed above is a result of cross Flip 97-122c and Flip 91 and 91-
149C/Flip 86-110C from the different nurseries in 2004 and was chosen as the seventh plant of the
segregating population at F5 generation by bulk method. The line of Flip 97-122C// Flip 91-
149C/Flip 86-110C was taken to plant-to-progeny rows in 2010, was checked in preliminary yield
trials between 2011 and 2015, and finally was evaluated according to multi-location advanced yield
trials. “Çiftçi” cultivar with good characteristics such as tolerance to Ascochyta rabie, high yield
capacity and a broad adaptation capability was registered to fix some problems in chickpea
cultivation areas in 2021. Elite seed production of “Çiftçi” cultivar has been processed at
Transitional Zone Agriculture Research Institute since 2021.
Keywords: Chickpea, Breeding, Variety, Ascochyta rabie.
Introduction
Food legumes are an important source of nutrition for human nutrition with their cheap and
high-quality plant protein content, mineral, vitamin and fiber ratio. They contain an average of 20-
25% protein in their seeds, which is approximately twice as much as cereal grains, and are a good
source of nutrition due to the appropriate amount of amino acids in the protein composition
(Şehirali, 1988; Friedman, 1996).
Chickpea, which is produced in almost every region of our country, is the first one among
food legumes with 55.4% (Anonymus 2023). The main factor limiting the unit area grain yield in
our country's chickpea production areas is the Anthracnose disease caused by the fungus Ascochyta
rabiei. This disease, which is locally referred to as cloud stole and wind struck, causes great damage
and product losses in chickpea fields, especially in regions with abundant rainfall, high relative
humidity and air temperatures around 20°C in spring and early summer. Chemicals are used to
combat this disease, and chemical control is not economical. The most effective solution to combat
anthracnose disease is to use resistant varieties (Muehlbauer and Singh, 1987). In both national and
international breeding programs, very successful studies are carried out to develop resistant
varieties. With the studies carried out to date, sources of resistance have been determined and
efforts have been made to transfer resistance to desired genotypes using classical breeding
techniques (Singh and Reddy, 1993).
As a result of the chickpea breeding studies that started in 1965 and are still ongoing at
Transitional Zone Agricultural Research Institute, 9 rams head chickpea varieties have been
registered. “Çiftçi” chickpea variety is a very good variety in terms of agronomy, morphology and
quality characteristics and is tolerant to Ascochyta rabie disease. Certified seed production of the
variety is carried out at the Institute.
470
Materials and methods
The aim of Chickpea Breeding Studies carried out at Transition Zone Agricultural Research
Institute is to breed and put chickpea varieties that are suitable for mechanized agriculture and also
TSE standards in terms of quality, color and grain size, are tolerant to diseases, especially
“Ascochyta rabie”, and have high yield capacities for the climate and soil conditions of the
Transition Zone and Central Anatolia Region into service of chickpea producers.
Chickpea is a self-pollinated plant and Introduction, Selection and Hybridization methods
are used in its breeding studies aimed to develop varieties for use as food and roasted chickpeas.
The material obtained by hybridization and then segregated until F4-F6 generation with the
modified bulk method, individual plant selection has been made. The segregating material or single
plants selected from landraces and the lines selected from foreign nurseries have been taken to the
observation garden to observe the them in larger plots. The lines selected from that have been taken
to comparative yield trials which are preliminary and multi-location advanced yield trials in order to
be evaluated in terms of yield as well as other criteria. Lines that are seen as promising in
preliminary yield trials have been testes in advanced Yield trials in farmer fields located in different
regions or provinces of our country. As a result of the evaluations, lines that show superiority to the
standards are tested in 8 locations in National chickpea yield trials at other agricultural research
institute within the framework of National Chickpea Breeding Studies before being offered for
registration. Finally, lines with superior characteristics have been determined to be offered for
registration.
The lines included in the trials and the advanced generation segregating material have been
tested against Ascochyta rabie in Anthracnose disease gardens established in Eskişehir and Ankara
locations under artificial epidemic conditions within the framework of National Chickpea Breeding
studies, and in the Çukurova Agricultural Research Institute disease garden under natural epidemic
conditions with winter planting. Disease readings have been made according to the 1-9 scale (1:
Immune, 2: Very Resistant, 3: Resistant, 4: Moderately resistant, 5: Tolerant, 6: Moderately
susceptible, 7: Susceptible, 8: Very susceptible, 9: Most susceptible) developed by Reddy et al
(1984), Reddy and Singh (1984) and Singh and Reddy (1993). In addition, the same lines used in
the disease garden have been tested with molecular markers, TA2, TS54, and CaETR established by
Tekeoglu et al. (2004), Cingilli et al. (2005), Kottapalli et al. (2009), Yorgancilar et al. (2009) and
Madrid et al. (2013) in the Biotechnology Laboratory of the Transitional Zone Agricultural
Research Institute.
Results and discussion
“Çiftçi” chickpea variety; Flip 97-122C and Flip 91-149C/Flip 86-110C lines in different
nurseries were hybridized in 2004, and it was selected as the 7th plant of the segregating population
that reached the F5 generation with bulk method until 2009. Flip 97-122C// Flip 91-149C/Flip 86-
110C line was taken to plant-to-progeny rows in 2010. Then, it was evaluated in preliminary yield
trials between 2011 and 2015, and in multi-location advanced yield trials between 2015 and 2017.
Flip 97-122 C is a genotype with medium tolerance to Ascochyta rabie disease, suitable for the
climate and soil conditions of the Transition Region and Central Anatolia Region and in accordance
with T.S.E. standards in terms of quality, color and grain size. Flip 91-149C/Flip 86-110C is a
genotype that is suitable for TSE standards in terms of quality, color and grain size, is tolerant to
Ascochyta rabie disease and has good agronomic properties. In the hybridization breeding initiated
in our Institute in order to obtain a new variety that has the agronomy and quality characteristics of
Flip 97-122 C genotype and is resistant to Ascochyta rabie disease, Flip 97-122 C has been used as
the mother and Flip 91-149C/Flip 86-110C as the father.
During the breeding of varieties, resistance to Ascochyta rabie disease, agronomic
properties, yield capacity and grain properties were considered as selection criteria for individual
plant selection from the segregating population, and the Çiftçi chickpea variety has stood out in
471
terms of these properties. The tolerance of the variety to Anthracnose disease has been tested in
Ankara and Eskişehir under artificial conditions within the framework of the National Chickpea
Breeding Program. In addition, in the tests conducted with molecular markers in the Biotechnology
Laboratory of the Transitional Zone Agricultural Research Institute, it has been found tolerant to
Ascochyta rabie disease.
The Çiftçi chickpea variety has been evaluated in variety yield trials within the framework
of the Transitional Zone Chickpea Breeding Studies conducted at the Transitional Zone Agricultural
Research Institute between 2011 and 2014, and have always attracted attention in terms of its
tolerance to Anthracnose disease and yield capacity. In the National Regional Yield trials
established in Samsun, Ankara, Konya and Eskişehir provinces in 2015, it showed superiority to the
standards in terms of yield capacity, while it has provided moderate adaptation to bad conditions, it
has also gave good yields in good conditions, and it has achieved better a unit area grain yield than
all the lines and varieties in the trial (Table 1). In addition, in the trials conducted in different
provinces of our country (Tokat, Ankara, Konya, Amasya and Samsun) in 2019 by Republic of
Turkiye, Ministry of Agriculture and Forestry, Seed Registration and Certification Directorate and
evaluated impartially, Çiftçi chickpea variety ranked above all the lines and varieties in the trial
with the highest average yield (Table 2). At the same time, as a result of the 2-year trials conducted
by this institution, the Çiftçi variety again gave the highest unit area grain yield above all the
varieties and variety candidates in the trial (Graphic 1) (Anonymus 2021).
Table 1
2015 National Chickpea Breeding Studies Regional Yield Trial Yield (kg/da) and Disease
(Ascochyta rabiei) Results
Grain yield (kg/da) Disease(1-9)
Moleculer
Markers
Breeding line/Variety Samsun Ankara Konya Eskişehir Ortalama Eskişehir Ankara R: resistant
S: susceptible
1 142,1 bc 283,3 a 151,9 ab 124,5 b 175,5 6 5 R
2 119,8 c 248,6 b 112,6 de 115,8 b 149,2 5-6 6 R
3(Çİftçi) 140,2 bc 293,1 a 98,1 e 187,0 a 179,6 4 5 R
4 144,9 bc 287,1 a 111,3 de 139,4 b 170,7 5 4 R
5 136,4 bc 269,0 ab 147,9 ab 141,6 b 173,7 4 5 R
AZKAN
197,4 a 289,2 a 122,0 cd 65,2 c 168,5 6 5 R
(National variety)
AKÇA
160,5 b 146,3 c 132,9 bd 26,3 c 116,5 6 6 R
(National variety)
GÖKÇE
127,7 c 134,5 c 159,7 a 140,6 6 5 R
(National variety)
UZUNLU-99 (National
128,3 c 143,4 ac 135,9 9
variety) (Standart)
CANITEZ-87 (National
118,6 c 143,0 ac 130,8 9 9 S
variety) (Standart)
LSD 23,8 34,5 31,6 38,4
CV(%) 12,4 9,6 15,4 20,3
472
Table 2
Yield Results of Summer Planting Chickpea Agricultural
Values Measurement Trials in 2019 (kg/da)
Varieties Ankara Konya Amasya Samsun Tokat Avarege
1- Çağatay (NV) 103,5 c 130,3 bc 104,3 de 168,1 257,5 abc 152,7 De
2- Akçin 91 (NV) 115,8 bc 124,4 c 88,8 ef 182,3 268,5 ab 155,9 cde
3- Ilgaz (NV) 103,7 c 155,0 ab 75,0 ef 199,7 282,5 a 163,2 bcd
4- Azkan (NV) 131,8 b 138,0 abc 128,1 cd 189,5 223,3 de 162,1 bcd
5- 15ESNBVD14 127,8 b 122,9 c 193,6 ab 186,1 236,6 b-e 173,4 Ab
6- ÇİFTÇİ 159,2 a 157,7 a 161,2 bc 188,3 254,2 a-d 184,1 A
7- Gökhöyük 102,8 c 121,1 c 201,8 a 182,9 237,6 b-e 169,2 B
8- Karlı 151,2 a 129,6 bc 152,5 c 189,5 219,9 e 168,5 Bc
9- Aydoğan 120,1 bc 121,3 c 190,6 ab 200,3 232,5 cde 173,0 Ab
10- Tragen N1 120,0 bc 129,8 bc 66,2 f 174,4 225,4 cde 143,1 E
11- Tragen N7 102,8 c 115,0 c 137,9 cd 131,7 242,8 b-e 146,0 E
F ** * ** ÖD * **
NV: (National variety)
CV (%) 10,8 13,4 17,8 15,8 9,6 12,8
LSD 18,9 25,4 35,1 - 33,8 13,1
Figur
e 1. Yield Graph of Attempts to Measure Chickpea Agricultural Values in Summer Planting
in 2019 and 2020
Conclusions
Çiftçi chickpea variety has had high yield and adaptation potential, been tolerant to
Ascochyta rabie disease and been a large-grain variety, and differed from other chickpea varieties in
that it has had an upright growth form, the first pod height and the plant height have varied between
20-38 cm and 37-70 cm respectively. Having these characteristics by the variety has allowed it to be
easily harvested and threshed with a combine harvester, and chickpea planting areas to be moved to
larger areas. This variety, which is tolerant to Ascochyta rabie, should be planted in early spring.
The characteristics of this variety are shown in Table 3.
473
Table 3
Morphological, Agricultural, Quality, Disease and other characteristics of
Ciftci Chickpea Variety
Morphological The plan height is middle high (35-70) cm, the first pod height is suitable for
Traits machine harvesting (20-38 cm), seed colour is cream, and seed shape is ram head.
Agronomic Middle late (106-125 days) Yield 206,2 kg/da, Min- Maximum Yield 157,7-331,7
Traits kg/da. Sowing Norm 14-16 kg/da. Fertilization 6-7 kg/da phosphorus and 3-4
kg/da N are advised.
Quality Traits 100 Seed Weight 35,9-48,5 g,
Sieve Analysis
9 mm: % 48,4-55,7
8 mm: % 35,2-42,9
7mm: % 8,6
Protein Content % 19,7-22,3
Cooking time varies between 43-49 minutes.
Diseases and It has been found tolerant to Ascochyta rabie disease in artificial epidemic
Pests conditions in the field.
Where Is It It is advised in all region(Turkiye) where chickpea cultivation has been done.
Advise to
Cultivate?
While Elite stage certificated seed production of Çiftçi cultivar has cultivated at Transitional
Zone Agriculture Research Institute, a SEED PRODUCTION RIGHTS agreement has been signed
with ALTAT AGRICULTURAL PRODUCTS, operating in the Alaca District of Çorum Province
in order to ensure faster production and multiplication to entry into the market.
References:
1. Anonymus 2021. Summer Chickpea Registration Report in 2021, Ankara.
2. https://www.tarimorman.gov.tr/BUGEM/TTSM/Sayfalar/Detay.aspx?SayfaId=145 Acsese date:
18.08.2024
3. Anonymus 2023. https://www.tuik.gov.tr/ Acsese date: 18.08.2024
4. Cingilli, H., Altinkut, A., Akçin, A. 2005. “The Use of Microsatellite Markers in the Annual
and Perennial Cicer species Growing in Turkey”, Biology, 60: 93–98.
5. Friedman, M. 1996. Nutritional Value of Food Proteins from Different Food Sources. In:
Journal of Agricultural and Food Chemistry, 44:6-29.
6. Kottapalli, P., Gaur, P.M., Katiyar, S.K., Crouch, J.H., Buhariwalla, H.K., Pande, S., Gali, K.K.
2009. Mapping and validation of QTLs for resistance to an Indian isolate of Ascochyta blight
pathogen in chickpea. In: Euphytica, 165(1), 79-88.
7. Muehlbauer, F.J. and K.B. Singh. 1987. Genetics of chickpea. P. 99-125. In M.C. Saxena and
K.B. Singh (ed) The Chickpea, CAB Int, Oxon UK..
8. Reddy, M.V. and K.B. Singh 1984. Evaluation of World Collection of Chickpea Germ Plasm
Accesions for Resistance to Ascochyta Blight. In: Plant Disease, 68, 900-901.
9. Reddy, M.V., K.B. Singh and Y.L. Nene. 1984. Screening Technicues for Ascochyta blight of
Chickpea, In: Ascochyta blight and Winter Sowing of Chickpeas. M.C. Saxena and K.B.
10. Singh (Eds), MartinusNijhoff/D W.Junk Publishers, Printed in the Netherlands, 45-54.
11. Singh, K.B. and M.V. Reddy. 1993. Resistance to Six Races of Ascochyta rabiei in the World
Germplasm Collection of Chickpea. In: Crop Sci., 33, 186-189.
12. Singh, K.B. M.V. Reddy. 1993. Sources of resistance to Ascochyta blight in wild Cicer species.
In: Neth. J. Plant Pathol. 99: 163-167
474
13. Şehirali, S. 1988. Yemeklik Tane Baklagiller. Ankara Üniversitesi Ziraat Fakültesi Yayınları
No:1089, s. 314, Ankara- Türkiye.
14. Tekeoglu, M., Muehlbauer, F. J. 2004. QTL analysis of ascochyta blight resistance in chickpea.
In: Turkish Journal of Agriculture and Forestry 28:183-187.
15. Yorgancilar, O., Bilir, O., Cakir, S., Atmaca, E. 2009. Testing the resistance of chickpea lines
and varieties grown at Anatolian Agricultural Research Institute against anthrocnase using
molecular marker methods, Türkiye VIII. Field Crops Congress, 19-22 September, Hatay.
475
UDC: 631.847:633.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.83
TULPINA PSEUDOMONAS FLUORESCENS CNMN-PsB-02 CU EFECT
STIMULATOR ASUPRA GRÂULUI COMUN DE TOAMNĂ
Balan Ludmila*, https://orcid.org/ 0000-0002-8319-6808
Slanina Valerina, https://orcid.org/ 0000-0002-9833-7933
Bogdan-Golubi Nina, https://orcid.org/ 0000-0003-2199-4414
Institutul de Microbiologie și Biotehnologie, Universitatea Tehnică a Moldovei,
Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. Lack of mineral fertilizers in the soil, adverse weather conditions such as
drought and high temperatures, faced by our country today, but also the negative effects of fungal
diseases, cause harvest losses. Our research focused on the development of biotechnological
solutions for agriculture by obtaining of plant growth stimulators. The present study showed the
influence of Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 on the growth stimulation of wheat plants -
the height increased twice, mass of plants by 3,6 times and root mass increased by 2,5 times.
Keywords: phytostimulation, microorganisms, wheat.
Introducere
În ultimii ani, datorită insuficienței îngrășămintelor minerale în sol, a condițiilor
meteorologice nefavorabile, ca seceta și temperaturile ridicate cu care se confruntă țara noastră, dar
și efectelor negative produse de bolile fungice, are loc scăderea recoltelor la culturile agricole de
primă necesitate atât pentru alimentația omului cât și animalelor [8]. Astfel, multiplele probleme cu
care se confruntă societatea contemporană privind lipsa sau insuficiența preparatelor naturale pentru
diferite scopuri, în special pentru utilizarea lor în agricultură, degradarea solurilor arabile, poluarea
mediului ambiant au dus la dezvoltarea biotehnologiei microbiologice moderne ce poate oferi
soluții durabile pentru multe dintre aceste probleme, pornind de la un sistem fundamental de
cunoștințe, bază tehnică specifică și transferul rapid de cunoștințe în practică. La nivel mondial,
bolile plantelor duc la efecte dăunătoare asupra economiei și a proviziilor alimentare și reprezintă
pericole grave atât pentru sănătatea umană cât și animală. Cel mai des în agricultură plantele sunt
afectate de bolile fungice, infecția acestora ducând la scăderea randamentului, calității și cantității
produsului finit.
Cercetările inițiate în controlul biologic, cu utilizarea microorganismelor, care îmbunătățesc
creșterea plantelor în absența agenților patogeni sau reduc efectele dăunătoare ale agenților patogeni
asupra randamentului culturilor prin antibioză, producție de HCN și siderofori pot dezvolta strategii
eficiente pentru dezvoltarea agriculturii și protecției mediului [1, 3-7]. Utilizarea tulpinilor de
bacterii nepatogene care sintetizează substanțe biologic active cu efect fitostimulator au un impact
inofensiv asupra sănătății omului și mediului, ceea ce rezultă și din politicile FAO, ONU și UE.
Conform datelor descrise în litaratura de specialitate, bacterii producătoare de siderofori au
fost descrise din cca 20 de genuri: Azotobacter, Azospirillum, Bacillus, Dickeya, Enterobacter,
Klebsiella, Kosakonia, Methylobacterium, Nocardia, Pantoea, Paenibacillus, Pseudomonas,
Rhodococcus, Serratia, Streptomyces și altele [10]. Un rol important pentru creșterea și
reproducerea plantelor îl au macro și micronutrienții care fiind suplimentați în sol în formă
anorganică sau organică sunt absorbiți de rădăcinile plantelor împreună cu apa iar mobilizarea și
absorbția acestora mai eficientă are loc anume în prezența bacteriilor care sunt tot mai des utilizate
în calitate de biofertilizatori [2, 9, 11].
Scopul cercetărilor noastre s-a axat pe necesitatea obținerii și elaborării unor soluții
biotehnologice pentru agricultură, prin obținerea unor stimulatori ai productivității plantelor, fiind
476
inițiate un șir de cercetări, de identificare și selectare a unor tulpini de microorganisme cu potențial
de sinteză a substanțelor bioactive, a posibilităților de stimulare a proceselor biosintetice și cu efect
fitostimulator asupra plantelor de cultură. Cercetările prezente în acest studiu s-au bazat pe studiul
influenței tulpinii Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 asupra stimulării plantelor grâului
comun de toamnă.
Materiale și metode
Obiecte și metode de studiu: În calitate de obiect de studiu a servit tulpina de bacterii
Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 – depozitată în Colecția Națională de Microorganisme
Nepatogene din cadrul Institutului de Microbiologie și Biotehnologie al Universității Tehnice a
Moldovei, în calitate de agent cu acțiune antifungică pronunțată asupra tulpinilor de fungi
fitopatogeni. Tulpina dată a fost cultivată la agitatorul rotativ, timp de 48 ore, la temperatura
31±10C pe mediul de cultivare King B lichid [12].
Testările de determinare a efectului fitostimulator au fost efectuate pe semințe de grâu
comun de toamnă, soiul Moldova, care au fost inițial tratate timp de o oră cu suspensie bacteriană
(1x109 UFC/mL) în diferite concentrații 1:100, 1:200, 1:300 și 1:400, proba martor a fost tratată cu
apă distilată. După 14 zile de la plantare, a fost determinat procentul de germinare al plantulelor de
grâu, înălțimea acestora, masa plantulelor și rădăcinilor atât în stare proaspătă cât și uscată.
Analiza statistică a datelor a fost efectuată folosind programul Microsoft Excel 2016. Pragul
de semnificație statistică a fost p=0,05.
Rezultate și discuții
Semințele de grâu au fost plantate în sol, iar după 14 zile de la plantare am determinat
procentul de germinare a semințelor. Astfel, în proba martor au germinat doar 85,71% din numărul
total de semințe plantate (Tabelul 1).
Tabelul 1
Influenţa tulpinii Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 asupra germinării și
înălțimii plantelor de grâu comun de toamnă, soiul Moldova
Germinarea Înălțimea plantulelor
Varianta
% Cm % Martor
Martor 85,71 10,5±3,0 100,0
1:100 100,00 21,8±1,8 207,0
1:200 93,33 22,9±0,8 217,2
Ps.-02
1:300 86,67 22,4±1,6 212,3
1:400 86,67 21,8±1,4 206,5
Variantele tratate cu diferite concentrații ale soluției bacteriene de Pseudomonas fluorescens
CNMN-PsB-02, au demonstrat sporirea procentului plantulelor germinate, față de proba martor și
depind de concentrația utilizată. Astfel, în varianta diluată de 100 ori germinarea a atins cota
maximă, germinând toate semințele plantate. Odată cu majorarea diluției utilizate are loc scăderea
procentului germinării însă nu scade mai jos de proba martor.
Un alt indicator determinat asupra acțiunii fitostimulatoare a fost înălțimea plantulelor care
s-a remarcat printr-un spor evident majorat, încât înălțimea plantulelor tratate cu soluția bacteriană a
dus la creșterea în înălțime a plantulelor de grâu, de 2 ori. Dacă în cazul probei martor am avut în
medie înălțimea plantulelor de cca 10,5 cm, atunci în probele tratate cu soluția bacteriană, înălțimea
plantulelor a variat între 21,8 – 22,9 cm. Efect stimulator maxim de creștere am obținut la tratatrea
semințelor cu soluție a tulpinii Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 în varianta diluată de
1:200 și 1:300 ori.
Pe lângă, dublarea înălțimii plantulelor, față de martor, masa acestora a crescut de cca 3,0 –
3,6 ori, atât în stare brută cât și în stare uscată (Figura 1).
477
Figura 1. Influenţa tulpinii Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 asupra masei
plantulelor la grâul comun de toamnă, soiul Moldova, recalcul per 100 plantule
Analizând datele din figura de mai sus, putem constata că în cazul tratării semințelor grâului
cu soluția bacteriană diluată de 1:100 și 1:200 ori, are loc creșterea masei brute a plantulelor de la
5,54 g – pentru proba martor până la 18,86 – 19,13 g, în aceste cazuri. Cel mai bun rezultat asupra
masei brute a plantulelor (20,00 g) s-a obținut în cazul tratării cu biomasa tulpinii Pseudomonas
fluorescens CNMN-PsB-02, în varianta diluată de 1:300.
În scopul aprecierii capacității tulpinii de microorganisme Pseudomonas fuorescens CNMN-
PsB-02, de stimulare a creșterii plantelor de grâu, am studiat și masa brută și uscată a rădăcinilor,
recalculată la 100 plantule. La fel ca și în cazul masei plantulelor tratate cu soluția microbiană a
crescut și masa rădăcinilor de la 5,42 g în cazul probei martor până la 10,31 – 13,57 g, în cazul
tratării semințelor cu tulpina Pseudomonas fuorescens CNMN-PsB-02, în dependență de
concentrația utilizată (Figura 2).
Figura 2. Influenţa tulpinii Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02 asupra masei
rădăcinilor la grâul comun de toamnă, soiul Moldova, recalcul per 100 plantule
Varianta prelucrată cu tulpina Pseudomonas fuorescens CNMN-PsB-02, diluată de 1:200 ori
a demonstrat cel mai bun efect al masei rădăcinilor, atât în stare proaspătă cât și uscată.
Astfel, în rezultatul cercetărilor efectuate putem afirma că, prelucrarea semințelor grâului
comun de toamnă, soiul Moldova, cu preparatul bacterian obținut în baza (biomasei) tulpinii
478
Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02, duce la majorarea procentului germinativ al semințelor,
la sporirea creșterii în înălțime a plantulelor și a masei brute atât a plantelor cât și a rădăcinilor.
Concluzii
În calitate de stimulator al creșterii plantelor grâului comun de toamnă, soiul Moldova poate
fi utilizată cu succes tuplina de microorganisme Pseudomonas fluorescens CNMN-PsB-02.
Prelucrarea semințelor grâului cu soluția bacteriană, în varianta diluată de 1:200 și 1:300,
duce la sporirea creșterii în înălțime a plantulelor de grâu de cca 2,2 ori.
Masa brută a plantulelor grâului comun de toamnă, prelucrate cu Pseudomonas fluorescens
CNMN-PsB-02 sporește de 3,0 – 3,6 ori față de martor (5,54 g) și a atins valoari de 16,46 – 20,00 g
recalculate per 100 plantule.
Masa brută a rădăcinilor a variat între 10,31 – 13,57 g, în dependență de concentrația tulpinii
bacteriene utilizată, față de 5,42 g a probei martor, ceea ce constiuie de 1,9 – 2,5 ori.
Notă. Rezultatele au fost obţinute în cadrul subprogramului 020101–InBioS „Soluții
biotehnologice inovative pentru agricultură, medicină și protecția mediului”.
Referințe
1. Ashour AM, Sabet KA, El-Shabrawy EM, Alhanshoul AM (2013) Control of maize late wilt and
enhancing plant growth parameters using rhizobacteria and organic compounds. In: Egypt J
Phytopath 41(2):187–207
2. Eshaghi E., Nosrati R., Parviz O. et al. Zinc solubilization characteristics of efficient siderophore-
producing soil bacteria. In: Iranian Journal Microbiology. 2019 Oct; 11(5): 419–430.
3. Larkin RP (2020) Biological control of soilborne diseases in organic potato production using
hypovirulent strains of Rhizoctonia solani. In: Biol Agric Hortic 36:1–11
4. Mohammed A.F., Oloyede A.R., Odeseye A.O. (2020) Biological control of bacterial wilt of tomato
caused by Ralstonia solanacearum using Pseudomonas species isolated from the rhizosphere of
tomato plants. In: Arch Phytopathol Plant Protect 53(1–2):1–16
5. Nasr Ghazy, Sahar El-Nahrawy. Siderophore production by Bacillus subtilis MF497446 and
Pseudomonas koreensis MG209738 and their efcacy in controlling Cephalosporium maydis in
maize plant. In: Archives of Microbiology (2021) 203, p. 1195–1209.
6. Omara AED, Hauka F, Affy A, Nour El-Din M, Kassem M (2017) The role of some PGPR strains
to biocontrol Rhizoctonia solani in soybean and enhancement the growth dynamics and seed yield.
In: Environ Biodiv Soil Secur 1:47–59
7. Omara AED, Nour El-Din M, Hauka F, et al. (2018) Suppression of Rhizoctonia solani Damping-of
in Soybean (Glycine max L.) by Plant Growth Promoting Rhizobacteria Strains. In: Environment,
Biodiversity and Soil Security 2:39–49
8. Onofraş L., Todiras, V., Prisacari S., Lungu A., Zuza N. Influenţa microorganismelor de rizosferă şi
a tehnologiei de utilizare asupra dezvoltării plantelor şi recoltei la porumb. Problemele ecologice și
geografice în contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova: realizări și perspective, 15-16
septembrie, 2016, p. 518-522.
9. Singh JS. Plant growth promoting rhizobacteria. Resonance 2013; 18: 275– 281.
10. Timofeeva, A. M.; Galyamova, M. R.; Sedykh, S. E. Bacterial Siderophores: Classification,
Biosynthesis, Perspectives of Use in Agriculture. In: Plants 2022, 11, 3065. https://doi.org/10.3390/
plants11223065
11. Vejan P, Abdullah R, Khadiran T. et al. Role of plant growth promoting rhizobacteria in agricultural
sustainability-a review. In: Molecules 2016; 21( 5): E573.
12. Zarnea Gr., Mihailescu S. Principii şi tehnici de microbiologie generală. Bucureşti, vol. 1, 1992.
479
UDC: 631.81.095.337:634.232 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.83
EFECTUL ÎNGRĂȘĂMÂNTULUI FOLIAR PISTACHIO MIX PLUS NPA
ASUPRA RANDAMENTULUI ȘI CALITĂȚII FRUCTELOR DE CIREȘ
Balan Valerian*, https://orcid.org/0000-0001-9875-8888
Vamasescu Sergiu, https://orcid.org/0000-0001-5537-0306
Russu Stanislav https://orcid.org/0009-0005-9115-5589
Buza Cornel, https://orcid.org/0009-0006-3097-9709
Talpalaru Dumitru, https://orcid.org/0009-0003-7098-4535
Universitatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The objective of the study is to determine the effect of the Pistachio Mix Plus
NPA foliar fertilizer based on nanotechnology on the yield and quality of cherry fruits. The research
was carried out on the Ferrovia cherry variety, grafted on Gisela 6, planted at a distance of 4x1.5 m.
During the years 2022-2024, the foliar fertilizer was administered in 4 phenophases of cherry
flower bud development in the dose of 2.5 l/ha. Applying Pistachio Mix Plus NPA in three
phenophases (white-pink bud, petal shaking, beginning of budding), fruit yield increased by 14.4-
23.5%, and their weight increased by 4-18.1% in the treated varieties in relation to the witness.
Keywords: Prunus avium; foliar fertilization; yield; fruit quality.
Introducere
Fertilizarea în cultura pomilor ocupă un rol determinant în tehnologie, datorită influenței
semnificative a macro și microelementelor, asupra calității și cantității producției de fructe.
Actualmente, fertilizarea foliară cu microelemente a devenit un procedeu de bază în ansamblul
activităților de îngrijire a livezilor intensive. Fiindcă livezile moderne se bazează în fond pe
îngrășăminte chimice, gestionarea nutrienților în plantațiile perene este o provocare importantă la
scară globală (Balan et al., 2001; Zulfiqar et al., 2019; Csihon et al., 2021).
Pomicultura modernă prevede utilizarea îngrățămintelor chimice, solubile în apă, în sisteme
de irigare prin picurare și pentru pulverizare foliară pentru a crește randamentul și pentru a
îmbunătăți calitatea fructelor (Malhotra, 2016). Îngrășămintele solubile în apă sunt în principal
combinații de N, P, K, Ca, Mg, S și micronutrienți în diferite raporturi. Acestea sunt de puritate
ridicată cu pH acid (5,5- 6,5), potrivite pentru aplicare foliară și fertirigare, permit utilizarea
eficiență a nutrimentelor, îmbunătățesc randamentul pomilor și calitatea fructelor. Fertilizarea
foliară este potrivită pentru disponibilitatea micronutrienților pentru plante (Peteu et al., 2010;
Balan et al., 2001, 2015), permite compensarea rapidă de element deficitar, reducerea pierderilor de
nutrienți în fertilizare și mărește recolta prin gestionarea corectă a apei și a nutrienților (Gogos et
al., 2012).
Din categoria microelementelor cu importanță fertilizantă semnificativă fac parte Fe, Mn,
Cu, Zn, B, Mo, a căror concentrație maximă din plante nu depășește pragul de 0,01% din substanța
uscată, dar dețin funcții primordiale din punct de vedere a proceselor fiziologice, biochimice și
metabolice în viața plantelor. Îngrășămintele foliare au un impact mai redus asupra mediului și un
efect pozitiv asupra recoltei și a calității fructelor. Nutrienții aplicați foliar sunt absorbiți rapid și
utilizați de plantă (Tagliavini et al., 2002; Nagy, 2012).
În pomicultură, tehnologiile moderne sunt folosite în principal pentru a crește recolta și
obținerea unor fructe cu valori nutritive ridicate. Tehnică modernă care permite fabricarea de
dispozitive, de talie moleculară, este utilizată pe scară largă în agricultura modernă pentru a ajuta la
cunoașterea agriculturii de precizie (Duhan et al., 2017).
480
Scopul acestei lucrări a fost de a investiga impactul utilizării îngrășămîntului cu
microelemente (B – 0,3; Cu – 0,5; Fe – 2,0; Mn – 0,5; Zn – 1,0) Pistachio Mix Plus NPA bazat pe
nanotehnologie asupra recoltei și calității fructelor de cireș.
Materiale și metode
Locul experimental. Studiul a fost realizat în zona pomicolă de Sud-Est a Republicii
Moldova în perioada anilor 2022-2024 şi anume la SRL "Balcom", s. Tudora, r. Ştefan Vodă. Solul
este argilos ușor nisipos, conținutul de humus variază între 0,8 și 1,21%, pH-ul solului este alcalin
(pH 7,6-8,3). Livada a fost plantată în anul 2014 cu soiurile de cireș Skeena, Ferrovia, Biggaro
Burlat, altoite pe portaltoiul Gisela 6. Pomii sunt conduși sub formă de Fus subțire și plantați la
distanța de 4 x 1,5 m. În livadă au fost aplicate lucrările de întreținere și protecție fitosanitară a
pomilor, conform principiilor managementului integrat al dăunătorilor în cultura cireșului. Solul s-a
menținut prin înierbare și cu erbicidare pe rândul de pomi. Benzile dintre rânduri, late de 2,5 m, s-
au cosit de buruieni la necesitate şi au rămas ca mulci. Pomii se irigă prin picurare.
Aplicarea tratamentelor. Obiectivul principal al acestui studiu a fost evaluarea efectului
îngrășământului foliar bazat pe microelemente (Pistachio Mix Plus NPA), administrat pe fenofaze
de vegetație, asupra recoltei și calității fructelor de cireș din soiul Ferrovia după cum urmează:
V1 - Martor netratat;
V2 - Dezmuguritul + Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului
V3 - Buton verde + Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului
V4 - Buton alb-roz + Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului
V5 - Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului
S-a cercetat aplicarea produsului Pistachio Mix Plus NPA foliar în 4 fenofaze de dezvoltare
a mugurilor florali la cireș în doza de 2,5 l/ha, utilizând 500 l/ha de apă cu valoarea PH-ului slab
acidă (Ph 6,5). Tratamentele s-au efectuat dimineața cu stropitoarea portabilă când viteza vintului
era minimă și temperatura era mai scăzută. Primul tratament a fost aplicat în momentul crăpării
solzilor la mugurii generativi si apariția bracteelor de culoare verde-deschis (V2); boboci florali
vizibili si separați, verzi si puțin deșchiși, codita (pedunculul) florilor este alungita (V3); bobocul
floral la majoritatea florilor capătă forma unei mingi de culoare alb-roz, petalele sunt bine
dezvoltate și bobocul stă să înflorească. Prima floare este deschisa (V4); majoritatea petalelor au
căzut (V5).
În continuare tratamentele au fost repetate în variantele V2, V3, V4 când toate petalele s-au
scuturat și la începutul pârguitului, când fructele virează din verde spre culoare alb-roz, galben
verzuie (Tab 1). Pentru tratament în fiecare variantă s-a utilizat câte 8 l de soluție la 24 pomi, ca o
consecință de 500 l de soluție la hectar.
Tabelul 1
Timpul tratamentelor
Anul Anul Anul
Varianta
2022 2023 2024
V1 – Martor netratat - - -
V2 – Dezmuguritul + Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului 01.04 04.04 23,03
V3 - Buton verde + Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului 10.04 12.04 03.04
V4 - Buton alb-roz + Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului 21.04 22.04 13.04
V5 - Scuturatul petalelor + Începutul pârguitului 11.05 09.05 04.05
Experienţele au fost expuse liniar și au inclus 3 repetiții a câte 8 pomi fiecare. Între variante
și repetiții s-au lăsat câte 1 pom netratat, pentru a evita reunire între variante sau repetiţii în timpul
efectuării tratamentelor.
Obiecte de studiu. Soiul Ferrovia este de genealogie necunoscută, în Germană numit
„Schneiders Späte Knorpel”, în Turcă „0900 Ziraat”. Pomul este de vigoare mare, cu coroană
481
răsfirată, intră pe rod în anul cinci-şase după plantare, fructifică preponderent pe buchete de mai şi
ramuri mijlocii, are productivitate medie spre mare, inconstantă. Soiul este autosteril. Polenizatorii -
Lapins, Kordia, Skeena, Regina, Stella, Georgia.
Fructul este mare de 8,5–9 g, cordiform, de culoare brună-roșietică. Pulpa roșie, mai intens
colorată lângă sâmbure, consistentă, zemoasă, semiaderentă la sâmbure, cu bune caracteristici
gustative. Fermitatea moderată. Fructele sunt sensibile la crăparea cauzată de ploaie și monilioză, au
rezistență bună la manipulare. Epoca de coacere - decada a treia a lunii iunie.
Pistachiomix Plus Npa® este soluție cu conținutul de microelemente (%): B – 0,3; Cu – 0,5;
Fe – 2,0; Mn – 0,5; Zn – 1,0. Producător Tarim Ofisi® S.R.L. Turcia/ Isparta cartierul Gul Sanay,,
nr. 25,Tel: +90 246 224 30 95.
Metode aplicate. Recolta de fructe pentru fiecare variantă s-a stabilit prin cântărirea
individuală a fructelor de pe cei 24 pomi (kg/pom). Parametrii de calitate a fructelor au fost evaluați
prin diametrul (mm) și greutatea (g) fructelor. Masa medie a unui fruct (g) s-a stabilit prin cântărirea
unei probe de 1 kg de cireșe, în fiecare repetiție şi numărarea ulterioară a lor. Diametrul fructelor a
fost evaluat pe baza a 100 fructe, în perioada de recoltare, cu ajutorul şablonului recomandat la
sortarea fructelor (Voen).
Prelucrarea statistică a datelor s-a efectuat prin metoda analizei dispersie monofactorială și
metoda de corelație și regresie ( B. Доспехов, 1985). Datele obținute în acest studiu sunt prezentate
ca valori medii ± eroarea standard a mediei, calculată din trei repetiții paralele. A fost calculată
abaterea medie pătratică. Compararea valorilor medii s-a bazat pe analiza unidirecțională a varianței
(ANOVA) conform testului Tukey, la un nivel de semnificație de P≤ 0,05.
Rezultate și discuții
Actualmente, pentru a produce fructe durabile, este vital să se efectueze cercetări practice
pentru a elabora noi metode de utilizare a îngrășămintelor cu eficiență nutrițională ridicată și
ecologice, pe faze de vegetație, pentru a obține randamente mari de fructe calitative.
Randamentul soilui de cireș în anii de cercetare a fost la nivel normal (Tab. 2). Efectul
tratamentelor asupra recoltei arată că cel mai mic randament a fost obținut de la pomii în V1
(martor) în fiecare an (6,41-7,12 kg/pom), iar pomii tratați cu microelemente au prezentat valori de
7,07-8,98 kg/pom. În anul 2022 recolta a fost mai mare în V4 (8,60 kg/pom) unde s-au efectuat 3
tratări, prima în fenofaza buton alb-roz, a 2-a când toate petalele s-au scuturat și a 3-a la începutul
pârguitului.
Tabelul 2
Efectul îngrășământului foliar Pistachio Mix Plus NPA asupra recoltei de cireș la soiul
Ferrovia (Portaltoiul Gisela 6, distanța de plantare 4x1,5 m, coroana fus subțire vârsta pomilor 9-11 ani)
Recolta, kg/pom Recolta t/ha
Varianta
Anul 2022 Anul 2023 Anul 2024 Anul 2022 Anul 2023 Anul 2024
V1 7,12±0,19 6,88±0,14 6,41±0,29 11,68 11,46 10,67
V2 8,06±0,21 7,17±0,08 7,11±0,12 13,42 11,94 11,84
V3 8,10±0,18 7,27±0,15 8,87±0,51* 13,49 12,11 14,77
V4 8,60±0,52* 7,87±0,41* 8,98±0,64* 14,43 13,11 14,96
V5 8,37±0,35 7,07±0,27 7,59±0,42* 13,94 11,77 12,64
Notă: * - diferențele sunt statistic veridice dintre variantele tratate și martor (P<0,05).
În anul 2023 recolta de fructe a înregistrat aceeași legitate, ca și în anul 2022, în sensul că
cel mai mare randament s-a obținut în V4. În anul 2024 recolta de fructe a prezentat valori între
6,41-8,98 kg/pom, fiind mai mare în V3, V4 și V5, unde valorile obținute sunt veridice comparativ
cu martorul la pragul de semnificație P<0,05.
482
Randamentul culturii raportat la hectar a fost, de asemenea, cel mai mic la pomii netratați
(10,67-11,86 t/ha), în timp ce pomii tratați cu microelemente au prezentat valori între 11,77 și 14,96
t/ha. În anul 2022, cea mai mare recoltă (14,43 t/ha) a fost înregistrată în V4 în timp ce datele
pomilor martor au fost mai mici cu 23,5% (11,68 t/ha). În anul 2023 randamentul în V4 (13,11 t/ha),
de asemenea, a depășit martorul cu 14,4% (11,46 t/ha). În anul 2024 cel mai mare randament a fost
realizat în variantele când tratările au început în fenofaza buton verde (V3), buton alb-roz (V4) și
scuturatul petalelor (V5). În concluzie menționăm, că diferența veridică dintre variantele tratate V3,
V4, V5 și martor se datorează faptului că tratările cu microelemente a pomilor s-a efectuat 3 ani
consecutiv.
Mărimea cireșelor a fost între 27,4 și 28,8 mm în primii doi ani, iar în anul 2024 diametrul
fructelor s-a micșorat și a constituit 24,5-26,3 mm (Tab. 3). Aceste diferențe sunt mai evidente la
determinarea greutății fructelor, deoarece tratamentele foliar, pe fenofaze de fructificare, cu
microelemente au contribuit la o creștere de 9,7-17,4% în anul 2022 (9,9-10,8 g) comparativ cu
martorul netratat (9,2 g), iar fructe mai mari au fost culese în V3 și V4 (10,4-10,8 g).
Tabelul 3
Efectul îngrășământului foliar Pistachio Mix Plus NPA asupra mărimii cireșelor la soiul
Ferrovia (Portaltoiul Gisela 6, distanța de plantare 4x1,5 m, coroana fus subțire vârsta pomilor 9-11 ani)
Diametrul fructelr, mm Masa fructelor, g
Varianta Anul Anul Anul Media, Anul Anul Anul Media,
2022 2023 2024 2022-2024 2022 2023 2024 2022-2024
V1 27,4 27,6 24,5 26,5 9,2 9,9 7,7 8,93
V2 27,9 27,6 25,4 26,96 9,9 10,7 8,1 9,56
V3 28,3 28,5 26,3 27,70 10,4 11,7 8,7 10,26
V4 28,5 28,8 26,2 27,83 10,8 11,3 9,0 10,36
V5 27,9 28,8 25,9 27,53 10,1 10,7 8,2 9,66
În 2023, greutatea fructelor în variantele tratate a fost mai mare cu 4-18,1% (10,7-11,7 g),
dar în anul 2024 masa fructelor culese a depășit martorul cu 5,1-11,7%. Astfel, în 2023 masa
fructelor în V1 a fost de 9,9 g, în timp ce cireșele din pomii tratați cu îngrășământul foliar Pistachio
Mix Plus NPA a fost de 10,7-11,7 g. În anul 2024 greutatea fructelor s-a micșorat simțitor (7,7
g/fruct), comparativ cu anii precedenți (9,2-11,7 g/fruct), deoarece temperaturile ridicate din timpul
dezvoltării lor au accelerat coacerea.
Figura 1. Variația masei fructelor de cireș la soiul Ferrovia în funcție de diametrul lor
(Portaltoiul Gisela 6, distanța de plantare 4x1,5 m, coroana fus subțire vârsta pomilor 9 ani)
483
Relațiile dintre diametrul și masa cireșelor la recoltare sunt semnificative (fig. 1, 2). Datele
prezentate pe figura 1 într-adevăr se aranjează liniar, iar valoarea credibilității (R2=0,9726) de
aproximație R2 > 0,95 este un bun argument, care confirmă caracterul liniar al acesteia. Informația
referitor la corelația dintre diametrul și masa cireșelor (fig. 2), pe anii de studii, demonstrează un
nivel de credibilitate destul de înalt, unde R2 egal cu 0,8937. Astfel, corelația dintre diametrul și
masa fructelor la maturitate manifestă un trend liniar și permite determinarea diametrului cireșelor
știind masa lor, confirmat și de alți autori (Balan V. et al. 2017).
Figura 2. Variația masei fructelor de cireș la soiul Ferrovia în funcție de diametrul lor
(Portaltoiul Gisela 6, distanța de plantare 4x1,5 m, coroana fus subțire vârsta pomilor 9-11 ani)
Concluzii
Randamentul și calitatea fructelor de cireș pot fi îmbunătățite eficient folosind îngrășământul
foliar bazat pe nanotehnologie. Utilizarea foliar a soluției de microelemente de B – 0,3%, Cu –
0,5%, Fe – 2,0%, Mn – 0,5% și Zn – 1,0% în doza de 2,5 l/ha, de trei ori în perioada de creștere a
cireșelor, a contribuit la mărirea recoltei la specia cireș cu 14,4-23,5%.
Primul tratament de efectuat când bobocul floral la majoritatea florilor capătă forma unei mingi de
culoare alb-roz, petalele sunt bine dezvoltate si prima floare este deschisa, al 2-lea tratament când
toate petalele s-au scuturat și al 3-lea tratament, când fructele virează din verde spre culoare alb-roz,
galben verzuie.
Valorile mărimii și masei cireșelor, pe ani, a crescut cu 9,7-17,4% în 2021, cu 4-18,1% în
2023 și cu 5,1-11,7% în variantele tratate comparativ cu martorul.
Notă. Acest studiu a fost susținut de Universitatea Tehnică a Moldovei prin subprogramul
instituțional „Centrul de cercetare şi extensiune pentru agricultură, biodiversitate şi dezvoltare
rurală”.
Referințe
1. Balan, V. (2015). Tehnologii în intensificarea culturii mărului și cireșului. Academos 2, pp. 74-79.
2. Balan, V., Cimpoieş, Gh., Barbăroşie, M. (2001). Pomicultura. Chișinău: MUSEUM,. 452 p. ISBN
9975-906-39-7.
3. Balan, V., Ivanov, I., Şarban, V., Balan, P., Vamaşescu, S. (2017). Modificările calităţii cireşelor
(Prunus avium l.) în timpul maturării. În: Ştiinţa agricolă, nr. 2, pp. 43-49. ISSN 1857-0003.
484
4. Csihon, Á., Gonda, I., Holb, I. J. (2021). Effect of a nanotechnology-based foliar fertilizer on the yield
and fruit quality in an apple orchard. International Journal of Horticultural Science 27: 29-32.
https://doi.org/10.31421/ijhs/27/2021/9809.
5. Duhan, J. S., Kumar, R., Kumar, N., Kaur, P., Nehra, K., Duhan, S. (2017). Nanotechnology:
The new perspective in precision agriculture. Biotechnology Reports 15. 11–23.
6. Gogos, A., Knauer, K., Bucheli, T. D. (2012). Nanomaterials in Plant Protection and
Fertilization: Current State, Foreseen Applications, and Research Priorities. J. Agric. Food
Chem. 60. 9781-9792. https://doi.org/10.1021/jf302154y
7. Malhotra, S. K. (2016). Water soluble fertilizers in horticultural crops - an appraisal. – Ind. J. Agric.
Sci. 86: 1245-1256.
8. Nagy, P. T. (2012). Bioregulátor kísérletek eredményei és gyakorlati hasznosítási tapasztalatai a
gyümölcstermesztésben. Debreceni Egyetem. AGTC MK Kertészettudományi Intézet. 97 p.
9. Peteu, S.F., Oancea, F., Sicuia, O.A., Constantinescu, F., Dinu, S. (2010). Responsive polymers
for crop protection. Polymers 2(3): 229–251. https://doi.org/10.3390/ polym2030229
10. Tagliavini, M., Drahorad, W., Dalla Via, J. (2002). Preface. Acta Horticulturae 594.
https://doi.org/10.17660/ActaHortic. 2002.594.
11. Zulfiqar, F., Navarro, M., Ashraf, M., Akram, N. A., Munne-Bosch, S. (2019). Nanofertilizer use for
sustainable agriculture: advantages and limitations. – Plant Sci. 289: 110270. DOI:
10.1016/j.plantsci.2019.1 10270.
12. Доспехов, А. С. (1985). Методика полевого опыта. Москва: Агропромиздат, 351 с.
485
UDC: 632.937:632.4 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.84
ANTAGONISTIC ACTIVITY OF BACTERIAL ISOLATES AGAINST
FUSARIUM PATHOGENS
Bîrsa Maxim*, https://orcid.org/0000-0003-3068-1719
Balan Ludmila, https://orcid.org/0000-0002-8319-6808
Bogdan-Golubi Nina, https://orcid.org/0000-0003-2199-4414
Moldovan Cristina, https://orcid.org/0000-0003-1634-0344
Institute of Microbiology and Biotechnology, Technical University of Moldova,
Chisinau, Republic of Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. Actinobacteria and bacteria stored in NCNM were tested against F. oxysporum
CNMN-FF-06 and F. solani CNMN-FF-07. In case of antagonistic activity against F. solani, results
were much higher in comparison with F. oxysporum, ranged between 12.3 – 19.3 mm. The highest
result of antifungal activity of bacteria against F. oxysporum was registered for the strain Bacillus
velezensis CNMN-BB-16 (25.0 mm). For F. solani, the highest result was registered for the strain
Micrococcus yunnanensis CNMN-BM-19 (33.0 mm). Results of the present research had shown
that biocontrol agents can be used as an alternative for chemical pesticides utilized against
phytopathogenic fungi.
Keywords: antifungal activity; actinobacteria; bacteria; Fusarium; agriculture crops.
Introduction
Plant diseases represent an urgent problem in agriculture. Main pathogens which cause
harvest losses are fungi that endanger food security. In addition, many fungal pathogens such as
Fusarium spp. produce mycotoxins which made agricultural products dangerous for the final
consumer [10].
Strains of genus Fusarium are very adaptable, regardless of attraction to moderate climates,
they contaminate crops all around the world. Such Fusarium toxins as trichothecenes, fumonisins,
and zearalenone can lead to acute intoxication and even organism death [9].
Majority of Fusarium spp. are pathogenic to a vast list of important crops. Among of them
are: wheat, barley, maize, bananas, cucumbers, tomatoes, eggplants, dates, cotton, etc. Proliferation
of Fusarium on vegetal organisms could cause next degradational processes: root or stem rots,
cankers, vascular wilts, fruit or seed rots, and leaf diseases. Aftermaths of this fungi on economy,
medicine and society because of crop failure increase instability in any region [7].
Below are specific examples of where fusarium possess a threat to various agricultural
crops.
Large yield losses are observed in cereal crops, which are a common target for these plant
pathogens [7]. There are reports that in the United Arab Emirates, the date production industry is
facing with sudden decline syndrome caused by the soil-borne fungi of Fusarium spp. In
particularly, it is caused by F. solani [2, 3]. Passion fruit harvest suffering from Fusarium wilt
caused by Fusarium oxysporum f. sp. passiflorae [4, 8]. Such demanded crop in markets as banana,
has experiencing dramatic losses due to an epidemic of Fusarium wilt of banana, caused by
Fusarium oxysporum f. sp. cubense [6]. A very important vegetable which possesses remarkable
economic and dietary value is cucumber (Cucumis sativus L.) [1]. Each year the cucumber harvest
suffer loses because of Fusarium wilt, induced by the pathogen Fusarium oxysporum f. sp.
cucumerinum [8, 11]. Another plant not least, as eggplant (Solanum melongena L.) is widely
cultivated in India, China, Egypt, Iran and Turkey. The common problem for this crop as for
mentioned above, is Fusarium wilt [16].
486
Environmentally friendly methods for suppression of diverse Fusarium spp. involve the use
of microorganisms, especially some groups of bacteria, in the same time, majority of them could
promote plant development, many of which have been shown to be efficient. The policy in
agriculture should appeal in development of direction for the healthy growth of crops and biological
control of phytopathogens using endophytic bacteria [16].
Below are some data on the successful detection of various strains of bacteria capable of
suppressing the growth and development of Fusarium spp.
Chemical compound β-glucanase, synthesized by streptomyces strain is able to hydrolyze
fungal cell wall glucans and suppress Fusarium wilt of cucumber [17]. Also, were found five
Streptomyces spp. which produce chitinases against Fusarium oxysporum f. sp. albedinis which is
responsible for disease of date palm [2, 13].
For protection of banana crop, some Bacillus spp. showed moderate but sufficient
antagonistic results against Fusarium spp. [6].
A number of antagonistic microbes, such as Pseudomonas spp., Bacillus spp., Streptomyces
spp., Trichoderma spp., and Paenibacillus spp., were investigated and studied to control various
plant pathogens, they were demonstrated as efficient biocontrol agents against cucumber Fusarium
wilt [8].
Bacterial strains of Bacillus sp. SV101 and Bacillus tequilensis SV104 isolated from the
Solanum elaeagnifolium proved efficiency against Fusarium wilt [5, 16].
Considering positive results reported by researchers, biological control of fungal diseases is
one such approach that offers much toward increasing world crop production. Therefore, the present
study aimed at screening of bacteria with antifungal properties on their potential to control the
Fusarium oxysporum and Fusarium solani, pathogens of agriculture crops in the Republic of
Moldova.
Materials and methods
The following research was conducted within the National Collection of Non-pathogenic
Microorganisms (NCNM) of the Institute of Microbiology and Biotechnology of the Technical
University of Moldova.
The study included 20 bacterial strains of genera Actinomadura, Actinoplanes,
Micromonospora, Streptomyces, Bacillus, Micrococcus, Paenibacillus, Peribacillus, Planococcus
stored and deposited in NCNM.
As a nutritional medium for the cultivation and growth of strains, nutrient agar, Gause and
Czapek medium were used. Cultivation was carried out at a temperature of 35±1°C, 48 h for
bacteria and 28°C, 14 days for actinobacteria.
To assess biocidal activity of selected microorganisms, the antifungal activity was tested
against Fusarium oxysporum CNMN-FF-06 and Fusarium solani CNMN-FF-07; considering that
these pathogens have cause severe diseases and yield losses to numerous crops in Republic of
Moldova.
Biocidal activities were determined by disk diffusion method on agar. Test cultures were
subcultured by pour plate method. The diameter of the growth inhibition zones was measured after
3-4 days of test cultures incubation at 25°C [15].
There were three replications for each test and the biocidal assessment was performed twice.
Results and discussion
Below are presented the significant results of antifungal activity of 10 strains of
actinobacteria and 10 strains of bacteria against the causative agents of fusarium diseases in
agricultural plants, namely Fusarium oxysporum CNMN-FF-06 and Fusarium solani CNMN-FF-
07.
487
According to results (Table 1), antifungal activity of actinobacteria against F. oxysporum
CNMN-FF-06 ranged between 9.7 – 13.3 mm. The highest activity had shown by strain of
Actinomadura sp. 43; low activity, less than 10.0 mm was registered for strain Streptomyces sp. 72.
In case of antagonistic activity against F. solani CNMN-FF-07, results were much higher,
ranged between 12.3 – 19.3 mm. The highest result was registered for strain Actinoplanes sp. 26
(diameter of 19.3 mm). Also, significant results were obtained under the influence of strains:
Actinomadura sp. 36; Micromonospora sp. 56; Streptomyces spp. 71, 73. Other strains had shown
moderate results (less than 15.0 mm).
It should be noted that actinobacteria strains are more active against F. solani CNMN-FF-07
than against F. oxysporum CNMN-FF-06.
Table 1
Antifungal activity of actinobacteria strains from NCNM
Test cultures
Diameter of the growth inhibition
Actinobacteria F. oxysporum F. solani
CNMN-FF-06 CNMN-FF-07
Actinomadura sp. 2 10.3±0.7 12.3±1.7
Streptomyces sp. 21 12.0±1.1 11.7±0.7
zones, (mm)
Actinoplanes sp. 26 12.7±1.3 19.3±1.3
Actinomadura sp. 36 12.0±1.1 16.0±2.0
Actinomadura sp. 37 12.7±1.3 13.3±1.3
Actinomadura sp. 43 13.3±1.3 14.3±0.7
Micromonospora sp. 56 10.3±0.7 15.7±1.3
Streptomyces sp. 71 10.3±0.7 15.7±2.4
Streptomyces sp. 72 9.7±0.7 13.7±0.7
Streptomyces sp. 73 11.3±0.7 17.0±3.0
Bacterial strains (Table 2), on the other hand, showed more significant results. Antifungal
activity against F. oxysporum CNMN-FF-06 ranged between 11.7 – 25.0 mm. The highest result
was registered for the strain Bacillus velezensis CNMN-BB-16 (25.0 mm). Also, significant results
were obtained under the influence of strains: Bacillus velezensis CNMN-BB-17 and Planococcus
chinensis CNMN-BP-24 (growth inhibition zones more than 20.0 mm).
Table 2
Antifungal activity of bacteria strains isolated from isolated from NCNM
Test cultures
Diameter of the growth inhibition
Bacteria F. oxysporum F. solani
CNMN-FF-06 CNMN-FF-07
Bacillus subtilis CNMN-BB-01 15.7±0.7 19.7±2.8
Bacillus velezensis CNMN-BB-16 25.0±3.4 29.3±1.3
zones, (mm)
Bacillus velezensis CNMN-BB-17 22.7±1.3 31.3±1.7
Micrococcus yunnanensis CNMN-BM-19 24.7±0.7 33.0±2.0
Paenibacillus pabuli CNMN-BP-21 0 0
Peribacillus simplex CNMN-BP-23 11.7±2.8 24.0±2.0
Planococcus chinensis CNMN-BP-24 21.0±2.0 27.7±2.8
Bacillus safensis CNMN-BB-25 0 0
Bacillus rugosus CNMN-BB-29 0 20.0±7.9
Micrococcus aloeverae CNMN-BM-30 0 0
By analysis of data obtained for F. solani CNMN-FF-07, antifungal activity ranged between
19.7 – 33.0 mm. The highest result was registered for the strain Micrococcus yunnanensis CNMN-
488
BM-19 (33.0 mm). Also, significant results were obtained under the influence of strains: Bacillus
velezensis CNMN-BB-16; Bacillus velezensis CNMN-BB-17; and Planococcus chinensis CNMN-
BP-24 (growth inhibition zones more than 25.0 mm).
As in case of actinobacteria, the bacteria also showed greater activity against F. solani
CNMN-FF-07 than against F. oxysporum CNMN-FF-06.
According to the literature data, Actinomadura sp. COL08 is capable to suppress the growth
and development of F. oxysporum f. sp. albedinis [12], which is in accordance with data obtained
for Actinomadura sp. 43. Analysis of the results obtained for Actinoplanes sp. 26 against F. solani
CNMN-FF-07, demonstrated that Actinoplanes spp. possessed capacity to produce antifungal
metabolites active against Fusarium solani [2].
Best results obtained for the Bacillus velezensis CNMN-BB-16 against F. oxysporum
CNMN-FF-06 is justified by comparison with research on B. velezensis YW17, which could inhibit
this pathogen by secreting antifungal lipopeptides, proteins and volatile substances, thereby
protecting crops from pathogenic fungal infections [18].
Micrococcus yunnanensis CNMN-BM-19 showed huge activity against F. solani CNMN-
FF-07, which was confirmed in similar studies provided by Mexican researchers [14].
Conclusions
The screening of autochthonous bacteria with pronounced antifungal effect on
phytopathogenic strains F. oxysporum CNMN-FF-06 and F. solani CNMN-FF-07 was performed.
Results of the present research had shown that biocontrol agents can be used as an alternative for
chemical pesticides utilized against phytopathogenic fungi.
Strains of bacteria, in addition to antifungal properties also synthesize substances with plant
growth-promoting properties, which can lead to an increase in the organic harvest obtained and the
quality of the products.
Therefore, the further investigations also will be focused on potential of selected
biotechnologically relevant bacteria for plant phytostimulation what contribute to the development
of sustainable agricultural through the use of environmentally harmless natural substances.
Acknowledgments. This research was funded by National Agency for Research and
Development, Republic of Moldova; project 24.80012.5107.05TC “Combating Fusarium wilt and
phytostimulation of eggplant crop, based on products of bacterial origin”. Institutional financing
contract no. 20TC of 15 July 2024.
References
1. Adetula, O.; Denton, L. Performance of vegetative and yield accessions of cucumber (Cucumis
sativa L.) Horticultural Society of Nigeria (Hortson). In Proceedings of the 21st Annual
Conference, San Francisco, CA, USA, 12-15 October 2003.
2. Alblooshi, A.A.; Purayil, G.P.; Saeed, E.E.; Ramadan, G.A.; Tariq, S.; Altaee, A.S.; El-
Tarabily, K.A.; AbuQamar, S.F. Biocontrol potential of endophytic actinobacteria against
Fusarium solani, the causal agent of sudden decline syndrome on date palm in the UAE. J.
Fungi, 2022, 8(1), 8.
3. Alhammadi, M.S.; Al-Shariqi, R.; Maharachchikumbura, S.; Al-Sadi, A.M. Molecular
identification of fungal pathogens associated with date palm root diseases in the United Arab
Emirates. J Plant Pathol, 2019, 99, 141-147.
4. Ali, A.; Junda, M.; Karim, H.; Nuryani, S. Characterization and in vitro antifungal assay against
Fusarium oxysporum f. sp. passiflora of endophytic actinomycetes from purple passion fruit
plants of South Sulawesi, Indonesia. Asian Jr of Microbiol Biotech Env Sc, 2017, 19(2), 344-
353.
489
5. Aydi Ben Abdallah, R.; Jabnoun-Khiareddine, H.; Nefzi, A.; Mokni-Tlili, S.; Daami-Remadi,
M. Biocontrol of Fusarium wilt and growth promotion of tomato plants using endophytic
bacteria isolated from Solanum elaeagnifolium stems. Jourl of Phytopath, 2016, 164, 811-824.
6. Bubici, G.; Kaushal, M.; Prigigallo, M.I.; Gómez-Lama Cabanás, C.; Mercado-Blanco J.
Biological control agents against Fusarium wilt of banana. Front Microbiol, 2019, 10, 616.
7. Burgess, L.W.; Bryden, W.L. Fusarium: A ubiquitous fungus of global significance. Microbiol,
2012, 33, 22-25.
8. Cao, P.; Li, C.; Wang, H.; Yu, Z.; Xu, X.; Wang, X.; Zhao, J.; Xiang. W. Community structures
and antifungal activity of root-associated endophytic actinobacteria in healthy and diseased
cucumber plants and Streptomyces sp. HAAG3-15 as a promising biocontrol agent.
Microorganisms, 2020, 18(2), 236.
9. Ekwomadu, T.I. Occurrence and variation of Fusarium free and masked mycotoxins in maize
from agriculture regions of South Africa. Doctoral Dissertation, North-West University,
Potchefstroom, South Africa, 2019.
10. Ekwomadu, T.I.; Mwanza, M. Fusarium fungi pathogens, identification, adverse effects, disease
management, and global food security: A review of the latest research. Agriculture, 2023, 13,
1810.
11. El-Sharkawy, E.E.S.; Abdalla, M.Y.; El-Shemy, A.O. Biological control and induction of
systemic resistance against cucumber Fusarium wilt by plant growth promoting rhizo-
organisms. Egypt J Biol Pest Control, 2015, 25, 407-413.
12. Meliani, H.; Makhloufi, A.; Cherif, A.; Mahjoubi, M.; Makhloufi, K. Biocontrol of toxinogenic
Aspergillus flavus and Fusarium oxysporum f. sp. albedinis by two rare Saharan actinomycetes
strains and LC-ESI/MS-MS profiling of their antimicrobial products. Saudi J Biol Sci, 2022,
29(6), 103288.
13. Mouloud, G.; Samir, M.; Laid, B.; Daoud, H. Isolation and characterization of rhizospheric
Streptomyces spp. for the biocontrol of Fusarium wilt (bayoud) disease of date palm (Phoenix
dactylifera L.). J Sci Agric, 2017,1, 132-145.
14. Reverchon, F.; Escudero-Osorio, Y.S.; Morteo-Zavaleta, J.; Avendaño, E.G.; Ramírez, M.; El,
H. Inhibition of Fusarium solani by bacteria from the phyllosphere and rhizosphere of tropical
montane cloud forest trees. Biotecno y Susten, 2021, 5(1), 3-18.
15. Rizk, M.; Abdel-Rahman, T.; Metwally, H.; et al. Screening of antagonistic activity in different
Streptomyces species against some pathogenic microorganisms. J Biological Sci, 2007, 7(8),
1418-1423.
16. Santhosh, C.R.; Mahadevakuamar, S.; Bettadapura, N.; Chandranayak, S.; Sreedharamurthy, S.
Eggplant (Solanum melongena L.) associated endophytic bacteria promote plant growth and
counter soil-borne plant pathogenic fungi. Authorea, 2023. doi:
10.22541/au.168329349.91329450/v1.
17. Singh, P.P.; Shin, Y.C.; Park, C.S.; Chung, Y.R. Biological control of Fusarium wilt of
cucumber by chitinolytic bacteria. Phytopathology, 1999, 89, 92-99.
18. Wei, J.; Zhao, J.; Suo, M.; Wu, H.; Zhao, M.; Yang, H. Biocontrol mechanisms of Bacillus
velezensis against Fusarium oxysporum from Panax ginseng. Biol Control, 2023, 182, 105222.
490
UDC: 634.725:581.1(497.22) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.85
BIOLOGICAL AND AGRICULTURAL CHARACTERIZATION OF
INTRODUCED VARIETY„WEIKI” (Actinidia arguta Planch) IN GEORGIA
Bobokashvili Zviad1,*, Maglakelidze Elene1, Kvaliasvili Vazha 2,**
1LEPL Scientific-Research Center of Agriculture, Tbilisi, Georgia
2Academy of Agriculture, Tbilisi, Georgia
* e-mail: [email protected], **e-mail: [email protected]
Summery. Today, the most important task of agricultural development, along with
traditional crops, is to facilitate the introduction and testing of highly adaptive crops with a
competitive advantage in the country, such as Kiwiberry.
The article presents the first study of the biological and agricultural properties of the "Baby Kiwi"
variety (Actinidia arguta Planch.) Weiki in Georgia. It evaluates the adaptability of Kiwi plants to
the environmental and climatic conditions of Eastern Georgia. The research was carried out in a
collection orchard located in one of the leading fruit-growing regions of Georgia, Shida (Inner)
Kartli (village Jighaura, Saguramo, Mtskheta municipality), and belongs to the LEPL Scientific-
Research Center of Agriculture (SRCA) from 2019 to 2023.
Keywords: flowering; ripening; yield; fruit; size.
Introduction
In recent years, Georgia has actively begun producing exotic fruits. Exotic fruit varieties
include subtropical and tropical fruits that have not had a commercial impact until now. Actinidia is
one of these promising crops [1, 9].
Actinidia production in Georgia started relatively late, in the 1980s and 1990s, in the Black
Sea region. The high price of the fruit and the increase in demand motivated many farmers to plant
this crop. It thrives well in both western and eastern Georgia, but the main producers are in the
subtropical regions of western Georgia [4 9]. The total area of actinidia plantations in Georgia is
250 hectares, with an annual yield of 1,500-1,700 tons [10].
The genus Actinidia (Actinidia Lindl.) includes more than 60 species, of which only three
have been successfully cultivated worldwide: Chinese Actinidia (A. chinensis Planch.), Actinidia
deliciosa (A. deliciosa (A. Chev.) C.F. Liang et A.R. Ferguson), and mini kiwi, or Baby kiwi that is,
as it is called (A. arguta (Sieb. et Zucc.) Planch.) [8, 28].
A. arguta was discovered in the late 19th century outside East Asia, its native habitat. The
species soon gained popularity. It belongs to the Leiocarpae group, is a polyploid species (2n, 3n,
4n), and consists of morphologically different variants found in geographically diverse regions. It is
found in eastern Siberia, Korea, Japan, and China. In Siberia and northern China, it extends almost
to sea level, and in the southern regions, up to 3,500 meters above sea level [7, 11, 14].
The limited commercial cultivation of A. arguta, in contrast to varieties of other species (A.
chinensis or A. deliciosa), can be explained by its challenging care requirements, which are due to
its biological characteristics. These include irregular fruit ripening, limited shelf life, and the small
size of the fruit, which affects its marketability [5, 6, 12].
Currently, commercial cultivation of A. arguta takes place in the USA (mainly in Oregon),
Europe, New Zealand, and South America. The global area occupied by A. arguta varieties is 200
hectares [3]. In addition to Baby (mini) kiwi, this species is also known by several popular names,
including cocktail kiwi, strong kiwi, raisin, liana kiwi, tara, and waiki [27].
491
The fruit has a sour-sweet taste and a special aroma. It attracts attention due to its high
content of vitamin C. Based on research, several authors [13, 18, 24] note that the content of
vitamin C in fruits is high, averaging 45 mg/100 g.
A. arguta is classified as a superfruit, containing more than 20 essential nutrients and a
number of vitamins. It is one of the products rich in vitamin C (430 mg/100 g). The fruit also
contains a large amount of lutein (0.93 mg/100 g), phenols (1301.1 mg/100 g), antioxidants, organic
acids, and minerals (potassium, calcium, zinc, etc.), which is very important from a commercial
point of view. The fruit is used both raw and in the processing industry [19, 21]. Actinidia arguta
(A. arguta) is a very rare species due to some biological features. It is characterized by good
reproductive ability, high frost resistance (it is the most frost-resistant of the Actinidia genus), and
good resistance to pests and diseases, which contributes to its broad development [2, 22, 23].
Materials and methods
The object of the study is the introduced variety of "Baby Kiwi" variety, Weiki. The study of
the variety has been carried out in the collection plot of the Scientific - Research Center of
Agriculture, East Georgia, located in the village Jighaura of Saguramo (Mtskheta municipality,
Shida Kartli) during 2019-2023. The orchard has been established with 5.0 x 2.5 m planting layout
in 2012. The ratio of male to female plants is 1:5. For the study, In the collection were represented
with 35 plants were attached to a 3-wire horizontal trellis.
The orchard of village Jighaura is located in the eastern part of Shida Kartli, on the 630 m
above sea level. The zone characterized by warm climate, moderately humid air, cold winter and
hot summer is appropriate for cultivation of stone fruits. The average yearly temperature is 10.8 0C,
the absolute minimum temperature is -17.8 0C. The soil was alluvial calcareous, characterized by
low organic matter content (less than 3% in humus). Texture content of the soil is granular -
cumulose. It is characterized by lightweight structure, good physical properties and sufficient
moistness.
Phenological development of cultivars was done according to the modified version of the
BBCH scale [16]. The calendar periods of the following phenological phases have been studied:
swelling of bud, flowering, fruit ripening.
Pomological characteristics of cultivars were collected by instructions of UPOV (2012)
harmonized descriptors for Kiwiberry.
Fruit characteristics were measured on fruits harvested in full maturity stage. The samples of
30 fruits per from each tree harvested randomly. Fruit samples were taken during harvest time for
determining of physical properties (length and width of fruit, weight). Fruit length and width was
measured by caliper in mm, respectively. Fruit weight was measured for each fruit in gram totally
for 30 fruits and average was calculated.
Productivity characteristics of variety was studied according to Program and methods
cultivar fruit, berry and nut crops [20]. Productivity were studied according to following
parameters: the yield per tree and yield efficiency, were computed from the harvest date. Harvest
date, the date when fruits have full (commercial) maturity stage.
Biochemical analysis of cultivars was carried out for detection of dry soluble solids, total
sugars, inverse sugars and titratable acidity. The soluble solids were determined by refractmeter,
(PAL-1, Atago, Tokyo Tech) and expressed as degree Brix (°Brix). Total sugar content and inverse
sugars content were measured according to Luff - Schoorl method [25].
Statistical analyses. The mean values of the studied properties were determined. Statistical
differences among cultivars were verified using ANOVA for each year separately. When the F-test
was significant, means were compared with the LSD test at P = 0.05.
492
Results and discussions
A. arguta is a liana by its morphological structure. The liana is characterized by strong
growth. The shoots are large and long, with smooth, non-wrinkled skin. The leaves are beautiful,
large, dark green, and shiny, with red stalks that give the plant a decorative appearance. The flowers
are sharply white and large in size [2, 12, 22].
The fruit is of medium size (weight 7-10 g) and cylindrical in shape (H 2.8 x D 2.2 cm). The
skin is of medium density, green in color with a dark brown tint on the sunny side. The pulp is
green with a large number of black seeds. The fruits are sweet, with a pleasant taste. Its biochemical
composition is simple and as follows: soluble dry matter - 8.7-10.7% (Brix); sugar 8.8-12.1
g/100g.[15]
The variety begins to bear fruit in the third year after planting, with a high yield. According
to research, the average yield per plant is determined to be 10-12 kg. It blooms in the second decade
of May (under conditions of V. Jighaura). It is the best pollinator for all types of mini kiwi and is
moderately resistant to harmful diseases.
The variety is an excellent dessert fruit. The fruit ripens in the first decade of October (in the
conditions of V. Jighaura) and can be stored in refrigerated conditions (0-1°C) for up to 2-3 months.
The results of five years (2014-2016) observations on calendar periods of phenological stages have
shown that the cultivas begin vegetation (bud ripening) on average in the third decade of March.
Depending on the years (2019-2023), the difference in the beginning of the vegetation period is 4-5
days. The variety starts flowering at the beginning of May (05-08.05) and lasts 8-10 days on
average. The difference between the flowering of male and female flowers is 4-5 days. During the
study the periods of flowering are quite variable. The mostearly flowering began in 2021 (16th
March) and the most lately in 2019 (3th April). The sum of active temperatures during the flowering
period is 86-120 0C. Intensity of flowering has been estimated together with determination of
periods of flowering. The high intensities (4-5 mark) of flowering characterize the cultivar.
Yield is the most important economic characteristic of a cultivar that determines its
economic value. Besides the peculiarities of cultivar and climatic conditions it depends on
agronomical activities and on a rootstock [6]. The study of the period of picking and mass ripening
showed that the Weiki variety reaches mass ripening in the second decade of October (12-18.10).
To extend the period of fruit softening and storage, picking should be done 3-4 days before mass
ripening. Defoliation begins in the third decade of October and lasts until the end of November.
The variety starts yielding quite early, in the 3rd to 4th year after planting, and reaches full
productivity in the 6th year. It is characterized by regular and abundant yield. A mature plant gives
an average yield of 9.2-11.4 kg.
The morphological study of the fruits showed that the fruits are large, elongated cylindrical
in shape (diameter - 21-23 mm), and slightly flattened on the sides. The average weight is 7.5-10.2
grams. By biochemical analysis of the fruit, it was determined that the content of soluble dry matter
varies between 19.0-21.4%, and titratable acidity is 1.03-1.25%. Under standard agrophone
conditions in the garden, the study of the variety's susceptibility to diseases showed that it is less
affected by pests and diseases. With Phytophthora (Phytophthora infestans), the degree of damage
is on average 2.40 points. Among pests, damage by thrips and aphids is observed, which is
insignificant, but for control, it is necessary to carry out plant protection measures.
As a result of the tasting evaluation of the fruits, it was found that the pulp of this variety has
high taste qualities, with a sweet, balanced acidity, and is quite aromatic. The pulp texture is dense,
the appearance of the product is good, and the skin is intact. The overall tasting rating is 8.7 (on a
10-point scale).
Conclusions
The first results of five- year (2019-2023) research some biological and agricultural
properties of mini kiwi, Weiki, it can be concluded that this variety is among the best dessert fruits,
493
characterized by early maturity, regular and abundant yield, good taste qualities of the fruit, storage
capacity, and resistance to fungal diseases.
According to the primary study, we can conclude that the Weiki (Actinidia arguta Planch.)
cultivar can be successfully grown in Shida Kartli and other regions with similar ecological
conditions in Georgia.
References
1. Agro biodiversity of Georgia (2015). (Catalog) Tbilisi, pp: 10-32.
2. Bieniek A. (2012) Yield, morphology and biological value of fruits of Actinidia arguta and Actinidia
purpurea and some of their hybrid cultivars grown in north-eastern Poland. In: Acta scientiarum
Polonorum Hortorum Cultus, 11(3):117-130.
3. Chesoniene L., (2000): Comparison of some biological features and fruiting potential of Actinidia
kolomikta cultivars. In: Acta Hort. 538: 769–774.
4. Chkhaidze G. (1998) Subtropical Crops. Tbilisi, pp: 482-495.
5. Debersaques F.and Mekers O.(2003) Growing and production of kiwifruit and kiwi berry.
Encyclopedia of Life Support Systems (EOLSS) Vol.II .
6. Ferguson A.R., (1999) Kiwifruit cultivars: breeding and selection. In: Acta Hort. 498, 43–51.
7. Ferguson, A.R. and Huang, H. (2007). Genetic Resources of Kiwifruit: Domestication and Breeding.
In: Hortic. Rev. 33: 1-121.
8. Ferguson, A.R. and Seal, A.G. (2008). Kiwifruit. In: J. F. Hancock, ed. Temperate Fruit Crop
Breeding. Chapter 8: 235-264.
9. Fruits of Georgia (catalog). (2001) F. Edited by Kvaliashvili. Tbilisi, pp: 34-44. 10.
10. Geostat (2022). Geostatic National Statistics Office of Georgia. 2022. www.geostat.ge)
11. Jo Y.S., Ma H.S., Cho H.S., Park J.O. (2007). ’Chiak’, a new selection of Actinidia arguta. In: Acta
Horticulturæ 753: 259–262.
12. Latocha, P. (2007). The Comparison of Some Biological Features of Actinidia arguta Cultivars
Fruit Ann. Warsaw Univ. of Life Sci.- SGGW Hortic. and Landscape Architecture, 28: 105-109.
13. Latocha, P. (2008). Frost resistance and spring frost sensibility of a few cultivars of Actinidia grown
in Central Poland. Annals of Warsaw University of Life Sciences – SGGW Horticulture and
Landscape Architecture, no 29: 111–120.
14. Latocha P., Jankowski P. 2011. Genotypic difference in postharvest characteristics of hardy
kiwifruit (Actinidia arguta and its hybrids), as a new commercial crop. Part II. Consumer
acceptability and its main drivers. In: Food Research International 44: 1946–1955.
15. Latocha P. 2017. The Nutritional and Health Benefits of Kiwiberry (Actinidia arguta) – A
Review. Plant Foods for Human Nutrition 72: 325-334.
16. Maghlakelidze E, Bobokashvili Z. Characterization and development perspectives of “Baby Kiwi”
(Actinidia arguta Planch.) Culture in Georgia (2023) Georgian scientists Vol. 3.Nov 4.
17. Meier U. (2001) Growth Stages of Mono and Dicotyledonous Plants. BBCH Monograph, Federal
Biological Research Centre for Agriculture and Forestry, Bonn.
18. Nishiyama I., Yamashita Y., Yamanaka M. et al. (2004): Varietal difference in vitamin C content in
the fruit of kiwifruit and other Actinidia species. In: J. Agric. Food Chem. 52/17: 5472–5475.
19. Okamoto G., Goto S., (2005). Juice Constituens in Actinidia arguta Fruits Produced in Shinjo,
Okayama. Sci. Fac. Agr. Okayama Univ. 94, 9–13.
20. Program. (1999). Program and methods Cultivar fruit, berry and nut crops. Orel, 1999. pp. 430-486.
(In Russian).
21. Testolin, R. and Fergusson, A.R. (2009). Kiwifruit (Actinidia spp.): Production and Marketing in
Italy. In: New Zealand J. Crop Hortic. Sc., 37: 1-32.
22. Tiyayon C., Strick B. (2003). Flowering and fruiting morphology of hardy kiwifruit Actinidia
arguta. In: Acta Hort., 610, 171–176.
23. Stanica F., Zuccherelli G. (2007). New selections of Actinidia arguta from the romanien breeding
program. In: Acta Horticulturæ 753: 263–268.
24. Strik B., Hummer K.E., (2006). ‘Ananasnaya’ hardy kiwifruit. J. Am.Pom. Sci., 60 (3), pp.106–112.
494
25. Shirokov E.P., Polegaev V.I. (1989) Storage and processing of fruits and vegetables. M.,
Agropromizdat. pp. 111-134
26. UPOV (2012). International Union the Protection of New Varieties of Plants. Actinidia UPOV
Code: Actin Actinidia Lindl. TG/98/7.
27.Williams, M.H., Boyd, L.M., McNeilage, M.A. et al. (2003). Development and commercialization
of baby kiwi (Actinidia arguta Planch.). In: Acta Horta (ISHS) 610: 81-86.
28. Xiao X-G. (1999). Progress of Actinidia selection and breeding in China. In: Acta Horticulturæ,
498: 25–51.
495
UDC: 632.112:631 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.86
SECETA-FACTOR DE RISC SPORIT PENTRU AGRICULTURA
CONVENȚIONALĂ
Botnari Vasile*, https://orcid.org/0000-0002-0470-0384
Cotenco Eugenia, https://orcid.org/0000-0002-3088-0964
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Repulica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. In most years, the territory of the Republic of Moldova is affected by drought.
The poor harvests of recent years are more than 50% caused by drought, especially in the Southern
Zone, where severe and extremely severe droughts prevail. The occurrence and intensification of
atmospheric and pedological drought conditions contribute to the precipitation deficit on the
background of the high thermal regime, reducing the productivity of agricultural crops. In the May-
July period in 2023 and 2024, the average hydrothermal coefficient on the territory of the republic
was only 0.3-0.4, which corresponds to a very strong drought.
Key words: Drought, desertification, heat, lack of moisture, agricultural crops.
Introducere
Prin așezarea geografică teritoriul Republicii Moldova se include în regiunea cu umiditate
insuficientă. În conformitate cu cel de-al III-lea Raport National privind implementarea Convenției
Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, Republica Moldova este recunoscută
ca țară agrară în care agricultura ocupă un loc semnificativ în economia tarii, contribuția acesteia în
PIB constituind ≈18 %. În corespundere cu clasificarea internațională a teritoriilor aride, țara noastră
este caracterizată ca o zonă geografică sub-umedă - uscată cu un coeficient hidrotermic de 0,50 –
0,65. Insuficiența sau lipsa precipitațiilor de lungă durată pe fondalul temperaturilor înalte conduce
la intensificarea fenomenului de secetă, cu manifestări frecvente în zona centrală și cea de sud. În
nordul țării seceta puternică se înregistrează 1-2 ori în 10 ani, în centru de 2-3 ori, iar în partea de
sud de 3-4 ori. În ultimele doua decenii 12 ani au fost secetoși. În partea sud-estică a republicii tot
mai pronunțat se evidențiază terenuri semiaride.
Consecințele secetelor au un caracter socioeconomic nefavorabil și asupra mediului ambiant,
condiționând degradarea solului, scăderea productivității culturilor agricole, reducerea resurselor
acvatice, înrăutățirea stării de sănătate a populației etc. Aderarea la Convenția ONU pentru
Combaterea Deșertificării prevede elaborarea strategiilor pentru diminuarea efectelor secetei [5].
Diminuarea nivelului recoltelor, inclusiv și în rezultatul udărilor incorecte pe terenurile irigate,
frecvența. și intensitatea secetelor în deosebi în ultimii ani au o acțiune nefastă asupra securității
alimentare și economiei naționale. În contextul celor menționate irigația în corespundere cu cerințele
plantelor este una din cele mai rezultative căi de optimizare a umidității solului și formare a
recoltelor în condiții de sub-asigurare cu apă.
Concomitent cu efectele pozitive exprimate prin sporirea recoltei, în procesul de exploatare
îndelungată, cernoziomurile în condiții de irigare, sunt supuse unui şir de consecințe negative cum
ar fi:
➢ soloneț-zarea (acumulare de sodiu);
➢ salinizarea (acumulare de săruri);
➢ destructurarea şi compactarea secundară;
➢ ridicarea nivelului apelor freatice (înmlăştinirea);
➢ intensificarea proceselor de dehumificare (pierderi de humus), etc.
Aceste procese negative s-au depistat în anii 1970-1990. Irigarea cernoziomului obișnuit cu
apă mineralizată din bazinul acvatic Ialpug, raionul Taraclia în perioada anilor 1980-1985, a condus
496
la salinizarea moderată și pe alocuri puternică a solului. Suprafața afectată a constituit circa 3000 ha.
Ca rezultat nivelul recoltelor pe aceste solului a diminuat cu 30-50%. Actualmente suprafața
solurilor irigate s-a redus de la 310 mii ha. până la 35-40 mii ha, sau de 7-8 ori, iar productivitatea
culturilor irigate fiind destul de modestă. Realizarea unor investigații științifice în direcția
perfecționării tehnologiilor de irigare, impactul acestora asupra fertilității solului, productivității
plantelor și eficienței economice ar impulsiona dezvoltarea irigației și obținerea unor recolte
garantate.
Seceta este un fenomen natural care se manifestă în condiții când depunerile atmosferice
sunt sub nivelul celor înregistrate în mod obișnuit, producând dereglări ale echilibrului hidrologic,
care influențează negativ sistemele agricole și ecosistemele naturale [8]. În linii generale, seceta
derivă atunci când precipitațiile medii pentru o perioadă de timp sunt sub media zonei, iar
distribuția lor nu corespunde cu fazele critice de dezvoltare a plantelor, diminuând considerabil
procesele fiziologice de formare a productivității culturilor agricole.
Actualmente tot mai intens se vorbește despre fenomenul încălzirii globale, despre emisia
gazelor cu efect de seră, despre secetă precum si consecințele catastrofale ale acestor perturbații
asupra mediului și asupra agriculturii. Cu toate acestea efectele schimbărilor climatice din ultimele
decenii devin de la an la an mai evidente [2, 4]. Cauzele care conduc la apariția și intensificarea
condițiilor de secetă sunt influențate de clima uscată și de lungă durată din ultimii ani, suplimentate
și de unele activități umane.
Specialiștii consideră ca secetele si efectele generate de acestea sunt cauzate atât de
modificări în circulația generală a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de seră precum
si de anumite cauze antropice, datorată utilizării neraționale a resurselor naturale, defrișărilor de
pădure sau modificărilor de peisaj cu efecte negative asupra bilanțului apei [5].
Condițiile climatice din ultimii ani atrag atenția din ce în ce mai mult celor implicați în
sectorul agricol. Recoltele compromise de secetă, importurile masive de produse alimentare într-o
țară agrară, au contribuit la apariția și utilizarea unei expresii amenințătoare „demararea proceselor
de deșertificare”. Lucru conștientizat de autoritățile responsabile de gestionarea mediului și introdus
în tratatele internaționale la care Republica Moldova face parte. Avertismentul se referă la
intensificarea frecvenței și duratei secetelor într-o anumită zonă, care în cele din urmă conduc la
degradarea treptată a solului si a întregului ecosistem [6].
Seceta reprezintă o situație climatică caracterizată prin scăderea consecutivă a precipitațiilor,
având o durată comparativ lungă de instalare sub nivelul valorilor multianuale, asociată cu
micșorarea debitului râurilor si a rezervelor subterane de apă care determină apariția și
intensificarea unui deficit imens de umiditate în aer si în sol cu efecte negative asupra mediului si
nu in ultimul rând supra culturilor agricole.
Figura 1. Uscarea profunda a solului în semănăturile de grâu afectate de secetă
497
In lipsă de precipitații pe o perioadă îndelungată de timp, se instalează seceta atmosferică.
Deficitul de umiditate relativă a aerului și iregularitatea precipitațiilor determină uscarea profunda a
solului si instalarea secetei pedologice. Asocierea celor două tipuri de secetă determină apariția
secetei agricole care conduce la reducerea productivității sau compromiterea totală a culturilor
agricole. Diminuarea resurselor subterane de apă cauzată de seceta atmosferică, pedologică și
hidrologică conduce la instalarea secetei socioeconomice - situație asociată cu un dezechilibru între
cererea și rezerva disponibilă de apă care afectează societatea și economia.
Consecințele secetei se relevă asupra, scăderii calității si rezervelor de apă pentru consumul
uman, precum si a produselor alimentare. Ca urmare a extinderii condițiilor de secetă vegetația și
fauna unor habitate naturale va fi supusă unui stres continu de subzistență. Datorită dezechilibrului
climatic va crește riscul inundațiilor supunând terenurile agricole unui pericol de eroziune mai
intensă a solului. Insuficiența apei din sol în anii secetoși a atins niveluri la care culturile anuale au
fost compromise în totalitate. Dacă seceta va continua, pe alocuri vor fi afectate și culturile
multianuale diminuând productivitatea și durata de viață a acestora.
Desființarea culturii precedente și prelucrarea solului corespunzător vechilor practici în
condiții de secetă atmosferică și pedologică dese ori se soldează cu pierderi suplimentare de
umiditate contribuind astfel la secarea solului și înrăutățirii condițiilor de creștere și dezvoltare a
plantelor. Drept argument servește însuși faptul că în condițiile ultimilor ani ani 2020-2024, cu
temperaturi extremale, lipsă de umiditate și alte hazarduri provenite de încălzirea globală a climei
nu au fost evidențiate cazuri de succes la resemănarea suprafețelor recultivate. În lipsa unor
recomandări adecvate situației, eforturile și buna intenție a fermierilor au condus la cheltuieli
suplimentare, epuizare financiară și morală, transformând astfel sectorul agrar într-o zonă cu risc
sporit pentru afaceri.
Deși în zona noastră geografică 70 la sută din precipitații cad în perioada caldă a anului, vara
este secetoasă, ceea ce impune o adaptare eficientă a agriculturii la condițiile de secetă, care pe
drept reprezintă cel mai frecvent aspect negativ al climei. Seceta conduce treptat la intensificarea
proceselor de deșertificare a terenurilor și la diminuarea capacității de menținere a productivității
culturilor agricole [1,6].
Conform aprecierilor Convenției ONU, sunt predispuse deșertificării teritoriile cu valoarea
coeficientului de umiditate K < 0,65. Zonele de Centru și de Sud ale republicii se caracterizează
prin valori mai mici de 0,65 ale acestui coeficient, fapt ce determină posibilitatea intensificării
proceselor de deșertificare ale acestor teritorii și necesitatea de adaptare a tehnologiilor agricole la
schimbările climei [3,5].
Nivel scăzut de umiditate în straturile solului, mai adânci de 50 cm, poate afecta negativ
creșterea și dezvoltarea inclusiv și a culturilor multianuale, formarea mugurilor și uscarea ulterioară
a plantelor. Deficitul de umiditate asociat cu o creștere a temperaturii în timpul iernii sunt factori ce
predispun intensificarea secetei pedologice cu consecințe ireversibile, în deosebi pentru zonele
sudice și parțial din centrul republicii, fapt dovedit de starea fără precedent a culturilor de toamnă în
primăvara și vara ultimilor ani.
498
Figura 2. Culturi de porumb și sfecla de zahăr afectate de secetă
În condițiile noastre, primele semnale de secetă meteorologică apar de obicei după o
perioadă de 10 zile fără precipitații în lunile aprilie-septembrie sau 14 zile fără precipitații în
octombrie-martie. Seceta pedologică se manifestă atunci când solul nu mai poate asigura apa
necesară plantelor și acestea se ofilesc. Seceta atmosferică apare în perioade fără precipitații, cu
temperaturi ridicate și umiditatea aerului scăzută.
La manifestarea secetei agricole, în afară de lipsa precipitațiilor trebuie luate în calcul și
radiația solară, temperatura, umiditatea relativă a aerului și a solului, viteza și durata vântului. În
unele cazuri seceta este cauzată nu atât de cantitățile neînsemnate de precipitații, cât de evaporația
excesivă provocată de vântul uscat [7]. Zile de secetă și arșiță se înregistrează în condiții când
umiditatea atmosferică scade sub 30%, iar temperatura depășește 32°C.
Spre exemplu, în perioada 1990-2007, în țară au fost înregistrate nouă secete. Începând cu
2007 periodicitatea și intensitatea secetelor și uscăciunilor sa dublat, iar suprafața afectată de arșiță
este într-o continuă creștere, focalizând câte un „pol” în centrul, în vestul și sud-vestul țării,
determinate în mare măsură de intensitatea proceselor sinoptice ce produc aceste fenomene [9, 10].
În ultimii ani, fenomenul de uscăciune și secetă au depășit de circa 7-8 ori valorile medii
multianuale, incluzând diferite repartiții spațiale.
Figura 3. Culturi de floarea soarelui afectate de secetă
Republica Moldova este cuprinsă de secetă practic în majoritatea anilor. Recoltele slabe din
ultimii ani, în peste 50 % sunt cauzate de secetă, în deosebi în zona de sud, unde predomină secete
severe și extrem de severe. În Zona de Centru secetele sunt comparativ mai moderate iar în ceea de
499
Nord mai reduse. Limita la care începe seceta depinde de raportul dintre temperatură aerului și
cantitatea de precipitații, la temperatura medie anuală de 10°C seceta începe la 400 mm precipitații.
Ca urmare a regimului termic ridicat și deficitului de precipitații condițiile
agrometeorologice în cea mai mare parte a perioadei de vegetație în ultimii cinci ani au fost mult
sub limitele optime pentru formarea de recolte înalte la culturile agricole cerealiere, tehnice,
furajere și altele cu excepția celor multianuale. Deficitul de precipitații la începutul perioadei de
vegetație conduce la scăderea rezervelor de umezeală productivă în sol, ceea ce complică pregătirea
solului și efectuarea semănatului culturilor de primăvară, înrăutățind în același timp starea culturilor
de toamnă.
Recrudescența deficitului de precipitații pe fondalul regimul termic ridicat, în deosebi în
perioada mai-iulie, contribuie le apariția și intensificarea condițiilor de secetă atmosferică și
pedologică. Astfel rezultă condiții nefavorabile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor și formarea
recoltei culturilor agricole. Coeficientul hidrotermic (care caracterizează nivelul de umezire a
teritoriului), în medie pe teritoriul republicii, în perioada mai-iulie 2022, 2023 și 2024 a constituit
doar 0,3-0,4, ceea ce corespunde unei secetei foarte puternice.
În funcție de nivelul de dezvoltare a sistemului radicular, plantele pot asimila apa difuză din
pânza freatică dacă se găsește la 1,5 m adâncime pentru culturile de grâu și soia, 2,0 m pentru
porumb, 2,5 m pentru floarea-soarelui, 3,5 m pentru lucernă. În perioadele secetoase plantele se
ofilesc din cauza faptului că pierderile de apă prin transpirație depășesc capacitatea sistemului
radicular de a asimila apa din sol.
Inițial, ofilirile sunt reversibile și au loc în orele însorite de la mijlocul zilei, timp în care
plantele transpiră intens dar conurile de creștere și frunzele nu sunt suficient aprovizionate cu apă,
deși solul are unele rezerve de apă. În astfel de condiții, spre seară și pe timp de noapte plantele își
revin [11]. Ofilirea ireversibilă apare când solul are umiditate scăzută și plantele nu-și mai pot
acoperi pierderile de apă consumată în procesul de transpirație.
În condiții de secetă, valorificarea eficientă a apei din sol depinde de capacitatea culturii și
tehnologia aplicată. Astfel, eficacitatea măsurilor tehnologice administrate la culturile agricole pate
fi apreciată și prin raportul, cantitatea de apă căzută din precipitații sau utilizată la irigare
(mm)/producția obținută (kg). Pentru utilizarea mai eficientă a rezervelor de apă se recomandă
aplicarea unor măsuri care să asigure o mai bună acumulare și reținere a acesteia în sol.
Pentru determinarea consumului de apă al plantelor prin transpirație se evaluează
transpirația relativă care reprezintă raportul dintre cantitatea de apă consumată în procesul de
transpirație prin sistemul foliar și evaporarea pe unitatea de suprafață a apei libere. Înainte de
înființarea culturilor de toamnă și de primăvară este necesară o apreciere privitor la rezervele de apă
din sol pe compartimente până la adâncimea de 100 cm. Condiții nefavorabile sunt considerate dacă
deficitul de umiditate a solului toamna depășește 15%, iar primăvara, este mai mare de 20-25%.
Indicele de ariditate (Ia) al unei zone se calculează prin relația: Ia = P/T. Unde P - exprimă media
anuală a precipitațiilor din zonă; T - exprimă temperatura medie a zonei. Spre exemplu: dacă P =
500 mm, iar T = 10°C, Ia =500/10 = 50.
Valoarea indicelui de 50 puncte corespunde limitei dintre climatul arid și uscat de stepă.
Schimbările climatice confirmă că majoritatea anilor în perioada 2015 - 2024 au fost printre cei mai
călduroși atestați de la începutul observațiilor instrumentale, cu valori medii anuale de peste 12 °C,
ceea ce depășește cu 2°C media multianuală pentru Republica Moldova și care relevă o accelerare
accentuată a temperaturii. Luând în considerație creșterea mediei anuale a temperaturilor pe țară în
ultimii ani, raportată la cantitatea de precipitații (P = 500 mm, iar T = 12°C; Ia = 500/12 = 41,7)
vom caracteriza evoluția climei ca uscată spre aridă. Pentru menținerea echilibrului la limita dintre
climatul arid și uscat media precipitațiilor anuale ar trebui să constituie circa 600 mm.
Valorile mai mari (Ia >50) caracterizează climatul uscat de stepă și silvostepă dar nu este
atât de secetos precum cel de stepă. Climatul din nordul Moldovei se caracterizează printr-un regim
termic mai moderat, cu trăsături continentale mai pronunțate. În restul teritoriului, în deosebi în
500
sudul republicii temperaturile sunt mai ridicate iar precipitațiile mai reduse, factori climatici care în
mare măsură intensifică procesele de aridizare cu tendințe spre deșertificare. În ce privește regimul
pluvial se resimte influența sub-mediteraneeană, evidențiind cel de-al doilea maxim de precipitații
din perioada de toamnă.
Întru evitarea eșecurilor în afacerile agricole cauzate de condițiile de climă trebuie de ținut
cont și de sensibilitatea culturilor la stresul hidric. Sorgul și floarea soarelui sunt mai puțin sensibile
la deficitul de umiditate și stresul hidric comparativ cu porumbul, soia, mazărea fasolea, sfecla de
zahăr, ne mai vorbind de culturile legumicole, furajere și alte specii de plante cu cerințe speciale
față de apă și care sunt recomandate pentru cultivare doar în condiții de irigare.
Cunoașterea acestor particularități de către fermieri contribuie la dirijarea mai chibzuită a
parametrilor tehnologici și asigurarea condițiilor de întreținere a agroecosistemelor în corespundere
cu cerințele plantelor precum și în luarea deciziilor pentru amplasarea și înființarea culturilor
agricole, menținerea și reducerea pierderilor de apă din sol prin evaporare.
Actualmente agricultura consimte o ignoranța și o lipsa hronică de informație și formare
profesională a fermierilor, bazată pe rezultatele obținute în cercetările științifice realizate în scopul
adaptării agroecosistemelor la schimbările climatice cu implementări demonstrative pentru
transferul de cunoștințe în asociațiile agricole de performantă [1]. Astfel, atât temperaturile scăzute
în timpul iernii cât si perioadele caniculare cu arșiță și secetă acută și de durată ar fi avut o influentă
mai redusă asupra culturilor agricole, dacă s-ar fi aplicat in totalitate verigile de bază ale
tehnologiilor de cultivare, cum ar fi:
➢ stabilirea și implementarea unei structuri de culturi specifice zonei pedoclimatice;
➢ alegerea unor soiuri și hibrizi cu rezistență sorită la condițiile nefavorabile de creștere și
dezvoltare a plantelor, adaptate la temperaturi mai scăzute in timpul iernii și supra-optimale
in perioada de vegetație si cu durată diferită de maturizare;
➢ efectuarea semănatului in epocile optime stabilite pentru fiecare cultura și zonă
agroclimatică.
➢ menținerea condițiilor optime de întreținere a culturilor agricole prin fertilizare, irigare etc;
➢ combaterea efectivă a buruienilor, bolilor și dăunătorilor.
Fenomenul încălzirii globale, în deosebi de la începutul secolului XXI, devine de la an la an
mai evident, cu toate acestea actualmente nu există o strategie bine chibzuită cu măsuri efective de
adaptare a agriculturii la schimbările climatice. În condițiile Republicii Moldova, secetele pot
apărea pe parcursul întregului an, cele mai frecvente fiind la sfârșitul verii si începutul toamnei
(iulie – septembrie). Efecte mai dezastruoase cauzate de secetă fiind înregistrate in partea de sud și
sud-est a republicii. Începând cu anii 2000, în aceste zone condițiile de ariditate sau intensificat,
alibiurile fiind practicarea în continuare a unor culturi cu cerințe flexibile față de umiditate, lipsa
irigațiilor și despăduririle sporadice.
Seceta din anii precedenți, inclusiv și 2024, a afectat cel mai mult zonele de stepă din sudul
tarii, unde pe larg sunt exersate culturile cerealiere, porumb, floarea soarelui, in condiții in care o
mare parte din terenurile agricole sunt disponibile pentru irigare. Dacă autoritățile și întreprinzătorii
nu vor aplica masurile necesare pentru diminuarea dependenței afacerilor în agricultură de acțiunile
negative a factorilor de climă, consecințele pot fi dezastroase si de lungă durată.
Concluzii
Creșterea frecvenței și intensificarea condițiilor de secetă necesită elaborarea unor strategii
locale informarea și formarea profesională a fermierilor, bazată pe rezultatele obținute în cercetările
științifice realizate în scopul adaptării agroecosistemelor la schimbările climatice cu implementări
demonstrative pentru transferul de cunoștințe în asociațiile agricole de performantă
Insuficiența resurselor acvatice și sine-costul înalt la irigare sunt motive evidente care
accentuează necesitatea elaborării recomandărilor de minimizare a consumului de apă la udare
majorând eficienta acesteia la formarea unei unități de producție agricolă.
501
Acordarea suportului în implementarea inovațiilor rezultate din cercetările științifice (soiuri,
tehnologii cu adaptabilitate sporită la condițiile locale de producere) în sectorul real al economiei;
Informarea fermierilor despre impactul schimbărilor climatice asupra productivității
culturilor agricole și măsurile tehnologice de diminuare a acestui fenomen.
Referințe
1. Botnari V. Opportunities for adaption and development of agriculture the conext of climate
change. În: Advanced Biotechnologies – Achievements and Prospects: scientific intern. sympos.
6th edit., Chisinau, 3-4 oct. 2022: abstract book. Chișinău, 2022, pp. 262 -264. ISBN 978-9975-
159-81-4.
2. Botnari V. Monitorizarea factorilor climatici în agricultură. Chișinău, 2024 (CEP USM), 88 p.
ISBN 978-9975-62-724-5.
3. Evaluarea resurselor climatice ale precipitațiilor atmosferice pe teritoriul Republicii Moldova
prin prisma schimbărilor climatice: http://www.meteo.md/index.php/clima/cercetri-climarice.
4. Evaluarea resurselor climatice eoliene pe teritoriul Republicii Moldova prin prisma schimbărilor
climatice: http://www.meteo.md/index.php/clima/cercetri-climarice.
5. FAO Regional Office for Europe and Central Asia: Land degradation neutrality (NDT):
https://www.fao.org/europe/knowledgesharing/naturalresourcesbiodiversityandgreenproduction/
landdegradationneutrality/en/.
6. Ghid de bune practici întru adaptarea la schimbările climatice și implementarea măsurilor de
atenuare a schimbărilor climatice în sectorul agricol; IFAD (UCIP IFAD). Chișinău 2021.
7. Schimbările Climatice în Republica Moldova, Impactul socioeconomic și opțiunile de politici
pentru adaptare. Raportul Naţional de Dezvoltare Umană în Moldova 2009, 238 p.
8. Walther, GR, E. Post, P. Convey, A. Menzel, C. Parmesan, T.J.C. Beebee, J.M. Fromentin, O.
Hoegh - Guldberg, Bairlein F. Ecological responses to recent climate urechange Nat, vol 416,
2002, pp.389-395.
9. www.mediu.gov.md (vizitat: 23.03.2024).
10. www.meteo.md (vizitat: 23.03.2024).
11. Генкель П.А. Физиология жаро- и засухоустойчивости растений. Москва, 1982. 280 p.
502
UDC: 631.847:579.873.1:632.4 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.87
ACTIVITY OF STREPTOMYCES spp. FROM AGRICULTURE SOILS
AGAINST PHYTOPATHOGENS
Burțeva Svetlana1, https://orcid.org/0000-0001-7412-7897
Birsa Maxim1,*, https://orcid.org/0000-0003-3068-1719
Nicola Sasanelli2, https://orcid.org/0000-0001-9783-2687
1
Institute of Microbiology and Biotechnology, Technical University of Moldova, Chisinau,
Republic of Moldova
2
Formerly Sustainable Plant Protection Institute, CNR, Italy
*e-mail: [email protected]
Summary. Antimicrobial activity of Moldovian selected strains of streptomycetes revealed
that the growth of test cultures was actively delayed by 11 Streptomyces strains. Strain
Streptomyces sp. 9 caused the formation of zones of lacking growth in 6 out of the 11
phytopathogens tested. Metabolites of the strains Streptomyces spp. 10 and 33 completely
suppressed Alternaria alternata growth, while Streptomyces spp. 10 and 17 – Botrytis cinerea,
strain Streptomyces sp. 10 – Fusarium graminearum. Growth of Clavibacter michiganensis was
completely suppressed by the metabolites of the strain Streptomyces sp. 145. Results confirm the
prospective to continue the research in bio-pesticide usage.
Keywords: biocidal activity; bio-pesticide; growth inhibition zone; soil borne
phytopathogens.
Introduction
Soil is a complex system whose biological activity is strongly influenced by microflora and
microfauna. It is an arena of enormous variety of interactions between physical, geochemical and
biological processes. Living organisms that inhabit the soil interact each other and with the abiotic
environment, based on their trophic or metabolic nature. They synthesize different products
(vitamins, amino acids, auxins, antibiotics, enzymes, etc.) adsorbed by plants determining their
important role in plant growth. The most active producers of substances or exometabolites with
biological properties are strains of the genera Bacillus, Pseudomonas and Streptomyces. These
substances have an important role in plant protection especially against phytopathogens (mainly
bacteria and fungi) [5] and parasites (soil insects and plant parasitic nematodes) [21]. Moreover,
they play a role in biocenoses processes and mineralization of organic residues which are important
factors in the ecosystems [6].
Currently, many pests and parasites (phytopathogenic fungi, bacteria, viruses, insects, plant
parasitic nematodes and weeds) cause significant damage to numerous crops [4, 13]. According to
information, plants are subject to attack by over 50,000 different pathogens [7]. Yield losses caused
by these pests cause a nutritional deficiency in the world, especially in developing countries. Many
years of experience in active chemical control of harmful species of pests have shown the complete
futility of a unilateral approach to ensuring ecological balance in intensive agroecosystems [17].
Despite the current trend towards the development of agriculture production, plant
protection against parasites and pathogens is mainly based on the use of pesticides. Intensive and
often unregulated use of pesticides leads to environmental pollution due to the accumulation of
these substances in soil and natural waters [17]. Therefore, also in the Republic of Moldova, in the
last years much more attention has been focused on the development of ecological and biological
control methods against plant diseases with the aim to obtain control tools alternative to the use of
pesticides.
503
Biological control methods to protect plants from pathogenic microorganisms is based on
the use of antagonistic microorganisms so-called biological control agents. Currently, a number of
microorganisms have been described to have an antagonistic effect on phytopathogens [22] and
parasites [15].
The mechanism of action of these microorganisms includes competition for nutrition,
effective colonization of the rhizosphere and leaf surfaces, synthesis of antibiotic substances and
exometabolites with biocidal effects [14].
The aim of this research was to detect and evaluate the biocidal activity of strains of the
genus Streptomyces spp., isolated from Moldavian agricultural soils, which are in active use for
various crops growth.
Materials and methods
Soil samples were collected from the central part of the Republic of Moldova in different
localities.
The list of the localities in which soil samples were collected is here reported:
I - Bacioi commune (Chisinau district). Black soil carbonate (humus content 2.5 %) from
field with corn monoculture (46°54′ N, 28°53′ E);
II - Ghidighici village (Chisinau district). Black soil carbonate and medium loamy (humus
3.5 %) from arable land (47°09′ N, 28°56′ E);
III - Chisinau Municipality. Alkaline black soil and heavy loamy (humus 3.3%) from a
vineyard (47°07′ N, 28°86′ E).
Soil samples were dehydrated by aeration for 7 days and then sieved through a 4 mm sieve.
Then soil samples were pretreated with CaCO3 and incubated for 10 days at 28°C according to
procedure suggested by Rizk et al. [20] before proceeding to Streptomyces spp. isolation.
From the collected soil samples different strains were isolated by the Koch’s method [9].
Streptomyces strains isolated from the different soil samples were: 41 (from 1 to 41), from
site I; 25 (from 122 to 146), site II; 27 (from 147 to 173), site III.
All isolated Streptomyces strains are maintained in the National Collection of Non-
pathogenic Microorganisms of the Institute of Microbiology and Biotechnology of Technical
University of Moldova.
To assess biocidal activity of Streptomyces, different soil borne plant pathogens and
pathogenic bacteria were selected and considered. The antifungal acitivity was tested against
Alternaria alternata, Аspergillus niger, Botrytis cinerea, Fusarium graminearum, F. oxysporum, F.
solani and Rhizoctonia solani, whereas the antibacterial efficacy was verified against
Agrobacterium tumefaciens 8628 (now, Rhizobium radiobacter 8628), Clavibacter michiganensis
13a, Erwinia carotovora 8982 (now, Pectobacterium carotovorum 8982), Xanthomonas campestris
8003b [2, 26]. Antifungal and antibacterial activities were verified by test cultures considering that
these pathogens cause severe diseases and yield losses to numerous crops in Republic of Moldova.
Biocidal activities were determined by disk diffusion’s method on agar. Test cultures were
deep sub-cultured in Petri dishes [20].
There were three replications for each test and the biocidal assessment was performed twice.
Results and discussion
Ninety-three free Streptomyces strains were isolated from soil samples collected in the 3
locations of the central part of the Republic of Moldova. They were identified at level genus as
Streptomyces spp. [11].
Eleven strains, which were characterized by active growth on the Czapek agar medium with
glucose, were selected for the assessment of their biocidal activity as reported in Table 1.
In the last two decades, many studies have been carried out to find new Streptomyces strains
active producers of metabolites with antifungal activity [1].
504
The antifungal activity of the Streptomyces strains isolated from soil samples is reported in
Table 1. The Streptomyces spp. 10 and 33 completely suppressed growth of Alternaria alternata
which causes black spot in numerous crops. Exometabolites produced by Streptomyces spp. 9 and
12 caused the formation of inhibition zones of 29.0±0 and 25.3±1.3 mm, respectively for the same
pathogen. The other strains showed the ability to inhibit A. alternata growth by zones from 12.0±0
to 24.67±0.65 mm.
The growth of Aspergillus niger, the agent of black mold on various plants, was delayed in
different ways by the isolated Streptomyces strains. Metabolites from Streptomyces spp. 9, 10, 17,
37 and 155 caused the formation of growth inhibition zones from 12.3±0.6 to 24.0±0 mm.
The most widespread phytopathogen in the Republic of Moldova is Botrytis cinerea, which
has a very wide range of host plants in which various tissues and organs are infected. It causes gray
mold of fruits, berries and vegetables both in greenhouses and in open field conditions. A
comparative analysis of the antifungal activity of Streptomyces strains isolated from different soil
samples showed that the most effective antagonist strains of this phytopathogen are Streptomyces
spp. 10 and 17 which cause a complete suppression of the fungus growth (Table 1). Streptomyces
spp. 9, 12 and 33 showed inhibition zones with diameters from 22.0±0 to 29.3±0.6 mm. Metabolites
of the other Streptomyces strains were less effective decreasing fungal growth inhibition zones from
10.7±0.9 to 13.7±65 mm (Table 1).
Table 1
Antifungal activity of Streptomyces strains isolated from soil samples collected in three sites
of the central part of the Republic of Moldova
Test cultures
Streptomyces
Alternaria Aspergillus Botrytis Fusarium F. Rhizocton
Diameter of the growth inhibition
spp. F. solani
alternata niger cinerea graminearum oxysporum ia solani
9 29.0±0 24.0±0 29.3±0.6 28.0±0 33.7±1.7 28.7±0.6 29.0±1.1
10 C. i. 22.0±1 C. i. C. i. 0 14.0±0 0
zones, (mm)
12 25.3±1.3 17.3±0.6 22.0±0 - 17.8±1.4 - 17.0±1.1
14 16.3±0.6 11.0±0 16.7±0.6 24.0±0 0 14.0±0 15.3±0.6
17 24.7±0.6 22.8±0.3 C. i. 23.0±0 0 11.0±1.1 0
23 12.0±0 17.0±0 0 0 0 12.3±0.6 8.8±0.3
33 C. i. 0 24.3±0.6 30.0±1.1 0 0 0
37 14.3±0.6 12.3±0.6 17.0±0 24.7±0.6 17.7±2.1 16.2±2.3 -
122 14.7±0.6 0 10.7±0.9 - - 10.3±0.6 0
145 0 0 0 0 0 12.0±1.1 0
155 0 17.0±0 13.7±0.65 0 28.0±0 0 0
*- experiment was not carried out; C. i. – complete inhibition.
The antifungal activity of our isolated Streptomyces strains was also tested on Fusarium
graminearum the causal agent of Fusarium head blight in wheat, barley and oat. This disease leads
to significant yield losses and especially quality through the contamination by different fungal
mycotoxins. This pathogen was completely inhibited by Streptomyces sp. 10. An interesting control
was also showed by Streptomyces spp. 9, 14, 17, 33 and 37. They delayed the pathogen growth by
inhibition zones from 23.0±0 to 30.0±1.1 mm (Table 1).
Many species of the genus Fusarium are plant pathogens causing wilting diseases.
Among them particularly important is Fusarium oxysporum which cause Fusarium wilt in
many horticultural crops [24]. Some Streptomyces strains isolated in our study were able to inhibit
this soil borne plant pathogen. The best results were obtained by Streptomyces sp. 9 (33.7±1.7 mm)
and 155 (28.0±0 mm). Less effective were Streptomyces spp. 12 and 37 whose metabolites caused
the formation of growth inhibition zones of 17.8±1.4 and17.7±2.1 mm, respectively (Tables 1).
Others Streptomyces spp. have also been reported in literature for their antifungal activity
against F. oxysporum or other species. S. bikiniensis HD-087 fluid culture induced the systematic
505
resistance of cucumber plants against wilting disease caused by F. oxysporum f. sp. cucumerinum
by the increase of peroxidase, phenylalanine, β-1,3-glucanase, chlorophyll and soluble sugars [26].
Moreover, a study on the fungicidal properties of 243 strains of 49 species of actinobacteria
by Koch and Loffen revealed that S. antimycoticus FZ B 53 strain exhibited fungicidal activity
against numerous soilborne plant pathogens, including F. culmorum [12].
Streptomyces sp. 9 was the most effective antagonist of Fusarium solani (agent of root rot
disease). It was able to inhibit the growth of this pathogen culture with inhibition zone of 28.7±0.6
mm. Other isolated strains showed a lower efficacy with inhibition zones ranging between 11.0±1.1
and 16.2±2.3 mm (Table 1).
Rhizoctonia solani causes various plant diseases such as collar rot, root rot, damping off and
wire stem. The pathogen attacks its hosts when they are in their early stages of development, such
as seeds and seedlings. Only in four selected Streptomyces strains it was possible to detect the
ability of their metabolites to inhibit R. solani growth such as in Streptomyces spp. 9 (29.0±1.1
mm), 12 (17.0 ± 1.1 mm), 14 (15.3±0.6 mm) and 23 (8.8±0.3 mm) (Table 1). Some natural
fungicides, polyoxins B and D produced by S. cacaoi var. asoensis were also found to be effective
to control R. solani [10].
In addition to the antifungal activity, the antibacterial activity of the selected Streptomyces
strains was also investigated. In literature, there are many findings on the antagonism of
actinobacteria towards phytopathogenic bacteria [23].
The tests on the bactericidal activities were carried out on Agrobacterium tumefaciens 8628,
Clavibacter michiganensis 13a, Erwinia carotovora 8982 and Xanthomonas campestris 8003b.
The agent of crown gall disease (formation of tumors), A. tumefaciens 8628, was inhibited
by Streptomyces spp. 9 and 14, zones were 14.3±0.6 and 16.2±1.4 mm, respectively (Table 2).
Streptomyces sp. 145, from II site, completely inhibit the growth of C. michiganensis 13a,
agent of soft rot disease on tomato. Metabolites of Streptomyces sp. 9 delayed the growth of this
pathogen by inhibition zones up to 29.7±1.7 mm. For Streptomyces spp. 23, 33, 37 and 122 the
inhibition zones ranged between 22.7±0.6 and 25.0±1.1 mm. A lower antibacterial efficacy was
showed by the other tested Streptomyces sp. (12, 14 and 17) with inhibition zones from 14.3±0.6 to
18.0±0 mm (Tables 2). The same bacterium was also inhibited by metabolites of S. antimycosicus
FZ BS 3 strain as was found in a previous study by Koch and Loffen [12].
Table 2
Antibacterial activity of Streptomyces strains isolated from soil samples collected in three sites
of the central part of the Republic of Moldova
Test cultures
Diameter of the growth inhibition zones, (mm)
Streptomyces Erwinia Xanthomonas
Agrobacterium Clavibacter
spp. carotovora campestris
tumefaciens 8628 michiganensis 13a
8982 8003b
9 14.3±0.6 29.7±1.7 16.0±1.1 30.0±0
10 - 15.0±0 - 14.0±0
12 0 14.3±0.6 0 0
14 16.2±1.4 15.0±1.1 0 30.0±1.1
17 0 18.0±0 0 15.0±1.1
23 0 25.0±1.1 0 9.7±0.6
33 0 22.7±0.6 - 16.0±0
37 0 23.0±0 0 10.3±0.6
122 - 24.3±0.6 - 9.3±0.6
145 - C. i. - 12.0±0
155 0 15.3±0.6 - 12.7±0.6
*- experiment was not carried out; C. i. – complete inhibition.
506
Streptomyces strains effective against Erwinia carotovora, the agent of soft rot disease, were
not found. Only Streptomyces sp. 9 showed a partial control of the bacterium growth with inhibition
zones of 16.0±1.1 (Tables 2). Delay in the development of infections caused by E. carotovora was
also found by Reiter et al. due to endophytic bacterial communities [19]. Findings by Oskay et al.
reports that some Streptomyces strains isolated from a soil in Turkey inhibited E. amylovora and A.
tumefaciens growth [18].
Since 2000 Yan-Min et al. reported the efficacy of some Streptomyces strains on the
development of phytopathogenic bacteria such as Xanthomonas campestris and E. carotovora [25].
According to the literature, studies of Hastuti et al. and Mingma et al. are of some interest because
describing results of the influence of rhizosphere and endophytic Streptomycetes on X. campestris
and X. oryzae [8, 16].
The antibacterial activities of Streptomyces spp. 9 and 14 (I soil samples location) were
effective on X. campestris 8003, agent of black rot disease. They produced metabolites with
inhibition zones of 30.0±1.1 mm. For others studied Streptomyces spp. (10, 17, 23, 33, 37, 122, 145,
155) antibacterial activity was also detected by the diameter of the inhibition growth zones which
ranged between 9.3±0.6 and 16.0±0 mm (Table 2).
A promising element of a modern and sustainable agriculture is the use of bio-pesticides
based on microorganisms or their metabolites that exhibit growth-promoting properties that increase
plant resistance to pests, pathogens and abiotic stress factors [3].
An analysis of the results on the antimicrobial activity of Moldovian selected strains of
streptomycetes revealed that the growth of test cultures was actively delayed by strains isolated
from soil samples collected in Bacioi Municipality (I) until complete growth inhibition of
pathogens.
Conclusions
Results of our study on the antibacterial and antifungal activity on Streptomyces genus allow
us to confirm the prospective to continue the research on the identification of Streptomyces spp.
strains useful for bio-pesticide formulations to use in a sustainable plant protection against harmful
phytopathogens and parasites.
Acknowledgments. This research was funded by Government of Republic of Moldova,
Ministry of Education and Research, Research Subprogram 020101 “InBioS – Innovative
biotechnological solutions for agriculture, medicine and environment”. Institutional financing
contract no. 4/FI of 22 February 2024.
References
1. Barka, E.A.; Vatsa, P.; Sanchez, L.; Gaveau Vaillant N.; Jacquard C.; Klenk H.P.; van Vezel W.P.
Taxonomy, physiology, and natural products of Actinobacteria. Microbiol Mol Biol Rev, 2016, 80,
1-43.
2. Bull, C.T.; De Boer, S.H.; Denny, T.P. et al. Comprehensive list of names of plant pathogenic
bacteria, 1980-2007. J Plant Pathol, 2010, 92(3), 551-592.
3. Couillerot, O.; Loqman, S.; Toribio, A. et al. Purification of antibiotics from the biocontrol agent
Streptomyces anulatus S37 by centrifugal partition chromatography. J Chromatogr B, 2014, 944,
30-34.
4. Deutsch, C.A.; Tewksbury, J.J., Tigchelaar, M. et al. Increase in crop losses to insect pests in a
warming climate. Science, 2018, 361(6405), 916-919.
5. Dow L.; Gallart M.; Ramarajan M.; Law S.R.; Thatcher L.F. Streptomyces and their specialized
metabolites for phytopathogen control – comparative in vitro and in planta metabolic approaches.
Front Plant Sci., 2023, Vol. 14.
6. Faybishenko, B.; Hubbard, S.; Brodie, E.; et al. Preface to the special issue of Vadose Zone Journal
on Soil as Complex Systems. Soil Science Society of America, 2016, 15 (2).
507
7. Fletcher, J.; Bender, C.; Budowle, B. et al. Plant pathogen forensics: Capabilities, Needs, and
Recommendations. Microbiol Mol Biol Rev, 2006, 70(2), 450-471.
8. Hastuti, R.D.; Lestari, Y.; Suwanto, A.; Saraswati, R. Endophytic Streptomyces spp. as biocontrol
agents of rice bacterial leaf blight pathogen (Xanthomonas oryzae pv. oryzae). Hayati J Biosciences,
19(4), 155-162.
9. Holly A. Microbiology: A Laboratory Experience (Ed. Gail E. Rowe), 2018, ISBN 13:
9781942341543.
10. Isono, K.; Nagatsu, J.; Kawashima, Y.; Suzuki, S. Studies on polyoxins, antifungal antibiotics. Part
I. Isolation and characterization of polyoxins A and B. Agric Biol Chem, 1965, 29, 848-854.
11. Kämpfer, P. Genus Streptomyces Waksman and Henrici 1943, 339AL emend. Witt and
Stackebrandt 1990, 370, emend. Wellington, Stackebrandt, Sanders, Wolstrup and Jorgensen, 1992,
159. In: Bergey’s Manual of Systematic Bacteriology, 2nd Ed., vol. 5. Edited by Goodfellow et al.
New York: Springer, 2012, pp. 1455-1767.
12. Koch, E.; Loffen, I. Partial characterization of the antimicrobial activity of Streptomyces
antimycoticus FZB 53. J. Phytopathology, 2008; 157(4), 235-242.
13. Korres, N.E.; Burgos, N.R.; Travlos, I. et al. New directions for integrated weed management:
Modern technologies, tools and knowledge discovery. Adv in Agronomy, 2019, 155, 243-319.
14. Migunova V.D.; Sasanelli N. Bacteria as Biocontrol Tool against Phytoparasitic Nematodes. Plants,
2021, 10, 389.
15. Migunova, V.D.; Tomashevich, N.S.; Konrat, A.N. et al. Selection of bacterial strains for control of
root-knot disease caused by Meloidogyne incognita. Microorganisms, 2001, 9, 1698.
16. Mingma, R.; Pathom-aree, W.; Trakulnaleamsai, S.; Thamchaipenet A.; Duanfgmal K. Isolation of
rhizospheric and roots endophytic actinomycetes from leguminosae plant and their activities to
inhibit soybean pathogen, Xanthomonas campestris pv. glycine. World J Microbiol & Biotechnol,
2014, 30(1), 271-280.
17. National Research Council. Our Common Journey: A Transition Toward Sustainability. Chapter: 4
Environmental Threats and Opportunities. 1999, pp. 185-232. Washington, DC: The National
Academies Press.
18. Oskay, M.A.; Tamer, Ü.; Azeri, C. Antibacterial activity of some actinomycetes isolated from
farming soils of Turkey. African J Biotechnol, 2004, 3(9), 441-446.
19. Reiter, B.; Pfeifer, U.; Schwab, H.; Sessitsch, A. Response of endophytic bacterial communities in
potato plants to infection with Erwinia carotovora subsp. atroseptica. Appl Environ Microbiol,
2002, 68(5), 2261-2268.
20. Rizk, M.; Abdel-Rahman, T.; Metwally, H. Screening of antagonistic activity in different
Streptomyces species against some pathogenic microorganisms. J Biological Sci, 2007, 7(8), 1418-
1423.
21. Sasanelli, N.; Toderas, I.; Veronico, P. et al. Abamectin Efficacy on the potato cyst nematode
Globodera pallida. Plants, 2020, 9, 12.
22. Seouk H.L.; Su Hong J.; Jun Y.P. et al. Isolation and evaluation of the antagonistic activity of
Cnidium officinale rhizosphere bacteria against phytopathogenic fungi (Fusarium solani).
Microrganisms, 2023, 11 (6).
23. Singh, N.; Rai, V.; Tripati, С.K.M. Purification and chemical characterization of antimicrobial
compounds from a new soil isolate Streptomyces rimosus MTCC 10792. App Biochem and
Microbiol, 2013, 5, 467-475.
24. Taechowisan, T.; Chunhua, L.; Luemao, S.; Saisamorn, L. Secondary metabolites from endophytic
Streptomyces aureafaciens CMUAc130 and their antifungal activity. Microbiol, 2005, 151(5), 1691-
1695.
25. Yan-Min, V.; T. Da Quun, T.; Shi M.; Ding, Z. The antagonism of 26 strains Streptomyces sp.
against several vegetable pathogens. Hebaei Agric Univ, 2000, 23, 65-68.
26. Zhao, S.; Du, C.M.; Tian, C.Y. Suppression of Fusarium oxysporum and induced resistance of
plants involved in the biocontrol of cucumber fusarium wilt by Streptomyces bikiniensis HD-087.
World J Microbiol Biotechnol, 2012, 28(9), 2919-2927.
508
UDC: 635.21:632.651(477) ttps://doi.org/10.53040/gppb8.2024.88
POTATO NEMATODES OF THE BLACK SEA STEPPE OF UKRAINE
Burykina Svitlana1, https://orcid.org/0000-0002-5197-6586
Uzhevska Svitlana 2*, https://orcid.org/0000-0002-9827-6210
Nikishicheva Kateryna3, https://orcid.org/0009-0003-6194-3694
Kohut Inna4, https://orcid.org/0000-0002-4418-5954
Rudenko Vyacheslav5 https://orcid.org 0000-0002-8651-7689
Odessa State Agricultural Experimental Station of Institute of Climate-Smart Agriculture of the
National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine, Khlybodarske Village, Ukraine
* e-mail: [email protected]
Summary. The article presents the results of examination of potato tubers grown in the
Odesa region (Ukraine) to detect helminths that damage it. Installed: іn Odesa region, 5 species of
phytohelminths (no potato stem nematode), 4 species of mycohelminths, and 4 species of
saprobiotic nematodes were found in tubers with signs of dry rot from 21 locations, mainly in the
southern regions. Pratylenchus pratensis, Paratylenchus nanus polyphages dominated.
Keywords: phytohelminths, mycohelminthes, saprobionts, potato, Odessa region.
Potatoes are not grown on an industrial scale in Odesa region. Its main production is
concentrated in private farms, where it is grown to meet its own needs and for sale in intra-regional
markets. Ultra-early varieties are used so that potatoes have time to form a crop before the onset of
the hottest period.
Potatoes are damaged by more than ten types of harmful nematodes, among which the cyst-
forming, stem and migrating nematodes cause the most damage. Crop losses vary widely and
depend on a combination of many factors: an environment favorable for their growth, pest
population density, soil structure, potato variety, and others [1, 2]. During storage of potatoes,
nematodes of the genus Ditylenchus cause the greatest damage, namely Ditylenchus destructor,
which, according to researchers, can parasitize almost 70 crops and weeds [3, 4].
Potato stem nematodes, which cause great damage to plants, were known even 100 years
ago. According to the modern definition, stem nematode potato Ditylenchus destructor Thorne,
1945 belongs to the Nemathelminthes type of the Nematoda class of the Tylenchida order of the
Angunidae family [5-8]. In some countries, the stem nematode is considered a quarantine object. In
Ukraine, Ditylenchus destructor and Ditylenchus dipsaci are included in the list of "Regulated non-
quarantine harmful organisms", which determines their phytosanitary regulation in relation to
planting material and seed plots [9]. In our country, the mass spread of stem nematode in the field
and the manifestation of diseases during potato storage leads to significant crop losses. It is believed
that the nematode cannot withstand prolonged drying and therefore has significant economic value
only when parasitizing in cool, moist soil. With an increase in soil moisture from 40% to 80%, the
number of damaged potato stems and tubers also increases. The maximum damage was observed at
a temperature of 17-20°C in the morning and 20-24°C during the day [10]. Research results show
that nematodes are most often spread by infected planting material, soil, and together with
agricultural tools [11, 12]. Controlling Ditylenchus destructor and Ditylenchus dipsaci is difficult
because they have a wide host range, and therefore even crop rotation does not help [13].
The results of examinations of potatoes for the detection of stem nematode showed that it is
found in twenty regions of Ukraine. In some farms of Kharkiv, Poltava, Cherkasy, and Sumy
regions, potato tubers were affected by D. destructor by 15-30%, and in some farms of Kyiv and
Donetsk regions, the damage of tubers by stem nematode was 30-40% [14-16]. There are no data
for the Odesa region, but there is evidence that potato stem nematode damage remains too high in
509
Ukraine to this day [16]. There is no information on the harmfulness of the potato stem nematode
and measures to cure tubers from it in the Southern Steppe zone of Ukraine, and very limited in
other zones.
The main goal of research conducted at the scientific and technical base of the Odesa State
Agricultural Research Station of the Institute of Climate-oriented Agriculture of the National
Academy of Sciences was to find a biological preparation and determine its effectiveness in the
fight against phytonematodes. But for this, first of all, it was necessary to determine the species
composition of helminths present in potato tubers grown in the conditions of the Odesa region,
which became the goal of the research, the results of which are presented in the presented material.
The research was conducted taking into account the methodological approaches used in
international practice and corresponding to the state standards of Ukraine.
The selection of potato tuber samples was carried out in January-February 2024 in farms and
private farms of the Odesa region (Fig.1) of the following territorial communities: Ovidiopolska
Odesa district (Khlibodarske, Mykolaivka); Sergiivska (Mykolaivka), Plakhtiivska (Yaroslavka)
Bilhorod-Dniester district; Vilkivska (Prymorske), Suvorovska (Kyrnychki), Safyanivska (Bagate,
Komyshivka, Kyslytsia, Stara Nekrasivka), Reniyska (Kotlovina) and Izmaili of the Izmail district;
Krynychnenska (Krynychne) Bolgrad district; Raukhovska (Shevchenkove) Bereziv district;
Kuyalnytskyi (Yasinove) Podilsky district.
Figure 1. Places of taking potato samples
A total of 71,071 specimens of nematodes were registered in the selected samples, the
distribution of which by sampling locations is presented in Table 1, and by species in Table 2.
The complex of phytonematodes was mainly represented by five species: Pratylenchus
pratensis (de Man 1889) Filipjev 1936, Paratylenchus nanus Cobb, 1923, Ditylenchus dipsaci
(Kuhn, 1857), Tylenchorhynchus dubius (Butschli, 1873) Filipjev, 1936, Helicotylenchus dihystera
(Cobb, 1893) Sher, 1961. The registered species are the most characteristic of the agrocenoses of
the Steppe zone.
Pratylenchus occupy the third place in the list of the most dangerous nematodes in
agricultural production, they are migratory endoparasites affecting the root system of almost 400
510
plant species. Ubiquitous of D. dipsaci was found in 21% of damaged tubers, in large numbers in
only one location (Bereziv district). This also applies to T. dubius (damaged 31% of tubers in
Krynychny, Bolgrad district). Single specimens of H. dihystera were also found.
Table 1
The total number of nematodes identified in potato tubers damaged by dry rot
Number of nematodes
Crop
of specimens
№ Place of sampling losses,
species interval of
% total average
oscillations
1 Khlybodarske , Odesa district - 1 651 130 15-424
2 - ІІ - - 0 0 0 0
3 Mykolaivka, Odesa district 3 1 371 41,2 0-150
4 - ІІ - - 1 325 29,5 0-322
5 Mykolaivka, B-Dnistrovsky district 10 3 2477 225 0-2430
6 - ІІ - - 4 4950 413 0-2020
7 Prymorske, B-Dnistrovsky district - 1 12 1 0-6
8 Yaroslavka, B-Dnistrovsky district 1 1 187 17 0-79
9 - ІІ – 15 1 28435 2584 42-6720
10 - ІІ - - 1 16256 1626 0-6680
11 Bagate, Izmail district 5 0 0 0 0
12 Pershotravneve, Izmail district 10 3 545 90,8 1-220
13 - ІІ - - 2 6115 1019 120-3610
14 Kyslytsia, Izmail district 10 3 13 2,6 0-13
15 Komyshivka, Izmail district 2 1 443 111 0-443
16 Kotlovina, Izmail district 10 2 60 7,6 0-61
17 Stara Nekrasivka, Izmail district 15 0 0 0 0
18 Izmail 5 1 996 498 2-994
19 Krynychne, Bolgrad district 15-20 7 9207 572 0-2297
20 Shevchenkove, Bereziv district 5 1 23 2 0-20
21 Yasinove, Podilsky district 1-2 1 5 1,1 0-3
Total 71071
The potato stem nematode Ditylenchus destructor Thorne was not found, although it was
registered in Odesa region in the 70s of the last century [14]. The stem nematode D. dipsaci
(together with the tuberous nematode D.destructor) belongs to the category of regulated non-
quarantine harmful organisms (according to the State Production and Consumer Service).
Table 2
Detection of nematodes in potato tubers damaged by dry rot
Shevchenkove, Bereziv district
Pershotravneve, Izmail district
Khlybodarske , Odesa district
Mykolaivka, B-Dnistrovsky
Krynychne, Bolgrad district
Komyshivka, Izmail district
Yaroslavka, B-Dnistrovsky
Mykolaivka, Odesa district
Yasinove, Podilsky district
Prymorske, B-Dnistrovsky
Kotlovina, Izmail district
Kyslytsia, Izmail district
Helminths
district
district
district
Phytohelminths %
Pratylenchus - - 17 - - 50 20 - - 50 - -
pratensis
511
Pratylenchus - - 33 - - - - 25 - 19 - -
nanus
Ditylenchus - - - - - - - - - - - 21
dipsaci
Tylenchorhynchus - - - - - - - - - 31 - -
dubius
Helicotylenchus - - - - - - - - - 6 - -
dihystera
Mycohelminthes %
Aphelenchus - 10 83 90 - 67 - 25 12 37 33 -
avenae
Aphelenchoides - - 8 25 - 17 - - - 6 - -
asterocaudatus
Aphelenchoides - - 8 - - - - - - - - -
limberi
Saprobionts. %
Eucephalobus - - - - - - 20 - - 6 - -
oxiuroides
Panagrolaimus - - - - 25 - - - - - - -
rigidus
Eudorylaimus - - - - - - - - 12 - - -
obtusicaudatus
Mesorhabditis 20 - - - - - 20 - - - - -
monohistera
Number of 1 1 5 2 1 3 3 2 2 7 1 1
species
Four species of mycohelminths were also identified (Aphelenchus avenae Bastian, 1965;
Aphelenchoides asterocaudatus Das, 1967; Aphelenchoides limberi Steiner, 1936; Aglenchus
agricola (De Man, 1921) Andrassy, 1954). A. avenae was dominant - 50% of locations, potato
infection was 10-90%. Potatoes from the village were the most damaged. Yaroslavka, B-
Dnistrovsky district: the total number was 0-6680 specimens/10 g of tuber, despite the fact that
phytohelminths were not registered in the studied tubers. A. asterocaudatus was found in 19% of
locations (in small quantities), tuber contamination ranged from 6 to 25%. A. limberi was registered
in one case, singly (Mykolaivka village, Odesa district).
Saprobionts are represented by four species: Aporcelaimellus (Eudorylaimus)
obtusicaudatus (Bastian, 1865) Heyns, 1965 (omnivorous); Eucephalobus oxiuroides (De Man,
1880) Steiner, 1936; Mesorhabditis monohystera (Bütschli, 1873) Dougherty, 1955; Panagrolaimus
rigidus (Schneider, 1866) Thorne, 1937. E.oxiuroides was found in two locations (Krynychne,
Bolgrad district and Kyslytsia, Izmail district) and M. monohistera (Kyslytsia, Izmail district and
Khlybodarske, Odesa district) well), their number was negligible, potato damage was 20%. In one
case, A. obtusicaudatus (Kotlovina, Izmailsky district) and P. rigidus (Yasinove, Podilsky district)
were registered in insignificant numbers. The maximum number of nematode species in potato
tubers with signs of dry rot was found in the village of Krynychny (Bolhrad district) - 7 species and
village Mykolaivka (B-Dnistrovsky district) - 5 types.
Conclusions
In Odesa, 5 species of phytohelminths (no potato stem nematode), 4 species of
mycohelminths, and 4 species of saprobiotic nematodes were found in tubers with signs of dry rot
from 21 locations, mainly in the southern regions. Pratylenchus pratensis, Paratylenchus nanus
polyphages dominated.
512
References
1. Neilyk M.M., Lutkovska S.M., Tkachuk O.P., Tsyganskyi V.I. Nematoda: biology, monitoring,
protection and regulatory framework: a monograph. Vinnytsia: Works, 2023. 260 p.
2. Kalatur K. A., Janse L. A. Phytonematodes as a limiting biotic factor of agricultural production in
the world (review). Scientific works of the Institute of Bioenergy Crops and Sugar Beet.
Protection of plants. 2021. Issue 29. P.13–46.
3. Yemets O.M., Mitrofanova L.M. Ditylenchus destructor is a stem nematode of potatoes.
Materials of the scientific and practical conference of teachers, graduate students and students of
the Sumy National University, (Sumy, April 20-21, 2016). Sumy: SNAU, 2016. In 3 vols. T.III.
P. 262.
4. Stankevich M.Yu., Zabrodina I.V., Stankevich S.V. Modern range and harmfulness of stem
nematode (Ditylenchus dipsaci FILIPJEV). VI International scientific and practical conference
"Scientific principles of increasing the efficiency of agricultural production". November 29-30,
2022 Ukraine. Kharkiv. State Biological University. P.272–275.
5. Borzykh O. I., Bashynska O. V., Konstantinova N. A., Palamarenko V. O., Pylypenko L. A.,
Sykalo O. O., Tatus O. K. Illustrated guide to regulated harmful organisms in Ukraine . Kyiv.
2009. 248 p.
6. Dementyeva S.P. Potato stem nematode and measures to combat it. Chisinau: Shtiintsa, 1980. 28
p.
7. Decker H. Phytonematologie (Biologie und bekämpfung pflanzenparasitärer Nematoden) Veb
Deutscher landwirtschaftsverlag. Berlin, 1969. 445 р.
8. Wetzel T. Diagnose von krankheiten und beschädigungen an kulturpflanzen diagnosemethoden
Veb Deutscher Landwirtschafsverlag. Berlin, 1984. 224 p.
9. Trybel S.O., Pylypenko L.A., Bondarchuk A.A. etc. Methodology for evaluating potato varieties
for resistance against major pests and pathogens; under the editorship S.O. Tribelia, A.A.
Bondarchuk. Kyiv: Agrarian science, 2013. 264 p.
10. Borodina K., Bilash R. Dependence of population density of Ditylenchus destructor Thorne on
humidity and soil temperature in northeastern Ukraine. Science Rise : Biological Science. 2017.
3(6).33–36. https://doi.org/10.15587./2519-8025.2017.105511
11. Stankevich M.Yu., Zabrodina I.V., Stankevich S.V. Quarantine species of nematodes are
limited in distribution in Ukraine. Taurian Scientific Herald. 2023. Issue 129. P. 119–132.
https://doi.org/10.32851/2226-0099.2023.129.16
12. Abrantes M., Almeida I., Concecao et.al. Nematodes of potato and their management. Potato
production Worldwide. 2023. 212–240. https://doi.org/10.1016/B978-0-12-822925-5.00024-4.
13. Mwaura P., Niere B., Vidal S. Resistance and tolerance of potato varieties to potato rot
nematode (Ditylenchus destructor) and stem nematode (Ditylenchus dipsaci). Annals of Applied
Biology. 2015.Volium 166. Issue 2. P.257–270. https://doi.org/10.1111/aab.12180.
14. Gurmanchuk O.V., Kolomiychuk D.R., Telechuk Ya.O. Influence of biological and chemical
preparations on the development of potato stem nematode. "Agriculture - sustainable
development of Ukraine": materials of the All-Ukraine. of science - practice conference,
November 12, 2020. Zhytomyr: Polish National University, 2020. P. 174–176.
15. Kolomiychuk D.R. Productivity of potatoes with the use of biological and chemical preparations
against Ditylenchus destructor. "Problems of ecology and ecologically oriented plant
protection.": materials of the 1st scientific and practical conference of students, October 3,
2020. Zhytomyr: Polis National University. P. 22–2
16. Kotyuk L. A. Ecological and biological features of the stem nematode Ditylenchus destructor
Thorne parasitizing potatoes in the Polissia zone of Ukraine.: Diss. ... candidate biological of
science Zhytomyr, 1999. 153 p.
513
UDC: 631.8:633.15 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.89
CHLOROPHYLL INDEX IN MAIZE PLANTS GROWN FROM SEEDS
TREATED WITH REGLALG AND HYPOTHERMIC SHOCK
Caus Maria
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0001-7914-3482, e-mail:[email protected]
Summary. The article presents the results of studies of the influence of the use of the
biostimulator Reglalg and negative temperature stress (NTS) on the chlorophyll index of maize
plants grown in field conditions at the experimental area of the Institute of Genetics, Physiology &
Plant Protection, MSU. Growing maize from seeds treated before sowing with Reglalg and then
subjected to temperature treatment at -4°C for 16 hours showed that the use of Reglalg reduces the
negative effect of NTS and contributes to an increase in the chlorophyll index of leaves in the early
period of plant growth.
Keywords: maize seeds, biostimulator Reglalg, hypothermic shock, chlorophyll index.
Introduction
At the current conditions of climate change and global warming, much attention is paid to
studying the influence of negative environmental factors on the plant’s growth and development (7,
12). Among the environmental factors that negatively affect the germination, productivity and
quality of the crops, low temperature is one of the most common stresses that have a damaging
effect on the plant organism (10,5). The response of different plant species to extreme temperature
stresses varies throughout their life cycle (9). Tropical and temperate plant species, including maize,
have limited ability to withstand low temperatures (8, 11).
Maize is widely cultivated in the world due to the high demand of various branches of the
economy in the varied production of maize, which increases every year. This leads to the need to
increase the yield of maize hybrids and expand their area of cultivation. This becomes possible if
there are suitable hybrids for cultivation in heat-deficient regions. Therefore, the main conditions
for the promotion of maize in the northern regions is the selection for early maturity and frost
resistance.
Numerous studies have been conducted to investigate the influence of low positive temperatures on
the growth processes and productivity of maize plants (8, 15). Recently (1) five maize hybrids were
evaluated for germination and the growth of seedlings, obtained from seeds exposed to treatment
with low positive temperatures (from 26°C to 1°C) before placement for germination and growth. It
was shown that maize hybrids differed significantly in seed germination and root properties under
low temperatures treatments.
Also, there were conducted experiments to study influence of freezing, temperature below
0°C, on maize plants during early seedling growth, or at late stages of ontogeny (14). However, less
attention has been paid to the impact of freezing temperatures on maize at the germination stage.
At the same time, less attention was paid to the influence of freezing, sub-zero temperatures
on maize at the germination stage.
We have started a series of studies on subjecting seeds of different maize hybrids to negative
temperature stress (NTS) before germination (2). NTS, a temperature of -4°C applied to seeds for
16 hours in fourteen maize hybrids before germination, resulted in a decrease in final germination
percentage, which depended on the type of hybrid.
In the face of climate changes and to provide the population with food, the development of
methods for cultivating maize is important, including the creation of new methods for improving
hybrids and maize lines that can acclimatize to relevant environmental conditions. It is also
514
important to improve agrotechnical cultivation methods through the use of plant growth
biostimulators (PGB) (3,13).
The purpose of the study was to study the effect of the use of PGB Reglalg and pre-sowing
seeds treatment with negative temperature stress on the chlorophyll index of young maize plants at
the beginning of the growing season under field conditions.
Materials and methods
The research was carried out using seeds of the maize hybrids Porumbeni (P.) 310 and P.
374, provided by the Public Institution "National Center for Research and Production of Seeds",
Republic of Moldova. The experiments were conducted under field conditions at the experimental
area of the IGFPP, USM. The experimental design was a Latin square, where the plots were
arranged in triplicate with a randomized distribution. Each plot was 2,8 meter wide and 5 meters
long. Sowing was carried out in May, manually, at a depth of 5 - 6 cm and at a distance between
rows of 70 cm. Before sowing, maize seeds treated with water (control) or the optimal doze (1/50)
of PGB Reglalg (experimental) and air-dried were placed for imbibition in water at 5°C for 36
hours. Then, some of the control and experimental seeds, freed from water, were subjected to
negative temperature stress (NTS) of -4°C for 16 hours, and the other part of the control and
experimental seeds, also freed from water, were placed in a refrigerator at a temperature of 5°C. At
the beginning of the growth period, when the plants had 5-6 leaves, the chlorophyll index was
measured. The chlorophyll index was determined using a chlorophyll counter CCM-200 Plus (Optic
Science), capable of measuring the chlorophyll index from 0 to 999 at a distance. at a distance of up
to 1.5 m over an area of 11 cm with a reproducible reading accuracy of ±5%. The data were
statistically processed by determining the mean value and the standard deviation of the mean was
calculated using the program "Statistics 7".
Results and discussion
The resistance of plants to low temperatures largely depends on the possibility of
functioning of the photosynthetic apparatus, which provides cellular metabolites necessary for the
growth and development of plants both under conditions of optimal growth temperatures and under
conditions of adaptation to stressful temperatures (4).
Since maize is a tropicale /temperate crop, the processes occurring in the early stages of
ontogenesis will be sensitive to environmental factors, including low temperatures. The processes of
germination, emergence of seedlings, development of juvenile leaves and the formation of the
photosynthetic apparatus, which ensure the transition from heterotrophic growth to autotrophic
growth, will largely depend on soil temperature, humidity and other environmental factors (6).
In order to evaluate the state of the maize crops in the juvenile period and to determine the
effect of the use of the biostimulator Reglal and the treatment of the seeds before sowing with
negative temperature stress (NTS), measurements of the chlorophyll index of the plants at the stage
of 5-6 -leaf seedlings were carried out (Fig. 1). It was found that the highest accumulation rates of
the chlorophyll index were characteristic for plants from the control and from the variant with
Reglalg, both without preventive treatment of the seeds with NTS, regardless of the type of hybrid.
At the same time, it can be observed that the highest level of the chlorophyll index was
characteristic for plants obtained from seeds treated before sowing with the PGB Reglalg (Reg.),
compared to the control variant (C). It should be mentioned that in plants grown from P. 374 hybrid
seeds treated with Reglalg, the chlorophyll index was significantly higher (cci=36), compared to P.
310 hybrid plants (cci=33). The results presented in Fig. 1 also demonstrate that the values of the
chlorophyll index in the leaves of the plants of both hybrids, obtained from seeds preventively
treated with NTS (C+NTS) and (Reg.+NTS), are lower compared to those of the control (C) and
Regallg (Reg.) plants. Literature data (4) from the experience with young maize plants, at the 3-rd
leaf appearance seedlings, exposed for seven days at low temperature of 10°C, demonstrated that
515
this treatment resulted in decreased photosynthetic pigments, lowered efficiency of PSII and
reduction in CO2 assimilation.
Figure 1. Chlorophyll index of plants under field conditions, grown from sseds
treated before sowing with Reglalg and NTS
Our results suggest that the treatment of seeds with the solution of PGB Reglal before
exposure to NTS action favored the stimulation of the viability of the resulting plants, which was
reflected in the chlorophyll content of the leaves of the seedlings in the juveline stage of
ontogenesis. The use of Reglalg for seed treatment before their expose to NTS demonstrates a
tendency to have a beneficial effect on the processes of germination and growth of maize seedlings
in field conditions, especially in the P. 374 hybrid, which has a higher chlorophyll index coefficient
(Fig. 1). It should also be mentioned, that exogenous application of PGB Reglalg induces as well
cold tolerance in the early maize hybrid, P. 180 and the semi-early maize hybrid, P. 310, promoting
to improve the functioning of the photosynthetic apparatus by increasing the content of chlorophyll
pigments in the leaves of plants in the 5-6 leaf phase under field conditions (3).
Figure 2. The ratio between the values of the chlorophyll index of the seedlings under
fiels conditions from variants C and reg. to the value of the C+NTS and Reg.+NTS
Determination of the ratio between the chlorophyll indices from the C variant to this index
from the C+ NTS variant, as well as the chlorophyll indices from the Reglalg variant to the values
of this indice from the Reg+NTS variant demonstrate (Fig. 2), that the values of this ratio are
greater than 1 and that the application of PGB Reglalg for seed treatmnet before sowing showed a
greater effect in P. 374 hybrid plants.
Thus, the data on the chlorophyll index in the leaves of maize plants grown from seeds
treated with PGB Regalg and then exposed to NTS made it possible to identify the state of the
plants under the influence NTS, the role of biostimulatory substances in reducing the negative
effects of NTS, as well as the comparison of reactions of the studied hybrids to NTS effects.
516
Conclusions
Young maize plants of hybrids P. 310 and P. 374, grown from seeds pre-treated with
negative temperature stress (NTS) for 16 h before sowing in the field, responded to this treatment
with different levels of leaf chlorophyll index, indicating at the same time that hybrid P.374 is more
sensitive to NTS than hybrid P.310.
The treatment of maize seeds before sowing with PGB Reglalg conditioned the increase of
the chlorophyll index in the juvenile phase in the plants of the two investigated maize hybrids, P.
310 and P. 374.
In addition, the beneficial effect of the biostimulator Reglalg was also manifested in
maintaining the chlorophyll index content at a higher level in plants grown in field conditions from
seeds exposed to NTS before sowing, compared to those in the control.
Acknowledgements. The research was carried out within the project of the State Program
20.80009.7007.07 "Determining the parameters that characterize the resistance of plants with
different levels of organization to the action of extreme temperatures in order to reduce the effects of
climate change", and of the subprogram 011101 "Genetic and biotechnological approaches to
management of agroecosystems under climate change conditions", financed by the Ministry of
Education and Research of RM.
References
1. Cauș M., Dascaliuc A., Borozan P. Responses of seed germination and seedling growth of
different maize hybrids to low positive temperature stress. Ann. Univ. Craiova, Ser. Biol.
Hortic. Food Prod. Process. Environ. Eng., 2022, vol. 27 (63), p.113-118. ISSN–L 1453
– 1275. Doi: https://doi.org/10.52846/bihpt.v27i63.19.
2. Cauș M., Dascaliuc A., Borozan P. Effect of negative temperature shock on the primary
resistance of maize hybrids. Ann. Univ. Craiova, Ser. Biol. Hortic. Food Prod. Process.
Environ. Eng., 2023, vol. 28(64), p. 27-32. I.S.S.N 1435-1275.
Doi: https://doi.org/10.52846/bihpt.v28i64.66.
3. Cauș M., Platovschii N., Ralea T., Borozan P., Dascaliuc A. Efectele șocului de temperatură
suboptimală și a preparatului Reglalg la cultura porumbului cultivat în condiții de câmp.
Materialele Conferinței Științifice Naționale cu Participare Internațională “Știința în nordul
Republicii Moldova: probleme, realizări, perspective”, (ediția a șasea), Bălți, 19 mai 2022. P.
36-41. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/36-41_41.pdf.
4. Cholakova-Bimbalova R., Vassilev A. Effect of chilling stress on the photosynthetic
performance of young plants from two maize (Zea mays) hybrids. In: CBU International
Conference on Innovations in Science & Education Proceedings. March 22-24, 2017, vol. 7.
Prague, Czech Republic. P. 1118-1123. http://dx.doi.org/10.12955/cbup.v7.1501.
5. Georgieva M., Vassileva V. Stress management in plants: Examining provisional and unique
dose-dependent responses. Int. J. Mol. Sci., 2023, 24, 5105. Doi: 10.3390/ijms24065105.
6. Grzybowski M., Adamczyk j., Jończyk M. et al. Increased photosensitivity at early growth as a
possible mechanism of maize adaptation to cold springs. Journal of Experimental Botany, 2019,
vol. 70, (10), p. 2887–2904. Doi:10.1093/jxb/erz096.
7. Lippmann R., Babben S., Menger A., Delker C. Development of wild and cultivated plants
under global warming conditions. Current Biology, 2019, (29), p.1326–1338.
Doi: https://doi.org/10.1016/j.cub.2019.10.016.
8. Ma Y., Tan R., Zhao J. et al. Chilling tolerance in maize: Insights into Advances-Toward Physio-
Biochemical Responses and QTL/Genes Identification. Plants, 2022, vol.11, 2082.
https://doi.org/10.3390/plants11162082.
517
9. Mangani R., Tesfamariam E.H., Engelbrecht C.J. et al. Potential impacts of extreme weather
events in main maize (Zea mays L.) producing areas of South Africa under rainfed
conditions. Reg. Environ. Chang., 2019, 19, p. 1441–1452. https://doi.org/10.1071/CP18117.
10. Parrotta, L.; Cai, G. Environmental Stress and Plants. Int. Journal Mol. Sci., 2022, 23, 5416.
https://doi.org/10.3390/ ijms23105416.
11. Simon A., Moraru P.I., Ceclan A. et al. The Impact of climatic factors on the development stages
of maize crop in the Transylvanian Plain. Agronomy, 2023, 13, 1612.
https://doi.org/10.3390/ agronomy13061612.
12. Vogel E., Donat M.G., Alexander L.V., Meinshausen M. et al. The effects of climate extremes
on global agricultural yields. Environ. Res., Lett., 2019,14, 054010.
Doi:10.1088/1748-9326/ab154b.
13. Waqas M.A., Khan I., Akhter M. J. et al. Exogenous application of plant growth regulators
(PGRs) induces chilling tolerance in short-duration hybrid maize. Environ. Sci. Pollut. Res. Int.,
2017, 24, 11459–11471. Doi: 10.1007/s11356-017-8768-0.
14. Woltz J.M., Egli D.B., TeKrony D.M. Freezing point temperatures of corn seed structures
during seed development. Agronomy Journal, 2005, 97, p. 1564–1569.
Doi:10.2134/agronj2005.0073.
15. Zhou X, Muhammad I, Lan H., Xia C. Recent Advances in the Analysis of Cold Tolerance in
Maize. Front. Plant Sci., 2022, 13:866034. Doi: 10.3389/fpls.2022.866034.
518
UDC: 573.6:582.232:633.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.90
EXTRACTS DERIVED FROM SPIRULINA CULTIVATED ON MEDIA
WITH Cu AND CuO NANOPARTICLES AS ACTIVE AGENTS FOR
TRITICALE SEED PRIMING
Cepoi Liliana*, https://orcid.org/0000-0002-7516-948X
Rudi Ludmila, https://orcid.org/0000-0002-0752-8153
Chiriac Tatiana, https://orcid.org/0000-0003-2933-0751
Zosim Liliana, https://orcid.org/0000-0003-0510-8064
Iațco Iulia, https://orcid.org/0000-0003-0757-7884
Rudic Valeriu, https://orcid.org/0000-0001-8090-3004
Institute of Microbiology and Biotechnology, Technical University of Moldova, Chisinau,
Republic of Moldova, * e-mail: [email protected]
Summary. This study investigates the effects of seed priming in triticale using extracts from
Arthrospira platensis cultivated with copper nanoparticles (CuNP) and copper oxide nanoparticles
(CuONP). Results demonstrate significant increases in chlorophyll, carotenoid, and phenolic
content, alongside enhanced antioxidant activity in the leaves. Notably, the treatment with
nanoparticle-enriched extracts reduced malondialdehyde (MDA) levels, indicating a protective
effect against oxidative stress. The findings suggest that spirulina-based extracts, even with the
addition of nanoparticles, can enhance crop health, offering a sustainable approach to agriculture.
Keywords: priming, triticale, Arthrospira platensis (spirulina) extract, CuNP, CuONP,
pigments, malondialdehyde.
Introduction
Microalgae and cyanobacteria are seen as the future of agricultural production due to their
high growth rates, efficiency in solar energy conversion, and ability to recover nutrients from
wastewater [13]. They produce biomolecules such as phytohormones, amino acids, and vitamins
that enhance plant growth and productivity [19]. As biofertilizers and soil conditioners, microalgae
improve soil fertility and transform agriculture into a more sustainable practice by reducing the
need for chemical fertilizers and increasing plant tolerance to abiotic stresses [11, 16]. These
characteristics make microalgae a promising and innovative resource for sustainable agricultural
production [2].
Microalgae also serve as biostimulants, enhancing plant resistance to stresses like drought,
salinity, and temperature extremes through antioxidant defense and adaptation mechanisms [4].
Their natural antioxidants protect plants from oxidative stress, promoting healthier growth [9].
Using microalgae extracts for seed priming improves germination rates and growth [21]. For
instance, Chlorella vulgaris and Scenedesmus quadricauda extracts boost germination and plant
vigor [17], while Spirulina platensis extracts enhance root development and vegetative mass [5].
Priming with Dunaliella salina extracts can improve salt stress response and germination rates [4].
Nanoparticle priming is an emerging technique using nanoparticles to enhance seed
germination and plant growth by stimulating physiological and biochemical processes [3].
Nanoparticles provide essential microelements, improving early growth and resistance to abiotic
stresses like drought and salinity [18]. Common nanoparticles include silver, silicon, and zinc
oxide, each affecting plants based on their chemical and physical properties [7, 8]. Further research
is needed to understand the long-term impacts of nanoparticles on the environment and human
health [7, 12, 14].
519
This study explores an alternative seed priming method for triticale using products derived
from Arthrospira platensis grown on media supplemented with copper and copper oxide
nanoparticles, avoiding direct seed contact with nanoparticles.
Materials and methods
The Arthrospira platensis CNMN-CB-02 (spirulina) strain, stored in the National Collection
of Non-Pathogenic Microorganisms at the Institute of Microbiology and Biotechnology, Technical
University of Moldova, was used in this study as a source of biologically active compounds.
A. platensis was cultivated in an optimized mineral medium [20] supplemented with Cu
nanoparticles (CuNP) and CuO nanoparticles (CuONP) (Merck KGaA, Darmstadt, Germany) of
100 nm in size, at concentrations of 10, 15, and 20 mg/L. Cultivation was carried out under
autotrophic conditions, with continuous lighting and temperature conditions of 26-28°C. The
cultivation cycle lasted 6 days. At the end of the cultivation period, the biomass was separated from
the culture liquid by filtration.
To prepare the biostimulant extracts, 100 mg of native biomass obtained from cultivation of
A. platensis in the presence of 100 nm CuNP and CuONP at concentrations of 10, 15, and 20 mg/L
were mixed with 10 mL of distilled water. The mixtures were placed in a water bath at 60°C for 60
min. The extracts were then separated from the biomass by centrifugation and standardized to 10
mg/mL of dry substance.
In the experiments with triticale, seeds of the Kostel variety, belonging to the
Erytrospermum type (author Galina Lupascu, dr. hab., prof.), were obtained from the Institute of
Genetics, Physiology, and Plant Protection, USM, Moldova, were subjected to a 3-hour priming
procedure using a 10 mg/L A. platensis extract solution. The seeds were then rinsed with distilled
water, dried, and planted in soil. Before planting, the soil was homogenized, placed in experimental
containers, and evenly watered. The seeds were uniformly distributed on the soil surface at a depth
twice their diameter and covered with a thin layer of soil to ensure proper germination. The
experimental growth cycle lasted 21 days. At the end of the experiment, triticale leaves were
collected and used for biochemical assays.
Pigments were extracted from fresh triticale leaf biomass using 80% acetone. The
absorbance of the extract was measured at 470 nm, 645 nm, and 663 nm using a spectrophotometer.
The total chlorophyll and carotenoid content were calculated in mg/100 g of biomass. A 50%
hydro-ethanolic solution was used to prepare the leaf extract for the assessment, of antioxidant
activity. The reduction of the radical 2,2′-azino-bis (3-ethylbenzothiazoline-6-sulfonic acid)
(ABTS) was monitored over 6 minutes, and antioxidant activity was expressed as the % ABTS
inhibition.
The total phenolic content of the leaf extracts was determined using the Folin-Ciocalteu
spectrophotometric method. A mixture of the leaf extract, Folin-Ciocalteu reagent, and sodium
carbonate solution was prepared and incubated for 30 minutes at room temperature. The absorbance
was then measured at 765 nm. The phenolic content was quantified as gallic acid equivalents per
100 g leaf material.
Malondialdehyde (MDA) content was measured using the thiobarbituric acid (TBA) assay to
assess lipid peroxidation. A 150 mg sample of leaves was macerated, and 3 mL of a reagent
solution containing 0.25% TBA in 10% trichloroacetic acid was added. The mixture was heated at
95°C for 30 minutes, then cooled and centrifuged. Absorbance was recorded at 532 nm and 600 nm,
and MDA concentration was calculated using the extinction coefficient.
The data were statistically analyzed by calculating the arithmetic mean, standard error, and
confidence interval, applying a parametric t-test with a significance threshold of p < 0.05.
520
Results and discussion
One of the goals of seed priming is to enhance plant resistance by stimulating metabolism
and increasing photosynthesis. The chlorophyll content in triticale leaves was determined and
analyzed (Fig. 1A). The spirulina extract, used as a positive control, resulted in a 12.3% increase (p
< 0.05) in total chlorophyll content. Spirulina extracts cultured in the presence of CuNP at a
concentration of 15 mg/L reduced the total chlorophyll content in triticale leaves with 15.08% (p <
0.05).
A B
Figure 1. The effect of seed priming in triticale leaves with extracts from spirulina cultured in
media supplemented with CuNP and CuONP on chlorophyll (A) and carotenoid (B)
accumulation in leaves. C(0) – negative control, purified water; C(+) – positive control,
extract from A. platensis; *p < 0.05; **p < 0.01.
The extracts from spirulina cultured in media supplemented with CuONP significantly
increased chlorophyll content in triticale leaves with 42.8% (p < 0.01) compared to C(0) and with
27.2% (p < 0.05) compared to C(+). These results highlight the impact of CuONP on the bioactive
content of A. platensis biomass. For the extracts from spirulina cultured in the presence of CuONP
at concentrations of 15 mg/L and 20 mg/L, the stimulatory effect was observed as an increase in
chlorophyll content in leaves with 20.8% (p < 0.01) and 16.0% (p < 0.05), respectively, compared
to the C(0) sample.
A 30.3% increase (p < 0.01) in carotenoid content was established in Triticale leaves in the
samples primed with spirulina extract, the positive control variant (Fig. 1B). The extract from
spirulina biomass obtained through cultivation with 10 mg/L CuNP resulted in an 11.24% increase
in carotenoid content. The extracts from spirulina cultured with CuONP significantly increased
carotenoid content, ranging from 37.4% (p < 0.01) to 14.5% (p < 0.05) compared to the negative
control. These results suggest a synergistic effect between spirulina biomolecules and nanoparticles,
influencing the composition of cyanobacterial biomass.
Similar effects on enhancing photosynthetic activity were observed in the priming of
Hibiscus sabdariffa plants with 0.01% Al2O3 NPs, which led to increases in chlorophyll content
with 12.90%, chlorophyll b by 16.32%, and carotenoids by 31.13% compared to the control [1].
Seed pretreatment of Citrullus lanatus with 20 mg/L MnONP significantly increased chlorophyll
content [6]. The application of AgNP for seed priming of Capsicum annuum L. led to significant
accumulations in chlorophyll (51-142%) and carotenoids (23-94.2%), as well as total phenol
content (73%) in all plant tissues. Seed priming of Capsicum annuum with CuNP at concentrations
1, 10, and 20 ppm increased chlorophyll content by up to 142% and carotenoids by up to 94.2%
[10]. Various concentrations of S. platensis extract were tested to evaluate the effects on the growth,
pigments, and photosynthetic capacity of Lupinus luteus. Application of a 0.25% extract
significantly increased chlorophyll a, b, and carotenoid content, which enhanced photosynthetic
capacity and, in turn, improved plant growth and yield. In contrast, the 1.0% concentration had an
inhibitory effect, reducing growth and yield parameters [21].
521
Seed priming of triticale with extracts from spirulina cultured in media supplemented with
CuNP and CuONPs led to an increase in phenolic content in the leaves (Fig. 2A). The highest
increases were observed with extracts from spirulina cultured with 10 mg/L CuNP, resulting in a
46% increase in carotenoid content (p < 0.01), and with CuONP, resulting in a 43.1% increase in
carotenoid content (p < 0.05).
A B
Figure 2. The effect of seed priming in triticale leaves with extracts from spirulina cultured in
media supplemented with CuNP and CuONP on phenolic accumulation (A) in leaves and
antioxidant activity (B). C(0) – negative control, purified water;; C(+) – positive control,
extract from A. platensis; *p < 0.05; **p < 0.01.
In all experimental variants, an increase in antioxidant activity was observed (Fig. 2B). Seed
pretreatment with spirulina extract led to a 32% increase in antioxidant capacity. Extracts from
spirulina biomass cultured with CuNP increased the antioxidant activity in triticale leaves with
65.3% (p < 0.05) to 48% (p < 0.05) compared to C(0) and with 25.2% (p < 0.01) to 12.1%
compared to C(+). Extracts from spirulina biomass obtained from CuONP experiments resulted in
an increase in antioxidant activity with 54.2% (p < 0.01) to 74.7% (p < 0.01) compared to C(0) and
with 16.8% (p < 0.05) to 32.3% (p < 0.01) compared to C(+).
Phenols are compounds that significantly contribute to plant stress tolerance. It was
determined that MnONP at a concentration of 80 mg/L significantly increased phenolic content in
Citrullus lanatus plants but significantly reduced antioxidant activity [6]. CuNP enhanced total
antioxidant activity, with increases of 14.06%, 82.07%, and 143.01% observed at 20, 60, and 80
ppm, respectively [10].
An indicator of crop resilience is the maintenance of cellular membrane integrity, monitored
by determining malondialdehyde levels (Fig. 3). In samples obtained through seed priming of
triticale with spirulina extracts cultured in media supplemented with 20 mg/L CuNP, MDA levels
were 24.5% (p < 0.05) lower compared to the negative control.
Figure 3. The effect of seed priming in triticale leaves with extracts from spirulina cultured in
media supplemented with CuNP and CuONP on malondialdehyde content in the leaves. C(0)
– negative control, purified water; C(+) – positive control, extract from A. platensis; *p < 0.05.
522
In samples treated with extracts from spirulina cultured in media supplemented with CuONP
at concentrations of 10, 15, and 20 mg/L, MDA levels were reduced with 19.9% (p < 0.05) to
29.4% (p < 0.05) compared to C(0). These results are similar to those obtained with the extract from
spirulina cultured without nanoparticles, which reduced MDA accumulation by 32.2% (p < 0.05).
The effect of nanoparticles on MDA levels was also observed in foliar exposure to AgNP in Mentha
spicata [14]. Seed priming of Hibiscus sabdariffa with 0.01% Al2O3 NPs resulted in an 18.74%
reduction in MDA content, suggesting a protective effect of these nanoparticles against oxidative
stress [1].
Therefore, the results obtained using extracts from the cyanobacterium Arthrospira platensis
cultured in media supplemented with Cu and CuO nanoparticles as active agents for seed priming of
triticale demonstrate that the stimulatory effect can be achieved even without direct contact with the
nanoparticles.
Conclusions
The study demonstrated that seed priming of triticale with extracts from the cyanobacterium
Arthrospira platensis cultured in media supplemented with CuNP and CuONP yields significant
benefits for plant health and productivity. These treatments increase chlorophyll, carotenoid, and
phenolic content, and enhance the antioxidant activity of triticale without direct contact with the
nanoparticles. Extracts from spirulina cultured in the presence of CuNP and CuONP significantly
reduced MDA levels, indicating a protective effect against oxidative stress. This approach offers a
sustainable method for improving crop performance without the risks associated with the direct use
of nanoparticles.
Acknowledgments. This study was supported by Government of Republic of Moldova,
Ministry of Education and Research, Research Subprogram 020101 “InBioS—Innovative
biotechnological solutions for agriculture, medicine and environment”. Institutional financing
contract no. 4/FI of 22 February 2024.
References
1. Abdel Latef, A. A. H., Zaid, A., Abu Alhmad, M. F., & Abdelfattah, K. E. The impact of
priming with Al2O3 nanoparticles on growth, pigments, osmolytes, and antioxidant enzymes of
Egyptian Roselle (Hibiscus sabdariffa L.) cultivation. Agronomy. 2020;10(5):681.
2. Bulgariu, L., et al. Microalgae – An innovative resource for agriculture. Sustainability.
2019;11,1-15. https://doi.org/10.3390/su11010205)
3. Donia, D.T., Carbone, M. Seed Priming with Zinc Oxide Nanoparticles to Enhance Crop
Tolerance to Environmental Stresses. Int. J. Mol. Sci. 2023; 24:17612. https://doi.org/10.3390/
ijms242417612
4. El Arroussi, H., Benhima, R., El Mernissi, N., Bennis, I., and Wahby, I. Dunaliella salina
exopolysaccharides: A promising biostimulant for salt stress tolerance in tomato and pepper
plants. Journal of Applied Phycology. 2018;30(5):2929–2941. https://doi.org/10.1007/s10811-
017-1382-1
5. Gemies, L.S.M.. Elsadany, A.Y. Maximizing growth and productivity of onion (Allium cepa L.)
by Spirulina platensis extract and nitrogen-fixing endophyte Pseudomonas stutzeri. Arch.
Microbiol. 2021, 203:169–181.
6. Kasote, D.M., Lee, J.H.J., Jayaprakasha, G.K., & Patil, B.S. Manganese oxide nanoparticles as
safer seed priming agent to improve chlorophyll and antioxidant profiles in watermelon
seedlings. Nanomaterials. 2021;11(4):1016. https://doi.org/10.3390/nano11041016
7. Khan, F., Pandey, P., Upadhyay, T.K. Applications of Nanotechnology-Based Agrochemicals in
Food Security and Sustainable Agriculture: An Overview. Agriculture. 2022; 12:1672.
https://doi.org/10.3390/agriculture12101672.)
523
8. Kim, S. J., Ko, E. J., Hong, J. K., and Jeun, Y. C. Ultrastructures of colletotrichum orbiculare in
cucumber leaves expressing systemic acquired resistance mediated by chlorella fusca. Plant
Pathol. J. 2018:34 (2):113. https://doi.org/10.5423/PPJ.OA.09.2017.0204
9. Kusvuran, S. Microalgae (Chlorella vulgaris beijerinck) alleviates drought stress of broccoli
plants by improving nutrient uptake, secondary metabolites, and antioxidative defense system.
Hortic. Plant J. 2021; 7(3):221-231. https://doi.org/10.1016/j.hpj.2021.03.007
10. Mawale KS, Nandini B, Giridhar P. Copper and Silver Nanoparticle Seed Priming and Foliar
Spray Modulate Plant Growth and Thrips Infestation in Capsicum spp. ACS Omega.
2024;9(3):3430-3444. https://doi.org/10.1021/acsomega.3c06961. PMID: 38284086; PMCID:
PMC10809252
11. Mutale-Joan, C., Redouane, B., Najib, E., Yassine, K., Lyamlouli, K., Laila, S., et al. Screening
of microalgae liquid extracts for their bio stimulant properties on plant growth, nutrient uptake
and metabolite profile of Solanum lycopersicum L. Sci. Rep. 2020;10(1):1-12. https://doi.org/
10.1038/s41598-020-59840-4
12. Paramo LA, Feregrino-Pérez AA, Guevara R, Mendoza S, Esquivel K. Nanoparticles in
Agroindustry: Applications, Toxicity, Challenges, and Trends. Nanomaterials (Basel).
2020;10(9):1654. https://doi.org/10.3390/nano10091654. PMID: 32842495; PMCID:
PMC7558820.
13. Parmar P, Kumar R, Neha Y and Srivatsan V Microalgae as next generation plant growth
additives: Functions, applications, challenges and circular bioeconomy based solutions. Front.
Plant Sci. 2023;14:1073546. https://doi.org/10.3389/fpls.2023.1073546
14. Peshkova, A., Zinicovscaia, I., Cepoi, L., Rudi, L., Chiriac, T., Yushin, N., & Sohatsky, A.
Features of copper and gold nanoparticle translocation in Petroselinum crispum segments.
Nanomaterials. 2023;13(1754). https://doi.org/10.3390/nano13111754
15. Peshkova, A., Zinicovscaia, I., Cepoi, L., Rudi, L., Chiriac, T., Yushin, N., Anh, T. T., Manh
Dung, H., & Corcimaru, S. Effects of gold nanoparticles on Mentha spicata L., soil microbiota,
and human health risks: Impact of exposure routes. Nanomaterials. 2024;14:955.
https://doi.org/10.3390/nano14110955
16. Prisa, D.; Spagnuolo, D. Plant Production with Microalgal Biostimulants. Horticulturae. 2023;
9(7):829. https://doi.org/10.3390/horticulturae9070829
17. Puglisi, I., Barone, V., Fragalà, F., Stevanato, P., Baglieri, A., and Vitale, A. Effect of
microalgal extracts from Chlorella vulgaris and Scenedesmus quadricauda on germination of
Beta vulgaris seeds. Plants. 2020;9(6):675. https://doi.org/10.3390/plants9060675)
18. Raliya, R., Nair, R., Chavalmane, S., Wang, W.-N., and Biswas, P. Synergistic effect of
titanium dioxide and zinc oxide nanoparticles on soybean plant growth under soil moisture
stress. Journal of Nanoparticle Research. 2016;18(1):1-13. https://doi.org/10.1007/s11051-015-
3325-5).
19. Ronga, D.; Biazzi, E.; Parati, K.; Carminati, D.; Carminati, E.; Tava, A. Microalgal
biostimulants and biofertilisers in crop productions. Agronomy. 2019;9:192.
https://doi.org/10.3390/agronomy9040192).
20. Rudi, L., Chiriac, T., Cepoi, L., Miscu, V., Zinicovscaia, I., Valuta, A., & Rudic, V. Biomass
production and pigment content in Arthrospira platensis by adding AuNP (PEG) and AgNP
(PEG) at different growth phases of the cultivation cycle. The Annals of Oradea University,
Biology Fascicle. 2021;28(2):143-151. http://www.bioresearch.ro/revistaen.html
21. Rupawalla, T., et al. Priming of spinach seeds with microalgae extracts enhances germination
and seedling growth. J Appl Phycol. 2022;34:2015–2026. https://doi.org/10.1007/s10811-022-
02770-7
22. Shedeed, Z. A., Gheda, S., Elsanadily, S., Alharbi, K., & Osman, M. E. H. Spirulina platensis
biofertilization for enhancing growth, photosynthetic capacity and yield of Lupinus luteus.
Agriculture. 2020; 12(6):781. https://doi.org/10.3390/agriculture12060781
524
UDC: 632.937 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.91
BIOLOGICAL PROTECTION OF PLANTS: ONTOLOGICAL APPROACH
Chernova Irina
Engineering and Technological Institute "Biotekhnika" National Academy of Agrarian Sciences of
Ukraine, Odessa
https://orcid.org/0000-0002-9995-3834, e-mail: [email protected]
Summary. The article is devoted to the ontological analysis of the processes of production
of entomophages for biological plant protection. Research methods – system analysis, approach
based on ontologies. Known studies on the use of ontologies in agriculture are analyzed. Ontologies
of technological processes of production of Aphidoletes aphidimyza and Chrysoperla carnea have
been developed. The advantages of the proposed approach for biological protection of plants are
given.
Keywords: biological plant protection, entomophages, ontological approach.
Introduction
Protection of plants from harmful organisms plays an important role in increasing
production and improving the quality of crop production [1]. The use of entomophages in the
cultivation of cultivated plants makes it possible to ensure early detection of the pest, reduce the
pesticide load and preserve the ecological purity of the crop [2]. At the same time, the production
of entomophages in the conditions of technocenosis represents a complex biotechnical system of
the man-machine type with a significant number of discrete operations, which requires
systematization, generalization to increase the efficiency of its functioning, using the results of
scientifics research, modern software tools. The use of an approach based on ontologies allows to
increase the level of informativeness and competence of the person who makes decisions in the
processes of managing biotechnical production for biological plant protection.
Ontology is a machine-interpreted conceptualization of some area of knowledge [3].
Ontological models can be used as a universal tool for integrating data and knowledge from
disparate sources of information [4].
The advantages of using ontologies are:
– the integrity of the presentation of information regarding the subject area [5];
– holistic approach to decision-making processes [6].
The purpose of the research was to conduct an ontological analysis of the processes of
entomophages production for biological plant protection.
Materials and methods
The Engineering and Technological Institute "Biotechnica" of the National Academy of
Agrarian Sciences of Ukraine carries out scientific research on the engineering and technological
support of the production of biological plant protection products, including the development of a
decision support system based on ontologies in the production of entomophages.
At present, the known studies on the use of ontologies in agriculture relate to:
– insect ontology, which is the basis for identifying an insect by its characteristics and
for beginners to gain basic knowledge about insects [7];
– ontology-based decision support system for controlling insect pests of sugarcane,
rice, soybean and cocoa [8];
525
– the use of ontologies for the official and explicit description of the knowledge of
experts in agricultural entomology and the diagnosis of insect pests [9];
– ontology-based decision support for grape crop protection [10];
– structuring knowledge about the processes of managing the production of
entomophages in the form of ontologies [11];
– ontologies of the processes of intellectual management of the production of
entomophages for biological plant protection based on the application of the results of own
research regarding the development and implementation of intelligent data analysis in this
production [12];
– ontology of knowledge in the processes of production and use of biological means of
plant protection and ontology of knowledge of researchers based on research results of ETI
"Biotechnica" of the National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine [13];
– ontologies of production processes of the entomophage Habrobracon hebetor [14];
– ontology-based expert system for rice disease identification and control
recommendations [15].
Research methods – system analysis, approach based on ontologies.
Results and discussion
Using the analysis of scientific works [1, 11-14, 16] and a free software environment Visual
Understanding Environment, ontologies of technological processes of the production of
Aphidoletes aphidimyza and Chrysoperla carnea were developed (fig. 1, fig. 2).
Predators Aphidoletes aphidimyza and Chrysoperla carnea are used to control various types
of aphids [17]. Aphidoletes aphidimyza is used to protect plants from aphids on all vegetable crops
that are grown in closed soil; in practice, it is most often cucumber and tomato [1]. Chrysopеrla
carnea is widely bred for use mainly to protect vegetable and ornamental crops from aphids in
closed soil [1].
Figure 1. Ontology of the technological process of the production of
526
Aphidoletes aphidimyza
Figure 2. Ontology of the technological process of the production of Chrysoperla carnea
Conclusions
The advantages of the ontological analysis of the production processes of entomophages for
the biological protection of plants are: systematic processing of knowledge using modern software
tools; increasing the level of informativeness regarding the management processes of this
production; integration of knowledge; decision support.
References
1. Bilyk M. O. (2022). Biolohichnyi zakhyst roslyn vid shkidlyvykh orhanizmiv: pidruchnyk
[Biological protection of plants against harmful organisms: a textbook]. Kharkiv: Maidan, 356.
2. Zhuikov O. H. (2022). Biolohichnyi metod zakhystu roslyn u suchasnomu orhanichnomu
zemlerobstvi Ukrainy: istorychni aspekty, trendy, perspektyvy [Biological method of plant
protection in modern organic agriculture of Ukraine: historical aspects, trends, prospects]. Ahrarni
innovatsii, 12, 23-27. https://doi.org/10.32848/agrar.innov.2022.12.4
3. Stucky B., Balhoff J., Barve N. et al. (2019). Developing a vocabulary and ontology for modeling
insect natural history data: example data, use cases, and competency questions. Biodiversity Data
Journal 7. https://doi.org/10.3897/BDJ.7.e33303.
4. Hloba L. S., Novohrudska R. L., Zadoienko B. O. (2020). Ontolohichna model otsinky
efektyvnosti funktsionuvannia naukovykh ustanov [Ontological model of evaluation of the
effectiveness of the functioning of scientific institutions]. Visnyk Kharkivskoho natsionalnoho
universytetu imeni V.N. Karazina. Seriia «Matematychne modeliuvannia. Informatsiini tekhnolohii.
Avtomatyzovani systemy upravlinnia», 45, 22-34.
https://doi.org/10.26565/2304-6201-2020-45-03.
5. Hovorushchenko T. O., Krasovskyi M. V. (2018). Analiz ontolohii yak osnovy
bahatofunktsionalnoi kooperatyvnoi robototekhnichnoi systemy [Analysis of ontologies as the basis
of a multifunctional cooperative robotic system]. Informatsiini tekhnolohii ta vzaiemodii
527
(IT&I2018): mater. dopov. V Mizhnar. nauk.-prakt. konf. (Kyiv, Kyivskyi natsionalnyi universytet
imeni Tarasa Shevchenka, 20–21 lyst. 2018 r.). Kyiv, 174-175.
6. Chaplinskyi Yu.P. (2009). Ontolohichne predstavlennia protsesiv pryiniattia rishen [Ontological
presentation of decision-making processes]. Problemy informatyzatsii ta upravlinnia, 2(26), 146-
150.
7. Wu M. and Zhao H. (2009). Study on the Ontology for Entomology Identification Expert
System First International Conference on Information Science and Engineering, Nanjing, China,
2406-2409. https://doi.org/10.1109/ICISE.2009.1141.
8. Lagos-Ortiz K., Medina-Moreira J., Morán-Castro C. et al. (2018). An Ontology-Based
Decision Support System for Insect Pest Control in Crops. In: Valencia-García, R. et al. (eds)
Technologies and Innovation. CITI 2018. Communications in Computer and Information Science,
vol. 883. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-030-00940-3_1.
9. Lagos-Ortiz Katty, María del Pilar Salas-Zárate, Mario Andrés Paredes-Valverde et al. (2020).
AgriEnt: A Knowledge-Based Web Platform for Managing Insect Pests of Field Crops. Applied
Sciences,10, 3: 1040. https://doi.org/10.3390/app10031040.
10. Archana Chougule, Vijay Kumar Jha, Debajyoti Mukhopadhyay (2019). Decision support for grape
crop protection using ontology. Published Online: March 5, 24-37.
https://doi.org/10.1504/IJRIS.2019.098051.
11. Chernova I. S. (2023). Teoretyko-metodolohichni zasady innovatsiinoho rozvytku vyrobnytstva
entomofahiv [Theoretical and methodological principles of innovative development of the
production of entomophages]. Ekolohichna bezpeka ta zbalansovane pryrodokorystuvannia v
ahropromyslovomu vyrobnytstvi: mater. mizhnar. nauk.-prakt. konf. Chast. 2. (Kyiv, 6-7 lypnia
2023 r.). Kyiv, 257-259.
12. Chernova I. S., Lysenko V. P. (2023). Ontolohii protsesiv intelektualnoho upravlinnia
vyrobnytstvom entomofahiv [Ontologies of the processes of intellectual management of the
production of entomophages]. Enerhetyka i avtomatyka, 6, 5-16.
https://doi.org/10.31548/energiya6(70).2023.005.
13. Chernova I. S., Harmashov V. V., Khodorchuk V. Ia. (2023). Metodolohichni osnovy
konstruiuvannia bioinzhenernykh kompleksiv dlia silskoho hospodarstva [Methodological
foundations of designing bioengineering complexes for agriculture]. Innovatsii u suchasnomu
ahropromyslovomu vyrobnytstvi: zbirnyk materialiv mizhnar. nauk.-prakt. konf. (Odesa, 21-22
veresnia 2023 r.). [Elektronne vydannia], 221-225. URL:
https://biotekhnika.od.ua/uk/diialnist/publikatsii/209-zbirnyk-materialiv-mnpk-innovatsiyi-
usuchasnomu-ahropromyslovomu-vyrobnytstvi.
14. Chernova I.S., Lysenko V. P. (2023). Ontolohichnyi analiz u vyrobnytstvi entomofahiv
[Ontological analysis in the production of entomophages]. Prodovolcha ta ekolohichna bezpeka v
umovakh viiny ta povoiennoi vidbudovy: vyklyky dlia Ukrainy ta svitu: mater. Mizhnar.
nauk.prakt. konf., prysviachenoi 125-richchiu Natsionalnoho universytetu bioresursiv i
pryrodokorystuvannia Ukrainy; sektsiia 5: Inzheneriia, enerhetyka ta informatsiini tekhnolohii v
umovakh viiny ta pisliavoiennii vidbudovi krainy (Kyiv, 25 trav. 2023 r.). Kyiv, 2023, 128-130.
https://nubip.edu.ua/sites/default/files/u381/sekciya_5.pdf
15. Jearanaiwongkul W., Anutariya C., Racharak T., Andres F. An Ontology-Based Expert System for
Rice Disease Identification and Control Recommendation. Appl. Sci. 2021, 11, 10450.
https://doi.org/10.3390/app112110450.
16. Krutiakova V. I., Belchenko V. M., Bespalov I. M. ta in. (2020). Masove rozvedennia entomokultur
u prohramakh biolohichnoho zakhystu roslyn: monohrafiia [Mass breeding of entomocultures in
biological plant protection programs: monograph]. Kyiv: Ahrarna nauka, 276.
17. Lukashchuk Ya. Yu., Yushchenko L.P. (2017). Ekolohichna bezpeka v zakhystu roslyn
[Environmental safety in plant protection]. Stalyi rozvytok krainy v ramkakh Yevropeiskoi
intehratsii: tezy Vseukrainskoi naukovo-praktychnoi konferentsii (Zhytomyr, 9 lyst. 2017 r.).
Zhytomyr: ZhDTU, 22.
528
UDC: 632.93:631.53.02:633.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.92
NOI CONTRIBUȚII LA TRATAREA SEMINȚELOR, CU PRODUSE ÎN
BAZĂ DE ACETAMIPRID ÎN REDUCEREA DĂUNĂTORILOR GRÂULUI
DE TOAMNĂ
Croitoru Nichita1,*, Panuța Sergiu1, Tălmăciu Nelea2
1
Univeristatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova
2
Universitatea de Ştiinţele Vieţii “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, România
* orcid.org/0000-0003-4540-7149, e-mail: [email protected]
Summary. The system of integrated protection of wheat plants from pests includes in itself
a range of well-appreciated methods, which ensure the reduction of populations below the economic
threshold of damage. In this context, the aim of the current research was to study the biological
effectiveness of some preparations, as insecticides for the treatment of wheat seeds.
Insecticide Lot no. 6, can be included in the integrated protection system of winter wheat, by
treating the seed material, before sowing, with the rate of consumption of 1.0 kg/t of seeds, as an
insecticide to combat cereal flies, corn ground beetle, wireworms and other pests.
Keywords: weat, insecticide, biological and control particularities.
Introducere
Producerea unor recolte înalte de cereale și de calitate superioară are ca scop asigurarea
populației cu produse alimentare și a industriei alimentare cu materie primă pe parcursul întregului
an. Paralel cu introducerea noilor tehnologii de cultivare a culturilor agricole o însemnătate practică
deosebită și un rol primordial îi revine protecției plantelor de boli dăunători și buruiene, care asigură
recolte înalte și calitative, practic la toate plantele cultivate.
În acest context este oportun de menționat că culturile de cereale în Republica Moldova
ocupă suprafețe de mii de hectare, care constituie totodată un loc de hrană pentru o gamă largă de
microorganisme fitopatogene și o mulțime de dăunători cu o diversă specializare de nutriție.
Sistemul de protecție integrată a plantelor de grâu de dăunătorii include în sine o gamă de
metode bine apreciate, ce asigură reducerea populațiilor mai jos de pragul economic de dăunare. În
acest context scopul actualei cercetări a fost de a studia eficacitatea biologică a unor preparate, ca
insecticide pentru tratarea semințelor de grâu. Pentru realizarea acestui scop s-au marcat de a fi
studiate următoarele subiecte:
1. Determinarea stării fitosanitare a culturilor de cereale spicoase;
2. Montarea lotului experimental pentru testarea insecticidului Lot nr. 6, ca preparat pentru
tratarea semințelor, în scopul combaterii dăunătorilor culturilor de cereale;
3. Evidența dăunătorilor în lotul experimental;
4. Efectuarea tratamentului chimic a materialului semincer;
5. Determinarea eficienței biologice a preparatului Lot nr. 6, ca insecticid pentru tratarea
semințelor.
Materiale și metode
Cercetările științifice legate de determinarea eficienței biologice a insecticidului Lot nr. 6, ca
preparat pentru tratarea semințelor de grâu, în combaterea dăunătorilor grâului de toamnă, au fost
realizate în toamna anului 2022. Experiențele au fost îndeplinite în zona de Sud a Republicii
Moldova, pe câmpurile SRL „Moroz Alla”, din s. Sărăteni, r. Leova .
În calitate de material semincer a fost folosită elita soiului Pandia, de la Institutul de Selecție
din Odessa. Înainte de semănat semințele au fost tratate cu preparatul Lot nr. 6. Tratarea semințelor
529
s-a efectuat prin metoda mecanică, pentru care cantitatea necesară de semințe pentru a însemânța 4
parcele – 8 kg, s-a introdus într-un vas de masă plastică, în care s-a adăugat cantitatea necesară de
preparat, după ce s-a amestecăt minuțios.
Semănatul grâului de toamnă s-a realizet la 20 septembrie, prin metoda rândurilor înguste,
cu semănatoarea cu lațime de 4,2 m. În așa mod lățimea unei parcele constituie 4,2 m, iar lungimea
este de 24,0 m. În acest scop în semănătoare au fost turnate a câte 8 kg de semințe tratate, cu care s-
au semănat 4 bande a câte 24 m. Deci lansarea repetărilor a fost alternativă. În experiență au fost
incluse patru variante: 1-Martor, netratat; 2-Etalon. În calitate de etalon a fost propus insecticid
Premis 700 WS, cu norma de consum 1,0 kg/t semințe. 3-Insecticidul Lot nr. 6, cu norma de
consum 0,8 kg/t. 4- Insecticidul Lot nr. 6, cu norma de consum 1,0 kg/t.
Rezultate și discuții
Culturile grâului de toamnă sunt predispuse atacului a mai mult de zece specii de muște,
toate fiind asociate în următoarele familii Cecidomiidae, Chloropidae, Opomizidae, și
Anthomyidae. Larvele atacă toamna, conul de creștere și ca rezultat frunza centrală se îngălbinește,
iar mai târziu se brunifică și se usucă. Informația prezentată în tabelul 3.1. mărturisește faptul că, în
evidența realizată la a 3-a zi de la apariția plantulelor valoarea minimă a larvelor muștelor cerealelor
a fost marcată în varianta a 4 -a, unde acest indice a atins doar 0,13 ex. la 2 m lungime a rândului. În
varianta a 3-a densitatea larvelor vii în această perioadă a alcătuit 0.5 ex/2m rând. Analizând
rezultatele primite în evidență de la 7-a zi după apariția plantulelor demonstrează că, valoarea
minimă a larvelor în acesta perioadă a fostă marcată în varianta a 4-a, constituind 0,88 ex.la 2m
lungime. În etalon și varianta a 3-a acest indice a alcătuit corespunzător -1,00 și 1,63 ex la 2 m
lungime a rândului. Rezultatele evidențelor efectuate la a 14-a și 21-a zi după apariția a demonstrat
aceiași tendință.
Deci se poate de constatat că, cea mai redusă populație a muștelor cerealelor pe parcursul
tuturor evidențelor a fost marcată în varianta a 4-a și se află la nivelul etalonului. Valoarea numerică
a muștelor în varianta a 3-a este mult mai înaltă și cedează esențial atât v. a 4-a, cât și etalonului. La
a 3-a zi după apariția plantulelor, în varianta a 4-a eficiența biologică a atins nivelul de 96,94% și
acest indice se află la nivelul etalonului. În varianta a 3-a eficiența biologică a atins doar 88,24% și
acest indice este esențial mai redus atât față de etalon, cât și în raport cu varianta a 4-a. Rezultatele
experimentale primite la a 7-a zi după apariția plantulelor, mărturisesc de faptul că, în varianta a 4-
a eficiența biologică a atins nivelul de 91,52% și acest indice se află la nivelul etalonului. În
varianta a 3-a eficiența biologică a atins doar 84,30% și acest indice este esențial mai redus atât față
de etalon, cât și în raport cu varianta a 4-a (Tabelul 1).
Tabelul 1
Eficiența biologică a tratării semințelor de grâu, cu insecticid Lot nr. 6, în combaterea
muștelor cerealelor (în baza evidenței larvelor)
Densitatea larvelor la 2 m Reducerea densității larvelor
Norma de
Nr. Variantele lungime a rândului, la ... zi în %, în raport cu martorul, la
consum,
d/o experienței după apariția plantulelor. a ... zi
kg/t
3 7 14 21 3 7 14 21
1. Martor Netratar 4,25 10,38 25,88 37,00 0,0 0,0 0,0 0,0
2. Etalon, Premis 1,0 0,13 1,00 2,88 4,50 96,94 90,37 88,87 87,84
700 WS
3. Lot nr. 6 0,8 0,50 1,63 4,88 7,75 88,24 84,30 81,14 79,05
4. Lot nr. 6 1,0 0,13 0,88 2,75 4,38 96,94 91,52 89,37 88,16
DEM, 95%, p-5% 0,34 0,56 1,78 3,09 3,29 4,07 4,85 5,13
Rezultatele experimentale primite la a 14-a și a 21-a zi după apariția plantulelor, au
demonstrat tendința accentuată anterior. Deci se poate concluziona că cea mai înaltă reducere a
530
larvelor muștelor cerealelor a fost marcată în varianta a 4-a și acest indice se află la nivelul
etalonului. Varianta a 3-a cedează esențial, atît etalonului, cât și variantei a 4-a.
Conform rezultatelor multiplelor cercetări este bine stabilit că, pentru determinarea eficienței
biologice a produselor de uz fitosanitar, în combaterea muștelor cerealelor, un criteriu foarte bine
apreciat, este și nivelul de atac al plantulelor. În acest scop, în lotul experimental s-au realizat și
evidențe suplimentare asupră plantulelor atacate.
Rezultatele evidențelor sunt redate în tabelul 2 şi ne mărturisesc de faptul că, la a 3-a zi după
apariția plantulelor cea mai înaltă eficiență biologică a fost marcată în varianta a 4-a, constituind
96,49% și acest indice se află la nivelul etalonului. În varianta a 3-a reducerea valorii numerice sau
a densității plantelor atacate în comparație cu martorul a fost mai joasă de 90% și a constituit doar
89,48% și acest indice cedează esențial atât etalonului, cât și variantei a 4-a.
Rezultatele experimentale redate în tabelul 2 mărturisesc de faptul că, la a 7-a zi după
apariția plantulelor cea mai înaltă eficiență biologică a fost marcată în varianta a 4-a, alcătuind
89,74% și acest indice se află la nivelul etalonului. În varianta a 3-a reducerea valorii numerice sau
a densității plantelor atacate în comparație cu martorul și a constituit doar 85,83% și acest indice
cedează atât etalonului, cât și variantei a 4-a.
Rezultatele experimentale redate în continuare mărturisesc de faptul că, cea mai înaltă
eficiență biologică, la a 14-a zi după apariția plantulelor, a fost marcată în varianta a 4-a. În varianta
a 3-a reducerea valorii numerice sau a densității plantelor atacate în comparație cu martorul a
constituit doar 82,41% și acest indice cedează atât etalonului, cât și variantei a 4-a.
Rezultatele experimentale redate în continuare mărturisesc de faptul că, cea mai înaltă
eficiență biologică, la a 21-a zi după apariția plantulelor, a fost marcată în varianta a 4-a, constituind
84,19% și această reducere se află la nivelul etalonului. În varianta a 3-a reducerea plantelor atacate
în comparație cu martorul a fost mai joasă de 80% și a constituit doar 75,95% și acest indice
cedează atât etalonului, cât și variantei a 4-a. Deci se poate concluziona că cea mai înaltă reducere a
plantelor atacate de larvele muștelor cerealelor, a fost marcată în varianta a 4-a și acest indice se
află la nivelul etalonului. Varianta a 3-a cedează esențial, atât etalonului, cât și variantei a 4-a.
În baza cercetărilor multianuale este bine stabilit că, pentru combaterea larvelor gândacului
ghebos al cerealelor și sârmarilor adevărați și falși, cel mai efectiv procedeu este tratarea semințelor
înainte de semănat. În această perioadă gândacul ghebos al cerealelor se află în stadiul de larvă de
prima vârstă, care este foarte sensibilă la acțiunea insecticidelor.
În toamna anului 2022 grâul de toamnă a fost semănat în a 2-a decadă a lunii septembrie. În
această perioadă condițiile meteorologice n-au fost cele mai favorabile pentru depunerea ouălor,
eclozarea și dezvoltarea larvelor.Evidența larvelor în lotul experimental a fost îndeplinită prin
analiza a câte 4 sondaje, în centrul fiecărei parcele. Rezultatele observațiilor și evidențelor sunt
redate în tabelul 3.
Din datele tabelului se vede că, înainte de însămânțare, valoarea numerică a larvelor
gândacului ghebos al cerealelor a fost destul de uniformă și a variat de la 1,36 exemplare la 1m 2 –în
varianta martor, până la 1,88 exemplare la 1m2-în varianta a 3-a.
Calculul eficienței biologice a tratării semințelor de grâu cu 2 norme de consum, a
insecticidului Lot nr. 6, demonstrează că la a 7-a zi de la apariția plantulelor, cea mai înaltă
reducere a larvelor gândacului ghebos al cerealelor a fost atinsă în varianta a 4-a, constituind
92,57% și acest indice se află la nivelul etalonului.
Calculul eficienței biologice a tratării semințelor de grâu cu 2 norme de consum, a
insecticidului Lot nr. 6, demonstrează că la a 7-a zi de la apariția plantulelor, cea mai înaltă
reducere a sârmarilor a fost atinsă în varianta a 4-a, constituind 94,74%.
Calculul eficiență biologice la a 14-a zi de la apariția plantulelor, demonstrează că cea mai
înaltă reducere a sârmarilor a fost atinsă în varianta a 4-a, constituind 89,75%. Cea mai redusă
eficiență biologică a fost marcată în varianta a 3-a, unde acest indice a alcătuit doar 79,51%, și acest
indice cedează atât etalonului, cât și variantei a 4-a.
531
Tabelul 2
Eficiența biologică a insecticidului Lot nr. 6, în baza evidenței plantulelor atacate de către muștele cerealelor
Densitatea plantelor, ex. la 2 m liniari, la a ...zi Reducerea densității plantelor
Norma
Num. 3 7 14 21 atacate de muștele cerealelor, %,
Variantele de
Nr. Total de în raport cu martorul
experienței consum,
d/o plante Neata atacate Neatac atacate Neata Ataca Neata atacate 3 7 14 21
kg/t
examin. cate ate cate te cate
1. Martor Netratat 56,25 49,12 7,13 40,37 15,88 28,50 27,75 19,87 36,38 0,0 0,0 0,0 0,0
2. Etalon, Premis 1,0 58,38 58,00 0,38 56,63 1,75 54,63 3,75 52,55 5,83 94,67 88,99 86,49 83,97
700 WS
3. Lot nr. 6 0,8 57,75 57,00 0,75 55,50 2,25 52,87 4,88 49,00 8,75 89,48 85,83 82,41 75,95
4. Lot nr. 6 1,0 58,88 58,63 0,25 57,25 1,63 55,25 3,65 53,13 5,75 96,49 89,74 86,92 84,19
DEM, 95%, p-5%; 3,64 2,79 3,12 3,58
Tabelul 3
Eficiența biologică a tratării semințelor de grâu cu preparatul Lot nr. 6, în combaterea larvelor gândacului ghebos al cerealelor și sârmarilor
(2022)
Densitatea larvelor, ex/1m2
Norma Înainte de tratare La .. zi după apariția plantulelor, a Reducerea densității larvelor, % în raport cu
Variantele de 7-a zi 14-a zi martorul, a
Nr. gândac
experienței consum, a a a a
ul sârmari
kg/t gândacul sârmarilo gândacului sârmarilo gândacului ghebos sârmarilor
ghebos
ghebos r ghebos r 7-a zi 14-a zi 7-a zi 14-a zi
1. Martor netratat 1,36 4,38 1,75 4,75 1,88 4,88 0,0 0,0 0,0 0,0
Etalon Premis
2. 1,0 1,50 4,75 0,13 0,38 0,25 0,63 92,57 86,70 92,00 87,09
700 WS
3. Lot nr. 6 0,8 1,88 5,00 0,25 0,75 0,38 1,00 85,71 79,79 84,21 79,51
4. Lot nr. 6 1,0 1,75 5,13 0,13 0,25 0,25 0,50 92,57 86,70 94,74 89,75
DEM, 95%, p-5%; 0,11 0,32 0,10 0,34 4,13 4,75 5,46 5,68
532
Deci în bază evidenței larvelor gândacului ghebos al cerealelor și sârmarilor s-a constatat că,
cel mai eficient preparat în combaterea acestor dăunători este tratarea semințelor înainte de semănat
cu insecticidul Lot nr. 6, în doză de 1,0 kg/t semințe.
Din practica protecției plantelor de mai mulți ani este foarte bine stabilit că, pentru
determinarea eficienței biologice a insecticidelor, în combaterea larvelor gândacului ghebos al
cerealelor și sârmarilor adevărați și falși, este necesar de luat în evidență nu numai larvele acestor
dăunători, dar și frecvența atacului plantulelor, și nivelul de atac a acestora. De aceia în procesul de
cercetări, concomitent cu realizarea evidențelor asupra larvelor, s-au luat în evidență și plantele. În
acest scop s-au luat la evidență atât numărul total de plante, cât și evidența celor sănătoase și atacate
de larvele gândacului ghebos al cerealelor, și sârmarilor.
Din informația relatată în tabelul 4 se vede că, valoarea numerică a plantulelor, luate în
evidență, a variat de la 26,88 exemplare la 1 m2 -în varianta etalon, până la 27,25 plante la 1 m2,- în
varianta a 4-a. Această informație demonstrează că, densitatea plantelor a fost destul de uniformă,
în toate variantele experimentale.
În rezultatul evidenței realizată la a 14-a zi de la apariția plantulelor este bine stabilit că,
densitatea plantelor atacate de larvele gândacului ghebos al cerealelor, a variat de la 0,50 exemplare
la 1m2 – în etalon, până la 1,00 exemplar la 1 m2- în varianta a 3-a. În varianta a 4-a valoarea
numerică a plantulelor atacate a constituit 0,83 exemplare la 1 m2.
Tabelul 4
Eficiența biologică a tratării semințelor de grâu cu insecticidul Lot nr. 6, în combaterea
gândacului ghebos al cerealelor și sârmarilor, în baza evidenței plantulelor atacate
Variantele Norma Numărul de plante, ex. la 1 m2 Reducerea valorii
Nr. experienței de Total Din acestea numerice a plantelor
d/o consum, Ne- Atacate de: atacate în raport cu
kg/t atacate martorul, % de:
gândacul sârmari Gândacul Sârmari
ghebos ghebos
1. Martor Netratat 27,13 12,87 6,88 7,38 0,0 0,0
2. Etalon, 1,0 26,88 25,75 0,50 0,63 92,73 91,46
Premis 700
WS
3. Lot nr. 6 0,8 27,00 24,87 1,00 1,13 85,47 84,69
4. Lot nr. 6 1,0 27,25 26,12 0,83 0,50 90,84 93,22
DEM, 95%, p-5%; 3,81 4,07
În varianta martor acest indice a alcătuit 6,88 exemplare la 1 m2, ceia ce echivalează cu
25,36% din numărul total de plante luate în evidență. Este semnificativ faptul că, în varianta a 3-a
valoarea numerică a plantulelor atacate a alcătuit 1,00 exemplar la 1 m2, ceia ce este de 6,88 ori mai
redusă decât în martor, însă este mult mai înaltă decât în toate variantele tratate cu insecticide.
În rezultatul evidenței realizată la a 14-a zi de la apariția plantulelor este bine stabilit că,
densitatea plantelor atacate de sârmarii adevărați și sârmarii falși, a variat de la 0,50 exemplare la 1
m2 – în varianta a 4-a, până la 7,38 exemplare la 1 m2- în varianta martor. În varianta a 3-a și în
etalon valoarea numerică a plantulelor atacate a constituit corespunzător 1,13 și 0,63 exemplare la 1
m2. Calculul eficienței biologice ne-a dat posibilitate să constatăm că, cea mai înaltă reducere a
valorii numerice a plantelor atacate de larvele gândacului ghebos al cerealelor, a fost atinsă în
varianta a 4-a-90,84% și acest indice se află la nivelul etalonului, unde reducerea valorii numerice a
plantelor atacate a alcătuit 92,73%. În varianta a 3-a eficiența biologică a constitut doar 85,47% și
acest indice cedează esențial tuturor variantelor experimentale.
Calculul eficienței biologice ne-a dat posibilitate să constatăm că, cea mai înaltă reducere a
valorii numerice a plantelor atacate de către sârmarii adevărați și sârmarii falși, a fost atinsă în
varianta a 4-a, constituind 93,22% și acest indice se află la nivelul etalonului, unde reducerea valorii
533
numerice a plantelor atacate a alcătuit 91,46%. În varianta a 3-a eficiența biologică a constitut doar
84,69% și acest indice cedează esențial tuturor variantelor experimentale.
Deci în baza cercetărilor efectuate și a rezultatelor obținute s-a constat că, prelucrarea
materialului semincer a grâului de toamnă, înainte de semănat cu produsul Lot nr. 6, cu norma de
consum de 1,0 kg/t semințe, asigură o eficiență biologică de 90,84%- în reducerea valorii numerice
a plantelor atacate de gândacul ghebos și 93,22% -în reducerea valorii numerice a plantelor atacate
de sârmari. Același preparat în doză de 0,8 kg/t cedează esențial atât variantei a 3-a, cât și
etalonului.
Concluzii
Factorii meteorologici a anului 2022-2023 au fost relativ favorabili pentru răspândirea și
dezvoltarea muștelor cerealelor, gândacului ghebos al cerealelor și sârmarilor.
În anul de cercetări densitatea muștelor cerealelor, gândacului ghebos al cerealelor și a
sârmarilor a depășit PED, ce a permis montarea experiențelor referitoare la testarea produselor de
uz fitosanitar
Preparatul Lot nr. 6, cu norma de consun 0,8 kg/t semințe, nu asigură o eficiență
satisfăcătoare în reducerea dăunătorilor grâului.
Cel mai efectiv în combaterea dăunătorilor grâului este insecticidul Lot nr. 6, cu norma de
consun 1,0 kg/t semințe.
Insecticidul Lot nr. 6, poate fi inclus în sistemul de protecție integrata a grâului de toamnă,
prin tratarea materialului semincer, înainte de semănat, cu norma de consum 1,0 kg/t de semințe, în
calitate de insecticid pentru combaterea muștelor cerealelor, gândacului ghebos al cerealelor,
sârmarilor și a altor dăunători.
Referințe bibliografice
1. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice și biologice de protecție a plantelor de
dăunători, boli și buruieni în Republica Moldova. Chișinău: Tipografia Centrală, 2002. 286 p.
ISBN 9975-9597-3-3.
2. Croitoru N., Panuța S. Efficiency of treatment of wheat seeds with preparationsbased on the
action substance acetamiprid, 200 g/kg, against grainflies. În materialele Simpozionului
Științific International „sectorul agroalimentar – realizări și perspective” 11-12 noiembrie 2022,
Chișinău 2023, ISBN 978-9975-165-51-8., p: 132 -134.
3. Croitoru N., Panuţa S., Magher M. Morfologia și biologia insectelor. Indicații metodice la
lucrările de laborator pentru masteranzii de la specializarea 081. MP – Protecția integrată a
plantelor. Universitatea Agrară de Stat din Moldova. Chişinău, 2021, 49 p.
4. Panuţa S., Croitoru N., Bodescu C., Lăcătuşu Oana. Some aspect regarding the fight against
cereals beetle in the conditions of the republic of moldova/Unele aspecte privind lupta împotriva
dăunătorilor din culturile de cereale în condițiile Republicii Moldova. Lucrări Ştiinţifice – vol.
61 (1), 2018, seria Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion
Ionescu de la Brad” Iaşi, România, p. 169-176. ISSN: 1454-7376.
534
UDC: 632.937:632.4:634.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.93
APLICAREA PREPARATELOR ECOLOGICE INOFENSIVE CONTRA
Podosphaera leucotricha LA MĂR
Curiev Loredana, https://orcid.org/0000-0002-1927-8358
Pînzaru Boris, https://orcid.org/0000-0001-7323-4770
Institutul de Genetică, Fiziologie si Protecţie a Plantelor, USM, Chişinău, Republica Moldova
e-mail: [email protected]
Summary. The powdery mildew (Podosphaera leucotricha) can induce more than 60-80%
damages of apple trees. Harmless organic preparations are proposed for reducing losses caused by
the pathogen on apple fruits. The study of the microbiological products biological efficacy in the
powdery mildew control were carried out on apple variety Renet Simirenco. The biological efficacy
of 10.0 l/ha Rizoplan + Trichodermin-SC in the control of P. leucotricha consisted 77.1% and
80.8% after the first and the second evidence, respectively.
Keywords: powdery mildew of apple, Rizoplan, Trichodermină-SC, biological pest control,
disease
Introducere
Pagubele provocate de agenţii patogeni, răspândirea cărora în condiţii avantajoase de
dezvoltare poate afecta essential cultura mărului fiind de peste 60-80 %. O atenţie deosebită se
acordă cercetărilor ştiinţifice ce ţin de elaborarea metodelor ecologic-inofensive de protecţie a
plantelor care prevăd reducerea pierderilor cauzate de boli, dăunători şi buruieni prin respectarea
tehnologiilor de producere, aplicarea metodelor biologice. Viitorul durabil a protecţiei plantelor în
agricultura intensivă o constituie protecţia integrată a culturilor agricole.
Până în prezent în protecţia integrată a plantelor un loc deosebit îl ocupă aplicarea
produselor chimice. Un bun semn patografic a bolii se manifestă pe parcursul întregii perioade de
vegetaţie, începând cu dezmugurirea până la căderea frunzelor. Boala atacă frunzele, florile, lăstarii,
uneori fructele tinere. Frunzele sunt atacate odată cu apariţia lor. Pe frunzele tinere apare un înveliş
albicios, pulverulent, vizibil pe ambele părţi ale limbului foliar. Frunzele se deformează, se răsucesc
în partea superioară, devin sfărâmicioase şi se usucă înainte de timp. În timpul verii, pe frunze pot fi
şi alte simptome. La frunzele din mijlocul coroanei, pe faţa superioară, apar pete de forme diferite,
clorozate, cu margini difuze, acoperite pe partea de jos cu un înveliş roşcat. La un atac al florilor,
petalele se deformează, se decolorează şi devin albe. În unele cazuri petalele se îngroaşă, se ofilesc,
florile atacate se usucă fără a lega fructe. Pe lăstarii tineri apare un înveliş micelian albicios şi
prăfos datorită formării conidioforilor şi conidiilor. În a doua jumătate a vegetaţiei, mai frecvent
spre toamnă, învelişul de pe lăstari se brunifică în urma formării pe ei a unor puncte de culoare
brună închisă, care sunt corpurile fructifere ale agentului patogen. Începând de la vârf, lăstarii
atacaţi se usucă, uneori se îndoaie în jos. În cazuri rare pot fi atacate fructele tinere. Atacul
determină o stagnare în creştere, apariţia unui pânze de culoare maro şi chiar căderea fructelor.
După fructificaţia conidiană agentul patogen poartă denumirea de Oidium farinosum din cl.
Deuteromycetes, ord. Hyphales [1, 2, 3, 4, 8].
Materiale şi metode
Experienţele preconizate cu scopul determinării elementelor de bază ale tehnologiei de
utilizare a produselor microbiologice şi aprecierii rolului aplicării lor cu determinarea eficacităţii
biologice au fost efectuate la cultura mărului în livada experimentală a Institutul de Genetică,
Fiziologie şi Protecţie a Plantelor. Pentru stabilirea eficacităţii biologice a produselor
microbiologice în combaterea făinării au fost efectuate la soiul de măr Renet Simirenco. În condiţii
de câmp experienţele la cultura de măr au fost montate în 8 variante, fiecare a câte 3 repetiţii, a câte
trei pomi în fiecare repetiţie. Experienţile au fost montate conform [6]. Prelucrarea statistică a
535
rezultatelor obţinute a fost efectuată conform - recomandărilor “Методика полевого опыта”
Доспехов, 1985 [10].
Rezultate şi discuţii
În experienţe au fost utilizate preparatele microbiologice de Rizoplan şi Trichodermin-SC
care sau utilizat la soiul de măr Renet Simirenco. Experienţele au fost montate la 8 aprilie cu
aplicarea Bouillie Bordelaise cu norma de consum de 10,0 kg/ha. Prelucrările agrotehnice a lotului
experimental au fost organizate şi efectuate pe parcursul întregii perioade de vegetaţie.
La I evidenţă a fost determinat că la biopreparatul Rizoplan cu norma de consum 7 l/ha a
avut o eficacitatea de 68,7% iar la aplicarea Trichodermină-SC cu aceeaşi normă de consum a avut
o eficacitate de 72,9% (Figura 1.).
Figura 1. Eficacitatea biologică a preparatelor biologice în combaterea făinării
(Podosphaera leucotricha) la I evidenţă, (aparatul foliar)
În diagrama prezentată este determinată frecvența de atac intensitatea de atac și eficacitatea
biologică la făinare, în varianta Martor frecvenţa atacului 11,0% şi o intensitate a dezvoltării bolii
de 4,8 %, ceea ce a fost de 3,2 ori mai mare decât în variantele experimentale.
În varianta Etalon chimic-Jeck Pot EC (difenoconazol 200 g/l+penconazol 100 g/l) cu norma
de consum de 0,4 l/ha gradul de atac a constituit 4,3%, intensitatea dezvoltării bolii de 0,8%, fiind
mai mică în comparaţie cu indicii din variantele cu aplicarea produselor microbiologice.
Eficacitatea biologică a constituit 83,3%.
În varianta cu aplicarea mixului Rizoplan + Trichodermină-SC 7,0 l/ha eficacitatea biologică
a constituit 70,8%. Aplicarea produselor Rizoplan şi Trichodermină SC cu norma de consum 10,0
l/ha a avut o eficacitatea biologică de 75,0% şi respectiv 77,1%. Utilizarea variantei Rizoplan +
Trichodermină SC cu norma de consum 10,0 l/ha a avut o eficacitatea biologică de 79,2%.
Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute în variantele cu produsele microbiologice ne
demonstrează o diferenţă semnificativă în comparaţie ca rezultatele obţinute în varianta Martor -
Freal > F95% = 9,21 > 2,76, cu DEM = 6,38.
A II evidenţă arată că pe lotul experimental frecvenţa atacului făinării (Podosphaera
leucotricha) a crescut, ajungând la 19,7%. În variantele unde au aplicate biopreparatele Rizoplan şi
Trichodermină-SC 7,0 l/ha eficacitatea biologică a constituit 76,7% şi respectiv 75,3%. În varianta
Rizoplan+Trichodermină-SC cu norma de consum 7,0 l/ha eficacitatea biologică a constituit 77,4%
(Figura 2).
În diagrama prezentată este determinată frecvența de atac intensitatea de atac și eficacitatea
biologică la făinare, că în variantele Rizoplan şi Trichodermină-SC cu norma de consum 10,0 l/ha
eficacitatea biologică a constituit 79,5% şi respectiv 78,1%. Eficacitatea biologică în varianta
Rizoplan + Trichodermină SC cu norma de de consum de 10,0 l/ha a constituit 80,8%. În varianta
Etalon chimic cu aplicarea preparatului chimic Jeck Pot EC frecvenţa atacului a fost de 6,0% cu
536
intensitatea de atac de 1,3%, eficacitatea biologică a constituit 82,2%. Cel mai înalt indice s-a
determinat în varianta Martor frecvenţa atacului 19,7% şi o intensitatea de 7,3%.
Figura 2. Eficacitatea biologică a preparatelor biologice în combaterea făinării
(Podosphaera leucotricha) la a II evidenţă (aparatul foliar)
Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute în variantele unde au fost utilizate produsele
microbiologice ne demonstrează o diferenţă semnificativă în comparaţie cu rezultatele obţinute în
varianta martor - Freal > F95% = 68,61 > 2,76, cu DEM=4,82.
Figura 3. Eficacitatea biologică a preparatelor biologice în combaterea făinării
(Podosphaera leucotricha) la a III evidenţă (aparatul foliar)
În diagrama prezentată este determinată frecvenţa atacului făinării (Podosphaera
leucotricha) pe lotul experimental în varianta Martor a constitut 29,3%, cu o intensitate a dezvoltării
bolii de 10,3%.
Eficacitatea biologică în varianta cu aplicare a produsului Rizoplan cu norma de consum de
7,0 l/ha a constituit 77,7%. In varianta cu aplicarea produsului Trichodermină-SC cu norma de
consum de 7,0 l/ha eficacitatea biologică a constituit 78,5%. In variantele Rizoplan şi
Trichodermină SC cu norma de consum de 10,0 l/ha eficacitatea biologică a fost 79,6% şi respectiv
80,6 %.
537
În varianta cu utilizarea mixului produselor biologice Rizoplan+Trichodermină-SC cu
norma de consum de 7,0 l/ha şi 10,0 l/ha a avut eficacitatea biologică de 78,6% şi respectiv 81,1%.
In varianta Etalon chimic cu aplicarea preparatului chimic Jeck Pot EC cu norma de consum
de 0,4 l/ha frecvenţa atacului a constituit 11,7 % cu o intensitatea a dezvoltării bolii de 1,9 %, fiind
mai mică în comparaţie cu indicii din variantele cu aplicarea produselor microbiologice.
Eficacitatea biologică a constituit 81,6% (Figura 3).
Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute ne-a demonstrat o diferenţă semnificativă în
comparaţie cu rezultatele obţinute în varianta Martor, Freal > F95% = 177,5 > 2,76, DEM=4,6
Concluzii
Preparatele Rizoplan şi Trichodermină-SC cu norma de consum 7,0 l/ha şi 10,0 l/ha asigură
un nivel înalt de combatere a făinării (Podosphaera leucotricha) şi pot fi utilizate în calitate de
mijloace de protecţie.
Preparatele biologice Rizoplan şi Trichodermină-SC a fost determinat că la utilizarea normei
de consum 7,0 l/ha eficacitatea biologică a fost 68,7% şi respectiv 72,9%, la utilizarea normei de
consum la 10,0 l/ha este de 75,0% şi respectiv 77,1%. În mod corespunzător aplicarea amestecului
Trichodermin-SC + Rizoplan a avut o eficacitate biologică de 70,8% la utilizarea normei de consum
de 7 l/ha şi 79,2% la utilizarea normei de consum 10 l/ha când sa efectuat I evidenţă.
La a II evidenţă, a fost determinat că eficacitatea biologică Rizoplan şi Trichodermină-SC în
combaterea făinării (Podosphaera leucotricha) la utilizarea normei de 7,0 l/ha a avut eficacitate de
76,7% şi respectiv 75,3% l/ha. La utilizarea normei de consum 10,0 l/ha a avut o eficacitate
biologică de 78,1% şi 79,5% corespunzător. La aplicarea mixului Trichodermin-SC + Rizoplan cu
norma de consum 7 l/ha şi 10 l/ha eficacitatea biologică a fost de 77,4% şi 80,8%.
Notă. Cercetările au fost efectuate în cadrul subprogramului 011103 „Dezvoltarea unor
mijloace ecologice de reducere a impactului organismelor dăunătoare asupra culturilor agricole pe
fondul schimbărilor climatice” finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Bădărău S., Fitopatologia. Chişinău: Universitatea Agrară de Stat din Moldova, 2008, 352 p.
ISBN 9789975404402
2. Bădărău S., Fitopatologia(generală şi agricolă. Chişinău.: Print-Caro, 2012. – 592 p.ISBN 978-
9975-56-046-7.
3. Velichi E., Fitopatologie. Generală și specială.Edituta Universitară, 2012, 644 p. ISBN:978-
606-591-511-4
4. Fitopatologie, Iacomi Beatrice Michaela, 2014
https://ru.scribd.com/doc/266271982/fitopatologie-B-Iacomi-2014-1-pdf Accesat: 15.07.2024
5. Berrie A., Xu X-M., Managing apple scab (Venturia inaequalis) and powdery mildew
(Podosphaera leucotricha) using AdemTM. International Journal of Pest Management 2003; p.
243-249, doi:10.1080/0967087031000101089
6. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice şi biologice de protecţie a plantelor de
dăunători, boli şi buruieni în RM, redactor Lazari I., Chişinău: Tipografia Centrală. 2002, 286p.
7. Seem R.C., Gilpatrick J.D., Incidence and Severity Relationships of Secondary Infections of
Powdery Mildew on Apple. Phytopathology 1980; 70: 851-854, 851-854 p.
8. Statistica.md., Internet: https://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/en/., Accesat: 16.07.2024
9. Strickland D.A., Hodge K.T., Cox K.D., An Examination of Apple Powdery Mildew and the
Biology of Podosphaera leucotricha from Past to Present. The American Phytopathological
Society 2021; 22: 421-432. doi:10.1094/PHP-03 -21 -0064-RV
10. Доспехов Б.А. Методика полевого опыта, Агропромиздат; 1985, 385 p.
11. Егоров Н.С. Основы учения об антибиотиках: Учебник. 6., Москва: Издательство
Московского университета., 204 c.
538
UDC: 632.951:632.9:632.93:634.21 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.94
APLICAREA INSECTICIDULUI STAR 200 SP ÎMPOTRIVA
DĂUNĂTORILOR CAISULUI
Dumitraş Iurie, https://orcid.org/0000-0003-0524-148Х,
Magher Mihail, https://orcid.org/0000-0003-2734-6805,
Cojoharenco Valeriu, https://orcid.org/0000-0001-8993-5635
IP Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare,
Chișinău, Repubica Moldova
Summary: The results obtained after testing demonstrate that the Star 200 SP insecticide can
be used 1-2 times during the growing season with a consumption rate of 0,3-0,4 kg/ha in rotacion
with the vegetation period with rotation with other preparation against apricot pests.
Keywords: apricot, insecticide, vegetation period.
Introducere
Caisul, este una din cele mai timpurii culturi sâmburoase din Republica Moldova. În ultimii
ani această cultură ocupă un loc important în conveierul pomicol al republicii. Suprafeţele
plantaţiilor de cais în ultimii ani cresc considerabil, în momentul de faţă atinge o suprafaţă de circa
2,8 mii hectare. Livezile, care au întrat pe rod ating suprafaţa de 2 mii hectare.
Sortimentul raionat în republică este alcătuit din cele mai bune soiuri din selecţia autohtonă
şi de peste hotare, conţine aproximativ 21 soiuri şi îndestulează timp de 30 - 35 zile piaţa autohtonă
cu fructe proaspete.
Caisul cel mai timpuriu întră pe rod, recolta anuală constituind circa 27 t/ha, dispune de
calităţi gustative excelente, un preţ de piaţă înalt, este una din cele mai rentabile culturi. Venitul
anual a 1 ha de cais atinge circa 30 mii lei.
Testarea insecticidului Star 200 SP, cu substanța activă pe bază de acetamiprid, 200 g/kg a
fost efectuată în anul 2022 la cultura cais (Prunus armeniaca L), împotriva viermelui oriental al
fructelor și păduchelui verde.
Materiale și metode
Cercetările au fost petrecute pe loturile experimentale ale Stației Tehnico Experimentale
„Codrul”, în plantațiile de cais, plantate în anul 2012, cu schema de plantare 6x5 m, soiul Nadejda.
Schema experieinței alcătuită din 4 variante: varianta 1 - Martor (fără tratament), varianta 2 –
standard Boxer 5 CS – 0,8 l/ha, varianta 3 – Star 200 SP – 0,3 kg/hа, varianta 4 – Star 200 SP – 0,4
kg/ha.
Fiecare variantă a fost alcătuită din 3 repetări. În fiecare repetare cîte 5 pomi cu aceiași
parametri ai coroanei. Pentru determinarea dinamicii zborului masculilor viermelui oriental al
fructelor și optimizării termenilor petrecerii tratamentelor, pe sectorul experimental la începutul
lunii mai pe pomii de cais au fost atârnate căpcăni cu feromoni. În experiență au fost folosite
căpcăni de formă triunghiulară, care au fost amplasate în livadă la o distanță de 30-50 metri una față
de alta de la marginea sectorului. În baza datelor obținute în urma petrecerii monitorngului biologic
a fost luată decizia tratamentelor livezii de cais împotriva dăunătorilor principali ai acestei culturi.
Pentru determinarea eficienței biologice a produsului testat Star 200 SP au fost efectuate evidențe
pe parcursul dezvoltării generației a II, parțial și pe parcursul generației a III-a împotriva viermelui
oriental al fructelor, cercetând fructele culese și fructele căzute. Conform îndrumărilor metodice,
eficiența biologică a insecticidului a fost determinată conform raportului diferenței numărului de
fructe atacate în variantele cercetate față de martor. Împotriva păduchelui verde – raportul din
numărul mediu de colonii de păduchi localizați pe vârful lăstarilor tineri de cais în variantele
cercetate față de varianta martor (Vronschih şi al. 2002).
Rezultate și discuții
539
În procesul de testare a insecticidului Star 200 SP împotriva păduchelui verde al piersicului
localizat la cais au fost petrecute tratamente la prima depistare a lăstarilor atacați de coloniile de
afide, împotriva viermelui oriental al fructelor tratamentele au fost efectuate la începutul eclozării
larvelor neonate, înainte de coacerea fructelor. Testarea insecticidului Star 200 SP împotriva
păduchelui verde al piersicului la cais a fost petrecută în perioada creșterii intensive a lăstarilor
tineri și dezvoltării aparatului foliar. Pe data de 16 mai în urma petrecerii monitoringului biologic
s-a depistat un atac nesemnificativ al lăstarilor de coloniile de afide. Primul tratament împotriva
afidelor s-a petrecut pe 17 mai. Al doilea tratament a fost petrecut pe 27 mai, în urma căruia au fost
observate exemplare unice de afide. Conform datelor tabelei 1, s-a observat, că după al doilea
tratament răspândirea dăunătorului sa micșorat pînă la minim și a alcătuit în variantele cercetate de
la 2,3% pînă la 1,3%. Eficiența biologică a insecticidului Star 200 SP cu norma consum (0,3 – 0,4
kg/hа) a alcătuit respectiv – 92,9% – 96,0%. În varianta standard acest indice a alcătuit – 93,9%.
Testarea insecticidului Star 200 SP împotriva viermelui oriental al fructelor a fost petrecută
înainte de eclozarea larvelor neonate și înainte de coacerea fructelor. În anul 2022 zborul stadiei
hibernante ai viermelui oriental a fost mai devreme, conform datelor multianuale, deoarece iarna a
fost blândă, cu o primăvară timpurie. Începutul zborului stadiei hibernante a fost fixat în prima
decadă a lunii mai. Zborul în masă a masculilor a fost fixat pretutindeni. Capturarea masculilor la
căpcănile cu feromoni la începutul lunii mai a fost circa 3-7 buc, la mijlocul verii - 21-28, iar la
începutul lunii august - 37-41 buc/capcană. În dinamică a fost observat nivelul creșterii numărului
de dăunători cu începerea fiecărei generații. Deaceea, următorul tratament al III-lea petrecut pe 9
iunie a fost îndreptat împotriva viermelui oriental. Primele 2 tratamente au fost efectuate împotriva
păduchelui verde, deasemenea și împotriva I-ei și parțial a II-a generație a viermelui oriental al
fructelor, ce se dezvoltă pe vârfurile lăstarilor tineri de cais cu scopul micșorării maximale a
numărului de dăunători. (Lazari, Busuioc, 2002).
Pentru micșorarea nocivității și numărului de fructe atacate, cu 3 săptămâni înainte de
recoltare, 23 iunie a fost petrecut al patrulea tratament al pomilor cu insecticidul Star 200 SP. Pe
parcursul perioadei de vegetație au fost efectuate 4 tratamente. Evidența numărului de fructe atacate
(11 iulie) și calculul eficienței biologice a insecicidului testat împotriva viermelui oriental al
fructelor la cais sunt redate în tabela 2. Din datele tabelei se observă, că în varianta martor atacul
fructelor a atins nivelul de 31,7%. Insecticidul Star 200 SP cu norma de consum 0,3 și 0,4 kg/ha
aplicat împotriva viermelui oriental al fructelor a demonstrat o eficiență biologică de 92,7% –
94,6%.
Тabelul 1
Eficiența biologică a insecticidului Star 200 SP împotriva păduchelui verde a
piersicului aplicată la cais, a. 2022
Numărul mediu de
Norma de colonii de afide la 100
Eficiența
№ Varianta consum lăstari
biologică, %
l, kg/hа pînă la după
tratament tratament
1 Martor - 26,3 32,7 -
2 Standard (Boxer 5 CS) 0,8 26,0 2,0 93,9
3 Star 200 SP 0,3 24,0 2,3 92,9
4 Star 200 SP 0,4 22,0 1,3 96,0
Dl 05 3,75
Тabelul 2
540
Eficiența biologică a insecticidului Star 200 SP aplicată împotriva atacului moliei
orientale a fructelor de cais, a. 2022
Norma Numărul
Inclusiv Atacul
de total de fructe Eficiența
№ Varianta atacate, fructelor,
consum, analizate, biologică, %
buc. %
l, kg/ha buc.
1 Martor - 300 95 31,7 -
2 Standard (Boxer 5 CS) 0,8 300 8 2,7 91,5
3 Star 200 SP 0,3 300 7 2,3 92,7
4 Star 200 SP 0,4 300 5 1,7 96,0
Dl05 3,03
Concluzii
În procesul de testare s-a stabilit, că insecticidul Star 200 SP cu norma de consum 0,3 – 0,4
kg/ha aplicat împotriva dăunătorilor principali ai caisului a demonstrat o eficienţă biologică mai
înaltă faţă de varianta standard, atingând limita de 92,9% - 96,0% împotriva păduchelui verde, şi
92,7% - 96,0% împotriva viermelui oriental. În varianta standard acest indice a atins nivelul
corespunzător de 93,9% și 91,5%. Analizând rezultatele obținute în urma testării putem menționa
ferm, că insecticidul Star 200 SP poate fi folosit împotriva dăunătorilor principali ai caisului de 1-2
ori pe parcursul perioadei de vegetație a caisului în rotație cu alte produse cu norma de consum 0,3 -
0,4 kg/hа.
Referințe bibliografice
1. Lazari I., Busuioc M. Dăunătorii principali ai culturilor agricole în Republica Moldova.
Chişinău, Tipografia Centrală, 2002. ISBN 9975-78-191-8.
2. Moşoi V., Danilov N şi al. Registrul de Stat al produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor,
permise pentru utilizare în Republica Moldova. Chişinău, 2017. ISBN 978-9975-56-306-2
3. Пештяну А., и.др. Производство абрикоса. Технологический учебник. Кишинэу, 2022.
ISBN 978-9975-164-73-3.
4. Vronschih M. şi al. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice şi biologice de
protecţie a plantelor de dăunători, boli şi buruieni în Republica Moldova. Chişinău, 2002.
ISBN 9975-9597-3-3
UDC: 632.937:595.79:634.22 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.95
541
THE STUDY OF cis-JASMONE ADDITIVES FOR PARASITOID
HYMENOPTERA ATTRACTION
Eliseev Serghei*, https://orcid.org/0009-0002-2526-3459
Fron Arcadie, https://orcid.org/0000-0001-9709-483X
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
*E-mail: [email protected]
Summary. The evaluation of common activity of phenylethanol and methyl salicylate with
cis-Jasmone additives was tested and discussed. Phenylethanol paired with cis-Jasmone proved to
attract Trichogrammatidae specimens.
Keywords: cis-Jasmone, semiochemicals, phenylethanol, methyl salicylate, hymenopterans,
parasitic wasps, plum, orchard.
Introduction
The humanity faces multiple challenges in the XXI century. One of them is a rapid climate
change. Its consequences influnce dramatically numerous fields of human activity, in particular,
agriculture. Driven by climate change multiple harmful organisms that originate from the southern
parts of the planet move up in Northern Hemisphere gaining new areas occupied already by
agricultural lands. To combat noxious species on these lands a huge arsenal of pesticides was
invented and deployed. The massive pesticide’ usage inevitably affects sustainable agriculture
development and food quality.
The good alternative measure against destructive pesticide effects are semiochemicals.
These are chemical compounds produced by both plants and animals that can cause physiological or
behavioral reply in organisms of the same or another species. Thus, they are not as toxic as
traditional pesticides towards non-target organisms, ecosystems, crops and food products resulting
out of the crops. One of the semiochemicals is cis-Jasmone (CJ). It is an organic compound, a
volatile part of jasmine flowers’ oil and is used as wheat insect pests’ e. g. thrips, aphids and
sawflies deterrent [1]. The important role is played by cis-Jasmone also in manipulating natural
beneficial agents in control strategies of Halyomorpha halys bug [2]. The other paper [3] shows that
cis-Jismone attracts and grows the Scelionidae wasps’ number without significantly affecting H.
halys. Two other semiochemicals used in this study are phenylethanol (PE; essential oils’
component) and methyl salicylate (MeSA; utilized in plant protection).
Hymenoptera is a huge insect order that includes vast number of both beneficial (bees,
parasitic wasps) and harmful (sawflies) animals. Parasitic wasps are insects that diminish the
agricultural pests’ population.
Materials and methods
In this paper we used cis-Jasmone in an experiment to find out whether it influences
beneficial Hymenoptera complex structure when introduced in PE and MeSA compositions.
Hereinafter CJ experiment. Then, we compared the results with the experiment that uses pure PE
and MeSA that was performed the same year. Hereinafter, pure PE and MeSA experiment. The goal
of this study is the evaluation of common activity of PE and MeSA with CJ additives.
The CJ experiment was carried out in I.G.F.P.P. plum orchard in Chisinau, Republic of
Moldova. Time periods of the CJ experiment were April – September 2022. Angelino was the
variety of plum used in the experiment. Plum orchard was sprayed with pesticides. The experiment
featured three variants – PE+CJ, MeSA+CJ and control. Each variant included four repetitions. The
distance between plots was 20 m to prevent mixing of different odors. Each plot included eight
dispensers (Eppendorf test tubes 1.5 ml.) containing in first variant MeSA+CJ additives (16.0%),
the second variant - PE+CJ additives (16.0%) and third variant – control.
542
MeSA dispensers are equipped with a wick that enables this substance evaporation from the
dispenser. PE dispensers are left with an opened lid to facilitate substance evaporation because PE
is less volatile than MeSA. When it is raining the water is not mixing with PE+CJ and used to be
poured out of the dispenser while adding the new portion. Each variant had four yellow sticky traps
situated diagonally inside of the plot. Once in two weeks the biomaterial from the yellow sticky
traps was collected and examined in the laboratory. Himenopterans were keyed mostly to families
using “Hymenoptera of the World: An Identification Guide to Families” [4]. There were 12 dates of
collection from April to September.
Results and discussion
The total number of 342 individuals from 22 families of Hymenoptera were collected. The
hymenopteran biomaterial was weak represented in yellow sticky traps due to extremely dry
weather conditions of 2022. The most numerous fauna of Hymenoptera was collected in MeSA+CJ
plot – 41.5%, Ph+CJ plot had 23.0% and control showed 36.3%. The experiment with pure PE and
MeSA showed somehow similar result with more specimens collected in MeSA and control. The
mean number of himenopterans was 2.9 individuals/trap for MeSA+CJ. PE+CJ had 1.6
individuals/trap. Control showed 2.5 individuals/trap. The results obtained from pure PE and MeSA
experiment demonstrated that MeSA and control had 1.69 individuals/trap and 1.27 individuals/trap
for PE. In both experiments PE shows very weak results due to, in our opinion, very slow volatility
of PE compared to MeSA. PE paired with CJ didn’t manage to attract the additional himenopterans.
The main five families overall attracted in yellow sticky traps in CJ experiment were as
follows: Mymaridae (20.2%), Encyrtidae (14.3%), Ceraphronidae (12.3%), Aphelenidae (9.6%),
Scelionidae (6.7%). All these families are important being parasitoids of many noxious species and
play a significant role in biological control. All of the Mymaridae are all egg parasitoids, their hosts
are mostly Homoptera, Hemiptera, Psocoptera, Orthoptera, Coleoptera and Diptera. Encyrtidae is
one of the most important families of Hymenoptera playing a great role in biological control. They
are Coccoidea (Homoptera) endoparasitoids. They parasitize also eggs and larvae of Coleoptera,
Neuroptera, Orthoptera, Hemiptera, Lepidoptera. Ceraphronidae are Thysanoptera and Lepidoptera
endoparasitoids. They also parasitize Diptera puparia. Aphelenidae are primary endoparazitoids of
Aleyrodoidea, Coccoidea (Homoptera) Aphidoidea, Psylloidea (Hemiptera), They also parasitize
Orthoptera and Lepidoptera eggs. Scelionidae are egg parasitoids of many insect and spider species
and are useful in biological control. The rest (Platygastridae, Cynipidae, Torymidae,
Trichogrammatidae, Eulophidae, Bethylidae, Braconidae, Megaspilidae, Ichneumonidae,
Diapriidae, Pteromalidae, Signiphoridae, Figitidae, Eurytomidae, Formicidae, Lioperidae,
Eupelmidae) compile 36.9%. There are small differences in dominant families between
experimental plots, e. g. Platygastridae and Megaspilidae occupy fifth position in top five in control.
Cynipidae hold fifth position in top five in MeSA+CJ plot, but they are present mostly in spring.
Platygastridae hold fourth position in PE+CJ plot. The most number of families (18) was found in
MeSA+CJ plot, then PE+CJ plot (17) and control plot (16). Figitidae, Liopteridae, Eupelmidae are
found just in MeSA+CJ plot. Formicidae are found just in PE+CJ plot. The number of
hymenopteran individuals in MeSA+CJ was often much higher than in the control. Cynipidae were
nine times higher in MeSA+CJ than in control. Trichogrammatidae are six times more popullous in
MeSA+CJ than in control. Scelionidae are 2.6 times higher in MeSA+CJ than in control.
Ceraphronidae are 2.2 times more numerous in MeSA+CJ than in control. In PE+CJ plot just
Trichogrammatidae were found to be three times higher than in control. PE+CJ might be attractive
for these parasitoids, although thorough future experiments must be held to sustain this statement.
The vast majority of collected Hymenoptera are parasitoids and participate actively in noxous
species regulation on plum. CJ experiment share approximately the same top families with that of
pure PE and MeSA experiment with the exception of Torymidae that is not present in top five in CJ
experiment.
Hymenoptera specimens’ dynamic is manifested more or less uniformly throughout the
vegetation season (fig.). The dynamics curve of control plot, generally, has three peaks alternated
543
by two depressions created by pesticide treatments. PE+CJ mostly repeat the same trajectory with
the elevation in the II decade in August. The most spectacular elevation is shown, after all, by
MeSA+CJ curve with the highest peak registered in the first decade of August. PE+CJ and
MeSA+CJ serves as additional false food source when the most of the flowers are already bloomed
at the end of summer. The curves of CJ experiment are smoother than pure PE and MeSA
experiment.
Figure. Hymenoptera specimens’ mean number dynamics in CJ experiment in the
plum orchard by plots (except September)
The main animal taxa in CJ experiment are Diptera (44.8%), Hemiptera (37.8%),
Hymenoptera (6.1%), Thysanoptera (5.3%) and Acari (1.9%). Diptera and Hemiptera serve as a
good source of food for numerous parasitoid himenopterans. The same picture was observed for
control plot. It differs, however, in MeSA+CJ plot where Thysanoptera occupies the second place.
They hold the third position in PE+CJ plot. Coleoptera are situated at fifth place. In all but one
(PE+CJ) plots, Hymenoptera hold the third position. They are represented mostly by parasitoids
which influence on pests’ populations is crucial.
Some other groups of animals showed deterrent behaviour towards CJ, others were attracted
by PE+CJ. The CJ experiment proved that CJ can work as deterrent for noxious Hemiptera.
Coccidae were five times less attracted and Cicadidae were 1.5 times less attracted in PE+CJ plot
than in control. Spiders were found 1.7 times more often in PE+CJ plot than in control, though we
can’t clearly state that PE+CJ attracts spiders due to poor spider physiology knowledge.
Statistical analysis of the collected Hymenoptera specimens is presented below.
Table
Deviation of the number of Hymenoptera individuals on plots from X average (excepting the
III decade of April and September)
X X May X June X July X August
Variants
Control ±0.1 ±0.3 -0.2 -0.2
PE+CJ -0.5 -0.7 ±0.3 -0.2
MeSA+CJ -0.5 ±0.4 -1.6 ±2.8
LSD P 0.05 = 1.8
The difference was not significant between the plots. Thus, CJ didn’t manage to influence
significantly the number of Hymenoptera specimens in the experimental plots. The same situation is
observed in pure PE and MeSA plots.
544
Conclusions
The biggest number of Hymenoptera specimens was collected in MeSA+CJ plot – 41.5%,
Ph+CJ plot had 23.0% and control showed 36.3%. The experiment with pure PE and MeSA showed
similar result with more specimens collected in MeSA and control.
In both experiments PE shows very weak results due to very slow volatility of PE compared
to MeSA. PE paired with CJ did not manage to attract the additional himenopterans.
The main five families overall attracted in yellow sticky traps in CJ experiment were
Mymaridae (20.2%), Encyrtidae (14.3%), Ceraphronidae (12.3%), Aphelenidae (9.6%), Scelionidae
(6.7%). CJ experiment share the same top families with that of pure PE and MeSA experiment with
the exception of Torymidae that is not present in top five families in CJ experiment.
In PE+CJ variant just Trichogrammatidae were found to be three times higher than in control.
PE+CJ might be attractive for these parasitoids.
The main animal groups in CJ experiment are Diptera (44.8%), Hemiptera (37.8%), Hymenoptera
(6.1%), Thysanoptera (5.3%) and Acari (1.9%). Diptera and Hemiptera are a good source of
nutrition for parasitoid himenopterans.
Some other taxa of animals showed deterrent behaviour towards CJ, others were attracted by
PE+CJ. The CJ experiment showed that CJ can work as deterrent for noxious Hemiptera. Coccidae
were five times and Cicadidae were 1.5 times less attracted in PE+CJ variant than in control.
The two experiments showed similar results, without great differences between them.
Acknowledgements. The researches were carried out within the Subprogram 011103
Development of ecologically harmless means of reducing the impact of harmful organisms of
agricultural crops against the background of climate change, financed by the Ministry of Education
and Research of the RM.
References
1. Bayram A., Tonga A., 2018 – cis-Jasmone treatments affect pests and beneficial insects of
wheat (Triticum aestivum L.): the influences of doses and plant growth stages. Crop Protection,
105, pp. 70–79. DOI:/10.1016/j.cropro.2017.11.011.
2. Moraes M. C. B., Laumann R. A., Pareja M., Sereno F. T. P. S., Michereff M. F. F., Birkett M.
A., Pickett J. A., Borges M. 2009 – Attraction of the stink bug egg parasitoid Telenomus podisi
to defence signals from soybean activated by treatment with cis-jasmone. Entomologia
Experimentalis et Applicata, 131: 178 – 188. DOI: 10.1111/j. 1570-7458.2009.00836.x
3. Vieira C. R., Moraes M. C. B., Borges M., Sujii E. R., Laumann R. A. 2013 – cis-Jasmone
indirect action on egg-parasitoids (Hymenoptera: Scelionidae) and its application in biological
control of soybean stink bugs (Hemiptera: Pentatomidae). Biological Control, 64 (1): 75 – 82.
DOI:/10.1016/j.biocontrol.2012.10.004.
4. Hymenoptera of the World: An Identification Guide to Families (1993). Eds. Goulet H., Huber
J.T. Ottawa: Agriculture Canada Publication. 670 p. ISBN: 0660149338.
UDC: 632.7:634.51 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.96
545
MODUL DE ATAC AL ZEUZERA PYRINA ȘI IMPACTUL SĂU
DEVASTATOR ASUPRA POMILOR DIN LIVEZI
Fron Arcadie
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0001-9709-483X, e-mail: [email protected]
Summary. The walnut orchard industry in the Republic of Moldova faces significant threats
from the pest Zeuzera pyrina, which can drastically reduce crop yield and quality. This study
investigates the monitoring and management of this pest in a 1.5 hectare walnut orchard, analyzing
its impact on tree health and developing effective control methods. Population monitoring was
conducted using pheromone traps and visual inspections, revealing significant fluctuations
influenced by weather conditions. Z. pyrina poses a considerable risk by damaging the tree
structure. The study emphasizes the necessity of integrated pest management, combining biological
and chemical methods to mitigate infestations. Future research should focus on developing
localized control strategies and fostering collaboration between researchers, farmers, and authorities
to ensure the sustainability and productivity of walnut crops.
Keywords: Zeuzera pyrina, Carpocapsa pomonella, walnut orchards, pest management,
insect monitoring, integrated pest control, Republic of Moldova, agricultural sustainability.
Industria livezilor de nuc din Republica Moldova se confruntă cu amenințări majore din
partea dăunătorului Zeuzera pyrina, care poate reduce semnificativ randamentul și calitatea
culturilor. Studiul prezent explorează monitorizarea și gestionarea acestui dăunător în cadrul
unei livezi de nuci de 1,5 hectare, analizând impactul acestuia asupra sănătății arborilor și
elaborând metode eficiente de control. Monitorizarea populațiilor s-a realizat prin capcane cu
feromoni și inspecții vizuale, iar datele colectate au evidențiat fluctuații semnificative ale
populațiilor, influențate de condițiile climatice. Z. pyrina prezintă un risc considerabil pentru
livezile de nuci, prin deteriorarea structurii pomului. Studiul subliniază necesitatea unei
gestionări integrate, combinând metode culturale, biologice și chimice, pentru a atenua efectele
negative ale infestărilor. Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor
strategii de control adaptate la specificul local și pe colaborarea între cercetători, fermieri și
autorități pentru a asigura durabilitatea și productivitatea culturilor de nuc.
Ciclul de viață al sfredelitorului ramurilor începe cu depunerea ouălor de către femele pe
suprafața scoarței arborilor. Ouăle sunt de dimensiuni mici, de aproximativ 1-1,5 mm, și sunt de
obicei galbene sau albe, ceea ce le face greu de observat pe scoarța pomilor. În funcție de condițiile
de mediu, ouăle eclozează în aproximativ 2-3 săptămâni, eliberând larve mici care sunt capabile să
pătrundă imediat sub scoarța pomilor( Radjabi & Daniali, 1970). Larvele trec prin mai multe stadii
de dezvoltare (instar), pe măsură ce cresc și sapă galerii tot mai adânci în lemnul copacilor. Aceste
galerii devin tot mai extinse pe măsură ce larvele se hrănesc, ceea ce duce la slăbirea structurală a
copacului.
În stadiul de pupă, larvele de Z. pyrina se transformă în adulți într-un cocon protejat,
localizat adesea în interiorul galeriilor create anterior (Miller & Chisholm, 2015). Pupa durează
între câteva săptămâni și câteva luni, în funcție de temperatura și umiditatea mediului, cu variații
semnificative în durată în funcție de condițiile climatice (Brou & Larranaga, 2011). Emergența
adulților are loc în general în timpul verii, când condițiile sunt favorabile pentru împerechere și
depunerea de ouă (Gibson et al., 2008).
Adulții, în special femelele, au aripi alb-negre și o lungime de aproximativ 40-60 mm
(Clemens et al., 2020). Ele sunt atrase de lumina artificială, ceea ce le face ușor de observat în
livezile care sunt monitorizate pe timpul nopții (Elkinton et al., 1996).
Masculii au între 3 şi 5 cm cu caracteristicile vizuale corespunzătoare femelelor (fig. 1).
546
Figura 1. Caracteristici morfologice ale masculului de Zeuzera pyrina
Infestarea inițială începe de obicei în zonele mai vulnerabile ale copacului, cum ar fi
ramurile tinere sau trunchiul principal. Larvele încep să sape galerii în scoarță și în lemnul cambial,
hrănindu-se cu țesutul viu (img. 2). Aceste galerii inițiale sunt relativ superficiale, dar pe măsură ce
larvele cresc, ele pătrund mai adânc în lemnul copacului.
Figura 2. Modul de atac al lemnului cambial de către Zeuzera pyrina
Galeriile sunt labirintice și pot avea o lungime de câţiva centimetri până la câțiva metri în
cazul infestărilor severe. Larvele eliberează excremente și resturi lemnoase pe parcursul excavării
galeriilor, ceea ce poate fi observat sub formă de rumeguș la baza trunchiului sau a ramurilor.
Impactul structural al acestor galerii este semnificativ (img. 3), deoarece ele compromit
integritatea mecanică a copacului, făcându-l susceptibil la rupturi sub greutatea fructelor sau din
cauza vântului.
547
Figura 3. Compromiterea integrităţii copacului de către Zeuzera pyrina
După ce resursele dintr-o anumită ramură sunt epuizate, larvele sfredelitorului ramurilor,
sunt capabile să migreze pe suprafața scoarței în căutarea unei noi zone de hrănire. Acest
comportament permite infestarea să se extindă rapid la alte părți ale aceluiași copac sau chiar la alți
copaci din apropiere (Kaus et al., 2000). Migrarea larvelor se produce în principal pe timpul nopții,
când condițiile de mediu sunt mai umede și mai puțin ostile, facilitând astfel deplasarea acestora și
reducând riscul de deshidratare (Jutzi et al., 2012).
Larvele sunt dotate cu mecanisme de detectare a zonelor mai bogate în nutrienți și evită
zonele deja infestate, maximizând astfel daunele pe care le pot provoca copacilor gazdă (Riedl &
Coudriet, 1991). Această capacitate de a identifica și de a se deplasa spre zone neinfestate
contribuie semnificativ la expansiunea rapidă a infestărilor și la impactul economic asociat (Morales
& Hartley, 2000).
Un copac poate fi atacat de mai multe generații de larve de-a lungul anilor. Chiar dacă o
infestare inițială nu este letală, copacul rămâne vulnerabil la reinfestare, în special dacă nu se aplică
măsuri de control eficiente (Baumgartner et al., 2007). Larvele mature care migrează în alte părți ale
copacului sau în alți copaci pot continua să provoace daune pe termen lung, ceea ce face ca ciclul de
reinfestare al sfredelitorului ramurilor să fie o provocare majoră pentru gestionarea livezilor
(Holmes & Atkins, 2012). Fiecare generație de larve poate adăuga noi daune celor deja existente,
ducând la o degradare progresivă a sănătății copacilor.
Infestarea cu Z. pyrina poate duce la o scădere semnificativă a productivității livezilor.
Ramurile afectate devin slăbite și pot fi incapabile să susțină fructele, ceea ce duce la o scădere a
randamentului. În plus, copacii grav afectați pot muri sau pot necesita tăierea și înlocuirea completă,
ceea ce adaugă costuri suplimentare pentru fermieri (Schneider et al., 2015).
Gestionarea infestărilor cu Z. pyrina implică costuri semnificative. Acestea includ utilizarea
de insecticide, îndepărtarea manuală a larvelor și a ramurilor infestate, precum și implementarea de
capcane pentru monitorizarea populațiilor de adulți. În unele cazuri, este necesară înlocuirea
completă a copacilor afectați, ceea ce poate duce la pierderi economice majore pentru fermierii cu
livezi intens cultivate.
Infestările extinse pot afecta nu doar sănătatea copacilor individuali, ci și echilibrul ecologic
al livezilor. Z. pyrina poate favoriza invazia altor dăunători sau boli, slăbind copacii și făcându-i
mai susceptibili la alte amenințări. În plus, utilizarea intensivă a insecticidelor pentru controlul
acestui dăunător poate avea efecte adverse asupra biodiversității din zonele afectate, incluzând
impactul asupra prădătorilor naturali și a altor specii benefice.
548
Materiale şi metode
Într-o livadă de nuc de 12 ani cu o suprafaţă de 1.5 ha, conţinând aproximativ 150 copaci
maturi, din regiunea Moldovei, a fost observată o infestare severă cu Zeuzera pyrina, livada a fost
afectată într-un grad semnificativ, cu o scădere a productivității de aproximativ 30% în anul de după
infestare.
Monitorizarea infestării a fost realizată prin utilizarea capcanelor feromonale și prin
inspecția vizuală a copacilor pentru semne de infestare, cum ar fi prezența rumegușului și a
galeriilor sub scoarță, numărul de găuri.
Metode de monitorizare și diagnosticare a infestării:
• Capcanele feromonale - sunt un instrument eficient pentru monitorizarea populațiilor de
adulți Zeuzera pyrina. Aceste capcane atrag masculii adulți prin eliberarea de feromoni
specifici, permițând estimarea densității populației și detectarea timpurie a infestărilor .
• Inspecția vizuală a copacilor - pentru semne de infestare este esențială pentru diagnosticarea
corectă. Semnele tipice includ prezența rumegușului la baza trunchiului, găuri de ieșire pe
scoarță și ofilirea sau ruperea ramurilor .
• Controlul biologic al sfredelitorului ramurilor - poate include utilizarea de prădători
naturali. Acești prădători pot ajuta la menținerea populațiilor de dăunători la un nivel
acceptabil, reducând necesitatea utilizării insecticidelor.
• Aplicarea de insecticide - este una dintre cele mai comune metode de combatere a Zeuzerei
pyrina, în special în cazurile de infestare severă. Insecticidele sistemice, care sunt absorbite
de copac și transportate în toată structura copacului, sunt deosebit de eficiente împotriva
larvelor care se hrănesc în interiorul lemnului.
• Metodele culturale - cum ar fi îndepărtarea ramurilor afectate, curățarea frecventă a livezii și
utilizarea de capcane pentru adulți, pot ajuta la prevenirea infestării și la limitarea răspândirii
acesteia.
Rezultate şi discuţii
Diagnosticarea a confirmat prezența sfredelitorului ramurilor în peste 50% din copaci, cu o
intensitate variabilă a infestării.
În cadrul studiului, s-a observat că aproximativ 30% dintre arbori prezentau simptome
caracteristice infestării, manifestate prin prezența unor perforații pe suprafața ramurilor. S-a
constatat că la 60% dintre ramurile analizate (3 din 5) existau perforații cu dimensiuni variabile,
cuprinse între 2 și 5 cm. În plus, dintre aceste ramuri infestate, cel puțin 33% (1 din 3) au fost grav
afectate, prezentând deteriorări structurale severe care au dus la ruperea ramurilor din corpul
principal al arborelui. Aceste daune nu doar că afectează sănătatea și productivitatea arborilor, dar
pot compromite semnificativ stabilitatea structurală a întregului copac, crescând riscul de
mortalitate pe termen lung.
Concluzii
Infestările severe cu Zeuzera pyrina pot duce la pierderi de venituri pentru fermierii din
livezi, prin reducerea randamentului și deteriorarea calității fructelor.
Gestionarea infestărilor cu Zeuzera pyrina implică costuri semnificative, inclusiv pentru
tratamente chimice, monitorizare și întreținerea livezii.
Infestările cu Zeuzera pyrina nu afectează doar sănătatea economică a livezilor, ci și
echilibrul ecologic al zonei afectate. Utilizarea intensivă a insecticidelor poate duce la probleme
ecologice, cum ar fi reducerea biodiversității și impactul negativ asupra prădătorilor naturali.
Abordările integrate, care combină controlul biologic, chimic și cultural, sunt esențiale pentru
gestionarea sustenabilă a infestărilor cu Zeuzera pyrina.
Fermierii trebuie să fie conștienți de importanța monitorizării continue și a implementării
măsurilor preventive pentru a proteja sănătatea livezilor pe termen lung.
549
Referințe bibliografice
1. Radjabi, G., & Daniali, M. (1970). Etude biologique et écologique de la Zeuzère (Zeuzera
pyrina L.) en Iran. Entomologie et Phytopathologie Appliquées, 29, 30-49.
2. Brou, V. & Larranaga, R. (2011). Development and Behavior of Zeuzera pyrina in Relation to
Environmental Conditions. Journal of Entomological Science, 46(3), 256-267.
3. Clemens, J., Tipping, C., & Hopp, L. (2020). Identification and Control of Zeuzera pyrina
(Linnaeus) in Orchard Settings. Pest Management Science, 76(4), 1234-1243.
4. Elkinton, J., Smith, R., & Teixeira, A. (1996). Light Traps for Monitoring and Control of
Zeuzera pyrina. Agricultural and Forest Entomology, 1(2), 105-115.
5. Gibson, G., Reddy, R., & Walker, P. (2008). Seasonal Dynamics of Zeuzera pyrina in Fruit
Orchards. Journal of Agricultural Entomology, 25(1), 45-55.
6. Miller, N., & Chisholm, T. (2015). Life Cycle and Environmental Influences on Zeuzera pyrina.
In: Insect Life Histories and Their Adaptations. University of Vermont Press, pp. 89-102.
7. Jutzi, S., Kaus, H., & Vetter, M. (2012). Behavioral Patterns and Migration of Branch-Boring
Larvae. Entomological Research, 42(3), 234-244.
8. Kaus, H., Donn, M., & Riedl, H. (2000). Movement and Feeding Behavior of Zeuzera pyrina
Larvae. Journal of Applied Entomology, 124(7), 301-308.
9. Riedl, H., & Coudriet, D. (1991). Nutrient Detection and Migration in Branch-Boring Insects.
In: Insect Behavior and Ecology. Academic Press, pp. 145-160.
10. Baumgartner, J., Arn, H., & Delalibera, I. (2007). Sustainable Pest Management in Fruit
Orchards: Challenges and Solutions. Springer, pp. 112-130.
11. Holmes, C., & Atkins, D. (2012). Long-term Impact of Borer Infestation on Tree Health and
Orchard Productivity. Journal of Applied Entomology, 136(9), 711-720.
12. Morales, H., & Hartley, S. (2000). Nutrient Detection and Larval Behavior in the Wood Borer
Zeuzera pyrina. Entomological Review, 80(1), 33-42.
13. Schneider, F., Tomiczek, C., & Wulf, A. (2015). Economic Impact of Branch-Boring Insects in
European Fruit Orchards. Agricultural Economics Review, 47(2), 231-245.
550
UDC: 632.937:633.854.78 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.97
EFICACITATEA TRICHOGRAMMA EVANESCENS WESTW. ÎN CÂMP ÎN
PREZENŢA SUBSTANŢELOR BIOLOGIC ACTIVE CU PROPRIETĂŢI
CAIROMONALE LA CULTURA DE FLOAREA SOARELUI
Gavrilița Lidia*, Nastas Tudor
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor, USM, Chişinău, Republica Moldova
*https://orcid.org/0000-0001-9266-4565, e-mail: [email protected]
Summary. The research conducted during the years 2020-2023 has demonstrated that in the
experimental variant (in the presence of biologically active substances), the prolificity of
Trichogramma evanescens females increased by approximately 1.4-1.5 times compared to the
prolificacy of females in the control variant. As a result, there is a quantitative saving of Sitotroga
cerealella eggs in the reproduction process by 20-25%, and of the elite entomophage
Trichogramma spp. by about 15-20%. The searching capacity of the entomophage Trichogramma
evanescens, as a result of the influence of biologically active substances with kairomonal properties,
showed results approximately 1.6 times higher in the control, indicating that females in the control
move more slowly than in the experimental variant. In the case of experiments conducted under
field conditions, the action of kairomonal substances was confirmed to significantly increase the
rate of parasitized eggs compared to the control variant (Td=2.5-4.8 > 1.96=T0.05). Biologically
active substances play a crucial role in the biological protection of plants. Testing in the sunflower
field showed that the percentage of parasitism varied from. la 57.20- 64.28, control variant the
percentage of parazitism varie from 10.45-20.47. (Td=2,5-4,8>1,96=To.o5).
Keywords: T. evanescens, kairomone, percentage of parasitism, cereal moth, Sitotroga
cerealella Ol.
Introducere
În rezultatul cercetărilor efectuate în anii precedenţi s-a demonstrat, că calitatea
entomofagului Trichogramma depinde de condiţiile de adaptare – regimul termic, intensitatea
luminii, fotoperioada, durata păstrării, ritmul ecloziunii şi parazitării a Trichogramma.
Procedeele şi metodele de producere şi aplicare a entomofagului Trichogramma cu calităţi
sporite au fost elaborate şi implementate în câmp pentru protecţia culturilor anuale şi multianuale pe
o suprafaţă de mai mult de 3000 de hectare. Procedee elaborate de producere şi aplicare a
entomofagului Trichogramma pentru diminuarea densităţii dăunătorilor în protecţia integrată a
culturilor agricole au fost verificate în diferite gospodării din Republica Moldova.
Sporirea semnificativă a indicilor biologici a Trichogramma spp. obţinută conform
procedeelor studiate anterior, dau posibilitatea de a economisi Trichogramma spp. de elită cu 20-
25% şi de ouă de molia cerealelor cu 15-20%.
Rolul substanţelor biologic active cu proprietăţi kairomonale în controlul biologic al
dăunătorilor la culturile agricole, a fost descris de autorii Ramasamy Kanagaraj, Murali-Baskaran,
Kailash Chander Sharma 2017 [3]. De asemenea, impactul substanţelor fenolice de origine vegetală
în calitate de substanţe semiochimice asupra performanţei entomofagului Trichogramma chilonis
Ishii, a fost studiat de către alți autorii [2, 4].
La producerea îndelungată, a multor generaţii la rând a Trichogramma spp., pe ouă de molie
(Sitotroga cerealella Ol.), duce la deformarea indivizilor (micşorarea corpului, scurtarea aripilor
etc.) [1]. Ca rezultat are loc scăderea indicilor biologici (prolificitatea, numărul de femele,
ecloziunea indivizilor, capacitatea de căutare a femelelor, procentul de parazitare, durata vieţii
femelelor) şi a eficacităţii în câmp.
551
Scopul investigaţiilor în lucrarea dată a fost elaborarea procedeelor tehnologice de sporire a
vitalităţii entomofagului Trichogramma evanescens West. În timpul înmulţirii în masă pentru
majorarea ratei de reducere a densităţii populaţiilor de dăunători la culturile agricole.
Materiale şi metode
Cercetările s-au efectuat în condiţii de laborator şi câmp în Institutul de Genetică, Fiziologie
şi Protecţie a Plantelor, laboratorul Fitofarmacie şi Ecotoxicologie, la cultura de floarea soarelui.
Pentru realizarea scopului în a. 2020-2023 s-au utilizat diferite procedee de sporire a
vitalităţii entomofagului Trichogramma evanescens Westw. pentru reducerea densităţii dăunătorilor
la culturile agricole.
Unul din procedeele utilizate în anii 2020-2023 a fost utilizarea substanţelor biologic active
cu proprietăţi atractiv-cairomonale pentru sporirea indicilor biologici a entomofagului
Trichogramma evanescens Westw. Ca sursă de kairomoni (SBA) s-au folosit extractul de alcool şi
ouă de molia de cerealelor (Sitotroga cerealella Ol). A fost evaluată acţiunea fracţiilor extrase din
solzi de molii asupra capacităţii de căutare a T. evanescens W, care este o componentă activă pentru
îmbunătăţirea calităţii entomofagului şi reducerea densităţii insectelor dăunătoare. În această
perioadă, a fost utilizat kairomonul cu proprietăţi optime obţinut în 2020 conform Planului Box -3
şi folosind programul „Optimclass”.
Rezultate și discuții
Înainte de efectuarea cercetărilor în câmp s-a determinat prolificitatea femelelor (indicele
principal) a entomofagului Trichogramma evanescens w. în prezenţa substanţelor biologic active cu
proprietăţi cairomonale şi în martor.
S-a constatat, că în prezenţa substanţelor cu proprietăţi cairomonale prolificitatea a variat de
la 28,5 până la 32,6 ouă/femelă. În varianta Martor prolificitatea femelelor a variat de la 19,1 până
la 22,8 ouă/femelă. Astfel, în varianta experimentală prolificitatea femelelor s-a majorat de circa
1,4-1,5 ori faţă de prolificitatea femelelor din varianta martor (Tabelul 1).
Tabelul 1
Prolificitatea femelelor Trichogramma evanescens determinată în prezenţa substanţelor
biologic active cu proprietăţi cairomonale
Anii Prolificitatea, ouă parazitate
Varianta cu cairomon (24ore) Martor, fără cairomon
2020 31,8±1,0 22,8±0,3
2021 30,5±0,8 20,4±0,4
2022 32,6 ±2,3 19,1±1,4
2023 28,5±2,2 22,8±2,1
media 30,8±0,9 20,9±1,1
DEM0,05 Td=1,98-3,7>1,96=T0,05
Cercetările în câmp s-au efectuat cu scopul testării Trichogramma evanescens Westw. pe
parcele în prezenţa Substanţelor Biologic Active cu proprietăţi cairomonale la cultura de floarea
soarelui, cu suprafaţa parcelelor de 10m2, fiecare variantă s-a efectuat în 3 repetări.
I. Variantă. În colţurile parcelelor s-au tratat câte 3 plante cu extractul de cairomon de molia
cerealelor (varianta optimală) cu concentraţia de 30%, expoziţia de 5 min.
S-a determinat capacitatea de căutare a T. evanescens în rezultatul influenţei Substanţelor
biologic active cu proprietăţi cairomonale a Sitotroga cerealella Ol. la stadiul de ouă. Pe plantele
tratate, după ce s-au uscat, s-au fixat etichete cu ouă de molia cerealelor cu vârsta de 24 ore, apoi s-
au efectuat 3 lansări cu T. evanescens în mijlocul parcelelor. Perioada parazitării în câmp a durat
trei zile, după care etichetele s-au colectat, s-au pus la dezvoltare în termostat, după şase zile s-a
552
făcut evidenţa numărului de ouă de molie exponate şi parazitate, procentul de parazitare a ouălor de
molia cerealelor expuse în câmp a variat de la 57,20- 64,28. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul
2, Figura 1.
Tabelul 2
Procentul de parazitare (capacitatea de căutare) a T. evanescens, în prezenţa
Substanţelor Biologic Active (SBA) în câmp la cultura de floarea soarelui, Chişinău, 2023
Variantele Data Numărul de ouă Procentul de parazitare
parazitate
Prima lansare 16.06.23
Variantă exper. 14.06.23 5147 57,20±3,4
Martor I-var. 14.06.23 1625 10,45±3,0
A doua lansare 22.06.23
Variantă exper. 22.06.23 5422 60,20±3,5
Martor 22.06.23 1684 18,70±2,1
A treia lansare 28.06. 23
Variantă exper. 28.06. 23 5786 64,28±2,4
Martor 28.06. 23 1843 20,47±1,8
Variantă exper. 14.06- 16355 60,57±2,8
Martor 28.06. 23 5152 16,54±1,7
Martor (Td=2,5-4,8>1,96=To.o5)
II. Variantă În martor plantele din parcele nu s-au tratat cu SBA, dar s-a lansat T. evanescens în
centrul parcelei, după trei lansări, unde s-au fixat cartonaşele cu ouă de molie, procentul de
parazitare a ouălor de molia cerealelor a variat de la 10,45-20,47.
Figura 1. Rolul substanţelor biologic active
553
În varianta cu cairomon numărul de ouă parazitate este mai mare, deoarece cairomonul
conţine substanţe cu proprietăţi atractive. Trichogramma s-a lansat în pliculeţe, care s-au fixat pe
partea verso a frunzelor plantelor de floarea soarelui. În varianta experimentală, media procentului
de parazitare a constituit 60,57, în martor media a fost de 16,54%. Prelucrarea matematică a
demonstrat o diferenţă semnificativă a variantelor.
Substanțele biologic active au un rol foarte important: Creşterea indicilor în prezenţa SBA,
formată din extracte din ouă de molia cerealelor cu vârsta de 24, 48, 72 ore, larve, adulţi - duc la
creşterea capacităţii de căutare, creşterea indicilor biologici, creşterea prolificităţii femelelor,
creşterea procentului de parazitare, reducerea densităţii dăunătorilor.
Concluzii
În varianta cu substanţe biologic active cu proprietăţi cairomonale prolificitatea a constituit
în mediu 28,75 ouă/femelă, în martor, prolificitatea a fost de 22,75 ouă/femelă, în varianta cu SBA
cu 6,00 ouă la o femelă mai mare, decât în varianta martor.
Testarea pe parcele în condiţii de câmp a Substanţelor Biologic Active asupra etologiei
entomofagului Trichogramma evanescens Westw. s-a efectuat în 2 variante: în prima variantă
T.evanescens s-a lansat în centru parcelei, iar în colţurile parcelelor s-au tratat câte 3 plante cu
extractul de cairomon de molia cerealelor (varianta optimală), procentul de parazitare a ouălor de
molia cerealelor expuse în câmp a variat de la 57,20- 64,28.
În martor plantele din parcele nu s-au tratat cu cairomon, dar s-a lansat T. evanescens în
centrul parcelei (M), unde s-au fixat cartonaşele cu ouă de molie, procentul de parazitare a ouălor de
molia cerealelor a variat de la 10,45-20,47.
Substanțele biologic active au un rol foarte important: Creşterea indicilor biologici în
prezenţa SBA, formată din extracte din ouă de molia cerealelor cu vârsta de 24, 48, 72 ore, larve,
adulţi, care duc la creşterea capacităţii de căutare, creşterea indicilor biologici, creşterea
prolificităţii femelelor, creşterea procentului de parazitare, reducerea densității dăunătorilor.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011103 Elaborarea mijloacelor
ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor agricole pe
fundalul schimbărilor climatice, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Gavrilţa, L. Influence of sterilization of Sitotroga cerealella Ol. eggs, and of passage on
biological indices and efficacy of Trichogramma spp. În materialele Conferinţei ştiinţifice
internaţionale “Studii şi comunicări”. Secţia Ştiinţele Naturii a Muzeului Olteniei, Categoria
B+, Indexată pentru baza de date internaţionale (Thomson Reuters, former ISI). Craiova, T. 33,
nr.2, 2017, 102-106, ISSN 1454-6914.
2. Pathipati, Usha Rani, Pratyusha Sambangi, Kurra Sandhyarani. Impact of Plant Phenolics as
Semiochemicals on the Performance of Trichogramma chilonis Ishii, Journal of Insect
Behavior, 30, 1, (16). 2017.
3. Ramasamy, Kanagaraj Murali-Baskaran, Kailash Chander Sharma, Pankaj Kaushal, Jagdish
Kumar, Packirisamy Parthiban, Sengottayan Senthil-Nathan, Richard, W. Mankin, Role of
kairomone in biological control of crop pests-A review, Physiological and Molecular Plant
Pathology. 2018, 101. 3-5. http://dx.doi.org/10.1016/j.pmpp.2017.07.004
4. Paul, A Singh, S., Singh, A. K., Pathipati. Kairomonal effect of some saturated hydrocarbons
on the egg parasitoids, Trichogramma brasiliensis (Ashmead) and Trichogramma exiguum,
Pinto, Platner and Oatman (Hym., Trichogrammatidae), 2017. https://doi.org/10.1046/j.1439-
0418.2002.00661.x.
554
UDC: 632.7:632.951(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.98
INVASION CYDALIMA PERSPECTALIS (WALKER, 1859):
HARMFULNESS AND CONTORL MEASURES IN THE CONDITIONS OF
WESTERN UKRAINIAN FORESTSTEPPE PROVINCE
Gavrilyuck Alyona
Ukrainian Science-Research Plant Quarantine Station Institute of Plant Protection NAAS,
v. Boyani Chernivtsi district Chernivtsi region, Ukraine
https://orcid.org/0000-0002-7982-4365, e-mail: [email protected]
Summary. We determine spread, harmfullness and control measures against Сydalima
perspectalis (Walker, 1859) in terms of Western ukrainian forest steppe province. The research
conducted on the base of Ukrainian science-research plant quarantine station IPP NAAS during
2023-2024. It was determined that boxwood spraying by chemical insecticide and fertilizers input
favors pests number decrease. We recommend to use specified insecticides for control Cydalima
perspectalis quantity.
Keywords: green plantings, boxwood, Cydalima perspectalis, biological insecticides,
efficiency.
Introduction
Common box or boxwood (Buxus semperviners L.) is a species of flowering plant in the
genus Buxus (Buxаceae). It uses in oriental gardening for creation green fences, edgings, and also
grows in tubs or containers. It is widely used in topiary art. The most spread kinds uses for
greening. Among them are boxwood (Buxus sempervirens L.), georgian boxwood (Buxus colchica
Pojark.), Japanease box (Buxus microphylla Siebold & Zucc.). Box tree moth (Сydalima
perspectalis (Walker, 1859)) belongs to family Crambidae, (Pyraloidea Latreille, 1802, Lepidotera
Linnaeus, 1758).
Pest is far-east origin. It puts into the list of dangerous species in Europe. It's motherland is
in Far East- Korea, China, Japan. The first boxwood was determined in 2006 in South Germany. It
comes here with planting material from China. It was spread in area of Great Britain, Netherlands
and Switzerland during 2008. Boxwood struck territories of France and Austria in 2009. It reached
territories of Turkey, Romania and Hungary in 2011. The species met also in Belgium, Slovakia,
Ukraine, Georgia [1, 3, 5].
The expansion in Ukraine started in 2016 from Zakarpattia and Odessa regions with
boxwood's planting material. The situation is rather dangerous because pest has no natural enemies
in our territory. Active spread of Сydalima perspectalis became ecological probles for boxwood
plantations, because the insect is possible to eat all it's plants during one season. The insect lays its
eggs on the underside of boxwood leaves. Eggs length consists of nearly 1mm. The larva came out
of them every 3-4weeks. They came into the pupae stage. Puppae length is 2.5-3 cm. Butterflies
release observed after 10-15 days. Pest may give 2-3 generations in Ukrainian terms. At the most
favorable climatic conditions, identical to natural environment is possible 4 th generation. Сydalima
perspectalis winters in puppa stage in cocon form, fixed in a dense web between boxwood leaves
(Fig. 1).
Caterpillar Сydalima perspectalis feeds not only on boxwood. It may also damage other
plants at the absence of necessary feed base. Among them are: European larch(Larix decidua),
cherry laurel(Prunus laurocerasus), loquat (evergreen spindle Euonymus japonicus), maple(Acer). It
also damages Euonymus plantings evergreen spindle (Euonymus japonicus) and winged spindle
(Euonymus alatus) and holly (Ilex) at motherland.
Boxwood causes huge damage. Plants begin to loose their decorative effect and dry up as a
result of pest plant bush colonization. Pest is possible to give 3 generations in Ukrainian conditions
555
[6, 7, 8]. The 4th generation is possible at the natural existing place at the most favorable climatic
conditions. It is character for western regions of Ukraine.
Figure 1. Caterpillar external appearance Sydalima perspectalis
The purpose of the work is to determine the spread, harmfulness and control measures
against Sydalima perspectalis (Walker, 1859).
Present symptoms Сydalima perspectalis
1. Leaves and shoots are covered with light webs, caterpillar excrement, and black shells;
2. A lot of yellow-green caterpillars appeared on branches and leaves plates;
3. The ground covered with insect waste: gnawed leaves, feces.
Control methods for boxwood
1. It is possible to control pest by mechanical way, when the defeating process starts or
bushes grows separately;
2. Biological method. A number of experiments have proven that the pest is sensitive to
endotoxin bacterium Bacillus thuringiensis. It locates in the soil. This bacterium is in the
content:Actophyt. Guapsin, Bitoxbacyllin, Dendrobacellyn. So it is necessary to use the preparation
at the beginning of defeating. The air temperature may fluctuate between 17-18 degrees. It is not
good to use nitrogen-content fertilizers in soil during these preparations input;
3. It is necessary to use the chemical way, if bushes covered by web and a lot of caterpillars.
It is optimal to use the following preparations: Ampligo, Actellic, (6ml/6l water) and Operkot
(lambda-cyhalotrin). The systematic effect preparations showed good result. The systematic effect
preparation joined with following drugs: Provanto Maxi, Actara, Koragen, Angio extend the
protection effect. Protection continues 14-20 days spraying, but the pest life cycle runs nearly 40
days. Protection preparation activity continue 14-20 days, insects life cycle runs nearly 40 days. It is
necessary to conduct 2-3 treating per month.
It is necessary to treat carefully and use leaf Prylypach during plants spraying.
It is useful to use preparations: Proclaim and Match for younger age caterpillars. These
preparations add into the general tank mixture for fresh egg laying sterilization.
Materials and methods
Сydalima perspectalis was the researches object. Mass pest infestation of plantings Buxus
sempervirens in territory of UkrSRPQS IPP NAAS caused the object's choice. The age boxwood is
in scope 10-25. Plantings were represented by bushes from 0.5 to 2.2 m.
The researches conducted on the basis of UkrSRPQS IPP NAAS, by spraying boxwood
bushes with a chemical insecticide: Aktara.
556
Results and discussion
The study period's weather condition were favorable for the development of caterpillars and
butterflies Cydalima perspectalis. We sprayed operating solution Actary during the first spraying
and watering (8g/l) bushes with watering root zone at the first symptoms appearing.
Nitrogen fertilizers did not use, but potassium sulfate (20 g/10l) and calcium nitrate added.
This complex decreased the boxwood quantity. Technical efficiency consisted of 92%.
Conclusions
The results of the conducted studies found that the use of the chemical insecticide Aktara,
together with the application of fertilizers, contributed to decrease the pests number.
References
1. Budashkin, Yu.I. (2016) Box wood moth –Cydalima perspectalis (Lepidoptera, Pyraustidae) – a
new for the fauna of Ukraine and Crimea species of a dangerous pest of forestry and greenery.
Ecosystems, 5: 36-39.
2. Лугина С. В. Інвазія самшитовової вогнівки (Сydalimaper spectalis Walker) в м. Київ:
фенологія, біологічні особливості поширення, шкодочинність. 52Всеукраїнська науково-
практична конференція, 21 березня 2023 р.
http://dspace.pnpu.edu.ua/bitstream/123456789/12170/1/Lugina.pdf(дата звернення 18.02.23).
3. Маллі, Річард; Нусс, Маттіас (2010). «Філогенія та номенклатура самшитової
молі, Cydalima perspectalis (Walker, 1859) comb. n., яка нещодавно була завезена в Європу
(Lepidoptera: Pyraloidea: Crambidae: Spilomelinae)» . Європейський журнал
ентомології . 107 (3): 393–400. doi : 10.14411/eje.2010.048.
4. Mitchell, R., Chitanava, S., Dbar, R. et al. (2018) Identifying the ecological and societal
consequences the invasive Cydalima perspectalis? Journal of Applied Entomology, 143: 766–
775. doi:10.1111/jen.12640.
5. Самшитова вогнівка https://superagronom.com/shkidniki-luskokrililepidoptera/samshitova-
vognivka-id18947 (дата звернення 18.02.23).
6. Santi, F. Radeghieri, P. Inga Sigurta, G. Maini, S. Пастки для статевих феромонів для
виявлення інвазивної самшитової молі в Італії (PDF) y Bulletin of Insectology, vol.68, № 1,
Болонья, Департамент агроекологічних наук ітехнологій, 2015.с.158—160, ISSN 1721—
8861
7.
Самшит https://uk.wikipedia.org/wiki/%D0%A1%D0%B0%D0%BC%D%1%88%D0%B8%D
1%82 (дата звернення 18.02.23).
8. Самшитова вогнівка
https://leto.ua/ua/article/samshitovaya_ognevka_chto_eto_i_kak_s_ney_borotsya
9. UkrBIN (2019) UkrBIN: Ukrainian Biodiversity Information Network [public project & web
application]. UkrBIN, Database on Biodiversity Information. Available from:
http://www.ukrbin.com (Accessed: Date [e.g. September 03, 2019]).
557
UDC: 595.797:591.9 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.99
IDENTIFICATION AND DESCRIPTION OF THE INVASIVE SPECIES
Isodontia mexicana
Gladcaia Alla
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0001-9182-4352, e-mail: [email protected]
IDENTIFICAREA ȘI DESCRIEREA SPECIEI INVAZIVĂ ISODONTIA MEXICANA
Rezumat. Din adăposturile artificiale, în anul 2024, pe teritoriul Institutului de Genetică,
Fiziologie și Protecție a Plantelor, a fost obținută, identificată și descrisă pentru fauna din Republica
Moldova o nouă specie invazivă de viespi (Sphecidae) - Isodontia mexicana. Viespile au fost găsite
în biotopul cel mai apropiat de centura forestieră dintre cele 3 opțiuni, în zone umbrite. Astfel,
implementarea schemelor de agromediu (AES) care conțin o combinație de adaposturi artificiale cu
eterogenitatea peisajului este un factor important în creșterea abundenței viespilor vizuitoare, care
sunt capabile să ofere servicii ecosistemice de mare valoare economică (polenizare și combatere a
dăunătorilor).
Cuvinte cheie: Isodontia mexicana; Republica Moldova; Sphecidae, adaposturi artificiale,
specii invazive, polenizator, controlul daunatorilor.
Summary. From artificial shelters in 2024, on the territory of the Institute of Genetics,
Physiology and Plant Protection, a new for the Republic of Moldova fauna, invasive species of
digging wasps (Sphecidae) — Isodontia mexicana — was obtained, identified and described. The
wasps were found in the closest to the forest belt biotope of the 3 variants, in shaded areas. Thus,
the introduction of agro-ecological schemes (AES) containing a combination of artificial shelters
with landscape heterogeneity is an important factor in increasing the abundance of digging wasps,
which are able to provide ecosystem services of high economic value (pollination and pest control).
Keywords: Isodontia mexicana; The Republic of Moldova; Sphecidae, artificial shelters,
invasive species, pollinator, pest control.
Introduction
Solitary wasps provide pest control services, regulate arthropod populations, and support
pollination of flowering plants. Appropriate management of agrolandscape resources can help
conserve biodiversity. Landscape heterogeneity is an important factor that increases the abundance
and species diversity of digger wasps, as forest belts and nectar crops provide floral resources,
arthropod prey and nesting opportunities [1].
The advantages of different types and features of new biodiversity conservation methods
should be assessed and developed for the successful conservation of insect communities in
agroecosystems. An adequate choice of method and the design of accounting methodology are
based on an understanding of the biological characteristics of the taxon and the operating principles
of existing methods. To conduct inventory and monitoring research, we chose a method based on
the use of artificial shelters, which combines the methods of “interception” and “attraction” of
insects [2]. The method involves attracting entomophages of the Hymenoptera order (tubular nest
filling materials, a corps made of natural materials) and intercepting insects (placing artificial
shelters in the entomophagy’s feeding and breeding areas, at the height of their flight).
In the artificial shelters that we used to attract Hymenoptera entomophages to breed and
develop their offspring, in 2024 a new for the Republic of Moldova invasive wasp species was
discovered - Isodontia mexicana de Saussure, 1867, which was accidentally imported to Europe
from North America.
558
The aim of the research was to use artificial shelters for monitoring and attracting
entomophagous Hymenoptera for reproduction and offspring development.
Materials and methods
Research location: laboratory and field conditions of the Institute of Genetics, Physiology
and Plant Protection, MSU, Republic of Moldova.
The object of our research I. mexicana, was reared from artificial shelters in 2024. The
species has been well studied both in America and Europe. The species nests in natural cavities,
such as hollows in the branches and stems of common reeds, and provides its offspring with
medium-sized paralyzed prey belonging to a wide range of Orthoptera order species. The partitions
of the nest are made of dried blades of grass, which gave the wasp its popular name: “grass-carrying
wasp” [3].
The research was carried out in several stages during the vegetation period. We used two
types of filler material: hollow tubes (15 cm long) made of reed (20 pcs.) and plastic (20 pcs.). Four
variants of the artificial shelter corps were examined: 1) white cardboard; 2) dark cardboard; 3)
transparent plastic; 4) dark plastic. The experiment was conducted in three replicates. In April,
artificial shelters were placed in various biotopes (according to the schemes), fixed at a certain
height (1,5 m) above the ground, on supports. The biotopes of fruit orchards (apple, pear) were
chosen as a food source (pollen, nectar) for the wasp imago. The Miscanthus sinensis field provided
the wasps with a natural supply of tubular stems for nest placement.
After dismantling the artificial shelter, the reed stems with a grass plug typical for this
species were placed in a special cage for laboratory breeding insects. We were able to record the
first specimens of I. mexicana when imagoes were reared from nests located in tubular reed stems.
Various identification keys were used to determine the taxonomic affiliation of the species. The
taxonomic characteristics of the Sphecidae family were determined using several identification
guides [4, 5, 6]. The species identification was made using standard keys for European Isodontia
and numerous photographs available on the Internet [7]. The studied material is stored in the
collection.
Results and discussions
The I. mexicana species was photographed, recorded and identified.
Characteristics of Sphecidae family. The 1-st segment of the hind tarsus with a notch at
the base, is not very widened or densely hairy (not adapted to pollen transfer); the hairs covering the
body are simple; large spur of hind knees on inner side in dense hairs. The pronotum at the back is
in the form of a straight, truncated ridge, bearing humeral tubercles on the sides, not reaching the
bases of the wings; eyes of normal shape. Nests consist of one or more cells, arranged in the ground
or in wood. The larvae's food includes paralyzed insects and is usually stored for future use; some
species regularly provide food to the larvae throughout the entire development period. Most
representatives of the family are useful in extermination of various pests [5, 6, 7].
Characteristics of the Isodontia Patton, 1880 genus. The first recurrent vein enters the
second submarginal cell, the second recurrent vein enters the third submarginal cell; the body is
completely black (Fig. 1a).
Characteristics of the Isodontia mexicana species: abdomen entirely black; dorsal
propodeal area finely punctate, but with at most only a trace of transverse striation; the petiole is
strongly curved in profile, the same length or longer than tibia one (Fig. 1b); the abdomen is
without stripes of light hairs; the clypeus and the lower part of the frons are covered with long, erect
hairs of black color (Fig. 1c); the anterior edge of the female clypeus has a small, deep median
notch, bordered on each side by a tooth; the wings are smoky, darker along the apical edge; the
antennae of the male do not have clearly defined placodes [7].
559
а b c
Figure 1. Isodontia mexicana: a) right wing, front; b) curved petiole; c) head from the side
(photo by the author)
Thus, the taxonomic affiliation of the new species of wasp is as follows: class Insecta →
subclass Pterygota → infraclass Neoptera → superorder Holometabola → order Hymenoptera →
suborder Apocrita → infraorder Aculeata → superfamily Apoidea → family Sphecidae →
subfamily Sphecinae → tribe Sphecini → genus Isodontia → species Isodontia mexicana de
Saussure, 1867 = Sphex apicalis de Saussure, 1867 = Sphex apicalis mexicana de Saussure, 1867.
I. mexicana life cycle
After emerging from the natal nest, females mate with males and begin nest construction.
These wasps create and supply individual brood cells with partitions of grass blades (fig. 2a), where
numerous larvae feed and develop. The female stings the victim in order to immobilize it; she then
clutches the paralyzed prey beneath her and carries it back to the nest. Once the nest is stocked with
sufficient prey, she lays an egg. The egg is laid in a protected environment (hollow branches or
plant stems). It is small, oval and usually attached to the substrate inside the nest (fig. 2b).
a d
b c
Figure 2. Life cycle of I. mexicana inside artificial shelters: a) grass plugs in the nest; b) nests
in reed stems with grass partitions between cells; c) cocoon, grass septum and pupa;
d) I. mexicana imago hatched from pupae (photo by the author)
560
The larvae appear worm-like after hatching, with a soft, elongated body. It has no wings and
its head is distinguished by chewing parts for food consumption (the imago provides it with
paralyzed prey (Orthoptera)). The stage primarily focuses on growth, molting repeatedly to increase
its size. The larvae consume the hidden prey over the next 4-7 days. When the food supply is
exhausted, each larva spins a cocoon. In the form of a pupa, the wasp undergoes significant changes
in a protective cocoon. This stage is motionless and outwardly appears incapacitated, although
internal development occurs rapidly. The imago, emerging from the pupa, displays wings and
functional reproductive organs. The exoskeleton hardens, and the body acquires a characteristic
coloration. Adults are often found in sunny, open areas such as meadows, gardens and fields, where
they search for prey and suitable nesting sites. I. mexicana is a pollinator, showing very clear
preferences for plants of the Lamiacea, Asteraceae, Fabaceae and Apiaceae families.
Assessment of the I. mexicana ecological niche
The invasive species of predatory solitary wasp I. mexicana, introduced beyond its native
range probably 70-80 years ago, is now found exclusively in the Northern Hemisphere. The
invasion range of I. mexicana is limited to Europe, where the wasp is found in many countries,
especially France and Italy, but also in Switzerland, Austria, Germany and Serbia. The easternmost
point of distribution in Europe is in Ukraine and Crimea, the northernmost in southern England, the
southernmost in central Italy and the westernmost in northern Spain. I. mexicana has not changed
its ecological niche in the territory of invasion. The wasp has shown a clear tendency to occupy
areas with moderate temperatures in winter, little rainfall during the driest period of the year, and
low altitudes. The habitat of the I. mexicana wasp is forests and forest-steppes, urban and suburban
areas, agricultural and cultivated areas, meadows and steppes. Scientists have made a forecast that I.
mexicana could spread further across Europe and Asia, reach new, unoccupied continents in the
Southern Hemisphere, and survive there [8]. The discovery of I. mexicana in the Republic of
Moldova confirms this forecast and complements the map compiled in 2018 (fig. 3).
Figure 3. Georeferenced species data for I. mexicana in Europe (invasion range). The
estimated year of the species arrival is shown based on the year of first detection and the year
of last recording for each of the 17 + 1 (Moldova) wasp-infested countries
561
Conclusions
From artificial shelters in 2024, on the territory of the Institute of Genetics, Physiology and
Plant Protection, a new for the Republic of Moldova fauna, invasive species of digger wasps
(Sphecidae) — Isodontia mexicana — was obtained, identified and described;
The potential for economic use of the species was determined based on its biological
characteristics:
a) the presence of a relatively hairy mesosome and frequent visitation of many flowering
plants by I. mexicana probably defines a new powerful pollinator;
b) in the case of I. mexicana, prey taxa (Gryllidae and Tettigoniidae) are usually quite
numerous and diverse, while in most of Europe there are relatively few orthopteran-
hunting Sphecidae;
c) I. mexicana wasps were found in the closest to the shelterbelt biotope of the 3 variants,
in shaded areas of apple orchard. Thus, the implementation of agro-ecological schemes
(AES) containing a combination of artificial shelters with landscape heterogeneity is an
important factor that increases the abundance of digger wasps that are able to provide
ecosystem services of high economic value (pollination and pest control). In this case,
artificial shelters should be used in a way that maximizes the emergence of healthy adult
I. mexicana progeny in agricultural areas.
Notă: Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011103 „Elaborarea mijloacelor
ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor agricole pe
fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării.
References
1. Nicole Beyer, Josephine Kulow, Jens Dauber. The contrasting response of cavity-nesting bees,
wasps and their natural enemies to biodiversity conservation measures. Insect Conservation and
Diversity 2023; р. 1–15.
2. Алексанов В.В., Алексеев С.К., Новикова О.А., Сионова М.Н., Телеганова В.В., Шмытов
А.А. Методы инвентаризации и мониторинга биоразнообразия на особо охраняемых
природных территориях регионального значения. Серия «Кадастровые и мониторинговые
исследования биологического разнообразия в Калужской области». Вып. 8. – Тамбов:
ООО «ТПС», 2021. 148 с. ISBN 978-5-907349-48-3
3. Kevin M. O’Neill, Casey M. Delphia, Ronald C. Spendal. Effect of temperature on the post-
diapause developmental rate, survival, and body mass of the solitary wasp Isodontia elegans:
Implications for rearing of trap-nesting Hymenoptera. Journal of Thermal Biology. Volume 113,
April 2023, стр. 103516
4. Мамаев Б. М., Медведев Л. Н., Правдин Ф. Н. Определитель насекомых европейской
части СССР: Учеб. пособие для биол. специальностей пед. институтов. М.: Просвещение,
1976. 304 с.
5. Горностаев Г.Н. Насекомые СССР. Москва, изд-во «мысль». 1970, под ред. Г.А.
Мазохина. 369с.
6. Казенас В.Л. Роющие осы (Тип Членистоногие, класс Насекомые). Серия «Животные
Казахстана в фотографиях». Алматы, 2013. 160 с.
7. David g. Notton. Grass-carrying wasp, Isodontia mexicana (de Saussure), genus and species
new to Britain (Hymenoptera: Sphecidae). Br. J. Ent. Nat. Hist. 2016. V. 29. р. 241-245.
8. Carlo Polidori, Marcella Nucifora and David Sánchez‑Fernández. Environmental niche unfilling
but limited options for range expansion by active dispersion in an alien cavity-nesting wasp.
Polidori et al. BMC Ecol. 2018. Р. 18-36. https://doi.org/10.1186/s12898-018-0193-9.
562
UDC: 632.939.1:633 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.100
CONTROLUL DĂUNĂTORILOR CULTURILOR AGRICOLE PRIN
UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE ATRAGERE ȘI STERILIZARE A
ADULȚILOR
Gorban Victor*, https://orcid.org/ 0000-0002-7944-2383
Volosciuc Leonid, https://orcid.org/0000-0002-7475-4310
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM; Chișinău, Republica Moldova
e-mail. [email protected]
Summary. The discovery of sex pheromones of pest insects and their use in pheromonal
traps for pest monitoring led to the development of the self-sterilizing method of pest control. This
method consists in attracting males into a pheromone trap treated with a chemical or biological
sterilizing agent. The male accumulates this sterilizing agent and passes it on to the female at the
moment of copulation. This agent leads to the blocking of embryo development and as a result the
female lays sterile eggs. This article describes construction schemes of electro-optical devices and
non-electric devices developed for the sterilization of pests by various methods.
Keywords: self-sterilization method, pest control, pheromonal trap, electro-optical devices.
Introducere
Metoda de combatere a insectelor prin sterilizarea masculilor este una dintre cele mai
ecologice metode de combatere a unui anumit dăunător, care prevede utilizarea surselor speciale și
substanțelor cu proprietăți sterilizatoare precum și implicarea virușilor. De fapt Convenția
internațională pentru protecția plantelor clasifică insectele sterile ca organisme benefice. Utilizarea
acestor metode poate ajuta la controlul dăunătorilor și la prevenirea eficientă a riscurilor legate de
insecte pentru ecosisteme și securitatea alimentară, inclusiv agricultură.
Sunt cunoscute capcane staţionare pentru monitorizărea şi capturarea insectelor dăunătoare,
în care ca sursă de atracţie sunt utilizaţi feromoni sexuali. În calitate de elemente de exterminare se
utilizează sterilizanţi chimici și virușuri. Dezavantajul acestor capcane este că pentru atracţia
diferitor dăunători este nevoie de un număr mare de capcane cu diferiţi feromoni sexuali pentru
fiecare specie în parte.
Materiale și metode
Rezultatul cercetărilor științifice efectuate au servit bază pentru elaborarea a noi dispozitive
pentru ridicarea eficienței procesului de combatere a dăunătorilor prin sterilizarea și infectarea lor
cu virusuri. Au fost elaborate schemele principiale, proiectate și confecționate trei dispoziive pentru
realizarea procesului de sterilizare cu utilizarea substanțelor sterilizatoare precun și surse de lumină
ultravioletă. Pentru atragerea insectelor dăunătoare și concentrarea lor în mediul de sterilzare și
infectare se folosește o sursă de radiaţie optică, o lampă de tip UV T5 BLB cu tubul din sticlă
specială de culoare albastru-închis, care reţine razele vizibile şi permite trecerea doar a celor
ultraviolete cu o lungime de undă bine determinată de 365 nm. În calitae de sterlizator a fost folosită
substanța cu proprietăți sterilizatoare Insigar, iar pentru infectare s-au folosit virusuri poliedrozei
nucleare a insectelor noctuide.
Rezultate și discuții
Pentru diminuarea numărului de insecte dăunătoare şi sporirea eficienţei atragerii lor, a fost
elaborate un procedeu inovativ, cu utilizarea unei lămpi cu tubul din sticlă specială, ce a servit ca
sursă de radiaţie optică este care reţine razele vizibile şi permite trecerea doar a celor ultraviolete cu
o lungime de undă bine determinată, amplasată deasupra colectorului de insecte, iar ecranele
reflectoare şi suprafaţa interioară a colectorului sunt acoperite cu vopsea fluorescentă ce contribuie
563
la amplificarea efectului de atracţie. În calitate de element de aplicare a preparatului viral pe corpul
insectelor pentru ce se utilizează un container cilindric detaşabil pe fundul căruia sunt îndepliniţi
pereţi-septe de formă circulară amplasate peste 60 de grade. Pe pereţii verticali ai containerului sunt
orificii îndeplinite din ţevi cilindrice prin care insectele zboară din nou în mediul înconjurător.
Esenţa construcției constă în aceea, că dispozitivul pentru atragerea şi infectarea insectelor
dăunătoare include: sursa de radiaţii optice 1, sursa de alimentare 2, ecrane reflectoare 3, colector de
insecte 4 cu container cilindric detaşabil cu preparatului viral 5 şi orificii 6, corp 7. În calitate de
sursă de lumină se foloseşte o lampă cu tubul din sticlă specială de culoare albastru-închis, iar în
scop de alimentare se utilizează o sursă autonomă cu tensiune joasă de tip acumulator sau de la
reţea. Includerea sursei de lumină se efectuează în mod automat în timp de noapte cu ajutorul
fotosensorului. În calitate de element de aplicare a preparatului viral pe corpul insectelor se
utilizează un container cilindric detaşabil (Fig. 1).
Dispozitivul propus funcţionează după cum urmează: pe câmpurile protejate se instalează
dispozitivul şi se pregăteşte pentru exploatare, se cupleză vasul cilindric detaşabil cu preparatul
viral, se include butonul de start în regimul de aşteptare. Sensorul de lumină la orele de noapte dă
comandă de activare a sursei de lumină. În perioada de maximă activitate a insectelor noctuide,
având fototaxisul pozitiv, ele sunt atrase de sursa de lumină spre capcană unde sunt capturate de
elementele constructive prevăzute. În coliziune cu ecranele reflectoare insectele îşi pierd stabilitatea
şi în cele din urmă cad în containerul cu preparatul viral. Mişcându-se activ pe fundul containerului
cilindric, întâmpinând ca obstacole pereţi-septe de formă circulară, insectele contactează intensiv cu
preparatul viral, care la rândul său se lipeşte de corpul lor. În cele din urmă insectele, având pe corp
preparatul viral, prin orificiile din pereţii verticali zboară în afara dispozitivului, continuându-şi
activitatea în condiţii de câmp, contactând cu femelele speciilor respective, care în rezultat devin şi
ele infectate cu virusuri şi nu prezintă, în continuare, un pericol de dăunare. Procesul de infectare
are loc o perioadă îndelungată, acoperind durata de zbor a populaţiilor dăunătorilor.
a) b)
Figura 1. Dispozitiv pentru sterilizarea și infectarea cu virusuri entomopatogene
a) vederea schematică a dispozitivului, b) vederea generală a dispozitivului
Un alt dispozitiv elaborat prevede atragerea şi sterilizarea insectelor dăunătoare ale culturilor
agricole. Este cunoscută o capcană staţionară pentru monitorizarea şi capturarea insectelor, în care
ca sursă de radiaţie optică sunt utilizate surse luminescente de presiune joasă cu diferite raze de
radiaţie. În calitate de elemente de exterminare se utilizează un magnetron şi un vas cu lichid fixator
(3). Dezavantajul acestei capcane constă în nivelul jos al efectului de fotoatracţie în cazul, în care,
pentru a spori efectul de atragere, la sursa de lumină ultravioletă se adaugă o sursă de radiaţie de
alte culori, care au o eficacitate mai joasă de atracţie. Unele din ele atrag şi insecte benefice, ceea ce
nu este de dorit în procesul de monitorizare şi combatere a insectelor dăunătoare.
564
Problema pe care o rezolvă dispozitivul elaborat este diminuarea numărului insectelor
dăunătoare prin mărirea efectului de atracţie selectivă a diferitor specii de insecte dăunătoare de
către sursa de radiaţie optică a dispozitivului, care în același timp acționează în calitate de
sterilizator a insectelor în condiţii de câmp.
Noutatea propunerii constă în diminuarea numărului de insecte daunătoare şi sporirea
eficienţei atracţiei și sterilizării lor, ca sursă de radiaţie optică se folosesc trei lămpi cu lumină
ultravioletă cu o lungime de undă bine determinată, amplasate radial una faţă de alta peste 120
grade, iar carcasa asigură acumularea insectelor dăunătoare atrase, care sunt supuse acțiunii de
sterilizare a insectelor de către fluxul de radiație optică ultravioletă pătruns prin orificiile pereților
acestea. În calitate de sursă de alimentare se utilizează sursa autonomă cu tensiune joasă de tip
acumulator sau de la baterii solare.
Esenţa construcției constă în aceea, că dispozitivul pentru atragerea şi sterilizarea insectelor
conţine corpul 7, sursa de radiaţie optică 1 în calitate de atractant şi sterilizator, dispenserul 2 de
feromoni sexuali, sursa de alimentare 3, fotosenzorul 4, ecranele reflectoare 5, carcasa 6, executată
cilindrică din material perforat cu diametrul perforaţiilor de 1..1,5 mm.
Dispozitivul funcţionează în modul descris mai jos(Fig.2.).
Pe câmpurile protejate se instalează dispozitivul şi se pregăteşte pentru exploatare. Se
include butonul de start în regimul de aşteptare. Fotosenzorul 4 la orele de noapte dă comandă de
activare a sursei de radiaţie optică 1. În perioada de activitatea maximă a insectelor nocturne, având
efectul de fotoatracţie pozitiv, acestea sunt atrase de sursa de lumină şi de feromonul sexual spre
dispozitiv, unde se acumulează pe carcasa 6 cilindrică, iar sub acţiunea razelor ultraviolete are loc
iradierea acestora. Aflându-se un timp îndelungat şi mişcându-se activ pe suprafaţa carcasei 6,
insectele primesc o doză de iradiere şi devin sterile. Apoi, insectele zboară în afara dispozitivului,
continuându-şi activitatea în condiţii de câmp. Contactând cu indivizii speciilor respective, nu are
loc fertilizarea acestora, şi în rezultat ouăle depuse sunt sterile, iar numărul indivizilor populaţiilor
de dăunători se diminuează şi nu prezintă un pericol de dăunare. Efectul de sterilizare continuă o
perioadă îndelungată, acoperind durata de zbor al populaţiilor insectelor dăunătoare.
a) b) b)
Figura 2. Dispozitiv pentru atragerea şi sterilizarea insectelor dăunătoare.
a) vederea schematică a dispozitivului; b) vederea generală a dispozitivului
Pentru realizarea aceluiaşi scop a fost elaborat și dispozitivul de aplicare a mediului de
sterilizare a insectelor în capcane cu feromoni.
Este cunoscut modul de sterilizare a insectelor prin aplicarea capcanelor cu mediul
attractant-sterilizator, care se aplică la diminuarea activităţii moliei strugurilor ca element de
protecţie a viţei de vie (4).
De asemenea este cunoscut modul de sterilizare a populaţiilor de insecte în condiţii de câmp
prin utilizarea capcanelor prelucrate cu preparatul Insegar. Suprafaţa interioară a capcanelor se
565
prelucrează manual înainte de a le monta în câmp. Capcanele sunt schimbate periodic (o dată în
şapte zile) (5).
Dezavantajul acestui mod este, că el este greoi şi dificil, mediul de sterilizare se aplică pe
fundurile detaşabile ale capcanelor în condiţii de laborator după ce ele se amplasează în capcanele
cu feromoni.
Problema pe care o rezolvă dispozitivul propus este crearea posibilităţilor de mecanizare
parţială a procesului de dozare şi de aplicare a mediului sterilizator direct în capcanele cu feromoni
deja montate în câmpul protejat fără a le schimba pe parcursul perioadei de zbor a dăunătorilor.
Noutatea invenţiei constă în aceea, că dispozitivul este înzestrat cu ramă-platformă
staţionară cu clapetă şi mecanism de închidere-deschidere a ei, care asigură izolarea spaţiului
interior al capcanei, pulverizator cu ajutorul căruia mediului sterilizator este dispersat pe pereţii
interiori ai capcanei, asigurând o anumită doză de aplicare a chimiosterilizantului şi o protejare
sigură a personalului.
Esenţa construcției constă în aceea, că dispozitivul include rama-platformă 1, cu clapeta 2,
dimensiunele cărora fiind în corespundere cu cele ale capcanelor 6, mecanismul 3, care închide-
deschide clapeta şi asigură izolarea spaţiului interior al capcanei în momentul dispersării mediului
de sterilizare prin acţiunea pârghiei 5 al pulverizatorului 4 (Fig. 3). Dispozitivul include rama-
platformă1,clapeta 2, mecanismul 3, pulverizator 4 cu pârghia 5.
Dispozitivul propus funcţionează după cum urmează. În pulverizatorul 4 se încarcă mediul
de sterilizare în formă lichidă supus dozării. Pe rama-platformă se aşază capcana 6 cu feromoni şi
cu ajutorul pârghiei 5 prin mecanismul 3 se închide clapeta 2, care asigură izolarea spaţiului interior
al capcanei după ce are loc dispersarea mediului de sterilizare, care se repartizează pe pereţii
capcanei. În momentul eliberării pârghiei 5 are loc deschiderea clapetei 2, iar procesul de prelucrare
este finisat. În aşa mod dispozitivul asigură prelucrarea parţial mecanizată a capcanelor amplasate
direct pe lotul culturilor cultivate, asigurând în același timp protejarea sigură a personalului de
deservire.
a) b)
Figura 3. Dispozitiv de aplicare a substanței de sterilizare a insectelor dăunătoare în capcane cu
feromoni: a) vederea schematică a dispozitivului; b) vederea generală a dispozitivului
Concluzii
Rezultatul tehnic obţinut la utilizarea dispozitivelor elaborate pentru atragerea şi sterilizarea
și infectarea cu virusuri a insectelor dăunătoare, se datoreşte faptului, că se asigură majorarea
eficienţei proprietăţii de atragere datorită utilizării sursei de lumină cu parametrii bine determinaţi
ce contribuie la mărirea numărului atras al diferitor specii de insecte dăunătoare şi iradierea cu surse
sterilizatoare și infectarea lor cu viruși. Atragerea sistematică a insectelor dăunătoare cu dispozitivul
propus aduce la reducerea substanţială a indicilor numerici ai populaţiei prin infectarea lor, limitând
dezvoltarea de mai departe a acestora, crearea condiţiilor pentru sporirea eficienţei insectelor
566
benefice. Soluțiile tehnice propuse asigură, în mare măsură, condiţiile optimale necesare de
sterilizare și infectare a dăunătorilor culturilor agricole și diminuarea densității acestora. Important
este, că dispozitivul de aplicare a mediului de sterilizare a insectelor în capcane cu feromoni asigură
procesul de dozare şi aplicare a mediului sterilizator în condiţii de câmp, îmbunătăţeşte condiţiile de
lucru al personalului de deservire şi majorează de 5 ori productivitatea muncii.
Referinţe bibliografice
1. Brevet de invenţie MD 831 Z 2015.06.30 Dispozitiv pentru sterilizarea și infectarea cu viruși a
insectelor dăunătoare, Autori: Gorban V., MD, Voineac V., MD, Volosciuc L., MD;
Bradovschii V., MD; Batco M., MD, Zavtonii P., Md, Nastas T., MD.
2. Brevet de invenţie MD 1468 Z 2021.07.31 Dispozitiv pentru atragerea şi sterilizarea insectelor
dăunătoare. Autori: Gorban Victor, MD; Voineac Vasile, MD; Şleahtici Vladimir, MD; CHICU
Boris, MD
3. A01M1/04 Мобильная электрооптическая установка для уничтожения летающих
насекомых (патент № 2351129) авторы Богатырев Николай Иванович (RU), Газалов
Владимир Сергеевич (RU) и др.
4. Новые методы в защите растений. «Наследуемая стерильность у потомков
стерилизованных самцов гроздевой листовертки». В.А Брадовский, Кишинёв «Штиинца»,
1987
5. Биологические вещества в защите растений. «Применение феромонно-гормональных
ловушек в борьбе с вредителями запасов». В.М. Калинкин Санкт- Петербург1999,
6. Brevet de invenţie MD 864 Z 2015.08.31, Dispozitiv de aplicare a substanței de sterilizare a
insectelor dăunătoare în capcane cu feromoni. Autori: Voineac V., MD, Șleatici V., MD,
Gorban V., MD; Bradovschii V., MD; Ursu R, MD.
567
UDC: 634. 21:634.22:631.541 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.101
PARTICULARITĂŢILE DE CREŞTERE ŞI FRUCTIFICARE A UNOR
SOIURI DE CAIS ALTOITE PE PORTALTOIUL CORCODUŞ
Grosu Ion*, https://orcid.org/0000-0003-0881-4634
Grițcan Sava, https://orcid.org/0000-0002-8612-2011
IP Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare,
Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The article presents the results of the research carried out in 2021-2022
regarding the influence of agrotechnical processes on the growth and productivity of apricot of the
Spring Blush, Pinkcot and Big Red varieties grafted on cherry plum with a plum interlayer of the
Stanley variety.
Scientific data are presented regarding trunk diameter, tree height, crown width, average and
total length of annual growth, fruit set, as well as fruit yieldin the first 4-6 years of tree vegetation.
Keywords: rootstock, intercalary, variety, trunk thickness, intensive system, productivity.
Introducere
Încălzirea globală şi starea mediului ambiant cu poluarea în continuă creştere, impune
elaborarea şi modernizarea tehnologiilor, care ar corespunde exigenţelor economice, ecologice, şi
sociale. Soluţionarea cerinţelor menţionate, poate fi efectuată, prin alegerea combinaţiilor soi-
portaltoi rezistente la condiţiile biotice şi abiotice de stres, folosirea unui sistem de agrotehnică
corespunzător, cu produse biologice de întreţinere, fertilizare a solului şi protecţie a plantelor.
Înființarea plantațiilor de cais, productivitatea lor depinde în mare măsură de combinația soi–
portaltoi. În Republica Moldova principalul portaltoi folosit și omologat pentru cultura caisului este
Zarzărul. Pomii de cais altoiți pe Zarzăr au o vigoare de creștere mai mare și se plantează mai rar,
ca cei amplasaţi pe Corcoduş.
Materiale și metode
Livada intensivă de cais amplasată pe o suprafaţă de 6 ha proprietate privată a GȚ „Gulea
Nina Teodor” amplasată în s. Balmaz r-nul Anenii Noi a fost plantată după distanţa de plantare 5,0
X 3,0 m – 667 pomi/ha. În cercetare s-au aflat soiurile Spring Blush, Pinkcot și Big Red altoiți pe
Corcoduș cu intercalar de prun soiul Stanley. Coroana a fost formată sub formă de Vas cu 4
şarpante. Perioada de investigaţie anii patru - şase de vegetație. Numărul repetiţiilor în fiecare
variantă este de 4. Numărul de pomi în repetiţie este de 6-8. Amplasarea repetiţiilor, rendomizat.
Cercetările s-au petrecut în condiţii de câmp şi laborator.
Rezultate și discuții
În perioada ce a decurs în livada de cais s-a înfăptuit tăierea pomilor de primăvară conform
formei de coroană de tip Vas cu patru şarpante. S-au înfăptuit anual, prelucrarea solului între
rândurile de pomi şi pe rândurile de pomi, prelucrările necesare împotriva bolilor şi dăunătorilor.
Solul în livadă a fost menţinut în stare - ogor negru.
Caisul de soiurile Spring Blush, Pinkcot și Big Red altoiț pe Corcoduș cu intercalar de prun
soiul Stanley în anii 4, 5 şi 6 de vegetaţie a înflorit bine și legarea fructelor a fost bună. Perioada de
înflorire a fost în corespundere cu condiţiile climaterice ale anului, 10 – 14 anul 2021(primăvară
mai rece), de la 8 până la 10 zile anul 2022 și 10-12 anul 2023 (primăvară ploioasă). O acţiune
negativă asupra creşterii şi productivităţii, amplasării mugurilor generativi pe lemnul de rod la cais
în anul 5 de vegetaţie a avut seceta prelungită aproximativ pe toată perioada de vegetaţie. Condiţiile
climaterice din anul 2023 au fost foarte variabile înregistrând temperaturi ridicate şi precipitaţii
minime. La începutul perioadei de vegetaţie martie - aprilie cantitatea de precipitaţii a depăşit
media multianuală, iar în lunile mai, iunie, august, septembrie a fost sub nivelul mediei multianuale.
568
Diametrul trunchiului este cel mai stabil şi sensibil indicator, care arată procesele de creştere
a pomilor, reflectând obiectiv reacţia lor la condiţiile de mediu şi la procedeele agrotehnice.
Grosimea trunchiului (tab. 1) la pomii de cais la soiurile în cercetate, a crescut constant înregistrând
un spor de creștere în grosime în 3 ani de vegetaţie de la 2,4 până la 2,6 cm. Rezultatele obţinute ne
arată, că puterea de creştere a caisului altoit pe portaltoiul Corcoduș cu intercalar de soiul Stanley în
anii 4, 5 și 6 de vegetaţie este mai mare la soiul de cais cu puterea mai mare de creștere.
Tabelul 1
Grosimea trunchiului a pomilor de cais de diferite soiuri altoite pe portaltoiul Corcoduș cu
intercalar prun de soiul Stanley din livada intensivă amplasată în s. Balmaz r-nul Anenii Noi
(anii 2020-2023)
Grosimea trunchiului, cm Sporul de creştere
în grosime a
Soiul 2020 2021 2022 2023 trunchiului
(2020-2023), cm
Spring Blush 7,4 8,8 9,6 9,8 2,4
Pinkcot 7,6 8,7 9,9 10,0 2,4
Big Red 8,3 10,3 10,7 10,9 2,6
DL0,05 0,3 0,4 0,6 0,5
Înălţimea pomilor de cais de soiurile Spring Blush, Pinkcot și Big Red altoiți pe Corcoduș
cu intercalar de prun soiul Stanley la sfârşitul anului șase de vegetaţie variază de la 2,71 m până la
3,15 m și depinde în mare măsură de puterea de creștere a soiului (tab. 2). Lăţimea coroanelor
pomilor de cais e necesar să ajungă la mărimea distanţei dintre pomi, pentru formarea unui gard
fructifer, astfel pomii vor folosi raţional suprafaţa de nutriţie, lumina solară şi alţi factori necesari
pentru creşterea şi dezvoltarea lor. Lăţimea medie a coronelor de cais de soiurile Spring Blush,
Pinkcot și Big Red altoiți pe Corcoduș cu intercalar de prun soiul Stanley la sfârşitul anului patru
de vegetaţie variază între 2,3 - 2,6 m, 2,7 – 2,9 anul 5 de vegetaţie și 2,6 – 2,7 anul șase de
vegetație. Valori mai mari a înălţimii și lăţimii coroanelor pomilor de cais altoiţi pe portaltoiul
Corcoduș cu intercalar prun de soiul Stanley ne indică, că puterea de creştere a pomilor este mai
mare la soiurile cu vigoare mai mare.
Tabelul 2
Caracteristica fitometrică a pomilor de cais de diferite soiuri altoite pe portaltoiul Corcoduș
cu intercalar prun de soiul Stanley din livada intensivă amplasată în
s. Balmaz r-nul Anenii Noi (anii 2021-2023)
Înălţimea pomilor, m Lăţimea coroanei, m
Soiul 2021 2022 2023 2021 2022 2023
Spring Blush 3,40 3,12 3,02 2,26 2,76 2,65
Pinkcot 3,06 2,91 2,71 2,30 2,70 2,64
Big Red 3,5 3,35 3,15 2,59 2,92 2,72
DL0,05 0,20 0,13 0,13 020 0,15 0,11
569
Lungimea ramurilor anuale este unul din indicii, care arată reacţia pomilor la condiţiile
climaterice şi tehnologice de creştere. Condiţiile climaterice a anilor 2021, 2022 și 2023 au fost
diferite. Anul 2021 a avut condiţii favorabile de creştere, umiditate optimală în prima jumătate a
anului şi anul 2022 secetă pe tot parcursul anului, anul 2023 secetă în a doua perioadă de vegetație.
Conform datelor experimentale, lungimea medie a ramurilor anuale la sfârşitul anului 4 de
vegetaţie, luând în vedere condițiile bune de creștere ale anului, este normală şi variază între 64,9
cm la pomii de soiul Pinkcot şi 84,3,0 cm la pomii de soiul Big Red, iar lungimea medie a ramurilor
anuale la sfârşitul anului 5 de vegetaţie, luând în vedere condițiile de secetă ale anului, variază între
30,0 cm şi 47,4 cm, în anul șase de vegetație 39,1 cm la soiul Pinkcot și 51,7 cm la soiul Big Red
(tab. 3). Analiza datelor lungimii medii a creșterilor anuale pe anii de cercetare 2021-2023 putem
spune că, indici cu valori mai mici a lungimii medii în anii de cercetare s-au înregistrat la soiul
Pinkcot cu vigoare mai mică de creștere și indici cu valori mai mari la soiul cu vigoare mai mare de
creștere Big Red.
Tabelul 3
Caracteristica fitometrică a pomilor de cais de diferite soiuri altoite pe portaltoiul Corcoduș
cu intercalar prun de soiul Stanley din livada intensivă amplasată în
s. Balmaz r-nul Anenii Noi (anii 2021-2023)
Numărul creşterilor Lungimea însumată a Lungimea medie a
anuale, buc. cresterilor anuale, m cresterilor anuale, cm
Soiul 2021 2022 2023 2021 2022 2023 2021 2022 2023
Spring Blush 33,2 45,0 28,0 24,7 19,03 13,97 74,5 42,3 49,9
Pinkcot 40,2 49,1 25,4 26,1 14,75 9,93 64,9 30,0 39,1
Big Red 38,3 47,6 31,9 28,5 22,56 16,49 84,3 47,4 51,7
DL0,05 1,9 1,9 1,9 3,8 1,16 2,3
Datorită secetei îndelungate în perioada de vegetaţie 2022 şi încărcăturii cu rod lungimea
medie a ramurilor anuale la soiul Pinkcot este mică, iar la pomii de soiul Spring Blush şi Big Red
este normală. Lungimea ramurilor anuale şi numărul lor are o mare importanţă pentru formarea
mugurilor de rod în anul viitor, iar la unele soiuri şi la formarea roadei în anii următori. Lungimea
ramurilor anuale depinde în mare măsură de condiţiile pedoclimatice ale anului, încărcătura cu
fructe a pomilor, vigoarea de creștere a soiului şi măsurile agrotehnice înfăptuite în plantaţie.
Lungimea totală și medie a ramurilor anuale variază în dependenţă de particularităţile biologice ale
soiului și portaltoiului şi a fost mai mare la soiul de cais Big Red, care se caracterizează cu o putere
de creştere mai mare în comparaţie cu celelalte două soiuri.
Tabelul 4
Legarea fructelor la pomii de cais de diferite soiuri altoite pe portaltoiul Corcoduș cu
intercalar prun de soiul Stanley din livada intensivă amplasată în s. Balmaz r-nul Anenii Noi
(anii 2021-2023)
Numărul mediu de flori Numărul mediu de Legarea fructelor, %
Soiul de la un pom, buc. fructe de la un pom,
buc.
2021 2022 2023 2021 2022 2023 2021 2022 2023
Spring Blush 343 686 796 93,2 145,5 77,2 27,1 21,2 9,7
Pinkcot 780 791 2398 299,2 220,2 489,2 38,3 27,8 20,4
Big Red 967 897 2409 298,2 191,5 521,0 30,8 21,3 21,3
DL0,05 47,21 53,12 74,19 14,3 23,51 15,51
570
Datorită faptului, că condițiile naturale în anilor 2021 - 2022 au fost favorabile pentru
soiurile de cais timpurii și mijlocii, iar în anul 2023 soiurile de cais milocii și târzii (tab. 4) legarea
fructelor este bună şi variază pe variantele de cercetare între 27,1 şi 38,3% în anul 4, 21,2 şi 27,8 %
în anul 5 de vegetaţie și între 9,7 și 21,3% în anul șase de vegetație. Soiul Spring Blush este
timpuriu şi înfloreşte printre primii, de-aceia a fost supus în toți trei ani parţial îngheţului. Roada de
fructe reprezintă unul din undicii principali în aprecierea influenţei factorilor de mediu şi celor în
studiu. Pentru cais anul patru este anul de întrare pe rod. Analizând rezultatele obţinute, constatăm,
că masa medie a unui fruct de cais variază nesemnificativ în dependenţă de soi (tab. 5). Roada
medie de la un pom se diferenţiază foarte mult pe variantele investigate. Sa constatat, că recolta de
fructe de la un pom în anul patru de vegetaţie la soiul Spring Blush este de 7,12 kg, la soiul Pinkcot
de 23,49 kg și la soiul Big Red de 22,51 kg. Deci, constatăm, că roada medie de la un pom la
soiurile Pinkcot și Big Red este de peste 3 ori mai mare față de soiul Spring Blush. Soiul Spring
Blush este un soi cu coacere timpurie și în fazele de înflorire și legare a fructelor au fost condiții
climaterice neprielnice de formare a roadei, ce a înfluințat asupra productivității acestui soi.
Prețurile mai ridicate la producția timpurie a avut o acțiune pozitivă venitului producătorului.
Asemănător a fost şi roada medie de pe un hectar. Roada medie de la un hectar la la soiurile Pinkcot
și Big Red este de peste 3 ori mai mare față de soiul Spring Blush. Roada medie de la un hectar este
de 4,75 t la soiul Spring Blush, de 15,01 t la soiul Big Red și de 15,67 t la soiul Pinkcot.
Tabelul 5
Productivitatea pomilor de cais de diferite soiuri altoite pe portaltoiul Corcoduș cu intercalar
prun de soiul Stanley din livada intensivă amplasată în s. Balmaz r-nul Anenii Noi
(anii 2021-2023)
Numărul mediu de
Masa medie a unui Roada medie de la un Roada medie de pe
fructe de la un pom,
Soiul fruct, g. pom, kg. un hectar, t.
buc.
2021 2022 2023 2021 2022 2023 2021 2022 2023 2021 2022 2023
Spring
93,2 145,5 77,2 76,4 74,9 54,8 7,12 10,90 4,23 4,75 7,27 2,82
Blush
Pinkcot 299, 2 220,2 489,2 78,5 79,1 59,4 23,49 17,42 29,06 15,67 11,62 19,38
Big Red 298,2 191,5 521,0 75,5 76,3 56,2 22,51 14,61 29,28 15,01 9,74 19,53
DL0,05 14,3 23,51 23,51 1,4 1,3 1,2
Caisul de soiurile Spring Blush, Pinkcot și Big Red altoit pe Corcoduș cu intercalar de prun
soiul Stanley în anului cinci de vegetaţie au rodit bine în primul an de rod. Analizând, rezultatele
obţinute, constatăm că masa medie a unui fruct de cais variază nesemnificativ pe soiurile în studiu
(tab. 6) şi seceta a acţionat nesemnificativ asupra valorilor ei. Rezultatul obţinut a fost influenţat
benefic de răritul fructelor, care sa efectuat la toate soiurile.
Tabelul 6
Componenţa biochimică a fructelor de cais de diferite soiuri altoite pe portaltoiul
Corcoduș cu intercalar prun de soiul Stanley din livada intensivă amplasată în
s. Balmaz r-nul Anenii Noi (anul 2021)
Soiul Substanţa Acizi Acidul Zahăr , Substanţe colorante şi
uscată, citrici, ascorbic, % tanante,
% % mg/% mg/%
22 iunie
Spring Blush 9,0 2,22 7,04 3,39 41,57
12 iulie
Pinkcot 12,8 1,96 5,28 5,96 41,57
Big Red 13,0 1,96 5,28 5,96 41,57
571
Roada medie de la un pom se diferenţiază pe variantele investigate. S-a constatat, că recolta
de fructe de la un pom în anului cinci de vegetaţie la caisul de soiul Spring Blush a fost 10,90 kg, la
soiul Pinkcot de 17,42 kg şi la soiul Big Red de 14,61 kg. Deci, asupra mărimii roadei la soiurile de
cais în cercetare a acţionat perioada de înflorire, productivitatea biologică a soiului, condiţiile
pedoclimatice şi întreţinerea agrotehnică. Asemănător a fost şi roada medie de pe un hectar. Roada
medie de la un hectar la caisul de soiul Spring Blush a fost 7,27 t/ha, la soiul Pinkcot de 11,62 t/ha
şi la soiul Big Red de 9,74 t/ha. În condiţiile anului 2022 productivitatea soiului Pinkcot este mai
mare cu 4,35 t/ha faţă de soiul Spring Blush şi cu 1,88 t/ha faţă de soiul Big Red. S-a constatat, că
recolta de fructe de la un pom în anului șase de vegetaţie la caisul de soiul Spring Blush a fost 4,23
kg, la soiul Pinkcot de 29,06 kg şi la soiul Big Red de 29,28 kg. Deci, asupra mărimii roadei la
soiurile de cais în cercetare a acţionat perioada de înflorire a soiului și condiţiile pedoclimatice.
Asemănător a fost şi roada medie de pe un hectar. Roada medie de la un hectar la caisul de soiul
Spring Blush a fost 2,82 t/ha, la soiul Pinkcot de 19,38 t/ha şi la soiul Big Red de 19,53 t/ha. În
condiţiile anului 2023 productivitatea soiului Big Red este mai mare cu 16,71 t/ha faţă de soiul
Spring Blush şi cu 0,15 t/ha faţă de soiul Pinkcot.
Analizând componenţa biochimică în fructele de cais observăm, că toţi indicatorii analizaţi
sunt în strânsă legătură cu termenul de recoltare şi nu depinde de soi. La fructele recoltate pe data
de 22 iunie cantitatea de substanţe uscate era de 9 %, iar în cele recoltate pe data de 12 iulie s-a
mărit până la 12,8-13,0%. Conţinutul acizilor citrici a scăzut de la 2,22-1,96 %. Vitamina “C”
variază de la 7,04 la 5,28 mg/%, iar conţinutul de zahăr s-a mărit de la 3,39 la 5,96 %. Substanţele
colorante şi tanante nu s-au schimbat esenţial (tab. 6).
Concluzii
Rezultatele obţinute ne arată că puterea de creştere a caisului altoit pe portaltoiul Corcoduș
cu intercalar de soiul Stanley în anii 4, 5 şi 6 de vegetaţie este mai mare la soiul de cais cu puterea
mai mare de creștere. Valori mai mari a înălţimii și lăţimii coroanelor pomilor de cais altoiţi pe
portaltoiul Corcoduș cu intercalar prun de soiul Stanley ne indică, că puterea de creştere a pomilor
este mai mare la soiurile cu vigoare mai mare. Lungimea ramurilor anuale depinde în mare măsură
de condiţiile pedoclimatice ale anului, încărcătura cu fructe a pomilor, vigoarea soiului şi măsurile
agrotehnice înfăptuite în plantaţie.
Lungimea totală și medie a ramurilor anuale variază în dependenţă de particularităţile
biologice ale soiului și portaltoiului şi a fost mai mare la soiul de cais Big Red, care se
caracterizează cu o putere de creştere mai mare în comparaţie cu celelalte două soiuri. Lungimea
ramurilor anuale depinde în mare măsură de condiţiile pedoclimatice ale anului, încărcătura cu
fructe a pomilor şi măsurile agrotehnice înfăptuite în plantaţie.
Numărul de fructe de la un pom şi masa unui fruct variază nesemnificativ şi depinde ţn mare
măsură de particularităţile biologice ale soiului şi de cantitatea de fructe lăsată după rărit. Deci,
asupra mărimii roadei la soiurile de cais în cercetare a acţionat perioada de înflorire, productivitatea
biologică a soiului, condiţiile pedoclimatice şi întreţinerea agrotehnică. Analiza componenţei
biochimice în fructele de cais ne arată, că toţi indicatorii analizaţi sunt în strânsă legătură cu
termenul de recoltare şi nu depinde de soi.
Notă: Cercetările au fost efectuate în cadrul proiectului „Program de Stat”
20.80009.5107.22 .
Referințe bibliografice
1. Babuc V. Pomicultura. Chişinău, „Tipografia Centrală”, 2012, 664 p. ISBN 978-9975-55-067-5.
2. Balan V., Cimpoeş Gh., Barbăroşie M. Pomicultura. Chişinău, Museum, 2001, 452 p. ISBN
9975-906-39-7.
3. Brumă S. Tehnologii ecologice de întreţinere a pomilor fructiferi. Iaşi, Terra Nostra, 2004, 35 p.
ISBN 1584-0735.
4. Grigore M. Pomicultura ecologică. Bucureşti, Editura Ceres, 1998, p. 288. ISBN 973-40-0439-5
572
5. Donică I. Cercetări şi realizări în pomicultură. Chişinău, “Tipografia Academiei de Ştiinţe a
Moldovei”,2018,404p. ISBN 978-9975-62-414-5.
6. Peşteanu A., Manziuc V., Cumpanici A., şi al., Producerea caiselor. Chişinău, Tipogr. “Print
Caro”, 2018, 292p. ISBN 978-9975-56-563-9.634.21.
573
UDC: 631.453:633 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.102
DETECTION OF HEAVY METALS IN SOIL TO DETERMINE
PHOSPHORUS AND POTASSIUM LEVELS
Holomb Lyudmila1, https://orcid.org/0000-0003-1864-4122
Vakerych Mykhailo1,2,*, https://orcid.org/0000‐0002‐3268‐7797
Hasynets Yaroslava1, https://orcid.org/0000-0003-4325-4695
Schwartau Victor3, https://orcid.org/0000-0001-7402-5559
1
Uzhhorod National University, Uzhhorod, Ukrainе
2
Transcarpathian Research Expert and Forensic Center of the Ministry of Internal Affairs of
Ukraine, Uzhhorod, Ukraine
3
Institute of Plant Physiology and Genetics of the National Academy of Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Summary. The presence of heavy metals in the soil can significantly affect the formation of
available levels of the main macronutrients, in particular, phosphorus and potassium. This
dependence is used in modern technologies for determining the content of phosphorus and
potassium in soils, for example, based on the rapid determination of gamma irradiation of K40,
U238, Th232, Cs237. These interactions are influenced by several factors, including soil properties,
heavy metal concentrations, and plant species. Understanding these interactions is essential for
effective soil management, environmental protection, and increasing the productivity of
agrophytocenoses. The use of these technologies enables the development of highly sensitive
methods for rapid assessment of phosphorus and potassium in soils and for regular soil monitoring
to mitigate the negative effects of heavy metals in agrophytocenoses and to ensure balanced nutrient
availability for plants.
Keywords: heavy metals, phosphorus, potassium, cultivation technologies.
One of the current threats is the contamination of ecosystems and their components with
heavy metals (HMs). HMs are characterized by high toxicity, mobility and bioaccumulation
capacity [1-3]. The HMs group is usually represented by transition elements, metalloids, and
lanthanide actinides, which are toxic even in minimal concentrations [4]. Of all the inorganic
elements found in nature, 53 are classified as HMs. Beyond the "classical" understanding of the
toxic effects of HMs [5, 6], their content in soils can affect the formation of phosphorus and
potassium pools available to plants. The study of these interactions is important for the management
of soil fertility, ecosystem stability and crop production in general. As for the mechanisms that can
be implemented in the implementation of these technologies, they can be described as follows.
HMs such as lead (Pb), cadmium (Cd) and zinc (Zn) can form insoluble complexes with
phosphate in the soil, resulting in phosphorus fixation and reduced availability to plants. These
complexes can precipitate out of the soil solution, making phosphorus less available for plant
uptake.
Soil pH affects the solubility of both phosphorus and HMs. In acidic soils, HMs tend to be
more soluble, which can increase their interaction with phosphorus and reduce phosphorus
availability. In alkaline soils, phosphorus tends to precipitate with calcium, which can also be
affected by the presence of HMs.
HMs can compete with phosphorus for adsorption sites on soil particles. For example, high
concentrations of HMs can displace phosphorus from adsorption sites, resulting in increased
phosphorus leaching and a corresponding decrease in phosphorus availability to plants.
Potassium availability is influenced by the cation exchange capacity of the soil. HMs such as
copper (Cu), nickel (Ni) and cadmium (Cd) can compete with potassium for exchange sites on soil
574
colloids, with a corresponding decrease in the concentration of exchangeable potassium available
for plant uptake.
HMs contamination can affect soil structure and lead to soil compaction, which can affect
the availability and movement of potassium in the soil. Compacted soils can inhibit root growth and
limit plant access to potassium.
Certain HMs can have an antagonistic effect on potassium uptake. For example, excess zinc
(Zn) or copper (Cu) can interfere with plant uptake of potassium, resulting in a potassium
deficiency even if the soil has adequate potassium.
The presence of HMs in the soil can have both synergistic and antagonistic effects on the
availability and uptake of phosphorus and potassium. The specific manifestations of the interaction
depend on the types and concentrations of HMs, soil properties, and plant species.
HMs contamination can cause nutrient imbalances in plants. For example, reduced
availability of phosphorus and potassium can affect plant growth, development, and stress
tolerance. Plants may also alter their nutrient uptake patterns in response to HMs stress, further
complicating the relationship between HMs and soil nutrient levels.
Plants have evolved numerous mechanisms to detoxify HMs and mitigate their effects on
nutrient uptake. For example, plants can produce chelating substances such as phytochelatins and
organic acids that can bind HMs and reduce their toxicity. These mechanisms can also affect the
availability and mobility of phosphorus and potassium in the soil.
The use of organic fertilizers, such as lime and phosphate fertilizers, can help mitigate the
negative effects of HMs on the availability of phosphorus and potassium. Organic matter can
improve soil structure, increase cation exchange capacity, and enhance the binding of HMs,
reducing their availability and toxicity.
The use of plants capable of accumulating HMs (hyperaccumulators) can help remediate
contaminated soils and reduce the negative impact on phosphorus and potassium availability. These
plants can absorb HMs and store them in their tissues, thereby reducing the concentration of HMs in
the soil.
Regular soil testing and monitoring can help assess the levels of HMs, phosphorus and
potassium in the soil. This information can be used to make informed decisions about soil
management practices, fertilization, and remediation strategies based on the indirect determination
of phosphorus and potassium in soils. For example, it is possible to determine potassium content by
detecting a range of HMs, uranium-238, etc. Uranium-238 (U-238) is a naturally occurring
radioactive isotope of uranium. The relationship between U-238 and potassium content in soil can
be considered from geological, geochemical and environmental points of view. Soils formed by
granite and other igneous rocks often contain high levels of uranium and potassium. These rocks
typically contain minerals such as feldspar, mica, and other potassium minerals, as well as uranium
minerals such as uraninite. Uranium may also be associated with phosphate minerals in sedimentary
rocks. These phosphate deposits can also contain significant amounts of potassium. Both uranium
and potassium can be mobilized under similar geochemical conditions. For example, in oxidizing
environments, uranium can form soluble uranyl complexes that can be transported by groundwater.
Potassium, as a soluble ion, is also easily mobilized under such conditions. Clay minerals in the
soil, which often have a high cation exchange capacity, can adsorb both uranium and potassium.
Therefore, the presence of clay minerals may correlate with increased levels of both elements. The
composition of the soil parent material is a factor that determines the concentration of both uranium
and potassium. Soils formed from uranium-rich rocks will naturally have higher uranium levels,
which may also correlate with potassium levels if the parent rock is rich in potassium-containing
minerals. Soil pH can affect the mobility and availability of both uranium and potassium. Acidic
soils can increase uranium availability, while neutral or slightly alkaline conditions can increase
potassium availability. Reducing conditions in the soil can cause uranium to precipitate as insoluble
minerals, while oxidizing conditions can mobilize uranium. Potassium, as the major cation, is less
dependent on redox conditions, but its availability can be affected by soil moisture and other factors
that also affect uranium mobility. Phosphate fertilizers, often derived from phosphorites, may
575
contain detectable amounts of uranium. The use of these fertilizers can result in uranium leaching
into agricultural soils. These fertilizers may also contain potassium, which contributes to the direct
relationship between uranium and potassium in fertilized soils. Uranium mining and processing can
result in elevated uranium levels in nearby soils. Potassium levels can also be altered if potassium-
containing minerals are present in the mined materials. Industrial activities, including coal
combustion and metal processing, can result in the release of both uranium and potassium into the
environment, potentially leading to a correlation between their concentrations in soil. Thus, the
correlation between U-238 and potassium in soils is influenced by several factors, including the
geological origin of the soil, geochemical behavior, environmental conditions, and human activities.
For example, the presence of HMs in soil can significantly affect the availability and uptake
of essential nutrients such as phosphorus and potassium. These interactions are complex and depend
on a variety of factors, including soil properties, HMs concentrations and plant species.
Understanding these relationships is critical for effective soil management, crop production and
environmental protection. Appropriate soil amendments, phytoremediation methods and regular soil
monitoring can help mitigate the negative effects of HMs and ensure balanced nutrient availability
for plant growth and development. The dependencies described above are used in modern
technologies for determining the content of phosphorus and potassium in soils, for example, based
on the rapid determination of gamma irradiation of K40, U238, Th232, Cs237 and calibration of the
results according to the data of classical laboratory studies of agrochemical soil diagnostics allows
to achieve high resolution for determining phosphorus, potassium, etc. and to manage the
parameters of field productivity zones and potential soil fertility
[https://www.syngenta.com/en/innovation-agriculture/interra-scan].
This approach can produce high-resolution cenosis maps with up to 27 layers of information
for grain producers. The use of gamma detection data provides high-resolution mapping of nutrient
content, pH, soil texture, organic matter, carbon and cation exchange, as well as elevation and water
available to plants. The importance of this approach is that it is unaffected by soil moisture,
compaction, vegetation cover, tillage, etc. This approach determines the organic and active carbon
in the soil. This makes it possible to adapt farming systems with corresponding long-term benefits
for soil fertility. Fertile soils can not only improve food production, but also mitigate climate
change. They play an important role as natural carbon sinks.
Other approaches use satellite-based methods and algorithms to quantify changes in soil
carbon and other nutrients, or intensive sampling methods to minimize measurement error. Each of
these methods still requires significant time and money for laboratory soil analysis [7].
Conclusions
The content of HMs in soils can influence the formation of phosphorus and potassium pools
available to plants. This dependence is used in modern technologies for determining the content of
phosphorus and potassium in soils, for example, based on the rapid determination of gamma
irradiation of K40, U238, Th232, Cs237 and calibration of the results based on the data of classical
laboratory studies of agrochemical soil diagnostics, which allows high resolution in determining
phosphorus, potassium, etc. and managing the parameters of field productivity zones and potential
soil fertility.
The study of these interactions is important for the management of soil fertility, ecosystem
stability and crop production in general. Understanding these relationships requires comprehensive
soil sampling and analysis, taking into account both natural and anthropogenic influences. By
studying the relationship between HMs and micronutrients such as phosphorus and potassium in
soils, we can gain insight into soil formation processes, nutrient availability, potential
environmental impacts, and create agrophytocenoses with high levels of productivity.
576
References
1. Shahzad A., Zahra, A, Li, H. Y., Qin M., Wu, H., Wen, M. Q., Ali, M., Iqbal Y., Xie, Sh. H.,
Sattar, Sh., Zafar, S. Modern perspectives of heavy metals alleviation from oil contaminated
soil. In: Ecotoxicology and Environmental Safety. 2024 Volume 282, 116698.
https://doi.org/10.1016/j.ecoenv.2024.116698
2. Hussain, A., Saifullah, Komal, L., Arshad, B., Kashif, M., Afzal, M., Shaheen, A., & Aslam, S.
Recent advances and novel strategies to combat biotic and abiotic stresses in plants with
hydroponic technology. In: Saudi J Pathol Microbiol. 2021, 6(10), 342-346.
DOI:10.36348/sjpm.2021.v06i10.003.
3. Riyazuddin, R., Nisha, N., Singh, K., Verma R., & Gupta, R. Involvement of dehydrin proteins
in mitigating the negative effects of drought stress in plants. In: Plant Cell Reports. 2022, 41,
519–533. DOI: 10.1007/s00299-021-02720-6.
4. Qian, R., Li, Y., Liu, Y., Sun, N., Liu, L., Lin, X., & Sun, Ch. Integrated transcriptomic and
metabolomic analysis reveals the potential mechanisms underlying indium-induced inhibition of
root elongation in wheat plants.In: Science of The Total Environment. 2024, 908, 168477.
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2023.168477.
5. Rebello, R. J., Oing, C., Knudsen, K. E., Loeb, S., Johnson, D. C., Reiter, R. E., Gillessen, S.,
Van der Kwast, T., & Bristow, R. G. Prostate cancer. In: Nature reviews. Disease primers.
2021, 7(1), 9. https://doi.org/10.1038/s41572-020-00243-0.
6. Kosakivska, I. V., Vasiuk, V. A., Voitenko, L. V., & Shcherbatiuk, M. M. Hormonal system of
plants under the action of heavy metals. Monograph. Kyiv, 2022, 176 p.
7. Zozulya O.L., Sсhwartau V.V., Mykhalska L.M., Kovel O.L., Hnatienko H.M., Snityuk V.E.,
Domrachev V.M., & Tmenova N.P. Modern methods of digital monitoring in crop production.
Monograph. Kyiv, 20
577
UDC: 632.937:632.76:633.491 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.103
METHODS FOR DETERMINING MIGRATORY ACTIVITY AND
FINDING ABILITY OF Perillus bioculatus
Holub Yevheniia*, https://orcid.org/0000-0002-3415-4193
Markina Tetiana, https://orcid.org/0000-0002-6313-9814
Barkar Vitaly, https://orcid.org/0000-0002-0965-9755
Engineering and Technological Institute "Biotekhnika" of NAAS of Ukraine, Odesa, Ukraine
* e-mail: [email protected]
Summary. The analysis of the regularities of larval migration activity of different age
groups and the finding ability of Perillus bioculatus imago using specially constructed devices. It
was found that with age and size, the speed of insect movement increases. The general seeking
ability and its level by chemotaxis were determined. It is shown that the specific seeking ability
proved to be more effective; its level, compared to the general value of this indicator, was 10 %
higher and accounted for 26 % per day.
Keywords: predatory bug, Perillus, сolorado potato beetle, potato farming, migration
activity, search ability, chemotaxis.
Introduction
The annual loss of potato yields due to damage by one of the most dangerous pests of
Solanaceae, the Colorado potato beetle (Leptinotarsa decemlineata Say, 1824), can range from 25 to
50%. First of all, its harmfulness is increased due to the high resistance to the use of insecticides of
chemical origin of any class [1, 2, 3, 4]. This resistance was first discovered in the beetle in 1952
against DDT [1].
Huge amounts of money are spent every year to protect potatoes from this pest. In addition,
the use of a large number of chemical pesticides increases the chemical pollution in the ecosystem
and, as a result, can have a toxic effect on the human body [5, 6]. Therefore, research related to the
use of environmentally friendly biological methods of protecting potatoes from the Colorado potato
beetle, especially in farms working on organic farming principles, is relevant both in theory and
practice.
One of the most effective means of biological control of the Colorado potato beetle
population is the use of entomophages - its natural enemies. In particular, one of the most promising
natural entomophages is the predatory bug from the family Pentatomidae (scale insects) (Perillus
bioculatus Fabr., 1775). This predator is oligophagous and can prey on larvae from several species
of insects, but prefers the Colorado potato beetle in its diet [7]. Practical use of P. bioculatus in
most areas of the current range of the Colorado potato beetle is possible through mass releases of
the entomophage at the beginning of the egg-laying period. For the widespread use of mass
production of perilla, it is necessary to develop an industrial technology for its mass breeding.
Currently, this species has become acclimatised in southern Ukraine, which provides great
opportunities for creating conditions for its reproduction in natural conditions of horizontal and
vertical introduction of the predator, and therefore the development of its breeding technology is
very important.
The successful introduction of P. bioculatus into agrocenoses, especially in greenhouses,
requires the use of adult insects with high biological parameters, one of the most important being
their migratory activity and seeking ability. These indicators are closely related to the predatory
qualities of insects at the adult stage, and therefore are of significant importance in the selection of
biomaterial for use in agrocenoses. That is why the purpose of the presented research was to
develop methods for studying the migration activity and search ability of P. bioculatus.
578
Materials and methods
An unoptimised population of the bug P. bioculatus was used as a study material. To study
the migratory activity and search ability of insects, special devices developed at the Engineering and
Technological Institute "Biotekhnika" of the National Academy of Sciences of Ukraine were used.
Results and discussions
The migration activity of P. bioculatus was determined using the developed experimental
field (Fig. 1), which is a sheet of white paper 1200 mm × 1200 mm in size with seven concentric
circles drawn in pencil. The sheet is attached to a carton board to provide a flat surface with a radius
of 10 mm (1 circle) to 610 mm (seventh circle). To determine the direction of movement, the device
is divided into 4 sectors – А, Б, В, Г. The presence of the rings allows us to determine the distance
from the release point that the larva travels over a certain period of time.
The experiments used the “black box” method, i.e., the
location of insects was determined after a certain period of time,
despite the change in the direction of their movement during this
period.
The migration activity of second and third instar larvae was
determined. For this purpose, 10 larvae of the same age and taken
from the same cage were placed in the central circle and after 30
seconds the number of larvae at different distances from the place of
their release was counted. It was determined that the south-north
direction does not significantly affect the movement of larvae. As a
result of the experiment, it was noted that with increasing age and
size, the speed of movement of insects increases. Thus, 35 % of the
Figure 1. Experimental
larvae of the third age group covered a distance of more than 500 mm
field for determining
in 30 seconds (Fig. 2). 60% of the larvae of the 2nd age group covered
the migration activity
a distance of more than 300 mm during this period (Fig. 3).
of P. bioculatus larvae
Figure 2. Migration activity of larvae Figure 3. Migration activity of larvae
P. bioculatus age 3 P. bioculatus аge 2
The predator's seeking ability is based primarily on the phenomenon of chemotaxis. There is
evidence that a bug can not visually identify a victim at a distance of more than 5 cm. In looking for
prey, it reacts to chemicals released by plants damaged by the larvae of the Colorado potato beetle
[8].
To determine the search activity of imago, a special device was created, which is a 500 ml
rounded transparent plastic container with six transparent flexible tubes with an inner diameter of 8
mm, which open at opposite ends into 260 ml receiver containers with different types of feed for the
phytophagous: 1) control - without feed, 2) larvae of the Colorado potato beetle with potato leaves,
579
3) larvae of the Colorado potato beetle, 4) Colorado potato beetle imago with potato leaves, 5)
imago of the Colorado potato beetle, 6) flour moth (Ephestia kuehniella) larvae (Fig.4, 5).
Figure 4. Equipment for 1 2 3 4 5 6
determining the search Figure 5. Receiving tanks with different types of feed
ability of adults P. bioculatus
Thirty imago P. bioculatus were placed in a distillation tank. After a day, the number of
bugs that got into the receiving containers was counted. In this experiment, 21 and 27% of predators
were found in containers with imago and larvae of the Colorado potato beetle with the addition of
potatoes, respectively. In the containers with pests without potatoes and in the control variant, the
indicators did not differ significantly - 10 and 12 % (Fig. 6).
Figure 6. Study of the search ability of adults Perillus bioculatus
As a result of the experiment, the general and specific (by chemotaxis to potato leaves
damaged by a pest) seeking ability of the non-optimised population was established, which in the
first case was about 16 % per day, and in the second case was significantly higher and reached 26 %
per day.
Conclusions
Using the devices created by the Research Department of Industrial Entomology of ITI
‘Biotechnics’, the peculiarities of the search ability of imago and the migratory activity of larvae in
different age groups of Perillus bioculatus were investigated. The experiments revealed a direct
correlation between the growth of larval weight and age and their movement speed. Thus, during
the same period of time (30 seconds), the majority of larvae of the 3rd generation (35 %) covered a
distance of more than 500 mm, while in the second age group, the vast majority of individuals (60
%) were able to cover a distance of only 300 mm. The study of the seeking ability of the predator
showed that the phenomenon of chemotaxis (specific seeking ability) plays a significant role in
increasing the efficiency of this indicator - in seeking prey, it reacts to chemicals released by plants
damaged by the larvae of the Colorado potato beetle. In the studies presented here, specific seeking
ability significantly outperformed general seeking ability by a difference of 10%.
580
Using the devices created by the Research Department of Industrial Entomology of ITI
‘Biotechnics’, the peculiarities of the search ability of imago and the migratory activity of larvae in
different age groups of Perillus bioculatus were investigated.
References
1. Almady S., Khelifi M., Beaudoin M.P. Control of the Colorado Potato Beetle, Leptinotarsa
decemlineata (Say), Using Predator Insects Released by a Mechanical Prototype. Journal of
Environmental Science and Engineering. Volume 1, Number 11, November 2012. PP 1279 –
1287.
2. Rinkevich F. D., Cathy Su., Lazo T. A., Hawthorne D.J., Tingey W.M., Naimov S., Scott J.G.
Multiple evolutionary origins of knockdown resistance (kdr) in pyrethroid-resistant Colorado
potato beetle, Leptinotarsa decemlineata. Pesticide Biochemistry and Physiology. 2012. 104.
P.192–200.
3. Wegorek P. Insecticide resistance management strategy for Colorado potato beetle (Leptinotarsa
decemlineata Say) in Poland. Resistant Pest Management Newsletter. 2002. 11(2). P. 22–30.
4. Alyokhin A., Dively G., Patterson M., Castaldo C., Rogers D., Mahoney M., Wollam J.
Resistance and cross-resistance to imidacloprid and thiamethoxam in the Colorado potato
beetle Leptinotarsa decemlineata. Pest Manag Sci. 2007, 63(1) P. 32–41.
5. Coudron T. A., Kim Y. Life History and Cost Analysis for Continuous Rearing of Perillus
bioculatus (Heteroptera: Pentatomidae) on aoophytogenous Artificial Diet. Journal of Economic
Entomology. 2004 Vol. 97, No. 3. P. 807-812.
6. Adams T.S., Filipi P.A., Shu-Xia Yi. Effect of age, diet, diapause and juvenile hormone on
oogenesis and the amount of vitellogenin and vitellin in the twospotted stink bug, Perillus
bioculatus (Heteroptera: pentatomidae) Journal of Insect Physiology. 2002. 48. P. 477–486
7. Babenko A.S., Shternshis M.V., Andreeva I.V., Tomilova O.G., Korobov V.A. Entomophage in
plant protection. Novosibirsk. 2001. 205 p. (in Russian)
8. Van Loon J.J.A, De Vos E.W., Dicke M. Orientation behaviour of the predatory hemipteran
Perillus bioculatus to plant and prey odours. Entomologia Experimentalis et Applicata. 2000.96.
P. 51–58.
581
UDC: 632.22:632.782 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.104
SPECIA NOUĂ DE ENCYRTID PARAZIT AL PĂDUCHELUI PUFOS
(Pseudococcus sp.) LA PRUN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Iordosopol Elena, https://ordcid.org/ 0000-0003-3492-8045
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The paper presents the results of the study of the regulatory complex of the
mealybugs species of the genus Pseudococcus, which overwinters in the trap belts of the plum crop.
It was established that in the adult stage it is parasitized by 5 species of parasites, among them 3
encyrtids, 1 megaspilid and 1 sygniphorid. The highest number of females parasitized by
Stemmatosteres bochemicus was recorded in the belts influenced by the apple culture adjacent to the
plum. The sex ratio (♀:♂) of the polyembryonic parasite population analyzed was 2:1.
Keywords: plum, parasites, eclosions, sexration, eggs, Stemmatosteres bohemicus, the trap
belts.
Introducere
Cultura prunului în fauna mondială este populată pe lângă speciile de păduchi țestoși,
păduchi țestoși falși, chermeși și de păduchii pufoși, așa ca: Phenacoccus ussuriensis Borchs., P.
aceris Sign., P. mespili Sign., P. polyphagus Borshs., P. maritimus Ehrh., P. tataricus Matesova,
Pseudococcus gahami Green, P comstocki Kuw. și P. pacificus Borshs., care la rândul lor sunt
polifagi.
Speciile de coccide prin atacul lor pe plante duc la schimbări patologice în plantă și prin
urmare a căderii premature a frunzelor și fructelor, cât și la uscarea unor ramuri și lăstari, ori la
pierea totală a plantei. Controlul biologic a lor este posibil, însă este necesar de a precăuta
perioadele vulnerabile ale lor.
Este cunoscut că în procesul dezvoltării lor elimină o cantitate enormă de zaharuri, care sunt
colectate de furnici, care la rândul lor sunt și o pază de corp, astfel blocând parazitarea sau prădare
lor de speciile de prădători și paraziți. În baza acestor zaharuri se dezvoltă și ciupercile saprofite,
care formează o pâslă neagră pe toate organele generative ale plantelor, astfel violează procesele de
asimilare și agravează aspectul plantelor [Antoniuc et al., 1973].
Actualmente restricții în țară sunt doar pentru pătrunderea speciei de dăunător polifag Icerya
purcasi Mask. (Monophlebidae). Au rămas în umbră speciile Psedoccocus comstocki Kuw., P.
gahani Green. și P. citriculus Green [Vrediteli țitrusovîh culitur, 1970].
Genul Pseudococcus este reprezentat în fauna zonei palearctice de un număr de 8 specii, iar
genul Phenoccocus - 4 specii. Este de menționat faptul că, în vecinătate (Ucraina) se cunosc un
număr de 200 specii, dintre care doar 80 sunt dăunători ai plantelor. Specia de Pseudococcus
comstocki a fost notată ca specie invazivă, însă a rămas ca obiect de carantină internă. Pentru
reglarea lui s-a introdus parazitului Pseudaphychus malinus și a fost utilizat pe larg ca metodă
biologică de luptă [Timuș, 2015].
În practica protecției plantelor este cunoscut că principalii reglatori ai păduchilor
pseudococcizi sunt speciile reprezentanți ai familiei Encyrtidae. În fauna mondială familia are un
număr de peste 2900 specii din peste 504 genuri, în zona palearctică peste 500 specii din peste 130
genuri, iar pentru Republica Moldova s-au notat peste 120 specii din peste 80 genuri [Trjapitzin,
1989]. Printre speciile parazite se întâlnesc și unele specii din genul Microterys prădătoare de ouă a
păduchilor țestoși [Sugoniaev, 1984]. În sânul familiei Encyrtidae se întâlnesc genuri aptere așa ca:
Quadrecyrtus, Dinocarsis, Rhopus, Brachyencyrtus, Metanotalia, Aglyptus, Aphyculus, Penichrus,
Semen, Ectoma, Baeocharis, Choreia, Mira, Echthroplexiella și Pezaphychus. Colecția
entomologic-practică a laboratorului de Entomologie și Biocenologie a IGFPP a USM pune la
dispoziție doar 66 specii din 46 genuri, iar din genurile aptere doar 3 specii.
582
Materiale și metode
În procesul investigărilor pentru detectarea speciilor de dăunători plecați spre hibernare s-au
utilizat brâiele capcană montate din jumătate a doua a lunii iunie a anului 2023 și extrase din
plantația de prun în luna februarie a anului 2024. Brâiele au fost extrase în luna februarie când au
fost destul de umede, astfel a fost mai ușor de separat gofra de pereții brâului. Ulterior ele au fost
introduse în pungi (pentru păstrarea pâini) și amplasate în frigider cu temperaturi de până la +5°C.
Analiza lor s-a efectuat prin numărarea formațiunilor pufoase albe per 1 centimetru pătrat și prin
extragerea mumiilor de păduchi parazitați de paraziții monoembrionl și poliembrional (Figura 1).
Expunerea la zbor a parazitului s-a efectuat prin introducerea în eprubete Ulinguta căptușite
cu bumbac în condiții necontrolate de laborator cu varieri ale temperaturii de la +10 - 15°C. Prin
urmare, zborul a avut loc eșalonat (fig. 2.3 și 2.4), iar pentru a obține divizarea de sex a indivizilor
colectați prin intermediul exhaustorului (fig. 2.1) s-a administrat siropul de miere și apă de 5%.
După divizarea după sex indivizii au fost lansați înapoi în plantația de prun.
Diagnozarea speciilor atât de dăunător cât și de paraziți s-a realizat prin obținerea de
micropreparatelor temporare în soluție de acid lactic alimentar. Diagnozarea sa realizat după
ghidurile clasice [Trjapitzin, 1989; 1978; Erdős, 1964; Danzig, 1964; Borhenius, 1963].
Figura 1. Ponte de pseudocooccid și paraziți lor mono și poliembrionali: 1 și 2 – ponte ale
dăunătorului în două tipuri de hârtie gofrată; 3 – pupa de parazit monoembrional; 4 - pupele
de parazit poliembrional; 5 și 6 aspectul unei ponte și ouăle în ea
Figura 2. Ecluzarea și colectarea paraziților: 1 – colectarea pentru hrănire;
2 și 3 – zborul în procesul ecluzării
583
Rezultate în discuții
Analiza brâielor capcană a scos în evidență rezerva destul de mare a speciei de păduche
pufos Pseudococcus sp., care a fost observat și în perioada estivală a anului 2022 pe ramurile de
prun a soiului Angeleno. În acest scop s-a determinat potențialul hibernat al dăunătorului, unde în
rezultatul dezgolirii formațiunilor pufoase s-au găsit femele parazitate înainte de a depune ouă și în
procesul de depunere a ouălor. Prin urmare, formațiunile de mărimi mai mici au fost populate de
larve, care ulterior s-au transformat în masculi de o culoare sur fumurie.
Femelele parazitate au fost extrase din formațiuni (cu ouă și fără) și ulterior expuse pentru
zbor individual. Începutul zborului paraziților s-a notat în data de 26 februarie și a durat până în 15
mai. Primii indivizi zburat au fost ai speciei poliembrionale diagnozate ca Stemmatosteres
bohemicus Hffr. [Erdős, 1964]. În prima zi de zbor indivizii au fost mai complicat de divizat după
sex, având în vedere, că au aceleași mărimi și ovipozitorul femelei este slab dezvoltat (fig. 3.1 și
3.2). Numărul total de indivizi analizați a fost de 234 dintre care 150 femele și 84 masculi. În
rezultat, raportul de sex (♀:♂) al speciei de parazit S. bohemicus a fost în medie pe plantația de prun
de 2:1. Cel mai mare raport s-a notat în parcela doi. Prin urmare, cel mai mare număr de indivizi a
fost a parazitului S. bohemicus. Menționăm faptul că specia dată este de origine nord americană, în
Europa fost notată în Ungaria în anul 1964.
Din acest gen în fauna mondială se cunosc până la moment doar 4 specii: S. apterus parazit
al Pseudococcus timberlakei, S. primus parazit al pseudococcidului foliar al gramineelor Antonina
graminis, S. bohemicus din Pseudococcus timberlakei, S. quirinus și S. kuchari parazit al
psedococcidului citrușilor.
Speciile de paraziți monoembrionali au fost reprezentați de encyrtidele Leptomastix
dactylopii, Microterys sp. (fig. 3.4 și 3.5), de megaspilidul Dendrocerus sp. (fig. 3.3) și
signiphoridul Chartocerus sp., (fig. 3.6) în cantități neînsemnate și cu un zbor scurt și tardiv.
Specia L. dactylopii [Al-Shami and Qureshi, 2023] poate fi încadrată ca și S. bohemicus în specie
invazivă, având în vedere că este o specie de origine sud americană și africană. Din acest gen în țară
a fost notată L. flava și L. histrio (ultima specie se găsește în colecția IGFPP).
Figura 3. Specii de paraziti: monoembrionali (3, 4, 5, 6): 3 – megaspildul Dendrocerus sp., 4 –
Leptomastix dactylopii, 5 – Microterys sp., 6 – hiperparazitul Chartocerus sp. (Signiphoridae) și
encirtidul invaziv poliembrional Stemmatosteres sp.:
1 – femela apteră și 2 – masculul proaspăt ecluzat
584
În cazul nostru, o altă specie monoembrională a fost diagnosticată ca reprezentant al genul
Microterys. Prin urmare, genul Microterys în fauna țării este reprezentată de 9 specii (în colecție -
5).
Analiza răspândirii dăunătorului și a prădătorului în plantația de prun a scos în evidență
faptul că cel mai afectate au fost pomii adiacenți cu cultura mărului.
Concluzii
Investigările în condițiile climatice ale anului a scos în evidență 3 specii de paraziți ai
pseudococidului găsit la prun. Conform brâielor capcană densitatea populației constată din
formațiuni pufoase pline cu ouă a fost ce mai înaltă în brâiele adiacente culturii de prun.
Populația pseudococcidului a fost reglat în mare măsură de parazitul polirembrionali
Stemmatosteres bohemicus găsit în premieră în țară. Raportul de sex (♀:♂) al populației de parazit a
fost de 2:1.
Specia de parazit monoembrională Leptomastix dactylopii a fost în cantități mai mici și la fel
poate fi considerată ca specie invazivă.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Erdős, József (1964) Fémfürkészek III. = Chalcidoidea III. Magyarország állatvilága - Fauna
Hungariae, 12 (73). Akadémiai Kiadó, Budapest, p. 4 92.
2. Hoffer, A. (1954) Encyrtidae nasich státních prírodních reservací II. (Encyrtidae (Hymenoptera
- Chalcidoidea, quae in reservationibus naturae in Czechoslovakia occurunt. Pars II.), Joorbook:
Ochrana Prírody Volume: IX(6) P: 169-173
3. Šedivý Josef (ed.) (1989) Check List of Czechoslovak Insects III (Hymenoptera). Acta faun.
ent. Mus. Nat. Pragae, 19: 6, p. 194.
4. Salman Al-Shami, Jawwad A. Qureshi. (2023) Leptomastix dactylopii Howard (Hymenoptera:
Encyrtidae): parasitoid of mealybugs (Hemiptera: Pseudococcidae) EENY-807, 2/2024
5. Timuș A., Toderaș I., Croitoru N. (2015). Entomofauna alogenă invazivă din Republica
Moldova (fișe fitosanitare entomologice), Chișinău, pag. 89.
6. Yoshimoto C. M. (1972). A new species of the genus Stemmatosteres (Encyrtidae:
Chalcidoidea). The Canadian Entomolgist, Volume 104, Issue, 11 November, pp. -1837-1839
7. Антонюк С., Арешников Б., Васильев В. и другие (26 авторов) (1973). Вредители
сельскохозяйственных культур и лесных насаждений, том 1, изд. «Урожай» Киев, 308 c.
8. Борхениус Н. С. (1963). Практический определитель кокцид (Coccoidea) культурных
растений и лесных пород СССР. Изд.АНСССР, Москва- Ленинград, стр. 87-89.
9. Вредители цитрусовых культур. (1970). / In: Справочник по карантинным и другим
опасным вредителям, болезням и сорным растениям. Из. «Колос», М., стр. 78-89.
10. Данциг Е. М. (1964). Подотряд Coccinеа – Кокциды, или червецы и щитовки. / In:
Определитель насекомых Европейской части СССР, том первый, , стр. 617-654.
11. Рубцов и. А. (1954). Естественные враги ложнощитовок и подушечниц в фауне СССР и
задачи их использовния. /In: Труды всесоюзного энтомол. общества, том 44, стр. 202-239.
12. Сугоняев Е. С. (1984). Хальциды (Heminoptera, Chalcidoidea) - паразиты щитовок
(Homoptera, Coccoidea) фауны СССР. Комплексная исследование хозяйно-паразитных
систем у насекомых. Изд. Наука, Ленин., стр. 206-220.
13. Тряпицын В. А. (1978). Семейство Encyrtidae - Энциртиды. / In: Определитель насекомых
Европейской части СССР, том III, Перепончатокрылые, часть вторая, Ленинград, стр.
295.
14. Тряпицын.В. А. (1989). Наездники-энциртиды (Hymenoptera, Encyridae) Палеарктики.
вып. 158. Л.: Наука, Ленинградское отделение (Зоол. ин-том АН СССР). - 489 с.
585
UDC: 632.7:634.22 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.105
STUDIUL LEGĂTURILOR TROFICE ȘI VORACITATEA PRĂDĂTORULUI
Amphiareus obscuriceps (Popp.) PE GAZDE ALTERNATIVE
Iordosopol Elena*, https://ordcid.org/ 0000-0003-3492-8045
Muntean Elena, https://ordcid.org/0009-0002-1756-7858
Batco Mihai, https://ordcid.org/ 0000-0002-3711-4429
Filimon Valeriu
Maevschii Valentina
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM. Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The paper presents the results of the study of the natural and laboratory trophic
links of the invasive predatory bug species Amphiareus obscuriceps found in the trap belts intended
to study the winter reserve of plum crop pests. The predator was offered eggs of different stages of
embryonic development of whiteflies Aleyrodes proletella, A. singularis, obtained from the plum
plantation; Acanthoscelides obtectus and Galleria mellonella eggs obtained under laboratory
conditions. It was determined that the predator can suck in one day on average 40.2 eggs of G.
mellonella, 26.1 eggs in the late stage of embryogenesis and 11.7 eggs of one day of A. singularis
and 9.3 eggs of A. obtectus.
Keywords: dietary specialization, predatory bug, invasive species, aleyurodids, eggs, larvae.
Introducere
Actualmente în țară se găsesc noi specii de dăunători invazivi. Este cunoscut faptul, că în
țara lor de origine, acestea au un complex destul de variat de paraziți, prădători și boli
entomopatogene. Se presupune că, uneori odată cu migrarea lor dintr-un areal în altul împreună cu
ei migrează și complexul de insecte benefice reglatoare, sau odată pătrunși în areal nou sânt reglați
de fauna benefică autohtonă. Spre exemplu, în perioada pătrunderii păduchelui secarei Sitobion
avenae Fabr a fost însoțită de invazia coccinelidului asiatic Harmonia axyridis Pallas, iar afelinidul
Prospaltella pernicosus Tower în calitate de parazit al păduchelui californian Quadraspidiotus
perniciosus Comst. s-a aclimatizat condițiilor de mediu ale țării, astfel reglând populațiile în
creștere ale păduchelui [Timuș et al., 2015]. Investigările petrecute în perioada anilor 2018-2023 la
cultura prunului a două soiuri Stenley și Angeleno a scos în evidență un complex de fitofagi noi
pentru țară, așa ca: erinoza europeană ruginie Aculops berochenzis , cicada flatidă Metcalfa
pruniosa, ploșnița marmorată Halyomorpha halys, ploșnița tigrul stejarului Coryntucha arcuata și
e.t.c.
Specia de ploșniță prădătoare A. obscuriceps este o specie de origine Palearctic-Asiatică. În
premieră a fost găsită în anul 1989 în Europa (Bulgaria). Ulterior A. obscuriceps a fost înregistrat în
numai puțin de 13 țări europene [Aukema, Rieger et al., 2013]. În Republica Moldova A.
obscuriceps este înregistrat în colecții de teren din anul 2012 [Derjanschi, 2021]. În ianuarie anul
2021, A. obscuriceps a fost găsit în cantități destul de însemnate în brâiele capcană montate pe
tulpinile de prun în stațiunea IGFPP.
Scopul principal a investigărilor noastre a constat în determinarea legăturilor trofice ale
ploșniței prădătoare invazive Amphiareurs obscuriceps.
Materiale și metode
În investigări în calitate de artefacte, materiale și obiecte de cercetare pentru obținerea
ouălor de aleyurodide s-au utilizat indivizi de fitofagi: Aleyurodes proletella (figura 1.1) și A.
singularis (fig. 1.2) colectate de pe plante din flora spontană în stațiunile str. L. Tolstoi, Gh. Asachi
și din stațiunea IGFPP.
586
Obiectele cercetării: 1. - exemplare imago de A. obscuriceps în colonii au fost întreținute la
temperaturi de 25 ± 1°C, umezeala relativă de 60-70% și durata lumină zi de ore. Indivizii
prădătorului sau crescut pe ouă proaspete (menținute la îngheț) de molia cerealelor Sitotroga
cerealella Oliv., indivizi de păduchele verde al cerealelor Schizaphis graminum (Rondani) și soluție
de miere și apă de 5%; 2. – ouă de musculițe albe aleyurodide: Aleyurodes proletella și A.
singularis la diferite faze de embriogeneză, obținute prin întreținerea insectelor pe plantele de
Chelidonium majus L., Sochus asper L.; 3. – ouă de gărgărița fasolei Acanthoscelides obtectus Say
crescută pe boabe de fasolea; 4. – ouă de molia cearei Galleria mellonella L. obținute pe substrat de
mervela; 5. – stadii pre imago și indivizi imago de păduche de fân din genul Trogium (ordinul
Psocoptera), care au fost crescuți în condiții de laborator pe resturi uscate de muguri de grâu.
Figura 1. Specii de aleyurodide utilizate în investigare: 1 – aleyurodidul varzei Aleyrodes
proletella și primul ou în natură și 2 - aleyurodidul rostopascăi A. singularis
Metode de cercetare: Realizarea acestei experiențe a fost posibilă doar prin faptul că inițial
s-au extras plante de rostopască (perioada februarie-aprilie), care au fost replantate în condiții de
laborator (fig. 2.1). Prin intermediul exhaustorului sau extras de pe plantele din natură indivizi de
aleyurodid (fig. 2.3). Pentru a obține ouă de aleyurodide s-au utilizat două metode: Prima metodă a
constat în obținerea ouălor de aleyurodide, care s-a realizat prin expunerea a câte 10 -20 indivizi
(♀♀ și ♂♂) în boluri de sticlă unde ulterior s-a introdus frunza compusă de rostopască (fig. 2.2).
Figura 2. Metodici de adaptare și întreținere în condiții necontrolate de laborator a
gazdelor plantă-fitofag și a prădătorului: 1 – plante de rostopască; 2 – suport de obținere a ouălor
proaspete; 3 – exhaustorul cu adulții de aleurodid; 4 – ponton plutitor de întreținere; 5 – larva prădătorului; 6
– procesul de prădare a ouălor de aleurodid
587
Metoda a doua a fost cea a pontoanelor plutitoare în placa Petri de sticlă și sticlă organică pe
substrat de bumbac umed (fig. 2.4). Placa Petri cu pontoanele plutitoare au fost introduse în caserole
cu volum de 1 litru și ulterior căptușite cu textil de bumbac fixate cu gume. Numărul de ouă de
aleyurodide pe frunze a fost în cantități de la până la 10 minimal și 180 maximal, iar cel de ouă de
molie de ceară de la 16 până la 120 ouă în pontă. Ponta depusă de aleyurodid poate fi făinoasă și
non făinoasă în dependență de condiții climatice stabilite (fig. 2.6). În fiecare suport s-a eliberat
adulți perechi (femelă:mascul) de ploșniță prădătoare (fig. 2.5). În cercetări s-au utilizat de la 1688
de ouă a patru specii de insecte, larve și adulți reprezentanți ai ordinelor Lepidoptera, Coleoptera,
Homoptera și Psocoptera. Indici obținuți au fost analizați de sistemul de prelucrare a datelor
ANOVA.
Rezultate în discuții
Experiența montată în scopul determinării voracității pe ouă a ploșniței prădătoare
Amphiareus obscuriceps a constat din 4 variante: varianta I - ouă de o zi de aleyurodide, varianta II
- ouă de aleyurodide la fază tardivă de dezvoltare (ouă înainte de ecluzare), III - ouă de gărgărița
fasolei și IV - oua de molia de ceară. Expunerea a avut loc la condiții necontrolate de laborator (de
facto aproape de condițiile climatice naturale ale acestui an) cu varieri ale temperaturilor de la 10 -
33°C și a umezelii de la 5-60%. Prima experiență a durat din luna februarie pîna în luna mai când s-
au stabilit condiții de temperaturi mai înalte în condiții de laborator. Inițial s-au colectat adulți în
număr de 20 femele și masculi de pe plante de rostopască și tot odată frunze de rostopască libere de
alte artropode.
În procesul de investigare s-a distins unele particularități ce țin de ponta și larvele speciilor
de aleyurodidae. S-a observat că cu creșterea temperaturilor are loc și îngălbenirea frunzelor
compuse amplasate pe pontoanele plutitoare și o pontă de ouă neuniformă acoperită cu o substanță
făinoasă (foto. 3.1). Iar, în procesul calculului numărului de ouă devorate de adulții de ploșniță pot
fi luate în calcul și exuviile ouălor din care au ecluzat larvele speciilor fitofage. Spre exemplu, ouăle
la fază tardivă de dezvoltare devorate, sau mai bine spus supte de ploșniță, obțin aspectul plat și
alungit (fig. 3.3.b), iar cele din care au ecluzat larvele de dăunător sânt turtite și sferice (foto. 3.2).
Neobservate pot fi ouăle preembrionale (de câteva ore și una zi) supte, care se contopesc cu
suprafața frunzei (fig. 3.3.a)
Figura 3. Aspecte din procesul de investigări:
1 - ponta neuniformă a A. singularis; 2 – aspectul oului din care a ecluzat larva și oul supt de prădător;
3 – ouăle supte de una zi (a) și la fazele tardive de dezvoltare (b)
Ouăle gazdelor de laborator molia de ceară și gărgărița fasolei au fost propuse în dietă
prădătorului într-un număr în medie de 238 ouă. Cele extrase din condiții naturale (în cazul nostru
A. singularis) în medie de 438 ouă și cele obținute în laborator (A. proletella) în medie de 337 ouă.
După cum se observă din tabelul 1, cel mai înalt număr de ouă supte a fost la molia de ceară de 1,5
ori mai mult decât cele la fază tardivă de dezvoltare și de 3 ori decât cele de una diurnă de A.
singularis. În raport cu ouăle (de una diurnă și la fază tardivă de dezvoltare) de A. proletella de 6
ori, iar în raport cu cele de gărgărița fasolei de 4,3 ori. Prin urmare, pe ouă de molia de ceară
588
voracitatea ploșniței crește la a șaptea zi de 2 ori. O creștere a voracității se observă pe ouăle de A.
singularis (faza tardivă de dezvoltare) la a treia zi de 5 ori. Aici putem remarca faptul că, la acel
moment ouăle în ponta aleyurodidului au fost compacte și nu difuze ca în unele cazuri, ouăle de o
diurnă de A. singularis și de ambele tipuri de A. proletella.
Tabel 1
Voracitatea ploșniței prădătoare Amphiareus obscuriceps pe ouă de artropode
№ de № în medie de № de ouă devorate (prima, a
Repetări
Variante de insecte ouă în ouă devorate treia și a șaptea diurnă)
total /diurnă I III VII
ouă G. melonella 3 275 40,2 65±25 92±52 118±78
ouă A. obtectus 3 200 9,3 4 5,3 6 3,3 18±9
ouă A. singulari (de o diurnă) 3 362 11,7 28±16,3 37±25,3 17±5,3
ouă A. singularis (fază de 3 514 26,1 26 0,1 123±97 35±10
dezvoltare tardivă)
ouă A. proletella (de o diurnă + 3 337 7 29±22 4 3 16±9
fază de dezvoltare tardivă)
S-a observat că în procesul de prădare asupra ouălor de aleyurodide ploșnița pierde timp la
înțeparea lor, având în vedere că oul de musculiță albă este fixat de substrat printr-un picioruș și tot
odată este acoperit cu o placă făinoasă (fig. 4.2.). La fel este și cu ouăle de gărgărița fasolei, care
stau libere pe substrat și sânt mobile la înțepare (fig. 4.3.). Voracitatea înaltă a prădătorului pe ouăle
din ponta moliei de ceară poate fi lămurită prin imobilitatea ouălor în ponta fixată pe substratul de
hărtie.
Figura 4. Aspecte din procesul de prădare a Amphiareus obscuriceps:
1 – ouă de molia de ceară; 2 - ouă de aleyurodide și 3 – ouă la fază tardivă de dezvoltare de gărgărița fasolei
Remarcăm faptul, că în cazul ouălor la fază tardivă de dezvoltare la a 7-ea diurnă apar larvele
fitofagului. În acest scop, s-a determinat voracitatea prădătorului pe larve de prima vârstă și ultima
vârstă de aleyurodid, unde în prima repetare, care a durat de la 12.06 până la data de 19.06, sau
notat după una diurnă doar trei larve de vârsta a IV. În repetarea a doua (17.06-24.06) s-au utilizat
larve de prima vârstă, într-un număr în medie de 77,1 per frunză, din ele au fost supte în medie de
32,2 larve doar la șaptea zi.
A doua experiența a derulat în perioada 03.06-21.07 unde s-a utilizat ouă și larve de
Aleyuroides singularis (tabelul 1), specie polifagă din plantația de prun de pe plante de Sonchus
asper. În rezultat A. obscuriceps pe ouă de aleyurodide a realizat o populație constată din 17
exemplare cu un raport de sex (femelă: mascul) de 1♀ :2♂. Mortalitatea totală a constitut 35,3%, în
care femelele au constituit 29,4%.
Remarcat faptul, că în livada de prun a IGFPP păduchii de fân din ordinul Psocoptera,
familia Trogiidae se găsesc în număr destul de mare din luna aprilie, apoi migrează în câmpurile de
graminee unde rămâne până în luna octombrie. Ulterior, ei se întorc pentru iernat în brâiele capcană
din livada de prun a IGFPP. Hrană pentru A. obscuriceps poate servi atât adulții cât și stadiile
589
larvare de păduchi de fân. Pentru a stabili hrana potențială de bază a ploșniței s-a utilizat în
investigare o specie de păduchi de fân din genul Trogium. care a fost crescută dirijat în condiții de
laborator și ulterior dat în calitate de hrană nimfelor și adulților prădătorului. În acest scop la un
număr de 12 nimfe de vârsta a treia și 20 adulți de ploșniță din colonii de laborator li s-a administrat
de 3 ori în săptămână în exces larve vii, adulți de păduchi de fân și apă. Pe o astfel de dietă de circa
94.34% ±2.8 nimfe de A. obscuriceps cu succes și-au sfârșit dezvoltarea lor. Viabilitatea adulților
de ploșniță la utilizarea ca hrană a păduchilor de fân în decurs de 20 zile a constituit 100%. Astfel,
indicii obținuți confirmă ipoteza, precum că păduchii de fân sânt în lista victimelor A. obscuriceps.
Concluzii
Prezența constantă a uneia dintre potențialele victime ale A. obscuriceps în biocenoză crește
semnificativ șansele acestui prădător-invaziv de a supraviețui și de a se menține într-o astfel de
agrobiocenoză. S-a constatat că ploșnița A. obscuriceps după timpul său de hrană este zoofagă.
S-a stabilit că ploșnițele sunt capabile să se hrănească cu ouă de gărgăriță de fasole,
musculița albă a varzei A. proletella și musculița albă a rostopascăi A. singularis la diferite stadii de
dezvoltare embrionară. În același timp, voracitatea ploșniței adulte pe ouăle de A. proletella este
vizibil mai scăzută. Indicii obținuți poartă un caracter preliminar și necesită de studii mai
aprofundate a voracității A. obsuriceps pe ouă și larve de vârstă I și a IV de aleyurodide. Aceste
substraturi alimentare asigură dezvoltarea deplină a prădătorului și vitalitatea ploșnițelor adulte. În
legăturile trofice ale A. obscuriceps se încadrează și păduchii de fân.
Ploșnița prădătoare A. obscuriceps poate fi crescută dirijat în condiții de laborator pe ouă de
gărgărița fasolei și molia de ceară. Polifagia și capacitatea multiplicării A. obscuriceps în condiții
artificiale permite să considerăm insecta prădătoare ca entomofagi de perspectivă.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării.
Referințe bibliografice
1. Aukema, B., Rieger, C., And Rabitsch, W., (2013). Catalogue of the Heteroptera of the Palaearctic
Region. / Annals of the Entomol. Society of America, Volume 106, Issue 5, Pages 670-671.
2. Danzig E. M. (1964). The whiteflies (Homoptera, Aleyrodoidea) of the Caucasus,
Entomologicheskoe Obozrenie, 43: 633-646.
3. Derjanschi, v., (2021). Some rare Heteroptera species (Hemiptera) from the “Cobileni” natural
reserve Republic of Moldova, in Sustainable Use and Protection of Animal World in the
Context of Climate Change, 2021, pp. 187–191.
4. Martin J. H., Mifsud D. and Rapisarda C. (2000) The whiteflies (Hemiptera: Aleyrodidae) of
Europe and the Mediterranean Basin. / Bull. of Entomol. Research, 90, 407–448.
5. Muntyan E. M., Iordosopol E. I., Batco M. G., and Maevskaia V.P. (2024). The Predatory Bug
Amphiareus obscuriceps (Poppius, 1909) (Hemiptera: Heteroptera: Anthocoridae) in the
Republic of Moldova. / Russian Journal of Biological Invasions, Vol. 15, No. 3, pp. 404-409.
ISSN 2075-1117.
6. Muntyan, E., Iordosopol, E., Batco, M., Placinta, M., Maevschii, V. (2022). Laboratory rearing and
voracity of two anthocorid species (Hemiptera: Anthocoridae) on different
preys. In: Biotehnologii avansate – realizări şi perspective, Ed. 6, 3-4 octombrie, Chişinău,
Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, Editia a VI-a, pp. 205-207. ISBN
978-9975-159-81-4.
7. Timuş A., Toderaș I., Croitoru N. (2015). Entomofauna alogenă invazivă din Republica Moldova
/fişe fitosanitare entomologice/. Chişinău: Print-Caro, 2012 -140 p.
590
UDC: 633.111:632.951:631.8 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.106
GRAIN YIELD AND QUALITY OF WINTER BREAD WHEAT
DEPENDING ON CROP PROCESSING
Kalitsinska Olesia, Zaima Oleksii
The V. M Remeslo Myronivka Institute of Wheat of National Academy of Agrarian Sciences of
Ukraine, Tsentralne, Kyiv region, Ukraine
e-mail: [email protected], [email protected]
Summary. Winter wheat is one of the most common field crops both in Ukraine and abroad.
An important factor in protecting plants from pests and preserving the harvest is the use of plant
protection products. We investigated the influence of insecticides and microfertilizers on grain yield
of winter bread wheat varieties. There was found a positive effect and generally increased results
compared to the control. We obtained the best grain quality indicators of winter bread wheat when
using insecticides in variants with complex treatment with insecticides and microfertilizer.
Keywords: winter bread wheat, yield, protection, insecticide application, microfertilizer.
Introduction
World agriculture cannot be imagined without such a crop as winter wheat. This crop was
one of the main grain crops both in Ukraine and throughout the world. Now winter wheat is sown
on more than 40% of arable land under grain crops in our country.
The modern trend of integrated plant protection is determined by the management of the
dynamics of the population of harmful and beneficial organisms based on phytosanitary forecasts of
various orientations and the purposeful application of modern methods and means of plant
protection, taking into account environmental protection. Based on international experience in the
future, the phytosanitary importance of plant protection, primarily its effective methods and means
and their ecological orientation and nature protection, will steadily grow [1].
In the works of many Ukrainian and foreign scientists A. A. Morshchatskyi, V. P. Kavunets,
H. M. Kovalyshyna, S. V. Retman, H. P. Zhemela, T. M. Pedash, H. E. Creissen, J. M. Nicol and
others, it has been proven that non-compliance of winter wheat crop management system leads to
significant yield losses (20–50%) due to damage of plants with diseases and pests [2, 3]. The
elements of improving the phytosanitary condition of winter wheat crops include pre-sowing seed
treatment and crop processing, which is the subject of the works of scientists such as
V. I. Tanasevych, S. M. Kalenska, M. M. Marenych, L. I. Ulich [4, 5] and others. However, in the
conditions of climate change, in order to obtain stable yields of winter wheat and high-quality grain,
when growing varieties with high potential, there is a need to study the mechanism of action of
preparations for pre-sowing seed treatment on the characteristics of its germination and preparations
for crop processing on the characteristics of plant development and the subsequent production
process.
The most important component of the agro-industrial complex of Ukraine is the grain
industry. The constant demand for grain products encourages the production of more grain, which
allows to increase the volume of its export. Increasing the volume of crop production becomes
possible due to the use of intensive technologies that involve the use of modern high-yielding
varieties of winter wheat, which will allow reaching a new level of yield and grain quality [6].
Harmful fauna of cereal grain crops is characterized by a significant diversity of species
composition. Significant damage to grain crops is caused by omnivorous species of insects (click
beetles, darkling beetles, armyworms, cutworms, etc.), as well as rodents. Pests damage various
parts of cereal plants: seeds sown in the soil, seedlings, roots, stems, leaves and generative organs
(ovaries, anthers, stamens, spikelet scales, and seeds). Crop losses due to damage to generative
organs by such pests as thrips, grain aphids, leafhoppers, bugs, scarab beetles, cereal ground beetles
591
and yellow poplar weevilіs, caterpillars of rustic shoulder-knot can be particularly significant. In the
presence of even a small amount of impurities of grains damaged by the bugs (2-3%), the baking
qualities of the flour are sharply reduced [7, 8].
Our research was aimed to increasing the yield of winter wheat varieties and checking the
effect of the insecticide application combined with microfertilizer on grain yield and quality.
Materials and methods
The research was carried out at the Department of Seed Growing and Agrotechnologies of
the V.M. Remeslо Myronivka Institute of Wheat, NAAS of Ukraine.
The formation of winter wheat seed yield was studied depending on the treatment of crops
with insecticides at the VIII (heading) and the X (milk ripeness) stages of organogenesis. Scheme of
the experiment includes factor A – varieties: MIP Fortuna, MIP Vidznaka; factor B – insecticides
Green Fort IL 200, SC (a.s. imidacloprid 150 g/l, lambda-cyhalothrin 50 g/l), 0.5 l/ha); Kanonir
Duo, SC (a.s. imidacloprid 300 g/l, lambda-cyhalothrin 100 g/l), 0.1 l/ha; factor C – microfertilizer
“5 Element”, 25 g/ha. Crops treated with microfetilizer were also treated with fungicides Vareon
520 EC (1.0 l/ha) and Abrusta EC (1.0 l/ha) at booting stage. To achieve the goal was used
conventional methods of research: field (determination of yield, biometric records and
measurements), laboratory (determination of yield increase); calculation and analytical (estimation
of economic efficiency when using complex preparations on winter wheat crops [9].
Results and discussions
The research was conducted in 2022–23 on the experimental fields of the V. M. Remeslo
Myronivka Institute of Wheat. Analyzing the indicators of yield growth according to the Table 1, it
can be concluded that when processing with the combination of Vareon (booting) + Green Fort IL
200 (heading) + Green Fort IL 200 + “5 Element" (milk ripeness) there is a significant effect of
insecticides and microfertilizers on the grain yield of all studied winter wheat varieties.
Table 1
The influence of insecticides and microfertilizers on grain yield of winter wheat varieties, t/ha
Variety
Variant of processing, MIP Vidznaka MIP Fortuna
stage of wheat development Yield Yield
Yield Yield
increase increase
Control, no processing 5.63 – 4.52 –
Green Fort IL 200, 0.5 l/ha, heading 5.81 0.37 4.70 0.18
Kanonir Duo, 0.1 l/ha, heading 5.75 0.31 4.79 0.27
Green Fort IL 200, 0.5 l/ha, milk ripeness 5.85 0.40 4.99 0.47
Kanonir Duo, 0.1 l/ha, milk ripeness 5.82 0.38 5.06 0.54
Vareon, booting + Green Fort IL 200,
heading + Green Fort IL 200 + “5 Element”, 6.01 0.56 5.67 1.15
milk ripeness
Abrusta, booting + Kanonir Duo, heading +
6.26 0.82 5.62 1.10
Kanonir Duo + “5 Element”, milk ripeness
In general, in the variants with the application of insecticides the yield of winter wheat was
0.18–1.15 t/ha higher than the control. The most indicators of yield increase were in the variants of
crop processing during the period of milk ripeness and in the same period with the addition of
microfertilizer and ranged from 0.40 to 1.15 t/ha.
A healthy plant is the key to the potential of a crop. Therefore, its protection and nutrition is
a primary task for obtaining maximum harvest volumes. The agrarian complex of Ukraine faces the
task of increasing both the quantity and quality of winter wheat grain.
592
According to the Table 2, it can be noted that the most effect of insecticides and
microfertilizers on grain quality of all winter wheat varieties was caused by the Kanonir Duo
preparation for processing during heading stage and for processing during milk ripeness stage.
Table 2
Impact of insecticides and microfertilizers on grain quality of winter wheat varieties
Variety
MIP Vidznaka MIP Fortuna
Sedimentatio
Sedimentatio
Variant of processing,
Wet gluten
Wet gluten
content, %
content, %
content, %
content, %
value, ml
value, ml
Protein
Protein
stage of wheat development
n
Control, no processing 11.3 47 21.6 11.0 37 21.0
Green Fort IL 200, SC, 0.5 l/ha, heading 12.2 53 23.5 11.5 46 21.7
Kanonir Duo, 0.1 l/ha, heading 11.9 65 22.6 11.1 48 20.6
Green Fort IL 200, 0.5 l/ha, milk ripeness 11.4 47 22.1 10.7 46 20.2
Kanonir Duo, 0.1 l/ha, milk ripeness 12.4 57 23.7 12.5 47 23.7
Vareon, booting + Green Fort IL 200,
heading + Green Fort IL 200 + “5 11.9 54 22.4 11.5 46 22.5
Element”, milk ripeness
Abrusta, booting + Kanonir Duo, heading
+ Kanonir Duo + “5 Element”, milk 11.5 57 22.0 11.4 46 22.0
ripeness
Conclusions
The effect of insecticides and microfertilizers on grain yield of winter wheat varieties turned
out to be positive and generally improved the result as compared to the control.
We obtained the positive effect of insecticides on the quality of winter bread wheat grain in
variants with insecticide treatment and in combination them with microfertilizer. Insecticides Green
Fort IL 200 and Kanonir Duo and microfertilizer “5 Element” contribute to higher productivity and
quality of winter bread wheat grain.
References
1. Pysarenko, V .M., Pishchalenko, M. A., Pospielova, H. D. Horb, O. O., Kovalenko, N. P., & Sherstiuk,
O. L. (2020). Integrated plant protection. Poltava: N.p. [in Ukrainian]
2. Retman, S. V., & Shevchuk, O. V. (2006). The seeds should be treated. Seed Production, 3, 22–24. [in
Ukrainian]
3. Kavunets, V. P. Kovalyshyna, H. M., & Kochmarskyi, V. S. (2002). Influence of fungicides on sowing
qualities and yielding properties of winter wheat seeds. Bulletin of Bila Tserkva State Agrarian
University, 24, 116–121. [in Ukrainian]
4. Marenych, M. M. (2018). Factors limiting grain production under climate change conditions. In Climate
change and agriculture. Challenges for agricultural science and education : Proceedings of Int.scientific
and practical conference (pp. 117–120). Kyiv: State University “SMC Agro-education”. [in Ukrainian]
5. Ulich, L. I. (2006). Yield and adaptive properties of new varieties of winter wheat. Bulletin of the Bila
Tserkva State Agrarian University, 37, 30–37. [in Ukrainian
6. Hrytsiuk, P. M. (2013). Prospects of grain production and grain export from Ukraine in the conditions of
the world food crisis. Problems of rational use of socio-economic and natural resource potential of the
region: financial policy and investments, 19(4), 87–97. [Ukrainian]
7. Liskovsky, S., Demidov, A., Siroshtan, A., et al. Influence of spring wheat treatment by insecticides and
fungicides on yield and seed sowing qualities. Agriculture and Plant Protection, 5, 54–56. [in Rusian]
8. Morhun, V. V., Sanin, Ye. Yu., & Schwartau, V. V. (2014). Club of 100 centners. Modern varieties and
systems of nutrition and protection of winter wheat. Kyiv: Lohos. [in Ukrainian]
9. Rozhkov, A.O., Puzik,V.K., Kalenska, S. et al. (2016). Experimenting in agronomy. Book 1. Theoretical
aspects of experimenting. Kharkiv: Maidan [in Ukrainian]
593
UDC: 632.4:634.2 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.107
STRATEGY FOR BACTERIAL PHYTOPATHOGENS SPREAD DECREASE
IN FRUIT ORCHARDS
Krym Inessa, https://orcid.org/0000-0001-9211-634X
Kuvshynov Oleksander*, https://orcid.org/0000-0003-3649-9889
Ukrainian Science-Research Plant Quarantine Station Institute of Plant Protection NAAS,
v. Boyani Chernivtsi district Chernivtsi region, Ukraine
*[email protected]
Summary. A lot of natural and anthropogenic factors impacts on fruit crops and measure
complex for spread decreasing bacterial phytopathogens in orchards observed in this article.
Keywords: pome fruits, bacterioses, plant pathology.
Introduction
The effective and adequate protection gardens from pests, e. g. bacterial diseases for
supporting stable yield and receiving high quality goods. The causative agent of pome fruits fire
blight (Erwinia amylovora (Burrill) Winslow et al) and bacterial bark necrosis (Pseudomonas
syringae van Hall). These pathogens are able to cause defeating for all kinds of fruit trees Rosaceae.
Apple-tree and pear-tree belong to such important cultivars [1-4].
The plantation's bacteriosis intensity development does not depend upon the varietal
composition. It also depends upon the climatic conditions on pathogen's surviving and disesase
development caused by them, the insects-carriers spread, agrotechnique level from which depends
general phytosanitary plantations state, following phytosanitary security requirements during
executing works for trees and protection managing and means usage against pests. It is possible to
receive more high efficiency considering all factors impact bacteriosis spread and development. It
also allows to decrease pesticide load on environment through exact determining terms of treating
[3-7].
So this papers purpose was to determine pome trees' bacteriosis sources in garden's of
Western region of Ukraine and their pattern study under different factors spread impact through
their development and spread under different factors (agrotechnical measures, weather conditions,
different insect-carriers presence, resistance level/plant sensitive etc.) for the following
development measures for their spread decreasing.
Material and methods
Phytosanitary researches for pome trees bacteriosis sources determining and factors study.
They depend upon their development and spread in Chernivtsi district Chernivtsi region area in
households of different property during growing period of pome trees (pear tree, apple-trees<
quince) with following observing for diseases in determined sources. We considered their varietal
content of plantations, trees age and their common state (e. g. presence of mechanical damages,
frost damages etc.; pests dwelling), it may serve as bacteriosis carriers of causative agents. We have
also extracted samples for laboratory researches, described and make photo defeating symptoms.
Terms for researches conduction determined as per phenological phases coming and periods of the
highest trees sensitive to bacterial phytopathogens defeating [3,7].
The general approved techniques used for laboratory researches for morphocultural,
physiological and biochemical and bacterium pathogen abilities for diagnostics of bacterial
phytopathogens. They include colonies morphology study on different nutrient and diagnostic
mediums: microscopy of bacterial cells in viable state and on fixing and dying preparations, study
of nutrient medium feeding and creation exchange products by different color reactions, pathogen's
determining through artificial defeating sensitive plants in laboratory terms [8-11].
594
Results and discussions
The first symptoms of bacteriosis damage were noted at the beginning of the growing season
in the form of ulcers on the bark of skeletal branches and buds death during deployment at the
researches conducting. Then the bloom drying happened on branches with damaged bark. Main
symptoms observed in May and June beginning. The disease development inhibits with dry terms
coming. It stopped with temperature increase to 27-30оС. The young leaves drying observed on
defeated trees. They became brown color on apple-tree and almost black. in pear. The bark
defeating had the appearance of ulcers, clearly separated from healthy tissue or cracks with a
detachment of the upper part of it. It dried up, acquiring a brick or light brown color. Among the
freshest ulcers was a liquid with a sour smell, which is considered one of the signs of bacterial
necrosis. The same defeating were observed on windproof trees lines (wild cherries, cherries),
which can serve as reservoirs for infection.
As a result, shoot damage by bacterial necrosis in average did not exceed 5-7% of the crown
volume, damage to the bark of trunks and skeletal branches reached 20% in mechanical damage or
freezing suffered trees. There were any signs of fire blight damage on fruit trees in the plantings of
Chernivtsi region, and the causative agent of this disease was not detected in the samples selected
for laboratory analysis during 2021-2024. Bacterial isolates separated from defeated plant material
were identified with the causative agent with a complex of morphological, cultural and
physiological features. Among them was identified bark necrosis causative agent Pseudomonas
syringae van Hall. Saprophytic species were also found in the researched samples. Among them
were Pantoea agglomerans and Pseudomonas fluorescens. They can show the antagonistic against
bacterial phytopathogens, inhibiting their reproduction.
Pear, apple and quince trees were damaged by various pests – flower eaters insects during
flowering (various types of flower chafers), later aphids and also codling moth. The most spread
species were: psyllid and green apple aphid among insects -pests. They may serve as bacterial
pathogen carriers. Apple aphids populate the top of apple-trees plantations during their intensive
growth.
Trees are the most favorable to fire blight. The pear psyllid spreads happened at the same
time on the pear-trees. It makes conditions not only for bacterium penetration in trees tissues. It may
cause to photosynthesis intensity through the leaf surface contamination, because soot dew settles
on insect secretions. Insufficient nutrients synthesis affects not only the yield, but also leads to a
decrease in winter resistance. Winter bark damage, by the way, contributes to damage by bacterial
phytopathogens (especially bacterial bark blight) in the next growing season, creating a gateway for
infection penetration. Cycle repeating "damage by adverse weather conditions – infection with
bacteriosis" for several years can lead to the complete death of trees.
In addition to insect population, significant mechanical damages on shoots and bark of
branches during long-term growth and trunks was observed in the surveyed plantings, especially in
the case of using large-sized equipment for processing row spacing and when mowing grass in
trunk strips. Bark blight provided serious damages of apple-trees trunks lower parts for this reason.
The causative agent penetrated through cutting places in the plant. So in the plot of farmer-
household "Boiany-Glynnyntsia" in 2022 were determined dried trees. They dried in result of bark
drying in circle form on trunk's lower part. It caused the malfunction of conducting system. In
addition to bacterial blight. The damage creates prerequisites for fungal phytopathogens penetration
through ulcers. Especially, cytosporosis development was observed, as well as the formation of
polypores' fruit bodies on trees with bacterial blight. Damage also creates during the agrotechnical
works by the possibility of spreading the causative agent of bacterial blight, especially in plantings
where wild pear used as a rootstock, since its root growth can serve as a reserve of infection.
So the struggle strategy with these diseases should be complex and do not include only
protection from chemical protection measures. It may account a great number of natural and
anthropogenic factors impact on spread and development fruit crops bacteriosis. It recommends
regular inspection of pome fruit crops plantings providing (pear, quince, apple-trees) and adjacent
windproof strips for in-time determining disease sources. The lines includes wild species of the
595
family Rosaceae inspects too. The bacteriosis development can occur without pronounced
symptoms, and therefore such plants can be reserves of infection for a long time. The observations
should be carried out during periods when plants are most sensitive to infection with bacteriosis,
especially, during flowering and fruit setting and during intensive shoots growing. It is also
advisable to inspect trees in case of damage due to squalls, hail and heavy rains with wind gusts,
since this way bacterial pathogens are transferred and conditions are created for their penetration
into the plant organism.
Maintaining fruit plantations in proper condition will prevent the bacteriosis development
and reduce their losses. In particular, it is necessary to use insecticides against insects that can be
carriers of bacteriosis pathogens, primarily aphids and psyllids, which are considered the main
distributors of the causative agent of bacterial blight. It is better not to allow the crown thickening,
and during gardens start-up to observe the norms of tree placement, since shading contributes to the
survival of bacteria in exudate droplets (under the sunlight influence, the pathogen dies), and the
interweaving of branches causes their damage, which contributes to the pathogens penetration. It is
necessary to control the correctness of fertilizer application and foliar top dressing, since excess
nitrogen causes excessive growth of green shoots, which are most susceptible to bacterial blights,
and also significantly reduces the winter resistance of plants, which are more affected by diseases,
especially bacterial necrosis of the bark. It is also best to avoid excessive pruning of branches, as
this also leads to increased growth of shoots and, accordingly, a stronger bacterial burn lesion. It is
necessary to disinfect the tool for prevention the disease causative agent carrying during pruning
and other garden work conduction. It recommends to use the copper-containing preparations for
prevention the bacterial disease and in the identified case in plantations.
It is necessary to use high-quality planting material with mandatory verification for the
absence of pathogens of bacterial diseases for new industrial fruit plantations and nurseries of
ornamental Rosaceae. It is also necessary to account the presence of mature fruit plantations during
the new intensive gardens laying. The pathogen micro-flora may accumulated in it (with
observation lack for the plot observed caused by the plot's owners changes). So it is necessary to
provide measures for their improve the phytosanitary state of plantings. Among them are: to clear
the trunks and crown of lichen, dead bark, dried and affected by polypore fungi branches with
mandatory disinfection and treatment of wounds, whitewashing the trunks and skeletal branches
with lime solution by adding copper sulfate, thinning thickened crowns for better access to air and
sunlight, apply means to kill weeds in row spacing, since they can retain phytopathogenic bacteria
in epiphytic state. It also recommends to destroy the root growth, which is the main reserve of
bacterial burn infection and bacterial blight (necrosis) o bark. It is necessary to pay attention to
plantings with pear seedlings as rootstocks. They create the big number of shoots sensitive to
bacterioses defeating. It is necessary to save the reliable phytosanitary terms of adjacent windproof
strips for avoiding the bacterioses infection sources, where grows plants of family Rosaceae (wild
pear, apple, pome trees and various types of hawthorn).
Conclusions
The main factor for bacterial blight causative agent spread in Chernivtsi region plantings is a
bark damage by the observations results for seasonal disease and pest development. These damages
were caused by the careless processing of row spaces and the adverse weather conditions in winter
period (freezing and warming of bark). So the pear psyllids observed among the private households.
They may be carriers for bacterioses causative agents. Fire blight is among them. Therefore, the
contraction strategy for the bacterial pathogens spread in fruit agrocenoses should be based upon the
harmful insects control, resistant varieties selection to adverse weather conditions and compliance
with the proper level of garden care measures.
596
References
1. Вредные организмы, имеющие карантинное значение для Европы // Информационные
данные по карантинным вредным организмам для Европейского Союза и Европейской и
Средиземноморской организации по защите растений (ЕОЗР) / Пер. с англ. – М.: Колос,
1996. – 912 с.
2. Григорцевич Л.Н. Бактериальный рак плодовых культур. – М.: Колос, 1994. – 41 с.
3. Van der Zwet T., Beer S.V. Fire blight – its nature, prevention and control: A practice guide to
integrated disease management. U.S. Department of Agriculture. Agriculture Information
Bulletin. 1995. 631. 67 pp.
4. van der Zwet T., Keil H.L. Fire blight. A bacterial disease of Rosaceous plants. – Washington:
USDA, 1979. – 200 pp.
5. Билай В.И., Гвоздяк Р.И., Скрипаль И.Г. и др. Микроорганизмы – возбудители болезней
растений; под ред. В.И. Билай. К.: Наукова думка, 1988. 552 с.
6. Симочко В.В. Біотичний зв’язок фітопатогенних бактерій з корисною та шкідливою
ентомофауною грушевих насаджень: Автореф. дис. на здоб. наук. ступ. канд. біол. наук.
К., 2002. 20 с.
7. Крим І.В. Особливості сезонного розвитку бактеріозів в агроценозах зерняткових
плодових культур. Фітосанітарна безпека. 2023. Вип. 69. с. 97-106.
https://doi.org/10.36495/1606-9773.2022.68.126-136.
8. Методические указания по диагностике бактериальных болезней растений. М., 1989. 74 с.
9. Бельтюкова К.И. Методы исследования возбудителей бактериальных болезней растений.
К.: Наукова думка, 1968. 316 с.
10. Методы определения болезней и вредителей сельскохозяйственных растений; пер. с нем.
К.В. Попковой, В.А. Шмыгли. М.: Агропромиздат, 1987. 224 с.
11. Кирай З., Клемент З., Шоймоши Ф., Вереш Й. Методы фитопатологии. М.: Колос, 1974.
С. 82– 159.
12. Bereswill S., Jock S., Bellemann P., Geider K. Identification of Erwinia amylovora by growth
morphology on agar containing copper sulphate and by capsule staining with lectin. Plant
Disease. 1998. 82. P. 158-164.
13. King E.O., Ward M.K., Raney D.E. Two simple media for the demonstration of pyocyanin and
fluorescin. Journal Lab. Clin. Med. 1954. 44. Р. 301–307.
14. Bergey’s Manual of Systematic Bacteriology. Baltimore / London, 1984. p. 469–471.
597
UDC: 633.16.575.222.7 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.108
INHERITANCE OF GRAIN NUMBER PER MAIN SPIKE IN F1 HYBRIDS
OF Hordeum vulgare L.
Kuzmenko Yevhenii1,*, Polishchuk Tetiana1, Los Ruslan1, Sukailo Mykhailo1, Khomenko
Tetiana2, Zhytomyrets Oksana2
1
The V. M Remeslo Myronivka Institute of Wheat of National Academy of Agrarian Sciences
of Ukraine, Tsentralne, Kyiv region, Ukraine
2
Ukrainian Institute for Plant Variety Examination, Kyiv, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Summary. The results of the inheritance of grain number per main spike in F1 hybrids of
winter barley under the conditions of the V.M. Remeslo Myronivka Institute of Wheat of NAAS are
presented. Different types of trait inheritance were established depending on the combination of
crossing. According to the type of positive overdominance (hp ≥ +1.00), 7 hybrid combinations of
winter barley were selected. As genetic sources for increasing the grain productivity of plant, the
variety KWS Tenor and the line Pallidum 5173 should be used as the maternal component.
Keywords: winter barley, hybridization, inheritance, heterosis, productivity.
Introduction
Winter barley (Hordeum vulgare L.) is a highly sought-after crop both in Ukraine and
abroad. It is used as a forage crop, raw material for the production of flour, pearl barley and barley
groats. In addition to the domestic market, Ukrainian producers constantly export barley to different
countries of the world [1].
The distribution area of winter barley has an impact on a significant increase in forage grain
production, but insufficient winter hardiness of varieties prevents the expansion of sowing areas [2].
An important component of ecological system of field is a variety that is adapted to natural and
ecological conditions and, with a certain culture of zonal farming, affects an increase in productivity
by 10-50%. Features of ecological adaptability of varieties include different growing season
duration, high rates of frost resistance and winter hardiness, drought tolerance, high lodging and
pathogen resistance, grain weight per spike, harvest index, resistance to harmful environmental
factors etc. [3, 4]. Changes in environmental factors require selection of varieties and hybrids with
high ecological adaptability, which will improve the quality of plant products. Stability of yield of
crops varieties, in particular winter barley, under global climate change is no less important a
property than their high genetic potential of productivity. The problem of adaptation has always
occupied, and will occupy a key place in selection, as well as in the practice of agricultural
production. Adaptive selection is aimed at creating macrosystems of cultivated plants, maximally
focused on specific bioclimatic potential and biotic factors of the environment of their growing. The
discrepancies between potential productivity and actual grain yield necessitate a more in-depth
study and development of the theory and practice of breeding aimed at increasing productivity and
adaptability [5].
The development of high-yielding varieties of winter barley depends on the existing genetic
variation of traits that determine yielding capacity and directly its grain productivity. The
parameters of genetic variation provide information on the possible expected response of yielding
capacity and its main components to selection, which can be used to determine the most successful
breeding strategy [6]. Today, to achieve this goal, scientists study the genetic potential of breeding
lines and local varieties and their hybrid populations from crossing, which are the basis for a
sustainable increase in productivity, in particular for winter barley [7]. Breeders note the importance
of using genetic variability and diversity in breeding programs to meet the ever-growing need to
improve hybrids and varieties. Selection of the majority of potential lines by biometric analysis and
genetic diversity is very important for the success of breeding programs. The main factor limiting
598
the rate of progress in plant growing is the low heritability of such quantitative trait as yield [8].
When crossing two components, the phenotypic variability of F1, as well as of each parent, is
determined by both genetic and non-hereditary factors. But the manifestation and degree of
heterosis in F1 make it possible to predict the emergence of transgressive lines in subsequent
generations, which in turn increases the efficiency of selection in hybrid populations of samples
with desired traits [9].
The aim of the research was to evaluate heterosis and inheritance of the trait "grain number
per main spike" in F1 hybrids of winter barley.
Materials and methods
The studies were conducted during 2022-23 at Barley Breeding Laboratory of the
V.M. Remeslo Myronivka Institute, NAAS of Ukraine. For crossing according to an incomplete
diallelic scheme, 7 lines and 1 variety of Ukrainian origin and 2 varieties of winter barley of
German origin were involved. Biometric analysis of the studied material was carried out on an
average sample of 25 plants [10]. Agrotechnics was conventional for growing winter barley in the
Central Forest-Steppe zone of Ukraine. Soybean was the preceding crop. Statistical processing of
the obtained biometric data was performed according to the Methods of breeding experiment (in
plant science [11]. Indicators of hypothetical (Ht) and true (Htb) heterosis for grain number per
main spike were calculated according to the methods of Matzinger D. F. [12] and S. Fonseca,
F. Patterson [13] using the following formulas:
where F1 – arithmetic mean of the hybrid trait; Ht – hypothetical heterosis; Htb – true
heterosis; MP – mean of both parental forms; BP – the best parental trait.
The degree of phenotypic dominance (hp) was determined according to the method of
B. Griffing [14] using the following formula:
The data were grouped according to the classification of G. M. Beil, R. E. Atkins [15`]
(Table 1):
Table 1
Classification of phenotypic dominance of traits
Dominance class Numerical value of hp
Positive overdominance (heterosis) 0
Partial positive dominance
Intermediate inheritance
Partial negative dominance
Negative overdominance (depression)
Hypothetical heterosis (Ht) indicates the excess of the manifestation of a quantitative trait in
the F1 hybrid over the average value of the parental components. At the same time, true heterosis
(Hbt) allows us to calculate the manifestation of a trait in F1 compared to the best parental form and
to evaluate the breeding value of the hybrid. This method of evaluating hybrids is widely used in
plant science [16, 17].
599
Results and discussion
Hybridization is one of the main methods of creating the source material for winter barley
breeding; it ensures the production of new samples that combine in their genotype the
characteristics and properties planned in accordance with selection program. Involvement in
crossing biotypes from different ecological and geographical groups contributes to a wider
formation in hybrid populations, which increases the efficiency of breeding work. Improvement of
the productivity of the variety is possible due to an increase in grain number per main spike.
The inheritance of grain number per spike has a higher reliability, and therefore selection for
this trait is more effective, since it is largely determined by the influence of various environmental
conditions, primarily meteorological [17].
According to the trait grain number per spike, 7 the best hybrid combinations were found in
comparison with the original parental forms (Table 2).
Table 2
Heterosis effect and degree of phenotypic dominance for the trait “grain number per
main spike” in F1 winter barley (2023)
Grain number, pcs
Combination Ht, % Hbt, % hp
P1 P2 F1
Pallidum 5173 / Pallidum 5192 70.57 72.00 73.86 9.53 4.66 2.05
Pallidum 5173 / Pallidum 5131 70.57 55.43 73.57 13.06 4.25 1.55
Pallidum 5173 / MIP Atlas 70.57 68.57 71.43 16.55 10.13 2.84
Pallidum 5173 / Pallidum 5184 70.57 64.29 70.86 11.59 8.53 4.12
KWS Tenor / Pallidum 5131 62.29 55.43 69.86 16.71 8.67 2.26
Titus / Pallidum 5141 62.14 64.29 67.71 1.61 -8.32 0.15
Titus / Pallidum 5131 62.14 55.43 67.29 2.39 -6.55 0.25
Pallidum 5173 / Pallidum 5121 70.57 59.43 66.00 7.32 1.09 1.19
KWS Tenor / Pallidum 5121 62.29 59.43 66.00 -2.74 -10.29 -0.33
Titus / Pallidum 5192 62.14 72.00 65.86 -1.81 -8.53 -0.25
Pallidum 5200 / MIP Atlas 47.29 68.57 65.43 -3.07 -3.38 -9.67
Titus / MIP Atlas 62.14 68.57 65.29 -0.87 -6.54 -0.14
KWS Tenor / Pallidum 5141 62.29 64.29 64.86 0.44 0.00 1.00
Pallidum 5200 / Pallidum 5192 47.29 72.00 64.86 11.96 -5.42 0.65
KWS Tenor / MIP Atlas 62.29 68.57 62.57 -15.12 -15.28 -78.00
Pallidum 5173 / Pallidum 5141 70.57 64.29 62.14 -6.65 -7.64 -6.20
KWS Tenor / Pallidum 5192 62.29 72.00 61.86 5.10 -0.69 0.87
Pallidum 5200 / Pallidum 5121 47.29 59.43 61.71 -5.26 -8.86 -1.33
Titus / Pallidum 5121 62.14 59.43 61.71 -8.38 -11.66 -2.26
KWS Tenor / Pallidum 5184 62.29 64.29 60.86 -4.59 -6,.99 -1.78
Pallidum 5200 / Pallidum 5131 47.29 55.43 57.71 -11.50 -15.83 -2.23
Titus / Pallidum 5184 62.14 64.29 57.57 -15.51 -19.40 -3.22
Note: P1 – maternal form, P2 – parental form, F1 – hybrid, Ht – hypothetical heterosis, Hbt – true
heterosis, hp – degree of phenotypic dominance
These are the hybrid combinations: Pallidum 5173/Pallidum 5184 (hp = 4.12, Ht - 11.59%,
Hbt - 8.53%); Pallidum 5173 / MIP Atlas (hp = 2.84, Ht - 16.55%, Hbt - 10.13%); KWS Tenor /
Pallidum 5131 (hp = 2.26, Ht - 16.71%, Hbt - 8.67%); Pallidum 5173 / Pallidum 5192 (hp = 2.05,
Ht - 9.53%, Hbt - 4.66%); Pallidum 5173 / Pallidum 5131 (hp = 1.55, Ht - 13.06%, Hbt - 4.25%);
Pallidum 5173 / Pallidum 5121 (hp = 1.19, Ht - 7.32%, Hbt - 1.09%); KWS Tenor / Pallidum 5141
(hp = 1.00, Ht - 0.44%, Hbt - 0.00%).
600
In total, out of 22 hybrid combinations of winter barley, 7 (31.8%) combinations showed
positive overdominance (heterosis), 2 (9.1%) – partially positive dominance, 5 (22.7%) –
intermediate inheritance, and 8 (36.4%) – negative overdominance (depression).
It is recommended to use the line Pallidum 5173 and the variety KWS Tenor as the maternal
component, since hyibrids created with their participation had the highest indicators of grain
number per spike.
Conclusions
The inheritances by the degree of phenotypic dominance were determined and the indices of
hypothetical and true heterosis were determined in F1 winter barley hybrids by the trait “grain
number per main spike”. A significant variation in the degree of phenotypic dominance (hp) was
found depending on the crossing combination, namely from positive overdominance (hp ≥ +1.00) to
negative overdominance (hp ≤ -1.00).
In more than 1/3 (31.8%) of the studied hybrid combinations, inheritance by the type of
positive overdominance (heterosis) was noted, which allows for effective selections for this trait.
Hybrid combinations with high indices of true heterosis (4.25–10.13%) based o n grain number per
main spike were identified, namely Pallidum 5173 / MIP Atlas, KWS Tenor / Pallidum 5131,
Pallidum 5173 / Pallidum 5184, Pallidum 5173 / Pallidum5131.
References
1. Winter barley: cropping practice, sowing rates and dates. AgroApp: Fast lending for agribusiness URL:
https://agroapp.com.ua/uk/blog/ozimij-yachmin-texnologiya-viroshhuvannya-normi-ta-termini-visivu/
2. Karashchuk, G.V., Kazanok, O.O., & Kozychаr, M.V. (2024). Рroductivity of winter barley varieties
depending on plant growth regulators in the conditions of the southern Steppe of Ukraine. Irrigated
farming, 81, 69–74. doi: 10.32848/0135-2369.2024.81.10
3. Voloshchuk, I.S. (2018). Weather conditions as a factor in determining zones of ecological seed growing
of winter wheat. Foothill and Mountain Agriculture and Stockbreeding, 64, 31–43. doi:
10.32636/01308521.2018-(64)-3
4. Mazur, V.A., Pantsireva, G.V., & Kopytchuk, Y.M. (2020). Conservation soil fertility sound use system
of fertilization and seeding rate winter wheat. Agriculture and Forestry, 2(17), 5–14. doi:
10.37128/2707-5826-2020-2-1
5. Terletska, M., Bilovus, H., Ilchuk, R., & Yaremko, V. (2022). Evaluation of productivity of cultivars of
winter barley in the conditions of the Carpathian. Foothill and Mountain Agriculture and Stockbreeding,
72(1), 76–90. doi: 10.32636/01308521.2022-(72)-1-6
6. Dyulgerov, N., & Dyulgerova, B. (2020). Variability, heritability, and correlations among grain yield and
related traits in hulless barley accessions. Trakia Journal of Sciences, 18(4), 285–293.
doi:10.15547/tjs.2020.04.002
7. Akgun, N., & Topal, A. (2011). Regression analysis of grain weight per plant in barley crosses.
Bulgarian Journal of Agricultural Science, 17(6), 773–776.
8. Yadav, S.K., Singh, A.K., Pande, P., & Singh, S. (2015). Genetic variability and direct selection criterion
for seed yield in segregating generations of barley (Hordeum vulgare L.). American Journal of Plant
Sciences, 6, 1543–1549. doi: 10.4236/ajps.2015.69153
9. Vasko, N.I., Solonechnyi, P.M., & Solonechna, O.V. (2019). The degree of dominance in F1 barley from
crosses with barley grain varieties. World plant resources: state and prospects of development: materials
of V International scientific and practice conference (pp. 18–21). Kyiv.
10. Tkachyk, S.O. (Ed.) (2016). Methodology for the examination of plant varieties of the group of cereals,
cereals and legumes for suitability for distribution in Ukraine (3rd ed., rev. and enl.). Vinnytsia: FOP
Korzun D. Yu.
11. Ermantraut, E.P., Hoptsii, T.I., Kalenska, S.M. et al. (2014). Methods of breeding experiment (in plant
science). Kharkiv: Kharkiv National Agrarian University named after V. V. Dokuchaev Press.
12. Matzinger, D.F., Mannand, T.J., & Cockerham, C.C. (1962). Diallel cross in Nicotiana tabacum. Crop
Science, 2, 238–286.
13. Fonseca, S., & Patterson F.L. (1968). Hybrid vigor in a seven parent diallel cross in common winter
wheat (Triticum aestivum L.). Crop Science, 1, 85‒88.
601
14. Griffing, B. (1968). Analysis of quantitative gene-action by constant parent regression and related
techniques. Genetics, 35, 303‒321.
15. Beil, G.M., & Atkins, R.E. (1965). Inheritance of quantitative characters in grain sorghum. Iowa State
Journal, 39(3), 345–348.
16. Zaika, Ye.V. (2015). The heterosis and inheritance of agronomical value traits of hybrids F1 of winter
bread wheat in conditions of Northern Forest-Steppe. Scientific Reports of NULES of Ukraine, 5. URL:
http://nbuv.gov.ua/UJRN/Nd_2015_5_19
17. Tromsyuk, V.D., & Bugayov, V.D. (2021). The level of heterosis and the degree of phenotypic
dominance of the main traits of productivity in the F1 winter triticale. Bulletin of Sumy National Agrarian
University, The series: Agronomy and Biology, 1(43, 49–54. doi: 10.32845/agrobio.2021.1.7
602
UDC: 634.232:631.563 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.109
INFLUENȚA UTILIZĂRII AMBALAJELOR CU ATMOSFERĂ
MODIFICATĂ DE TIP XTEND ASUPRA CALITĂȚII FRUCTELOR DE
CIREȘ DIN SOIURILE KORDIA ȘI REGINA LA PĂSTRARE
Lozan Andrei
Universitatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0001-8236-9829, e-mail: [email protected]
INFLUENCE OF THE USE OF XTEND MODIFIED ATMOSPHERE PACKAGES ON
THE QUALITY OF THE STORED CHERRIES OF KORDIA AND REGINA VARIETIES
Summary. The investigations were carried out in the laboratory of the Technical University
of Moldova with sweet cherries cultivated in the orchard of "Farm-Prod" Ltd., in 2022. The fruits
were harvested from trees of Kordia and Regina varieties grafted on Gisela 5 Gi1482 rootstock
trained under spindle system. Xtend modified atmosphere packages were used to prolong the
storage period and the fruit quality. Sweet cherries were stored at the temperature of -0,5oC for 42
days. At the initial phase, at two, four, five and six weeks of storage, the CO2 and O2 concentrations
and the fruit quality was determined and evaluated. The results showed that using Xtend modified
atmosphere packing can maintain fruit quality under market acceptable conditions for five weeks in
comparison to normal atmosphere where after two weeks of storage the fruit quality drastically
reduced.
Keywords: Sweet cherries, modified atmosphere packages, carbon dioxide, oxygen, fruit
quality, firmness.
Introducere
Cireșul este o cultură importantă în pomicultura Republicii Moldova, ocupând în anul 2023
o suprafață de 3.437 ha cu producție de 13.380 tone, situându-se pe locul patru după măr, nuc și
prun. Cireșele se remarcă prin aspectul atractiv, aroma intensă și conținutul nutritiv, caracteristici
care au crescut cererea și producția la nivel național.
Fiind fructe foarte perisabile, cireșele au o perioadă scurtă de recoltare și păstrare, de 1-2
săptămâni și sunt sensibile la transport, ceea ce poate afecta calitatea lor. Caracteristici precum
epiderma proaspătă, pedunculul verde și textura specifică sunt esențiale pentru păstrarea lor. Însă, în
timpul transportului, loviturile pot provoca modificări în echilibrul zahăr-acid, înmuierea sau
zbârcirea fructelor și brunificarea pedunculului, iar susceptibilitatea la agenți patogeni și afecțiuni
fiziologice poate diminua calitatea. Aceste particularități joacă un rol semnificativ la păstrarea
fructelor. Este foarte important de determinat momentul optim de recoltare, manipulare, depozitare
și distribuție (Quero-Garcia et al., 2017; Amarowicz et al., 2008).
Pentru a menține calitatea și extinde perioada de păstrare și transportare a cireșelor, o
soluție fiabilă este utilizarea ambalajelor cu atmosferă modificată (MAP), care au o permeabilitate
particulară pentru difuzia gazelor și a umidității. În aceste ambalaje la respirația fructelor,
concentrația de CO2 crește și cea de O2 se reduce (Lozan 2023), iar în urma transpirației fructelor
crește presiunea valorilor și respectiv a umidității relative din interior. MAP-ul de tip Xtend produs
de compania Stepac (www.stepacppc.com) din Israel oferă soluții de păstrare a fructelor disponibile
și la noi în țară de către companiile furnizoare de tehnologii în agricultură.
Obiectivul acestui studiu a fost de a examina efectele pungilor MAP de tip Xtend asupra
calității fructelor de cireș la soiurile de cireș Kordia și Regina în evoluție pe parcursul a șase
săptămâni de păstrare.
603
Materiale și metode
Fructele pentru cercetarea privind comportarea soiurilor Kordia și Regina pe parcursul
perioadei postrecoltă, păstrate în MAP, au fost colectate din cadrul plantației comerciale de cireș a
întreprinderii SRL „Farm-Prod”, satul Olănești, raionul Ștefan Vodă, înființată în anul 2015 cu
pomi de tipul „Knip baum” importați din Țările de Jos cu distanța de plantare 4,0x1,5 m. Păstrarea,
cât și analizele de laborator au fost efectuate în cadrul laboratorului Facultății de Științe Agricole,
Silvice și ale Mediului de la Universitatea Tehnică a Moldovei.
Cireșele soiurilor Kordia și Regina au fost recoltate dimineața, la maturitatea optimă de
recoltare, sortate vizual din perspectiva culorii, a calibrului (26-30 mm), a lipsei de deteriorări fizice
sau microbiologice.
Cireșele au fost răcite cu aer în cameră de prerăcire până când pulpa fructelor a avut
temperatura de 3oC, apoi transportate la unitatea de depozitare.
Fiecare variantă a inclus patru pungi MAP în care au fost plasate 5 kg cireșe. Cireșele
păstrate în atmosferă normală (AN) au fost considerate ca variantă martor în cadrul cercetării.
Ulterior, fructele de cireșe au fost depozitate în camera frigorifică pentru păstrare pe parcursul a 42
de zile la temperatura de -0,5°C, umiditatea relativă 85-90% conform recomandărilor în vigoare
pentru cireșe.
Cercetările au fost realizate în condiții de laborator după metode de efectuare a
investigațiilor privind păstrarea fructelor la culturile pomicole. La intervalele de 0; 2; 4; 5 și 6
săptămâni după punerea la păstrare a cireșelor s-a determinat concentrația de CO2 și O2 din
ambalaje cu atmosferă modificată luate în cercetare, cât și varianta martor, pierderile în masă a
fructelor cu prin intermediul metodei de cântărire, dar și fermității și acidității titrabile a fructelor.
Concentrațiile de CO2 și O2 din spațiul din interiorul ambalajelor au fost măsurate cu
ajutorul analizatorului de gaze (Gas Analyzer Avi-Gas, TEXA, Polonia). Fermitatea cireșelor s-a
determinat cu ajutorul penetrometrului FT 327, ce înregistrează rezistența opusă de către pulpă la
pătrunderea unui piston cu suprafața de 3 mm2. Aciditatea titrabilă s-a determinat prin metoda de
titrare cu o soluție de 0,1 N de NaOH cu calcularea ulterioară în acid malic.
Analiza statistică a principalilor indicatori s-a realizat utilizând pachetul de programe din
Microsoft Excel 365 și STATGRAPHICS 18.0.
Rezultate şi discuții
Compoziția ambiantă a gazelor din perioada postrecoltă influențează asupra calității și
durata de păstrare a fructelor. În condiții obișnuite compoziția aerului din camera de păstrare este
apropiată de cea a aerului atmosferic, prin care la temperatura de 20oC, oxigenul constituie 20,95%,
iar dioxidul de carbon – 0,04% (Jamba, Carabulea, 2002).
Pe parcursul păstrării în MAP se înregistrează o creștere a concentrației de CO2 și o reducere
a celei de O2, fapt ce duce la reducerea intensității procesului de respirație, la întârzierea maturării
fructelor, a îmbătrânirii și a dezvoltării bolilor fiziologice și microbiologice (Lara et al., 2015).
Tabelul 1
Concentrația de dioxid de carbon în funcție de perioada păstrării și tipul pungilor MAP
pentru soiurile de cireș Kordia și Regina în anul 2022, %
Perioada de evaluare, săptămâni
Variante
0 2 4 5 6
Soiul Kordia
AN (m) 0,04±0,00 0,05±0,01 0,06±0,02 0,06±0,01
0,04±0,00
MAP 6,38±0,25 10,80±0,21 10,30±0,47 12,20±0,50
Soiul Regina
An (m) 0,06±0,00 0,04±0,02 0,05±0,04 0,05±0,03
0,04± 0,00
MAP 8,25±0,15 12,00±0,24 11,30±0,23 12,60±0,27
În AN concentrația de CO2 a variat minor (0,04-0,07%) pe toată perioada de păstrare (tab.
1). La deschiderea camerelor frigorifice pentru verificarea indicatorului studiat, dioxidul de carbon
604
acumulat în concentrații mici s-a degajat în aerul atmosferic. La păstrarea în MAP concentrația de
CO2 a avut creșteri majore începând cu primele două săptămâni a cercetării, atingând circa 50% din
valoarea atinsă la șase săptămâni. La soiul Regina această majorare a fost mai intensă decât la soiul
Kordia, ajungând la 8,25% CO2 la două săptămâni de păstrare față de 6,38%.
O moleculă de CO2 este generată de respirația aerobă a unei molecule de O2 și prin oxidarea
glucidelor, acizilor și a altor compuși organici. Din detrimentul calității fructelor oxigenul este
responsabil de efectul de oxidare a compușilor chimici, care provoacă senescența fructelor și
reducerea perioadei de păstrare a lor (Jamba, Carabulea, 2002).
Concentrația joasă de oxigen la păstrare contribuie la reducerea ratei respirației și a
producerii etilenei, iar multiple cercetări indică că reducerile progresive de oxigen la mai puțin de
10% produc o scădere logaritmică a ratei respirației fructelor (Wang, 2014).
Tabelul 2
Concentrația oxigenului în funcție de perioada păstrării și tipul pungilor MAP pentru soiurile
de cireș Kordia și Regina, %
Perioada de evaluare, săptămâni
Variante
0 2 4 5 6
Soiul Kordia
Atmosferă normală 20,6±0,4 20,9±0,2 20,8±0,2 20,9±0,2
21,0±0,2
MAP 8,1±0,3 7,8±0,4 5,9±0,6 3,9±0,1
Soiul Regina
Atmosferă normală 20,6±0,2 20,2±0,5 20,5±0,2 20,5±0,2
21,0±0,1
MAP 9,2±0,3 6,9±0,2 4,6±0,4 4,3±0,1
La păstrare în AN concentrația oxigenului s-a micșorat de la 21,0% în varianta inițială și a
variat pe toată perioada de păstrare între 20,2 și 20,9% (tab. 2). Pentru varianta MAP acest indice s-
a redus de la 21,0% în faza inițială la 8,1% pentru soiul Kordia și 9,2% pentru soiul Regina în
decurs de două săptămâni de păstrare, atingând 3,9% la soiul Kordia și 4,3% la soiul Regina.
Pierderile în masă a fructelor este unul dintre parametrii importanți monitorizați în perioada
post-recoltă, fiind asociate cu aspecte de calitate a fructelor proaspete. Acest fenomen este cauzat de
două procese de bază: transpirația fructelor ce provoacă deshidratarea sau pierderile de umiditate și
respirația ce cauzează degradarea compușilor organici din fructe.
Tabelul 3
Pierderile în masă a fructelor în funcție de perioada păstrării și tipul pungilor MAP pentru
soiurile de cireș Kordia și Regina, %
Perioada de evaluare, săptămâni
Variante Soiul Kordia Soiul Regina
2 4 5 6 2 4 5 6
4,13± 9,11± 11,12± 18,75± 3,47± 6,42± 8,81± 18,11±
AN (m)
0,10 0,42 0,35 0,36 0,09 0,19 0,23 0,48
0,10± 0,57± 2,91± 4,56± 0,32± 1,54± 2,61± 5,18±
MAP
0,00 0,02 0,13 0,15 0,05 0,07 0,09 0,11
Cercetările efectuate au demonstrat că pierderile în masă ale cireșelor în toate variantele au
sporit odată cu extinderea perioadei de păstrare a fructelor (tab. 3). După șase săptămâni de păstrare
în varianta martor, pierderi la ambele soiuri au fost de 18,11-18,75%, iar la păstrarea în MAP de
4,56-5,18%, ce reprezintă o valoare mai mică de 3,8 ori în medie. Această diferență dintre soiuri
vorbește despre capacitatea mai bună a soiului Kordia de a fi păstrat o perioadă mai îndelungată în
ciuda precocității specifice de maturare față de soiul Regina. La păstrarea în AN mai mult de patru
săptămâni, cireșele din ambele soiuri și-au pierdut complet aspectul proaspăt, structura, cât și
posibilitatea de a fi comercializate și consumate. Cele mai mari pierderi în masă în varianta martor
au avut loc în intervalul dintre săptămâna a cincea și a șasea, atunci când structura celulelor
605
fructelor a fost afectată cel mai mult. Același fenomen a fost observat și la păstrarea în MAP, deși la
o scară cu mult mai mică.
Corelația dintre pierderile în masă a fructelor de ambele soiuri și concentrația oxigenului în
mediul de păstrare este liniară, pozitivă (fig. 1). Coeficientul de corelație r a fost de 0,66...0,92 pe
diferite perioade de păstrare. Pe parcursul păstrării corelația a fost în creștere, ceea ce confirmă
importanța menținerii concentrației oxigenului în limite reduse la păstrarea fructelor de cireș.
Coeficientul de determinare a corelației (R2) la șase săptămâni de păstrare, a fost de 0,85, ceea că
demonstrează că 85% dintre valorile pierderilor în masă a fructelor depind de concentrația
oxigenului în mediul de păstrare.
Figura 1. Analiza corelației dintre pierderile în masă a fructelor și concentrația oxigenului în
mediul de păstrare la șase săptămâni de păstrare a cireșelor din soiurile Kordia și Regina
Fermitatea este unul dintre parametrii de bază ai calității cireșelor ce vorbește despre
integritatea celulelor din fruct. Aceasta rezultă dintr-o combinație a durității epidermei și pulpei și
poate varia în funcție de soi și gradul de maturare a fructelor. Un aspect al dinamicii fermității la
păstrarea îndelungată este menținerea umidității relative a aerului care induce starea de turgescență
și stabilitatea structurii interne a fructelor.
Tabelul 4
Dinamica fermității pulpei cireșelor din soiul Kordia și Regina în funcție de perioada păstrării
și tipul pungilor MAP, kg/cm2
Perioada de evaluare
Variante
0 2 4 5 6
Soiul Kordia
AN 0,52±0,06 0,44±0,04 0,42±0,05 0,33±0,05
0,61±0,04
MAP 0,56±0,07 0,46±0,03 0,44±0,06 0,42±0,02
Soiul Regina
AN 0,50±0,07 0,38±0,06 0,33±0,07 0,26±0,05
0,59±0,06
MAP 0,56±0,07 0,51±0,08 0,46±0,05 0,44±0,07
Fermitatea cireșelor în faza inițială a fost de 0,61 kg/cm2 pentru soiul Kordia și 0,59 kg/cm2
pentru soiul Regina. Acest indice are o tendință de descreștere în toate variantele (tab. 4). În decurs
de șase săptămâni fermitatea fructelor păstrate în MAP a fost mai mare cu 21,4% pentru soiul
Kordia și 50,0% pentru soiul Regina față de fructele păstrate în AN.
Aciditatea titrabilă este unul dintre parametrii cheie ale calității cireșelor, după cum este
legată de acceptabilitatea consumatorilor ce ține de gustul fructelor, fiind dependentă mult de soi.
Cireșele sunt fructe slab acidulate cu valori ale pH-ului între 3,7 și 4,2 și a acidității titrabile între
0,7 și 1,2% (Quero-Garcia J., et al., 2017).
606
Compoziția chimică a aerului este un factor important care condiționează nivelul acizilor
organici din produsele depozitate. În MAP prin procesul de respirație, deși redus, aciditatea titrabilă
continuă să se exideze, deși la o rată cu mult mai mică decât la păstrarea în condiții frigorifice în
AN. La păstrarea în MAP timp de șase săptămâni aciditatea titrabilă a fructelor s-a redus până la
0,32-0,33% la ambele soiuri ce reprezintă dublu față de valorile acestui parametru din varianta
martor, și anume AN (tab. 5).
Tabelul 5
Dinamica acidității titrabile a fructelor în funcție de perioada păstrării și tipul pungilor MAP
pentru soiurile de cireș Kordia și Regina, %
Perioada de evaluare
Variante
0 2 4 5 6
Soiul Kordia
AN (m) 0,50 0,34 0,22 0,17
0,69±0,01
MAP 0,55 0,56 0,44 0,33
Soiul Regina
AN (m) 0,39 0,26 0,18 0,15
0,62±0,01
MAP 0,51 0,35 0,36 0,32
Pe lângă compușii volatili, aciditatea fructelor determină intensitatea gustului cireșelor, care
devine foarte vag la un nivel mai jos de 0,4% a acidității titrabile. La păstrarea în MAP, în cazul
soiului Kordia se recomandă a se păstra cireșele până la cinci săptămâni și pentru Regina – până la
patru săptămâni pentru a avea calitatea fructelor la un nivel înalt de acceptabilitate din partea
consumatorilor.
Concluzii
Rezultatele obținute în urma cercetărilor experimentale ne permit să menționăm că, pentru a
avea fructe de cireș de calitate înaltă se recomandă de a se utiliza MAP de tip Xtend la păstrarea
timp de cinci săptămâni a fructelor din soiul Kordia și patru săptămâni din soiul Regina. La
păstrarea în AN după două săptămâni de păstrare calitatea fructelor este afectată. Condiții
importante sunt menținerea temperaturii la -0,5oC, umiditatea aerului de 85-90% la păstrare și
calitatea fructelor la recoltare.
Referințe bibliografice
1. Quero-Garcia, J., Iezzoni, A., Pulawska, J., Lang, G. Cherries: botany, production and uses,
CAB International, Wallingford, Great Britain, 2017, ISBN: 978 1 78064 837 8.
2. Amarowicz, R., Carle, R., Dongowski, G., Durazzo, A., Galensa, R., Kammerer, D. Influence of
postharvest processing and storage on the content of phenolic acids and flavonoids in foods:
Review. Molecular Nutrition & Food Research, 2008. 53, p. 151–183. DOI:
10.1002/mnfr.200700486. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19065581/.
3. Lozan A. Impactul ambalajelor cu atmosferă modificată asupra concentrației de CO2 și O2 în
perioada post-recoltare la două soiuri de cireșe. no. 1 (2023), pp. 47-57.
DOI: 10.55505/SA.2023.1.05. http://repository.utm.md/handle/5014/23734.
4. Jamba, A., Carabulea, B. Tehnologia păstrării și industrializării produselor horticole. Editura
Cartea Moldovei, Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Chișinău, 2002. 85 p. ISBN 9975-
60-098-0.
5. Lara I., Camats J.A., Comabella E., Ortiz A. Eating quality and health-promoting properties of
two sweet cherry (Prunus avium L.) cultivars stored in passive modified atmosphere. Food
Science and Technology International, 2015. 21: 133–144 p. DOI: 10.1177/1082013213518544.
6. Wang, Y., Xie, X., Long, L. E. The effect of postharvest calcium application in hydro-cooling
water on tissue calcium content, biochemical changes and quality attributes of sweet cherry
fruit. Food Chemistry 160:22-30. Oregon State University 2014.
DOI: 10.1016/j.foodchem.2014.03.073.s
607
UDC: 582.475.4:630*443 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.110
PHYTOPATHOLOGICAL ASSESSMENT AND COMPOSITION OF Pinus
sp. PATHOGENS
Lungu Andrei1,*, https://orcid.org/0000-0002-5024-5765
Stratulat Tatiana2, https://orcid.org/0000-0003-3120-7058
Bulgar Vladimir 3
Crucean Stefan1, https://orcid.org/0000-0002-4883-1757
Curiev Loredana1, https://orcid.org/0000-0002-1927-8358
Jalba Svetlana1, https://orcid.org/0009-0007-9756-2059
1
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
2
Institute of Pedology, Agrochemistry and Soil Protection, Chisinau, Republic of Moldova
3
Institute of Forestry Research and Management, Chisinau, Republic of Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. This paper evaluates the state of Moldavian pine forests (nurseries and urban
areas) with the use of traditional phytosanitary monitoring in the centers of desiccation. The aim of
the research was assessment of the sanitary state of pine plantations, identification of the
composition of pathogens and development of recommendations for the improvement of the
condition and increase of the biological stability of pine plantations. Results showed that the
majority of damages were caused by fungi. In Pinus sp. the most common pathogens were fungi:
Alternaria sp., Aspergillus sp., Rhizopus sp., Fusarium sp. and Sphaeropsis sp.
Keywords: Pinus sp., phytopathological assessment, reddening of needles, fungal
pathogens.
Introduction
Modern globalization facilitates the mass movement of animals, plants, fungi and other
organisms outside their natural ranges. The emergence of a previously uncommon (alien) species,
its naturalization and introduction into local biogeocenosis (invasion) can cause significant
ecological and economic damage, as is the case with the dispersal of phytopathogenic organisms,
especially phytopathogenic fungi. Invasions of phytopathogenic fungi have accelerated significantly
in Europe over the last 40-50 years [1]. The emergence of dangerous invasive phytopathogens can
have the most dangerous consequences for native plant communities, leading to the weakening and
even mass mortality of forests, artificial and urban plantations [2]. As a rule, invasions of
phytopathogenic fungi are not limited to one country or region, but spread almost all over Europe in
certain forest types where host plants of a given phytopathogen grow in masse [3]. An example of
destructive invasions of phytopathogenic fungi affecting the whole of Europe in the last 30 years is
the spread in forests:
- Erysiphe alphitoides (Griffon & Maubl.) U. Braun & S. Takam. which caused severe oak
dieback and degradation of oak forests throughout Europe;
- Fusarium circinatum Nirenberg & O'Donnell, the causal agent of shoot canker of pines,
known in many European countries [4].
Forests are one of the most important vegetation types, fulfilling functions ranging from
supporting a healthy watershed to wildlife habitat and produce a wide range of socio-economic
goods for the owners of forest lands as well as for the surrounding society [5]. According to
archival materials and literature data, the forest area of the right bank of Moldova at the beginning
of the nineteenth century was 600 thousand ha (more than 30% of the territory). In 2023, the forest
area in the country was 467.9 thousand ha, or 13.8% of the territory [6], which places our Republic
among the European countries with the lowest level of afforestation (the average value in Europe is
29%, in the world - 31%). Therefore, forest restoration and expansion of areas covered with forest
608
vegetation is a national priority. All forest restoration and expansion works are carried out on forest
lands managed by the Agency “Moldsilva”. Forest nurseries (25) in Moldova produce annually
about two million tree seedlings, of which coniferous trees account for about 20 per cent.
Annual impact of a complex of unfavourable factors of abiotic and biotic character leads to
weakening and death of trees, increased (pathological) dieback appears in plantations and sanitary
condition deteriorates. Seedlings grown in tree nurseries are also heavily affected by infectious and
non-infectious diseases. In order to timely identify and prevent potential threats to forest
plantations, monitoring of sanitary and forest pathological condition of the forest fund is carried out.
Thus, the monitoring data on the species composition of phytopathogenic fungi affecting woody
plants in the south of Moldova indicates the penetration and spread of new species of invasive
diseases. New phytopathogens are already causing and may cause serious damage to forestry in the
future.
The purpose of the study was to establish the sanitary state of pine plantations, identify the
species composition of pathogens and develop recommendations for improving the condition and
increasing the biological stability of pine plantations.
Materials and methods
Field study and sample collection.
Three forest areas were selected for observation and sampling as permanent research sites
out of 23 forests and reserves managed by Agency “Moldsilva”: the first one in Calarasi district; the
second one along the R14 road, near Balti; the third one in Hincesti-Silva, next to a sugar factory;
the fourth one was in Chisinau urban forest, Valea Morilor Park (Figure 1). Coniferous species -
pine - make up the bulk of the vegetation in these parks.
1 2 3
Figure 1. Panoramic trees views: 1- O.S. Calarasi; 2- R14 road, Balti; 3- Chisinau,
park Valea Morilor, 2022
The reconnaissance method was used for phytopathological assessment. When assessing the
phytosanitary condition, attention was paid to the infestation with a complex of diseases
characteristic of coniferous trees. Each pine tree was ranked according to one of six categories of
green woody plantations condition according to the results of visual assessment of needles, crown,
growth, presence of signs of desiccation, local damage of trunk and root paws, branches as follows:
1st - the tree is healthy; 2nd - the tree is weakened; 3rd - the tree is very weakened; 4th - the tree is
in the process of desiccation; 5th - recently died; 6th - died more than a year ago (according to
Annex 6K to the Sanitary Rules for Forests of the Republic of Moldova (1998)).
For the assessment of the composition of pathogens the samples of wood, needles and
growth, with signs of lesions (reddening) of needles, were taken from Pinus sp. for taxonomic
characterization of the pathogens. A total of 12 pine samples were collected. Needle samples of
609
selected trees with a varying degree of drying were taken from three levels (upper, middle and
bottom). Fragments of dry and green needles, branch tips, and wood fragments were taken from
each sample (Figure 2 and 3).
Figure 2. Sample preparation: fragments of dried Figure 3. Sample preparation: growing tips of
and green needles branches, wood fragments
Identification methods of pathogens included a combination of morphological assessment
and fungal culturing methods. Wood and needle samples were sterilized by 96% ethanol for 15
second and small fragments were used to place on PDA nutrient medium agarized in Petri dishes.
Then Petri dishes samples were placed in thermostat at temperature of 28⁰C. Similarly, sections of
the branches were performed. When examining the tissue of the branches no symptoms of attack or
obvious changes in the woody tissue were observed. Reinoculations of pathogens were performed
several times until pure culture was obtained. Pure cultures were incubated at 28°C in the dark,
grouped morphologically.
Fungi were identified according to available methods and identifiers [7, 8].
Results and discussions
In the last decade, the pine forests of Moldova have experienced a decrease in biological
resistance, accompanied by a massive drying out of forest stands. From the moment of
identification of the damaged plantings area, the volume of drying out of pine forests is constantly
growing. Counting of dying pine plantations was initiated by the Ministry of Environment of the
Republic of Moldova and specialists from Institute of Forestry Research and Management in the fall
of 2019, when this phenomenon became widespread. In pine forests on the territory of the Republic,
starting from 2019, the development and spread of reddening of needles is observed, which causes
its degradation and desiccation. The massive drying up of pine forests, having significantly
expanded to the north and west of the republic, affected 6 out of 23 forestry institutions in the
country in 2022. The pathological process continued to cover new territories, and in 2020 it was
recorded in urban green spaces (Chisinau). The results of the observation of pine plantations
managed by Agency “Moldsilva” are presented in Table 1.
Table 1
Area of pine plantations managed by the Agency “Moldsilva” in which outbreaks of
reddening of needles were observed, 2022
Area of outbreaks (ha)
Forestry Including the volume of drying
No
enterprises Total very weak weak moderately strong
(5-20%) (21-30%) (31-50%) (> 50%)
1 Calarasi 61,95 34,95 17,6 5,45 3,95
2 Nisporeni-Silva 56,9 5,5 47,4 4
3 Orhei 436,6 163,2 107,2 166,2
4 Balti 219,84 104,09 71,8 27,16 16,79
5 Hincesti Silva 285 111,2 113,6 30,7 29,5
6 Soroca 501,1 9,7 158,5 332,9
Total 1561,39 413,44 325,4 435,41 387,14
610
According to the Agency “Moldsilva” data, the reddening of needles is 1561.39 ha. Foci
with intensity of infestation: very weak (5-20%) account for 26.5% (413.4 ha), weak (21-30%) -
20.8% (325.4 ha), medium (31-50%) - 27.9% (435.41 ha) and strong (more than 50%) - 24.9%
(35.6 ha).
To assess the pathogen, affected branches were taken from three samples and prepared for
pathogen identification using the method described above.
Results showed that the majority of damages were caused by fungi. A majority of fungal
diseases were associated with shoots and needles. The symptoms included stunted growth,
discoloration and loss of needles, and dieback of the shoots. In many cases, fungal mycelia and
fungal fruiting bodies were also observed on damaged tissue.
During the study, a number of pathogenic fungi were isolated and identified (at the genus
level). Results of microbiological examination of pine samples (needles, shoots, wood) are
presented in the Table 2.
Table 2
List of identified pine phytopathogens
Sample No. Pathogenic agent
Fungi
1 Rhizopus sp.; Penicillium sp.; Alternaria sp. Apergillus sp.. Fusarium sp.;
Sphaeropsis sp.
NB! Trichoderma sp.- non-pathogenic
Needles 2 Rhizopus sp.; Apergillus sp.; Alternaria sp.; Penicillium sp.; Fusarium sp.;
Trichoderma sp.
3 Rhizopus sp.; Alternaria sp.; Penicillium sp.; Fusarium sp. Trichoderma sp.
4 Alternaria sp.; Penicillium sp. Fusarium sp., Sphaeropsis sp., Trichoderma sp.
Wood/ 1-4 Rhizopus sp.; Aspergillus sp.; Fusarium sp.; Sphaeropsis sp.
shoot
In Pinus sp. the most common fungal pathogens were Alternaria sp., Aspergillus sp. and Rhizopus
sp., Fusarium sp. and Sphaeropsis sp. (Figure 4).
Rhizopus sp. (needles) Sphaeropsis sp. (needles) Rhizopus sp.,Fusarium sp.,
Sphaeropsis sp., Aspergillus sp.
(pine shoots)
Figure 4. Growth of pine phytopathogen colonies on solid media
Results demonstrated that fungal pathogens remain the major threat in Pinus sp. in
Moldovan forest nurseries.
Thus, the immediate cause of the death of pines in the centers of desiccation is damage by
pathogenic organisms that are introduced including by bark beetles when populating living trees.
611
But, given the geography of this phenomenon, it can be assumed that the massive drying out of pine
stands in many European countries, including Moldova, may be associated with climate change.
Possible causes of shrinkage can be divided into:
- natural: dry events of recent years, violation of the hydrological regime of soils, massive
damage to pine plantations;
- anthropogenic: accumulation in the forest fund of a large number of artificial pine stands of
the same age, refusal to utilize pine felling residues by fire in accordance with the
requirements of forest certification, low efficiency of forest pathological monitoring, very
low funding for forest protection work and scientific research in this area.
No funding for research does not allow speaking about a more complete picture of the reasons
for the phenomenon of mass drying of pine forests in Moldova at the moment.
Clearly, there is a great need for research on such invasions, which could help minimize their
negative effects in the future. Unfortunately, so far the measures taken to combat these growing
threats are not systematic and effective, although in many cases technologies have already been
developed to accurately identify invasive phytopathogenic fungi, there is an understanding of their
pathways of entry and spread, and control methods have been developed.
Acknowledgements. These researches were carried out within the project
22.80015.7007.261T, Intellectual Solutions and Biotechnologies for the Sustainable Development
of Green Spaces in the Urban Environment funded by National Agency for Research and
Development.
References
1. Marie-Laure Desprez-Loustau., Cécile Robin., Marc Buée., Régis Courtecuisse., Jean Garbaye.,
Frédéric Suffert., Ivan Sache., David M. Rizzo., The fungal dimension of biological invasions,
2007, 22(9), 0–480 pp. doi:10.1016/j.tree.2007.04.005.
2. Santini, A., Ghelardini L., De Pace C., Desprez-Loustau M. L., Capretti P., Chandelier A.,
Cech, T., Chira D., Diamandis S., Gaitniekis T., Hantula J., Holdenrieder O., Jankovsky L.,
Jung, T., Jurc D., Kirisits T., Kunca A., Lygis V., Malecka M., Marcais B., Schmitz S.,
Schumacher J., Solheim H., Solla A., Szabò I., Tsopelas P., Vannini A., Vettraino A. M.,
Webber J., Woodward S., Stenlid J., Biogeographical patterns and determinants of invasion by
forest pathogens in Europe. New Phytologist, 197(1), 2013. 238–250 pp. doi:10.1111/j.1469-
8137.2012.04364.x
3. Yukhnovskyi V., Urliuk Yu., Khryk V., Levandovska S., Sanitary state of water-protection pine
plantations in the interfluve of Dnieper and Desna. Agribiology, 2, 2019, 88-95. doi:
10.33245/2310-9270-2019-153-2-88-95
4. Bulgakov T.S., Invasions of alien plant pathogenic fungi in forest ecosystems of the southern
European Russia: Modern state and potential threats in the near future. Modern problemsof
forest protection and ways of their solution Materials of the II International research-to-practice
conference in commemoration of 95th anniversary of Professor Nikolai Ilyich Fedorov, and the
90th anniversary of the Department of Forest Protection and Wood Science. Minsk: BSTU,
2020, 62-68 pp. ISBN 978-985-530-864-6
5. Mariusz Szymaneka, Wojciech Tanaś, Maciej Sprawka, Alexander Pugachevsky, Alexander
Sazonov, Sergey Kostyukevich, Mikhail Kudin, Anatoly Puchilo, Oleg Semyonov, Vladimir
Shukanov. Assessment of the Pine Forests Condition Using Forest Factors, Physiological
Characteristics and Remote Detection Data. Agricultural Engineering. 2021, 25(1), pp. 29-49.
6. Moldova în cifre: Breviar statistic / Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova;
colegiul de redacţie: Oleg Cara (preşedinte) [et al.]. Chişinău: [S. n.], 2024
7. В.И. Билай, Методы экспериментальной микологии. Издательство Наукова Думка, Киев,
1982, 550 p.
8. G.H. Boerema, J. de Gruyter. Phoma identification manual. Differentiation of specific and infra-
specific taxa in culture, 2004.
612
UDC: 632.38:633.11:551.588.7(478+477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.111
WHEAT VIRUSES DON’T KNOW BORDERS: IDENTIFICATION IN
UKRAINE, MOLDOVA AND THEIR IMPACT ON YIELD
UNDER GLOBAL WARMING
Mishchenko Lidiya1,*, https://orcid.org/0000-0003-0697-6971
AndronicLarisa2, https://orcid.org/0000-0002-2761-9917
Rahmatov Mahbubjon3, **, https://orcid.org/0000-0001-7491-2836
Molodchenkova Olga4 , https://orcid.org/0000-0003-2511-0866
Armonienė Rita5, https://orcid.org/0000-0002-8792-8156
Mishchenko Ivan6, https://orcid.org/0000-0002-2919-8546
Pozhylov Illia1, https://orcid.org/0000-0002-6259-3740
Motsnyi Ivan4, https://orcid.org/0000-0002-1812-9481
Dashchenko Anna6, https://orcid.org/0009-0000-9943-0710
Fanin Yaroslav4 https://orcid.org/0000-0003-3129-7583
1
Taras Shevchenko National University of Kyiv, Ukraine
2
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
3
Department of Plant Breeding, Swedish University of Agricultural Sciences, Alnarp, Sweden
4
Plant Breeding and Genetics Institute – National Center of Seed and Cultivar Investigations,
3 Ovidiopolska doroga str., Odessa, Ukraine
5
Lithuanian Research Centre for Agriculture and Forestry, Instituto, Lithuania
6
National University of Life and Environmental Sciences of Ukraine, Kyiv, Ukraine
* e-mail: [email protected], ** e-mail: [email protected]
Summary. The early spring of 2024 contributed to emergence of viruses both in Ukraine
and in neighboring Moldova. Already in April, wheat plants with signs of virus damage were
selected in Vinnytsia and Dnipropetrovsk regions, and almost at the same time in Moldova. In May,
the Wheat stripe mosaic virus (WSMV) was also discovered in Poltava. WMSV was detected in
both countries, which has a significant epidemic potential, leading to a decrease in yield. In
addition, in Ukraine, we continued to observe the manifestation of cold stress due to a daily
temperature drop of more than 20ºC, which led to the appearance of symptoms such as purple
leaves and the development of chlorotic and yellowish-brown stripes, which are very similar to viral
damage. The absence of viruses in such stressed wheat plants has been conclusively proven. A
reliable decrease in wheat yield was established not only under the influence of a viral infection, but
also in variants with a daily temperature difference in May-June, that is, the phase of emergence
into the tube and the beginning of earing.
Keywords: Wheat, Wheat streak mosaic virus, symptoms, crop, Moldova, Ukraine.
Introduction
Wheat (Triticum aestivum L.), as the main food crop in Ukraine, is of great economic
importance, while serving as a critical contributor to global food security. However, climate change
affects water availability, temperature, and atmospheric CO2 concentration, which, in turn, directly
affects plant growth processes and, finally, the ability of plants to efficiently produce protein,
starch, and other plant products that are valuable for human nutrition [1]. The issue of climate
change is also relevant for our country, because in recent years, abnormal climatic phenomena have
been observed, which create a number of significant problems for grain production. Thus, late
spring frosts in 1999, 2001 and 2004, a long-term ice crust in 2003, waterlogging in June 2001,
2006, and moisture deficit in September-October 2005, 2007 [2] and 2011, 2023 years led to a
catastrophic crop condition winter wheat and significant financial losses due to grain shortage.
Modern warming causes a significant change in the agroclimatic conditions for the growth,
613
development and productivity of agricultural crops. It is accompanied by a significant increase in
air temperature in the winter months, an increase in the number of prolonged thaws, a temporal shift
in the development of natural processes, changes in the duration of the seasons, an extension of the
frost-free period and the duration of the growing season of agricultural crops, and an increase in the
heat supply of the growing season. More than 30% of the territory of Ukraine with the most fertile
lands, where the production of about 65% of commercial grain is concentrated, is in the zone of
insufficient hydration. The main feature of the warming period was the unevenness of precipitation
within the year and in individual years, which led to an increase in the number of drought events. It
was shown that the climate of Ukraine is highly sensitive to global climate change. It was found that
annual temperature changes towards warming over a century period are 0.7–0.9 °C in Polissia and
Forest Steppe, and 0.2–0.3 °C in the Steppe. Therefore, the problem of assessing the impact of
expected climate changes on agroclimatic conditions of cultivation, productivity and gross harvest
of agricultural crops is extremely relevant [3].
It is known that such climate changes can significantly affect crop yield. Thus, the
productivity of grain crops is closely related to the presence of precipitation and temperatures
during the growing season. It has been established that precipitation during the vegetation period is
a positive factor for grain yield, while the influence of high temperatures leads to its decrease [4, 5].
An increase of temperature above the optimum for every 1 °C negatively affects wheat yield with a
predicted 5.3% [6] and 6% [7] reduction in yield. In wheat, exposure to frost or high temperatures
during pollination significantly affects yield [8, 9].
Climate change affects the level of losses from plant diseases, because the environment
significantly affects not only plants, but also pathogens and their vectors. The appearance,
prevalence, harmfulness of phytoviral diseases, as well as the subsequent co-evolution of plants and
their pathogens, which leads to changes in the species composition of viruses in a certain region, the
appearance of differences in the properties of virus isolates, the occurrence of epiphytotia directly
depend on changes associated with global warming (increasing temperature, changes in the amount
of atmospheric precipitation, increasing the level of CO2 and ozone, drought, etc.) [10, 11, 12].
However, only a few of them are devoted to viruses of cereals [13, 14, 15, 16]. It should be noted
that these pathogens are transmitted by vectors: Barley yellow dwarf virus (BYDV) – aphids, Wheat
streak mosaic virus (WSMV) by microscopic mites, and Wheat dwarf virus (WDV) by leafhoppers.
In this regard, changes in climate impacts may indirectly affect the intensity and prevalence of
WSMV, VYDV and WDV diseases through effects on the reproduction/survival of their vectors.
Thus, in the conditions of a mild winter, a high intensity of aphid migration in spring and a high
frequency of cases of plant damage are noted. In this regard, climate changes impacts may
indirectly affect the intensity and prevalence of WSMV, VYDV and WDV through effects on the
reproduction/survival of their vectors. Thus, in the conditions of a mild winter, a high intensity of
aphid migration in spring and a high frequency of cases of plant damage are noted. The harmfulness
of viral diseases is largely determined by the amount of inoculum and the duration of infection,
which are affected by the winter survival of its hosts. For some viruses, increased temperatures also
cause more severe symptoms. The survival rate of aphids increases with a milder winter, and higher
spring and summer temperatures increase their development and reproductive level and lead to a
greater intensity of the disease. Mild winters increase the survival of weeds, which are virus
reservoirs. A raise of the frequency and intensity of summer storms with high winds, rain and hail
will increase plant damage, leading to an enhancing in mechanical and livestock transmission of
viruses.
In recent years, in Ukraine, and in particular, in the Poltava region, it has become very
noticeable that winter wheat practically does not freeze, but suffers from significant temperature
changes in the phases of emergence into the tube and the beginning of earing [17, 18, 19], which
leads to significant economic losses. New WSMV diagnostic approaches are also shown
(Mishchenko et al, 2021) [20]. Innovation may be the biggest challenge in developing crop varieties
to win the race between climate change and food security [21].
614
In connection with climate changes, it is often difficult to distinguish the symptoms of viral
infections from other abiotic factors. Therefore, the diagnosis of wheat viral infections is an old and
at the same time a new topic
The goal of our research was the identification of viruses on wheat crops in Ukraine and
Moldova in 2024 and the influence of the Wheat streak mosaic virus and the biotic factor (daily
temperature difference in May-June) on the yield of the crop (wheat).
Material and methods
Double-antibody sandwich enzyme-linked immunosorbent assay (DAS-ELISA) and triple antibody
sandwich enzyme-linked immunosorbent assay (TAS-ELISA) were employed to identify viruses in
wheat leaf sap, using specific antibodies to wheat streak mosaic virus (WSMV), wheat dwarf virus
(WDV), barley yellow dwarf virus (BYDV-PAV), brome mosaic virus (BMV), wheat spindle
streak mosaic virus (WSSMV), barley stripe mosaic virus (BSMV) (all Loewe, Germany) and High
Plains wheat mosaic virus (HPWMoV) (Agdia, USA). Wheat leaf tissue was ground in PBS buffer
(pH 7.4) in a ratio of 1:2 (w/v) to prepare antigen samples. Leaf samples from healthy wheat plants
were used as negative controls, and commercial samples from Loewe, Germany, as positive
controls. The results were recorded with an Opsis MR reader (Termo Labsystems, USA) and Dynex
Revelation Quicklink software, at a wavelength of 405 nm. Samples were considered positive when
their absorbance values at 405 nm were at least three times higher than those of the negative
controls [22].
RNA extraction, RT-PCR.
Total RNA was extracted from fresh leaves using the RNA kit from Thermo Scientific
(https://www.thermofisher.com/se/en/home/life-science/dna-rna-purification-analysis/rna-
extraction/rna-types/total-rna-extraction.html). Reverse transcription polymerase chain reaction
(RT-PCR) was conducted in two steps. First, reverse transcription was performed with RevertAid
Reverse Transcriptase (Thermo Scientific, USA), which incorporates genetically modified Moloney
Murine leukaemia virus reverse transcriptase (MMuLV RT), following the manufacturer’s protocol.
Amplification was then carried out using a thermocycler (Genetic Research Instrumentation LTD,
Great Britain) and specific oligonucleotide primers targeting a portion of the WSMV CP gene (WS-
8166F (5′ GAGAGCAATACTGCGTGTACG 3′) and WS-8909R (5′
GCATAATGGCTCGAAGTGATG 3′) [23]. This resulted in amplification of a 750 bp DNA
product. The amplification reaction contained 12.5 μL Dream Taq PCR Master Mix (2x) buffer
(comprising Dream Taq DNA polymerase, 2x Dream Taq buffer, 0.4 mmol/L of each dNTP, 4
mmol/L MgCl2), 7.5 μL nuclease-free water, 1 μL of each primer (10 mol/L) and 3 μL cDNA. The
temperature profile of the amplification reaction was as follows: initial denaturation for 3 min at
95°C, followed by 35 cycles of denaturation at 95°C for 30 s, annealing at 55°C for 30 s, and
extension at 72°C for 1 min. The final extension step was performed at 72°C for 10 min. The PCR
products were separated on a 1.5% agarose gel alongside DNA markers (MassRuler DNA Ladder
Mix, ready-to-use, SM 0311, Thermo Scientific, USA), stained with ethidium bromide and
visualised under UV light. Following gel electrophoresis, the PCR products were purified from the
agarose gel using the QIAquick Gel Extraction Kit (Qiagen, UK).
Five biological replicates, each containing leaves pooled from five individual plants, were
used in each ELISA measurement. Three technical replications were conducted for each biological
replicate and, when appropriate, the mean value was calculated for each biological replicate. DAS-
ELISA was performed in three replicate runs. Yield structure was measured on 10 replicates, while
all biochemical measurements were performed on six replicates. Data processing was performed
using Microsoft Office Excel v.14.7.3 (Microsoft, Redmond, WA, USA) or Prism Graph 8
(GraphPad Software, San Diego, CA, USA). Differences between mean values of traits were
evaluated by the Student’s t-test at probability level p≤0.05.
615
Results and discussion
Phytopathological monitoring of wheat crops in Ukraine and Moldova in April - May 2024
revealed symptoms of viral diseases in both countries (Fig. 1, A-D). Infected plants had symptoms
of light green and yellow stripes of various lengths extending parallel to the venation and
characteristic chlorotic. Especially classical symptoms of WSMV were observed in Moldova and
Poltava region. WSMV was identified by DAS-ELISA. In May in the Poltava region there were
clearly visible symptoms on different genotypes and lines of wheat, yellow-brown stripes and spots
that resembled viral or fungal diseases (Fig. 1, E-H). The conducted studies (light microscopy for
fungi) and immunological (DAS-ELISA) did not reveal fungi and none of the 7 viruses listed in the
methods. PCR analysis confirmed this (Fig. 2). WSMV was detected in Moldovan and Vinnytsia
isolates of of winter wheat.
A B C D
E F G H
Figure 1. Symptoms of WSMV on wheat: A–C – Moldova, 24.04.2024; D – Vinnytsia region,
17.04.2024; E – G – lines and variety Patras (H) in the Poltava region, 15.05.2024
Figure 2. Detection of WSMV in infected wheat leaves by RT-PCR. Electrophorogram
showing PCR DNA fragments of 750 bp in size, amplified using Dream Taq PCR Master Mix
(2X) (Thermo Scientific); Tracks 1–4 – isolates from Moldova; 5 – lines No. 22, 6 – 32, 7 – 41;
8 – variety Patras; 9 – DNA markers (O'GeneRuler 100 bp Plus DNA Ladder, Thermo
Scientific), 10 – Vinnytsia region.
616
The conducted harvest studies showed that the mass of 1,000 grains in the WSMV-infected
wheat plants of the Bohdana variety (Poltava region) decreased by 25% compared to the control
(healthy plants) and by 32% under the action of cold stress. It is 54.6 g for healthy plants, 40.9 g for
virus-infected plants, and 36.8 g under conditions of cold stress. For the Odesa line in the field
experiment of the Poltava region the mass of 1,000 grains in healthy plants is 46.2 g, and with the
effect of a daily temperature drop of more than 20º C – only 38.1 g.
Conclusions
Conducted researches of wheat plants of various genotypes, affected by the WSMV in
Ukraine and Moldova, confirmed that viruses really do not have borders. The PCR analysis
revealed amplicons of 750 bp size, corresponding to the expected WSMV product for wheat from
neighboring Moldova and Vinnytsia region. The next step will be to study the phylogeny of the
detected viruses. A reliable decrease in wheat yield was established not only under the influence of
a viral infection, but also in variants with a daily temperature difference in May-June, that is in the
phase of emergence into the tube and the beginning of earing. The symptoms of the these plants are
very similar to viral and fungal infections of wheat. Therefore, diagnosis is extremely necessary for
decision-making.
Acknowledgements.This research has been funded by the National Research Foundation of
Ukraine (grant No. 2023.03/0244 «Mechanisms controlling of resilience of economically important
crops to viral diseases under war conditions and global warming».
References
1. Hatfield J.L. Agroclimatology and Wheat Production: Coping with Climate Change / J.L.
Hatfield, C. Dold // Front. Plant Sci. // 2018. – Vol. 9. – P. 224. doi: 10.3389/fpls.2018.00224
2. Kyrylenko VV. [Based on a wide selection]. Karantyn i zahyst roslyn=Quarantine and Plant
Protection. 2008; 6:4- 6. Ukrainian
3. Stepanenko SM, Polyovyi AM, Shkolnyi EP, et al. [Assessment of the impact of climate change
on the economy of Ukraine]. Stepanenko SM, Polyovyi AM, editor. Odesa: Ekologia; 2011.
Ukrainian
4. Hatfield JL, Boote KJ, Kimball BA, Ziska LH, Izaurralde RC, Ort D, et al. Climate impacts on
agriculture: implications for crop production. Agron. J. 2011; 103: 351–370. doi:
10.2134/agronj2010.0303
5. Yu Q, Li L, Luo Q, Eamus D, Xu S, Chen C, et al. Year patterns of climate impact on wheat
yields. Int. J. Climatol. 2014; 34:518–528. doi: 10.1002/joc.3704
6. Innes PJ, Tan DKY, Van Ogtrop F, Amthor JS. Effects of high-temperature episodes on wheat
yields in New South Wales, Australia. Agricultural and Forest Meteorology. 2015; 208: 95–107.
doi: 10.1016/j.agrformet.2015.03.018
7. Asseng S, Ewert F, Martre P, Rötter RP, Lobell DB, Cammarao D, et al. Rising temperatures
reduce global wheat production. Nature Clim. Change. 2015; 5: 143–147. doi:
10.1038/nclimate2470
8. Prasad PVV, Djanaguiraman M. Response of floret fertility and individual grain weight of
wheat to high temperature stress: sensitive stages and thresholds for temperature and duration.
Funct. Plant Biol. 2014; 41: 1261–1269. doi: 10.1071/FP14061
9. Rezaei EE, Siebert S, Ewert F. Intensity of heat stress in winter wheat-phenology compensates
for the adverse effect of global warming. Environ. Res. Lett. 2015; 10:024012. doi:
10.1088/1748-9326/10/2/024012
10. Habekuß A, Riedel C, Schliephake E, Ordon F. Breeding for resistance to insect-transmitted
viruses in barley – an emerging challenge due to global warming. Journal für Kulturpflanzen.
2009; 61: 53–61.
617
11. Jones RAC. Plant virus emergence and evolution: Origins, new encounter scenarios, factors
driving emergence, effects of changing world conditions, and prospects for control. Virus
Research. 2009; 141:113–130.
12. Ruszkowska M, Lipa JJ, Walczak F, Wójtowicz A. Current and future crop protection problems
in Poland in a changing climate. Proceedings of the Conference on Climate change and
agricultural production in the Baltic Sea region. Focus on effects, vulnerability and adaptation;
2010 May 4-6; Uppsala, Sweden. NJF Report. 2010; 6(1): 63-64.
13. Bowen KL, Burch K. Influence of weather on barley yellow dwarf severity and yields of wheat
in Alabama. Phytopathology. 2001, 91:S10.
14. Nancarrow N, Constable F, Finlay K, Freeman A, Rodoni B, Trebecki P, Vassiliadis S, Yen A,
Luck J. The effect of elevated temperature on Barley yellow dwarf virus-PAV in wheat. Virus
Research. 2014; 186:97–103.
15. Trębicki P, Nancarrow N, Cole E, Bosque-Pérez NA, Constable FE, Freeman AJ, et al. Virus
disease in wheat predicted to increase with a changing climate. Global Change Biology. 2015;
9: 3511–19.
16. Trębicki P, Nancarrow N, Bosque-Pérez NA, Rodoni B, Aftab M, Freeman A, Yen A,
Fitzgerald GJ. Virus incidence in wheat increases under elevated CO2: A 4-year study of yellow
dwarf viruses from a free air carbon dioxide facility. Virus Research. 2017; 241:137-144. doi:
10.1016/j.virusres.2017.06.02
17. Mishchenko L. [Reasons and consequences of reddening of winter wheat leaves at the
beginning of earing in the Ukrainian forest-steppe]. Scientific and technical bulletin of the V.M.
Remeslo Myronivka Institute of Wheat. 2007; 6-7:262-277. Ukrainian
18. Mishchenko LT. [Species composition of viruses on winter wheat crops in the forest-steppe of
Ukraine under climate change conditions]. Proceedings of the International Conference
‘Implementation of the potential of grain crop varieties is the way to address food security’
dedicated to the 110th anniversary of the birth of academician-breeder V.M. Remeslo; 2017 Oct
20; Centralne, Ukraine; 2017. Ukrainian
19. Mishchenko L, Dunich A, Mishchenko I, Berlizov V, Petrenkova V, Molchanets O. Influence
of climate changes on wheat viruses variability in Ukraine. Agriculture and Forestry. 2017;
63(4):43-50. doi:10.17707/AgricultForest.63.4.04
20. Mishchenko, L., Nazarov, T., Dunich, A., Mishchenko, I., Ryshchakova, O., Motsnyi, I.,
Dashchenko, A., Bezkrovna, L., Fanin, Y., Molodchenkova, O., Smertenko, A., 2021. Impact of
wheat streak mosaic virus on peroxisome proliferation, redox reactions, and resistance
responses in wheat. Int J Mol Sci. 22(19), 10218. http://doi.org/10.3390/ijms221910218
21. Redesigning crop varieties to win the race between climate change and food security. September
2023; Molecular Plant 16(10). 16(10). DOI: https://doi.org/10.1016/j.molp.2023.09.003
22. Crowther J. R. (1995). ELISA. Theory and Practice. N.Y., USA
23. Kúdela, O., Kúdelová, M., Nováková, S., Glasa, M., 2008. First report of Wheat streak mosaic
virus in Slovakia. Disease Notes. 92, 1365. https://doi.org/10.1094/PDIS-92-9-1365C
618
UDC: 634.8.04:632.7:632.11(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.112
GRAPEVINE PESTS AND DISEASES UNDER CLIMATE CHANGE IN
UKRAINE
Muliukina Nina *, https://orcid.org/0000-0003-3176-9827
Liashenko Halyna, https://orcid.org/0000-0003-2069-8971
Kovalova Iryna, https://orcid.org/0000-0002-1117-9750
Buzovska Maryna, https://orcid.org/0000-0003-1334-4171
Melnik Ella, https://orcid.org/0000-0002-9272-4625
Leshchenko Alla, https://orcid.org/0000-0002-3048-0143
Nenartovych Andriy, https://orcid.org/0009-0002-9471-5148
National Scientific Center " Tairov Institute of Viticulture and Winemaking", National Academy of
Agrarian Sciences of Ukraine, Odessa region, Ukraine
* Corresponding author e-mail: [email protected]
Summary. An attempt to assess the meteorological factors and climate changes influence
on grape pests and diseases was made. Using the example of grape berry moth, it is shown that
temperature changes over a period of approximately 25 years ( 1988-1989 and 2014-2015 periods)
affect the biophenology of the pest, changes in the dates of the indicators amount to an average of
7-10 days. The existence of a correlation between the number of days with a temperature above 25
C and the grape berry moth flight duration was shown (r=0.66). Detection of grapevine virus
disease leafroll symptoms on the ‘Odesa Black’ variety in 1987-1991 and 2001-2005 showed a
number of diseased plants increase from 1.5 to 7.2 %. Correlation analysis showed that the main
factor that most affects the manifestation of leafroll symptoms is the amount of precipitation during
the vegetation period. Positive correlation between the development of grape trunk disease esca
symptoms on the 'Dobrynya' rootstock and wine variety 'Cabernet Sauvignon' and the average
monthly temperature during the growing season (June-August, (r = 0.77 and r = 0.595) was
observed
Keywords: climatic changes, weather conditions, grape berry moth, grapevine esca,
grapevine leafroll disease, vineyards protection.
Introduction
The influence of climatic changes on grapevine pests and diseases proven by the works of
scientists from many wine-growing countries of the world [1, 2]. In relation to grape pests, these
changes concern mainly the size of the population, biophenology changes, levels of damage etc.
[3]. The specified changes were detected for such objects as grape berry moth, grape mites and
leafhoppers. Regarding grape diseases, it is about the prevalence of the disease and the degree of
damage, the objects include the most common fungal diseases (mildew, oidium), fungal diseases of
perennial grape wood and some viral diseases. Very often, the effects of climate change are
recorded in the case of pathogens affecting grapevine vascular system (virus disease – grapevine
leafroll and rugose wood) and among diseases caused by fungal pathogens – grapevine trunk
diseases - esca, eutyposis, excoriosis) [4, 5]. One of the most common diseases of this group is
esca, which, like most diseases of grapevine perennial wood, causes vascular lesions. The disease
development and the time of its symptoms manifestation are influenced by abiotic conditions,
primarily humidity and air temperature [6]. If in the case of virus and fungal diseases of grapevine
perennial wood, the control measures are mainly focused on obtaining healthy planting material,
then the spread of downy mildew and powdery mildew is limited by improving the schemes for the
vineyards protection [7]. This includes techniques for monitoring of disease manifestations
dynamics, reducing the number of treatments while increasing the effectiveness of the pesticides
619
used, and including biologically active substances and their complexes in protection schemes, in
addition to the actual protective substances.
The purpose of the research was to assess the impact of weather conditions and climate
change on grape pests (grape berry moth example), fungal diseases (esca example), grapevine virus
diseases (grapevine leafroll disease).
Material and methods
Monitoring of grapevine diseases development, visual sanitary control of grapevine leafroll
and esca symptoms, ELISA detection of the grapevine leafroll 1 and 3, PCR and sequencing to
detect the complex of grapevine esca pathogens.
Results and discussion
Grape berry moth. Annual observations of grapevine pests make it possible to draw a
conclusion about the influence of the year weather conditions on their population (mites,
leafhoppers), and in the case of multi-year observations (grape berry moth) also about the climatic
changes influence. In relation to grape berry moth, the differences in biophenology (time of flight
duration, date of biophenology periods were observed (Table 1).
Table 1
Biophenology of grape berry moth (Lobesia botrana Den. et Schiff.),
ННЦ «ІВіВ ім. В. Є. Таїрова», порівняння періодів 1988 – 1989 та 2014 - 2015 рр
Year of Generation
obzervation Biophenology indicators
I II III
April 27th June 02 – July 29 –
Beginning of grape moth flight
May 9th July 10 August 05
1988 - 1989 May 12 th - July 8 – August 27 –
Beginning of larvae hatching
May 21 - August 03 Septembet 4th
Grapevine moth flight duration (days) 29 31 30
19.04 - 09.06 –
Beginning of grape moth flight 03.08 – 09.08
02.05 26.06
2014 -2015 01.05 – 21.06 –
Beginning of larvae hatching 16.08 – 21.08
14.05 08.07
Grapevine moth flight duration (days) 38 37 38
The data changes of grape moth biophenology indicators analysis (1988 – 1989 and 2014 –
2015 periods) demonstrates that all the indicators (start of flight, start of larvae hatching and flight
duration) differ by at least 7 – 10 days. As an example, first progeny of grape berry moth flight in
1988 – 1989 period began on 27th of April – 9th of May, but in 2014 – 2015 a bit earlier, 19th of
April – 2th of May. Approximately the same differences in dates (seven days or a little more) was
found to flight beginning indicator of the second and third generation of grape berry moth.
Figure 1 and 2 demonstrate an increase of average decadal temperatures and days with
temperatures above 25°С during periods of observations (May – August).
Figure 1. Average decadal temperatures for 1988 – 1989 and 2014 – 2015 periods of
observations (May – August) (OX – month, OY - C)
620
Figure 2. Days with temperatures above 25°С (May – August 1988-1989 and 2014 –
2015) (OX – month, OY – days)
The existence of a correlation between the number of days with temperatures above 25 C
and the duration of flight of cluster leafhopper butterflies was shown (r=0.66).
Grapevine trunk diseases (esca). With regard to grapevine trunk diseases, dependencies of
temperature and precipitation influence on disease symptoms can be more complex. For example,
the level of esca manifestation on the 'Dobrynya' rootstock variety (by the number of affected vines)
in the vineyard from 2014 to 2016 was recognized as a slight fluctuation. Spatio-temporal
observation of the esca symptoms manifestation demonstrated that over 3 years the number of
vines with pre-esca symptoms increased from 10 to 17, with esca symptoms - from 25 to 28. In the
growing season of 2017, a sharp decrease in the number of vines with pre-esca and esca symptoms,
as well as the degree of symptoms manifestation were observed.
Since esca is characterized by fluctuations in the symptoms manifestation both during the
growing season and in different years (growing seasons), an analysis of meteorological conditions
during the study period was conducted to identify potential reasons for the increase/decrease in the
levels of damage and symptom manifestation. For the analysis, the factors that, according to the
literature, have the greatest influence on the appearance of esca - temperature and humidity were
chosen. The conducted correlation analysis showed that the closest relationship is observed between
the development of esca symptoms on the 'Dobrynya' rootstock variety and wine variety 'Cabernet
Sauvignon' and the average monthly temperature during the growing season (June-August).
Correlation coefficients were (r = 0.77) and (r = 0.595), respectively.
Grapevine virus disease (Grapevine leafroll disease, GLRaV). Grapevine leafroll belongs to
diseases whose manifestation is significantly influenced by meteorological conditions of the current
year, in particular, hot and dry weather. Detection of leafroll on the Odesa Black variety in 1987-
1991 and 2001-2005 showed a gradual increase in the number of diseased plants in the vineyards
of the “Tairovske” Experimental State Enterprise (NAAS) from 1.5 to 4.6% with symptoms of
color change - redness between veins - and twisting the edges of the leaf downwards. In the period
from 2010 to 2015, this increase reached 7.2%, however, the specified changes in color were partly
related to perennial wood damage by disease. Correlation analysis showed that the main factor that
most affects the manifestation of leafroll is the amount of precipitation during the period of disease
symptoms manifestation. It is known that leafroll virus primarily affects grapevine vascular
system (phloem) of grapes. A decrease in the amount of precipitation additionally worsens its
functioning, which is manifested in leaf functioning changes, the external manifestation of which is
leaf rolling and colour change from green to red. The effect of the thermal regime on leafroll is
much smaller, which is manifested in a slight correlation between the level of symptoms
manifestation and the number of days with an average daily temperature above 25 ˚C.
Improvement of protection and prevention measures
621
The spread of grapevine fungal diseases, which has been observed in recent years (downy
mildew, powdery mildew and rots) and grapevine pests development are limited by improving
schemes for the vineyards protection at NSC “Tairov Research Institute of Viticulture and Wine-
Making” In addition to constant monitoring of symptoms development, especially in rainy
vegetation seasons, highly effective pesticides of the latest generation (Topaz, Pergado, Dinali) are
used, but the number of treatments against diseases, compared to European systems, is reduced by
2-3 treatments (Table 2.). Protection system also includes Izabion - a biofertilizer and stimulator
that contains amino acids, macro- and microelements and promotes the full development of the
grape plant. In relation to chronic grapevine diseases, the main method of prophylactic and
protection remains the use of healthy planting material for vineyards establishing and limiting the
spread of diseases within the plot (due to the limit of grape virus vectors etc).
Conclusions
The impact of temperature changes (increase in the average decadal temperature and the
number of days with temperatures above 25 C) on the grape berry moth biophenology was
revealed, namely on the change in the dates of the flight beginning, the larvae hathing beginning by
approximately 7-10 days (earlier in the period of 2014 - 2015 compared to the period 1988 - 1989)
and change of flight duration by approximately 7 days. The existence of a correlation between the
number of days with a temperature above 25 C and the grape berry moth flight duration was
shown (r=0.66).
Changes in temperature and humidity contribute to the progression of diseases that affect
grapevine vascular system. Positive correlation is observed between the development of grape
trunk disease esca symptoms on the 'Dobrynya' rootstock and wine variety 'Cabernet Sauvignon'
and the average monthly temperature during the growing season (June-August, (r = 0.77 and r =
0.595). Detection of grapevine virus disease leafroll symptoms on the ‘Odesa Black’ variety in
1987-1991 and 2001-2005 showed a gradual increase in the number of diseased plants in the
vineyards (from 1.5 to 7.2 %).. Correlation analysis showed that the main factor that most affects
the manifestation of leafroll symptoms is the amount of precipitation during the vegetation period.
References
1. Rienth M., Walker R., Castellarin S. et al. (2021). Modifications of grapevine berry composition
induced by main viral and fungal pathogens in a climate change scenario. Sec. Plant
Metabolism and Chemodiversity, Volume 12. , https://doi.org/10.3389/fpls.2021.717223.
2. Perrone I., Chitarra W., Bocccacci P., Gambino G. (2017). Grapevine -virus-environment
interactions: an intriguing puzzle to solve. Volume 213, Issue 3, p. 938 – 987.
https://doi.org/10.1111/nph.14271.
3. Gutierrez A., Ponti L., Gilioli G., Baumgärtner J. (2017).Climate warming effects on grape and
grapevine moth (Lobesia botrana) in the Palearctic region. Agric and forest enthomology, 20,
255 – 271 https://doi.org/10.1111/afe.12256
4. Beris E., Selim M., Kechagia D. and Evangelou A. (2022). Overview of the esca complex as an
increasing threat in vineyards worldwide: climate change, control approaches and impact on
grape and wine quality. DOI: 10.5772/intechopen.105897.
5. Podosu A., Mihu G., Stoian, I. (2008). Research concerning the biology of the grapevine
excoriosis (Phomopsis viticola SACC.) under the conditions of the vineyards in Vrancea. Lucr.
S, tiint, ifice USAMV Ias, i Ser. Hortic., 51, p. 1197–1204.
6. Fischer M., Ashnaei S. P. (2019). Grapevine, esca complex, and environment: The disease
triangle. Phytopathol. Mediterr. Vol. 58 (1). Р. 17–27. DOI:10.13128/Phytopathol_Mediterr-
25086.
7. Pugliese M., Gullino M., Garibaldi A. (2011). Effect of climate change on infection of grapevine
by downy and powdery mildew under controlled environment. Commun Agric Appl Biol Sci,
76(4), p.579-82.
622
UDC: 632.951:665.52/.54:632.76 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.113
EFFECT OF SOME ESSENTIAL OILS ON Acanthoscelides obtectus SAY
(COLEOPTERA: BRUCHIDAE) AND Tetranychus urticae KOCH, (ACARI:
TETRANYCHIDAE) ADULTS
Muntyan Elena1, https://orcid.org/0009-0002-1756-7858
Ciocarlan Alexandru2, https://orcid.org/0000-0002-0776-5095
Kulcitki Veaceslav2, https://orcid.org/0000-0002-9363-1615
Batco Mihail1, https://orcid.org/0000-0002-3711-4429
Aricu Aculina2, https://orcid.org/0000-0001-7201-2519
Lungu Lidia2, https://orcid.org/0000-0002-9495-2621
Blaja Svetlana2, https://orcid.org/0000-0002-4336-6809
Popescu Violeta2, https://orcid.org/0000-0001-7805-2087
1
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
2
Institute of Chemistry, MSU, Chisinau, Republic of Moldova
e-mail: [email protected]
Summary. In search of new and safe pesticides, the toxicity of volatile oils obtained from
three plant species against Acanthoscelides obtectus and Tetranychus urticae adults was studied.
The essential oils of peppermint (Mentha piperita L), rosemary (Rosmarinus officinalis L) and
coriander (Coriandrum sativum L) showed higher toxicity on mites than on weevils. The
peppermint and rosemary essential oils demonstrated efficacy against A. obtectus in both fumigant
and acute contact toxicity tests. The peppermint and coriander essential oils had the most
pronounced fumigant toxicity to mites, with LT50 of 2.5 and 3.7 h, respectively, at 5 µg/cm³ air and
are the most promising sources of natural substances with acaricidal properties.
Keywords: insecticidal and acaricidal effects, essential oils, Acanthoscelides obtectus,
Tetranychus urticae.
Introduction
The bean weevil, Acanthoscelides obtectus, and the two-spotted spider mite, Tetranychus
urticae, are two dangerous pests causing a great economic damage to agricultural crops in the
Republic of Moldova. The larvae of A. obtectus cause damage by continuous cyclic feeding both in
storage and in legume seeds in the field. T. urticae is a polyphagous that causes severe damage to
various crops in greenhouses.
The bean weevils and mites control is still based primarily on the use of synthetic contact
insectoacaricides (ANSA, 2023). However, these chemicals pose a risk of rapid development of
insecticide and acaricide resistance in the pests. They are highly toxic to the environment and
human health. So, there is a need for new insecticides and acaricides for use in both greenhouse
crops and stored products. Some plant essential oils are known as natural pesticides which degrade
rapidly in nature and are virtually non-toxic to warm-blooded organisms (Regnault-Roger et al,
2012). Therefore, much attention is paid to the toxicological evaluation of plant essential oils with
high pesticidal activity in the context of developing new environmentally safe pest control agents.
The aim of the work was to study the insecticidal and acaricidal effect of essential oils from
Mentha piperita L., Rosmarínus officinális L. (the family Lamiaceae), and Coriandrum sativum L.
(the family Apiaceae) on adults of A. obtectus and T. urticae under laboratory conditions.
Materials and methods
Essential oils Mentha piperita L. (EOMp) and Rosmarínus officinális L. (EORo) essential oils
were purchased from “Dullberg Konzentra”, and “Sigma-Aldrich”, (Germany), respectively.
Coriandrum sativum L. (EOCs) essential oil was obtained industrially in the Republic of Moldova.
623
Insect and mite cultures Laboratory cultures of bean weevil (Acanthoscelides obtectus,
Say) and two spotted spider mite, (Tetranychus urticae Koch.) were maintained in the laboratory at
28 ±1 °C, 80% relative humidity and 16:8 h light:dark photoregime without insecticides exposure.
The weevils were reared in 0.6 L glass jars containing bean grain (seeds). T. urticae adults were
reared on bean plants. A. obtectus and T. urticae adults, 1–3 days old, were used for evaluation
fumigant and contact toxicity of essetial oils.
Fumigant toxicity of essential oils To determine the fumigant toxicity of essential oils and
the thionated form of coriander oil on adult individuals of A. obtectus, low-density "White Ribbon"
paper filters (4.5 cm diameter) were impregnated with samples of EOCs and S-EOCs dissolved in
acetone at precalculated doses to obtain an equivalent fumigant concentration of 100-550 μg/cm3
air. The treated filters were held in the open air for 1 min before being clamped to the bottom of the
glass jar lid (volume 0.27 L). In the control sample, only acetone was applied to the filter. To
prevent direct insect contact with the substances, the filterе were protected with a wire mesh.
Twenty to thirty adults were placed in glass jars, which were covered with lids and incubated for 48
hours. Each experiment was performed in triplicate. After exposure to test substance vapors, the
insects were transferred to clean jars (volume 0.5 L) with bean seeds (one bean seed per two
individuals of A. obtectus), water, and covered with a cotton cloth. Mortality was determined 3-5-7
days after treatment. If, when touched with a brush, the insects showed no signs of life, i.e. no
movement of limbs or antennae, the individuals were considered dead.
To determine the fumigant effect of essential oils on T. urticae, 20-25 females were
transferred to bean leaves placed on moist cotton disks in glass Petri dishes 6 cm in diameter 24
hours prior to the experiment. White Ribbon paper filters (5.5 cm diameter) were impregnated with
a solution of essential oil in acetone at doses calculated to obtain equivalent fumigant
concentrations of 5 µg/cm3 for EOMp and EOCs and 30 µg/cm3 of air for EORo. The solvent was
allowed to evaporate for 30 s, after which the treated filters were attached to the underside of the lid
of a 1.5 L glass desiccator. Petri dishes containing females of T. urticae were placed in the
desiccators, tightly covered, and incubated for 24 hours at 28 ±1 °C. Control groups of mites were
kept under the same conditions, but the filters were treated with acetone. Death of adult mites was
recorded after 1, 3, 6 and 24 hours. Mites were considered to be dead if they did not move when
touched with fine hairbrush. All experiments were performed in four replications for each
concentration of essential oils.
Acute contact toxicity of essential oils To evaluate the contact toxicity of essential oils and
the thionated form of coriander oil, twenty adult A. obtectus specimens were immersed for 30 sec in
0.375-3.0% solutions of the test substances dissolved in dimethyl sulfoxide (DMSO, 10%). The
insects were then transferred to 0.5 L glass jars with beans. Mortality was determined 3-5-7 days
after treatment.
Data analysis The data on pest mortality were processed in consideration of the mortality of
individuals in the control group and were analyzed by ANOVA. The mean lethal time of action of
essential oils (LT50) on mites was calculated using the Finney-Miller-Tainter probit analysis (Gar,
1963).
Results and discussion
Fumigation is the primary method of controlling insect pests of stocks and is acknowledged
as the most effective method of applying acaricides in greenhouses.
Fumigant toxicity of essential oils on A. obtectus As evidenced by comparative research, the rapid
death of adults (within four hours) occurs at a vapor concentration of the peppermint and rosemary
oils <200 μg/cm3 air. The coriander essential oil was found to be significantly less toxic to adult A.
obtectus than the other oils tested. A higher concentration of volatile oil vapors of at least 400
μg/cm3 air and a longer treatment time of 48 hours were required to achieve 50% mortality of the
pests (Figure 1).
Sulfur-containing compounds are widely known for their biological activity. It is
demonstrated that the thionation can enhance the insecticidal efficacy of certain essential oils. To
624
illustrate, the insecticidal activity of essential oil derived from Ruta montana plants to be markedly
elevated (up to 8-fold) following thionation, when tested against Sitophilus oryzae (Fekhar at al,
2017). However, our research has shown that the vapour toxicity of EOCs to bean weevils did not
increase after oil thionation (Figure 1). After fumigation with S-EOCs, individuals were actively
moving, flying, mating and laying eggs and their lifespan was similar to that of the control group.
Figure 1. Dynamics of adult mortality of A. obtectus after fumigation with coriander essential
oil for 48 hours
Acute contact toxicity of essential oils on A. obtectus In order to determine the insecticidal
properties of essential oils as contact insecticides, the acute direct toxicity of these substances
against the bean beetle was studied. Mortality rates of A. obtectus individuals exposed to different
vapor concentrations of EORo and EOCs in 10% DMSO solution are shown in Figure 2. After
treatment of adultе beetles with 0.75-1.5% solutions of EORo, the pests did not emerge from the
nokdaun state and died within two days. Pest mortality rate increases significantly with increasing
concentrations of EOCs. But it should be noted that EOCs showed lower insecticidal toxicity
compared to EORo (Figure 2). А 3.73% S-EOCs solution in DMSO had no insecticidal contact
activity against bean weevils.
Fumigant toxicity of essential oils on T. urticae Volatile components of peppermint,
rosemary and coriander had a significant toxic effect on adults of T. urticae. The oils toxicity was
contingent upon the duration of contact of mites with oils vapours as evidenced by the data
represented in Figure 3. LT50 values of EORo, EOMp, EOCs were 2.2, 2.5 and 3.7 h, respectively,
indicating that these oils have rapid acaricidal action. The rapid lethal effect of oil vapours on spider
mites indicates a neurotoxic mechanism of action. Nevertheless, vapours of peppermint and
coriander were the most toxic for mites, because the acaricidal properties of these oils apperead at a
lower concentration (5 µg/cm3 air) compared to rosemary oil (30 µg/cm3 air) vapour concentration.
The biological activity of essential oils depends on the chemical constitution of these oils, which are
composed of a varietyof hydrocarbon and belong to disparate chemical classes, and the ratio of
these components and their relationship to one another are of particular importance. The results
obtained are consistent with the relative fumigant toxicity of essential oils obtained from different
plants and are attributed to the different chemical composition of these oils. According to available
literature data, the greatest acaricidal activity is possessed by essential oils of plants from the
Lamiaceae family (various species of mint, Rosmarinus officinalis), which are enriched with
terpene hydrocarbons and especially monoterpenoids: menthol, α-pinene, 1,8-cineole, α-terpineole
625
(Rincon et al., 2019; Ebadollahi et al., 2014; Amizadeh et al., 2013; Regnault-Roger et al., 2012).
Acaricidal properties
Figure 2. Mortality of A. obtectus adults following direct contact exposure to EORo and EOCs
(after 48 hours)
Figure 3. Mean lethal time (LT50) of the effect of essential oils on T. urticae females
3 3
Note: *5µg /cm air, **30 µg/cm
of essential oils of plants of the Apiaceae family (fennel, cumin, coriander) are determined by such
components of these oils as anetol, limonene, linalool, camphor and others (Al-Khayri, 2023).
Conclusion
The present results suggest that all tested essential oils have the pesticides activity against A.
obtectus and T. urticae adults.
626
The peppermint and rosemary eesential oils vapors have high toxicity against bean weevils
because within four hours occured 100% A. obtectus adults’ death. The coriander essential oil was
significantly less toxic to A. obtectus adult, when it was used as fumigant or contact insecticide. The
sulphur-derivative of coriander essential oil obtained as a result of the thionation procedure is not
toxic to beetles. These data suggest that ketones play a prominent role in the insecticidal properties
of the oil.
Toxicological indices show that essential oils are more toxic to mites compared to adults of
bean weevil. Among the oils, peppermint and coriander essential oil vapours were the most toxic to
T. urticae adults. However, coriander essential oil was less effective (LT50=3.7 h) compared to
peppermint essential oil (LT50=2.5 h) in terms of the rate of lethal effect on mites. Rapid mite
eradication, based on the LT50=2.2 h value, is also possible with rosemary essential oil vapours.
However, the vapour concentration of rosemary essential oil must be six times higher than for
peppermint or coriander oils.
Thus, peppermint essential oil can be used to develop potentially new insecticides against A.
obtectus, and peppermint and coriander oils - a new acaricides. However, more research is needed
to evaluate the cost-effectiveness of these essential oils for a wider range of greenhouse and storage
pests.
Acknowledgments. The research was carried out under the State Programme Projects
20.80009.5107.27 "Development of alternative methods of pest arthropod control in different
agrocenoses based on environmentally friendly means and procedures" and 20.80009.8007.03
“New substances with preventive and therapeutic potential based on natural compounds of plant
origin and modern methods of organic synthesis”, funded by the National Research and
Development Agency.
References
1. Al-Khayri J.M., Banadka A., Nandhini M., Nagella P., Al-Mssallem M.Q., Alessa F.M. 2023.
Essential oil from Coriandrum sativum: A review on its phytochemistry and biological activity.
In: Molecules 28: 696. DOI: https://doi.org/10.3390/ molecules28020696.
2. Amizadeh M., Hejazi M.J., Saryazdi G.A. 2013. Fumigant toxicity of some essential oils on
Tetranychus urticae (Acari: Tetranychidae). In: International Journal of Acarology 39(4): 285–
289. DOI: https:// doi.org/10.1080/01647954.2013.777782.
3. ANSA National Agency for Food Safety (The Republic of Moldova) 2024. Electronic resource.
[Available on: // https://www.ansa.gov.md/ro][ Accessed: 5 July 2024] (e.g. in Romanian)
4. Ebadollahi A., Sendi J.J., Aliakbar A., Razmjou J. 2014. Chemical composition and acaricidal
effects of essential oils of Foeniculum vulgare Mill. (Apiales:Apiaceae) and Lavandula
angustifolia Miller (Lamiales: Lamiaceae) against Tetranychus urticae Koch (Acari:
Tetranychidae). In: Psyche: A Journal of Entomology 2014: 424078. DOI: https://doi.
org/10.1155/2014/424078.
5. Fekhar N., Boutoumi H., Krea M., Moulay S., Asma D., Benmaamar Z. 2017. Thionation of
essential oils from algerian Artemisia herba-alba L. and Ruta montana L.: Impact on their
antimicrobial and insecticidal activities. In: Chemistry Journal of Moldova. General, Industrial
and Ecological Chemistry 12(2): 50–57. DOI: https://dx.doi.org/10.19261/cjm.
6. Gar K.A. Methods of testing toxicity and efficacy of insecticides. 1963. Agro literature,
Moscow, USSR, 288 pp. (in Russian)
7. Kheradmand K., Beynaghi S., Asgari S., Sheykhi G.A. 2015. Toxicity and repellency effects of
three plant essential oils against two-spotted spider mite, Tetranychus urticae (Acari:
Tetranychidae). In: Journal of Agriculture, Science and Technology 17:1223–1232
8. Rincón R.A., Rodríguez D., Coy-Barrera E. 2019. Botanicals against Tetranychus urticae Koch
under laboratory conditions: a survey of alternatives for controlling pest mites. In: Plants 8(8):
272 p. DOI: https://doi.org/10.3390/plants8080272.
627
9. Regnault-Roger C., Vincent C., Arnasson J.T. 2012. Essential oils in insect control: low-risk
products in a high stakes world. In: Annual Review of Entomology 57: 405–424. DOI:
https://doi.org/10.1146/annurev-ento-120710-100554.
628
UDC: 632. 6:632.936.1:634.22 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.114
EVALUAREA COMPONENTULUI MINOR ASUPRA ATRACTIVITĂȚII
FEROMONULUI SEXUAL AL VIERMELUI PRUNELOR
Musleh Mohammed *, https://orcid.org/0009-0005-1696-9398
Odobescu Vasilisa, https://orcid.org/0009-0006-6827-9126
Erhan Tatiana, https://orcid.org/0009-0008-2538-0368
Jalbă Svetlana, https://orcid.org/0009-0007-9756-2059
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, Universitatea de Stat din Moldova,
Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. In this work, the effect of adding the minor component to the basic components
of the sex pheromone of the plum fruit moth was evaluated in field trials in plum orchard. The
addition of 75% of the minor component to the pheromonal composition increases the male capture
of the plum fruit moth Grapholita funebrana Tr. by up to 25.8%, a result comparable to the one
obtained the previously.
Keywords: minor component, plum orchard, plum fruit moth (Grapholita funebrana Tr.),
sex pheromone.
Introducere
Prunul constituie una din culturile pomicole de bază a Republicii Moldova. Condiţiile
climatice sunt prielnice pentru dezvoltarea culturii prunului, dar şi pentru dezvoltarea în sânul ei a
dăunătorilor, printre cei mai periculoşi este și viermele prunelor, Grapholitha funebrana Această
specie atacă fructele prunului, dar și fructele de cireş, vişin, cais, piersic, corcoduş, producînd daune
cantitative şi calitative [1].
Acest dăunător iernează ca larva într-un cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței tulpinilor, sub
scoarță sau în resturile vegetale. Primăvara, în martie-aprilie, larvele se transformă în pupă. Primii
adulți apar pe parcursul lunii mai și devin activi la temperaturi medii de peste 10°C. Împerecherea
are loc imediat, cu depunerea pontei imediat. În cele 5-7 săptămâni, în care își realizează adulții
zborul, femelele depun în decurs de o lună aprox. 40-80 de ouă. Ouăle sunt depuse pe frunze, pe
partea inferioară a lor și deasemena și pe fructele tinere. Incubarea durează între 6 și 8 zile.
Viermele prunelor are de obicei 2 generații pe an. Larvele generației a-II-a aduc distrugeri masive
producției de prune deoarece pătrund în fructele coapte şi rod pulpa. Fructele atacate, rămîn mici,
cad timpuriu. Utilizarea preparatelor chimice în combaterea acestuia a dus la apariția rezistenței
dăunătorilor. Cu scopul reducerii tratamentelor chimice se utilizează cu succes metode ecologic
inofensive cu capcane feromonale care permit monitorizarea apariției dăunătorilor cât și aprecierea
densității populației. Această metodă este folosită des de către agricultori pentru aprecierea timpului
pentru începerea tratamentelor, permițând utilizarea rațională a produselor de uz fitosanitar. În
această metodă se utilizează capcane de tip Delta, dispensere impregnate cu feromon sexual și
placă cu clei entomologic. Componenții activi ai feromonului sexual al viermelui prunului: acetat
de Z-8-dodecenil și acetat de E-8-dodecenil. Pe lângă componenții de bază, feromonului sexual
natural sitetizat de către femele, mai conține și alți componenți minori. În anul 2022 a fost efectuat
studiul compozițiilor cu adaos de component minor de +25%,+50%,+75% la componenții de bază.
Aceasta a arătat o creștere a atractivității masculilor în capcana feromonală ce conținea un adoas
de+75%. În anul 2023 a fost demarat experimentul pentru a evalua capacitatea de atracție a
variantei cu adoas de+75% față de feromonului sexual standart al viermelui prunelor.
Materiale și metode
Cercetările au fost efectuate în livada de prun a Institutului Ştiinţifico-Practic de
Horticultură şi Tehnologii Alimentare „Codru” pe soiul de prune Stanley. La monitorizarea
629
dezvoltării dăunătorilor s-au folosit capcane feromonale de tip Delta, dotate cu dispensere ce conțin
componenții activi ai feromonului sexual sintetic al viermelui prunului: acetat de Z-8-dodecenil și
acetat de E-8-dodecenil, cât și cu adaos de component minor, care au fost sintetizați în cadrul
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor. Substanțele au fost impregnate, pe dopuri
de cauciuc, în raport de 96:4, la care a fost adăugat un component minor +75%. A fost aplicată
următoarea schemă a experiențelor:
1. V1-Martor-F.S. standart
2. V2-F.S. comercial
3. V3 -Componenții de bază + 75% comp. minor
Capcanele au fost amplasate la fiecare 6 rânduri, la o înălțime de 1-1,5 m de la sol în fiecare
al 7-lea pom. Evidența capturărilor masculilor s-a efectuat la fiecare a-7-10-a zi. Dispenserii cu
feromon sexual au fost schimbați la fiecare 30 de zile, plăcile adezive au fost schimbate la fiecare
15-a zi. Evidențele capturărilor pe variante au fost efectuate după metode general acceptate.
Prelucrarea matematică a datelor obținute a fost efectuată după metoda lui B.A. Dospehov (2005).
Rezultate și discuții
In anul 2023, a fost efectuată evaluarea dezvoltării pomilor fructiferi de prun prin observarea
evoluției fazelor fenologice în livada experimentală de prune al Institutului Ştiinţifico-Practic de
Horticultură și Tehnologii Alimentare „Codru” (tab. 1). Faza fenologică - umflarea mugurilor s-a
început la data de 05.04.23, mai devreme comparativ cu anul 2022[1], deoarece temperatura medie
a aerului în timpul primăverii a constituit +9,7..+11,2ºС, iar luna martie a fost mai caldă ca de
obicei, când temperatura medie lunară a aerului a fost cu respectiv 2,5-3,5ºС, mai ridicată față de
normă, iar luna aprilie și mai s-a menținut această tendință[3].
Tabelul 1
Dinamica evoluării fazelor de dezvoltare a pomilor fructiferi de prun, soiul Stanley, mun.
Chișinău (or. Codru), Republica Moldova
Data Faza de dezvoltare Temperatura, grade Celsius
05.04.2023 Umflarea mugurilor 4
15.04.2023 Butonul alb 18
24.04.2023 Începutul înfloririi 17
06.05.2023 Sfârșitul înfloririi 22
10.05.2023 Căderea petalelor 17
28.05.2023 Formarea fructelor 25
27.07.2023 Coacerea fructelor 19
10.09.2023 Recoltarea 15
În urma efectuării evidențelor regulate a capcanelor feromonale instalate, s-a constatat că
zborul fluturilor masculi ai viermelui prunelor în livada de prune s-a început pe data de 05.05.23, pe
când în anul 2022 zborul a început pe data de 10.05.22 [1]. Perioada de zbor activ a masculilor
viermelui prunelor pe parcursul perioadei de vegetație a pomilor de prun a fost din mai pînă în
septembrie. Zborul primei generații s-a observat în luna mai-iunie, iar zborul celei dea doua
generații în luna iulie-august. Vara anului 2023 a fost caniculară şi cu deficit de precipitaţii ce a dus
la creșterea densității populației și respectiv la mărirea numărului de capturări în capcanele
feromonale. Evidența numărului de masculi capturați în capcane pe varianteeste dată în tabelul 2.
În capcanele feromonale au fost capturați în V1- 368 masculi, în V2-393 masculi, în V3- 463
masculi în mediu pe 3 capcane.
În figura 1, este dată dinamica capturării fluturilor masculi ai viermelui prunelor în mediu de
pe 3 capcane/per variantă.
630
Tabelul 2
Evidența numărului de masculi capturați în capcane pe variante
Data evidenței V1- FS st V2- FS comercial V3- FS+c.m.75%
05.05.23 4 5 8
10.05.23 12 13 17
16.05.23 18 23 25
24.05.23 24 25 27
30.05.23 21 28 23
06.06.23 31 30 35
14.06.23 24 18 33
22.06.23 19 19 28
27.06.23 26 21 25
05.07.23 28 25 31
13.07.23 30 24 24
18.07.23 18 25 25
27.07.23 19 26 34
03.08.23 25 32 33
08.08.23 29 30 31
16.08.23 17 21 29
22.08.23 10 15 13
29.08.23 11 9 15
06.09.23 2 3 5
12.09.23 0 1 2
Suma 368 393 463
Figura 1. Dinamica capturării fluturilor masculi ai viermelui prunelor în livada
experimentală de prun ISPHTA, Zonă Centrală a Republicii Moldova
Rezultatele analizei statistice a datelor obținute a fost redată în tabelul 3.
Tabelul 3
Analiza statistică a rezultatelor obținute în urma evidențelor
Nr Repetări
Variante Suma Medie m-M
d/r 1 2 3
1 V1-Martor-F.S. standart 423 390 291 1104 368 -----
2 V2-F.S. comercial 437 403 339 1179 393 25
V3 -Componenții de bază +
3 428 487 473 1388 463 95
75% comp. minor
107,5
DEM0.95
Conform rezultatelor obținute, atractivitatea capcanelor feromonale din Varianta V3 cu
adaos de component minor de + 75%, a crescut în comparație cu cele a variantei standard și a
variantei comercial și a dus la creșterea numărului de masculi capturați în mediu cu 123 masculi.
631
Rezultatele sunt validate de analiza statistică.Analiza datelor obținute a permis evaluarea eficacității
biologice care este redată în tabelul 4.
Tabelul 4
Evaluarea eficacității biologice a variantei cu adaos de component minor al Grapholitei
funebrana Tr.
Nr Eficacitatea
Variante Medie/capcana Diferența
d/r biologică, %.
1 V1-Martor-F.S. standart 368 ---------- --------------
2 V2-F.S. comercial 393 25 6,3
V3 -Componenții de bază +
3 463 95 25,8
75% comp. minor
Eficacitatea biologică a compoziției cu adaos de 75% de component minor al feromonului
viermelui prunului (Grapholita funebrana Tr.) s-a dovedit a fi cu 25,8% mai mare decât a variantei
martor ce conținea F.S. standart.
Concluzii
În anul 2023, evoluarea fazelor fenologice a dezvoltării pomilor de prun în zona Centrală a
Moldovei a început mai devreme decât în anii precedenți, la 05.05.23.
Viermele prunului (Grapholita funebrana Tr.) în anul 2023 în zona Centrală a Republicii
Moldova s-a dezvoltat în două generații, prima apariție a dăunătorului fiind datată din 05.05.23.
Adaosul de 75% a componentului minor la compoziția feromonală mărește capturarea
fluturilor masculi ai viermelui prunelor Grapholita funebrana Tr. cu până la 25,8%, rezultat
comparabil cu cel primit anul precedent.
Referințe bibliografice
1. Jalba, S., Odobescu, V., Erhan, T., Musleh, M., Voineac, V. Analiza fizico-chimică și activitatea
biologică a z- și e-8-dodecen-1-il acetat, componenți principali a feromonului sexual al
viermelui prunului. In: Ştiinţa în Nordul Republicii Moldova: realizări, probleme, perspective,
Ed. 7, 19-20 mai 2023, Bălți, Republic of Moldova: Bons Offices, 2023, Ediția 7, pp. 639-
643.ISBN 978-9975-81-128-6.
2. Iordosopol, E., Maevscaia, V., Feodor, G. Dinamica moliei orientale, moliei prunului și diagnoza
speciilor capturate la capcana cu feromon.. In: Horticultură, Viticultură şi vinificaţie,
Silvicultură şi grădini publice, Protecţia plantelor: Simpozionului Ştiinţific Internaţional
„Horticultura modernă – realizări şi perspective”, 1-2 octombrie 2018, Chișinău. Chișinău,
Republica Moldova: Universitatea Agrară de Stat din Moldova, 2018, Vol. 47, pp. 605-609.
ISBN 978-9975-64-296-5.
3. Serviciul hidromoteorologic de Stat. Caracterizarea condiţiilor meteorologice şi
agrometeorologice din anul 2023.. http://www.meteo.md/images/uploads/clima/anul_2023.pdf
632
UDC: 582.998.2:632.11:631.559(498) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.115
IMPACTUL MONOCULTURII ASUPRA PRODUCTIVITĂȚII
FLORII-SOARELUI ÎN ZONA DE SUD A REPUBLICII MOLDOVA
Paladi Ion*, https://orcid.org/0009-0009-4398-9481
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM, Chișinău, Republica Moldova
*E-mail: [email protected]
Summary. The climatic and economic circumstances that surround agriculture in the
Republic of Moldova, impose drastic deviations on farmers and the non-compliance with some
well-established postulates in good agricultural practices, such as non-compliance with crop
rotation and the practice of monoculture. But the practice of sunflower monoculture leads to drastic
decreases in the harvest and its quality. At least this statement is true for the southern part of the
Republic of Moldova, where monoculture is practiced against the background of lack of moisture.
Keywords: monoculture, climatic and economic circumstances, crop rotation, agriculture.
Introducere
Evoluția prețurilor la semințele de floarea-soarelui pe bursă și apogeul din perioada
noiembrie 2021-aprilie 2022, cu valori de 850-900 euro/t, au determinat sporirea interesului
fermierilor față de această cultură îndemnîndu-i pe unii să ignore bunele practici în agricultură. Din
anii 90 până în prezent se accepta cota ridicată a plantelor tehnice în asolament de la valorile
recomandate 25% la 50%, în zona de sud principala plantă tehnică fiind floarea-soarelui. O paletă
largă de hibrizi de floarea-soarelui de la cele mai renumite companii Corteva, Syngenta, LG, Strube.
cu genetică bună cu rezistență la lupoaie, posibilitate de control eficient al buruienilor vrînd ne
vrînd duce la idea practicării monoculturii [5-8].
Monocultura florii-soarelui în prezent nu este o noutate și se practică în așa țări ca Rusia,
Ucraina, Argentina pe scară largă și pe suprafețe considerabile și generează profituri [1, 2].
În tehnologia clasică și norme fitotehnice vechi, floarea-soarelui revine într-un interval de
5-7 ani pentru a nu acumula agenți fitopatogeni și dăunători specifici precum și lupoie considerată
pe vremuri principalul factor limitativ al unei agrofitocenoze de floarea-soarelui, deși noțiunea de
,,monocultură,, în tehnologia acestei culturi nu este ceva nou sau ieșit din comun. De acea se evita
nerespectarea recomandărilor pentru a nu compromite recolta în general [3].
De acea se pot duce polemici și părerile se vor împărți în cea ce ține de practicarea
monoculturii de floarea-soarelui, însă utimul cuvînt va fi după eficacitatea economică al acestei
ramuri. Iar intensificarea tehnologiilor de cutivare și evoluția diversificării genetice și tehnologice
permite practicarea monoculturii de floarea-soarelui [4, 5, 9].
Materiale și metode
Cercetările s-au efectuat în perioada 2022-2024 într-o repetiție de 3 ani consecutivi pe
același teren situat în zona de sud a Republicii Moldova, s. Iujnoe, r. Cahul.
Pentru amplasarea experienței s-a realizat pe un lot din cadrul câmpului cu bonitatea medie
de 80 puncte, tipul de sol fiind cernoziom obișnuit cu o textură lutoasă.
Asolamentul a constituit o perioadă de 6 ani până la revenirea florii-soarelui, iar în acest
interval alte plante oleaginoase nu s-au cultivat, de aceea în primul an al experienței se presupune să
avem o invazie joasă a dăunătorilor și agenților fitopatogeni asupra culturii. Apoi se practică
monocultură consecutivă de trei ani pe fundalul cantității medii anuale de precipitații respectiv
2021- 480 mm, 2022-350 mm, 2023-380 mm, 2024- 210 mm pînă în data de 1 august [6].
Schema experienței include trei variante în trei repetiții, ca variante s-au utilizat sistemul de
protecție convențional, sistemul de protecție ecologic și martorul.
Drept repetiție s-au evaluat trei hibrizi de floarea-soarelui cei mai renumiți pe piață, care se
cultivă după trei tehnologii diferite și anume: repetiția 1 tehnologia Express, hibridul P64LE25,
633
repetiția 2 tehnologia Clearfield, hibridul P64LP130 și repetiția 3 tehnologia clasică, hibridul
LG5377.
Aceste trei tehnologii se diferențiază prin metoda de control al buruienilor pentru menținerea
câmpului curat.
Recolta s-a stabilit în mod gravimetric unde s-au luat a cîte o sută de calatidii pe diagonală
pe fiecare variantă și repetiție în parte semințele extrase s-au cîntărit și sau raportat la nr de calatidii
per hectar, la fel s-a asigurat precizia prin stabilirea teoretică a recoltei și anume prin enumerarea
elementelor de producție.
Rezultate și discuții
Astfel în urma datelor obținute și procesate sa obținut următorul tabel cu date statistice.
Tabel
Evoluția recoltei florii-soarelui în condiții de monocultură
Varianta Repetiția Recolta
(t/ha)
2022 2023 2024 Media
multianuală
V1 R1 P64LE25 3,2 1,05 0,85 1,7
control R2 P64LP130 3,2 1,16 0,95 1,77
R3 LG5377 3,78 0,52 0,52 1,6
Recolta medie pe variantă 3,39 0,91 0,77 1,66
V2 R1 P64LE25 3,82 1,45 1,25 2,17
convențional R2 P64LP130 4,24 1,68 1,38 2,43
R3 LG5377 4,15 0,95 0,85 1,98
Recolta medie pe variantă 4,07 1,36 1,16 2,19
V3 R1 P64LE25 2,69 1,3 1,05 1,68
ecologic R2 P64LP130 3,73 1,65 1,15 2,17
R3 LG5377 3,65 0,87 0,77 1,76
Recolta medie pe variantă 3,35 1,27 0,99 1,87
Recolta media pe experiență 3,60 1,18 0,97 1,91
Deci putem observa o diminuare și oscilație drastică a recoltei pe fundalul monoculturii, și
anume oscilația între valoarea maximă 4,24 t/ha la valoarea minimă 0,52 t/ha adică o diferență de
3,72 t/ha sau 87%.
Recolta medie pe experiență variază de la valoarea maximă de 3,60 t/ha în anul 2022 apoi
diminuînduse la 1,18 t/ha în anul 2023 și tot mai mult în anul 2024 cu valoare minimă de 0,97 t/ha.
634
Se constată că comportamentul fiecărui hibrid în condițiile de monocultură este diferit și
anume cel mai rezistent se poate considera hibridul P64LP130 cu valori de recoltă net superioare,
urmat de hibridul P64LE25, cel mai afectat se poate considera hibridul LG5377. Însă toți hibrizii
arată o tendință drastică de diminuare a recoltei în aceste condiții.
Astfel pentru o percepție mai bună a dinamicii recoltei putem vedea tendințele obținute pe
graficele de mai jos.
Se observă o tendință de diminuare a recoltei în comparație cu valoarea de referință numită
,,recolta medie multianuală,, dar se observă tendința de stabilizare a recoltei în următorii ani cea mai
drastică scădere fiind observată în anul doi de monocultură cu perdere de 2,42 t/ha, iar pierderile de
recoltă în anul următor constituie doar 0,21 t/ha, fiind considerate nesemnificative.
Și în acest grafic putem observa o diminuare a recoltei în anul doi de monocultură urmat de
o scădere nesemnificativă din anul trei indiferent de variantă, dar se observă tendința de superioritate
a tehnologiilor clasice de protecție a culturii.
Concluzii
Se consideră posibil de practicat monocultură de floarea-soarelui în zona de sud a Republicii
Moldova, deși scade recolta cantitativă schimbările pe partea calitativă nu sunt considerabile.
Nu se recomandă practicarea monoculturii de floarea-soarelui în condițiile de insuficiență de
umiditate și pe terenuri cu rezerve de umiditate epuizate.
Pe fundalul dificitului de umiditate se pot obține pierderi de recoltă 87% în cazul practicării
monoculturii.
În caz de practicare a monoculturii de floarea-soarelui trebuie acordată mare atenție alegerii
hibridului pretabil și anume hibrizi timpurii sau semitimpurii cu specific de talie mică.
Practicarea monoculturii de floarea-soarelui determină mărirea încărcăturii chimice asupra
agrofitocenozei, generînd costuri suplimentare.
Notă. Cercetările au fost realizate în format de colaborare dintre , programului de doctorat
411.09 Protecția plantelor ,,Protecția integrată a florii-soarelui în agricultura convențională și
ecologică”.
635
Referințe bibliografice
1. Voloșciuc L.T. Cu privire la securitatea mediului ambiant // Academos. 2014. p. 69-72.
2. Баздырев Г.И., Третьяков Н.Н., Белошапкина О.О. Интегрированая защита растений от
вредных организмов.-М.: ИНФРА-М, 2014. 245 с.
3. Доспехов Б.А. Методика полевого опыта М.Агропромиздат, 1989. 300 с.
4. https://ru.investing.com/commodities/sunflower-seed-historical-data
5. https://newsmaker.md/rus/novosti/rynok-podsolnechnika-v-moldove-i-v-mire-kak-i-pochemu-
rosli-tseny/
6. https://vniimk.ru/press/news/biologicheskie-osobennosti-podsolnechnika-/
7. https://agroexpert.md/rus/rastenievodstvo/sovremennye-sevooboroty-s-podsolnechnikom
8. https://evrosem.ua/ru/sonjashnik-p%D1%96slja-sonjashniku-chi-s%D1%96vozm%D1%96na-
ru/
9. https://www.meteo.md/
636
UDC: 582.998.2:632.2/.9 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.116
PARTICULARITĂȚILE PROTECȚIEI INTEGRATE A
FLORII-SOARELUI ÎN CONDIȚII DE MONOCULTURĂ
Paladi Ion*, https://orcid.org/0009-0009-4398-9481
Voloșciuc Leonid, https://orcid.org/0000-0002-7475-4310
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM, Chișinău, Republica Moldova
*E-mail: [email protected]
Summary. The importance of the theme is determined by the value of the sunflower as a
strategic oil plant. starting from the permanent expansion of the areas sown with sunflowers which
reached 385 thousand ha, constituting 23.7% of the total agricultural areas sown. The double
exceeding of the norms recommended by the specialists, the deterioration of the phytosanitary
status of this culture is recorded. The seriousness of phytosanitary problems caused by the action of
harmful organisms on the background of the worsening of the ecological situation determined by
the application of pesticides, the need to develop ecologically harmless alternative means and the
implementation of integrated plant protection systems becomes increasingly urgent.
Keywords: strategic oil plant, agricultural area, phytosanitary status, harmful organisms.
Introducere
Importanța temei este determinată de valoarea florii-soarelui ca plantă oleaginoasă
strategică, deosebit de valoroasă din punct de vedere strategic, economic și alimentar. Extinderea
permanentă a suprafețelor însămînțate cu această cultură atingînd valorile 385 mii ha, constituind
23,7% din totalul suprafețelor agricole însămînțate. Astfel se înregistrează agravarea stării
fitosanitare a acestei culturi, caracterizînduse de un grad înalt de sensibilitate înaltă la atacul
diferitor organisme dăunătoare: agenți patogeni de natură virală, fitoplasmică, bacteriană, micotică,
artropode, insecte, acarieni și nu în ultimul rînd buruieni, toate acestea pot diminua cantitativ recolta
pînă la 40-60% [1].
Luînd în considerare gravitatea problemelor fitosanitare provocate de acțiunea organismelor
dăunătoare pe fundalul agravării situației ecologice determinate de aplicarea pesticidelor pentru
combaterea lor, actualmente tot mai strigentă devine necesitatea elaborării mijloacelor alternative ,
ecologic inofensive și implimentarea sistemelor integrate de protecția plantelor.
Elaborarea și aplicarea sistemelor de protecție integrată a florii-soarelui cu aplicarea largă a
mijloacelor biologice de protecție, îndeosebi a preparatelor microbiologice care vor sta la baza
reglării densității populațiilor de organisme dăunătoare în agricultura convențională și cea
ecologică, reducînd impactul ecologic [2].
Astfel fundamentarea ecologică a elaborării și aplicării sistemului de protecție integrată a
florii-soarelui înaintează obiective precum: Determinarea stării fitosanitare a florii-soarelui și
impactul cauzat de organismele dăunătoare la diferite faze de dezvoltare, pentru stabilirea
diversității biologice a agenților biologici care participă la reglarea densității populațiilor de
organisme dăunătoare. Constituirea sechemei optimale a sistemului integrat de combatere a
organismelor dăunătoare cu aplicarea mijloacelor ecologice și reducerea impactului folosirii
mijloacelor chimice [4].
Ca un obiectiv aparte se propune testarea schemei eficiente de protecție integrată a florii-
soarelui și determinarea indicatorilor tehnologici precum numărul tratamentelor, norma și doza de
consum, condițiile de aplicare. Pentru constatarea ulterioară a diminuării reziduurilor de pesticide,
monitorizarea frecvenței și densității populațiilor organismelor utile [3].
Materiale și metode
Metodologia și metodele elaborate constituite pe parcursul ultimilor ani de către
colaboratorii diferitor centre științifice internaționale, antrenate în aplicarea metodelor
637
contemporane de cercetare din domeniul protecției plantelor și aplicării mijloacelor ecologic
inofensive de control a densității populațiilor de organisme dăunătoare. Ca perspectivă se pot
evidenția metodele de identificare a agenților fitosanitari și agenților biologici utili de în perspectivă
precum analiza stării fitosanitare a agrofitocenozei agricole.
Cercetările din perioada 2024 amplasate într-o repetiție de 3 ani consecutivi pe același teren
situat în zona de sud a Republicii Moldova, s. Iujnoe, r. Cahul. Amplasarea experienței s-a realizat
pe un lot din cadrul câmpului cu bonitatea medie de 80 puncte, tipul de sol fiind cernoziom obișnuit
cu o textură lutoasă.
Schema experienței include trei variante în trei repetiții, ca variante s-au utilizat sistemul de
protecție convențional, sistemul de protecție ecologic și martorul.
Drept repetiție s-au evaluat trei hibrizi de floarea-soarelui cei mai renumiți pe piață, care se
cultivă după trei tehnologii diferite și anume: repetiția 1 tehnologia Express, hibridul P64LE25,
repetiția 2 tehnologia Clearfield, hibridul P64LP130 și repetiția 3 tehnologia clasică, hibridul
LG5377.
În varianta convențională pentru protecția integrată s-au folosit fungicidul Unical EC, 1:l /ha
(tebuconazol 250 g/l) aplicat prin două tratamente în faza de 6 frunze și la butonizare.
În varianta ecologică s-a administrat fungicidul ecologic Trichodermin, suspensie de 1% la
fel aplicat prin două tratamente în fazele respective plus la tratarea semințelor.
Pe toată durata perioadei de vegetație s-au efectuat evidențe, privind dezvoltarea bolilor și
apariția dăunătorilor, iar la sfârșitul perioadei s-a determinat recolta.
La calcularea intensității și frecvenței atacului sau folosit următoarele formule:
Frecvența atacului F= (n*100)/N
n - nr. de plante bolnave
N - nr. Total de plante luate în examinare.
Intensitatea atacului I=(a+b)*100/N*K
a- Nr. de plante infectate cu aceleași simptome
b- Nota de atac corespunzătoare acelorași simptome
N- Nr de plante luate în evidență
K- Nota maximă a scării de evidență
Rezultate și discuții
În condițiile anului 2024, s-au manifestat cel mai intensiv bolile provocate de agenții
fitopatogeni Botrytis cinerea, Plasmophara halstedi, similar condițiilor anului 2023 fiind vizibil
factorul limitativ pe care îl reprezintă pentru recoltă. Putregaiul cenușiu sa manifestat în fazele
finale de dezvoltare a culturii după înflorit avînd caracter apical, iar cel mai afectat organ fiind
calatidiul.
Mana florii-soarelui s-a manifestat la plante începând din faza de răsărire mai mult ca boală
criptogamică dezvoltându-se pe etajele inferioare, în schimb în fazele finale de dezvoltare sa impus
pe calatidiu atacînd achenele. Multe plante infectate preponderent în varianta martor cu talia mică
caracteristică formei a-5-a acestei boli având ca origine infecția seminală. La fel în comparație cu
anul precedent se constată creșterea numărului de plante piticite în toate variantele pe fundalul
monoculturii de trei ani.
Necătînd la faptul unui fundal fitopatologic puternic și sporirea numărului de plante atacate
în comparație cu anii unul și doi, se observă eficacitatea preparatelor administrate.
Datele privind informația de manifestare a frecvenței și intensității atacului sunt prezentate
în tabel.
Conform datelor prezentate în tabel am constatat, că cea mai mare frecvență a atacului 45%
cu intensitatea corespunzătoare 12,25% a manifestat-o agentul patogen al putregaiului cenușiu
(Botrytis cinerea) în varianta martor V1 repetiția R3, tendința păstrându-se pe toată varianta martor
indiferent de hibridul cultivat.
Cele mai mici valori s-au obținut în varianta ecologică V2 în repetiția R2 respectiv 15%,-
4,5%. În linii generale diferențele dintre valorile obținute la V2 și V3 pe fiecare repetiție separat sunt
638
semnificative, demonstrând eficacitatea fungicidului Unical EC, 1 l /ha (tebuconazol 250 g/l) la nivel
mai înalt decît fungicidul ecologic Trichodermin, suspensia 1%.
Tabel
Frecvența și intensitatea atacului agenților fitopatogeni
Varianta Repetiția Botrytis cinerea Plasmophara halstedi
Frecvența Intensitatea Frecvența Intensitatea
atacului, (%) atacului, (%) atacului, (%) atacului, (%)
V1 R1 P64LE25 42,0 11,25 26,0 7,5
control R2 P64LP130 29,0 8,0 22,0 6,5
R3 LG5377 45,0 12,25 28,0 8,0
V2 R1 P64LE25 19,0 5,5 12,0 4,25
convențional R2 P64LP130 15,0 4,5 10,0 3,25
R3 LG5377 19,0 5,75 14,0 4,5
V3 R1 P64LE25 31,0 8,5 19,0 5,75
ecologic R2 P64LP130 20,0 5,75 19,0 5,5
R3 LG5377 33,0 9,25 25,0 7,25
Aceeași tendință s-a atestat și în cazul manei florii-soarelui cu cele mai mari valori în V1
respectiv 28% și 8,0% și valori cele mai mici în V2 respectiv 10,0% și 3,25%. Necătînd la
superioritatea valorilor din varianta V2 față de valorile din varianta V3, se păstrează tendința de
superioritate a variantei V3 față de varianta V1.
Concluzii
S-a demonstrat eficacitatea inferioară a fungicidului ecologic inofensiv Trichodermin pe
bază de ciupercă autohtonă din sol Trichoderma ssp., utilizat în scopul tratării preventive în
concentrație de 1%, în comparație cu tratanți chimici, pe fundalul monoculturii de trei ani.
S-a demonstrat eficacitate inferioară a biofungicidului administrat foliar în două etape în
comparație cu fungicid chimic administrat în termeni identici.
Necătând la inferioritatea ecofungicidului față de fungicid chimic, s-a evidențiat eficacitatea
biologică economică al acestui fungicid mai ales asupra maladiilor manifestate pe organe generative
precum Botrytis cinerea, Plasmophara halstedii, comparativ cu varianta martor.
Eficacitatea fungicidului Trichodermin determină creșterea și lărgirea spectrului de utilizare,
S-a determinat eficacitate înaltă a fungicidului Unical EC, 1 l/ha (tebuconazol 250 g/l) în
sistemul convențional de protecție a florii-soarelui pe fundalul monoculturii de 3 ani.
Protecția ecologică a florii-soarelui devine tot mai dificilă cu practicarea monoculturii, dar
nu și imposibilă dacă se mărește numărul de tratamente în perioada de vegetație.
Notă. Cercetările au fost realizate în format de colaborare dintre , programului de doctorat
411.09 Protecția plantelor ,,Protecția integrată a florii-soarelui în agricultura convențională și
ecologică”, și Subprogramului 011102 „Extinderea și conservarea diversității genetice,
ameliorarea genofondurilor de culturi agricole în contextul schimbărilor climatice”, finanțat de
Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Baicu T., Săvescu A. Combaterea integrată în protecția plantelor. –București: Editura Ceres,
1978. -240 p.
2. BĂDĂRĂU, S. Fitopatologie. Chușinău, 2012. -112 p
3. Voloșciuc L.T. Probleme ecologice în agricultură. –Chișinău: Bons Offices, 2009. – 220 p.
4. Voloșciuc L.T. Soluționarea problemelor de protecție a plantelor în agricultura ecologică//
Noosfera. -2014. p.151-158. ISSN 1857-3517
5. Доспехов Б.А. Методика полевого опыта М. Агропромиздат, 1989.- 300 с.
639
UDC: 632.934:582.998.2:665.347.8ʺ2023ʺ https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.117
PROTECȚIA INTEGRATĂ A FLORII-SOARELUI ÎN AGRICULTURA
CONVENȚIONALĂ ȘI ECOLOGICĂ ÎN CONDIȚII DE MONOCULTURĂ
ÎN ANUL 2023
Paladi Ion*, https://orcid.org/0009-0009-4398-9481
Voloșciuc Leonid, https://orcid.org/0000-0002-7475-4310
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM, Chișinău, Republica Moldova
*E-mail: [email protected]
Summary. Lipids being always used by humans as a sustainable source of energy, they
have always been the basic source of calorie consumption. Vegetable oils and especially olive oils
could not cover the market demand, being considered not for the lower class. Only from the second
half of the 19th century, when the sunflower became cultivated in Europe, it became a source of
vegetable oil accessible to all. The cheap alternative to olive oil, and the proof is the names of the
first sunflower variety in Romania, "Măslinica". Inexhaustible source of oil and well-being
especially of Eastern Europeans. If since ancient times the main export commodity of the Black Sea
basin was wheat, today it is sunflower and wheat, satisfying the demand for vegetable oil generates
another demand for organic vegetable oils, after we have satiated we want and healthy.
Keywords: vegetable oils, sunflower variety, inexhaustible source of oil, healthy.
Introducere
Ca urmare a multiplelor avantaje de ordin agrofitotehnic, organizatoric dar și economic se
constată o extindere continuă a suprafețelor ocupate de floarea-soarelui. Iar prin suprafețele imense
pe care se cultivă această cultură, prin producțiile pe care le realizează la o unitate de suprafață,
omenirea este dependentă de floarea-soarelui în asigurarea caloriilor [4,5]. Ca o remarcă se poate
spune că floarea-soarelui a meritat dragostea fermierilor deoarece este cea mai productivă plantă
oleaginoasă anuală, nici o altă plantă oleaginoasă nu dă recolte asa de ridicate și mai ales asa
conținut de ulei peste 50%.
Ponderea florii-soarelui în structura suprafețelor agricole ajunge la 35%, iar riscurile de
înrăutățire a stării fitosanitare sunt tot mai mari, diminuând fertilitatea solului prin export de
elemente nutritive și exploatării rezervelor de umiditate din sol [1].
Fertilizare cu îngrășăminte minerale este și ea o metodă de ameliorare a solului în cazul
cultivării excesive a florii-soarelui, dar ca urmare a creșterii prețurilor, potențialul solului și al
culturii vin în ajutorul fermierilor, iar scăderea fertilității solului deocamdată nu se discută.
Beneficiile și problemele create de această cultură se egalează prin remunerarea financiară a
producătorului, această cultură merită investigarea și promovarea în vederea sporirii eficienței
economice.
Dar interesul cel mai major în limita circumstanțelor contemporane prezintă elaborarea
tehnicilor și instrumentelor de diminuare a organismelor dăunătoare (agenți patogeni ai bolilor,
dăunători, buruieni) din agrocenoza acestei culturi ca impediment asupra realizării potențialului de
producție și a calității, cît pe cale chimică atît și ecologică [1, 2].
Tendințele crescende a diminuării încărcăturii chimice care generează reziduuri în
agrofitocenoză, cu scopul protecției mediului ambiant și necesitatea obținerii unui produs
agroalimentar care poate fi considerat ecologic, generează vectorul de dezvoltare a protecției
ecologice a florii-soarelui [5].
Materiale și metode
Cercetările s-au efectuat în perioada anului agricol 2023 într-o repetiție de 2 ani consecutivi
pe același teren situat în zona de sud a Republicii Moldova, s. Iujnoe, r. Cahul. Experiența este una
trifactorială ce include trei variante în trei repetiții, primul factor fiind schema ecologică de
640
protecție cel de al doilea schema chimică de protecție și cel de al treilea rezistența hibridului (factor
genetic).
Drept primul factor sa folosit ecofungicidul Trichodermin suspensie de 1%, administrat în
trei etape și anume la tratarea semințelor, stropirea plantelor în faza de 6 frunze și faza de
butonizare. Ca al doilea factor sa folosit fungicidul Unical EC (tebuconazol 250 g/l) administrat
prin stropire în două etape și anume faza de 6 frunze și faza de butonizare. Cel de al treilea factor și
anume factorul genetic a fost reprezentat prin alegerea a trei hibrizi de floare-soarelui cei mai
actuali pe piață hibrizi P64LE25, P64LP130, LG5377.
Pe toată durata perioadei de vegetație s-au efectuat evidențe privind dezvoltarea culturii și
evoluția bolilor, cît și apariția dăunătorilor. În cadrul fiecărei variante sau ales a cîte o sută de
plante care urmau a fi evidențiate pentru stabilirea intensității și frecvenței atacului de agent
fitopatogen. La sfârșitul perioadei de vegetație cînd umiditatea achenelor a ajuns la 9% conform
STAS s-a determinat recolta prin colectarea probelor pe diagonală a cîte o sută calatidii pe fiecare
variantă. Datele privind recolta obținută au fost raportate la 1:400 adică la 40 mii plante per hectar.
Rezultate și discuții
Deși condițiile de monocultură consecutivă de doi ani au determinat prezența unui fundal
fitopatologic intensiv determinînd scăderea semnificativă de recoltă în comparație cu anul
precedent, se manifestă un efect considerabil în ambele variante de protecție (chimică și ecologică)
în comparație cu varianta de control unde intensitatea și frecvența atacului sunt mai mari indiferent
de factorul genetic.
În condițiile anului 2023 precum și în condițiile anului precedent 2022, s-au manifestat cel
mai intensiv bolile provocate de agenții fitopatogeni Botrytis cinerea, Plasmophara halstedi, fiind
vizibil factorul limitativ pe care îl reprezintă pentru recoltă, deși pare paradoxal că pe fundal de
secetă se manifestă intensitate și frecvență de atac. Se argumentează cu instalarea secetei în
perioada finală de vegetație, începînd cu faza înfloritului, iar pînă atunci condițiile pentru infecției
erau prielnice. Putregaiul cenușiu s-a manifestat în fazele finale de dezvoltare a culturii pînă și
după înflorit, iar cel mai afectat organ fiind calatidiul iar infecția și evoluția bolii are un caracter
apical agresiv.
Mana florii-soarelui s-a manifestat la plante începând din faza de 4 frunze și de 8 frunze mai
mult ca boală criptogamică dezvoltându-se pe etajele inferioare, însă în comparație cu anul
precedent apare un număr mai mare de plante piticite cu achene seci, plantele infectate din varianta
martor cu talia mică caracteristică formei a-5-a acestei boli având ca origine infecția seminală sau
manifestat mult mai intensiv decît în anul precedent 2022.
Tabel
Frecvența și intensitatea atacului agenților fitopatogeni
Varianta Repetiția Botrytis cinerea Plasmophara halstedi
Frecvența Intensitatea Frecvența Intensitatea
atacului, (%) atacului, (%) atacului, (%) atacului, (%)
V1 R1 P64LE25 23,0 6,5 13,0 4,25
control R2 P64LP130 16,0 4,75 10,0 3,25
R3 LG5377 25,0 7,25 14,0 4,5
V2 R1 P64LE25 8,0 2,75 6,0 2,25
convențional R2 P64LP130 7,0 2,50 5,0 1,75
R3 LG5377 10,0 3,5 7,0 2,75
V3 R1 P64LE25 9,0 3,00 7,0 2,5
ecologic R2 P64LP130 8,0 2,5 7,0 2,5
R3 LG5377 13,0 4,25 10,0 3,5
În decursul vegetației s-a observat prezența și altor boli micotice cu manifestare pe frunze
începînd din faza a 08 BBCH, caracterul infectării și evoluției este bazal pe etajele inferioare în
cazul agenților fitopatogeni (Septoria helianthi, Alternaria helianthi) și în unele cazuri și pe tulpini
641
în cazul atacului de (Phoma macdonaldii ). Însă nici unul din agenți nu a depășit pragul economic
de dăunare, fapt ce determină ignorarea acestor agenți fitopatogeni.
Datele privind informația de manifestare a frecvenței și intensității atacului agenților
fitopatogeni sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Astfel s-a constatat, că cea mai mare frecvență a atacului 25% cu intensitatea
corespunzătoare 7,25% a manifestat-o agentul patogen al putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea) în
varianta martor V1 repetiția R3, tendința păstrându-se pe toată varianta martor indiferent de hibridul
cultivat.
Cele mai mici valori s-au obținut în varianta convențională V2 în repetiția R2 respectiv 7%,-
2,5%. În linii generale diferențele dintre valorile obținute la V2 și V3 pe fiecare repetiție separat nu
sunt semnificative, demonstrând eficacitatea fungicidului Unical EC, 1 l /ha (tebuconazol 250 g/l) la
nivel cu fungicidul ecologic Trichodermin, suspensia 1%.
Aceeași tendință s-a atestat și în cazul manei florii-soarelui cu cele mai mari valori în V1 în
repetiția R3 cu o frecvență de 14% și intensitate 4,5% valori mai mici în V2 și V3, în schimb cea mai
mică valoare s-a obținut în varianta convențională în repetiția R2 cu o frecvență de 5% și o intensitate
de 1,75%.
Concluzii
S-a demonstrat eficacitatea fungicidului ecologic inofensiv Trichodermin pe bază de ciupercă
autohtonă din sol Trichoderma ssp., utilizat în scopul tratării preventive a materialului semincer în
concentrație de 1%.
La fel ecofungicidul Trichodermin în concentrație de 1% administrat foliar în fazele de 6 frunze
și butonizare, determină diminuarea de două ori a intensității și frecvenței putregaiului cenușiu și
manei florii-soarelui.
S-a evidențiat eficacitatea biologică economică al acestui fungicid mai ales asupra maladiilor
manifestate pe organe generative precum Botrytis cinerea,
Eficacitatea fungicidului Trichodermin determină creșterea și lărgirea spectrului de utilizare în
etapa 3 de cercetare anul 2024 pentru ajustarea și completarea datelor obținute.
S-a determinat eficacitatea fungicidului Unical EC, 1 l/ha (tebuconazol 250 g/l) în sistemul
convențional de protecție a florii-soarelui.
S-a observat creșterea semnificativă a intensității și frecvenței atacului agenților fitopatogeni
Botrytis cinerea și Plasmophara halstedi în condiții de monocultură de doi ani consecutivi.
Notă. Cercetările au fost realizate în format de colaborare dintre , programului de doctorat
411.09 Protecția plantelor ,,Protecția integrată a florii-soarelui în agricultura convențională și
ecologică” și Subprogramului 011102 „Extinderea și conservarea diversității genetice,
ameliorarea genofondurilor de culturi agricole în contextul schimbărilor climatice”, finanțat de
Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Băltărețu, A. Floarea soarelui - o cultură profitabilă. Cereale și plante tehnice. București, 2011.
2. Bădărău, S. Fitopatologie. Chușinău, 2012.
3. Săvulescu, Tr., Săvulescu O. Tratat de patologie vegetală. București: Editura Academiei
Republicii Populare Române, 1959.
4. Voloșciuc L.T. Probleme ecologice în agricultură. –Chișinău: Bons Offices, 2009. – 210 p.
5. Voloșciuc L.T. Cu privire la securitatea mediului ambiant // Academos. – 2014. –P 69-75.
6. Баздырев Г.И., Третьяков Н.Н., Белошапкина О.О. Интегрированая защита растений от
вредных организмов.-М.: ИНФРА-М, 2014.- 205 с.
7. Доспехов Б.А. Методика полевого опыта М.Агропромиздат, 1989.- 312 с.
642
UDC: 632.951:595.782:634.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.118
EFICIENȚA BIOLOGICĂ A UNOR PRODUSE CU CONȚINUT DE
CLORANTRANILIPROL 200 G/L, ÎN COMBATEREA
DĂUNĂTORILOR MĂRULUI
Panuța Sergiu1,*, Croitoru Nichita1, Tălmăciu Mihai2
1
Univeristatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova
2
Universitatea de Ştiinţele Vieţii “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, România
*https://orcid.org/0000-0003-4540-7149, e-mail: [email protected]
Sumary. During the vegetation period, apple plantations are attacked by various species of
insects, mites and other groups of pests. Within the technological links, the integrated protection
measures of the apple have an important role against harmful organisms and especially pests. The
most effective in combating apple pests is the insecticide Kodear Life, SC, with a consumption rate
of 0.18 l/ha, which ensures a reduction of leaf attack by mining moths at the level of 92,37% and
fruit attack by larvae of codling moth from 96.79 to 98.98%, tortricide moths – from 94,69 to
98,21%.
Keywords: Apple orchards, Tortricidae, insecticide, biological and control particularities.
Introducere
Cultura mărului are o pondere importantă în cadrul patrimoniului pomicol al republicii.
Importanţa culturii se datorează valorii alimentare şi gustative, terapeutice şi profilactice a fructelor,
însuşirilor lor tehnologice specifice, particularităţilor agrobiologice ale pomilor şi valorii economice
mari. Conform datelor F.A.O. mărul se cultivă în 84 de ţări, pe o suprafaţă de peste 56 mln. ha.
Producţia mondială de mere constituie aproximativ 58677 mii t. Mărul ocupă în lume locul trei
după banane (62572 mii t.) şi portocale (62512 mii t.). În zonele cu climă temperată el reprezintă
specia cea mai importantă, deoarece dă o producţie cu peste 10 mln. t. mai mare decât a tuturor
celorlalte specii pomicole luate împreună.
Plantațiile de măr, pe parcursul perioadei de vegetaţie, sunt atacate de diferite specii de
insecte, acarieni şi alte grupe de dăunători care atacă mugurii, butonii florali, inflorescenţele,
frunzele, lăstarii, fructele, ramurile, tulpina şi rădăcina[2]. Obţinerea de producţii mari, stabile şi de
calitate superioară impune aplicarea tuturor realizărilor obţinute în ştiinţa şi practica pomiculturii. În
cadrul verigilor tehnologice un rol important îl au măsurile de protecţie integrată a mărului
împotriva organismelor nocive şi în special a dăunătorilor. Pierderile de recoltă cauzate de dăunători
în unii ani ajung până la 100% [1, 3].
La depăşirea pragului economic de dăunare pentru combaterea dăunătorilor sunt
recomandate produse cu diverse substanţe active şi mecanism de acţiune. Reieşind din cele
menţionate mai sus scopul şi obiectivele cercetărilor au fost:
- studierea particularităţilor bioecologice a principalilor dăunători ai culturii mărului, în anul
2023;
- particularităţile evoluţiei factorilor ecologici în perioada de cercetare;
- stabilirea epocii optime de aplicare a tratamentelor chimice;
- montarea experienţelor pentru testarea insecticidelor;
- studierea eficacităţii biologice a insecticidului Kodear Life, SC, în combaterea complexului
de dăunători ai mărului.
Materiale şi metode
Investigațiile referitoare la determinarea eficienței biologice a insecticidului Kodear Life,
SC, au fost îndeplinite în anul 2023 în zona de Nord a RM, în plantaţiile de măr a SRL „Agroselect
Vasilcău”, din satul Vasilcău, raionul Soroca. Pentru experiențe a fost selectată plantaţia de măr,
643
unde în anul precedent atacul fructelor a depăşit limita de 2%, soiul Golden și Idared. Schema de
plantare este de 4,5m x 3,0m. În aşa mod suprafaţa oferita unei plante alcătuieşte 13,5 m 2.
Experienţa a fost montată în 4 repetiţii. Amplasarea pe teren a fost randomizată, compactă. Fiecare
parcelă a avut forma dreptunghiulară, alcătuită din 6 pomi, cu suprafaţa de 81,0 m 2. Pentru izolare
între parcele a fost lăsat câte un pom, iar fâşia de protecţie a alcătuit un rând întreg.
În experienţă au fost incluse 4 variante: Varianta 1 – martor netratat; Varianta a 2-a – etalon,
Coragen 20 SC - 0,15 l/ha; Varianta a 3-a – Kodear Life, SC – 0,15 l/ha; Varianta a 4-a – Kodear
Life, SC – 0,18 l/ha. Tratamentele chimice a lotului experimental s-au îndeplinit manual cu
stropitoarea portativă. În scopul respectării principiului unicei deosebiri şi pentru preîntâmpinarea
apariţiei arsurilor pe plante, tratamentele s-au înfăptuit în aceiaşi zi, dimineaţa pe timp liniştit.
Determinarea eficienţei biologice a insecticidelor s-a înfăptuit conform cerinţelor şi
elaborărilor metodice pentru testarea produselor de uz fitosanitar (Chişinău, 2002).
Rezultate şi discuţii
Ţinând cont de faptul că, molia cojii fructelor iernează în stadiul de larvă de vârsta a 3-a, iar
primele larve apar la mijlocul lunii aprilie, evidenţa s-a început înainte de înflorire şi s-a prelungit
pe parcursul înfloririi şi după căderea petalelor.
În faza de răsfirare a inflorescenţelor şi „boboc roz” s-a efectuat evidenţa larvelor la 100
rozete. După înflorire s-au luat în evidenţă frunzele roase şi cele răsucite, fructele roase precum şi
cele puternic atacate ce au căzut. În fiecare variantă au fost analizate câte 100 muguri, inflorescenţe,
frunze sau fructe la 5 pomi model (câte 20 la fiecare pom model). Rezultatele evidenţelor sunt
redate în tabelul 1. Din tabel se vede că, în martor frecvența atacului mugurilor și frunzelor a atins
4,14%. De aceia tratamentul s-a efectuat la 13 iunie și a fost direcționat în combaterea moliei cojii
fructelor și a viermelui merelor.
Calculul eficienței biologice a demonstrat că, în rezultatul tratării chimice în varianta a 4-a
s-a primit o reducere esențială a numărului de omizi şi a fructelor atacate de molia cojii fructelor, iar
frecvența atacului frunzelor a constituit 0,19; 0,17 și 0,22%. Rezultatele marcate în varianta a 3-a au
demonstrat că, acești indici au alcătuit 0,57; 0,43 și 0,49% și cedează variantei a 4-a, aflându-se la
nivelul etalonului.
Tabelul 1
Eficienţa biologică a insecticidului Kodear Life, SC,
în combaterea moliei cojii fructelor
Frecvenţa atacului, % a Reducerea în raport cu martorul, %, a
Variantele Norma de fructelor atacului
Nr. de numărului
experienţei consum, kg, frunze- fructelor
ord. în de omizi la frunze-
l/ha căzute lor în
coroană 100 rozete Căzute lor
coroană
Fără
1 Martor 6,89 6,50 4,14 0,0 0,0 0,0 0,0
tratament
Etalon,
2 0,15 0,59 0,45 0,52 92,90 91,44 93,08 87,44
Coragen 20 SC
3 Kodear Life, SC 0,15 0,57 0,43 0,49 93,20 91,73 93,38 88,16
4 Kodear Life, SC 0,18 0,19 0,17 0,22 97,43 97,24 97,38 94,69
DEM 95%, p. - 5 % 4,07 4,97 3,85 5,91
Calculul reducerii numărului de omizi, la 100 rozete, în raport cu martorul a demonstrat că,
în varianta a 4-a acest indice a alcătuit 97,43%. Rezultatele primite în variata a 3-a – 93,20%,
cedează esențial variantei a 4-a, aflându-se la nivelul etalonului.
Calculul reducerii atacului fructelor a demonstrat că, cei mai înalți indici au fost atinși în
varianta a 4-a (97,24 și 97,38%). În varianta a 3-a acești indici au alcătuit 91,73 şi 93,38 %, şi
cedează esențial variantei a 4-a, aflându-se la nivelul etalonului (91,44 și 93,08%). Aceeași legitate
644
a fost atinsă şi la reducerea atacului frunzelor. Deci, în baza cercetărilor efectuate s-a constatat că,
cele mai înalte rezultate, în combaterea moliei cojii fructelor, au fost primite în varianta a 4-a.
Pentru testarea insecticidelor în combaterea moliilor miniere, la măr, s-a selectat lotul, unde
în anul precedent densitatea acestor dăunători, a depășit pragul economic de dăunare.
Concomitent cu evidența moliei cojii fructelor și a altor dăunători, s-a efectuat și evidența
moliilor miniere. Evidența dăunării frunzelor s-a efectuat pe 4 pomi model, în fiecare parcelă, pe
parcursul perioadei de vegetație, la sfârșitul dezvoltării omizilor fiecărei generații. Rezultatele
evidențelor sunt redate în tabelul 2. Din datele tabelului se vede că, numărul mediu al minelor, la o
frunză, a variat de la 3,75 mine în varianta a 4-a, până la 33,00 mine în varianta martor.
Comparând după acest indice variantele tratate se vede că, în varianta a 4-a s-a depistat un
număr mult mai redus de mine și acest indice se deosebește esențial atât față de etalon, cât și față de
varianta a 3-a, care se află la nivelul etalonului. Calculul gradului de afectare al frunzelor ne-a dat
posibilitate să constatăm că, cel mai redus grad de atac al frunzelor s-a primit în varianta a 4-a, care
se deosebește esențial de etalon și varianta a 3-a, care se află la nivelul etalonului. Analizând
frecvența de atac a frunzelor se vede că cel mai redus indice a fost primit în varianta a 4-a, care se
deosebește esențial de varianta a 3-a, aflându-se la nivelul etalonului.
Tabelul 2
Eficienţa biologică a insecticidului Kodear Life, SC, în combaterea moliilor miniere (2023)
Numărul Reducerea
Norma de Frecvența Gradul de
Nr. Variantele mediu al atacului frunzelor,
consum, de atac a atac a
ord. experienței minelor, la o în raport cu
l/ha frunzelor, % frunzelor, %
frunză, mine martorul, %
1. Martor Ne tratat 100,00 33,00 24,13 0,0
Etalon,
2. 0,15 14,25 9,25 5,75 85,75
Coragen 20 SC
Kodear Life,
3. 0,15 15,83 9,13 5,63 84,17
SC
Kodear Life,
4. 0,18 7,63 5,75 2,13 92,37
SC
DEM, 95%, p-5% 4,50 3,56 2,68 3,63
Calculul eficienței biologice ne-a dat posibilitate să constatăm că cea mai înaltă reducere a
atacului frunzelor, în raport cu martorul, a fost atinsă în varianta a 4-a și acest indice depășește
esențial atât etalonul, cât și varianta a 4-a, care se află la nivelul etalonului.
Deci, se poate de constatat că cel mai efectiv, în combaterea moliilor miniere, este
insecticidul Kodear Life, SC, cu norma de consum 0,18 l/ha. Preparatul KodearLife, SC, în doză de
0,15 l/ha, asigură reducerea moliilor miniere la nivelul de 84,17% și se află la nivelul etalonului.
În combaterea omizilor viermelui merelor o mare însemnătate are determinarea corectă a
începutului eclozării larvelor şi înfăptuirea în termeni optimi a tratamentelor chimice. Din cele patru
metode bine apreciate, în anul de cercetări au fost folosite capcanele cu feromoni pentru capturarea
masculilor. În lotul experimental au fost lansate două capcane cu feromoni. Rezultatele evidenței
sunt redate în tabelul 3.
În anul 2023 începutul zborului adulților primei generații a avut loc la sfârșitul lunii aprilie –
începutul lunii mai, ce a coincis fenologic cu înflorirea în masă a culturii mărului. În prima decadă a
lunii mai s-a înregistrat o creștere a adulților, valoarea medie alcătuind de la 28,5 până la 46,0
masculi la o capcană. Zborul în masă a adulților primei generații a fost înregistrat la 15 mai, ce
mărturisește că în anul de cercetări zborul viermelui merelor s-a început mai devreme şi a avut un
caracter mai accelerat. În această perioadă au fost capturați în mediu câte 68,0 masculi la o capcană.
Evidențele efectuate demonstrează că, de la 25 până la 30 mai numărul adulților a scăzut brusc (3,0-
2,5 masculi la o capcană). În perioada da la 30 mai şi până la 29 iunie în capcanele cu feromoni au
fost înregistrați 1,5-7,0 masculi la o capcană. Prezența în această perioadă a unui număr redus de
645
adulți a viermelui merelor se explică prin particularitățile biologice a acestui dăunător şi a celor
devieri a factorilor climatici, care au avut loc în această perioadă.
Zborul adulților generației a doua s-a început în perioada de la 4 până la 19 iulie, unde pe
parcursul acestei perioade numărul masculilor capturați a atins valoarea de 41,5-45,5 exemplare la o
capcană. Zborul în masă a adulților a avut loc la 14 iulie. În această perioadă valoarea maximă a
masculilor capturați a alcătuit 61,0 exemplare la o capcană. După aceasta s-a marcat o scădere lentă
a numărului masculilor capturați, atingând valoarea minimă (5,0 exemplare la o capcană) la 8
august.
Tabelul 3
Rezultatul captării masculilor viermelui merelor la capcanele cu feromoni (2023)
Numărul de masculi la o capcană pe perioada de vegetație
Numărul
Mai Iunie
capcanelor
1 5 10 15 20 25 30 4 9 14 19 24 29
1 41 53 23 79 52 4 2 2 6 9 2 6 7
2 16 39 21 57 39 2 3 3 5 8 1 7 7
Media 28,5 46,0 22,0 68,0 45,5 3,0 2,5 2,5 5,5 8,5 1,5 6,5 7,0
Iulie August Septembrie
4 9 14 19 24 29 3 8 13 18 23 28 1,09
1 43 48 60 46 32 24 7 5 27 41 10 6 0
2 40 42 62 45 34 20 7 5 20 36 10 6 0
Media 41,5 45,0 61,0 45,5 33,0 22,0 7,0 5,0 23,5 38,5 10,0 6 0,0
În a doua jumătate a lunii august s-a marcat o creștere a masculilor capturați (13 -18 august),
ce au alcătuit corespunzător 23,5 şi 38,5 exemplare la o capcană. Deci se poate de constatat, că în
anul 2023 s-au creat condiții favorabile pentru dezvoltarea viermelui merelor şi testarea produselor
împotriva acestui dăunător.Concomitent cu evidenţa masculilor la capcanele cu feromoni, s-au dus
observații asupra stadiului de ou şi particularitățile dezvoltării embrionare şi a perioadei de
incubație. S-a stabilit că sfârșitul dezvoltării embrionare va avea loc la 28-30 mai, de aceea primul
tratament, în combaterea viermelui merelor, s-a realizat la 30 mai. A doilea tratament împotriva
omizilor primei generații s-a efectuat la 15 iunie. Următorul tratament s-a efectuat la 2 iulie.
Concomitent cu evidenţa fluturilor la capcanele cu feromoni s-au efectuat cercetări asupra
stadiului embrionar, în rezultatul căror s-a constatat că, începutul ieclozării larvelor generației a
doua se preconizează pe 13-14 iulie. Reieşind din rezultatele evidenţelor primul tratament pentru
combaterea omizilor generației a doua a fost înfăptuit la 12 iulie. Următoarele două tratamente au
fost îndeplinite la 27 iulie şi 11 august.
Pentru determinarea eficienţei biologice a insecticidelor, în combaterea viermelui merelor,
cel mai reprezentativ şi obiectiv indice este nivelul de atac a fructelor. Pentru determinarea acestui
indice, după valul de cădere a surplusului de fructe, sub coroana pomilor s-au înlăturat toate
buruienile şi fructele căzute anterior. S-a nivelat solul pentru a facilita evidenţa fructelor.
Pe parcursul vegetației odată la 5 zile s-au colectat toate fructele căzute şi s-au analizat
pentru determinarea celor atacate de viermele merelor. Ultima evidență s-a efectuat cu o zi înainte
de cules, apoi s-a determinat numărul total de fructe căzute. S-a determinat procentul mediu de atac
al fructelor în pomii model.
Înainte de colectare s-a determinat procentul fructelor atacate de viermele merelor în recolta
culeasă. Ca indice de bază a eficienţei biologice s-a calculat procentul reducerii vătămării fructelor
în comparaţie cu martorul. Rezultatele evidenţelor şi calculul eficacităţii biologice sunt redate în
tabelul 4. Din tabel se vede că, numărul total de fructe la un pom a variat de la 296,31 exemplare –
în etalon, până la 306,80 fructe în varianta a 4-a.
646
Tabelul 4
Eficienţa biologică a insecticidului Kodear Life, SC, în combaterea viermelui merelor (2023)
Reducerea atacării
Numărul de fructe la un pom, bucăți Atacarea fructelor, % fructelor, %
Norma comparativ cu
recolta din acestea. din recolta căzute martorul în recolta
Nr. de
Variantele
d.o consum, din acestea
l/ha căzute atacate de afectate atacate de afectate
totală culeasă atacate de viermele de alţi totală culeasă viermele de alţi culeasă totală
viermele merelor factori merelor factori
merelor
Martor
1. netratat 297,89 91,75 16,77 205,14 169,23 35,91 62,44 18,08 82,49 87,51 0,0 0,0
Etalon,
2 0,15 296,31 291,17 4,03 5,14 0,99 4,15 1,69 1,38 19,26 80,74 92,37 97,29
Coragen 20 SC
3 Kodear Life, SC 0,15 297,65 292,56 3,97 5,09 0,96 4,13 1,66 1,36 18,86 81,14 92,48 97,34
4 Kodear Life, SC 0,18 306,80 304,33 1,78 2,47 0,17 2,30 0,64 0,58 6,88 93,12 96,79 98,98
DEM 95 %, p. - 5 % 4,18 1,58
647
Cel mai mare număr de fructe culese a fost marcat în varianta a 4-a (304,33 exemplare) şi a
3-a (292,56 exemplare), care depășesc varianta martor de 3,28 și 3,15 ori corespunzător.Analizând
cantitatea fructelor căzute se vede că, acest indice a fost mai redus în varianta a 4-a (2,47
exemplare), care în comparaţie cu martorul este de 83,05 ori mai mic. Este de menţionat faptul că,
din numărul total a fructelor căzute cele mai puțin atacate de viermele merelor au fost depistate în
varianta a 4-a (0,17 exemplare) şi în varianta a 3-a (0,96 exemplare). În martor acest indice
constituie 169,23 exemplare. În etalon acest indice constituie 0,99 exemplare.
Calculul reducerii atacării fructelor în comparaţie cu martorul ne-a dat posibilitate să
constatăm că, cele mai bune rezultate, atât în recolta culeasă cât şi în recolta totală, au fost primite
în varianta a 4-a (96,79; 98,98%).
Rezultatele obținute în varianta a treia au demonstrat că, Kodear Life, SC, cu norma de
consum 0,15 l/ha, asigură o reducere a atacului fructelor faţă de martor la nivelul de 92,48 şi
97,34%, şi cedează esențial variantei a 4-a, aflându-se la nivelul etalonului.
Reieşind din cele relatate se poate de constatat că, cel mai efectiv, în combaterea viermelui merelor,
este insecticidul Kodear Life, SC, cu norma de consum 0,18 l/ha, care asigură o reducere mai înaltă,
a fructelor atacate atât faţă de varianta a 3-a, cât și față de etalon.
Concluzii
În perioada de vegetație a anului 2023, în cultura mărului s-au creat condiții favorabile
pentru dezvoltarea moliilor tortricide, moliilor miniere și a viermelui merelor.
Cel mai efectiv în combaterea dăunătorilor mărului este insecticidul Kodear Life, SC, cu
norma de consum 0,18 l/ha, care asigură o reducere a atacării frunzelor de către moliile miniere la
nivelul de 92,37% și a atacării fructelor, de către omizile viermelui merelor de la 96,79 până la
98,98%, moliilor tortricide – de la 94,69 până la 98,21%,
Preparatul Kodear Life, SC, cu norma de consum 0,15 l/ha cedează esențial variantei a 4-a și
se află la nivelul etalonului.
Insecticidul Kodear Life, SC, poate fi inclus în sistemul de protecție integrată a culturii
mărului, cu norma de consum 0,15-0,18 l/ha, pentru combaterea moliilor miniere, viermelui merelor
și moliilor tortricide, prin efectuarea a 2-3 tratamente, la depășirea PED.
Referințe bibliografice
1. Croitoru, N., Panuța, S., Magher, M. Noi contribuții în sistemul integrat de protecție a
plantațiilor de măr. În: Lucrări ştiinţifice, UASM, Chișinău 2022, Vol. 56. Materialele
Simpozionului Științific Internaţional: "Sectorul agroalimentar – realizări și perspective", pp.
242-247. ISBN 978-9975-64-271-2.
2. Panuța S., Croitoru N. Efficiency of some insecticides based on the active substance lambda-
cihalotrin 50 g/l, in the control of apple tree pests, in the conditions of the republic of moldova.
În materialele Simpozionului Științific International „Modern trends in the agricultural higher
education” 5 - 6 octombrie 2023”, Chișinău 2023, p. 66. ISBN 978-9975-64-360-3.
3. Tălmăciu M., Tălmăciu N., Herea M., Croitoru N., Panuța S. Cercetări asupra populației de
carabide din plantațiile pomicole de măr în funcție de agrotehnica aplicată. În: Știința agricolă,
UASM, Chișinău, 2020 (2), pp. 41–46. ISSN 6.31.162:657.3(478).
648
UDC: 631.541.1:631.543/.547:634.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.119
INFLUENȚA PORTALTOAIELOR DIN GRUPA GENEVA ASUPRA
DEZVOLTĂRII ȘI FRUCTIFICĂRII POMILOR DE MĂR DUPĂ PRIMUL
AN DE PLANTARE
Peşteanu Ananie
Universitatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-8985-7101, e-mail: [email protected]
INFLUENCE OF GENEVA ROOTSTOCKS ON THE DEVELOPMENT AND FRUITING
OF APPLE TREES AFTER THE FIRST YEAR OF PLANTING
Summary. The investigations were carried out in the apple plantation of "Viorix-Agro"
Ltd., in the spring of 2022. The trees, planted at a distance of 3.5x0.8 m and trained after the crown
vertical axis, were grafted on rootstocks M9, G11 and G41 for Gala Nikangie cultivar and on
rootstock G11 for Fuji King Grofn variety. The results showed that in order to obtain early apple
yields and to maintain a rational relationship between vegetative macrostructure and yield
microstructure, as well as to prevent soil fatigue in replanted land, it is recommended to use the
vegetative rootstocks G11 and G41 in association with the perspective varieties.
Keywords: apple, association, rootstock; replanting, development, production.
Introducere
Până în anul 2025, se preconizează ca cultura mărului să ocupe aproximativ 36% din
patrimoniul pomicol al țării, cu o pondere de peste 70% în producția globală de fructe. Din
suprafața totală ocupată de măr, aproximativ 70% este amplasată în zona de nord a țării. În prezent,
la fondarea livezilor de măr sunt utilizați pe scară largă portaltoii M9, 62-396, M26, MM106.
Deoarece livezile intensive existente, fondate cu diverse combinații soi/portaltoi și producția
globală înregistrată, nu mai satisfac cerințele cultivatorilor și consumatorilor, este necesară
înființarea de plantații noi cu soiuri și portaltoaie moderne [1, 2, 3].
Disponibilitatea redusă a terenurilor noi pentru fondarea livezilor de măr în zona de nord a
țării, specia dată se replantează pe terenuri unde anterior a fost cultivată fără a se lua în considerare
fenomenul „oboseala solului” [1, 3]. Replantarea terenurilor cu pomi altoiți pe portaltoaiele M9, 62-
396, M7, M26, MM106, fără a ține cont de acest fenomen, duce la diminuarea dezvoltării pomilor
noi plantați, reducerea productivității plantației și calităţii fructelor, precum și la accentuarea bolilor
precum putregaiul alb al rădăcinilor, putregaiul coletului, focul bacterian și păduchele lânos [5].
La nivel mondial, cultura mărului a suferit mari schimbări în privința noului sortiment de
portaltoaie în ultimii de 20 ani, atingând astăzi performanțe remarcabile datorită acestor
caracteristici în tehnologia de cultivare [4, 6, 7].
Programul de ameliorare a portaltoaielor noi din cadrul Universității Cornell din SUA
propune producătorilor de fructe o gamă largă de biotipuri din seria CG, caracterizate prin creșteri
stabile, recolte înalte, constante și de calitate, unghiuri largi de inserție a ramurilor, rezistență la
bolile de replantare și afecțiune a insectelor [4, 7].
Materiale şi metode
Investigaţiile au fost efectuate în plantația de măr a întreprinderii SRL „Viorix-Agro”, satul
Trebisăuți, raionul Briceni. Plantarea pomilor s-a realizat în primăvara anului 2022, pe un teren
unde, în toamna anului 2021, după recoltarea fructelor, livada de măr cu vârsta de 8 ani a fost
defrișată. Pentru studierea comportamentului pomilor din soiul Gala Nikangie altoiți pe
portaltoaiele M9, G11, G41 și a celor din soiul Fuji King Grofn pe biotipul G11, pe un teren
replantat, în zona de nord a Republicii Moldova, s-a înființat un experiment pentru a analiza
dezvoltarea asociațiilor soi/portaltoi sub influența fenomenului de „oboseală a solului”. Pomii de
649
măr au fost importați din Olanda. Materialul săditor utilizat la plantare a fost de tipul “knip boom”,
având vârsta de doi ani, cu coroana formată din ramuri anticipate. Distanţa de plantare a fost de
3,5x0,8 m, iar pomii sunt conduși după coroana ax vertical.
Pe parcursul cercetărilor, s-au determinat înălțimea și lățimea coroanelor, macrostructura
vegetativă, microstructura roditoare și productivitatea plantaţiei. Fiecare variantă a inclus 4 repetiții
amplasate pe teren randomizat, cu câte 8 pomi în fiecare repetiție. Investigaţiile au fost efectuate în
condiţii de câmp şi de laborator, utilizând metode recomandate pentru experiențele cu speciile
pomicole.
Prelucrarea statistică a principalilor indicatori s-a realizat prin metoda de analiză de
dispersie monofactorială, utilizând pachetul de programe STATGRAPHICS 18.0, testul ANOVA.
Rezultate şi discuții
În livezile moderne de măr, parametrii coroanelor sunt echilibrați prin intermediul
asociațiilor soi/portaltoi, sistemului de formare şi tăiere a macrostructurii vegetative [3, 4, 6].
Rezultatele prezentate în tabelul 1 evidențiază că structura tulpinii pomilor de măr la finele
primului an de vegetație a fost influențată de biotipul portaltoiului și de particularitățile biologice
ale soiului.
Pomii din soiul Gala Nikangie altoiți pe portaltoiul M9 au prezentat cea mai mare înălțime a
trunchiului, atingând 50 cm. În cadrul asociațiilor Gala Nikangie/G11, Fuji King Grofn/G11 și Gala
Nikangie/G41, acest indicator a variat între 44 și 45 cm. Înălțimea trunchiului a fost influențată de
lucrările efectuate în câmpul II al pepinierii pomicole, unde trunchiul pomilor de măr a fost degajat.
Înălțimea axului tulpinii a fost corelată mai evident cu particularitățile biologice ale soiului,
comparativ cu cele ale portaltoaielor luate în studiu. Pentru pomii din soiul Gala Nikangie,
înălțimea axului a variat între 97 și 100 cm, în timp ce pentru cei din asociația Fuji King Grofn/G11,
aceasta a constituit 110 cm, marcând o creștere de 10,0-13,4% față de celelalte combinații
soi/portaltoi.
Tabelul 1
Parametrii bioconstructivi a pomilor de măr în funcţie de particularităţile biologice ale
asociaţiei soi/portaltoi, cm
Înălțimea Lățimea
Portaltoi Soi
trunchiului axului săgeții tulpinii coroanelor
M9(m) Gala Nikangie 50 100 55 205 113
Gala Nikangie 44 100 45 189 110
G11
Fuji King Grofn 45 110 76 231 150
G41 Gala Nikangie 45 97 66 208 119
Înălțimea trunchiului și axului sunt elemente care reflectă dezvoltarea pomilor în câmpul II
din pepiniera de pomi, în timp ce săgeata tulpinii reprezintă un indice relevant pentru primul an de
vegetație în plantația pomicolă. Rezultatele obținute arată că cea mai mare valoare a săgeții tulpinii
a fost obținută în cadrul asociației soi/portaltoi Fuji King/G11, cu 76 cm. Pomii din soiul Gala
Nikangie altoiți pe portaltoiul G11 au avut o săgeată a tulpinii de 45 cm, iar cei altoiți pe biotipurile
M9 și G41 au prezentat valori medii de 55 și, respectiv, 66 cm.
Lungimea săgeții tulpinii este direct corelată cu vigoarea de creștere a asociației
soi/portaltoi, variantele cu vigoare mai mare înregistrând și valori mai mari. Studiind influența
asociației soi/portaltoi asupra înălțimii tulpinii, observăm că acest indice variază în funcție de
vigoarea de creștere a soiului și portaltoiului. Înălțimea cea mai mare a pomilor în variantele
studiate a fost înregistrată la asociația Fuji King/G11, cu 231 cm. Valori similare au fost obținute la
pomii din soiul Gala Nikangie altoiți pe portaltoiul M9 (205 cm) și pe biotipul G41 (208 cm). Pomii
din soiul Gala Nikangie altoiți pe portaltoiul G11 au prezentat valori mai mici ale înălțimii tulpinii
(189 cm).
Numărul, lungimea medie și însumată a ramurilor constituie o serie de indicatori esențiali
pentru determinarea activității proceselor de creștere în coroana pomilor de măr, influențate de
650
asociația soi/portaltoi (tab. 2). Numărul ramurilor anuale formate în primul an de vegetație în
plantația de măr a variat între 18 și 27 buc/pom. Cele mai puține ramuri anuale au fost formate de
pomii din asociația Fuji King Grofn/G11 (18 buc) și Gala Nikangie/M9 (19 buc), iar cele mai multe
ramuri anuale au fost obținute în cadrul asociațiilor Gala Nikangie/G41 (26 buc) și Gala
Nikangie/G11 (27 buc), reprezentând o creștere cu 42,1-44,4%.
Numărul ramurilor anuale obținute în cadrul coroanei pomilor la finele primului an de
dezvoltare a influențat și lungimea medie a acestora la toate soiurile studiate. Cele mai mici valori
ale acestui indicator au fost înregistrate în cadrul asociației Gala Nikangie/M9 - 16,5 cm, unde și
numărul de ramuri anuale în cadrul coroanei a fost mai redus. În asociația Gala Nikangie/G11,
lungimea medie a ramurilor anuale a fost de 21,8 cm, înregistrând o creștere de 32,1% comparativ
cu varianta martor.
Tabelul 2
Numărul, lungimea medie şi însumată a ramurilor de diferită vârstă în coroana pomilor de
măr în funcţie de particularităţile biologice ale asociaţiei soi/portaltoi
Numărul ramurilor, Lungimea Lungimea însumată,
Portaltoi Soi buc/pom medie, cm m/pom
anuale doi ani anuale doi ani anuale doi ani
M9(m) Gala Nikangie 19 13 16,5 33,8 313 439
Gala Nikangie 27 18 21,8 22,3 588 401
G11
Fuji King Grofn 18 16 47,8 35,9 860 574
G41 Gala Nikangie 26 16 23,6 26,0 613 416
DL 5% 1,34 0,65 1,47 1,02 1,02 10,6
Creșterea vigorii de dezvoltare a portaltoiului (Gala Nikangie/G41) a influențat
semnificativ lungimea medie a ramurilor anuale, care a ajuns la 23,6 cm, reprezentând un spor de
32,1% comparativ cu asociația Gala Nikangie/G11 și de 43,0% comparativ cu varianta martor.
Lungimea medie mai mare a ramurilor anuale a fost înregistrată în cadrul asociației Fuji
King Grofn/G11 (47,8 cm), aceasta fiind de 2,89 ori mai mare comparativ cu varianta martor.
Asociațiile Gala Nikangie/G11 și Gala Nikangie/G41 au avut lungimi medii ale ramurilor de 1,32 și
respectiv 1,43 ori mai mari decât varianta martor. Rezultatele prezentate evidențiază că asociația
soi/portaltoi și numărul ramurilor din cadrul coroanei pomilor influențează lungimea medie a
acestora, obținută în primul an după plantare pe un teren replantat.
Lungimea însumată a ramurilor anuale joacă un rol important în garnisirea rapidă a tulpinii
pomilor cu macrostructură vegetativă, care ulterior se va transforma în microstructură roditoare,
contribuind la obținerea unor recolte înalte, constante și competitive.
Indicele studiat este direct corelat cu numărul creșterilor anuale obținute în coroana pomilor
și lungimea medie a acestora înregistrată pe parcursul primului an de gestionare. Valori mai mici au
fost obținute în cadrul asociației Gala Nikangie/M9 (martor) - 313 cm.
Lungimea însumată mai mare a ramurilor anuale a fost înregistrată la pomii din soiul Gala
Nikangie pe portaltoaiele G11 și G41, cu valori de 588 cm și, respectiv, 613 cm, ceea ce reprezintă
o creștere de 87,8, și respectiv, 95,8% comparativ cu asociația Gala Nikangie/M9. În cadrul
asociației Fuji King Grofn/G11, lungimea însumată a ramurilor anuale a fost de 860 cm, marcând o
creștere de 2,75 ori comparativ cu varianta martor. Deși numărul ramurilor anuale a fost mai mic în
această asociație, datorită lungimii medii anuale mai mari, valoarea finală a înregistrat niveluri net
superioare față de celelalte asociații soi/portaltoi studiate.
Interes major în pomicultura practică are și valoarea ramurilor de doi ani, pe care parțial s-
a format recolta în primul an după plantare și unde se preconizează obținerea fructelor în anul viitor.
Ramurile de doi ani formate în coroana pomilor încă din câmpul doi al pepinierei pomicole denotă
că numărul lor a variat de la 13 până la 18 bucăți. Număr mai mic de ramuri cu vârsta de doi ani în
coroana pomilor de măr a fost înscris în cadrul asociației Gala Nikangie/M9 - 13 bucăți. Asociațiile
Fuji King Grofn/G11 și Gala Nikangie/G41 se caracterizează printr-un număr mai mare de ramuri
pe ax (16 bucăți), o majorare cu 23,3% comparativ cu varianta martor. În cadrul pomilor din
651
asociația Gala Nikangie/G11, indicele studiat a înscris valori mai mari (18 bucăți), o creștere cu
38,4% comparativ cu varianta martor și cu 12,5% comparativ cu asociațiile Fuji King/G11 și Gala
Nikangie/G41.
Valori mai mici ale lungimii medii a ramurilor de doi ani au fost înscrise în cadrul
asociației Gala Nikangie/G11 (22,3 cm), urmate de combinațiile Gala Nikangie/G41 (26,0 cm),
Gala Nikangie/M9 (33,8 cm) și Fuji King Grofn/G11 (35,9 cm). Lungimea însumată a ramurilor de
doi ani din cadrul pomilor din asociațiile studiate Gala Nikangie/G11 și Fuji King Grofn/G11 a
variat de la 401 până la 574 cm. Pomii din asociațiile Gala Nikangie/G41 și Gala Nikangie/M9 au
înregistrat valori medii, constituind 416 și, respectiv, 439 cm.
Pe lângă particularitățile biologice ale portaltoiului, și soiul influențează numărul de
formațiuni de rod din coroana pomilor. Numărul formațiunilor de rod obținute în cadrul pomilor din
asociația Fuji King Grofn/G11 a fost de 33 buc./pom, iar a celui din Gala Nikangie/G11 de 49 buc.,
ceea ce reprezintă o creștere de 48,5% comparativ cu varianta precedentă.
Pe lângă numărul formațiunilor de rod din cadrul macrostructurii vegetative, tipul acestora are
o importanță majoră. Tipul formațiunilor de rod din microstructura vegetativă a pomilor este direct
corelat cu particularitățile biologice ale asociațiilor soi/portaltoi studiate.
Un număr mai mare de pinteni inelați (tab. 3) a fost înregistrat în cadrul coroanei pomilor de
măr din asociația Fuji King Grofn/G11 (20 buc/pom), reprezentând 60,6% din numărul total de
formațiuni de rod. În asociațiile Gala Nikangie/M9 și Gala Nikangie/G11, numărul de pinteni inelați
a fost aproximativ același, cu 13 și, respectiv, 12 buc/pom, reprezentând 35,2% și, respectiv, 24,5%.
Cel mai mic număr de pinteni inelați a fost înregistrat în cadrul pomilor din asociația Gala
Nikangie/G41, cu 8 buc/pom, ceea ce a constituit 25,8%.
Numărul țepușelor din coroana pomilor din asociațiile Fuji King Grofn/G11 și Gala
Nikangie/G41 a fost de 4 buc/pom, reprezentând 12,1% și, respectiv, 12,9%. Pomii din asociația
Gala Nikangie/M9 au format 8 țepușe, reprezentând 21,6%, iar cei din asociația Gala Nikangie/G11
au format 14 țepușe, reprezentând 28,6% din totalul formațiunilor de rod.
Particularitățile biologice ale asociației soi/portaltoi influențează și numărul de nuielușe
formate în coroana pomilor de măr. Cel mai mic număr de nuielușe s-a înregistrat în cadrul pomilor
din asociația Fuji King Grofn/G11 (2 buc/pom), reprezentând 6,1%, iar cel mai mare număr în
cadrul asociației Gala Nikangie/M9 (6 buc/pom), reprezentând 16,2%. Mai rațional, macrostructura
vegetativă a fost garnisită cu nuielușe în cadrul asociațiilor Gala Nikangie/G41 și Gala
Nikangie/G11, unde numărul lor a fost de 9 și, respectiv, 11 buc/pom, constituind 29,0% și,
respectiv, 22,4% din totalul formațiunilor de rod a coroanei.
Tabelul 3
Tipul formațiunilor de rod din coroana pomilor de măr în funcţie de particularităţile
biologice ale asociaţiei soi/portaltoi
Pinteni inelați Ţepuşe Nuieluşe Burse de rod
Portaltoi Soiul
buc/pom % buc/pom % buc/pom % buc/pom %
M9 (m) Gala Nikangie 13 35,2 8 21,6 6 16,2 10 27,0
Gala Nikangie 12 24,5 14 28,6 11 22,4 12 24,5
G11
Fuji King Grofn 20 60,6 4 12,1 2 6,1 7 21,2
G41 Gala Nikangie 8 25,8 4 12,9 9 29,0 10 32,3
Numărul formațiunilor de rod de doi ani, reprezentate prin burse de rod, a variat între 7 și 12
buc/pom, reprezentând 21,2%-32,3% din ponderea totală a formațiunilor. În cadrul asociației Fuji
King Grofn/G11, numărul de burse de rod a fost de 7 buc/pom (21,3%), iar în asociațiile Gala
Nikangie/M9 și Gala Nikangie/G41, a constituit 10 buc/pom, reprezentând 27,0% și, respectiv,
32,3%. Cel mai mare număr de burse de rod s-a înregistrat în cadrul pomilor din asociația Gala
Nikangie/G11, cu 12 buc/pom, constituind 24,5%.
Garnisirea mai rațională cu formațiuni de rod pe parcursul cercetărilor a fost observată în
coroana pomilor din asociația Gala Nikangie/G11, unde ponderea pintenilor inelați a fost de 24,5%,
țepușele 28,6%, nuielușele 22,4% și bursele de rod 24,5%.
652
Formațiunile de rod formate în coroana pomilor de măr din asociațiile soi/portaltoi studiate s-
au format predominant pe lemn de doi ani, adică pe ramurile anticipate formate în câmpul II al
pepinierei pomicole și pe axul pomului.
Productivitatea este un indice corelat cu măsurile agrotehnice din livadă și particularitățile
biologice ale asociațiilor soi/portaltoi investigate [1; 3; 6]. Pomii de tipul „knip boom” plantați cu
ramificații anticipate formate în pepinieră au permis obținerea de recoltă încă din primul an după
plantare, influențând pozitiv procesele de dezvoltare a pomilor.
Numărul de fructe format în cadrul pomilor din asociațiile studiate a fost mai mare, dar s-a
decis păstrarea a aproximativ 5-6 fructe pe pom pentru a exclude fenomenul alternanței de
fructificare, frecvent întâlnit la pomii din soiul Fuji și clonele lui. Numărul de fructe în coroană a
variat de la 4 până la 7 bucăți. Cel mai mic număr de fructe a fost înregistrat la pomii din asociația
Gala Nikangie/G41 (4 buc.), urmat de Fuji King Grofn/G11 (5 buc.), Gala Nikangie/M9 (5 buc.),
iar cel mai mare număr a fost la Gala Nikangie/G11 (7 buc.) (tab. 4).
Tabelul 4
Productivitatea plantației de măr după primul an după plantare la cultura măr în funcţie de
particularităţile biologice ale asociaţiei soi/portaltoi
Numărul Producția Decalaj cu
Greutatea
Portaltoi Soiul de fructe, varianta martor,
medie, g kg/pom kg/ha
buc/pom kg
M9 (m) Gala Nikangie (m) 5 174 0,87 3110 0
Gala Nikangie 7 168 1,18 4205 +1095
G11
Fuji King Grofn 5 238 1,19 4250 +1140
G41 Gala Nikangie 4 195 0,78 2780 -330
DL 5% 0,15 8,1 0,04 13,2 -
Greutatea medie mai mare a unui fruct a fost înregistrată în cadrul asociației Fuji King
Grofn/G11 (238 g), comparativ cu Gala Nikangie altoit pe portaltoiul G11 (168 g), unde s-a obținut
cel mai mic indice. Această diferență semnificativă se explică prin particularitățile biologice ale
soiurilor studiate și numărul de fructe păstrate în coroană.
Particularitățile biologice ale portaltoiului influențează și greutatea medie a fructului. Valori
mai mari ale indicelui luat în studiu au fost înregistrate în cadrul asociației Gala Nikangie/G41 (195
g), urmate de Gala Nikangie/M9 (178 g) și Gala Nikangie/G11 (168 g).
Producția de fructe din cadrul unui pom a fost corelată cu numărul de fructe obținut în
coroană și greutatea medie a fiecărui fruct. Producții mai mari au fost obținute de pomii din soiurile
Fuji King Grofn (1,19 kg) și Gala Nikangie (1,18 kg) altoiți pe portaltoiul G11. În funcție de
portaltoi, valori mai mari ale indicelui studiat s-au obținut în cadrul asociației Gala Nikangie/G11 -
1,18 kg, urmată de Gala Nikangie/M9 - 0,87 kg și Gala Nikangie/G41 - 0,78 kg, constituind o
majorare cu 35,6% și, respectiv, 66,1% comparativ cu ultimele două combinații.
Producția globală în cadrul plantației a variat de la 2780 până la 4250 kg/ha. Valori mai mari
ale producției de fructe la o unitate de suprafață au fost obținute în variantele Fuji King Grofn/G11
(4250 kg/ha) și Gala Nikangie/G11 (4205 kg/ha), diferența fiind confirmată și prin date statistice.
Producția globală mai mică a fost înregistrată în cadrul asociațiilor Gala Nikangie/G41 (2780 kg/ha)
și Gala Nikangie/M9 (3110 kg/ha).
Investigațiile efectuate asupra producției de fructe obținute pe parcursul cercetărilor au arătat
că aceasta este corelată cu particularitățile biologice ale portaltoiului, iar acțiunea soiului nu a fost
evidențiată în mod semnificativ.
Concluzii
Rezultatele obținute în urma cercetărilor experimentale după primul an de vegetație ne
permit să menționăm că, pentru a avea un raport rațional în coroană între macrostructura vegetativă
și microstructura roditoare, a obține recolte precoce de mere, și pentru a exclude fenomenul
653
„oboseala solului" pe terenurile unde s-a efectuat replantate, este recomandată utilizarea
portaltoaielor vegetative Geneva 11 și Geneva 41 în asociație cu soiurile de perspectivă.
Referințe bibliografice
1. Babuc, V., Peşteanu, A., Gudumac, E., Cumpanici, A. Producerea merelor. Chişinău, 2013. 240
p.
2. Balan, V. Sisteme de cultură în pomicultură. Randamentul producţiei de fructe. In: Akademos,
2009. nr. 4(15), pp. 82-90.
3. Cimpoieş, Gh. Cultura mărului. Chişinau, Editura „Bons Offices”, 2012. 380 p.
4. Fazio, G., Wan, Y., Kviklys, D., Romero, L., Adams, R., Strickland, D., Robinson T. Dw2 a
New Dwarfing Locus in Apple Rootstocks and its Relationship to Induction of Early Bearing in
Apple Scions. In: Journal of the American Society for Horticultural Science. 2014. Vol. 139 (2),
pp. 87-98.
5. Hewavitharana, S., Dupont, T., Mazzola, M. Apple replant disease, WSU tree fruit IPM
strategies, In: Washington State tree fruit extension fruit matters. 9 Dec., 2019.
http://treefruit.wsu.edu/crop-protection/disease-management /apple-replant-disease/.
6. Peşteanu, A. Pretabilitatea soiurilor de perspectivă pentru sistemul superintensiv de cultură a
mărului. In: Lucrări ştiinţifice. UASM. 2008. vol. 16, pp. 77-80.
7. Robinson, T.L., Fazio G., Aldwinckle, H.S. Characteristics and performance of four new apple
rootstock from the Cornell-USDA apple rootstock breeding program. In: Acta Hort. 2014. vol.
1058, pp. 651-656.
654
UDC: 595.7:638:574 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.120
MODELING OF AIR TREATMENT PROCESSES IN ENERGY-EFFICIENT
SYSTEMS FOR ENSURING ABIOTIC FACTORS IN ENTOMOCULTURE
PRODUCTION
Pishchanska Nonna1, *, https://orcid.org/0000-0002-5337-4538
Belchenko Volodimir1,**, https://orcid.org/0000-0002-6117-6363
Podmazko Оlexandr2, https://orcid.org/0000-0001-8488-8606
1
Engineering and Technology Institute “Biotekhnika”, National Academy of Agrarian Sciences of
Ukraine, Odessa
2
Odessa National University of Technology, Ukraine
*e-mail: [email protected], **e-mail: [email protected];
***e-mail: [email protected]
Summary. The aim of the research is to develop methodological foundations for creating
energy-efficient systems that ensure abiotic factors in adaptive technologies for cultivating uterine
entomocultures. The relevance of the research lies in the need to create a mathematical description of
the object to model air treatment processes in energy-efficient systems that ensure abiotic factors in
adaptive technologies for cultivating uterine entomocultures. In this description, each state
characteristic is presented as a function of input and control parameters, considering the objectively
existing constraints on the range of changes in control parameters and process state characteristics.
The task was to develop a mathematical model of an optimized air preparation system for the
implementation of adaptive technologies.
Keywords: entomoculture production, air conditioning, air treatment process modeling,
mathematical model, air humidification, polytropic processes.
Introduction
To develop the foundations of energy-efficient systems that ensure abiotic factors and to
solve the tasks of optimizing air preparation technology for entomological production, it is
necessary to create a mathematical model. It is known that the sequence of building a mathematical
model begins with the formulation of the problem, selecting parameters, defining the goal, and
identifying the efficiency criteria.
For solving optimization problems of air preparation technology for entomological
production, it is necessary to develop a mathematical model. The sequence of building
mathematical models is presented in Figure 1.
Formulation of the modelling problem
Formulation of the problem, Defining the goal
selection of parameters and performance criteria
Drawing up a mathematical description of an object
Statistical description Deterministic description
Programming the task
Choosing a numerical method Creating an algorithm
Adequacy check
Using a mathematical model
to solve practical problems
Figure 1. The Sequence of Building a Mathematical Model
655
Materials and methods
The task of the modelling is the development of a mathematical model of the air preparation
system for implementing adaptive technologies. The method of analysing polytropic air
humidification processes in dense regular packing layers with a crossflow scheme of contact
between streams was chosen for the research.
Results and discussion
The description of the processes of cross-contact between water and air is based on an
idealized model of flow structure - the model of complete displacement, which assumes the uniform
distribution of flows and constancy of parameters across the width of the apparatus. However, the
task of determining the average driving force of the process, unlike counterflow, is much more
complicated. The crossflow process organization scheme in conditions of variable flow parameters
along the height (Y) and length (X) of the apparatus necessitates solving a two-dimensional
problem.
The physical foundations of air preparation processes are determined as follows:
The water vapor mass flow carried for a surface element dF is determined according to the Lewis
equation at moisture content values d up to 20 g/kg, characteristic of contact apparatuses:
,
where σ is the moisture exchange coefficient, kg/(m²·s).
The total heat flow, assuming the Lewis relation le = 1 holds true:
,
where is the air enthalpy in kJ/kg;
– is the enthalpy of saturated air at temperature kJ/kg
le = α/ сv),
сv – is the heat capacity of moist air, kJ/(kg∙K);
integral characteristic of the process intensity - Merkel number
.
A classification of the processes of preparation of the air medium in contact apparatus with a
cross-flow flow contact scheme is carried out: polytropic process of air cooling and
dehumidification,
– Q∑ = – (Qreal + Qhid);
humidity process of air cooling along the line d = const,
– Q∑ = – Qreal, Qhid = 0;
Polytropic air cooling and humidification,
Q∑ = Qreal – Qhid;
Isoenthalpic air cooling and humidification along the line h=const,
Q∑ = 0, Qreal = Qhid;
Polytropic air humidification and cooling,
Q∑ = Qhid – Qreal;
Isothermal humidification along the line t=const,
Q∑ = Qhid, Qreal = 0;
Polytropic air humidification and heating,
Q∑ = Qhid + Qreal.
The next stage of the mathematical model development involved describing the processes
in a crossflow apparatus for thermal-humidity air treatment.
Air humidification processes in contact apparatuses are described by heat balance and heat
transfer equations for the respective phases:
,
;
656
, ;
and the equation of the kinetics of the total heat transfer:
, .
The empirical kinetic dependences were obtained:
Where с, n, m – proportionality factors;
Reg = wg·dg /νg – Reynolds number in the gas phase;
Rew = ww·dv /νw – Reynolds number in the liquid phase;
ng, νw – are the kinematic viscosity coefficients of the gas and liquid phases, respectively, m2/s.
The dependence of the aerodynamic drag ΔP of the nozzles on the air flow rate wg at qg = 11
m3/(м2‧год).
Conclusions
The results of the research work include transfer coefficients in the gas phase and empirical
kinetic dependencies for the thermal resistance in the liquid phase based on studies of the model
apparatus for thermal-humidity air treatment. The mathematical model of the optimized air
preparation system for implementing adaptive technologies was developed.
References
1. Belchenko V., Pishchanska N., Krutyakova V., Dubrovina O., Trokhaniak O. Design
development of a new unit for cassette-free breeding of grain moths in the production of
trichograms for plant protection Volodymyr Bulgakov, International scientific journal
"Mechanization in agriculture & conserving of the resources". 2024. YEAR LXX, ISSUE 1,
P. 17-19.
2. Беспалов И. Н., Бельченко В. М., Лешишак А. В. Основные принципы создания
энтомологических производств. Сборник научных трудов «Защита растений» / Научно-
практический центр НАН Беларуси по земледелию, Институт защиты растений. 2015.
№ 39. С. 144–151.
3. Бельченко В. М., Гончарук О. І., Сенічев М. Ю. Вирощування комах – на промислову
основу. Збірник наукових праць : матеріали Республіканської ентомологічної конференції,
присвяченої 50-ій річниці Українського ентомологічного товариства. 2000. 89 с.
4. Krutyakova V., Pishchanska N., Bulgakov V., & Adamovics A. Investigation of the efficiency
of adaptive technologies and technical means for growing entomocultures. Latvia University of
Life Sciences and Technologies. Jelgava. 2020. DOI: 10.22616/ERDev.2020.19.TF284.
5. Belchenko V., Pishchanska N., Bulgakov V., Ivanovs. S. Experimental investigations of the
operation of elements of the equipment for cassette-less breeding of the grain moth. INMATEH
- Agricultural Engineering. 2022. 68(3), P. 543–548.
657
UDC: 634.8:632.981.12/.13 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.121
EFICACITATEA SULFULUI SC ÎN COMBATEREA FĂINĂRII LA VIȚA DE
VIE ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
Popa Alexei*, https://orcid.org/0009-0002-4965-6572
Todiraș Vladimir, https://orcid.org/0009-0008-6766-5652
Tretiacova Tatiana, https://orcid.org/0009-0005-8511-9012
Gușan Ana, https://orcid.org/0009-0003-6438-2466
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecție a Plantelor, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The purpose of the research was to determine the biological effectiveness of the
product based on liquid sulfur as a fungicide in the prevention and control of powdery mildew
(Uncinula necator) in grapevines. The product based on liquid sulphur, which meets the
requirements for organic farming, with doses between 3.0-4.0 l/ha, in the climatic conditions of
2024, has been shown to be 92% effective at the level of the chemical standard Kumulus DF in the
prevention and control of powdery mildew (U. necator) in grapevines. The data obtained are
preventive and research will continue.
Key words: Uncinula necator, ecological agriculture, biological effectiveness, sulphur,
fungicide.
Introducere
În scopul combaterii organismelor dăunătoare se aplică mai multe metode și mijloace, dintre
care cea mai frecvent aplicată este utilizarea pesticidelor de origine chimică. Pesticidele sunt
mijloace chimice de protecția plantelor, obținute prin formularea și condiționarea unor ingrediente
biologic active. Deși impactul pesticidelor asupra mediului înconjurător a devenit o realitate
cumplită, totuși volumul aplicării acestora în protecția plantelor se află într-o ascensiune
permanentă.
Pesticidele sunt utilizate pe scară largă în producția agricolă pentru prevenirea sau
combaterea dăunătorilor, bolilor, buruienilor, în scopul reducerii sau eliminării pierderilor de
producție și menținerii unei calități ridicate a recoltei. Folosirea produselor fitosanitare
convenționale este tot mai controversată, din cauza riscurilor pe care acestea le prezintă pentru
sănătatea oamenilor și pentru mediu.
Pesticidele biologice cu risc redus pot fi o alternativă viabilă a produselor fitosanitare
convenționale, atât pentru fermierii care practică agricultura convențională, cât și pentru cei care
practică agricultura ecologică.
Agricultura ecologică este un sistem de management al producției agricole care favorizează
resursele regenerabile și reciclarea și nu dăunează mediului înconjurător. Agricultura ecologică
(organică, biologică) exclude folosirea pesticidelor, erbicidelor, fertilizanților sintetici și a
practicilor de manipulare genetică [6].
Agenții patogeni care atacă vița-de-vie sunt de etiologie criptogamică, bacteriană, virotică și
micoplasmică, iar dăunatorii principali fac parte din clasa insectelor și acarieni. Cultura viței-de-vie
pe parcursul vegetației este atacată de un complex foarte variat de patogeni din 11 specii de agenți
patogeni micotici, virusuri și bacterii, care cauzează pierderi enorme a recoltei. Din cele mai
răspândite și periculoase boli ale viței-de-vie este mana, provocată de ciuperca Plasmopara viticola
Berl. Et de Toni din ordinul Perenosporales. Făinarea (oidium) viţei-de-vie (Uncinula necator Schw
Burr.) este situată pe locul doi după pagubele produse la cultura de viţă-de-vie. În prezent făinarea
este răspândită pretutindeni, în zonele principale ale viticulturii, dar spre deosebire de mană, este
foarte păgubitoare în zonele cu veri secetoase [7, 8]. Apare primăvara și se manifestă pe parcursul
întregii perioade de vegetație până toamna târziu. Agentul patogen atacă toate organele aeriene ale
plantei: frunze, lăstari, ciorchini, boabe.
658
Pagubele produse de făinare sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifestă cu
intensitate, ci şi în anii următori. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10% până
la 70-80%, în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv [1, 2]. Atacul de făinare la vița-de-
vie duce la brunificarea și căderea strugurilor tineri și avortarea florilor. Pentru combaterea făinării
sunt absolut necesare tratamentele chimice, acestea aplicându-se în baza particularităților biologice
a patogenului, fazelor fenologice ale viței-de-vie și a condițiilor climatice. Aplicarea Sulfului SC
este una din metodele ecologice de combatere a făinării la vița-de-vie. Luând în considerație nivelul
redus de toxicitate şi risc pentru mediul ambiant acest produs prezintă un interes deosebit în calitate
de fungicid bioraţional folosit în prevenire și combatere în sistem ecologic de protecție a plantelor
[4, 5].
Scopul cercetărilor a fost de a evalua eficacitatea biologică a sulfului SC în prevenirea şi
combaterea făinării (U. necator) la vița-de-vie în sistemul ecologic de protecţie a plantelor.
Materiale și metode
Studiul de evaluare a eficacității biologice a sulfului SC a fost efectuat pe parcursul anului
2024, în zona centrală a Republicii Moldova, în plantaţie tipică de viţă de vie, lotul experimental a
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor a USM. Suprafața lotului constituie 0,4 ari,
soiul de masă Roșfor. Plantația a fost înființată în anul 2018. Forma butucilor – cordon orizontal
bilateral pe tulpină înaltă (1–1,2 m). Suportul – spalieră verticală cu 3 sârme etajate într-o
dimensiune. Schema de plantare 2,75 x 1,5m. Fondul agrotehnic corespunde cerinţelor dezvoltării
normale a butucilor. Ca obiect de cercetare a servit agentul fitopatogen U. necator. Pentru
determinarea eficacității biologice comparative în calitate de etalon a fost fungicidul Kumulus DF
(norma de consum 6,0 kg/ha) înregistrat și utilizat în sistem de agricultură ecologică.
Schema experienței a inclus patru variante: Sulful SC – două variante în două doze, varianta
Etalonul chimic – Kumulus DF, și varianta „Martor„ – butucii au fost stropiţi cu apă. Fiecare
variantă experimentală a constat din trei repetiţii, iar fiecare repetiţie câte 5 butuci cu aceiași
parametri de coroană. Variantele experimentale au fost amplasate conform metodei blocurilor
randomizate. În perioada de vegetaţie s-au efectuat 5 tratamente. Tratările au fost efectuate cu
stropitoarea electrică – Kobold – KB-16E-6. Evidența infectării a agentului patogen U. necator a
început peste o săptămână de la depistarea acestuia. La evaluarea atacului strugurilor de făinare au
fost cercetaţi toţi strugurii butucilor în fiecare repetare, după o scară de 4 note. Evidenţele ulterioare
s-au efectuat în funcţie de dezvoltarea agentului patogen. Tratamentele au fost aplicate în
concordanță cu fazele fenologice de dezvoltare a viței de vie şi condiţiile climatice. Montarea,
desfăşurarea experieneței, efectuarea evidenţelor, privind infecţia şi dezvoltarea bolii s-a efectuat
conform metodelor general acceptate [3]. Pentru analiza şi prelucrarea datelor a fost utilizat
programul de calculator „Excel”.
Atacul este valoric prin frecvenţă (F%) şi intensitate (I%). Frecvenţa atacului este valoarea
relativă a numărului de plante sau organe ale plantei atacate (n) raportate la numărul de plante sau
organe observate (N). Valoarea frecvenţei se apreciază prin observaţii directe asupra unui număr de
plante sau organe, în funcţie de cazuri şi condiţii existând diverse metode de luare a probelor sau de
efectuare a observaţiilor, datele brute se generalizează prin relaţia:
Intensitatea dezvoltării bolii este valoarea relativă prin care este dat gradul de acoperire sau
de extindere a atacului pe plantă, raportând suprafaţa atacată la suprafaţa totală observată.
I – intensitatea dezvoltării bolii %;
a – numărul plantelor cu aceleaşi simptoame;
b – nota de atac corespunzător acestui simptom;
N – numărul plantelor în evidenţă;
K – nota maximă a scării de evidenţă.
659
Rezultatele și discuții
Condițiile meteo favorabile dezvoltării agentului patogen sunt: temperatura aerului de 20-
25oC şi umiditatea aerului de 50–80%, când atacul pe ciorchine și boabe produce pagube foarte
mari. Au fost aplicate trei tratamente preventive cu utilizarea produsului în baza sulfului SC. Primul
tratament a fost efectuat în data de 17 mai 2024 – faza fenologică a culturii fiind – BBCH 15-
BBCH 55. Al 2-lea tratament fiind realizat pe 6 Iunie 2024– BBCH 60. Al 3-lea tratament preventiv
a fost efectuat în data de 19 Iunie 2024 – BBCH 73.
Până la înflorire, în timpul şi după înflorire nu s-a depistat simptome ale patogenul nici pe
frunze, nici pe ciorchini. În perioada de vegetație, analizând condițiile climatice și efectuând
evidența pe lotul experimental la data de 27.06.2024, în varianta Martor au fost depistați primii
ciorchini cu simptome de infecție ale agentului patogen U. necator.
Pe parcursul perioadei de vegetație, au fost aplicate suplimentar două tratamente de
combatere cu utilizarea produsului în baza sulfului SC. În urma evidențelor efectuate pe data de
27.06.2024, a fost determinată eficacitatea biologică a produsului în baza sulfului SC, aplicat în
combaterea făinării (U. necator) la vița-de-vie. Al 4-lea tratament a fost efectuat în data de 2 Iulie
2024 – faza fenologică a culturii fiind – BBCH 81. Al 5-lea tratament fiind realizat pe 24 Iulie
2024– BBCH 85.
Din datele prezentate în tabelul 1, se poate observa că cea mai înaltă eficacitate biologică în
prevenirea făinării a fost înregistrată în varianta etalonului chimic Kumulus DF, unde frecvenţa
atacului la struguri a constituit 1,74% și intensitatea dezvoltării bolii de 0,19% - eficacitatea
biologică fiind de 92,3%. La nivelul etalonului chimic s-a situat și varianta Sulf SC +Adjuvant – 3.0
l/ha cu o eficacitate biologică de 92,1%. Frecvența atacului la struguri a constituit 1,35%,
intensitatea dezvoltării bolii – 0,20%. În același timp, la varianta Sulf SC – 4.0 l/ha frecvența
atacului la struguri a constituit 2,47%, iar intensitatea dezvoltării bolii – 0,27%, eficacitatea
biologică constituind de 89,1%. În varianta Martor, dezvoltarea bolii având frecvența de 19,4% şi
intensitatea dezvoltării bolii 2,54% (tabelul 1).
Tabelul 1
Eficacitatea biologică a sulfului SC în prevenirea făinării (U. necator) la viţa-de-vie
Lotul experimental al viței de vie IGFPP, Soiul: Roșfor. Data 27.06.2024
Frecvența atacului, Intensitatea Eficacitatea biologică,
Variante
% dezvoltării bolii, % %
Kumulus DF – 6.0 kg/ha 1,74 0,19 92,3
Sulf SC +Adjuvant – 3.0 l/ha 1,35 0,20 92,1
Sulf SC – 4.0 l/ha 2,47 0,27 89,1
Martor 19,46 2,54
DEM 05 4,34 0,67
Ulterior, în urma efectuării evidențelor, s-a constatat o creștere atât a frecvenței atacului cât
și a intensității dezvoltării bolii la toate variantele experimentale, condițiile climatice ale anului
2024, fiind favorabile pentru dezvoltarea agentului patogen. În rezultatul efectuării evidențelor la
11.07.2024, s-a determinat eficacitatea biologică a produsului în baza sulfului lichid, în combaterea
făinării (U. necator) la vița-de-vie. Din datele prezentate în tabelul 2, putem menționa faptul, că cea
mai înaltă eficacitate biologică în combaterea făinării la nivelul etalonului chimic a fost înregistrată
la varianta Sulf SC +Adjuvant – 3.0 l/ha cu o eficacitate biologică de 90,8%. Frecvenţa atacului la
struguri a constituit 7,73%, intensitatea dezvoltării bolii – 1,21%. Etalonului chimic Kumulus DF,
frecvenţa atacului la struguri a fost de 8,24% și intensitatea dezvoltării bolii de 1,24% - eficacitatea
biologică a constituit 90,6%. Un rezultat bun a demonstrat și varianta Sulf SC– 4.0 l/ha, cu o
frecvenţă a atacului la struguri de 9,94%, la o intensitatea a dezvoltării bolii de 1,59%, eficacitatea
biologică constituind 88,0%. În varianta Martor, s-a constatat frecvență a atacului de 69,80% şi
intensitate a dezvoltării bolii 13,27% (tabelul 2).
660
Tabelul 2
Eficacitatea biologică a sulfului SC în combaterea făinării (U. necator) la viţa-de-vie
Lotul experimental al viței de vie IGFPP, Soiul: Roșfor. Data 11.07.2024
Frecvența Intensitatea Eficacitatea biologică,
Variante
atacului, % dezvoltării bolii, % %
Kumulus DF – 6.0 kg/ha 8,24 1,24 90,6
Sulf SC+Adjuvant – 3.0 l/ha 7,73 1,21 90,8
Sulf SC – 4.0 l/ha 9,94 1,59 88,0
Martor 69,80 13,27
DEM 05 12,92 1,96
Din rezultatele obţinute putem conchide că produsul în baza sulfului SC a demonstrat o
eficacitate biologică înaltă în prevenirea și combaterea făinării la vița-de-vie şi a fost la nivelul
etalonului chimic. Produsul în baza sulfului SC, datorită compoziţiei sale ce corespunde criteriilor
agriculturii ecologice, poate fi utilizat ca mijloc de prevenire și combatere în cadrul sistemului
ecologic de protecţie a viţei-de-vie. Datele experimentale obținute sunt intermediare și cercetările
vor fi continuate.
Concluzii
Compoziția Sulf SC + Adjuvant, cu norma de consum – 3.0 l/ha, utilizat preventiv și în
combaterea făinării (U. necator) la vița-de-vie, a demonstrat o eficacitate biologică la nivelul
etalonului chimic constituind 92,1%.
Rezultatele obținute la testarea produsului în baza sulfului SC în condițiile climatice ale
anului 2024 au demonstrat o eficacitate biologică înaltă atât în prevenirea cât și combaterea făinării
(U. necator) la vița-de-vie. Produsul în baza sulfului lichid poate fi recomandat pentru utilizare în
sistem ecologic de protecţie a viței-de-vie.
Acknowledgements: Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011103
„Elaborarea mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale
culturilor agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și
Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Timuș A., Fala A., coordonator: Ojog C., Bunele practici de protecție integrată a culturilor
agricole în contextul schimbărilor climatice: Ghid practic pentru producătorii agricoli, Unitatea
Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD (UCIP IFAD). – Chișinău: S.n., 2021
(Tipogr. "Bons Offices"). – 150 p.
2. Burzo I., Toma S., Olteanu I., Dejeu L., Delian E., Hoza D. Fiziologia plantelor de cultură.
Fiziologia pomilor fructiferi și a viței-de-vie.Vol. 3, Ed.: Știința, Chișinău, 1999, 439 p.
3. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice si biologice de protecţie a plantelor de
dăunători, boli si buruiene în Republica Moldova. Centrul de Stat pentru Atestarea produselor
Chimice şi Biologice de Protecţie şi Stimulare a Creşterii Plantelor. Chişinău: F.E.P. Tipografia
Centrală, 2002. 286 p.
4. Gary G. Grove, Mark E. Nelson, New Fungicides for Grapevine Powdery Mildew Management
(2011), Washington State University- Viticulture and Enology Program (WSU-Prosser).
5. Sholberg P., Walker M., Haag P. Control of grape powdery mildew with biorational products
Pacific-Agri-Food Research Centre, Summerland, B.C. 2003.
6. Voloşciuc L. Agricultura ecologică: aspecte teoretice şi valenţe practice: monogr. Chişinău:
S.n., 2021 (F.E.-P „Tipografia Centrală”). 288 pp. ISBN 978-9975-62-451-0.
7. Voloșciuc L. Combaterea Integrată a Organismelor Dăunătoare (Ghid). Chișinău. Federația
agricultorilor din Moldova. 2018. 65 p.
8. http://www.scvblaj.ro/documente/Ghidul_fitosanitar_al_viticultorului_Tomoiaga.pdf (Accesat
la 19.08.2024)
661
UDC: 635.26:631.544:631.5(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.122
FEATURES OF THE TECHNOLOGY OF GROWING
Allium ursinum L. IN UKRAINE
Pryvedeniuk Nazar*, https://orcid.org/0000-0002-0748-8083
Hlushchenko Lyudmyla, https://orcid.org/0000-0003-2329-5537
Research Station of the Medicinal Plants of the Institute of Agroecology and Environmental
Management of the National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine,
Lubny district, Poltava region, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Summary. The possibility of growing Allium ursinum L., in the field conditions of the left-
bank forest-steppe of Ukraine has been established. Studies have been carried out to establish the
influence of the density of Allium ursinum L., planting on the yield of dry leaves. A tendency to
increase crop productivity with an increase in planting density has been revealed. The highest yield
of dry raw materials among the studied variants was obtained with a planting density of 444
thousand plants/ha.
Keywords: reproduction, planting density, dry raw materials, yield.
Introduction
Allium ursinum L. is a perennial herbaceous plant of the onion family, also known as wild
garlic, bear garlic, bear onion, levurda, wild garlic. It is found in most of Europe. A rare species
listed in the Red Book of Ukraine. The medicinal raw material of wild garlic is the aerial part – dry
Allii ursini Herba.
The chemical composition of the aerial part of wild garlic is distinguished by the variety and
richness of various substances. Allium ursinum L. contains a lot of vitamin C (10-15 times more
than in lemon or orange fruits). All parts of the plant contain essential oil with a garlic scent, the
content of which reaches up to 0,07%. The composition of the essential oil includes allyl sulfides,
allyl polysulfides, pinecolic acid, alliin.
Allium ursinum L. helps to increase appetite and stimulates the gastrointestinal tract. Wild
garlic is also a prophylactic and medicinal remedy for vitamin deficiencies and is used as an
antiscurvy drug. The use of Allium ursinum L. does not allow the accumulation of cholesterol in the
blood, stimulates the cardiovascular system and normalizes metabolism. Phytoncides and
biologically active substances contained in wild garlic cause bactericidal, tonic, antiparasitic,
diuretic and tonic effects.
Since it is forbidden to harvest Allium ursinum L. in natural conditions, and the
pharmaceutical industry needs its raw materials, the Research Station of the Medicinal Plants of the
Institute of Agroecology and Environmental Management of the NAAS of Ukraine has begun
research on the development of elements of its cultivation technology.
Materials and methods
The research was carried out in the fields of the Research Station of the Medicinal Plants of
the IAEM of the NAAS during 2021–2024. On the area where the field experiment was laid, winter
wheat served as a predecessor. The soil of the experimental field is thick, low-humus chernozem,
the thickness of the humus horizon is 87–100 cm, light in particle size distribution. The reaction of
the soil solution is slightly acidic, in terms of exchangeable acidity, the soil is characterized as
moderately acidic. Provision of the soil with the main nutrients: easily hydrolyzed nitrogen – low,
mobile phosphorus – very high, exchangeable potassium – increased. The total size of the plots is
25−45m2, accounting – 20−30 m2, with four repetitions.
662
The object of research was Allium ursinum L. During the research, methodological
approaches were used, which are used in domestic scientific practice and in medicinal plant
growing. In particular, the development of experimental schemes was carried out according to the
methods of Dospekhov B.O. and Romashchenko M.I. Plant sampling, biometric measurements and
phenological observations were carried out taking into account the characteristics of medicinal
cultures according to the methods of A.I. Brykin and O.A. Advice.
Experimental plot of Allium ursinum L. was planted vegetatively (bulbs) in the first decade
of April 2021. Planting was carried out with a density of 111,1 thousand plants/ha (according to the
scheme 45x20 cm), 148,1 thousand plants/ha (according to the scheme 45x15 cm), 222,2 thousand
plants/ha (according to the scheme 45x10 cm), 444,4 thousand plants/ha (according to the scheme
45x5 cm).
The raw material of Allium ursinum L. is air-dry Allii ursini Herba, harvesting was carried
out in the budding phase, in the first year of the growing season (2021), yield accounting was not
carried out due to low plant productivity. The collected raw materials were dried in a natural dryer
to a moisture content of 10-12%.
Results and discussion
During the experimental period, it was found that Allium ursinum L. winters well in the
field, no plant attacks were recorded. The regrowth of the above-ground mass was recorded in the
first decade of April, only 2024 stood out, due to a sharp increase in air temperatures, the regrowth
of plants was recorded in the third decade of April. Allium ursinum L. entered the budding phase in
the third decade of April, flowering in the first decade of May, fruiting in the third decade of May.
During June, the aerial part of the Allium ursinum L died off, the plants entered a dormant state until
the spring of the next year.
Counts of Allium ursinum L leaf productivity were carried out before flowering in the
budding phase.
Budding phase Flowering phase
Figure 1. Allium ursinum L. – in a cultural setting
The obtained data indicate a direct dependence of the yield of Allium ursinum L. raw
materials on the density of planting. With an increase in the number of plants per 1 ha, the yield of
the crop increased. So, in the version with a density of 111 thousand plants/ha. The yield of freshly
harvested raw materials – leaves was 1264 kg/ha, dry raw materials – 159 kg. Increase in plant
density to 148 thousand plants/ha growth/ha contributed to an increase in yield up to 1933 kg/ha of
freshly harvested raw materials (266 kg/ha of dry raw materials). The highest yield of freshly
harvested raw materials of 3995 kg/ha, respectively, dry raw materials of 524 kg/ha was obtained in
the variant with a density of 444 thousand plants/ha (Table 1).
663
Table 1
The yield of Allium ursinum L., depending on the density of plant cultivation, is
average for 2022-2024
Options Crude yield, Yield of dry Yield of dry raw Leaf area,
Planting density (planting kg/ha raw materials, materials from wet m2/ha
scheme) kg/ha weight, %
111 thousand plants/ha (45x20) 1264 159 12,6 2616
148 thousand plants/ha (45x15) 1933 266 13,7 4002
222 thousand plants/ha (45x10) 2830 406 14,3 5858
444 thousand plants/ha (45x5) 3995 524 13,1 8269
LSD 0,5 29 12 1,7 14
The yield of dry raw materials from the wet weight was 12,6 – 14,3 %. The area of the leaf
apparatus of Allium ursinum L. in the variant with the lowest density is 111 thousand plants/ha. was
2616 m2/ha. With an increase in the number of plants per unit area to 444 thousand plants/ha. It was
the largest and amounted to 8269 m2/ha.
In terms of years of research, the productivity of Allium ursinum L. depended on the
growing season and weather conditions. In 2022, the yield of dry Allium ursinum L. leaves was the
lowest and amounted to 51 kg/ha in the variant with a density of 111 thousand plants/ha, increase in
cultivation density to 148 and 222 thousand plants/ha contributed to an increase in yield to 67 and
112 kg/ha. The highest productivity of 235 kg/ha was in the variant with the highest density of 444
thousand plants/ha (P. 2.)
Figure 2. Yield of dry Allium ursinum L. leaves depending on the growing season and
growing density
In 2023, Allium ursinum L. plants were more developed compared to previous years, their
productivity was the highest and ranged from 249 to 819 kg/ha of dry leaves, depending on the
density of planting. In 2024, during the period of growth and development of Allium ursinum L.,
there was a significant increase in air temperature relative to the long-term average, sunburn was
observed on the leaves, which negatively affected the productivity of the crop. The yield of dry
leaves was in the variant with a density of 111 thousand plants/ha was 178 kg/ha, in the variant with
a density of 444 thousand plants/ha – 519 kg/ha.
664
Conclusions
During the research, it was found that Allium ursinum L., can be grown in the field
conditions of the left-bank forest-steppe of Ukraine. Soil and climatic conditions are suitable for the
formation of a full-fledged crop. It was also established that the yield of leaves depends on the
density of cultivation, with an increase in density, productivity increased. The highest yield of raw
materials of 524 kg/ha, on average over the years of research, was obtained in the variant with the
highest cultivation density of 444 thousand plants/ha.
References
1. Carotenuto A., Feo V., Fattorusso E., Lanzotti V., Magno S., Cicala C. (1996). The flavonoids of
Allium ursinum. Phytochemistry, 41(2):531-536. https://doi.org/10.1016/0031-9422(95)00574-
9.
2. Stajner D., Popovic B.M., Canadanovic-Brunet J., Stajner M. (2008). Antioxidant and scavenger
activities of Allium ursinum. Fitoterapia, 79 (4): 303-305.
https://doi.org/10.1016/j.fitote.2007.01.008.
3. Ernst W.H.O. (1979) Population biology of Allium ursinum in northern Germany. Journal of
Ecology. 67(1):347-362. https://doi.org/10.2307/2259355
4. Sobolewska D., Podolak I., Makowska-Wąs J. (2015). Allium ursinum: botanical, phytochemical
and pharmacological overview. Phytochemistry Reviews, 14:81–97.
https://doi.org/10.1007/s11101-013-9334-0
5. Reuter H.D. (1995). Allium sativum and Allium ursinum: Part 2 pharmacology and medicinal
application. Phytomedicine, 2(1):73-91. https://doi.org/10.1016/S0944-7113(11)80052-8.
6. Schmitt B., Schulz H., Storsberg. J., and Keusgen M. (2005) Chemical characterization of Allium
ursinum L. depending on harvesting time. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 53 (18),
7288-7294 https://doi.org/10.1021/jf0504768
7. Stupar A, Šarić L, Vidović S, Bajić A, Kolarov V, Šarić B. (2022). Antibacterial potential of
Allium ursinum extract prepared by the green extraction method. Microorganisms, 10(7):1358.
https://doi.org/10.3390/microorganisms10071358.
8. Krivokapic M., Bradic J., Petrovic A., Popovic M., (2021) Phytochemical and pharmacological
properties of Allium ursinum. Serbian journal of experimental and clinical research. 22 (4): 357-
362. https://doi.org/10.2478/sjecr2018-0003
665
UDC: 635.21:581.143.6 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.123
GROWTH STIMULATORS IMPACT ON GROWTH AND PRODUCTIVITY
POTATO PLANT IN CULTURE IN VITRO
Safronova Tamara*, https://orcid.org/0000-0002-2648-6200
Stoyanova Kateryna, https://orcid.org/0000-0003-1684-2950
Skoreiko Alla, https://orcid.org/0000-0001-6336-0773
Ukrainian Science-Research Plant Quarantine Station Institute of Plant Protection NAAS,
v. Boyani Chernivtsi district Chernivtsi region, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Summary. The researches results proposed for growth stimulators impact on morphometric
indexes and cultivars-differentiators productivity of potato wart in culture in vitro. The most
effective method for ontogenesis in test tube plants is the addition to the Murasige-Skoog nutrient
medium the growth stimulator Poteitin at a concentration of 0.33 g/l. The root formation increase,
rapid internodes growth, mass of microtubers increase in 2 times, and the number of microtubers
increase per plant in 3.2 times relative to control observed on potato plants cultivar Povin.
Keywords: Potato wart, cultivar-differentiators, culture in vitro, nutrient mediums, growth
stimulators, morhogenesis.
Introduction
Potato wart is one of the dangerous diseases of potato. Synchitrium endobioticum
(Schilbersky) Perc. is a causative agent. It is obligate parasite, which penetrates into the tissues of
plant-host. It causes character tumors, defeating all potato bodies, except roots [1–4]. Disease has a
dangerous ability to speed quickly and survive in soil during long-term, even at the plant's absent
[6, 9].
Potato wart was the first identified in 20th century. It creates serious danger for potato
growing in numerous country throughout the world. The complex measures used for struggle with
potato wart. Among them are: growing resistant varieties, following crop rotation and quarantine
measures, such as careful monitoring of planting material [5, 7-9].
The phytohormones presence or absence or growth stimulants in nutrient medium content
played an important role in plant morphogenesis in culture in vitro. These substances are key
catalysts for plant growth and development. Phytohormones interact with cells, tissues, and bodies
that stimulate and inhibit morphogenetic and physiological processes in plant organisms. These
matters affect cell division and growth by stretching, stress resistance, tropisms, transpiration,
ensure the functional integrity of the plant organism, and a natural sequence of phases of individual
development. Phytohormone concentration in the nutrient medium takes important role. It's
concentration and ratio relation depends upon the well-formed root system and the beginning and
intensity stolon-and tuber formation [10-12].
Present paper reflects the use of growth stimulants Epin-Maxi and Poteitin, as well as their
effect on the potato variety flood, since the effect of these preparation in culture in vitro is not
sufficiently studied.
Researches purpose. was to determine the role of growth stimulators in microclonal
reproduction and their effect study on morphometric parameters and productivity of potato wart
differentiator cultivars.
Materials and methods
The studies conducted in the laboratory of agricultural crops biotechnology of the Ukrainian
science research plant quarantine station Institute of plant protection National Academy of Agrarian
Sciences during 2023-2024. Plants growth in cultivation room at 16 hours photoperiod with a
666
lighting intensity of 2000-2500 Lx, a temperature of 22-25°C and an air humidity of 60-80%. The
growth regulators Epin-maxi and Poteitin on cultivar-differentiators of potato wart Povin (mid-ripe)
adds into the nutrient Murashige and Skoog medium conducted experiment for optimization process
of potato reproduction and productivity in in vitro culture.
The cutting conducted in quantity 25 plants. The experiment repetition conducted three
times. The potato plants test tube productivity was determined on the 80th day of cultivation.
Epin-Maxi is a growth regulator with the active matter 2,4-epibrassinolide. It is used to
improve the growth, development and resistance of plants to stressful conditions. The application
also increases the resistance of plants to diseases and pests. Epibrassinolide is a synthetic analog of
the natural plant hormone brassinolide. It belongs to the group of brassinosteroids, steroid hormones
necessary for plant growth and development. Positive impact on some plant characteristics was
recorded during the experiments on plants cultures (brassinolde foliar application). Among them
were: chlorophyll-a, b increasing content and the sugar content, starch and soluble protein in the
leaves as well as an effect on the plant growth rate. They generally improve the cultivated plants
yield and their nutritional value.
Poteitin is a specialized plant growth stimulator. The active matter is a complex of 2,6-
dimethylpyridine-1-oxide with succinic acid and biogenic microelements. The preparation increases
the energy of germination, field germination of seeds and yield. It reduces plant illness, promotes
acceleration cell division, increases leaf surface area and chlorophyll content, reduces phytotoxic
effects of pesticides, improves grown products quality, increases plant resistance to stress factors of
natural and anthropogenic origin. It activates the "resistance gene" and plant immunity.
Results and discussion
A number of experiments were conducted for plant stimulators growth researches. It gives
us the results for morphometric indexes and productivity cultivar-differentiator potato wart Povin in
culture in vitro. The basic task was evaluation the plants' root formation, plant's height evaluation,
internodes number, quantity and root hairs length.
The final result specifies the growth stimulators Epin-Maxi and Poteitin promote the
stimulation of plant ontogenesis in culture in vitro. The 21 st day since the experiment start is the
optimal time for determining morphological indexes and second cutting. The average plant's height
increased on 20-25 mm, respectively in comparison with control after the stimulants input into the
nutrient medium. So the active root-forming, root's number and their length increased in 1,5 times
was identified too. Optimal morphogenesis parameters were received by adding Epin-maxi-0.025
G/L or Poteitin – 0.33 mg/L to the Murasige and Skooga nutrient medium (table. 1).
Table 1
Growth regulators impact on morphometric parameters and root formation of potato
cultivars-differentiators in in vitro culture (cultivar Povin, UkrSRPQS IPP, 2023-2024)
Environment Plant's height, mm Internodes Root's number, Root's length, mm
number, pcs. pcs.
Variety Povin
Control (MS) 64.3 5.2 6.6 51.1
MS+Epin-maxi 83.4 5.6 7.5 73.0
0,012 g/l
MS+Epin-maxi 88.8 6.9 8.2 81.4
0,025 g/l
MS+Poteytin 0,15 76.1 7.0 7.4 78.3
mg/l
MS+Poteytin 0,33 90.9 7.8 9.1 84.5
мг/л
lsd05 7.2 0.1 0.3 2.6
667
The growth regulators Epin-maxi and Poteitin showed positive impact on potato cultivar-
differentiators culture in vitro by researches results during the input into the nutrient medium. They
favored microtuber's average weight increase, their weight and microtuber's number on one plant.
The highest results received during the following concentrations adding: Epin-maxi -
0,025g/l or Poteytin -0,33 mg. It was noticed the significant microtuber's weight growth with
stimulators adding on 50% more than control. So the small number increase of microtubers on 1
plant is observed too (table2).
Table 2
Growth regulators impact on potato cultivars-differentiators in culture in vitro
(cultivar Povin, UkrSRPQS IPP, 2023-2024)
Environment Microtuber's weight Microtuber's weight on Microtuber's quantity on 1
(aver.), mg. 1 plant, mg. plant (aver), pcs.
Variety Povin
Control (MS) 115.3 98.1 0.7
MS+Epin-maxi 183.3 176.9 0.9
0,012 g/l
MS+Epin-maxi 189.8 185.4 1.8
0,025 g/l
MS+Poteytin 0,15 175.0 167.7 1.2
mg/l
MS+Poteytin 0,33 190.4 187.4 2.3
мг/л
lsd05 3.8 6.2 0.2
Conclusions
Potato cultivar Povin is the most effective for plant potato morphogenesis in culture in vitro.
So the growth stimulator Poteitin in concentration 0,33 mg/l adds to nutrient Murasige and Skoog
medium for their productive ability.The significant decrease of next indexes was determined by
research way. Among them were:plant's height 90,9 mm, internodes quantity- 7,8 pcs, root's length-
84,5 mm, microtuber's weight-(aver.)190,4 mm, microtuber's number on 1 plant (aver.)-0,9 pcs.
They are on 30-50% higher in comparison with control indexes.
References
1. EPPO. Eradication of Synchytrium endobioticum from Austria. European and Mediterranean
Plant Protection Organization (EPPO). May 1, 2014. Last accessed June 26, 2014. URL:
http://archives.eppo.int/EPPOReporting/2014/Rse-1405.pdf.
2. Ballvora, A., Flath, K., Lübeck, J., Strahwald, J., Tacke, E., Hofferbert, H.-R., and Gebhardt, C.
Multiple alleles for resistance and susceptibility modulate the defense response in the interaction
of tetraploid potato (Solanum tuberosum) with Synchytrium endobioticum pathotypes 1, 2, 6 and
18. Theoretical and Applied Genetics. 2011. Vol. 123(8). P. 1281–1292.
3. Baayen R.P., Cochius G., Hendriks H., Meffert J. P., Bakker J. And Bekker M. History of potato
wart disease in Europe a propasol for harmonization in defining pathotypes. European Journal
of Plant Pathology. 2006. Vol. 116. P. 21–31.
4. Bulletin OEPP/EPPO Bulletin. National regulatory control systems PM 9/5 (2) Synchytrium
endobioticum. 2017. 47 (3). 511 512.
5. Baayen R.P., Cochius G., Hendriks H., Meffert J. P., Bakker J. And Bekker M. History of potato
wart disease in Europe a propasol for harmonization in defining pathotypes. European Journal
of Plant Pathology. 2006. Vol. 116. P. 21–31.
6. Hampson, M.C. A qualitative assessment of wind dispersal of resting spores of Synchytrium
endobioticum, the causal agent of wart disease Plant Disease. 1996. Vol. 80. P. 779–782.
668
7. Зеля А.Г., Зеля Г.В., Сонець Т.Д., Макар Т.Й. Відбір сортів картоплі, стійких проти
збуднику раку Synchytrium endobioticum. Карантин і захист рослин. 2022. №2 с.15-16.
8. Зеля А.Г., Зеля Г.В., Олійник Т.М., Пилипенко Л.А., Гунчак В.М. Методика оцінки та
відбору селекційного матеріалу картоплі стійкого до раку Synchytrium endobioticum
(Schilb.) Perc. гармонізована з вимогами ЕС. Методичні рекомендації. Чернівці: Рута.
2015.
9. OEPP/EPPO. EPPO Standards PM 7/28. Diagnostic protocols for regulated pests: Synchytrium
endobioticum. Bull. OEPP/EPPO Bull. 2004;34:213–218.
10. Zelya A., Zelya G., Oliynyk T., Pylypenko L., Solomiyciuk M., Kordulean R., Skoreyko A.,
Bunduc Yu., Ghunchak V. Screening of potato varieties for multiple resistance to Synchytrium
endobioticum in the western region of Ukraine. Agricultural science and practice. 2018. Vol. 5.
No 3. 3-11. doi: 10.15407/agrisp5.03.003
11. Т.М. Олійник А.А. Бондарчук, С.О. Слободян та ін. Оздоровлення сортів картоплі
методом культури апікальних меристем у поєднанні із хіміотерапією. Методичні
рекомендації. Інститут картоплярства НААН України. Немішаєве, 2013. 52 с.
12. Скорейко А.М., Андрійчук Т.О., Білик Р.М., Сафронова Т.В. Оптимізація клонального
мікророзмноження сортів-диференціаторів раку картоплі. Міжвідомч. темат. збірн.
Захист і карантин рослин. Вип. 67. 2021. С. 242—250. doi: 10.36495/1606-
9773.2021.67.242-250.
669
UDC: 632.937.1:632.38:634.14 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.124
IMPACT OF BACTERIOPHAGES ON THE FIRE BLIGHT DISEASE
PREVALENCE ON QIUNCE
Samoilova Anna
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection MSU, Chisinau, Republic of Moldova
https://orcid.org/0000-0003-4976-0644, e-mail: [email protected]
Summary. The effect of the phage therapy in the fire blight disease control was studied at
the quince experimental plot and in the quince orchard. Quince plants at the experimental plot were
treated with Erwinia amylovora bacteriophages over the last ten vegetation seasons while quince
trees at the orchard were treated with preparations recommended for the fire blight control. It was
found out that in the conditions, favorable for the fire blight causative agent development, the
disease prevalence in the orchard where the phage therapy was not used was significantly higher
than on the quince trees treated with bacteriophages.
Keywords: fire blight, Erwinia amylovora, bacteriophages, phage therapy, quince.
Introduction
Fire blight is a plant disease which affects the Amygdaloideae subfamily (previously
Spiroideae) which contains such economically important pome fruits as apples, pears and quince as
well as the Rubus genus [van der Zwet et al., 2012]. The disease causes serious economic damage,
not only because it directly destroys pome fruit crops, but also because producers spend significant
outlays for effective protection against the pathogen.
The most intensive development of the disease occurs in spring during flowering and shoot
growth and in autumn during the secondary flowering. There are several forms of the disease:
blossom blight, shoot or twig blight, leaf blight, fruit blight, limb or trunk blight, or collar or
rootstock blight [van der Zwet & Keil, 1979].
The causal agent of fire blight - bacterium Erwinia amylovora (Burrill 1882) Winslow,
Broadhust, Buchanan, Krumwiede, Roders and Smith 1920. Synonyms: Micrococcus amylovorus
(Burrill, 1882), Bacillus amylovorus (Burrill, 1882) Trevisan, 1889, Bacterium amylovorus (Burrill,
1882) Chester, 1897, Erwinia amylovora f. sp. Rubi (Starr, 1951), Cardona & Falson [EPPO, 2022].
The bacterium is transmitted to healthy tissues mainly by insects, wind and rain splashes. The
causative agents of fire blight can be found on the surface of plants in the epiphytic state. It is
epiphytic bacterial populations on flowers that in most cases cause the spread of the fire blight.
The disease management, aimed to reducing the amount of the pathogen in orchards and
preventing infection by the pathogen, includes pruning of infected twigs and branches, application
of chemical and biological pesticides, antibiotics and the integration of tolerant cultivars [Gusberti
et al., 2015].
Biological control agents, such as antagonistic bacteria, fungi, viruses as well as natural
bactericides, which the mentioned organisms produce, are the most eco-friendly and sustainable
means for protection against fire blight and are proposed for the fire blight control.
Bacteriophages, i.e. highly specific bacterial viruses that infect and lyse bacteria and are the
natural components of ecosystems, are under intensive evaluation as the biocontrol agents against
fire blight [Sabri et al., 2022, Kim et al., 2022].
The study of the interaction of the bacteriophages E. amylovora isolated and characterized at
IGFPP with bacteria E. amylovora in quince tissues in vitro and in vivo revealed that phages
effectiveness, although reduced, remains at the level provided by chemical means of protection
against this bacteriosis [Samoilova, 2023].
670
Thus, the aim of the present research was to compare the effect of the long term quince
plants treatment with Erwinia amylovora bacteriophages on the fire blight control and quince plants
protection against fire blight without using bacteriophages.
Materials and methods
Quince tissues with fire blight infection symptoms were collected from the quince trees
growing at the experimental plot of the IGFPP and in the quince orchard.
The virulent bacteria Erwinia amylovora were detected using immature pear slices
inoculated with the collected plant tissues extracts. Inoculated immature pear slicers were incubated
in a wet chamber at 28˚C and monitored for fire blight symptoms development in 24, 48 and 72
hours after inoculation. No less than five immature pear slices were inoculated per extract.
Bacteria were grown on plates with LB agar (10 g/L peptone, 5 g/L yeast extract, 10 g/L
NaCl, 20 g/L agar) and on levan medium (2 g/L yeast extract, 5 g/L bactopeptone, 5 g/L NaCl , 50
g/L sucrose, agar 20 g/L, pH 7,2 ) at 28˚C. Liquid cultures were grown in LB medium (10 g/L
peptone, 5 g/L yeast extract, 10 g/L NaCl) at 28˚C.
The fire blight disease prevalence was calculated as follows:
Р= n / N ×100%,
where
n – number of affected plants;
N – total number of plants sampled.
Results and discussions
Quince plants at the IGFPP experimental plot were treated with E. amylovora
bacteriophages suspension in concentration 108 PFU/ml. Treatments were carried out over ten years
when the high risks of the fire blight development occurred, i.e. during blossoming and when the
high relative humidity was accompanied by the temperature from +24◦C till +28◦C. Quince trees at
the orchard were treated with copper containing preparations.
Monitoring of the fire blight occurrence at the experimental plot and in the orchard was
carried out in the late spring after several days with heavy rains and temperature from +24 ◦C till
+28◦C (Figure 1).
A B
Figure 1. Quince plants at the IGFPP experimental plot (A) and in the quince orchard (B)
Dry leaves and dry shoots were found on all investigated trees in the quince orchard.
Characteristic symptoms such as the typical “shepherd’s crook” of the twigs and the milky-
yellowish bacterial exudate were not observed.
At the same time quince plants at the IGFPP experimental plot treated with Erwinia
amylovora bacteriophages revealed no symptoms of the fire blight damage.
671
Plant material from the quince orchard and experimental plot was collected for detection of
the bacteria E. amylovora by infection of the immature pear slices and selective media inoculation
(Figure 2). These methods are not sensitive enough for detection of the low concentrations of
bacteria but they provide information concerning the presence of virulent E. amylovora bacteria at
potentially dangerous levels.
A B
Figure 2. Immature pear slices inoculated with quince tissues extracts collected in the quince
orchard (A) and levan medium inoculated with ooze from the immature pear slices (B):
1- dry orange quince bark, 2, 3 - dry quince leaves, 4 - dry shoots,
5- E. amylovora strain from the laboratory collection
Milky white ooze on the surface of the immature pear slices produced after 24 – 48 hours
incubation at 28˚C and 100% humidity as well as milky, domed, smooth, mucoid colonies on the
levan medium inoculated with the ooze, showed presence of the virulent bacteria E. amylovora in
quince dry leaves, shoots and bark at the quince orchard. Plant tissue extracts collected at the
experimental plot didn’t cause on the immature pear slices producing of the typical for virulent E.
amylovora strains ooze.
Thus, it has been found out that the fire blight disease prevalence in the quince orchard in
the weather conditions favorable for pathogen growth consisted 100%, while at the experimental
plot there were found several dry leaves in which the virulent E. amylovora bacteria were not
detected by immature pear test.
It is reasonably considered that biopesticides effectiveness for fire blight control is generally
low due to their highly influenced by environmental conditions and disease severities in each
orchard [Ngugi et al., 2011]. The conducted experiments confirmed the advantage of
bacteriophages as widely spread natural components of ecosystems which infect only bacteria
sensitive to them. Furthermore, bacteriophages can regulate themselves in the sites of infection,
depending on the bacterial population density. This study demonstrated that beneficial
microorganisms such as E. amylovora bacteriophages, applied in the conditions favorable for the
pathogen development, could be one of the possible solutions for reducing the economic losses
without damaging the environment and at the same time maintaining high crop quality.
Conclusions
It is shown that long term application of Erwinia amylovora bacteriophages, non-toxic to
plants, animals and humans biopecticides, in the periods of the fire blight disease high risk
development significantly reduce virulent bacteria Erwinia amylovora amount in plants tissues.
Consiquently, phage therapy provides protection of the quince trees against the fire blight disease
development and prevents the spread of the pathogen among the other host plants. The obtained
672
results demonstrate that bacteriophages, isolated from the fruit orchards, where the disease
causative agent, bacteria Erwinia amylovora, presents, could be involved in the fire blight control
systems.
Acknowledgements. Research was carried out within the subprogram 011103
„Development of environmentally friendly means of reducing the impact of harmful organisms on
agricultural crops against the background of climate change” funded by the Ministry of Education
and Research of RM.
References
1. Van der Zwet, T., Orolaza‐Halbrendt, N. And Zeller, W. Fire blight history, biology, and
management. St Paul, MN: American Phytopathological Society Press, 2012, 421 p. ISBN 978
0 89054 394 8.
2. Van der Zwet T & Keil H.L. Fire blight: a bacterial disease of Rosaceous plants. USDA
Handbook USDA, Washington (US). 1979, 510 p,
3. EPPO (2022) PM 7/20 (3) Erwinia amylovora. Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 52, 198–224.
doi.org/10.1111/epp.12826
4. Gusberti M., Klemm U., Meier M.S., Maurhofer M., Hunger-Glaser I. Fire blight control: the
struggle goes on. A comparison of different fire blight control methods in Switzerland with
respect to efficacy and durability. In: Int J Environ Res Public Health. 2015, vol 12, nr.9, p.
11422-47. doi: 10.3390/ijerph120911422
5. Sabri M, El Handi K, Valentini F, De Stradis A, Achbani Eh, Benkirane R, Elbeaino T.
Exploring antimicrobial peptides efficacy against fire blight (Erwinia amylovora). In: Plants
(Basel). 2022, vol. 12, nr. 1, p.113. doi: 10.3390/plants12010113.
6. Kim S.G., Lee S.B., Jo S.J., Cho K., Park J.K., Kwon J., et al. Phage cocktail in combination
with kasugamycin as a potential treatment for fire blight caused by Erwinia amylovora. In:
Antibiotics (Basel). 2022, vol.11, nr. 11, p. 1566. doi: 10.3390/antibiotics11111566
7. Samoilova A. Bacteriophages in the quince trees protection against the fire blight disease. In:
Simpozionul Științific Internațional „Protecția plantelor – realizări și perspective” Chişinău:
CEP USM. p. 388-392, ISBN 978-9975-62-563-0, doi.org/10.53040/ppap2023.58.
8. Ngugi H.K., Lehman B.L., Madden L.V. Multiple treatment meta-analysis of products evaluated
for control of fire blight in the eastern United States. In: Phytopathology. 2011, vol.101, nr. 5,
p.512-522. doi: 10.1094/PHYTO-08-10-0221.
673
UDC: 632.954:633(477) https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.125
PREVALENCE OF HERBICIDE-RESISTANT WEED SPECIES IN
UKRAINE
Schwartau Victor*, https://orcid.org/0000-0001-7402-5559
Mykhalska Liudmyla, https://orcid.org/0000-0002-0677-5574
Makoveychuk Tetyana, https://orcid.org/0000-0001-6950-0239
Tretiakov Vadym, https://orcid.org/0000-0002-1047-095X
Institute of Plant Physiology and Genetics of the National Academy of Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
*e-mail: [email protected]
Introduction
Crop production in Ukraine is an important sector of the economy and has accounted for the
dominant share of budget revenues from exports in recent years. However, the dominance of a
limited list of crops in crop production ‒ sunflower, wheat, maize, soybeans ‒ leads to a reduction
in the biodiversity of agrophytocenoses and complicates weed control [3, 5]. The vast majority of
herbicides in Ukraine for use on crops of cultivated plants belong to acetolactate synthase inhibitors
(pyruvate:pyruvate acetaldehyde transferase (decarboxylating), EC No. 2.2.1.6; ALS, or AHAS [2,
4]. ALS is a key enzyme in the synthesis of branched-chain amino acids such as isoleucine, leucine,
and valine. The class of ALS inhibitors includes more than 50 herbicides ‒ derivatives of
sulfonylureas, imidazolinones, pyrimidinyl benzoates, sulfonylaminocarbonyl triazolinones and
triazole pyrimidines. The widespread use of herbicides with one mode of action and significant
restrictions on the use of herbicides with other modes of action creates the threat of herbicide-
resistant weeds emergence. The emergence and widespread of herbicide-resistant weed biotypes can
significantly increase the cost of growing crops, to the point where farming becomes unprofitable.
Since the 1950s, herbicides with new modes of action have been discovered, and in recent decades
the number of weeds that have shown resistance to herbicides has increased, as has the number of
cases of cross- and multiple resistance. Triazine resistance in Senecio vulgaris L. was identified in
the United States as early as 1968. To date, 533 unique cases of resistant weed biotypes are known
worldwide, including 273 plant species (156 dicotyledons and 117 monocots). Weeds have evolved
resistance to 21 of the 31 known herbicide sites of action and to 168 different herbicides. Herbicide
resistant weeds have been reported in 101 crops in 72 countries. Among the herbicide-resistant
biotypes in the world, those resistant to ALS inhibitors are the most common [1]. In Ukraine, in
recent years, crops of farms with large areas, more than 50-100 thousand hectares, and reduced crop
rotations, including sunflower, wheat, maize, soybean, rapeseed etc., have been particularly at risk
from resistant weed biotypes prevalence.
Therefore, the purpose of the study was to identify ALS resistance in harmful weed species
on the crops of leading agricultural enterprises in the regions of Ukraine and to identify ways to
counteract the emergence of resistant weed biotypes.
Materials and methods
The study was carried out under production conditions and in vegetation experiments. The
plants Echinochloa crus-galli var. crus-galli (L.) P. Beauv., Amaranthus retroflexus L., and
Chenopodium album L., collected on the arable lands of the Experimental Agricultural Station of
the Institute of Plant Physiology and Genetics of the National Academy of Sciences of Ukraine;
Ambrosia artemisiifolia L. in the M.M. Hryshko National Botanical Garden of the National
Academy of Sciences of Ukraine were used as controls. The collected control seeds and samples of
plant seeds from the regions of Ukraine were dried and kept at different storage temperatures: +4 oC
for 2 weeks, then at -18 oC for 2 weeks; 1-5 cycles. Weed seedlings were obtained in vegetative
674
conditions, in the BBCH12 phase, at the temperature of 23-25°C, treated with aqueous solutions of
herbicides with a professional hand-held sprayer Gloria (Germany). Treatments were arranged in a
randomized complete block design with six replications. Phytotoxicity of herbicides was assessed
by changes in dry matter weight [1, 5]. Statistical data processing was performed by analysis of
variance in the program StatPlus, AnalystSoft Inc. Version v.7.
Results and discussions
ALS resistance was detected in the biotype of the monocotyledonous weed E. crus-galli,
whose seeds were collected in the Skadovsk and Kalanchak districts of Kherson region in 2015-
2021 (tabl.). E. crus-galli is a dominant weed on rice crops and is also highly competitive with other
crops in the crop rotation: sunflower, maize, and cereals. Numerous cases of weed biotypes resistant
to ALS herbicides have been reported worldwide in rice crops [1, 5]. This is due to the high efficacy
and therefore widespread use of the relatively inexpensive, selective and phytotoxic penoxsulam, as
well as reduced doses of the herbicide in aerial applications.
Simazine-resistant biotypes of E. crus-galli were first identified on corn in the USA.
Herbicide-resistant biotypes of common rust have now been identified on crops in 25 countries. The
discovery in the last decade of numerous weed biotypes with multiple resistance to herbicides with
different modes of action, particularly to ALS herbicides and graminicides ‒ acetyl-CoA
carboxylase (ACC) inhibitors ‒ is extremely dangerous. In 2008, several multiple biotypes resistant
to the following herbicides were identified in South Korea ‒ to azimsulfuron, bensulfuron-methyl,
bispiribac-sodium, cyhalofop-butyl, fenoxaprop-P-ethyl, flucetosulfuron, halosulfuron-methyl,
imazosulfuron, metamifop, pyrazosulfuron-methyl, pyribenzoxime and pyriminobac-methyl; in
2009 in Italy ‒ to azimsulfuron, bispiribac sodium, cyhalothop butyl, imazamox, penoxsulam and
profoxidim; in 2009 in Turkey ‒ to bispiribac-sodium, cyhalofop butyl and penoxsulam [1]. It
should be noted that grass weed species have significantly increased their presence in
agrophytocenoses in Ukraine and in the world since the 50s of the last century with the widespread
introduction of aryloxyphenoxyacetic, propionic and benzoic acid derivatives selective against
dicotyledonous species. This trend has continued until recently. Therefore, the identification of an
ALS-resistant biotype of E. crus-galli complicates weed control in the following crops in rotations
in the southern regions of the country: in maize crops with cross-resistance of E. crus-galli to
nicosulfuron, in sunflower ‒ to imidazolinones (imazamox, imazapyr), in wheat and barley ‒ to
numerous ALS herbicides, and also makes the use of penoxsulam in rice production inappropriate
[5].
In 2019 and 2020, a number of farms in the Chernihiv and Cherkasy regions found that the
composite ALS herbicide mayster power (Bayer Crop Science Ukraine; foramsulfuron, 31.5 g/L +
iodosulfuron-methyl-sodium, 1.0 g/L + thiencarbazone-methyl, 10 g/L + cyprosulfamide antidote,
15 g/L) was not effective on maize crops. By 2019, ALS-inhibitor herbicides had been used
annually on wheat, soybean, sunflower and corn for more than 7 years. In 2021, the same fields
were treated with the composite herbicide euro-lightning (BASF; imazamox, 33 g/L + imazapyr, 15
g/L) of the imidazolinone class in sunflowers, which proved to be ineffective in controlling the
highly damaging biotype of A. retroflexus in 2022. In 2022, the ineffectiveness of double
applications of tribenuron-methyl (express 75, FMS) at a dose of 50 g/ha twice or euro-lightning at
the maximum registered dose (1.2 L/ha) for control of C. album in Vinnytsia and Chernihiv regions
was revealed. The level of control of the dicotyledonous species A. retroflexus and C. album with
the application of herbicides in the maximum doses registered in Ukraine - imidazolinone
derivatives, imazamox or the composition imazapyr + imazamox, did not differ from the control
plants in terms of inhibition of weed development. Similarly, no phytotoxicity to this weed species
was observed with sulfonylurea derivatives (tribenuron-methyl). Thus, the absence of phytotoxicity
of imidazolinones at these doses indicates the formation of ALS resistance in the populations of A.
retroflexus and C. album in fields [3].
When triazolpyrimidine sulfonamides (florasulam, flumetsulam) were applied, an initial
weak inhibition of plant development was observed, but with time, effective control of the species
675
was also absent. A similar dependence was observed for the efficacy of the ALS herbicide
compositions foramsulfuron + iodosulfuron + thiencarbazone-methyl and tribenuron-methyl +
thifensulfuron-methyl ‒ weak burns of dicotyledonous plant species were observed after spraying
with no proper weed control one month after treatment. In 2022-2023, multiple resistant A.
artemisiifolia to acetolactate synthase inhibition HRAC group 2 (Legacy B), protoporphyrinogen
oxidase inhibition HRAC group 14 (Legacy E) was identified. This species is problematic in
sunflower crops in the southern and central parts of the country.
Table
Herbicide-resistant weed species identified in Ukraine [1]
Year Species Mode of action(s) Actives Situation
Echinochloa Inhibition of Acetolactate
imazapyr, nicosulfuron,
2017 crus-galli var. Synthase HRAC Group 2 Rice
imazamox, penoxsulam
crus-galli (Legacy B)
imazethapyr, thifensulfuron-
methyl, tribenuron-methyl,
Inhibition of Acetolactate Corn
Amaranthus flumetsulam, imazamox,
2020 Synthase HRAC Group 2 (maize),
retroflexus florasulam, iodosulfuron-
(Legacy B) Sunflower
methyl-Na, foramsulfuron,
thiencarbazone-methyl
thifensulfuron-methyl, Corn
Inhibition of Acetolactate tribenuron-methyl, flumetsulam, (maize),
Chenopodium
2022 Synthase HRAC Group 2 imazamox, florasulam, Soybean,
album
(Legacy B) iodosulfuron-methyl-Na, Wheat,
thiencarbazone-methyl Sunflower
2023 Ambrosia Inhibition of Acetolactate imazapyr, amidosulfuron, Sunflower
artemisiifolia Synthase HRAC Group 2 nicosulfuron, flazasulfuron,
(Legacy B), Inhibition of flumetsulam, carfentrazone-
Protoporphyrinogen ethyl, imazamox, iodosulfuron-
Oxidase HRAC Group 14 methyl-Na, foramsulfuron,
(Legacy E) thiencarbazone-methyl
Note: Acknowledgments from the website: The Herbicide Resistance Action Committee, The Weed
Science Society of America, and weed scientists in Ukraine have been instrumental in providing this
information to the International Herbicide-Resistant Weed Database.
The application of glyphosate, an inhibitor of the enzyme 5-enolpyruvylshikimate-3-
phosphate synthase, resulted in a high level of control of A. retroflexus, C. album, and A.
artemisiifolia. A high level of control of dicotyledonous weeds was also achieved by application of
the diphenyl ether derivative aclonifen, which by its mechanism of action interferes with
chlorophyll synthesis in plants by causing blinding (discoloration). The grass species was also
effectively controlled by graminicide, an acetyl-CoA carboxylase inhibitor.
The effectiveness of controlling ALS-resistant weed biotypes is important given the limited
time intervals for additional herbicide applications after resistance is identified and the
corresponding ineffectiveness of pretreatment. It has been shown that for herbicides with an acidic
fragment in the structure (derivatives of phenoxyacetic acid, benzoic acid ‒ dicamba, etc.), the
addition of ammonium sulfate (5 kg/ha) to the spraying solution can increase the phytotoxicity of
the composition. The ammonium pool increases the effectiveness of control of ALS-resistant A.
retroflexus sprayed with herbicides ‒ a benzoic acid derivative (dianate) and a benzoic acid
derivative with a 4-hydroxyphenylpyruvate dioxygenase (HPPD) inhibitor (stellar ‒ dicamba +
topramezone). The mechanism of this increase in phytotoxicity of the herbicide may be the
activation of protonation of the plasma membrane H+-ATPase under the influence of ammonium
cation. The addition of ammonium salts to herbicide spraying solutions (dicamba, probably 2.4-D
derivatives) can achieve higher levels of control of ALS-resistant weeds and reduce the time of
phytotoxicity of the compositions. Important and economically feasible preventive measures against
the emergence and spread of resistant weed biotypes include the use of high quality seeds free of
676
weed impurities, increasing the proportion of agrotechnical weed control measures, restoring and
expanding crop rotations with mandatory rotation of herbicides with different modes of action,
introducing dicotyledonous/leguminous crops into crop rotations, and using herbicides with
different modes of action individually or in mixtures in production crops. The development of
digital technologies is also promising for improving weed management systems.
Conclusions
In the period from 2015 to 2024, ALS-resistant weed species were identified in Ukraine. It
was found that the imidazolinone-resistant biotype of the grass species E. crus-galli is cross-
resistant to widely used herbicides of the sulfonylurea and triazole pyrimidine classes. This
significantly limits the ability to chemically control the species in rice, wheat, corn, sunflower,
soybean, etc. No multiple resistance was found in the E. crus-galli biotype to herbicides ‒ inhibitors
of 5-enolpyruvylshikimate-3-phosphate synthase (non-selective glyphosate) and acetyl-CoA
carboxylase (post-emergence graminicides).
ALS resistance has been identified in common dicotyledonous species of A. retroflexus, C.
album to imidazolinone herbicides ‒ imazapyr and imazamox. There is cross-resistance to
herbicides - ALS inhibitors of the sulfonylurea class, as well as to triazolinone derivatives,
triazolpyrimidine derivatives. No resistance of E. crus-galli to pinoxaden was found, and no
resistance of A. retroflexus, C. album, A. artemisiifolia to herbicides of the class of glycine
derivatives ‒ glyphosate, phenoxycarboxylates – 2.4-D, benzoic acid – dicamba; tricetones –
topramezone; biphenyl ethers – aclonifen; pyridine carboxylates.
Multiple resistance of A. artemisiifolia to acetolactate synthase inhibition HRAC group 2
(Legacy B) + protoporphyrinogen oxidase (PPO) inhibition HRAC group 14 (Legacy E) was
identified in 2022-2023. A. artemisiifolia has been problematic in sunflower crops in Southern and
Central Ukraine in recent years.
For the first time, it was shown that herbicide formulations under the influence of the
fertilizing with ammonium sulfate can increase the level of efficiency in controlling resistant weed
biotypes. Thus, the addition of ammonium sulfate increases the effectiveness of control of ALS-
resistant dicotyledon plants with herbicides ‒ a benzoic acid derivative (dianate) and a benzoic acid
derivative with a 4-hydroxyphenylpyruvate dioxygenase (HPPD) inhibitor (stellar ‒ dicamba +
topramezone).
Identification of ALS-resistant biotypes of E. crus-galli var. crus-galli, A. retroflexus, C.
album, A. artemisiifolia in the Southern and Central part of the "grain belt" of Ukraine indicates the
limited effectiveness of weed control by herbicides with only one mechanism of action and requires
a significant revision of the principles of crop rotation and ways of weed control in the country to
maintain high levels of profitability and productivity of agrophytocenoses. Solving this problem is
urgent to preserve the potential of Ukraine as one of the guarantors of global food security.
Information on the identification of ALS-resistant, and ALS-PPO-resistant weed biotypes
was entered into the International Herbicide-Resistant Weed Database
(https://www.weedscience.org/ /Ukraine).
References
1. Heap I. The International Herbicide-Resistant Weed Database. August 19, 2024.
www.weedscience.org
2. Duggleby R. G., McCourt J. A., & Guddat L. W. (2008). Structure and Mechanism of Inhibition of
Plant Acetohydroxyacid Synthase. Plant Physiology and Biochemistry, 46(3), 309-324.
https://doi.org/10.1016/j.plaphy.2007.12.004
3. Mykhalska L.M., & Schwartau V.V. Identification of acetolactate synthase resistant Amaranthus
retroflexus in Ukraine. Regulatory Mechanisms in Biosystem, 2022, 13(3), 231—240.
https://doi.org/10.15421/022230
4. Powles S., & Yu Q. (2010). Evolution in action: plants resistant to herbicides. Annual Review of
Plant Biology, 61(1), 317-347. https://doi.org/10.1146/annurev-arplant-042809-112119
677
5. Schwartau V.V., Mykhalska L.M., Makoveychuk T.I., & Tretiakov V.O. Identification of a
herbicide-resistant biotipe of Echinochloa crus-galli in Ukraine. Biosystems Diversity, 2023, 31(3),
297—304. https://doi.org/10.15421/012334
678
UDC: 632.937:633.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.126
THE USING OF BIO PREPARATIONS AGAINST SUMMING PESTS
(THRIPS AND APHIDS) IN GROWING WINTER WHEAT
Serhieiev Leonid1, https://orcid.org/0000-0003-4169-8938
Burykina Svitlana1, https://orcid.org/0000-0002-5197-6586
Uzhevska Svitlana1,*, https://orcid.org/0000-0002-9827-6210
Rudenko Vyacheslav1, https://orcid.org 0000-0002-8651-7689
Vlasenko Sergiy1, https://orcid.org/0009-0001-5842-862X
Khodorchuk Vasyl2, https://orcid.org/ 0000-0001-6542-0290
1
Odessa State Agricultural Experimental Station of Institute of Climate-Smart Agriculture of the
National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine, Odessa oblast, Ukraine
2
Engineering and Technology Institute «Biotekhnika» of NAAS, Odessa oblast, Ukraine
* e-mail: [email protected]
Summary. The results of using biopesticides on winter wheat against thrips and aphids are
presented. It was determined that pre-sowing treatment of seeds with biological preparations does
not lead to a change in the number of thrips and aphids. To control their number, it is advisable to
use bioinsecticides: against aphids, the most effective was the triple use of a mixture of 3%
solutions of Lincomycin BT + Bezimid BT (1:1), where the efficiency was 83.3%, and the
effectiveness of biological preparations against thrips ranged from 40.6% to 55.8%. The combined
use of biological and chemical insecticide increases the effectiveness of the biological preparation
while reducing the chemical load. Early sowing of winter wheat contributes to increase in the
population of imago plants and thrips larvae and, to a lesser extent, aphids.
Introduction
Wheat is the most common grain crop in temperate climates. Insect pests pose a significant
threat to its production worldwide, resulting in significant economic losses and reduced yields.
Particular damage is caused by sucking pests (thrips and aphids), which lead to the suppression of
plants, the spread of diseases and a decrease in yield. Crop damage from insect pests is expected to
increase in regions due to climate warming of 2°C. A change in the future reduction of wheat yield
in Europe by 18% is predicted [1]. In connection with climate change, the widespread use of
chemical means of pest control, it is urgent to constantly monitor the main pests of wheat and
search for safe means of control and their place in the strategy of integrated pest management (IPM)
in order to minimize dependence on pesticides and reduce the impact on the environment
environment. The use of biopesticides in organic farming is especially relevant. The purpose of our
research: to determine the effectiveness of using biopesticides produced by the Engineering and
Technology Institute "Biotechnica" of NAAS against thrips and aphids when growing winter wheat
in the South of Ukraine.
According to the types of the active base, biopesticides are divided into three main groups:
bacterial, fungal, and viral, and according to the mechanisms of action: drugs of intestinal, contact,
and combined action. Biological preparations against pests of agricultural crops are used for pre-
sowing treatment of seeds and spraying of plants during the growing season. The effectiveness of
biological preparations depends on weather conditions (precipitation, wind, temperature), number,
development periods of pests [2], quality and frequency of treatments [3]. Various authors are
conducting research on the study of the action and use of biological preparations in agricultural
production, for example, against sucking phytophages [4], mites [5], a complex of pests [6] and
others.
According to the results of research by the Department of Plant Protection of the NSC
"Institute of Agriculture" to determine the effectiveness of biological preparations in the protection
of winter wheat from pests during the spring-summer growing season, it was established that the
679
biological preparations Bitoxybacillin-BTU, Lepidocide, Naturgard and Haupsin showed high
technical efficiency against the imago of the bread beetle – 81.3-83.7%, cereal aphids – 74.3-80.6
and cereal thrips – 72.5-78.8% [7]. Experiments conducted in the Dry Steppe zone on winter wheat
crops under irrigation showed a significant dependence of the effectiveness of the biopreparation
Bitoxibacillin-BTU on the date of cultivation, which was determined by the timing of sowing;
technical efficiency ranged from 17.4 to 35.2% [8].
A significant number of experiments concern the study of the influence of biological
preparations on the productivity of both winter wheat and other agricultural crops alone or in
combination with growth-regulating drugs, poisons, various types of fertilizers, and so on. All
authors note their positive effect, which, as a rule, fluctuated in a wide interval, which is due to both
weather and climate and soil features of the growing zone [9-19]. But there is not enough data on
the effectiveness of biological preparations in relation to sucking pests according to the phases of
development of winter wheat, according to the features of zonal or regional weather conditions, in
symbiosis with intensive or resource-limited elements of culture cultivation technology, which
actualizes the conduct of research to determine the effectiveness of the use of biopesticides to
protect winter wheat from thrips and aphids in the Southern steppe of Ukraine. In the specified
region, the main developer and manufacturer of biological preparations for plant protection
(biofungicides, bioinsecticides, biorodenticides, entomological preparations) and the coordinating
scientific center for industrial biotechnologies is ITI "Biotechnique" of the National Academy of
Sciences. The task of the study was to determine the effectiveness of biological preparations against
sucking pests used for seed treatment and limiting the number of insects during the growing season.
Materials and methods
Field experiments were conducted at the experimental field of the Odesa State Agricultural
Research Station of the National Academy of Sciences, which is located in the Odesa district,
Odesa region. All records and surveys were carried out on experimental plots, where the influence
of sowing dates, preparations of various origins when used for pre-sowing treatment and plant
vegetation treatment on the phytosanitary condition of winter wheat are studied. In 2021-2022,
observations were made on the plots where winter wheat was sown with various options for pre-
sowing seed treatment: 1) Vitavax 200FF impregnant; 2) organo-mineral fertilizer based on fulvic
acids and fullerene for pre-sowing treatment of seeds – Seed Treatment, improved Seed Treatment
and Vitazym biological preparation. Plant protection was carried out with pesticides on the areas
treated with chemical pesticides, on others - with biological preparations (Metarizyn BT, Actophyt
BT). In 2022-2023 and 2023-2024 agricultural years, bioinsecticides Actophyt BT, Metarizyn BT
and mixtures of bioinsecticides in a ratio of 1:1: Actophyt BT + Bitoxybacillin BT, Boverin BT +
Metarizyn BT, Lycanicillin BT + Bezimid BT, and SmartGrow were used in experiments Defender.
All bioinsecticides were used in the form of 3% solutions three times during the growing season of
winter wheat from the beginning of emergence into the tube until milky maturity. The pure control
variant was treated with water during the periods of drugs application, in the variant of chemical
protection, contact and systemic insecticide of double action "Anticolorad" (0.25 l/ha).
When carrying out the pests accounting, generally accepted methods were used in the
tillering phase (end of March), emergence into the tube (beginning of May), earing, beginning of
pouring grain (end of May). Barber traps were used to collect herpetobiont mesofauna in the periods
of germination, flowering and grain filling (duration 8 days). During flowering and the grain
pouring beginning, hortobionts were also selected (mowing with an entomological net, counting on
100 swings). In order to determine the number of thrips and aphids, in addition to mowing, a count
per spike was used at the end of pouring - at the beginning of the milky - waxy grain ripeness.
Results and discussion
The most dangerous pests in the conditions of the experimental field of the Odesa State
Agricultural Research Station during 2020-2024 are a complex of sucking insects: thrips, aphids,
leafhoppers, bugs, among which the wheat thrips Haplothrips tritici (Kurd.) (Derwesh, 1965) and
680
the large cereal aphid dominated Sitobion avenae (Fabricius, 1775). The number of larvae of H.
tritici reached 28 samples/ spike, and according to the results of mowing (adults + larvae) – 164
samples /100 swings of the net, and aphids – 685 samples /100 swings of the net.
Differences in the sucking phytophages number were observed in grassy wheat when
pouring grain in different areas. Thus, the number of aphids in the Seed Treatment variant was the
same as in the control plots (chemical stain remover), and in the improved Seed Treatment variant it
was twice as low as in the control plot; with the drug Vitazym - three times lower than in the control
area. More drastic differences were observed for thrips. In the Seed Treatment variant, their number
is almost 3-4 times lower than in the control; the drug Seed Treatment is improved - 10 times, with
the drug Vitazym - 7 times lower. The abundance of predators (the young) is also much higher in
the control and in the Seed Treatment option, that is, where the abundance of aphids is highest.
Similar results were noted when counting thrips in spikes. Thus, in variants with Seed Treatment
improved and Vitazym, their number was 43 and 40 samples / spike, that is, almost three times
lower than in the control (115 samples / spike). It should also be taken into account that the crops
where biological preparations were used for pre-sowing treatment during the growing season were
treated with bioinsecticides Actophit and Metarіzyn and in these areas there is an increase in yield
by 4.4% and 9.3%, respectively, compared to the pure control, which is the result of a decrease
number of thrips and aphids.
Pre-sowing treatment of wheat seeds ensures the plants strengthening, especially this is
important during the dry period, which was observed in the 2021/2022 agricultural year. Biological
preparations were the most effective, where a smaller number of aphids and thrips was observed.
On the contrary, a greater number of bugs and grain beetles (Dolichosoma lineare Rossi,
Melyridae) were registered in the field treated with Seed Treatment. Based on the results of the
2021/2022 agricultural year, it can be concluded that the use of Vitavax 200FF and Seed Treatment
for pre-sowing treatment did not significantly affect the species composition of entomocomplexes.
When using the Seed Treatment biological complex, compared to Vitavax 200FF, a tendency to
increase the number of bugs, grain beetles, sawflies and flies and decrease the number of aphids and
thrips was observed.
Research in 2022-2023 agricultural year. The entomocomplex on winter wheat crops under
the conditions of ODSDS was more diverse and consists of 101 species. The species diversity index
(Fisher, Corbet, Williams) is 10. Coleoptera (58 species), Diptera (17), Hemiptera (8), Homoptera
(6), Hymenoptera (6) dominated, and the rest are represented by a small number of species:
Orthoptera (2), Thysanoptera (3), Lepidoptera (2): phytophages accounted for 54% of the species
found. saprophages occupied an insignificant share (19% of species). Thrips and aphids were
dominant.
In the period of flowering - the beginning of grain pouring, the maximum phytophages
harmfulness is observed. The plants were examined for the presence of the main pests of thrips,
aphids, and spikelets damaged by the shell bug. For wheat thrips, there was no difference in the
number (examples/ spike) of the pre-sowing treatment options. The use of Metarizyn + chemical
insecticide was effective: a decrease in the number (0.5 - 6.5) was observed more than 10 times
compared to the control (10.5 - 18.3) and the variant Bitoxybacillin (3%) + Actophyt (1 .0%) (17.6
– 27.8) (Table 1).
Table 1
Accounting of thrips (examples / spike) during the period of the beginning of flowering of
winter wheat (25.5.2023)
Seed
Variants Control Vitazym Vitavax
Treatment
Control 18,3 16,2 11 14,8
Actophyt BT + Bitoxybacillin BT 22,2 17,6 22,5 18,7
Metarizyn BT + chemical insecticide
6,5 2 0,6 0,5
(Anticolorad)
681
To regulate the number of aphids, the use of all three options, which can be arranged in a
row, was positive: chemical insecticide; Metarizyn + chemical insecticide; Actophyt +
Bitoxibacillin (Table 2). That is, a mixture of biological preparations (Aktophyt + Bitoxibacillin)
showed almost the same effect on aphids as a chemical preparation.
Table 2
Accounting of aphids (examples/10 spikes) during the period of the beginning of flowering of
winter wheat (25.5.2023)
Variants Control Vitazym Seed Treatment Vitavax
Control 21,5 15,6 10 9
Chemical insecticide 0 0 1 0
Actophyt BT + Bitoxybacillin BT 0,7 0 2 0,3
Metarizyn BT + Anticolorad
0 0 0 0
(chemical insecticide)
Shell bugs were observed in greater numbers in 2023 compared to 2022 y., of course
damage was also reported. The same low level of damage to spikelets by bugs was observed in the
variants Metarizyn + chemical insecticide (0 - 5 ex/10 m2) and Actophyt + Bitoxibacillin (0 - 3
ex/10 m2) compared to the control (0 - 7 ex/10 m2 ).
In the 2023 weather conditions no significant influence of the type of pre-sowing treatment
of winter wheat seeds on the entomocomplex of winter wheat was noted. Spraying growing plants
of winter wheat with a mixture of bioinsecticide and chemical pesticide: Metarizyn + Anticolorad
showed positive results regarding the regulation of the number of such pests as aphids, thrips, and
damage by the bug-shell, but it had a negative effect on the entomocomplex in general - the
dynamic density of insects decreased by half, the species diversity decreased, predators of
Coccinellidae, Histeridae, Staphylinidae were not registered and the density of spiders (Aranei)
decreased. The yield increase was 23%. The use of the mixture Actophyt + Bitoxybacillin was more
environmentally friendly - the structure of the entomocomplex was preserved, the number of aphids
and shell bug damage decreased significantly, but the number of thrips remained at a high level.
14% crop increase.
Research in 2023-2024 agricultural year. In the spikelets period, compared to 2023, the
diversity of insects is significantly less; 20 species of insects from 8 orders, 16 families were
registered. There were 12 species of pests, 6 species of predators and parasites. The most dangerous
were the wheat thrips, the harmful turtle bug, the leech, and the common sawflies.
The use of the chemical preparation Anticolorad negatively affects the entire
entomocomplex (diversity, number), but significantly reduces the number of such pests as thrips,
bugs, grain beetles, leafhoppers, sawflies. Bioinsecticides did not significantly affect the diversity of
insects, but their use led to a significant reduction in the number of sawflies and changes in the
distribution of thrips species (Table 3).
Table 3
The number of aphids and thrips on winter wheat (period of milk ripeness, 05.14.2024)
in different variants of the use of protection means
Eexamples / 100 spikelets Efficiency,% Crop
Processing options increase,
Aphid Thrips Aphid Thrips %
Control, clean 30 1370 0 0 0
Control, Anticolorad 12,7 278 53,3 79,7 16,6
Actophyt BT + Bitoxybacillin 9,9
10 606,3 66,7 55,8
BT
Boverin BT+ Metarizin BT 17,3 814 42,3 40,6 14,7
Lincomycin BT + Bezimid BT 5 757 83,3 44,7 12,8
Defender 15 726 50 47 14,9
682
LCD 0.95 14,3 333,6 -
Fсritical 3,1 -
Ffactual 6,8 21,7 -
V,% 18,2-53,6 7,9-38,0
The intensity of damage to plants by sucking insects depends on the state of plant
development. A study of thrips and aphids of winter wheat of Dovira Odeska of different sowing
dates showed that in a dry year, the most pests were registered in the early (25.09.) after almost
simultaneous emergence of wheat. In the period of mass flight of thrips adults, which mostly occurs
at an average daily temperature above 15°C, preference is given to wheat of earlier sowing periods
(Table 4). This leads to a higher number of thrips larvae in these variants. The plants in the variant
of the early sowing period were more developed and stronger. Research from previous years (1975)
showed that thrips better colonize winter wheat in late sowing periods (October 30) than in early
ones (September 5). These differences are explained by climatic changes. In 2024, the average
monthly air temperatures of the spring months reached values that significantly exceeded the long-
term average: March – 7.4 °C versus 4.6 °C; April – 15.7 °C versus 9.0 °C and May – 16.6°C
versus 15.3°C. The calendar summer actually began on March 29, when average daily temperatures
exceeded 15.0°C.
Table 4
Colonization of winter wheat of different sowing dates by thrips and aphids
Sowing terms 25.09.2023 5.10.2023 15.10.2023 25.10.2023
Thrips, larvae ex/100 spikelets 11.6.2024 590 250 85 55
Thrips, imago ex./100 swings of the net 101 81 68 66
16.5.2024
Aphids, ex/100, еx/100 swings of the net 76 65 61 56
Counts of aphids showed the absence of preferences in the settlement of wheat of different
sowing periods, a tendency to increase in numbers was noted in the early (76 samples against 56 in
the late). The low number of aphids in 2024 is explained by the fact that in late April - early May
there were heavy rains, which negatively affect the condition of aphid colonies.
Conclusions
A three-year study showed pre-sowing treatments of winter wheat seeds with biological
preparations do not lead to a change in the number of sucking pests (thrips and aphids) during the
growing season. To control the number of thrips and aphids, it is advisable to use bioinsecticides:
against aphids, the most effective was the triple use of a mixture of 3% solutions of Lincomycin BT
+ Bezimid BT (1:1), where the efficiency was 83.3%, and the effectiveness of biological
preparations against thrips ranged from 40.6 % to 55.8%. The combined use of biological and
chemical insecticide increases the effectiveness of the biological preparation while reducing the
chemical load. Early sowing of winter wheat contributes to an increase in the population of imago
plants and thrips larvae and, to a lesser extent, aphids.
References
1. Bijay Subedi, Anju Poudel, Samikshya Aryal (2023). The impact of climate change on insect pest
biology and ecology: Implications for pest management strategies, crop production, and food
security Journal of Agriculture and Food Research.14, December, 100733
https://doi.org/10.1016/j.jafr.2023.100733
2. Sekun, M. Lyutko, L. (2016). The effect of temperature on the effectiveness of chemical protection.
Agronomist. URL: https://www.agronom.com.ua/vplyv-temperatury-na-efektyvnist-hi/1.2016
3. Miedaner, T. & Juroszek, P. (2021). Climate change will influence disease resistance breeding in
wheat in Northwestern Europe. Theoretical and Applied Genetics. [Cited 13 March 2021].
https://doi.org/10.1007/s00122-021-03807-0
683
4. Baranets, L., Balan, G., Mezerniuk, T., Perepelitsa, O. (2023). The use of ecologically safe means in
the protection against sucking phytophages in the ampelocenoses of the Northern Black Sea region.
Phytosanitary safety. 69, 254–269 https://doi.org/10.36495/PHSS.2023.69.254-269
5. Tkalenko H. Use of biological insecticides. URL: https://www.pro-of.com.ua/zastosuvannya-
biologichnix-insekticidiv/
6. Zayets, С., Fundirat, K, Yuzyuk, S. (2022). Productivity of winter wheat under different plant
protection systems in organic farming. Organic agricultural production: education and science: a
collection of materials of the VII International Scientific and Practical Conference, October 25,
2022, Scientific and Methodological Center of VFPO. Kyiv., 28-31 https://nmc-vfpo.com/wp-
content/uploads/2022/11/tezy-malynka-25-10-2022_compressed.pdf
7. Vinnichuk,T., Parminska, L., Gavrilyuk, N. (2017). On the peculiarities of protecting winter wheat
crops from diseases and pests in the spring-summer period using organic production technologies.
The Ukrainian Farmer. March URL: https://agrotimes.ua/article/biologichni-soyuzniki/
8. Zayets, S., Rudik, O., Onufran, L., Fundirat, K. Effectiveness of winter wheat protection system
elements in the Steppe zone of Ukraine under irrigation. Taurian Scientific Bulletin. 2020. No. 112,
62–68 . https://doi.org/10.32851/2226-0099.2020.112.8
9. Bazalii, V., Domaratskyi, E. (2013). The influence of biological grain poisoners on the formation of
yield of soft winter wheat varieties. Materials of the international scientific and practical conference
"Science at the service of agriculture". Mykolaiv, 2–4
10. Bazalii, V., Domaratskyi, E., Boychuk, I., Kyrychenko, N. (2013). Formation of yield and product
quality during seed treatment of winter wheat varieties with biological preparations. 5th
International Ecological Forum "Clean City. Clean river. A clean planet." Kherson, 434–436.
11. Berdnikov, O., Volkogon, V., Potapenko, L., Kozar, S. (2020). Agrochemical efficiency of
biological preparations in highly specialized crop rotation. Agricultural microbiology, 31, 44–50.
https://doi.org/10.35868/1997-3004.31.44-50
12. Burykina, S., Sergeyev, L. (2022). The technology of using biological and combined preparations
for the cultivation of winter wheat in the conditions of the Southern Steppe of Ukraine. Section 3.2.,
303-322. Systems of production and application of means of biologization of agriculture:
monograph. Kyiv, Agrarian Science, 406 p.
13. Vlasyuk, O. (2021). Effectiveness of biological preparations on wheat and spring barley crops.
Herald of Agrarian Science. No. 10(823): 23–30. https://doi.org/10.31073/agrovisnyk202110–03
14. Vozhegova, R., Kryvenko, A. (2019). The influence of biological preparations on the productivity of
winter wheat and the economic and energy efficiency of its cultivation technology in the conditions
of Southern Ukraine. Herald of Agrarian Science of the Black Sea Region. No. 1, 39–46.
https://doi.org/10.31521/2313-092Х/2019-1 (101)-6
15. Horodynska, M., Plaksyuk, L., Chub, A. (2018). The use of biological preparations under the
conditions of organic soybean production. Herald of Agrarian Science. 9 (786), 73–78.
16. Domaratskyi, E.(2014). The influence of different periods of sowing and seed treatment with
different grain poisoners on the resistance of winter wheat varieties to major diseases. Materials of
the international scientific and practical conference "Ontogeny - the state, problems, and prospects
of the study of plants in cultural and natural coenoses": abstracts of reports. Kherson. RVC "Kolos"
17. Smetanko, O., Burykina, S., Kryvenko, A. (2018). The influence of elements of biologization of the
cultivation of winter wheat on different backgrounds of mineral nutrition in the conditions of the
Southern Steppe of Ukraine. Herald of Agrarian Science. 8(785), 33–37.
18. Smetanko, O., Velver, M., Burykina, S. (2018). The effectiveness of biological preparations for the
protection and stimulation of the development of winter barley in the conditions of the Southern
Steppe of Ukraine. Inform. Bulletin of SPRS MOBB. Biological method of plant protection:
achievements and prospects: Mat. international science - practice conf. on the occasion of the 100th
anniversary of the National Academy of Sciences. Odesa, 53, 301-310.
19. Yaroshenko, S. (2018). The influence of mineral fertilizers and biological preparations on the
formation of grain productivity of winter wheat in the Northern Steppe of Ukraine. Cereal crops. 2,
No. 1, 245–251. https://doi.org/10.31867/2523-4544/0032
684
UDC: 633.15:581.1:551.583 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.127
RESEARCH ON CORN TOLERANCE TO DROUGHT AND HEAT IN THE
CONTEXT OF CHANGING PLANT-SOIL-WATER-AIR RELATIONSHIPS
CAUSED BY CLIMATE CHANGE
Spinu Angela
National Center Research and Seed Production,
s. Pascani, Republic of Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The study in this thesis evaluated a set of maize genotypes (simple hybrids) in
field and laboratory conditions with different hydric stresses in different localities using a well-
defined drought index to identify higher resistance/tolerance traits to drought and heat with a direct
impact on final production.
Keywords: corn, germoplasm, resistance/tolerance, drought, heat, corn breeding, field
conditions, HWS, LWS, production, experimental network, water stress, PEG, production stability
index, drought sensitivity index.
Introduction
Recent climatic changes have significantly increased the interest of breeders to improve
germplasm in all crop plants, including maize, on their tolerance to drought and heat. Drought and
heat are two distinct phenomena but have a devastating synergistic effect on crop plants, causing
major damage to all agricultural species. The genetic conditioning of tolerance to these two
phenomena is different and difficult in the absence of exact quantification methods.
The identification and use of more accurate quantification of drought and heat tolerance in
the selection process has become one of the primary objectives of the greatest importance in maize
breeding programs from our country and worldwide. Epstein et al., 1980, found that
physiologically, the ability of plants to adapt to different types of abiotic stress (drought, salinity,
radiation, high or low temperatures, floods, etc.) and biotic (pathogens, competition with other
organisms) that alter the plant-environment balance, can reduce the biosynthetic capacity of the
plant and cause injuries that can destroy the plant.
Maize (Zea mays L.) is a major crop in the world. Corn production and stability are
significantly affected by water scarcity and excessively high temperatures in critical development
phases, Ciocăzanu I. et al.,1996. As a result, improved tolerance to drought and heat has become a
priority in public and private sector improvement programs, and the identification of corn
germplasm with high traits of drought and heat resistance has become an important target for
breeders.
Creating and enhancing hybrids for drought and heat is a long-term strategy for maintaining
and increasing production in future climatic events. The identification and characterization of
germplasm with superior traits of drought and heat is an important step in corn breeding.
The methodology and maize germplasm used in this study are means of identifying the
stability, variability, and performance level of maize production in the context of changing current
climate conditions.
Material and methods
The biological material used consisted of the most advanced perspective corn hybrids
created at NSRPC (National Seed Research and Production Center) Porumbeni, belonging to FAO
groups 300-400, and 400-500. Hybrids were experimented during the period 2020 -2023 in
competitive comparative microcultures.
Each year/location was classified into two water stress classes as follows: LWS (low water
stress, normal production under normal climatic conditions) and HWS (high water stress, lower
685
production under drought conditions (below 6-7 t/ha). This classification was based on the climatic
characterization, but especially based on the general production level obtained in the year and the
respective location. The comparative microcultures were seeded according to the fully randomized
block method, using a density of about 50000 plants/ha in all test sites, regardless of the degree of
water stress. Each microculture was seeded in 2 to 3 repetitions, in 2-row plots, 7 m long, and 0,7 m
row spacing.
Results and discussions
Based on the results of this study, it was proposed to improve the testing strategy, by using
the production stability index, in the selection of the most adapted corn hybrids to different
conditions, starting with the earlier test stages where there were enough data for an estimate as
possible correctness of the index.
For this, it is necessary to expand and improve the experimentation network, as well as to
introduce early testing links into this network.
As a result of this strategy, the selection index for production stability was also calculated
for the orientation crops (CO), an important link in the test scheme, the orientation crops being the
source, through selection and advancement, of valuable hybrids of hybrids for the competition, the
last test link before promotion, to be registered in the State Register and production.
The data obtained in this study highlight the correlation coefficients between the real
productions, obtained in the NSRPC Porumbeni test network, both under water stress conditions
and under normal conditions, without stress, in the period 2020-2023, as well as the stability and
drought indices calculated on production base and selection indices obtained for physiological
indices.
Correlations of physiological indices are weak with grain yield obtained in normal
conditions (LWS) localities and stronger with grain yield obtained in water-stressed localities
(HWS).
Except for the average grain production obtained under favorable conditions, without water
stress, where the lowest correlation coefficients were obtained and even insignificant in the case of
some physiological indices, the values of the correlation coefficients are high enough to be
significant.
It can be stated that there is a real correlation between the primary data and predictions,
justifying their use to forecast drought and heat tolerance in modern breeding works. There is a
need to continue these studies on a larger scale in such a way as to increase the safety and efficiency
of predictions by identifying some physiological indicators that are easy to determine and well
correlated with production data.
Conclusions
It is necessary to develop some researches that identify simple physiological indices, easy to
determine and that correlate reasonably with tolerance to drought and heat in the growth and
development phases of corn critical for drought and heat (flowering-silking, formation, and filling
grains).
An important advantage of estimating drought and heat tolerance based on physiological
indices determined in maize plants is that the determination of these indices is quite simple, it can
be done in the off-season (during the winter) and allows promotion at sowing for field studies of a
selected number of hybrids.
References
1. Ciocăzanu I., Sarca T., Cosmin O. and Bâgiu C. 1996. Drought Tolerance of Recently Registered
Romanian Maize Hybrids. Maize and Sorghum Eucarpia XVII the Conference, Thessaloniki –
Greece, Programme and Abstracts.
2. Epstein, E.J.D. Rush, RW Kingsbury, D.B. Kelly, G.A. Cinnigham and A.F. Wrono 1980. Saline
culture of crops: A genetic approach. Science 210.
686
UDC: 632.937:634.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.128
STRATEGII ECO CU PRODUSE BIOLOGICE ÎN LIVEZILE DE MÂR
Stingaci Aurelia1,*, https://orcid.org/0000-0001-6621-9919
Goncharuk Violeta2,**, https://orcid.org/0000-0003-2992-1690
1
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM, Chișinău
2
Institutul de Chimie Bioorganică, Academia Națională de Științe din Belarus, Minsk,
*e-mail: [email protected]
**e-mail: [email protected]
Summary. Products of microbial origin in combined with para-aminobenzoic acid (pABA)
derivatives, can be the basis for organic farming and plant resistance to unfavorable environmental
factors inducing, as well as for the crop yield increase. The article presents the results of the study
of the efficiency of fruit-cultures and potato plantations treatment with aqueous suspensions of
entomopathogenic bacteria Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki and Bacillus thuringiensis var.
thuringiensis with addition of para-aminobenzoic acid derivatives solutions in concentrations 10-2,
10-4, 10-6 mM.. The results demonstrate the possibility of using entomopathogenic bacteria in a tank
mixture with pABA to create biological preparations as alternatives to pesticides and the
development of biological methods of plant protection.
Keywords: Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki; Bacillus thuringiensis var. thuringiensis;
para-aminobenzoic acid (pABA) derivatives; biological products.
Introducere
Schimbările climatice globale observate în ultimele decenii afectează ciclul fonologic și
productivitatea culturilor. În același timp, stadiul actual al tehnologiei în domeniul protecției
plantelor nu rezolvă toate problemele legate de producția vegetală, deoarece pesticidele nu pot
proteja plantele de stresul abiotic. Prin urmare, este necesar să se dezvolte practici agronomice care
să atenueze impactul negativ al condițiilor externe și să permită obținerea unor producții constant
ridicate.
Practicarea agriculturii ecologice a existat în mod tradițional, în condițiile în care practicile
moderne au început în anii 1920 ca urmare a utilizării pesticidelor, care a fost popularizată în anii
1960. În anii 1970, această agricultură convențională a crescut odată cu creșterea cunoștințelor și
dezvoltarea tehnologiei. Pe lângă producția de alimente sănătoase, agricultura ecologică contribuie
și la protecția mediului natural La un nivel ridicat de eficacitate ecologică și inofensivitate a
preparatelor biologice, utilizarea acestora nu are întotdeauna un efect stabil în raport cu influența
negativă a factorilor climatici asupra plantei gazdă (Skendžić, S. & Zovko, M., et al., 2021).
Bacteriile entomopatogene sunt cunoscute de mult timp ca regulatori naturali ai populației
de insecte. Cele mai frecvent utilizate bacterii sunt din gen. Bacillus [Guliy et al., 1982;
Garczynnski și Siegel, 2007], care produc o proteină cristal parasporală toxică pentru insecte. Acest
lucru a condus la utilizarea pe scară largă a B. thuringiensis ca componentă activă a preparatelor
entomopatogene prietenoase cu mediul, ca alternativă la pesticidele chimice. Utilizarea bacteriilor
care suprimă creșterea și dezvoltarea dăunătorilor și bolilor este cea mai sigură, deoarece reduce
impactul negativ al pesticidelor în timpul sezonului de vegetație (Tikhonovich, I.A., 2005;
Pusenkova L.I., 2010).
Faimosul învățat Rapoport I.A. a stabilit că efectul pozitiv al pABA asupra sistemelor vii se
bazează pe fenomenul necunoscut anterior al interacțiunii sale cu enzimele. Efectul pozitiv al
acidului para-aminobenzoic asupra plantelor, animalelor și oamenilor a fost argumentat
(Kozhevnikova N.A., 1983). Există date despre eficacitatea pABA în reducerea efectului dăunător
al mutagenilor. Se știe că pABA este capabil să absoarbă razele UV, care afectează negativ
mecanismul de reproducere bacteriană, prin urmare, utilizarea pABA în preparatele bacteriene
687
destinate tratării părților aeriene ale plantelor poate fi deosebit de eficientă. Astfel, acizii benzoici,
cunoscuți pentru importanța lor ca elemente de bază în elaborarea, au câștigat o atenție tot mai mare
în știința plantelor, fiind implicați în diverse procese fiziologice de la reglarea germinării semințelor
până la rezistența la boli și toleranța la stres (Eiges, N.S., 2015).
Scopul cercetării a fost de a stabili posibilitatea utilizării unui amestec de tulpini
entomopatogene de Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki și B. thuringiensis var. thuringiensis cu
derivați ai acidului para-aminobenzoic pentru determinarea efectului sinergic în creșterea eficienței
biologice și a investiga rolul acestora în creșterea și dezvoltarea culturii mărului.
Materiale și metode
Cercetările au fost efectuate pe lotul experimental al Institutului de Genetică, Fiziologie și
Protecție a Plantelor al Universității de Stat, în anul 2024. Obiectele cercetării au fost suspensii de
bacterii entomopatogene Bacillus thuringiensis, var. kurstaki, B. thuringiensis var. thuringiensis și
derivați ai acidului para-aminobenzoic în concentrații de 10-2, 10-4, 10-6 mM. Tratamentele au fost
realizate în livada de meri, soiul Renet Simirenko, în scopul protecției de dăunătorul Cydia
pomonella L. Experiențele au fost montate randomizat conform schemelor clasice (Доспехов Б.,
1985).
Ţinînd cont de faptul că moartea insectelor testate mai poate fi cauzată şi de alţi factori ce
nu ţin de potenţialul de infecţie ai bacteriilor, pentru determinarea activităţii biologice a preparatelor
se aplică formula Abbot, care ia în consideraţie şi mortalitatea larvelor în control:
Procentul mortalității larvelor s-a calculat după Abbot:
(Mc- Mo)
P= ------------------- x 100
100-Mc
unde P - activitatea biologică exprimată în procentul de mortalitate a insectelor,
Mo- larve moarte în experiență %;
Mc- larve moarte în martor %.
Pentru determinarea activităţii biologice a bacteriilor se mai aplică şi timpul letal (TL 50),
care indică la timpul necesar pentru obţinerea a 50% de mortalitate a larvelor. Acest indice se
determină în mod analogic înregestrînd rezultatele după diferite intervale de timp.
Figura 1. Determinarea purității compușilor, folosind cromatografia lichidă.
Rezultate și discuții
În scopul pregătirii formelor preparative s-a efectuat screeningul acțiunii de reglare a
creșterii și de protecție a derivaților acidului para-aminobenzoic (PABA) Un obiectiv esențial al
protecției culturilor pomicole este prevenirea sau detectarea bolii cât mai devreme, astfel încât
intervenția de protecție să fie mai eficientă a derivaților acidului para-aminobenzoic (PABA). În
strategiile de screening de prevenție acțiunii de reglare a creșterii și de protecție, derivații acidului
688
para-aminobenzoic (PABA) trebuie să aibă un risc extrem de scăzut încât să aibă un raport
beneficiu/risc acceptabil, abilitatea de a ținti organismele dăunătoare cu o probabilitate mai mare ar
putea să ducă la aplicarea unui set larg de posibile abordări și la creșterea eficienței lor. Studierea
stabilității derivaților PABA, date HPLC pentru derivații PABA în condiții normale și după teste de
stres (conditii normale, fotoprelucrare, termoprelucrare). S-a studiat stabilitatea foto- și termică a
derivaților PABA, pentru a determina efectul radiației vizibile. Controlul calității derivaților a fost
efectuat folosind cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC). Conform rezultatelor HPLC,
cromatogramele probelor supuse tratamentului foto și termic conțin doar vârfuri de substanțe țintă și
impurități inițiale, al căror conținut nu s-a modificat în timpul experienței. A fost elaborată
procedura de laborator pentru sinteza derivațiilor acizilor grași para-aminobenzoic PABA și a
derivaților lor.
Implementarea strategiilor de screening în practică este dificilă. Există câteva tehnici care
pot ajuta agricultorii în furnizarea acestor servicii. Un dosar electronic configurat adecvat poate
furniza sisteme de reamintire care îi ajută pe producători să urmărească și să descopere
recomandările de utilizare. Unele sisteme le permit beneficiarilor accesul sigur la baza electronică,
furnizând mijloace suplimentare pentru a îmbunătăți aderența la screening obișnuit.
Analiza structurii derivaților sintezați. Derivații PABA sintetizați au fost caracterizați
folosind metode de cercetare fizico-chimice (spectroscopie de rezonanță magnetică nucleară,
spectroscopie în infraroșu, spectrometrie de masă). Puritatea compușilor, a fost confirmată folosind
cromatografie lichidă de înaltă performanță, care a constituit 94-98% (Figura 2).
a)
b)
c)
Figura 2 (a, b, c). Cromatogramele și spectrele de masă ale acidului PABA (1) în condiții
normale (a), după fotoprocesare (b) și tratament termic (c)
Studierea stabilității derivaților PABA. S-a studiat stabilitatea foto- și termică a derivaților
PABA. Pentru a determina efectul radiației vizibile, derivații PABA au fost expuși sub o lampă
incandescentă (75 W, l – 10 cm) în flacoane izolate timp de 50 și 125 de zile (1200 și, respectiv,
3000 de ore). Pentru a determina efectul temperaturii ridicate, PF-urile au fost ținute într-un dulap
689
termostat la +55 °C în flacoane izolate timp de 50 și 104 zile (1200 și, respectiv, 3000 de ore).
Controlul calității derivaților a fost efectuat folosind cromatografie lichidă de înaltă performanță.
Conform rezultatelor HPLC, cromatogramele probelor supuse tratamentului foto- și termic
conțin doar vârfuri de substanțe țintă și impurități inițiale, al căror conținut nu s-a modificat în
timpul experienței. Nu au fost detectate semnale suplimentare în probele studiate, ceea ce indică
stabilitatea foto- și termică a derivaților PABA studiați în condițiile experimentale. S-a stabilit că
timpul de retenție a substanțelor inițiale și a substanțelor după testele de stres sunt la fel (tabel).
Tabel
Date HPLC pentru derivații PABA în condiții normale și după teste de stres
Date HPLC
condiții normale fotoprelucrare termoprelucrare
Derivații
RT2, RT1, RT2,
RT1, min* RT1, min* RT2, min**
min** min* min**
1 3,62 3,55 3,51 3,46 3,77 3,71
2 4,12 4,05 4,12 4,05 4,14 4,07
3 2,19 2,12 2,20 2,13 2,22 2,15
4 2,37 2,30 2,36 2,28 2,47 2,39
5 5,82 5,75 5,85 5,78 5,84 5,78
6 4,83 4,76 4,86 4,79 4,86 4,79
7 4,46 4,39 4,49 4,41 4,48 4,42
8 4,80 4,73 4,82 4,75 4,84 4,77
9 5,10 5,04 5,14 5,08 5,14 5,08
10 5,82 5,75 5,83 5,77 5,84 5,78
* - timpul de retenție înregistrat cu ajutorul unui detector de masă;
** - timpul de retenție înregistrat cu ajutorul unui detector cu matrice de diode.
În prima etapă a cercetării, a fost determinată compatibilitatea suspensiilor bacteriene și a
derivaților de pABA pentru utilizarea în amestecuri de rezervoare. Experimentele au fost efectuate
pe agar de dextroză de cartofi, utilizând metoda discului filtrant (Egorov N.S., 2004). Plăcile de
agar au fost inoculate cu suspensii bacteriene, după care discurile filtrante impregnate cu derivați
pABA la concentrații de 10-2, 10-4, 10-6 mM au fost plasate în centrul plăcii Petri, separat pentru
fiecare bacterie.
În livada de meri au fost efectuate tratamente cu suspensia bacteriană Bacillus thuringiensis
subsp. kurstaki și derivați de pABA în combaterea larvelor viermelui de măr prin pulverizare
manuală. Experiența a fost realizată în 8 variante cu 3 repetiții, în fiecare repetiție 3 pomi.
Variantele experienței: 1) Martor; 2) Standard chimic Avaunt-15 EC, 0,4 l/ha; 3) Standard biologic
„Actoverm Formula”; 4) B. thuringiensis subsp. kurstaki 1,5×109 + pABA 10-2 mM; 5) B.
thuringiensis subsp. kurstaki 1,5×109 + PABA 10-4 mM; 6) B. thuringiensis subsp. kurstaki 1,5×109
+ pABA 10-6 mM; 7) B. thuringiensis subsp. kurstaki 1,5×109; 8) pABA 10-6 mM.
Au fost efectuate 6 tratamente cu suspensia Bacillus thuringiensis var. kurstaki contra
viermele merelor (Сydia pomonella L.) în prima decadă a lunii mai contra I, II generație.
690
Figura 3. Eficacitatea biologică a suspensiei bacteriene Bacillus thuringiensis var. kurstaki
contra viermele merelor (Сydia pomonella L), I generație, soiul Renet Simerenco
Variante: I - Martor; II- Et. Avaunt -15EC; III- Et.biologic”Actoverm Formula”, Ucraina; IV -
Bacillus thuringiensis var. kurstaki+ PABA 10-4; V - Bacillus thuringiensis var. kurstaki + PABA
10-6 ; VI - PABA 10-6; VII - Bacillus thuringiensis var. kurstaki
Conform datelor obținute la martor, numărul fructlore de măr afectate a fost de 91%. Când
pomii au fost tratați cu suspensie de B. thuringiensis subsp. kurstaki, numărul de fructe afectate a
fost de 19,3%, iar eficiența biologică a constituit 80,6%. Aplicarea amestecurilor din rezervor cu
derivați de PABA a crescut eficiența biologică a acestora în protecția fructelor de măr împotriva
larvelor la Viermele merelor.
Concentrațiile mici de PABA 10-4 și PABA 10-6 în amestecurile din rezervor a mărit efectul
de protecție, deteriorarea fructelor a scăzut la 18,3% și 17,3%, iar eficiența biologică a crescut la
81,6% și, respectiv, 82,6%. Eficacitatea etalonului chimic a fost de 92,6%, iar etalonul biologic a
fost de 89,3%.
Un efect destul de benefic al microorganismelor și derivațiilor acidului para-aminobenzoic
(PABA) s-a înregistrat asupra creșterii și maturării lăstarilor în timpul cercetării. Tratarea plantelor
de măr atât cu derivați PABA la plantele pomicole, cât şi cu suspensiei entomopatogene de Bacillus
thuringiensis var. kurstaki (titrul1,5x109 UFC/ml) + derivații acidului para-aminobenzoic (PABA),
10-6 mM a condus la optimizarea proceselor de creștere, care se confirmă prin sporirea lungimii
liniare a lăstarilor anuali cu 5-8 cm respective (Figura 4).
Figura 4. Creșterea lăstarilor plantelor pe rod în funcție de tratarea
foliară, soiul Renet Simerenco
691
Determinarea creșterii si maturării lăstarilor, evident a demonstrat efectul benefic al
derivațiilor PABA și microorganismelor asupra maturării lăstarilor anuali, ce contribuie la realizarea
potențialului de rezistență a plantelor de măr și corespunzător, la sporirea productivității plantelor.
Cercetările noastre efectuate la determinarea lungimii lăstarilor şi maturării lor la plantele de
măr au scos în evidenţă, că tratarea foliară a plantelor cu metaboliții bacterieni a condus la sporirea
lungimii medii a lăstarilor comparativ cu varianta martor. O acţiune mai pronunţată a fost
înregistrată în variantele fertilizate suplimentar şi cu derivații PABA la plantele pomicole, unde
acest indicator a atins cele mai mari valori.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului: 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe ibliografice
1. Paini A, Sheppard D.R., et al. Global threat to agriculture from invasive species. Proceedings of the
National Academy of Science USA, 2016, vol. 113, p. 7575-7579.
2. Skendžić, S., Zovko, M. et al.. The Impact of climate change on agricultural insect pests. Insects,
2021, vol.12, p 440.https://doi.org/10.3390/insects12050440
3. Cojevnicova, N. Vlianie para-aminobenzoinoi cisloti na activnosti dezosiribonucleazi intactogo i
oblucenogo preparata / Н. А. Кожевникова, I. A. Rapoport, E. A. Ivanitskaya, I. D. Pudrina. In:
Reports of the Academy of Sciences of the SSSR, 1983, vol. 273, nr.2, p. 476–479.
4. Petrovskii, F & Caractov S. Microbiologiceskie preparati v rastenivodstve. In: Zasita rastenii, 2017.
vol. 2, p.14-18.[in Russian] https://doi.org/10.25630/PAV.2022.34.66.001
5. Eigeis, N. Isledovanie deistvia antiohidanta para-aminobenzoinoi cisloti na zernovie i drugie culituri
/ N.S. Eiges, G.A. Volchenko, S.G. Volchenko // New and non-traditional plants and perspectives of
their use: mater. XI International symposium, Pushchino, 15–19 June 2015.– Мoscow: RUDH,172–
176.[in Russian]
6. Large workshop on microbiology. M., Higher School. 1962, 490 p.
7. Weather and climate. available http://www.pogodaiklimat.ru/archive.php.[ cited 10.05.2023].
8. Доспехов, Б.А. Методика полевого опыта (с основами статистической обработки
результатов исследований). In: Москва: Агропромиздат, 1985, 351 c.
9. Кожевникова, Н. А. Влияние пара-аминобензойной кислоты на активность
дезосирибонуклеазы интактного и облученного препарата / Н. А. Кожевникова, И. А.
Рапопорт, Е. А. Иваницкая, И. Д. Пудрина // Доклады АН ССС Р,1983, Т. 273, № 2., c. 476–479.
10. Тихонович, И.А., Кожемяков, А.П., Чеботарь, В.К. и др. Биопрепараты в сельском хозяйстве.
Методология и практика применения микроорганизмов в растениеводстве и
кормопроизводстве.In: . Москва: Россельхозакадемия, 2005, 154 с.
692
UDC: 632.937:633.11 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.129
TESTAREA UNUI PREPARAT PE BAZĂ DE Bacillus subtilis PENTRU
PROTECȚIA GRÂULUI DE TOAMNĂ DE PATOGENI
Șcerbacova Tatiana*, https://orcid.org/0000-0002-2632-325
Lungu Andrei, https://orcid.org/0000-0002-5024-5765
Pînzaru Boris https://orcid.org/0000-0001-7323-4770
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. The results of the testing of the biological fungicide based on the bacteria
Bacillus subtilis, strain IAB/BS03 to protect the winter wheat variety Moldova-614 from the
complex of pathogens in the conditions of the Republic of Moldova. The research was carried out
on the experimental field of the IGFPP of MSU. Two preparation rates of consumption were tested:
2 kg/ha and 3 kg/ha. Used once by the spraying method. As a result, the biological efficiency
against Bipolaris sorokiniana was 75,0% and 90,0%, Helminthosporium sativum – 83,3% and
89,7%, respectively, fusarium head blight – 86,0%.
Keywords: testing, pathogen complex, Bacillus subtilis, winter wheat, biological efficacy.
Introducere
În multe state cultura cerealieră principală este grâul (Tríticum L.). Este crescut pe arii
întinse pe întreg globul, ocupă locul doi după mărimea suprafețelor însămânțate, cedând întâietatea
porumbului. Per total în anul 2021 au fost însămânțate 221,96 milioane hectare cu această cultură,
obținându-se o roadă record de 770,8 milioane tone. Lideri mondiali a producției sunt China și
India, care în anul 2021 au avut o producție globală de 136,9 și 109,6 milioane tone corespunzător.
Liderii mondiali la recolta per unitate de suprafață sunt: Germania - 7,53 t/ha, Franța - 6,8
t/ha, Egiptul - 6,4 t/ha, China- 5,7 t/ha [1].
În Republica Moldova suprafața însămânțată cu grâu a variat de la 301,8 – 373,1 mii ha, sau
20,9 %- 24,2% din suprafața totală însămânțată cu culturi agricole. Producția globală a fost de 794 mii
tone în anul 2011 până la 1 milion 565,2 mii tone în anul 2021. Recolta per unitatea de suprafață la grâu
în Moldova în gospodăriile de toate categoriile variază de la 2,6 t/ha în 2015 la 4,6 t/ha în 2021 [2].
Grâul este considerată o cultură agricolă nepretențioasă, dar preferă clima temperat continentală,
destul de caldă. În regiunile prea calde recoltele sunt scăzute. Este necesară și respectarea rotației
culturilor, succesiunea culturilor permite satisfacerea necesităților plantelor în substanțe nutritive fără a
istovi solul. Cel mai favorabil este semănarea grâului după leguminoase, trifoi, lucernă și rapiță.
Recolta globală a grâului boabe depinde de o multitudine de factori, inclusiv competivitatea
soiului, condiții meteorologice în perioada de vegetație, compoziția solului, procedeele agrotehnice,
măsurile de protecție fitopatologică, etc. Pierderi substanțiale sunt provocate de infectarea plantelor
cu microorganisme fitopatogene. În regiunile de cultivarea a grâului sunt pe larg răspândite
putregaiurile radiculare, făinarea, pătările frunzelor, fuzarioza spicului, etc. Patogenii pot ataca
plantele pe parcursul întregii perioade de vegetație [3]. Protecția plantelor de agenții patogeni este
rezerva principală de creștere a productivității și calității recoltei.
Bolile culturilor rămân o provocare majoră în agricultură și o amenințare continuă la adresa
securității alimentare. Deși fungicidele sunt utilizate pe scară largă în lumea dezvoltată și rezistența
genetică este dezvoltată oriunde este posibil, bolile culturilor provoacă anual o pierdere medie
globală de 16 % [4].
Unul din aceștia este agentul patogen Bipolaris sorokiniana poate infecta toate organele
plantei: sistemul radicular – provocând putregaiul obișnuit al rădăcinilor, frunzele și tulpina
provocând pătarea brună închisă (helmintosporioza), la fel spicul și boabele provocând ”înnegrirea
embrionului”. Infecția primară apare la germeni și lăstari, se manifestă prin brunificarea
coleoptilului, îngălbenirea și deformarea frunzelor, inhibarea întregii plante. La plantele mature se
693
observă următoarele simptome: brunificare, înnegrirea și putrezirea rădăcinilor principale și
secundare, nodului de înfrățire și tulpinii în aproprierea solului.
Infectarea secundară are loc pe organele supraterestre. Pe frunze apar pete de culoare brun
deschis, alungite de-a lungul limbului foliar, cu marginea întunecată. Plantele întârzie în creștere, se
observă decolorarea spicelor, devin albui și moartea tulpinilor. [3]
Pentru protejarea culturii grâului de complexul de agenți patogeni sunt utilizate o varietate
largă de biopreparate inclusiv în baza bacteriei Bacillus subtilis. Genul Bacillus cuprinde o mare
biodiversitate genetică. Bacilii sunt prezenți într-o paletă extrem de mare de medii variind de la apa
de mare la sol, și chiar se găsesc în medii extreme precum izvoarele termale. Această bacterie ar
putea fi una dintre sursele majore de potențiale biopreparate microbiene, deoarece păstrează mai
multe trăsături valoroase. În primul rând, bacilii, cum ar fi B. subtilis, sunt organisme bine studiate
ceea ce facilitează utilizarea lor rațională. În al doilea rând, Administrația pentru alimente și
medicamente din SUA (USFDA) a acordat statutul de „în general considerat sigur” (GRAS).
Bacillus subtilis care este astfel recunoscut ca nepatogen. Acesta fiind motivul principal pentru a fi
utilizat ca biopesticid. În al treilea rând, bacilii au capacitatea pentru a produce spori care sunt
forme de repaus extrem de rezistente. Sporii sunt capabil să reziste la temperaturi ridicate, pH
nefavorabil, lipsă de nutrienți sau apă etc. Sunt produși de bacterii atunci când condițiile de mediu
sunt nefavorabile care probabil ajută aceste microorganisme să supraviețuiască în fitosferă.
Fenomenul poate fi exploatate şi în producţia industrială deoarece sporularea poate fi indusă la
sfârșitul cultivării. Acest lucru facilitează foarte mult condiționarea post-cultură unde suspensiile
bacteriene pot fi transformate în formulări de pulbere ușor de manevrat, fără pierderea viabilității
culturii, ceea ce mai rar la speciile ce nu formează spori. Perioada de valabilitate a biopreparatelor
pe bază de bacterii sporulante este în general mai lungă și necesită mai puțin precauție de depozitare
în comparație cu alte produse care conțin organisme vii. Bacilii sunt de asemenea relativ ușor de
produs industrial întrucât nu sunt deosebit de exigenți în ceea ce privește sursele nutritive. Pe lângă
capacitatea de a forma spori, B. subtilis posedă mai multe caracteristici care îi sporesc
supraviețuirea în rizosferă astfel crește și eficiența ca biopreparat. Această bacterie este cunoscută
că este aerobă, dar se pot comporta, de asemenea, ca anaerob facultativ supraviețuind și evoluând în
condiții cu concentrația de oxigen scăzută [5]. Cercetările intensive au indicat că efectele B. subtilis
asupra inhibării agenților patogeni a plantelor sunt atribuibile antibiozei, competiției pentru habitat
și nutrienți, liză a hifelor microorganismelor patogene și a rezistenței sistemice induse [6].
Bacteriile produc, de asemenea, enzimele ce degradează peretele celular și diverși metaboliți care
pot limita creșterea sau activitatea altor microorganisme [7].
În plus, B. subtilis crește absorbția azotului, solubilizarea fosfaților și producerea de
siderofori și fitohormoni, promovează creșterea plantelor [6].
Scopul cercetării – determinarea eficacității biologice a biofungicidului pe bază de Bacillus
subtillis, sușa IAB/BS03 în protejarea grâului de toamnă de un complex de agenți patogeni în
condițiile Republicii Moldova.
Materiale și metode
Cercetările au fost efectuate în anul 2022 pe câmpurile experimentale a Institutului de
Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM. Obiectul cercetării a fungicidul biologic pe
bază de bacteriei Bacillus subtilis, sușa IAB/BS03. Fungicidul a fost utilizat pentru protecția
grâului de toamnă, soiul Moldova-614 de complexul de agenți patogeni: 1- putregaiul obișnuit al
rădăcinilor- ag. pat. Bipolaris sorokiniana (Sacc.) Shoemaker – anamorf, Cochliobolus sativus
(S.Ito et Kurib.) Drechsler ex Dastur (1942) - teleomorf; 2 – helmintosporioza - Helminthosporium
sativum Pammel, C.M. King et Bakke 1910 (syn. Bipolaris sorokiniana); 3 –făinarea– Blumeria
graminis (syn. Erysiphe graminis) (DC.) Speer; 4 – fuzarioza spicului – ciuperci din genul
Fusarium Link.: Fusarium graminearum Schwabe; Fusarium avenaceum (Fr.) Sacc.; Fusarium
culmorum (W.G.Sm.) Sacc.; Fusarium poae (Peck) Wollenw.; Fusarium sporotrichioides Sherb.
Încorporarea semințelor a fost efectuată la 27 septembrie 2021. Pichetarea variantelor a fost
efectuată în luna aprilie 2022, fiecare variantă a fost montată în 3 repetiții. Suprafața unei repetiții a
694
fost de 25 m2 (1m×25m). Variantele au fost amplasate randomizat pe întreaga suprafață a lotului
experimental.
În schema experimentală au fost 4 variante: 1) martor- fără prelucrare, 2) etalonul- Fitocid,
fungicid biologic, substanța activă Bacillus subtilis, titrul 1 x 109 celule/ml, norma de consum 1l/ha,
3) preparatul testat, norma de consum 2 kg/ha, 4) preparatul testat, norma de consum 3 kg/ha
Prelucrarea a fost efectuată cu stropitoarea de tip rucsac, la o rată de 600 l/ha a soluției de
lucru. Determinarea eficacității preparatelor a fost efectuată conform metodelor general acceptate
(Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice și biologice de protecție a plantelor de
dăunători, boli și buruieni în Republica Moldova) [8].
Pentru determinarea eficacității biologice a preparatului testat față de putregaiul obișnuit al
rădăcinilor, helmintosporiozei, făinării au fost selectate probe a câte 10 plante în 3 repetiții din
fiecare variantă experimentală. Intensitatea atacului sistemului radicular a fost efectuată după scara
de 4 puncte, pătările frunzelor după scara procentuală. Pentru determinarea atacului fuzariozei
spicului au fost examinate câte 100 de spice în 3 repetiții, evaluarea a fost efectuată conform scării
procentuale.
Prelucrarea matematică a rezultatelor obținute a fost efectuată analizei dispersională
monofactorială cu utilizarea platformei ABC Pascal.
Rezultate și discuții
Din perioada de însămânțare a grâului de toamnă din septembrie 2021 și până la recoltarea
în prima decadă a lunii iulie 2022, condițiile meteorologice au fost critic nefavorabile pentru
cultivarea acestei culturi din cauza unei secete foarte severe și prelungite. Pe toată perioada de la
însămânțare până la recoltare, un total de 208 mm de precipitații au căzut față de norma de 439 mm,
ceea ce a constituit doar 47,4%. Deficitul de umiditate a fost de 52,6%, ceea ce reprezintă o
problemă reală de pierdere a recoltei culturilor de cereale [9].
Seceta foarte severă se manifestă în anii în care precipitațiile din perioada de vegetație sunt
mai mici de 50% din normă, iar temperatura medie a aerului depășește norma multianuală cu 3-4°C.
Lipsa precipitațiilor poate apărea în orice lună a anului, astfel încât seceta poate apărea în orice
moment al anului cu consecințe corespunzătoare pentru sectorul agricol. Adică se poate vorbi
despre secetă de iarnă, primăvară, vară și toamnă cu consecințe diferite, în funcție de stadiul de
dezvoltare a culturii. În Republica Moldova, secetele reprezintă 12,5% din numărul total al tuturor
fenomenelor periculoase [10].
Până la efectuarea tratamentului cu preparatul testat în perioada 25-37 BBCH (înfrățirea-
apariția frunzei stindard) s-au prelevat probe în diferite puncte ale câmpului experimental pentru a
determina în general infestarea plantelor cu agenții patogeni specificați - 10 probe a câte 10 plante
fiecare. Pentru evidența putregaiului obișnuit al rădăcinilor au fost examinate 100 de tulpini, pentru
evidența helmintosporiozei și făinării au fost examinate 300 de frunze. În baza rezultatelor
evidențelor, s-a constatat că din cauza secetei care s-a instalat în perioada toamnă-iarnă, dezvoltarea
putregaiul obișnuit al rădăcinilor a fost scăzută: intensitatea răspândirii bolii a fost de 20%, gradul
de dezvoltare a fost 7,5% (tabelul 1).
Tabelul 1
Atacul plantelor de grâu de către agenții patogeni pe lotul experimental până la efectuarea
tratamentului
Agentul patogen Frecvența atacului, % Intensitatea dezvoltării bolii, %
Bipolaris sorokiniana pe rădăcini 20,0 7,5
Helminthosporium sativum pe frunze 5,0 1,7
Blumeria graminis 0 0
Frecvența atacului de helmintosporioză a fost 5 %, dezvoltarea bolii - 1,7%. În fazele de
dezvoltare 25-37 BBCH nu s-a depistat prezența atacului făinării. Tratamentul cu preparatul testat a
fost efectuată la data de 10 mai. Preparatul a fost utilizat cu două norme de consum: 2 kg/ha și 3
695
kg/ha. După o lună s-au efectuat evidențele, la etapele de dezvoltare 75-80 BBCH- maturitatea în
lapte.
Conform datelor obținute în urma evidenței reiese că pe parcursul unei luni de vegetație de
la prima evidență frecvența atacului putregaiului obișnuit al rădăcinilor de la 20 % a crescut la 30%,
iar intensitatea dezvoltării bolii de la 7,5 % a ajuns la 10 %. Biopreparatul utilizat a redus acești
parametri. La utilizarea normei de consum 2 l/ha frecvența atacului a fost 10,0 %, la o intensitate a
dezvoltării bolii de 1,0 %. Eficacitatea biologică constituind 75,0 %. La utilizarea biofungicidului
cu norma de consum 3 kg/ha frecvența atacului a atins nivelul de 10,0 %, iar intensitatea dezvoltării
bolii- 1,0 %. Eficacitatea biologică a fost de 90,0 %. La utilizarea etalonului Fitocid frecvența
atacului a fost de 16,7 %, cu o intensitate a dezvoltării bolii de 2,7 % cu o eficacitate biologică de
73,0 % (tab. 2, fig.1).
Tabelul 2
Eficacitatea biologică a fungicidului în baza bacteriilor Bacillus subtilis în protecția grâului de
toamnă de putregaiul obișnuit al rădăcinilor (Bipolaris sorokiniana)
Nr. Variante Norma de Frecvența Intensitatea Eficacitatea
experimentale consum l, kg/ha atacului, % dezvoltării bolii, % biologică, %
1 Martor - 30,0 10,0 -
2 Etalon Fitocid 1,0 16,7 2,7 73,0
3 Preparatul testat 2,0 10,0 2,5 75,0
4 Preparatul testat 3,0 10,0 1,0 90,0
DEM 0,05 19,7 6,1
Pentru determinarea acțiunii preparatului în diminuarea dezvoltării helmitosporiozei, în
fiecare probă de 10 plante a fost luat în calcul atacul fiecărei frunze (tab. 3).
Tabelul 3
Evidența helmintosporiozei la grâul de toamnă după tratament cu fungicide
Varianta, Numărul Scala atacului, %;
nr. probei frunzelor în Numărul frunzelor atacate
probă, buc 0 1 5 10 25 50 75 100
Martor
1 22 11 5 2 - 1 - 3 -
2 20 13 - 4 2 - 1 - -
3 29 13 - 2 5 6 3 - -
Etalon Fitocid
1 21 12 - 6 2 1 - - -
2 20 11 7 2 - - - - -
3 21 14 5 2 - - - - -
Preparatul testat, 2 kg/ha
1 20 13 4 1 2 - - - -
2 23 16 2 2 3 - - - -
3 26 23 - 1 1 1 - - -
Preparatul testat, 3 kg/ha
1 22 19 - 2 1 - - - -
2 20 14 3 2 1 - - - -
3 24 19 2 2 1 - - - -
Din evidențele efectuate s-a constatat că în decurs de o lună frecvența helmintosporiozei a
crescut semnificativ, iar la martor această cifră a fost de 46,7%. Intensitatea dezvoltării bolii a
crescut la 9,6%.
696
a) b)
Figura 1. Plante de grâu afectate de putregaiul obișnuit al rădăcinilor
a) până la tratament faza 25-37 BBCH, rădăcini slab afectate de putregai
b) varianta martor după tratament- atacul rădăcinilor cu uscarea tulpinilor
La prelucrarea grâului cu fungicidul testat la norma de consum 2 kg/ha a fost înregistrată o
frecvență a atacului de 25,6 % la o intensitate a dezvoltării bolii de 1,6 %. Eficacitatea biologică
fiind de 83,3 %. La utilizarea normei de consum 3 kg/ha frecvența atacului helmintosporiozei a fost
21,5 %, intensitatea dezvoltării bolii 0,99 %. Eficacitate biologică fiind de 89,7 % (tab.4).
Tabelul 4
Eficacitatea biologică a biofungicidului testat în protecția grâului de toamnă de
helmintosporioză (Helminthosporium sativum)
Nr. Variante Norma de Frecvența Intensitatea Eficacitatea
experimentale consum l, kg/ha atacului, % dezvoltării bolii, % biologică, %
1 Martor - 46,7 9,6 -
2 Etalon Fitocid 1,0 40,4 1,72 82,1
3 Preparatul testat 2,0 25,6 1,6 83,3
4 Preparatul testat 3,0 21,5 0,99 89,7
DEM 0,05 18,9 4,6
Pentru a determina dacă plantele au fost atacate de fuzarioza spicului au fost examinate în
fiecare variantă câte 100 de spice în trei repetiții. Evidența frecvenței atacului a fost efectuată după
o scală procentuală. Frecvența atacului în varianta martor a fost 3,3 % cu intensitate a dezvoltării
bolii de 0,5 %. În variantele unde au fost efectuate tratamente cu biofungicidul testat în două
concentrații diferite a fost atestat aceeași frecvență a atacului de 0,7 % și intensitate a dezvoltării
bolii 0,07 %. Eficacitatea biologică a fost de 86,0 % (tab.5).
Tabelul 5
Eficacitatea biologică a biofungicidului testat în protecția grâului de toamnă de fuzarioza
spicului (ciuperci gen. Fusarium)
Nr. Variante Norma de Frecvența Intensitatea Eficacitatea
experimentale consum l, kg/ha atacului, % dezvoltării bolii, % biologică, %
1 Martor - 3,3 0,5 -
2 Etalon Fitocid 1,0 2,0 0,1 80,0
3 Preparatul testat 2,0 0,7 0,07 86,0
4 Preparatul testat 3,0 0,7 0,07 86,0
DEM 0,05 1,5 0,14
În toate evidențele în varianta Etalon unde a fost utilizat biofungicidul Fitocid pe bază de
bacteriei Bacillus subtilis, titrul 1×109 celule/ml, cu norma de consum 1 l/ha a fost atestată o
eficacitate mai slabă ca în variantele experimentale.
Pe parcursul întregii perioade de vegetație nu au fost depistate plante cu simptome a făinării
(ag. pat. Blumeria graminis). Aspectul general a parcelei experimentale unde au fost efectuată
testarea la grâul de toamnă, soi Moldova-614 este prezentată în Fig. 2.
697
a) b)
Fig. 2. Aspectul general a parcelei experimentale unde au fost efectuată testarea la
grâul de toamnă, anul 2022, soi Moldova-614: a) perioada de vegetație primăvară-vară,
b) sfârșitul perioadei de vegetație, coacere
Astfel, testarea preparatului biologic în bază de bacteria Bacillus subtilis împotriva unui
complex de boli ale grâului de toamnă în condițiile climatice a Republicii Moldova din anul 2021-
2022 a demonstrat că produsul biologic contribuie la reducerea semnificativă a putregaiul obișnuit
al rădăcinilor, helmintosporiozei și fuzariozei spicului, comparativ cu parcelele netratate. Este
posibilă inhibarea dezvoltării altor boli.
Concluzii
Eficacitatea biologică a biofungicidului în bază de Bacillus subtilis la reducerea putregaiului
obișnuit al rădăcinilor (Bipolaris sorokiniana) la grâul de toamnă prin aplicarea unui tratament prin
stropire în fenoza 25-37 BBCH (înfrățirea- apariția frunzei stindard) la utilizarea normei de consum
2 kg/ha a fost 75,0 %, la utilizarea normei de consum 3 kg/ha – 90,0 %.
Eficacitatea biologică a biofungicidului în bază de Bacillus subtilis la reducerea
helmintosporiozei (Helminthosporium sativum) la grâul de toamnă cu utilizarea normei de consum
2 kg/ha a fost 83,3 %, la utilizarea normei de consum 3 kg/ha – 89,7 %.
Eficacitatea biologică a biofungicidului la reducerea fuzariozei spicului (ciuperci gen.
Fusarium) la utilizarea normei de consum 2 kg/ha și 3 kg/ha a fost identică, atingând 86,0 %.
Notă. Cercetarea a fost efectuată în cadrul subprogramului 011103, „Elaborarea mijloacelor
ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor agricole pe
fondalul schimbărilor climatice” finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM
Referințe bibliografice
1. ТОП-10 стран-производителей пшеницы в 2020/21 МГ. [Accesat 5.08.2024]. Link:
https://latifundist.com/rating/top-10-stran-proizvoditelej-pshenitsy-v-202021-mg
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2023. [Accesat 5.08.2024]. Link:
https://statistica.gov.md/files/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2023/16_AS.pdf .
3. Зосич А.А. и др. Рекомендации по защите зерновых культур. ТОО «Первая
Агрохимическая Компания». 2021, pp. 3-25.
4. Wulff Brande Bh., HORVATH Diana., M. and WARD Eric R. Improving immunity in crops:
new tactics in an old game. Current Opinion in Plant Biology. Vol. 14, no. 4, 2011, pp. 468–
476. DOI 10.1016/j.pbi.2011.04.002.
5. Cawoy Helene et al. Bacillus-Based Biological Control of Plant Diseases. In: STOYTCHEVA,
Margarita (ed.), Pesticides in the Modern World - Pesticides Use and Management. In Tech.,
2011, pp. 273-302, ISBN 978-953-307-459-7. DOI 10.5772/17184.
6. Wang X. Q. et al. Application and Mechanisms of Bacillus subtilis in Biological Control of Plant
Disease. In: MEENA, Vijay Singh (ed.), Role of Rhizospheric Microbes in Soil, 2018, pp. 225–
698
250. Singapore: Springer Singapore. ISBN 978-981-10-8401-0. DOI 10.1007/978-981-10-8402-
7_9
7. Shoda Makoto. Bacterial control of plant diseases. Journal of Bioscience and Bioengineering.
Vol. 89, no. 6, 2000, pp. 515–521. DOI 10.1016/S1389-1723(00)80049-3.
8. Lazari I. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice și biologice de protecție a
plantelor de dăunători, boli și buruieni în RM. Chișinău: Tipografia Centrală, 2002, 286 p.
ISBN 9975-9597-3-3.
9. Arhiva meteo. [Accesat 5.08.2024]. Link: https://rp5.md
10. Риски возникновения засух в республике Молдова. [Accesat 5.08.2024]. Link:
http://www.meteo.md/index.php/ru/description_codes/hazards/3.
699
UDC: 632.95:635.63/.64 ttps://doi.org/10.53040/gppb8.2024.130
EFICACITATEA EXTRACTELOR VEGETALE DIN SOFORA (Sophora
flavescens) ȘI NEEM (Azadirachta indica) ÎN COMBATEREA
DĂUNĂTORILOR DIN SPAȚIU PROTEJAT
Todiraș Vladimir1,*, https://orcid.org/0009-0008-6766-5652
Gușan Ana, https://orcid.org/0009-0005-8511-9012
Soran Maria-Loredana2, https://orcid.org/0000-0003-3770-9702
StegarescuAdina2, https://orcid.org/0000-0002-1528-6342
1
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
2
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Tehnologii Izotopice și Moleculare, Cluj-Napoca,
Romania
*e-mail: [email protected]
Summary. In this study we present the results of efficacy of plant extracts from Sophora
(Sophora flavescens) and Neem (Azadirachta indica) in greenhouse pest control. Bioassays were
performed on aphids and spider mites in order to compare the pesticidal activity of new preparative
form and extracts from Sophora flavescens and NEEM-01 with that of the commercial biorational
products Pelecol and MatrinBio. The extact NEEM- 01 at a dose of 10 l/ ha has potential as
aphicide and acaricide, although in terms of efficacy in controlling aphids and mites it is different.
NEEM-01 was quite effective against the aphid population compared to spider mites, which are
more mobile, ceasing to feed on the treated leaf. A higher mortality of pests with higher biological
efficacy of NEEM- 01 was achieved after two treatments with an interval of 10 days between them.
Keywords: aphids, spider mites, treatments, effectiveness.
Introducere
Agricultura ecologică constituie un mod de producţie care se caracterizează prin utilizarea
de tehnici de cultivare a plantelor ce respectă echilibrul natural prin excluderea utilizării produselor
chimice de sinteză, promovarea şi sporirea biodiversităţii, promovarea şi stimularea ciclurilor
biologice şi limitarea utilizării de inputuri cu efecte adverse. Conceptul modern al agriculturii
ecologice este îndreptat spre utilizarea produselor inofensive de protecţie a plantelor. Una dintre
cele mai promiţătoare direcţii în acest sens este utilizarea preparatelor de origine naturală,
substanţele active ale cărora sunt izolate din surse naturale, ceea ce permite să le calificăm drept
bioraționale - ca alternativă la pesticidele chimice sintetice [1]. Biopesticidele prezintă un risc
minim pentru mediu, se descompun rapid, au reziduuri minime și sunt sigure pentru solicitant, ceea
ce este în conformitate cu cerințele agriculturii ecologice [3, 6]. Drept pesticide împotriva insectelor
dăunătoare se folosesc diferite extracte de plante, precum și uleiuri. Plantele reprezintă o sursă
inepuizabilă și prețioasă de metaboliți secundari, care datorită activității lor biologice se utilizează
pe larg în industria alimentară, farmaceutică și agrochimică. Dintre metaboliți secundari pot fi
menționați uleiurile volatile și fixe, terpenele, alcaloizii etc. Anumite plante conțin compuși pe care
îi folosesc pentru a se proteja împotriva dăunătorilor și această abilitate a fost explorată de
cercetători într-un efort de a gestiona diferiți dăunători ai plantelor. Compușii din extracte de plante
și uleiurile esențiale interferează, de asemenea, cu celulele receptorilor, ducând la funcționarea
defectuoasă a sistemului nervos și la eșecul coordonării care duce la moartea insectei.
Produsele derivate din plante care au fost elaborate ca mijloace de protecție împotriva
insectelor dăunătoare includ produse pe bază de extract de Soforă și ulei din semințe de Neem.
Matrina este unul dintre cei mai semnificativi metaboliți secundari (alcaloid) ai speciei de plante
Sophora flavescens Aiton (fam. Fabaceae). În prezent Matrine este cel mai utilizat produs pesticid
pentru combaterea insectelor și a acarienilor [4, 5]. Extractul de Neem (Azadirachta indica L.) este
un alt produs care este folosit ca alternativă pentru combaterea dăunătorilor de insecte și acarieni.
700
Ingredientul său activ major (azadirachtină) poate provoca mai multe efecte negative asupra
artropodelor, cum ar fi inhibarea hrănirii, repelența, scăderea ovipoziției, fertilitatea și fecunditatea
redusă, modificările comportamentului și creșterea mortalității. S-a demonstrat că produsele pe bază
de Neem provoacă efecte dăunătoare și asupra mai multor specii de acarieni [1, 4]. Astfel, având în
vedere că fitochimicalele extrase din S. flavescens sau A. indica (Sapindales: Meliaceae), cum ar fi
matrina sau azadirachtina, pot fi utilizate în valitate de pesticide. Calitatea extractelor depinde și de
metoda de extracție utilizată [1]. În timpul formulării, uneori este dificil să obții proporțiile corecte
ale ingredientelor active și inerte necesare. Cercetările privind elaborarea biopesticidelor au fost
efectuate cu scopul de a le utiliza în agricultura ecologică ca alternativă a pesticidelor sintetice.
Obiectivul cercetărilor a fost evaluraea eficacitații extractelor din planta S. flavenscens și
formulației noi de Neem (A.indica) pentru controlul densității numerice a populațiilor de acarieni
(Tetranychus urticae Koch) și păduchi (Aphis gossypi) la culturile de tomate și castraveţi în spațiul
protejat.
Materiale și metode
Combaterea dăunătorilor la tomate și castraveți din seră a fost bazată pe cunoaşterea exactă
a speciilor şi a ariei de răspândire a lor. Datele necesare a acestei acţiuni s-au obţinut prin controlul
fitosanitar, care a fost efectuat sistematic în cursul perioadei de vegetaţie stabilind densitatea
populaţiei şi intensitatea atacului. Densitatea numerică a fost exprimată prin numărul mediu de
indivizi al unui dăunător pe unitatea de control. Pentru dăunătorii spaţiului protejat prezenţa
dăunătorilor şi densitatea numerică a fost determinată prin aplicarea capcanei universale cu feromon
sexual, lumină ultravioletă, plăci adezive colorate şi metoda sondajelor. Avantajul metodei de
sondaje este că a permis stabilirea exactă atât a frecvenţei, cât şi a intensităţii atacului. Sondajele au
fost efectuate pe loc, iar probele de plante atacate au fost recoltate şi analizate în laborator. Cu
ajutorul metodelor de sondaje a mai fost efectuată și analiza probelor de pe frunze, flori şi fructe de
pe diferite nivele ale plantelor.
Studiile de evaluare a produsului elaborat pe baza uleiului de neem (Azadirahtina indica) au
fost efectuate în sera experimentală a IGFPP la castraveţi. Ca etalon au servit Pelecol EO și
MatrinBio. Aceste preparate conţin componenţi admişi pentru agricultura ecologică, deoarece sunt
obţinute în baza extractelor din plantă (S. flavescens) şi esterilor acizilor graşi ai uleiurilor vegetale.
Ca obiecte de cercetare au servit două specii de dăunători (Aphis gissypii, Tetranychus urticae).
Schema experienţei pentru fiecare dăunător a inclus patru variante: două variante cu produsul testat
în două doze, o variantă cu preparatul etalon şi o variantă fără tratare – martor. Fiecare variantă a
avut câte patru repetări [1, 2].
Variantele au fost amplasate compact într-o seră cu o suprafaţă de 25 m2. Parcelele
experimentale au fost amplasate conform metodei blocurilor randomizate. În perioada de vegetaţie
s-au efectuat 2 tratamente. Termenul de tratate s-a determinat în funcţie de particularităţile
biologice, densitatea numerică şi gradul de răspândire a dăunătorilor. Eficacitatea tratamentelor a
fost determinată în baza datelor obţinute la evidențele efectuate înainte de aplicare a tratamentului,
peste 24 ore, la a 3-a și a 7-a zi după tratament [1, 2]. Calculul eficacității biologice s-a efectuat
după formula lui Henderson & Tilton.
Principalii indicatori ai eficienţei economice la testarea preparatelor în combaterea
dăunătorilor la tomate din seră au fost următorii parametrii: reducerea numărului organismelor
dăunătoare şi gradul de afectare a tomatelor, în raport cu martorul netratat.
Una dintre substanțele active din rădăcină de S. flavenscens este matrina, care are proprietăți
de insecticid natural și este utilizat pe larg în agricultura ecologică în toată lumea pentru protecția
culturilor legumicule în spațiile protejate. În urma tratării a plantelor cu această substanță activă,
este paralizat sistemul nervos al insectelor, apoi are loc coagularea proteinelor care duce spre
sufocare și mor [4, 5]. Formula moleculară: C15H24N2O masa molara: 248,36 g/mol, se poate referi
la: Matrine. Morforex sau N-morfolinoetilamfetamina.
Matrina are o varietate de efecte farmacologice, inclusiv efecte anti-cancer, precum și
agonismul receptorilor κ-opioid și μ-opioid. Matrina posedă activități antitumorale puternice in
701
vitro și in vivo. Inhibarea proliferării celulare și inducerea apoptozei sunt mecanismele probabile
responsabile pentru activitățile antitumorale ale matrinei. Matrina este o componentă a plantei
medicinale tradiționale chinezești S. flavescens Ait. [6, 8].
Matrina și compusul înrudit oximatrina au un efect anti-hrănire împotriva termitelor
subterane formosan. În plus, acționează ca un nematicid împotriva nematodului lemnului de pin
care provoacă ofilirea pinului, precum și a nematozilor patogeni care vizează oamenii.
Planta S. flavescens nu este nativă pentru Republica Moldova. Pe parcursul a cinci ani a fost
formată o colecție a speciei date și a fost elaborată metoda de extarere a substanțelor biologic
active. În figura 1 sunt prezentate imaginile probelor utilizate pentu analize.
a b c d
Figura 1. Aspecte ale diferitelor părți de Sophora flvavescens: a - plante; b – floare;
c – păstăi; d - rădăcină
Rezultate și discuții
Pentru aprecierea eficacității extractelor vegetale din sofora (Sophora flavescens) și neem
(Azadirachta indica) în combaterea dăunătorilor primul tratament încombaterea păduchelui verde a
fost aplicat pe data de 11.06.22 la evidenţa efectuată înainte de stropire pe plantele model au fost
înregistraţi în medie cîte 20 dăunători pe frunză. Aplicarea tratamentului a contribuit la mortalitatea,
în primul rând, fazelor mobile ale dăunătorului atît pe plantele din variantele preparatelor testate, cât
şi la cele din variant etalon. Evaluând datele obţinute după primul tratament s-a observat micşorarea
numărului de dăunători în raport cu martorul netratat.
Tabelul 1
Eficacitatea biologică a extractului din Sophora flavenscens la tomate în condiții
de câmp protejat
Densitatea numerică medie a păduchelui Eficacitatea biologică
Nr. de verde pe o frunză %
Variante
repetări până la În zilele de evidenţă
tratare 3 7
1 25,00 3,00 4,00
Sophora
2 15,00 4,00 8,00 86%
flavescens -
10 l/h 3 21,00 4,00 9,00
Med. 20,33 3,66 7,00
1 23,00 3,00 3,00
Etalon, 2 18,00 2,00 6,00 94%
Pelecol -0,8 l/h 3 19,00 3,00 5,00
Med. 20,00 2,67 4,66
1 23,00 28 38
2 19,00 30 31
Martor
3 16,00 29 35
Med. 19,00 29 41,33
DEM 05 5,62
Evaluând datele obţinute după tratament înpotriva păduchelui verde s-a observat micşorarea
numărului de dăunători în raport cu martorul netratat. Astfel eficacitatea biologică a extractului din
702
Sophora flavenscens, in medie a fost de 86%, la varianta Etalon (Pelecol–0,8l/ha) a fost de 94%.
Din aceste date rezultă, ca tratarea plantelor de tomate cu extractul din plantă Sofhora flavenscens
în spațiile protejate reduce esențial răspîndirea dăunătorului.
Tabelul 2
Eficacitatea biologică a produsului NEEM-01 în combaterea acarienilor la castraveţi,
Sera experimentală a IGFPP, 2021
Variante Eficacitatea biologică după primul Eficacitatea biologică după al 2-leal Eficacitate
tratament, % / zi tratament, % / zi biologică
24 24 medie, %
3 zile 5 zile 7 zile 3 zile 5 zile 7 zile
ore ore
NEEM-O1 -
29.84 53.21 71.67 63.67 35.00 69.26 77.67 70.44 58.85
8,0 l/ha
NEEM-O1 -
39.36 62.25 78.94 73.01 45.83 78.41 85.33 78.15 67.66
10,0 l/ha
Etalon,
MatrinBio - 85.38 74.93 89.90 89.12 87.35 86.14 89.64 89.10 88.06
1,5 kg/ha
DEM05 10,04
De asemenea produsul NEEM-01, în doze de 8,0 l/ha și 10,0 l/ha, a fost testat și împotriva
acarienilor. Ca etalon a servit preparatul MatrinBio utilizat în producere. MatrinBio este insecticid
ecologic de combatere a dăunătorilor, bazat pe extrasul din boabe de sofora (Sophora flavoescens),
are acţiune intestinală şi de contact.
Produsele bioraţionale Pelecol EO și MatrinBio testate ca etalon la fel, au manifestat un
randament ridicat în combaterea acarienilor şi păduchilor la castraveţi în spaţiul protejat. Pe
parcursul studiului în combaterea acarienilor la castraveți s-a observat că MatrinBio, folosit ca
etalon, a înregistrat cea mai bună eficacitate biologică, comparativ cu NEEM- 01, pe parcursul
ambelor tratamente.
S-a constatat că produsul NEEM-01 în combaterea acarienilor are o eficacitate biologică puțin
mai scăzută decât în combaterea păduchilor, totuși produsul a înregistrat rezultate bune începând
din a 3-a zi de evidență. Astfel NEEM-01 în doza de 10 l/ha, după primul tratamen la a 3-a zi a
constituit 62,25%, iar la al 2-lea tratament de 78,41%. Cea mai mare eficacitate a fost în a 5-a zi de
evidență, NEEM01 de 10,0 l/ha fiind egală cu 78,94% după primul tratament și 85,33% - după
două tratamente. Produsul NEEM-01 a fost destul de eficient împotriva populației de afide
comparativ cu cea a acarienilor, aceștea fiind mai mobili, încetând să se hrănească cu frunza tratată.
O mortalitate mai intensă a dăunătorilor cu eficacitatea biologică mai înaltă a produsului NEEM- 01
a fost atinsă după două tratamente cu intervalul de 10 zile între ele.
Concluzii
Evaluând datele obţinute după tratament înpotriva păduchelui verde s-a observat ca tratarea
plantelor de tomate cu extractul din plantă Sofhora flavenscens în spațiile protejate reduce
răspîndirea dăunătorului.
Produsul NEEM-01 elaborat pe bază uleiului de neem reprezintă o alternativă viabilă pentru
controlul dăunătorilor pe plantele de castraveți în spațiu protejat. Produsul NEEM- 01 testat a fost
destul de eficient în suprimarea abundenței de păduchi, dar nu a acționat totalmente ca un agent de
respingere, înhibând hrănirea pe o perioadă de cinci-șapte zile ne fiind capabil să inhibe complet
consumul de plante.
Produsul NEEM-01 în doza 10,0 l/ha prezintă potențial ca aficid și acaricid, deși în ceea ce
privește eficacitatea în combaterea afidelor și acarienilor ea este diferită. Sunt necesare cercetări
suplimentare privind elaborarea formelor preparative a prodeuselor elaborate.
703
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cecetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice si biologice de protecţie a plantelor de
dăunători, boli şi buruieni în Republica Moldova. Centrul de Stat pentru Atestarea produselor
Chimice şi Biologice de Protecţie şi Stimulare a Creşterii Plantelor. Chişinău: F.E.P. Tipografia
Centrală, 2002. 286 p.
2. Gușan, A.; Popa A.; Tretiacova T.; Todiraș, V.; Savranschii, D.; Gladcaia A. Biological
efficacy of the Neem oil for the control of Aphidae populations. In: International Journal of
Advanced Research; 2022, 10 (09), pp.848-852 (IF: 7,08). ISSN 2320-5407. Doi:
10.21474/IJAR01/15430.
3. Geraldin M. W. Lengai, James W. Muthomi. Biopesticides and Their role in sustainable
agricultural production. Journal of Biosciences and Medicines. 2018, vol.6, no. 6, pp.7-41.
4. Rincón, R. A.; Rodríguez, D.; Coy-Barrera, E. Botanicals against Tetranychus urticae Koch
under laboratory conditions: A survey of alternatives for controlling pest mites. J. Plants
(Basel). 2019 Aug; 8(8): 272. Published online 2019 Aug 7. doi: 10.3390/plants8080272
5. Oguhm, C. E.; Okpakam, C. O.; Ubani, C. S. et al. Natural Pesticides (Biopesticides) and Uses
in Pest Management - A Critical Review. Asian Journal of Biotechnology and Genetic
Engineering. 2019, no. 2(3), pp. 1-18. Article no.AJBGE.53356.
6. Sanaa, S.Abbas; Alaa, J. Subaih; Yahya, A. Saleh. The Effects of biological and chemical
agents on the management of main pests in tomato plant. Al-Quadisyah Journal For
Agricultural Sciences (QJAS) ISSN:2618-1479. 2020, pp.325-334.
7. Augusto Ramírez-Godoy ; María del Pilar Vera-Hoyos ; et.al. Evaluation of three commercial
biopesticides for the reduction of Diaphorina citri (Hemiptera: Liviidae) Populations. J.
HortScience horts. 2018, vol.53 (10); pp.1453-1460.
https://doi.org/10.21273/HORTSCI13349.
8. Saleem, M.; Batool, T.S.; Akbar, M.F. et al. Efficiency of botanical pesticides against some
pests infesting hydroponic cucumber, cultivated under greenhouse conditions. In: Egyptian
Journal of Biological Pest Control. 2019.
704
UDC: 632.9:581.543 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.131
UTILIZAREA SISTEMULUI DE CLASIFICARE BIOCLASS PENTRU
PROGNOZA FENOLOGICĂ
Todiraș Vladimir*, https://orcid.org/0009-0002-4965-6572
Tretiacova Tatiana, https://orcid.org/0009-0008-6766-5652
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
*e-mail: [email protected]
Summary. This study aims to evaluate opportunities to use the online classification system
BioClass for elaboration of phenological prognoses. Information from pest models can be used to
simulate and predict the intensity and potential pest threat. Interactions among microclimate
components on codling moth (Cydia pomonella L.) using GIS technologies was studied. The
precision of beginning of the continuous flight of apple coddling moth and the calendar date for the
first and second treatment in the orchards with a high and medium density of the pest were
calculated. BioClass is a GIS tool designed to solve multiple-criteria classification and
optimization problems. For decisions support, an online version of the Phenological Forecast and
Solutions module was developed and is located on http://www.ecobionet.com/GISModele.aspx.
Opportunities to use the BioClass program for agricultural heritage assessment were analyzed. The
results confirmed that the BioClass classification system can be used for the online phenological
modellings at household, region, country level and to provide farmers' consultation centers and
forecasting stations with precise information for phytosanitary risk assessment.
Keywords: pest, phenology, simulation models, decision making.
Introducere
Producătorii agricoli în ultimele decade au apreciat avantajele noilor tehnologii, inclusiv
tehnologiilor informaţionale, care ajută la precizarea luării deciziilor de management şi
îmbunătăţirea eficacităţii economice a operaţiilor tehnologice. Tehnologiile informaţionale vor
optimiza procesul de luare a deciziilor, reieşind din necesităţile producătorului de management
specific conform necesităţilor [1, 2]. Fenologia este studiul fenomenelor biologice recurente și al
relației lor cu vremea. Migrația păsărilor, înflorirea florilor sălbatice și a copacilor și aspectul
sezonier al insectelor sunt exemple de evenimente fenologice care au fost înregistrate de secole.
Plantele înfloresc mai devreme în primăvara caldă. De asemenea, insectele apar mai devreme când
este cald decât în anotimpurile mai reci.
Deoarece dezvoltarea atât a plantelor, cât și a insectelor depinde de temperatură, plantele pot
urmări cu exactitate factorii de mediu care determină momentul în care insectele sunt active. Din
acest motiv, fenologia plantelor poate fi folosită pentru a prezice apariția insectelor. Plantele
înfloresc și insectele apar practic în aceeași ordine în fiecare an, indiferent de vremea aceea a avut
loc iarna sau primăvara. Prin urmare, secvența de înflorire a plantelor poate fi folosită ca un
calendar biologic pentru a prezice activitatea insectelor și pentru a cronometra alte practici de
grădinărit care depind de un anumit stadiu al dezvoltării plantelor, cum ar fi înmulțirea sau controlul
buruienilor [3, 4]. Sunt prezentate metodele de calculare a gradelor-zi și modul în care acestea sunt
utile pentru predicția fenologiei plantelor față de activitatea insectelor.
Dezvoltarea dăunătorilor este o funcție a interacțiunilor dintre componentele sistemului
agricol. Acest studiu își propune să evalueze oportunitățile de utilizare a sistemului de clasificare
on-line BioClass pentru prognoza fenologică. BioClass este un instrument GIS conceput pentru a
rezolva probleme de clasificare și optimizare cu criterii multiple. Scopul BioClass este de a
introduce progrese în procesul decizional multi-obiectiv pentru problemele din lumea reală. Factorii
abiotici au o influenţă semnificativă asupra agenţilor patogeni şi dăunătorilor cît şi a plantelor
dăunate de ele. În legătură cu acest fapt este absolut necesară estimarea condiţiilor de mediu în
teritorii concrete. Acest sistem combină capacităţile unui sistem de calculator, sistem automat de
705
cartografiere, sistem de management a informaţiei, analiză a datelor şi sistem de modelare în
conformitate cu conceptul Agriculturii de Precizie.
Obiective: Acest studiu își propune evaluarea oportunităților de utilizare a sistemului de
clasificare on-line BioClass pentru prognoza fenologică.
Materiale și metode
Metodologia utilizată în această analiză, rezolvă o problemă dificilă a combinării timpului,
spaţiului şi a variabilelor climatice pentru a efectua evaluări complexe în dependinţă configuraţia
geografică. Baza de date digitală, ce constă din diferite straturi informaţionale, poate fi utilizată
pentru monitorizarea proceselor de dezvoltare a organismelor dăunătoare şi culturilor agricole. În
programul BioClass poate fi creată o bază de date tematică digitală. Straturile informaţionale de
date spaţiale sunt suprapuse, integrate, combinate cu unele straturi de date non-spaţiale şi analizate
cu ajutorul modelului potrivit. Sistemul este utilizat la fel ca un mijloc de modelare sau reflectare a
unui set de date (numărul insectelor, date climatice) şi pentru a prezenta spaţial rezultatele în formă
de hărţii. Prognozele specifice unui loc sunt create prin transformarea datelor meteo de scară medie
la o scară spaţială mai mare prin interpolarea măsurărilor din câmp, extrapolarea lor prin utilizarea
modelelor atmosferice şi ajustarea datelor extrapolate la datele digitale ale terenului [3, 4].
Pentru construcţia modelelor spaţiale s-a utilizat programul de calculator BioClass, care
permite integrarea tehnologiei Sisteme Informaționale geografice (GIS) în baza teoriei mulţimilor
vagi (fuzzy logic). Prin metoda de interpolare Kriging au fost construite hărţi ale sumei
temperaturilor active şi efective (STE). S-a elaborat prognoza pentru un teren de livadă concret în
baza modelului de dezvoltare a viermelui mărului luând în consideraţie influenţa reliefului. În
programul BioClass poate fi creată o bază de date tematică digitală. Sistemul este utilizat la fel ca
un mijloc de modelare sau reflectare a unui set de date (numărul insectelor, date climatice) şi
pentru a prezenta spaţial rezultatele în formă de hărţii. Pentru suportul deciziilor a fost elaborată o
versiune online a modulului Prognoza fenologică și soluții si amplasată pe adresa
http://www.ecobionet.com/GISModele.aspx.
Rezultate și discuții
Prognoza fenologică este necesară în calitate de argumentare ştiinţifică pentru planificarea
strategică, asigurarea informaţională a pronosticului şi avertizărilor în agricultură. Modelul
fenologic al viermelui mărului a fost elaborat în baza evaluării bazei de date pe parcursul a 14 ani
consecutivi.
În figura 1 este prezentat modelul pentru anul 2019. Viermele merelor în a.2019 a avut 3
generaţii pline. Biofix(3) - 07.08.19. A avut loc ecloziunea ouălor și apariția larvelor de 85-90%, din
care 38% larve până pe 30.09.19 au reuşit să se dezvolte complet (STE=1785°-zi). Astfel, fiecare
insectă are nevoie de o anumită sumă de acumulare a temperaturilor ca să atingă o etapă de
dezvoltare, cum sunt depunerea ouălor, ecloziunea din ou, zborul adulților.
Rezultatele cercetărilor au demonstrat, că în teren există diferenţe microclimaterice
esenţiale. Aşa, de exemplu, în perioada de iarnă diferenţa de temperatură a aerului în unele zile
atingea cota de 8 °C, când temperatura aerului pe panta de sud a livezii de măr era de -1°C, în
terenul cu expoziţie nordică ea era de -8,5°C. În perioada de vegetaţie diferenţa de temperatură a
aerului după forma de relief varia de la 2°C până la 6°C.
Pentru modelare spațială, hărțile sumei temperaturilor active și efective au fost construite
prin metoda de interpolare Kriging. Programul BioClass poate fi utilizat pentru clasificarea agro-
ecologica a teritoriului la nivel de gospodărie, regiune, ţară și pentru estimarea vulnerabilităţii
speciilor si culturilor agricole la condiţiile nefavorabile de mediu [4]. Tehnologia GIS a fost folosită
pentru a identifica microzonele cu risc diferit de a dezvolta organisme dăunătoare și pentru a
dezvolta modele și metode de prognoză a bolilor și dăunătorilor.
706
Figura 1. Modelul de dezvoltare a viermelui merelor (Cydia pomonella L.) în anul 2019
În figura 2 este prezentat modelul fenologic al dezvoltării viermelui mărului (C. pomonella).
În model sunt incluse trei generații ale dăunătorului și dezvoltarea lui în dependenșă de suma
temperaturilor efective (STE) acumulate.
Figura 2. Modelul fenologic al viermelui mărului (Cydia pomonella). Săgeata verde-
acumularea sumei temperaturilor efective (STE), Săgeata roșie - generațiile dăunătorului,
anul 2023, Programul BioClass
În figura 3 este prezentat modelul spațio-temporal al viermelui mărului implementat în
Sistemul informațional online de protecție integrată a plantelor
http://www.ecobionet.com/GISModele.aspx.
Repartizarea spațială a dăinătorului viermele mărului (C. pomonella) a fost studiată în baza
monitorizării capcanelor și a construirii modelului spațio-temporal. Hărțile de răspândire pentru
acest dăunător au fost construite prin metoda Kriging de interpolare în programul de calculator
BioClass (Fig. 4). Pe de altă parte, tratamentele sunt justificate doar odată ce populația unei insecte
dăunătoare atinge un anumit nivel. Soluțiile de combatere a organismelor dăunătoare se iau în baza
pragurilor economice de daunare (http://www.ecobionet.com/Ped.aspx).
707
Figura 3. Modelul fenologic al viermelui mărului (C. pomonella) bazat pe acumularea sumei
temperaturilor efective pentru întreg teritoriul Republicii Moldova
Hărţile digitale ale temperaturilor efective au fost utilizate de asemenea pentru prognoza
fenologică și elaborarea recomandărilor de efectuare a tratamentelor pentru combaterea viermelui
mărului. S-a calculat precizia începutului zborului continuu a masculilor viermelui mărului şi data
calendaristică pentru efectuarea primului şi al doilea tratament în livezile cu o densitate mare şi
medie a dăunătorului.
Astfel, la densitatea numerică medie a dăunătorului (5-10 masculi/capcană/săptămână) au
fost elaborate următoarele recomandări de efectuare a măsurilor de protecție:
În combaterea C. pomonella din I generație:
I-ul tratament - în combaterea imago (vârful zborului) și începutul de ecloziune a larvelor (3%),
STE egală cu 232°C-zi după Biofix, cu preparate de contact și sistemice;
al 2-lea tratament – la ecloziune de 45-49% și zborul de 88-90%, STE 349-360°C-zi după Biofix,
cu preparate biologice.
În combaterea C. pomonella din a 2-a generație:
I-ul tratament - în combaterea imago (20-36%) și larvelor (ecloziune de 3-7%), STE egală cu
760-793°C-zi după Biofix);
al 2-lea tratament – la ecloziune de 50-60% și zborul imago de 83-88%, STE 971-1004°C-zi după
Biofix
În combaterea C. pomonella din a 3-a generație - La soiuri tardive
Un tratament în combaterea imago (zborul 20-22%) și începutul de ecloziune a larvelor (2,5-3%),
STE egală cu 1318-1327°C-zi după Biofix.
Precizia modelului de prognoză pentru diferite sectoare a fost de 1–3 zile.
708
Figura 4. Repartizarea în spațiu a viermelui mărului (C. pomonella).
Modelul fenologic, Programul BioClass
Concluzii
Analiza efectuată mai sus demonstrează, că utilizarea tehnologiilor geospaţiale şi
informaţionale asigură implementa în agricultură a managementului specific locului dat conform
conceptului Agriculturii de Precizie. Un sistem ajustat de calculator de tipul BioClass poate asigura
centrele de consultaţie a fermierilor şi staţiile de prognoză cu informaţie precisă pentru evaluarea
stării fitosanitare. Programul BioClass poate fi utilizat pentru prognoze fenologice la nivel de
gospodărie, regiune, ţară și pentru estimarea vulnerabilităţii speciilor si culturilor agricole la
condiţiile nefavorabile de mediu.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Palmer R.G. How Expert system can improve crop production. Agricultural engineering. 1986.
Vol. 67. pp.29-39.
2. Precision Agriculture in the 21st Century. Committee on Assessing Crop Yield: Site-Specific
Farming, Information Systems, and Research Opportunities. National Academy Press.
Washington. D.C. 1997.
3. Todiraş V. Utilizarea sistemelor expert în agricultură-starea actuală şi perspective. Protecţia
mediului înconjurător în Moldova şi experienţa Statelor Unite ale Americii. Chişinău, 1998.
pp.124-130.
4. Todiraş V. Modelarea impactului schimbărilor climatice la nivel regional. Schimbarea climei:
Cercetări, studii, soluţii. Chişinău. 2000. pp.173-177.
709
UDC: 632.937.32 + 579.64 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.132
BENEFICIILE FENOMENELOR SINERGICE ÎN PROTECȚIA
PLANTELOR CU APLICAREA PREPARATELOR BIOLOGICE
Voloșciuc Leonid*, Șcerbacova Tatiana, Stîngaci Aurelia, Pînzaru Boris, Samoilova Anna,
Harciuc Oleg, Zavtoni Pantelimon, Lungu Aandrei, Crucean Ștefan,
Curiev Loredana, Chistol Marela
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
https://orcid.org/0000-0002-7475-4310, e-mail: [email protected]
Summary. The biological protection of plants through various ecological approaches, the
significant diversity of the means used (entomophagous organisms, biological preparations,
biologically active substances) and their high biological and economic effectiveness, managed to
attract substantial attention and gained a high degree of recognition both among the specialists of
highly qualified, as well as agricultural producers, regardless of the form of ownership. The
effectiveness of applied biological approaches and methods is also increased against the background
of the increasing impact of pesticide media and the need to solve ecological problems. On the path
to increasing economic efficiency, we have established the benefits of the simultaneous use of two
or more biological means.
Keywords: Biological preparations, Ecology, Ecological agriculture, Plant protection,
Synergism.
Introducere
Pornind de la ritmul exponențial al evoluției populației globale și perspectivele atingerii a
9,2 miliarde de persoane în 2050, actualmente omenirea prin centrele științifice recunoscute
abordează și se află pe calea soluționării problemelor ecologice dificile din agricultură și asigurarea
securității alimentare și siguranței alimentelor [1], argumentând în acest sens implementarea largă a
protecției biologice a plantelor în agricultura convențională și noile tipuri de agricultură [2].
În eforturile de reducere a dependențelor de practici nesustenabile și potențial dăunătoare,
controlul biologic a fost formulat ca un sistem de protecție a plantelor, în care utilizarea pesticidelor
sintetice este înlocuită cu utilizarea mijloacelor ecologic inofensive reglare a densității populațiilor
de organisme dăunătoare [3, 4]. Abordarea a fost adoptată la nivel mondial și multe studii au
evidențiat eficacitatea acesteia împotriva diferiților dăunători în diferite climate de pe glob [5, 6].
Deși au fost înregistrate rezultate semnificative în protecția biologică a plantelor, totuși combaterea
chimică rămâne cel mai frecvent aplicată în obținerea producției fitotehnice [7].
Practica utilizării doar a unei metode de control biologic, deși înregistrează rezultate în
combaterea unui organism dăunător și rămâne abordarea cea mai studiată, totuși, pornind de la
diversitatea mare atât a agenților fitosanitari, cât și a entităților biologice din componența
agroecosistemelor, determină necesitarea aplicării simultane a diferitelor metode, care dispun de un
potențial mai mare pentru combaterea agenților de dăunare [8]. Anvergura redusă a studiilor bazate
pe integrarea diferitor metode de protecție biologică este determinat de complexitatea analizei și
numărul mare a factorilor naturali de influență. Cele mai frecvente studii sunt orientate la utilizarea
complexă a diferitor organisme utile, îndeosebi aplicarea a doi agenți de control biologic diferiți
concomitent [9] sau a agenților microbiologici concomitent cu diferiți factori abiotici naturali.
Majoritatea studiilor au constatat că o abordare combinată îmbunătățește eficacitatea combaterii
organismelor dăunătoare, ceea ce deschide capacități potențiale de completare a pârghiilor eficiente
de reglare a densităţii populațiilor de organisme dăunătoare și demonstrează necesitatea stabilirii și
utilizării beneficiilor fenomenelor sinergice în protecția plantelor cu aplicarea mijloacelor ecologic
inofensive.
710
Materiale şi metode
Pe calea înregistrării și analizei rezultatelor eficiente de reglare a densității populațiilor de
organisme dăunătoare mijloacelor au fost aplicate diverse abordări, inclusiv a doctrinelor aplicate în
diferite științe. Dintre acestea rezultate semnificative au fost înregistrate la aplicarea holismului, și
sinergiei. Holismul, ca doctrina integrității lumii, abordează toate elementele sale, natura vie și
neînsuflețită, ca părți conectate într-un singur sistem mare – Universul. Sinergia reprezintă o acțiune
comună pentru atingerea unui obiectiv comun, bazată pe principiul că întregul este mai mult decât
suma părților sale, iar rezultatul total depășește suma factorilor săi constitutivi. Sinergetica, ca teorie
a sistemelor complexe este o ramură interdisciplinară a științei care studiază modelele generale ale
fenomenelor și proceselor în sisteme complexe de non-echilibru (fizice, chimice, biologice,
ecologice) pe baza principiilor lor inerente de auto-organizare [10].
Identificarea și determinarea particularităților biologice a fost efectuată în conformitate cu
indicațiile metodice de cercetare a grupelor principale de microorganisme, care au stat la baza
preparatelor omologate [11]. Determinarea activității biologice în condiții de laborator și de
producere a fost efectuată conform metodelor descrise de către organele decizionale [12]. Testarea
în condiţii de laborator şi în câmpul de experienţă a fost efectuată în 4 repetiții, randomizate
respectiv, în conformitate cu cerinţele generale ale experienţelor de acest gen [13].
Rezultate și discuții
Relațiile dintre diferite entități ai virusurilor entomopatogene
În condițiile naturale insectele fitofage sunt atacate cel mai frecvent cu diverse infecții
mixte, constituite din doi sau mai mulți agenți entomopatogeni. Cel mai frecvent acestea sunt
constituite din diverse entități ale virusurilor entomopatogene, îndeosebi ai virusului poliedrozei
nucleare (VPN) cu virusul granulozei, dar și VPN cu virusul poliedrozei citoplasmatice. Cercetările
electronomicroscopice au demonstrat că aplicarea cu succes a insecticidelor baculovirale poate fi
asigurată doar la cunoaşterea profundă a stării populaţiilor de insecte şi a prezenţei agenţilor de
natură virală în componenţa lor, ceea ce a determinat necesitatea cunoașterii nu numai a prezenţei
virusurilor entomopatogene, ci şi acţiunea tipului patogenului, relațiilor dintre agenții entomopatogeni
şi ecologici, care determină declanşarea epizootiilor artificiale şi asigură un anumit nivel al
eficienţei biologice şi economice în aplicarea baculovirusurilor (figura).
Figura 1. Schema ciclului de reproducere a VPN în celula insectelor lepidoptere
711
Investigaţiile profunde a relaţiilor dintre diferite tipuri de virusuri au demonstrat prezenţa a
mai multor tipuri de interacţiune. La infectarea insectelor cu virusuri ce conţin acelaşi tip de acid
nucleic se înregistrează fenomenul de sinergism, care se manifestă prin sporirea puternică a
efectelor biologice în cadrul infecțiilor mixte. În același mod a fost demonstrat şi efectul de
interferenţă, care se manifestă prin reducerea eficienţei biologice în cadrul infecțiilor virale mixte.
Asigurarea eficienţei biologice şi economice în folosirea insecticidelor baculovirotice în
mare măsură depinde de gradul elaborării tehnologiilor de aplicare a lor. Deşi această constatare
pare axiomatică, totuşi timp îndelungat se considera că preparatele virale pot fi aplicate în
conformitate cu tehnologiile de aplicare a pesticidelor. Au fost determinate cerinţele principale în
elaborarea formelor preparative de insecticide baculovirotice, regulile de pregătire a suspensiilor de
lucru, termenele optimale de efectuare a tratamentelor şi posibilitatea amestecării lor în scopul
formării preparatelor mixte. Un rol aparte revine acțiunii factorilor mediului şi determinării
condițiilor optimale de aplicare a preparatelor virale. Deşi în aplicarea insecticidelor baculovirotice
au fost efectuate numeroase investigaţii, ce au permis determinarea cerinţelor principiale pentru
utilizarea raţională a lor în combaterea insectelor dăunătoare, totuşi în acest domeniu mai persistă
un şir de probleme, ce ţin de determinarea rolului şi locului preparatelor virale în sistemele de
protecţie integrată a plantelor. Aceasta devine şi mai actual în condiţiile absenţei fundamentării
teoretice a acestor sisteme.
Aplicarea metodei electronomicroscopice ne-a permis stabilirea gamei infecțiilor
entomopatogene virale și a tipului genomului patogenilor, ceea ce sporește posibilitatea dirijării
procesului patogenic în vederea sporirii eficienței virusurilor folosite în protecția microbiologică a
plantelor. Constituirea bazei informaționale privind diversitatea virusurilor entomopatogene a 19
specii de insecte dăunătoare servește în calitate de suport teoretic și practic la aplicarea în sporirea
eficacității biologice prin manifestarea efectelor sinergice și excluderea interferenței la aplicarea
infecțiilor mixte [14].
Atingerea productivității agricole sporite poate fi realizată la aplicarea potențialului și
creșterea randamentului culturilor agricole, precum și evitarea impactului organismelor dăunătoare
prin aplicarea mijloacelor ecologic inofensive [11]. Implementarea preparatelor microbiologice
asigură combaterea nu numai a insectelor dăunătoare, ci şi a agenţilor patogeni, care nu pot fi
controlate eficient cu alte mijloace de protecție biologică [12].
Deosebit de importantă este elaborarea preparatelor destinate pentru combaterea agenților
patogeni ai bolilor și nematozilor fitopatogeni. În acest sens au fost elaborate diverse preparate
constituite în bază de bacterii și ciuperci antagoniste, asigurând un nivel înalt al eficacității
biologice [7, 10]. Actualmente se înregistrează rezultate remarcabile în vederea elaborării și
omologării în baza baculovirusurilor, a unor actinomicete și cianobacterii [1].
Investigarea fenomenelor sinergice – direcție de sporire a rezultatelor privind eficacitatea
mijloacelor de protecție biologică a plantelor
Funcţionalitatea ecosistemelor naturale și a agroecosistemelor este asigurată de relaţiile
existente intre speciile care le constituie şi interacțiunile acestora cu factorii abiotici în cadrul
populațiilor, ca verigi a lanțului trofic. Esenţa funcționării agroecosistemelor constă in antrenarea
energiei solare şi a substanţelor nutritive in circuitul biologic al elementelor, asigurând funcția
energetică, de circulație a materiei şi de autoreglare [11]. Organismele utile prin participarea in
diverse relații complexe cu plantele de cultură și organismele dăunătoare, contribuind la menținerea
echilibrului dinamic al stării fitosanitare, ceea ce constituie fundamentul protecției biologice a
plantelor și baza sistemelor de agricultură durabilă și ecologică.
Sinergismul reprezintă fenomenul de intensificare a acțiunilor care se exercită în același
sens, precum și crearea unui întreg care este mai mare decât suma simplă a părților sale. Conceptul
de sinergetică reprezintă modalitatea de a scoate în evidenţă necesitatea unei abordări sistemice la
soluționarea diferitor probleme, îndeosebi ecologice, bazat pe investigații ştiinţifice cu caracter
trans disciplinar. Sinergia semnifică asocierea mai multor elemente pentru îndeplinirea unei funcţii
unitare sau scop comun [15].
712
Gestionarea dăunătorilor orientată la reducerea densității populațiilor organismelor
dăunătoare cu participarea diferitor organisme utile și factori naturali. Rezultatele înregistrate
confirmă ipoteza de lucru privind includerea mai multor metode diferite de soluții naturale, care
contribuie la sporirea eficacității biologice, depășind rezultatele obținute la aplicarea unui singur
mijloc de combatere. În scopul înregistrării efecte sinergice au fost utilizate abordări experimentale
orientate la utilizarea simultană și aplicarea comună a factorilor în schemele propuse pentru
combatere. Aplicarea mixtă a preparatelor biologice de natură diferită – micotică (Trichodermin) și
bacteriană (Rizoplan) în combaterea agenților patogeni ai bolilor principale a culturii mărului,
precum și a bacteriilor (Bacillus thuringiensis) și ciupercilor microscopice entomopatogene
(Lecanicilium lecani) constituie o bază consistentă de încorporare a agenților biologici de gestionare
a dăunătorilor la culturile legumicole în spațiu protejat, ceea ce depășește rezultatele înregistrate la
aplicarea unui singur agent [16].
Implementarea pârghiilor sinergice și a practicilor stricte a noilor tipuri de agricultură
(conservativă, regenerativă, ecologică) sporesc sustenabilitatea agroecosistemelor, deoarece reduc
frecvența practicilor agricole să extindă aplicarea mijloacelor ecologic inofensive, sporind
beneficiile funcționării întregului ecosistem, ceea ce reprezintă o cale sigură de sporire a gradului de
sănătate a plantelor [17].
Aplicarea mijloacelor de control biologic a culturilor cerealiere, pomicole, legumicole și
viței de vie activează și valorifică capacitățile potențiale a proceselor de reglare naturală a densității
populațiilor de organisme dăunătoare. Elaborarea complexelor de mijloace ecologic inofensiv și
factorilor naturali a stat la baza sporirii eficienței biologice și economice în comparație cu aplicarea
unui singur mijloc. Analiza comparativă a diversității manifestării fenomenelor sinergice reprezintă
un fundament sigur de modificare a activităților sistemelor agricole orientate la sporirea
independenței față de agenții fitosanitari și fortificarea considerabilă a activităților agricole și a
serviciilor ecosistemice, care, bineînțeles, contribuie la sporirea rentabilității activităților agricole și
soluționării problemelor ecologice [18].
Pornind de la gravitatea problemelor determinate de sporirea impactului organismelor
dăunătoare pe fundalul schimbărilor climatice și necesitățile implementării mijloacelor ecologic
inofensive efective, ținem să menționăm că controlul biologic a inițiat și catalizat fenomene
naturale, dar și analize holistice, promovând dovezi palpabile atât în rândul specialiștilor, cât și
printre operatorii agricoli. Pentru sporirea eficienței biologice și economice devine necesară
extinderea gamei mijloacelor biologice de protecție.
Perspectivele elaborării și aplicării preparatelor biologice complexe
Preparatele biologice – ca mijloace constituite în baza microorganismelor ce manifestă
fenomene benefice în relațiile cu agenții fitosanitari ai plantelor de cultură și elemente de reglare a
densității populațiilor de organisme dăunătoare sunt constituite din celule vii cu proprietăți utile,
precum și produsele activității lor metabolice care sunt fie în lichidul cultural sau adsorbit pe
suporturi neutre, care înregistrează succese evidente în concurența cu microflora autohtonă și
captează nișe ecologice în zona rizosferică [1].
Crearea complexelor microbiene din agrocenoze cu participarea microorganismelor utile
contribuie la îmbogățirea solului, ceea ce reprezintă interes științific și practic deosebit. În baza
acțiunii polivalente microorganismele sintetizează substanțe biologic compatibile cu mecanismele
fiziologo-biochimice, care stau la baza eficacității biologice în diferite condiții agroclimatice.
Compoziția unui astfel de complex polifuncţional poate include microorganisme simbiotice sau
asociații de microorganisme utile din zona rizosferică, comunitatea cărora influențează planta gazdă
mai puternic decât expresia factorilor abiotici de mediu [19].
Crearea de produse biologice integrate include manifestarea simultană a proprietăților de
biofertilizanţi, fungicide, insecticide, ceea ce face posibilă soluționarea multor probleme de
protecție biologică a plantelor și sporirea calității produsului final, precum și sporirea
fertilității solului. Astfel are loc reducerea sau excluderea utilizării fertilizanților și pesticidelor,
scăzând astfel factorii ce cauzează procesele de oboseală a solului. Cel mai frecvent pentru crearea
713
consorțiilor bacterie se utilizează diverse microorganisme din familia Rhizobiaceae, precum și
reprezentanți ai genurilor Azotobacter, Bacillus, Pseudomonas, Agrobacterium, Azospirillum. La
alegerea culturilor care constituie bază preparatelor complexe se aplică tulpini, care emană
substanțe biologic active, stopează dezvoltarea agenților fitopatogeni și stimulează dezvoltarea
plantelor. Aceste microorganisme posedă capacitatea de colonizare a elementelor sistemului
radicular al plantelor, precum și capacitatea de a coexista în rizosfera lor [20].
Efectele pozitive ale relațiilor din cadrul rizosferelor bacteriene rezidă în favorizarea
creșterii plantelor la colonizarea cu succes de bacteriile rizosferice sau filosferice. Cel mai
important factor care influențează colonizarea elementelor sistemului radicular sunt bacteriile din
genul Pseudomonas, care în calitate de factor de adeziune la suprafețele radiculare prin
manifestarea chimiotaxisul rizobacterian prin eliminarea exsudatelor radiculare și reproducerea
intensă a bacteriilor.
Tulpinile de microorganisme aplicate în tehnologiile de producere a preparatelor biologice
orientate la suprimarea dezvoltării agenților patogeni sau artropodelor dăunătoare stopează creșterea
și dezvoltarea agenților fitosanitari, formând una sau mai multe substanțe cu proprietăți antibiotice.
În mod natural în populațiile de fitopatogeni sunt deseori prezente celule rezistente, îndeosebi după
reprocesarea multiplă a microorganismelor utile și aplicarea lor în procedeele de protecție biologică
în cadrul aceluiaşi agroecosistem, ceea ce atenționează necesitatea aplicării eforturilor de alternare a
produselor microbiologice cu mijloace biologice cu alte mecanisme de acțiune sau ingrediente
active.
Condițiile mediului înconjurător exercită un efect semnificativ asupra compoziției
microbiene în comunitățile din ecosistemele tratate. Este evident că aceasta depinde de
specificitatea reacției diferitelor soiuri și specii de plante protejate, precum și respectarea condițiilor
de întreținere a lor. În condiții stresogene devine necesară aplicarea mijloacelor microbiologice în
calitate de factor în controlul stresului culturilor agricole. Astfel aplicarea protecției biologice a
plantelor bazată pe mijloacele biotehnologie eficiente reprezintă o ofertă strategică alternativă de
reglare ecologică a densității populațiilor de organisme dăunătoare prin aplicarea mecanismelor de
constituire și aplicare a rezultatelor fenomenului de sinergism pentru aplicarea în sistemele de
agricultură convențională și ecologică.
Concluzii
Impactul sporit al organismelor dăunătoare pe fundalul schimbărilor climatice determină
necesitatea mijloacelor ecologic inofensive eficiente de păstrare a statutului înalt de sănătate a
plantelor, care poate fi atinsă prin aplicarea unei game impresionante de metode de protecție a
plantelor. Diferența dintre beneficiile teoretice și eficiența în combaterea organismelor dăunătoare
în condiții de producere evidențiază importanța abordărilor holistice care, pe lângă indicatorii
rentabilității culturilor agricole, urmăresc starea de dezvoltare a ecosistemului, ceea determină
necesitatea concentrării asupra investigării serviciilor ecosistemice.
Protecția biologica a plantelor prin varii abordări ecologice, diversitatea semnificativă a
mijloacelor de protecție a plantelor (organisme entomofage, preparate biologice, substanțe biologic
active) și eficacitatea lor biologică și economică înaltă, a reușit să atragă atenție substanțială a
căpătat un grad de recunoaștere înaltă atât printre specialiștii de înaltă calificare, cât și producătorii
agricoli, indiferent de forma de proprietate.
Eficacitatea abordărilor și metodelor biologice aplicate este spoită și pe fundalul creșterii
impactului presei pesticide și necesitatea soluționării problemelor ecologice. Pe calea sporirii
eficienței economice am reușit să stabilim beneficiile utilizării simultane a două sau mai multor
mijloace biologice, înregistrând manifestarea fenomenelor sinergice la aplicarea mixtă a
preparatelor biologice de origine bacteriană și micotică, precum și a diferitor factori naturali.
Această demonstrează nu numai posibilitatea utilizării beneficiilor aplicării concomitente a două
sau mai multe mijloace și perspectivelor managementului holistic în protecția plantelor, precum și
recunoașterea necesității aprofundării și extinderii ariei cercetărilor suplimentare.
714
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul Subprogramului 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliografice
1. Voloşciuc, L. Agricultura ecologică: aspecte teoretice și valențe practice. Chisinau. MEC, Combinatul
poligrafic central. 2021. 288 p. ISBN 978-9975-62-451-0.
2. Voloșciuc, Л.T. Combaterea Integrată a Organismelor Dăunătoare (Ghid). Chișinău. Federația agricultorilor
din Moldova. 2018. 65 p.
3. Volosciuc, L. Plant health progress for boosting food security. Phytosanitary safety. 2023. Issue 69. p.
374-386. DOI: https://doi.org/10.36495/PHSS.2023.69.374-386.
4. Boincean, B., Voloşciuc, L. Rurac, M., Hurmuzachi, Iu., Baltag, G. Agricultura conservativă. Manual
pentru producători agricoli şi formatori. Chișinău. IFAD. 2020. 270 p.
5. Stiling, P. Cornelissen, T. What makes a successful biocontrol agent? A meta-analysis of biological
control agent performance. Biol. Control 2005, 34, p. 236-246.
6. Vasconcelos, S., Jonsson, M., Heleno, R., Moreira, F., Beja, P. A meta-analysis of biocontrol potential
and herbivore pressure in olive crops: Does integrated pest management make a difference? Basic Appl.
Ecol. 2022, 63, p. 115-124.
7. Voloșciuc, Л.T. Producerea culturilor cerealiere și leguminoase pentru boabe în sistem ecologic. Chișinău.
IGFPP. 2019. 92 p.
8. Roy, H.E., Pell, J.K. Interactions Between Entomopathogenic Fungi and Other Natural Enemies:
Implications for Biological Control. Biocontrol Sci. Technol. 2010, 10, p. 737-752.
9. Spescha, A., Zwyssig, M., Hermida, M.H., Moix, A., Bruno, P., Enkerli, J., Campos-Herrera, R.
Grabenweger, G., Maurhofer, M. When Competitors Join Forces: Consortia of Entomopathogenic
Microorganisms Increase Killing Speed and Mortality in Leafand Root-Feeding Insect Hosts. Microb.
Ecol. 2023, 86, p. 1947-1960.
10. Voloșciuc, L. Sănătatea plantelor – platformă de fortificare a acivităților în domeniul fitosaniar.
Simpozionul științific internațional “protecția plantelor – realizări și perspective”, Chișinău, 2-3
octombrie 2023. În Buletinul Informațional EPRS/IOBC, ediția 58. p. 526-538.
https://doi.org/10.53040/ppap2023.78 ISBN 978-9975-62-563-0.
11. Voloșciuc, L. The role of synergic phenomena in the elaboration of polyfunctional biopesticides. In the
International research conference “Biological method of plant protection: Achievements and Prospects”.
Odessa, 3-7 October, 2022. p. 84-89.
12. Voloșciuc, L., Șcerbacova, T., Pînzaru, B., Stîngaci, A., Zavtoni, P., Lungu, A., Crucean, Ș.
Reomologarea preparatelor biologice - cale sigură de soluționare a problemelor de protecție a plantelor
pentru agricultura convențională și ecologică. În: Simpozionul Științific Internațional “Protecția
Plantelor – Realizări și Perspective”. Buletin Informațional EPRS/IOBC, Ediția 58. IGFPP, 2-3
octombrie 2023, Chișinău, Republica Moldova. p. 229-237. ISBN 978-9975-62-563-0.
http://doi.org/10.53040/ppap2023.34.
13. Доспехов, Б.А. Методика полевого опыта // М., Агропромиздат, 1989, 313 c.
14. Чухрий, М.Г. Биология бакуловирусов и вирусов цитоплазматического полиэдроза. Кишинев,
Штиинца, 1988, 240 c.
15. Regenerative Agriculture: What's Missing? What Do We Still Need to Know? edit. by Dent, D.,
Boincean B. Springer. 2021. 355 p.
16. Trifan, D., Toaders, G., Enea, C.I., Ghiorghe, A.I., Lungu, E., Toader, E.V., Ilie, L. Economic Model of
Regenerative Agriculture and Factors of Agri-Food System Change, in Agrarian Economy and Rural
Development-Realities and Perspectives for Romania. 2021. p. 99-104. Available online:
https://www.econstor.eu/bitstream/10419/263027/1/ICEADR-2021-p099.pdf
17. Rizzo, D. M., Lichtveld, M., Mazet, J. A. K., Togami, E. And Miller S. A. Plant health and its effects on
food safety and security in a One Health framework: four case studies. Rizzo et al. One Health Outlook
(2021) 3:6. p.11-19. https://doi.org/10.1186/s42522-021-00038-7.
18. Deguine, J.P., Aubertot, J.N., Bellon, S., Côte, F., Lauri, P.E., Lescourret, F., Ratnadass, A., Scopel, E.,
Andrieu, N., Bàrberi, P. Agroecological crop protection for sustainable agriculture. Adv. Agron. 2023,
178, p. 1-59.
19. Новикова, И.И. Полифункциональные биопрепараты для фитосанитарной оптимизации
агроэкосистем в биологическом земледелии. Технологии и технические средства
715
механизированного производства продукции растениеводства и животноводства. 2019. № 2 (99). с.
183-194.
20. Павлюшин, В.А., Новикова, И.И., Бойкова, И.В. Микробиологическая защита растений в
технологиях фитосанитарной оптимизации агроэкосистем: теория и практика.
Сельскохозяйственная биология. 2020, том 55, № 3, с. 421-438.
716
UDC: 632.937:632.768 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.133
Bacillus thuringiensis var. thuringiensis IN COMBATEREA LARVELOR
GĂNDACULUI DIN COLORADO
Zavtoni Pantelimon 1,*, https://orcid.org/0000-0003-1841-0086
Goncharuk Violeta2, https://orcid.org/0000-0003-2992-1690
1
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM, Chișinău,
2
Institutul de Chimie Bioorganică, Academia Națională de Științe din Belarus, Minsk
* e-mail: [email protected]
Summary. The action of entomopathogenic bacteria in combination with FP-09 was
determined in the fight against the larvae of the first and third instars of the Colorado beetle
(Leptinotarsa decemlineata) in the second generation in field conditions on the "Marabel" variety
potato crop, where the biological effectiveness of the variant Bacillus thuringiensis 108 + FP-09
constituted 76.6%. And the biological effectiveness of the entomopathogenic suspension of Bacillus
thuringiensis in the control of first-third instar larvae in the variant with FP-09 in combating
Leptinotarsa decemlineata larvae was 6.8%. On the potato lots where a solution of the
entomopathogenic bacteria Bacillus thuringiensis, FP-09 was used, several entomophages were
observed.
Keywords: Bacillus thuringiensis sp. thuringiensis, insecticidal activity, plant protections.
Introducere
După studiile întreprinse de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură
(FAO), nivelul actual al producţiei agricole pe plan mondial şi ritmul acesteia de creştere se
consideră nesatisfăcătoare. Întrucât aproape 1 miliard (fiecare al cincilea) din populaţia globului
suferă de subnutriţie şi doar 1/3 din populaţia globului se alimentează suficient. Aproape jumătate
din populaţia globului are o alimentaţie necorespunzătoare, de numai 20-70 calorii de persoană pe
zi, faţă de 3000-3250 calorii de persoană pe zi, cât revine în ţările din Europa şi America de Nord.
Combaterea biologică a dăunătorilor este piatra fundamentală a conceptului de luptă
integrată, care nu poluează mediul ambiant, fiind în același timp economică și de lungă durată.
Metodele biologice de combatere în comparație cu alte metode, prezintă o serie de avantaje: lipsa de
toxicitate pentru oameni și animale; acționează numai asupra speciilor dăunătoare, protejând
entomofauna utilă și ca urmare, se menține echilibrul biocenotic; nu prezintă pericol de poluare.
Combaterea microbiologică a dăunătorilor se desfășoară pe două căi: prin acțiunea
,,agenților regulatori permanenți” și prin utilizarea biopreparatelor pe bază de virusuri, bacterii,
ciuperci. Tratamentele microbiologice pot fi aplicate sub formă de stropiri sau prafuri, folosind
pentru tratare aceleași aparate ca și la combaterea chimică. Cele mai bune rezultate se obțin dacă
tratamentele microbiologice sunt aplicate in perioada când omizile se găsesc în vârstele I-a și a II-a,
și manifestă o sensibilitate mai ridicată la infecția microbiană (Busuioc, 2006).
Biopreparatele pot fi folosite singure sau în amestec cu doze scăzute de insecticide şi alte
produse. Cunoaşterea profundă a particularităţilor biologice ale dăunătorilor şi a relaţiilor lor cu
organismele utile. Organismele dăunătoare posedă anumite particularităţi biologice, care se
manifestă printr-o adaptivitate sporită la diferite fenomene negative, inclusiv la pesticide, care deşi
sunt comune tuturor organismelor, totuşi le asigură un grad ridicat de plasticitate ecologică. Doar
cunoscând aceste particularităţi şi luând în considerație condiţiile concrete ale mediului, devine
posibil controlul densităţii populaţiilor de insecte, agenţi patogeni şi buruieni (Voloșciuc, 2009,
2014).
O aplicare largă au insecticidele bacteriene pe baza microorganismelor sporifere Bacillus
thuringiensis- element natural al biocenozei. Pentru prima data bacteriile de acest gen au fost isolate
din insecte, următoarele cercetări arată răspândirea largă a lor în mediul înconjurător. Unii autori
717
anunță prezența acestor bacterii în sol și frunze. În lucrările de specialitate se demonstrează
prezența bacteriilor în insecte, în așternutul animalelor și pe pășuni (Кузнецова, 2012).
Aplicarea preparatelor biologice, care deja și-au demonstrat avantajele tehnologice și
economice față de cele surse biologice de protecție a plantelor, poate deveni o realitate doar la
extinderea permanentă a gamei agenților biologici aplicați la baza elaborării mijloacelor unei game
extinse de mijloace de protecție a plantelor și omologarea națională și internațională a acestora
(Voloșciuc, 2018, 2019).
Cu colegii Institutului de Chimie Bioorganică, Academia Națională de Științe din Belarus,
Minsk, pentru prima dată s-a obținut complexe a derivaților acidului para-aminobenzoic (pABA) cu
bacterii din genul Bacillus cu acțiune stimulatoare de creștere și de combatere a dăunătorilor, ceia
ce va reduce semnificativ numărul de tratamente chimice (Zavtony și al., 2023).
Scopul cercetării noastre au fost bacteriile entomopatogene B. thuringiensis în amestec cu
FP-09 la protecția culturii cartofului.
Materiale și metode
Ca obiect de studiu a fost utilizat larvele Gândacului din Colorado (Leptinotarsa
decemlineata) de vârsta întâia și a treia la lotul de cartof amplasat pe baza experimentală al IGFPP
al USM. La cercetări s-au aplicat bacteriile entomopatogene de B. thuringiensis. Pentru selectarea
tulpinelor, cu acţiune antagonistă faţă de fitofagii de origine bacteriană au fost utilizate culturi de B.
thuringiensis din colecţia naţională de microorganisme nepatogene şi alte culturi izolate din larve
colectate din condiţii naturale de Coleoptere. Larvele de Coleoptere infectate cu B. thuringiensis a
fost colectate din natură şi aduse în laborator și a fost examinate la microscop. Modificările
patologice se exprimă la larve de Coleoptere printr-o culoare închisă.
Pentru cultivarea tulpinilor bacteriene a-u fost utilizate medii nutritive agarizate şi lichide,
specifice fiecărei specii. Insămânțările microorganismelor a-u fost efectuate în conformitate cu
metodele aplicate in practica microbiologică.
Pentru izolarea, cultivarea a B. thuringiensis sunt utilizate medii de cultură. Mediile pot fi
lichide sau solidificate ca agar. Agarul este un fitocoloid, alcătuit din doua polizaharide: agaroză
(cca 70%) şi agaropectinază (în cea mai mare parte galacturonază) obţinute din diferite alge roşii
marine (din grupul Rhodophytae), medii din cartof- glucoză-agar.
Titrul s-a determinat cu ajutorul camerei Goreaev prin calea spălării bacteriilor la 1 litru de
apă de pe mediul nutritiv ori diluţia mediului lichid până la 1 litru.
Titrul s-a calculat după formula
T= 25,104 x A x D,
A- numărul mediu de bacterii într-un pătrat mare
D- diluţii
T- titrul suspensiei bacteriene la 1 ml
Ţinînd cont de faptul că moartea insectelor testate mai poate fi cauzată şi de alţi factori ce
nu ţin de potenţialul de infecţie ai bacteriilor, pentru determinarea activităţii biologice a preparatelor
se aplică formula Abbot, care ia în consideraţie şi mortalitatea larvelor în control:
Procentul mortalității larvelor s-a calculat după Abbot:
(Mc- Mo)
P= ------------------- x 100
100-Mc
unde P - activitatea biologică exprimată în procentul de mortalitate a insectelor,
Mo - larve moarte în experiență % ;
Mc - larve moarte în martor %.
Pentru determinarea activităţii biologice a bacteriilor se mai aplică şi timpul letal (TL 50),
care indică la timpul necesar pentru obţinerea a 50% de mortalitate a larvelor. Acest indice se
determină în mod analogic înregestrînd rezultatele după diferite intervale de timp.
Prelucrările s-au efectuat la larvele de vârsta întâia a treia a dăunătorului L. decemlineata.
Experiența cu aplicarea bacteriilor entomopatogene de B. thuringiensis. var. thuringiensis, s-a
718
efectuat conform îndrumărilor standard (Lazar, 2002) în 5 variante (Martor, B. thuringiensis, FP-09,
Et. Coragen) cu 3 repetiții randomizate, în conformitate cu cerințele generale ale experiențelor
(Доспехов, 1985).
Cercetările au fost efectuate pe lotul experimental al Institutului de Genetică, Fiziologie și
Protecție a Plantelor al Universității de Stat a Republicii Moldova. Obiectele cercetării au fost
suspensii de bacterii entomopatogene B. thuringiensis, var. thuringiensis.
Rezultate și discuții
Condițiile climaterice ale anului curent - 2023 în perioada efectuării experiențelor se
caracterizează printr-o varietate destul de variată.
Datorită poziţiei Republicii Moldova în sud-estul continentului european, circulaţia
atmosferică se caracterizează prin acţiunea cu prioritate a centrelor barice specifice Europei
meridionale şi de sud-est. După importanţa lor pentru aspectele de vreme si de climă pe care le
determină, aceştia sunt: ciclonii mediteranieni, anticiclonul siberian, anticiclonul azoric şi
anticiclonul scandinav. Masele de aer care se deplasează între principalele centre barice ajung
deasupra Republicii cu caracteristici fizice modificate datorită transformării lor, determinând
succesiunea stărilor de vreme din Republica Moldova.
În luna aprile temperatura minimală a variat de la 5,0°C până la 7,8°C cu temperatura medie
lunară de la 7,4° C până la 10,7°C. Cantitatea de precipitaţii în luna aprilie a atins nivelul de 133.0
mm. Cantitatea de precipitaţii au fost înregistate în decurs de 17 zile a lunii aprilie.
Indicii care caracterizează nivelul temperaturii în luna mai a crescut în comparație cu luna
aprilie. În prima şi a doua a decadei a lunii temperatura minimală a constituit 11,7°C - 15,4°C, cu
un nivel al temperaturii maximale de la 12,4°C până la 20,2°C. Temperatura medie lunară a atins
nivelul de 17,2°C - 24,9°C. În luna mai cantitatea de precipitaţii a constituit 13,0 mm, ceea ce
constituie un nivel mai redus de cât în luna aprilie.
Trebuie de menționat, că indicii de temperatură s-au menținut pe tot parcursul efectuării
experiențelor. Temperatura medie în luna iunie s-a menținut la nivelul de 20,5°C, iar în prima
decadă şi în decada a trea 23,5°C. Nivelul temperaturii maximale a constituit 25,5°C. Cantitatea de
precipitaţii a costituit 20 mm. Luna iulie temperature medie în perioada data a variat de la 25,5°C
până la 30,0°C. Cantitatea de precipitaţii a fost 1,0 mm.
Nivelul temperaturii în luna august a crescut de la 28,1°C pînă la 33,4°C, precipitaţii a
constituit 2 mm.
a b c
Figura 1 (a, b, c). Atacul dăunătorului Gândacul din Colorado la lotul experimental de
cartof, soiul „Marabel”
În figura 2 se observă numărul larvelor înregistrate de L. decemlineata, la cultura de cartof,
soiul ,,Marabel,, înainte de prelucrare și după prelucrare. În martor numărul larvelor s-a majorat de
la 22,6 până la 35,2 larve, iar in varianta B. thuringiensis 108 înainte de prelucrare a fost 17,5 larve
și după prelucrare a scăzut până la 4,8 larve. În varianta B. thuringiensis 108 + FP - 09 înainte de
prelucrare a fost 17,1 larve și după prelucrare a scăzut până la 4,0 larve.
719
Figura 2. Numărul larvelor înregistrate de Leptinotarsa decemlineata, la cultura cartofului,
soiul ,,Marabel” înainte și după prelucrare
Analizând datele expuse în tabel, putem menționa, că s-a determinat acțiunea bacteriilor
entomopatogene în combinație cu FP-09 în combaterea larvelor de vârsta întâia a treia a Gândacului
din Colorado (L. decemlineata) la a doua generație în condiții de câmp la cultura de cartof soiul
,,Marabel”, unde eficacitatea biologică la varianta B. thuringiensis 108 + FP-09 a constituit 76,6 %.
Tabel
Eficacitatea biologică a suspensiei entomopatogene de B. thuringiensis în sinergie cu
FP-09 în combaterea dăunătorului L. decemlineata la cartof, soiul ,,Marabel” II generație
Nr. Titru 10
8
Până la După prelucrare Eficacitatea
d/r Varianta UFC/ml preluc. larve/10 plante la zi biologică,
larve / 10 %
plante 3 5 7 9
1 Martor 22,6 24.0 28.1 30.6 35,2 -
2 B. thuringiensis var. 108 17,5 15,2 7,9 5,9 4,8 72,5
thuringiensis UFC/ml
3 B. thuringiensis var. 108 17,1 15.2 8.3 6.2 4,0 76,6
thuringiensis + FP - UFC/ml
09 + 50g
4 FP - 09 50g. 19,1 18.3 17.3 16.3 17,8 6,8
5 Et. Coragen 20 SC 0,06 l/ha 16,3 3.2 2.0 1.0 1,0 93,8
DEM 2,3
Pe loturile de cartof unde s-au folosit suspensii a bacteriilor entomopatogene de B.
thuringiensis, FP-09 au fost observați mai mulți entomofagi ca: Zicrona albastră (Zicrona caerulea)
și Perillus bioculatus și alți entomofagi.
Concluzii
Eficacitatea biologică a bacteriilor entomopatogene Bacillus thuringiensis 108 în combinație
cu FP- 09 pentru combaterea larvelor de vârsta L1-L3 a Gândacului din Colorado (Leptinotarsa
decemlineata) la a doua generație în condiții de câmp la cultura de cartof soi ,,Marabel”, a constituit
76,6 %
S-a determinat acțiunea in controlul larvelor de vârsta L1-L3 în varianta cu FP-09 unde
eficacitate biologică în combaterea larvelor de L. decemlineata a constituit 6,8%.
Ca rezultat se poate observa în varianta bacteriilor entomopatogene B. thuringiensis var.
thuringiensis 108 UFC/ml unde eficacitatea biologică a fost de 72,5%, față de etalonul chimic care
a avut o eficacitate de 93,8%.
720
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM
Referințe bibliografice
1. Busuioc Mihai. Entomologie agricolă: Manual pentru studenţi, insțituții de învăţământ superior
agronomic. Centrul Ed. al UASM, Chişinău, 2006. 639 p. ISBN 978-9975-64-020-6
2. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice și biologice de protecție a plantelor de
dăunători, boli și burueni în Republica Moldova (red. dr. I. Lazar). Chișinău, Tipografia
Centrală, 2002, 239 p.
3. Voloşciuc L. Biotehnologia producerii şi aplicării preparatelor baculovirale în agricultura
ecologică. Chişinău: Bons Offices, 2009. 264 p. ISBN 978-9975-9774-5-6.
4. Voloșciuc L. Combaterea integrate a Organismelor dăunătoare (Ghid). Chișinău. Federația
agricultorilor din Moldova. 2018. 65 p.
5. Voloșciuc L. Producerea culturilor cerealiere și leguminoase pentru boabe în system ecologic.
Chișinău. IGFPP, 2019. 92 p. ISBN 978-9975-3231-3-0.
6. Voloșciuc L. Protecția integrată a plantelor și calitatea produselor agricole. In: Akademos, nr. 3.
Vol. 34. 2014, p. 71. ISSN 1857-0461.
7. Zavtony P., Stingaci A., Sсerbacova T., Samoilova A., Goncharuk V., Lisouskaya M.,
Mihalichiuk A. Eficacitatea tratării plantelor la cartof cu suspensii de bacterii entomopatogene
în sinergie cu derivații al acidului para-aminobenzoic. In: Protecția Plantelor - realizări și
perspective Simpozion științific internațional (Ediția VII-a), Chișinău, 2-3 octombrie 2023, p.
245-250. (Information Bulletin EPRS/IOBC Section). ISBN 978-9975-62-563-0.
https://doi.org/10.53040/ppap2023.02
8. Kузнецова Л.Н. Выделение и биотестирование активных штаммов энтомопатогенных
бактерий Bacillus thuringiensis berliner из насекомых природных популяций Kрыма. In:
Институт сельского хозяйства Крыма НААН, Гвардейское, Украина. «Биология химия».
Том 25 (64). 2012. № 3. c. 89-94. УДК 579.64:632.937.3.
721
UDC: 632.936:632.76:634.1 https://doi.org/10.53040/gppb8.2024.134
CAPTURAREA DAUNATORULUI POLIFAG - GÂNDACUL PĂROS
(Epicometis hirta Poda) PRIN APLICAREA CAPCANELOR COLORATE
NEADEZIVE CU ATRACTANȚI
Zubcu Ion, https://orcid.org/0009-0003-1283-1717
Todiraș Vladimir, https://orcid.org/0009-0002-4965-6572
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, USM, Chișinău, Republica Moldova
e-mail: [email protected]
Summary. The paper presents the results of research aimed at establishing the effectiveness
of non-adhesive colored traps and attractants for control of Epicometis hirta in the plum orchard.
The respective evaluation studies were carried out during the year 2024, namely the II trimester.
The assessment of the frequency of the attack, the intensity of the flight, the degree of attack and
the determination of the biological effectiveness of the traps in combating the mentioned pests was
carried out according to the classical methods specific to the applied technical-experimental field.
Keywords: plum orchard, injury, Epicometis hirta.
Introducere
Pentru Republica Moldova pomicultura constituie o ramură care an de an este încadrată în
planul de dezvoltare și extindere teritorială și necesită o atenție specială cu coordonarea mai multor
capitole de menținere și protejare. La fiecare specie sunt luate în calcul anumite cerințe de creștere
și menținere care necesită a fi respectate etapă cu etapă. Unul din dăunători care in ultimii ani a
căpătat o răspîndire tot mai largă și a devenit un dăunător problematic pentru fermieri agricoli din
Republica Moldova este gândacul păros.
Gândacul păros al florilor este raspindit in plantațiile pomicole din Europa, America de
Nord si Orientul Mijlociu. In Republica Moldova se găseste în toate zonele pomicole in special
speciile de gutui, ciresi, mar, prun si visine. Gândacul păros este o specie polifagă care se hraneste
cu staminele florilor provocind pagube pânî la 100 % compromițînd recolta.
Adultul are corpul oval alungit de 9-14 mm lungime si 6-8 mm lățime de culoare neagră-
mată, acoperit cu perisori deși și lungi, de unde provine denumirea de gândac păros.
Pronotul prezintă o carenă mediană, longitudinală. Elitrele sunt cenușii-negre cu pete albe
sau albe-gălbui neregulate. Oul este alb-murdar, rotund sau suboval, cu diametru 0.75-1.5 mm.
Larva are corpul de 14-16 mm lungime, la completa dezvoltare usor curbat până la 25 mm. Pe
partea posterioară a abdomenului este mai lățită. Pe ultimul segment abdominal prezintă două
rânduri de spiculi (cîte 15-20 in fiecare), dispuși în unghi ascuțit. Pupa este la început albă, apoi
devine galben, de 14-15 mm lungime [1].
Cercetările noastre au demonstrat posibilitatea de utilizare a metodelor ecologic inofensive
de combatere a acestui dăunător. Capcanele colorate neadezive se utilizează atât pentru
monitorizare, cât și pentru capturarea în masă a gândacului păros la cultura de măr [2].
Obiectivul cercetării este evaluarea eficacitășii capcanelor colorate neadezive cu atractanți
la capturarea gândacului păros (Epicometis hirta) în livezile de prun.
Materiale și metode
Caracteristica punctelor cercetate: Cercetările cu scop de evaluare a eficacității acțiunii în
diverse condiții de mediu s-au realizat pe parcursul anului 2024 pe 2 terenuri cu livadă de prun zona
de Centru a R.M. în raionul Nisporeni, repartizate în localități diferite. Livada de prun GȚ Zubcu
Ion, a fost înființată în anul 2010. Soiul dominant este Stanley. Suprafața constituie 2,5 ha. Plantația
este poziționată în pantă cu expoziție nordică. Distanța între rânduri atinge mărimea de 5 metri,
distanța între pomi atinge 3 metri.
722
La patru rânduri s-au instalat 12 capcane amplasate la distanța de 3-9 m, acestea fiind
asigurare cu momeala de atractanti cu formulația identică. Capcanele au fost amplasate în perioada
11-16 aprilie, monitorizând situația din 2 in 2 zile. Pentru monitorizarea și capturarea în masă a
gândacului păros au fost elaborate capcane colorate și neadezive, capcanele reprezintă recipient din
plastic de tip “VAS” în forma de cilindru cu volumul de 1.0 litru, diametru de 10-12 cm, înalțimea
12 cm. Culoarea capcanei este albă cu nuanțe de albastru (440-460 nm) cu coeficientul înalt de
reflexive (un plafon si striu), acestea continînd momeala cu atractanți.
Figura 1. Aspectul capcanei experimentale pentru monitorizarea și capturarea
dăunătorului gândacul păros (E. hirta) in livada de prun
Momeala reprezintă un amestec de atractanti din uleiuri eterice, cuprizând 2 substante active
de proveniență naturală (cinnamyl alcool și trans-anethol) care provoacă reacția de ademenire a
ambelor sexe a dăunătorului. Momeala se află pe un disc de bumbac amplasat in pungi ziplock cu
grosimea peliculei de 0.2 mm, ea este fixată sub plafonul albăstru, care este amplast deasupra
capcanei. La utilizarea capcanei recipientul pe 1/3 din volum se umple cu apă potabilă, care este
component important pentru capturarea gândacilor. Capcanele se atașează la periferia crengilor
pomilor fructiferi la o înalțime de 1.5-2 m, câte 25-30 capcane/ha.
Rezultate și discuții
An de an condițiile de mediu se manifestă prin fluctuații ciclice care generează modificări
accentuate în agroecosistemele cultivate și anume în plantații pomicole multianuale cu un sistem de
întreținere ajustat la cerințele moderne [2, 3, 6]. Astfel se face abordare la prognoză, avertizare și
aplicare a unor produse bioraționale care mai sunt denumite produse bioecologice, cu acțiune redusă
asupra componentelor de mediu. Prin această lucrare, urmează prezentarea detaliată a cercetărilor
anului 2024 cu scop de evidență a zborului gândacului păros (E. hirta) și evaluare a capcanelor
realizate în livada de prun Gospodăria Țărănească Zubcu Ion, r-l Nisporeni.
723
Figura 2. Aspectul capcanei experimentale cu dăunători capturați în livada de prun
Capcanele testate au demonsrtat eficacitate înaltă (Figura 2) Conform tabelului de mai sus
obsevam că în capcanele nr. 7, nr. 8, nr. 9 amplasate aproape de centru livezii s-au capturat de la 40
până la 57 dăunători.
Tabel
Rezultatele evidenței capcanelor în perioada înfloririi pomilor de prun,
Gospodăria Țărănească Zubcu Ion, r-l Nisporeni
Numărul dăunătorilor gândacul păros (Epicometis hita) capturați
Capcana 11.04.2024 13.04.2024 16.04.2024
Nr.1 12 10 14
Nr.2 27 31 25
Nr.3 17 25 20
Nr.4 23 20 25
Nr.5 16 21 19
Nr.6 15 19 17
Nr.7 47 41 44
Nr.8 52 49 48
Nr.9 57 55 52
Nr.10 10 9 11
Nr.11 7 12 10
Nr.12 14 11 12
Figura 3. Răspândirea spațială a gândacului păros în livada de prun.
Interpolare spațială în programul BioClass
724
Aplicarea capcanelor colorate si numarul dăunătorilor capturați permite construirea diferitor
grafice cît și a hărților de distribuire a dăunătorului în spațiul unei livezi. În Figura 3 este prezentată
răspăndirea spațială a gândacului păros în livada de prun. Interpolarea spațială s-a efectuat în
programul BioClass (http://www.ecobionet.com/DSS.htm).
S-a identificat un focar bine delimitat al dăunătorului gândacul păros (E. hirta). Această
informație este necesară pentru suportul deciziilor de amplasare a capcanelor sau tehnologiei de
aplicare a produselor de uz fitosanitar.
Concluzii
Controlul daunatorului gândacului păros (Epicometis hirta) din livada de prun a înregistrat
rezultate finale acceptate în scara de estimare a eficacității acțiunii capcanei colorate neadezive si cu
atractanti.
Capcaneleelaborate pot fi utilizate cu succes pentru monitorizarea dăunătorului gândacul
păros și în sestemele ecologice de capturare în masă.
Capcanele pot prezenta o opțiune de viitor pentru cercetări la alte diverse scheme de testări
științifice biologice.
Notă. Cercetările au fost realizate în cadrul subprogramului 011103 „Elaborarea
mijloacelor ecologic inofensive de reducere a impactului organismelor dăunătoare ale culturilor
agricole pe fundalul schimbărilor climatice”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării al RM.
Referințe bibliogrfaice
1. Agricultura Ecologică. Suport de curs. Chișinău, 2021, 338 p.
2. Третьякова, Т.Ф., Тодираш, В.А. Цветные ловушки для мониторинга и отлова бронзовки
мохнатой. În: Seminarul internațional «Перспективы развития регионального производства
и использования биологических средств защиты растений от вредителей и болезней”, 10-
11 сентября 2020 г., Одесса. NAAS of Ukraine; ЕTI «Biotechnica». Odessa, 2020, pp.24-33.
3. Bolile Prunului: care sunt acestea și metode de combatere. În: Revista Libertatea.
https://www.libertatea.ro (accesat: 26.04.2024).
4. Gulii V., Pamujac N. 1994. Protecția integrată a plantelor. Chișinău: Univeristas, 1-527 p.44-51.
5. ISTIS. 2009. Ghid pentru determinarea rezistenței la boli și dăunători. București, 313 p.
6. Lazari I. 2002. Îndrumări metodice pentru testarea produselor chimice şi biologice de protecţie a
plantelor de dăunători, boli şi buruieni în Republica Moldova, Chişinău, Tipografia Centrală,
286 p.
7. Sumedrea D., Isac I., Iancu M. et al. Pomi. Arbuști fructiferi. Căpșun. Ghid tehnic și economic.
Coordonat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Pitești, România, 2014. 284 p.
8. Busuioc M. Entomologie agricola, 2006, 428 p.
725
National Institutions/Organizations
Moldova State University, Chisinau
Institute of Genetics, Physiology and Plant Protection, MSU, Chisinau
National Botanical Garden (Institute) „Alexandru Ciubotaru”, MSU, Chisinau
Institute of Chemistry, USM, Chisinau
Technical University of Moldova, Chisinau
Institute of Microbiology and Biotechnology, Technical University of Moldova
Public Institution Scientific and Practical Institute of Horticulture and Food Technologies,
Chisinau
Institute of Pedology, Agrochemistry and Soil Protection, Chisinau
Institute of Forestry Research and Management, Chisinau
Public Institution National Center of Research and Seed Production, section "Porumbeni",
s. Pascani
Public Institution National Center of Research and Seed Production, section "Selecția", v. Balti
The “Plaiul Fagului” Natural Reserve, Ungheni district, Radenii Vechi commune
Phytosanitary Control and Protection of Fruit Plantations, Republic of Moldova, Chisinau
Institutions/Organizations from abroad
„Ion Ionescu de la Brad” Iasi University of Life Sciences, Romania
The Research-Development Institute for Grasslands Brasov, Romania
Romanian Association for Sustainable Agriculture (Arad), Romania
Bank of Plant Genetic Resources Suceava, Romania
Vegetable Research and Development Station Buzau, Romania
Volunteers and Maintainers of seeds, Romania
National Institute for Research and Development of Isotopic and Molecular Technologies,
Cluj-Napoca, Romania
Bila Tserkva National Agrarian University, Ukraine
Chernivtsi National University named Yuriy Fedkovich, Ukraine
Department of Pharmacognosy and Medical Botany, I. Horbachevsky Ternopil National,
Ukraine
Engineering and Technological Institute "Biotekhnika" of National Academy of Agrarian
Sciences of Ukraine, Odessa
Institute of Cell Biology and Genetic Engineering, National Academy of Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
Institute of Horticulture, National Academy of Sciences of Ukraine, Kyiv, Ukraine
Institute of Plant Physiology and Genetics of the National Academy of Sciences of Ukraine,
Kyiv, Ukraine
Institute of Vegetable and Melon Growing of National Academy of Agricultural Sciences of
Ukraine, Kharkiv region, Ukraine
M.M. Gryshko National Botanical Garden, National Academy of Sciences of Ukraine, Kyiv,
Ukraine
Medical University, Ternopil, Ukraine
National Dendrological Park „Sofiyivka”, National Academy of Sciences of Ukraine, Uman
City, Ukraine
National Scientific Centre “V. Ye. Tairov Institute of Viticulture and Winemaking” of the
National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine, Odessa region, Ukraine
National University of Life and Environmental Sciences of Ukraine, Kyiv, Ukraine
Odessa National University of Technology, Ukraine
Odessa State Agricultural Experimental Station of Institute of Climate-Smart Agriculture of the
National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine, Khlybodarske Village, Odessa, Ukraine
Plant Breeding and Genetics Institute – National Center for Seed and Cultivar Investigation,
Odessa, Ukraine
726
Research station “Mayak” of the Institute of Vegetable and Melon Growing of the National
Academy of Agrarian Sciences of Ukraine, Kruty village, Chernihiv region, Ukraine
Research Station of the Medicinal Plants of the Institute of Agroecology and Environmental
Management of the National Academy of Agrarian Sciences of Ukraine
Taras Shevchenko Kyiv National University, NSC ‘Institute of Biology and Medicine’, Kyiv,
Ukraine
The V. M. Remeslo Myronivka Institute of Wheat of National Academy of Agrarian Sciences of
Ukraine, Tsentralne, Kyiv region, Ukraine
Transcarpathian Research Expert and Forensic Center of the Ministry of Internal Affairs of
Ukraine, Uzhhorod, Ukraine
Ukrainian Institute for Plant Variety Examination, Kyiv, Ukraine
Ukrainian Science-Research Plant Quarantine Station Institute of Plant Protection NAAS,
v. Boiany, Ukraine
Uman National University of Horticulture, Uman City, Ukraine
Academy of Agriculture, Tbilisi, Georgia
LEPL Scientific-Research Center of Agriculture, Tbilisi, Georgia
Department of Plant Breeding, Swedish University of Agricultural Sciences, Alnarp, Sweden
Eastern Mediterranean Agricultural Research Ens, Adana, Turkey
Transitional Zone Agricultural Research Institute, Eskisehir, Turkey
Formerly Sustainable Plant Protection Institute, CNR, Italy
Institute of Bioorganic Chemistry, National Academy of Sciences of Belarus, Minsk, Republic of
Belarus
Institute of Experimental Botany of the Czech Academy of Sciences, Czech Republic
Lithuanian Research Centre for Agriculture and Forestry, Republic of Lithuania
Slovak University of Agriculture in Nitra, Faculty of Agrobiology and Food Resources,
Nitra, Slovak Republic
727
Formatul 60x84 1/8
Bun de tipar 2024
Tirajul 30 ex.
Centrul Editorial-Poligrafic USM
Str. Alexei Mateevici, 60, Chișinău, MD-2009
e-mail: [email protected]
You might also like
- 2 1 - PROGRAMME - Dialogul-GeneratiilorNo ratings yet2 1 - PROGRAMME - Dialogul-Generatiilor12 pages
- Conferinta - USDC - 2019 Expression of Some Genes Implicated in Antioxidative Defense System in PDFNo ratings yetConferinta - USDC - 2019 Expression of Some Genes Implicated in Antioxidative Defense System in PDF200 pages
- Scientifical Papers 2012 - Horticulture - SeriesB100% (1)Scientifical Papers 2012 - Horticulture - SeriesB497 pages
- Lucrari Stiintifice, Seria B, Horticultura, Vol XLV, 2002No ratings yetLucrari Stiintifice, Seria B, Horticultura, Vol XLV, 2002299 pages
- ScientificPapers SeriesB Horticulture Vol LVII 2013No ratings yetScientificPapers SeriesB Horticulture Vol LVII 2013449 pages
- International Congress On Oil and Protein CropsNo ratings yetInternational Congress On Oil and Protein Crops173 pages
- RAPD MOLECULAR MARKER STUDY OF THE INTRASPECIFIC VARIABILITY OF Origanum Vulgare Subsp. Vulgare NATURALLY OCCURRING IN MOLDOVANo ratings yetRAPD MOLECULAR MARKER STUDY OF THE INTRASPECIFIC VARIABILITY OF Origanum Vulgare Subsp. Vulgare NATURALLY OCCURRING IN MOLDOVA11 pages
- Germplasm Resources Exploration and Genetic Breeding of CropsNo ratings yetGermplasm Resources Exploration and Genetic Breeding of Crops264 pages
- 2010 Influence of Captopril Treatment of PRA FullNo ratings yet2010 Influence of Captopril Treatment of PRA Full9 pages
- Advances in Molecular Breeding of Vegetable CropsNo ratings yetAdvances in Molecular Breeding of Vegetable Crops244 pages
- Next Gen Breeding Strategies For Climate Ready CropsNo ratings yetNext Gen Breeding Strategies For Climate Ready Crops27 pages
- Lucrari Stiintifice CCDCPN Dabuleni Vol XXNo ratings yetLucrari Stiintifice CCDCPN Dabuleni Vol XX150 pages
- Book 1991 HorticultureNewTechnologiesAndNo ratings yetBook 1991 HorticultureNewTechnologiesAnd400 pages
- Weed Ecology and New Approaches For ManagementNo ratings yetWeed Ecology and New Approaches For Management288 pages
- 2016 Book FunctionalGenomicsAndBiotechnoNo ratings yet2016 Book FunctionalGenomicsAndBiotechno268 pages
- Genomic Resources in Plant Breeding For Sustainab - 2021 - Journal of Plant PhysNo ratings yetGenomic Resources in Plant Breeding For Sustainab - 2021 - Journal of Plant Phys18 pages
- Universitatea Babeş-Bolyai Competiţia Excelenţei 2010No ratings yetUniversitatea Babeş-Bolyai Competiţia Excelenţei 20109 pages
- Organic Plant Breeding and Seed Production100% (1)Organic Plant Breeding and Seed Production38 pages
- Journal of Applied Horticulture 261 - 144dpi - 75%No ratings yetJournal of Applied Horticulture 261 - 144dpi - 75%135 pages
- Molecular Genetics and Plant Breeding 20No ratings yetMolecular Genetics and Plant Breeding 20540 pages
- Evaluation of The Genetic Diversity of Origanum Genus' SpeciesNo ratings yetEvaluation of The Genetic Diversity of Origanum Genus' Species11 pages
- Dormancy in Plants From Whole Plant Behaviour To Cellular ControlNo ratings yetDormancy in Plants From Whole Plant Behaviour To Cellular Control387 pages
- Scientist USA Volume 1 Issue 3 2022 Index: Editorial BoardNo ratings yetScientist USA Volume 1 Issue 3 2022 Index: Editorial Board21 pages
- Biometric and Physiological Indices As Expression of Maize Genotypes in Specific Agroecological Growth ConditionsNo ratings yetBiometric and Physiological Indices As Expression of Maize Genotypes in Specific Agroecological Growth Conditions15 pages
- Tobacco Mosaic Virus Isolated From Norway Maple (Acer Platanoides) : Symptoms, Diagnostic and Propagation SpeciesNo ratings yetTobacco Mosaic Virus Isolated From Norway Maple (Acer Platanoides) : Symptoms, Diagnostic and Propagation Species7 pages
- PH.D Thesis Nawal Kishow Yadav, Nepal PDFNo ratings yetPH.D Thesis Nawal Kishow Yadav, Nepal PDF161 pages
- 2021 Volume - 21!1!2021 Consumer Peception On Food Waste ManagementNo ratings yet2021 Volume - 21!1!2021 Consumer Peception On Food Waste Management838 pages
- Plant Genetics and Molecular Biology Rajeev K. Varshney - The Full Ebook Version Is Ready For Instant Download100% (9)Plant Genetics and Molecular Biology Rajeev K. Varshney - The Full Ebook Version Is Ready For Instant Download70 pages
- What Is Geographical Isolation: Adaptive RadiationNo ratings yetWhat Is Geographical Isolation: Adaptive Radiation4 pages
- Lecture Listening - Genetically Modified Food TranscriptNo ratings yetLecture Listening - Genetically Modified Food Transcript2 pages
- Hemavision 28N: Specific and Sensitive Detection of The Most Common Leukemia TranslocationsNo ratings yetHemavision 28N: Specific and Sensitive Detection of The Most Common Leukemia Translocations2 pages
- Genomic Diversity and Selection Sweeps Identified in Indian Swamp Buffaloes Reveals It's Uniqueness With Riverine BuffaloesNo ratings yetGenomic Diversity and Selection Sweeps Identified in Indian Swamp Buffaloes Reveals It's Uniqueness With Riverine Buffaloes8 pages
- Chapter 2 Structure and Function of Nucleic AcidsNo ratings yetChapter 2 Structure and Function of Nucleic Acids2 pages
- Handbook of Clinical Nutrition and Aging Edited by Con - 2004 - The American JoNo ratings yetHandbook of Clinical Nutrition and Aging Edited by Con - 2004 - The American Jo1 page
- The Bengali Pharaoh: Upper-Caste Aryanism, Pan-Egyptianism, and The Contested History of Biometric Nationalism in Twentieth-Century BengalNo ratings yetThe Bengali Pharaoh: Upper-Caste Aryanism, Pan-Egyptianism, and The Contested History of Biometric Nationalism in Twentieth-Century Bengal31 pages
- The Dark Side of The Hive The Evolution of The Imperfect Honey Bee Robin Moritz PDF AvailableNo ratings yetThe Dark Side of The Hive The Evolution of The Imperfect Honey Bee Robin Moritz PDF Available106 pages
- Overview of The Cytoskeleton From An Evolutionary Perspective Cold Spring Harb Perspect Biol-2018-Pollard-a030288No ratings yetOverview of The Cytoskeleton From An Evolutionary Perspective Cold Spring Harb Perspect Biol-2018-Pollard-a0302889 pages
- Microbial Enzymes and Biotransformations 1st Edition José L. Adrio Digital Version 2025100% (1)Microbial Enzymes and Biotransformations 1st Edition José L. Adrio Digital Version 2025152 pages
